You are on page 1of 75

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

Asist. univ. dr. Dan Constantin MÂłĂ

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

Asist. univ. dr. Dan-Constantin MÂłĂ

- SUPORT CURS -

Anul I Semestrul II

2012-2013

.

....................24 .....................................................................................................................................................................................................18 Vechiul drept cutumiar românesc .............................................................................................................9 §1................................... Ius Valachicum..........................................................1 Capitolul I...................................................................................... Organizarea financiar-vamală ............................................................................................................................4 Capitolul al II-lea.............. Izvoarele formale ale dreptului roman în Dacia........................... Instituţii juridice cutumiare .................................................................................. Geto-dacii ...............1 §2......1....2 §3.............................CUPRINS Partea I – Instrumente juridice în Antichitate şi Evul Mediu ...................................................................................................................................................................................................................... Structuri sociale şi politice în „mileniul tăcut” ............................... Dacia Romană ..............................................................................................................................................................................................2...................................1 Dreptul geto-dac..............................................................................8 §1.........12 §2.......................................................10 §2.....8 §1...... Instituţii juridice ..............................1 §1...........................2......................................... Organizarea Ţării Româneşti şi a Ţării Moldovei ......................................................................................................24 Dreptul statelor medievale româneşti ....................3...........13 Capitolul al III-lea......24 §1.................. Organizarea social-politică a geto-dacilor .. Tăbliţele cerate....................................................................................................................................................................... Dreptul în Dacia Romană ..........................................................................................................12 §2..............................................................................................................22 Capitolul al IV-lea .......................................................................................8 Dreptul în Dacia Romană .................. Instituţii juridice la geto-daci .............................................................18 §2........................20 §3........................................12 §2............................1..............18 §1.............. Organizarea administrativă ...............................................................................................................................................................................................................................................................................................

.....................................36 Capitolul I............................................................36 Precursorii ştiinţei juridice româneşti (1814 – 1860) ........................................................................................31 §2...........................36 Dezvoltarea ştiinţei juridice în epoca modernă ..........................................................................................................36 §1. Organizarea administrativă şi fiscală....... Instituţiile centrale ale puterii .........3........ Influenţe iluministe şi primele lucrări de doctrină...................... Dreptul public .......................................................1........ Îndreptarea legii ...34 §2...........................................................................35 Partea a II-a ....31 §2................................................................................................................................. Organizarea fiscală ....................................................48 §3................57 §4... Premise instituţionale ........§1...................2.............................................................................................................65 .............3.........................................................37 §3..................................................................47 Ştiinţa juridică în perioada statului român modern (1860 – 1918) ........................ Izvoarele formale ale dreptului medieval românesc ................................................................................................................................................................ Culegeri de legi şi reviste juridice .1..............................................................................................2..................... Profesori şi doctori în drept ..................................41 Capitolul al II-lea................................................................................................................................................................................................................................47 §2...................................................................................................28 §1....................... Dreptul privat ................................................................................................36 §2..............................................47 §1.................................. Proiecte de coduri şi „Manuale de legi” ............................................................................32 §2..................................................................................................24 §1................................................................. Pravile şi nomocanoane ................................ Carte românească de învăţătură ..................................

II. Herodot arată în Istoriile că „geŃii care se cred nemuritori” au încercat să se opună înaintării armatelor persane ale regelui Darius „dar fură supuşi îndată. 2001. 201. Bucureşti. 25. La începutul primului secol creştin geograful grec Strabo explică ambele denumiri printr-o veche împărŃire a teritoriului astfel că „geŃi se numesc cei din răsărit. 1996. în Mircea Petrescu-DîmboviŃa. la cei 1 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific). Oprişan. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României. apud G. I. Popa-Lisseanu. II. p. Geto-dacii Geto-dacii reprezintă denumirea convenŃională a triburilor nord-tracice care au locuit în spaŃiul carpato-dunărean. până în Ńara dacilor şi anarŃilor”3. 2006. în secolul al V-lea î. Bucureşti. vol. Autorii moderni folosesc însă denumirea de geto-daci sau daco-geŃi pentru a desemna întregul grup tracic de la nord de Balcani. IV. iar numele de daci se dă populaŃiunilor de la apus. VI. 419.Hr. op. 4 Al.. Istoria românilor.Hr. p. urmând cursul fluviului Dunărea. D-L. Dacia în autorii clasici. EdiŃie îngrijită de prefaŃată de I. p. Editura Enciclopedică. Vulpe. Primul autor cunoscut este chiar Julius Caesar care în Commentarii de Bello Gallico care descriind pădurea Hercynia arată că „ea începe de la hotarele helveŃilor. Identitatea etnică. Popa-Lisseanu. Bucureşti. 2 Herodot. 1 . 93 apud G. Alexandru Vulpe (coordonatori). Commentarii de Bello Gallico. Denumirea de daci este mai târzie şi a fost folosită în textele scriitorilor latini începând cu mijlocul secolului I î. p. Julius Caesar.Partea I – Instrumente juridice în Antichitate şi Evul Mediu Capitolul I Dreptul geto-dac §1. ale nemeŃilor şi ale rauracilor şi se întinde. de la MunŃii CarpaŃi până la Marea Neagră şi MunŃii Balcani1. majoritatea preferând primul termen care fiind corespunzător ordinii cronologice a apariŃiei acestor noŃiuni în sursele antice4. cu toate că sunt cei mai distinşi şi mai drepŃi dintre traci”2. 178. Dacia înainte de romani. care sunt la mare. I. 3 C. vol. Moştenirea timpurilor îndepărtate. 1. Editura Vestala. Editura Enciclopedică. Autorii greci şi bizantini. Autorii latini clasici şi postclasici. cit. comunitatea de limbă şi teritoriu a geto-dacilor este confirmată de mărturiile izvoarelor literare antice şi de rezultatele investigaŃiilor arheologice. pentru a identifica triburile de origine tracă situate în partea de vest a spaŃiului carpato-dunărean. 16. Historiae. Pentru prima dată. Denumirea de geŃi a fost folosită cu predilecŃia de scriitorii greci pentru a desemna populaŃia de ambele maluri ale Dunării de Jos.

Se adaugă argumentele legate de o puternică armată. 6 apud G. 3. sub presiunea celŃilor din nord-vestul Ńinuturilor carpatice şi al legiunilor romane din Peninsula Balcanică s-a constituit o asemenea formaŃiune politică sub conducerea lui Burebista. Popa-Lisseanu. 240.000 oameni. fapt ce presupunea prezenŃa unor comandanŃi militari.. împuterniciŃi şi cu atribuŃii administrative de către o autoritate centrală. p. op. ea reprezentând mai degrabă o proiecŃie modernă asupra tipului de formaŃiune politică realizat de Burebista decât o realitate demonstrabilă prin surse. prin numeroase obiecte de metal. op. cit. El nu uită să precizeze în paragraful următor al Geografiei sale că „geŃii vorbesc absolut aceeaşi limbă ca dacii”.care locuiesc alături de germani şi de izvoarele Istrului”5. cu toate că ştiu că unii greci îi numesc geŃi. un stat embrionar sau chiar un stat centralizat. op. Deşi ultima variantă pare exagerată. cit. 3. XXXII. Trogus Pompeius – Justinus. Aceştia sunt mai degrabă conducătorii unor uniuni de triburi care prin diplomaŃie sau forŃă au reuşit să realizeze formaŃiuni politico-militare ce au supravieŃuit uneori iniŃiatorilor. p. p.Hr. şi precum îi numesc şi romanii. VII. după cum se numesc şi ei. nu se poate nega o anumită organizare social-politică bine consolidată. cit. În secolul I î. În Istoria romană Dio Cassius mărturiseşte că „eu numesc acest popor daci. 16 apud G. 7 Dio Cassius LXVII. Caracterul acesteia constituie încă subiect de controversă opiniile variind între o puternică uniune de triburi.. Historiae Philippicae. pe drept sau pe nedrept”7. Trogus Pompeius. scrie în Historiae Philippicae că „şi dacii sunt din neamul geŃilor”6. §2. apud G. 6 2 . Doar în acest mod se poate explica vasta întindere a stăpânirii lui Burebista de la oraşele greceşti de Ńărmul occidental al Mării Negre şi până în Ńinuturile Europei Centrale. aşezări şi fortificaŃii în întreg spaŃiul carpato-dunărean.. 12. Organizarea social-politică a geto-dacilor Izvoarele literare referitoare la organizarea politică a societăŃii geto-dace sunt puŃine şi fragmentare. 5 Strabo. Popa-Lisseanu. 70. 266. Descoperirile arheologice atestă o cultură materială şi spirituală relativ unitară manifestată printr-o ceramică locală lucrată la roată. În acelaşi secol un autor latin. Geographia. Diverşi autori menŃionează sub denumirea de „regi” sau „basilei” o serie de personaje în contextul conflictelor militare din zonă. Popa-Lisseanu. pe care Strabo o evidenŃiază cu uriaşa sumă de 200. printr-o bogat inventar funerar.

prin cumpătare şi disciplină a făcut ca în scurt timp să întemeieze un imperiu mare şi să supună geŃilor cele mai multe popoare din vecinătate”10. i-a dat o putere aproape regească… Deceneu transmiŃând aceste cunoştinŃe şi alte multe goŃilor le-a apărut 8 I. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor sale regele era ajutat de marele preot şi de un consiliu. Geographia. op.. VII. I. op. 649-651. în Mircea Petrescu-DîmboviŃa. op. 42-43. 34. Popa-Lisseanu. Autorii antici au reŃinut că „Burebista. Succesiunea la putere în cadrul regatului geto-dac a cunoscut un sistem mixt ereditarelectiv12. Iordanes scrie că „era socotit la ei. 6 apud G. Bucureşti. Getica. 73 apud Vladimir Hanga. p. get de naŃionalitate. Este de presupus că măcar una dintre aceste părŃi a continuat modelul politic al statului lui Burebista până în timpul regelui Decebal care a reuşit să aşeze statul geto-dac pe coordonate superioare.. marele preot se bucura de o autoritate morală deosebită şi de competenŃe jurisdicŃionale. 1998. Alexandru Vulpe (coordonatori).. pentru priceperea sa. Despre Decebal. 73 apud Vladimir Hanga. Bucureşti. Editura All Beck. XI.preocuparea pentru „ascultarea poruncilor” regelui şi dezvoltarea unor iniŃiative diplomatice8. Şi prin muncă necontenită. Atunci când nu cumula calitatea de rege cu aceea de mare preot. pp. 266. 11) ne spune că după moartea violentă a lui Burebista. 11 Iordanes. 3 . Începând cu Burebista regalitatea depăşeşte funcŃia militară şi religioasă dobândind resorturi executive. legislative şi judiciare9. op. 11 apud G. astfel cum s-a întâmplat în cazul lui Comosicus. Regele reprezenta instituŃia centrală a statului geto-dac. Adrian Bejan. 12. Dio Chrysostomul sublinia că dintre aristocraŃii geto-daci „se alegeau regii şi preoŃii”14. 3. 10 Strabo. în vremea lui Augustus în cinci părŃi. şi ca rege şi ca cel mai mare preot şi ca judecător care împărŃea poporului dreptatea la scaunul său de judecată”11. Getica.Hr. fiind mai apropiat de modelul unei monarhii elenistice. vol.P. Popa-Lisseanu. cit. cit. p. 239. cit. I. pp. 3. s-a apucat să-l refacă în urma deselor sale nenorociri. Glodariu.. Exemplul lui Deceneu este elocvent: „Burebista. Tot Strabo (Geographia. 9 Vasile Popa. Despre unul din succesorii săi. primind pe Deceneu. 13 Dio Cassius LXVII. 6. Iaşi. VII. XI. InstituŃii politice şi juridice româneşti. istoricul roman Dio Cassius. Caracterul formaŃiunii politice a lui Burebista. Editura FundaŃiei „Chemarea”. p. Curs de istoria dreptului românesc. 12 Maria Dvoracek. 1955. Editura de Stat pentru literatură economică şi juridică. ne spune că a dobândit conducerea statului de la regele Duras „de bunăvoie”13.R. cit. Toate acestea fac rezonabilă susŃinerea că Burebista a realizat un stat care trebuie însă încadrat obligatoriu în tiparele antichităŃii precreştine. iar sofistul grec din secolul I d. 14 Iordanes. statul său s-a fărâmiŃat în patru şi. vol. regele Comosicus. p. după ce a luat puterea peste poporul său. 1992. 46.. p. ulterior. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.

cit. Precizăm că Iordanes. lucrarea De origine actibusque Getarum (Getica) în care face o confuzie voită între geŃi şi goŃi. 97. XI. op. Lexicon. Bucureşti. erau împărŃiŃi la paza cetăŃilor”18. 67 şi 71 apud Vladimir Hanga. cit.. op. constituit din cei mai importanŃi reprezentanŃi ai aristocraŃiei geto-dace. 18 Suidas.Hr. Spre această concluzie ne îndreaptă realităŃile lumii antice de la sfârşitul erei vechi şi începutul primului mileniu creştin şi. istoricul roman Dio Cassius îl menŃionează pe Diegis (despre care unii afirmă că era fratele regelui)16 trimis să poarte tratativele şi pe Vezina „care ocupa al doilea loc după Decebal”17. 42. I apud Vladimir Hanga. 267.. Teora. Alături de aceste organe ale puterii centrale se poate bănui şi prezenŃa unor organe locale care asigurau în teritoriu autoritatea regelui şi aveau atribuŃii administrativ-fiscale.Hr. 16 Constantin C. devenind sclavul lui Pitagora şi îmbrăŃişând învăŃătura acestuia. Dacia şi Imperiul Roman. a 15 Iordanes. got de origine alană. lipsa oricăror informaŃii rezonabile care ar atesta o altă situaŃie. a scris la jumătatea secolului al VI-lea d. p. p.. tracul. este greu de acceptat că un stat precum cel geto-dac nu avea nici o formă de gestionare a puterii centrale în teritoriu. iar alŃii. Petolescu. se recunoştea inevitabil şi o anumită ierarhie bazată pe merit sau pe relaŃia de rudenie cu regele. 6. Singurul izvor juridic formal cunoscut de societatea geto-dacă a fost cutuma. convingându-i că sufletul este nemuritor…. cit. op. p. 98. Getica. SusŃinătorii ideii că geto-dacii ar fi cunoscut şi legea scrisă au ca argument scrierile a doi autori târzii: Iamblichos şi Iordanes. 17 Dio Cassius LXVII. Primul dintre aceştia a fost un neoplatonician grec care într-o scriere din secolul al III-lea d. mai ales. 46. a fost eliberat şi ajungând la geŃi le-a dat legi…şi a îndemnat pe locuitori la bărbăŃie. 19 Constantin C. op. din jurul regelui. Relatând conflictul dintre împăratul DomiŃian şi regele Decebal. 7 şi 10 apud G. susŃine că: „Zalmoxe. 2000.şi astfel povăŃuind pe geŃi şi dându-le legi scrise. Popa-Lisseanu. InstituŃii juridice la geto-daci Izvoare juridice formale. §3. În Lexiconul bizantinului Suidas se arată că „unii erau puşi mai mari peste treburile agricole. 4 . Petolescu.. Deşi este controversată problema dacă situaŃia descrisă de Suidas după informaŃiile medicului Criton înfăŃişează un aparat administrativ permanent sau doar o situaŃie excepŃională determinată de pregătirea războiului cu romanii19. cit.ca o fiinŃă aparte şi a ajuns să poruncească nu numai oamenilor de rând dar şi regilor”15. p. p. În cadrul consiliului.

Regimul juridic al persoanelor este în directă legătură cu stratificările existente în societatea geto-dacă. dezbărându-i de obiceiurile lor cele barbare. I. XXX. Bucureşti. Deşi unii autori antici se referă la poligamie atunci când prezintă structura matrimonială a triburilor trace. Alexandru Vulpe (coordonatori). p. i-a deprins cu ştiinŃele fizicei. Conform mărturiilor lui Dio Cassius şi Iordanes se făcea distincŃie între „bărbaŃii cei mai nobili şi mai înŃelepŃi” numiŃi tarabostes sau pileati şi „restul poporului” format din capillati sau comati. i-a instituit aproape în toate ramurile filozofiei. DiferenŃierea de statut era vizibilă şi prin faptul că în timp ce primii aveau capetele acoperite cu o bonetă de tip frigian lucrată din lână sau piele (pileus)24 iar cei din urmă avea capetele descoperite numele lor însemnând „pletoşi”25. 21 20 5 . p. 1994. Lăsând la o parte natura mitizată a personajului Zalmoxis. Bucureşti. vol. 2004. Astăzi este de notorietate confuzia pe care a făcut-o Iordanes în secolul al VI-lea d. p. 336. 63 nota 6. p. Persoanele. Polirom. 24 I. după legile date de el: legi pe care transcriindu-le. 25 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific). 173 apud Vladimir Hanga.. p.. numindu-le bellagines…”22.. op.R. Structura socială. Iaşi. cit. Olivian Mastacan. Hanga. 61. El i-a învăŃat morala. 26 Dan łop. Trei secole mai târziu Iordanes ne dă o altă informaŃie referitoare la posibilitatea uzitării legilor scrise de către geto-daci: „Iar el <Deceneu> observând înclinarea lor spre de a-l asculta întru toate şi că ei sunt în fire inteligenŃi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geŃi. arătăm că analiza atentă a lucrării lui Iamblichos a învederat compilaŃia mecanică realizată de acesta şi faptul că ea „aparŃine integral imaginarului grec. fie el referitor la nemurire sau la primele legislaŃii. Beck. 776. op. 15. p. se consideră că în faza clasică a dezvoltării societăŃii geto-dace familia era monogamă. 69 apud Vladimir Hanga. căci în aceasta el era un meşter iscusit. 61. op. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României. De vita Pythagorica. p. Istoria statului şi dreptului românesc.ajuns la aceştia cel mai mare zeu”20. vol. Acest lucru este menŃionat expres de către poetul HoraŃiu care Iamblichos. Getica. 1980.. InstituŃii juridice la geto-daci în Ioan Ceterchi (coordonator). cit. Editura Academiei R. 2009. Editura Enciclopedică. A-C.S. Bucureşti. termenul bellagines este de origine gotică (bilagineis) încorporând vechea rădăcină nordică lög23. Glodariu. În plus.H. 23 Vl. Editura C. între goŃi şi geŃii care ar fi locuit într-o Ńară numită Gothia. cit. Istoria dreptului românesc. 170. XI. le păstrează până astăzi. Practica nemuririi. Mai multe izvoare narative pomenesc de existenŃa sclavilor dar se apreciază că structura sclavajului în cadrul societăŃii geto-dace a fost una patriarhală26. la originea credinŃelor în zei sau la destinul singular al lui Pitagora şi al ucenicilor săi veniŃi de dincolo de zare”21. 22 Iordanes. făcându-i să trăiască potrivit naturii.Hr. I. Familia. în Mircea Petrescu-DîmboviŃa. Zoe Petre.

III. 30 I.. 777-778. 33 I. aceste cutume penale erau specifice unei anumite comunităŃi obşteşti dar nu este exclusă posibilitatea ca odată cu fenomenul de centralizare a puterii să se manifeste şi un interes pentru controlul represiunii penale. 29 Ştefan din BizanŃ. cit. cit. Glodariu. cit. p. op. iar copiii rămâneau în familia acestuia.P. 21. Alături de formele individuale de stăpânire a pământului în cadrul societăŃii geto-dace a existat şi proprietatea obştească. 27. 1993. op. 304 apud Vladimir Hanga. Pe baza acestei informaŃii s-a presupus că în cadrul obştilor sătenii aveau în proprietate privată casa şi anexele ei. Chorographia. Commentarii. p... Glodariu. 18. şi patrilineară. tuturor membrilor colectivităŃii pentru a fi cultivate32. dar terenurile arabile. p. Proprietatea. casei. 32 Vladimir Hanga. p. 63. p.. Descoperirile arheologice reflectă certe diferenŃieri de avere identificabile în dimensiunea locuinŃelor. op. II. 777. poetul latin Horatius scrie în versurile sale despre „mănoasele ogoare fără Ńărmuri stăpânite” al geŃilor31. În acest sens. Rămânem însă la nivelul supoziŃiilor deoarece sursele legate de materia dreptului penal în lumea geto-dacă sunt puŃine şi fragmentate. Pomponius Mela. păşunile. fie prin tragere la sorŃi fie prin decizia sfatului obştii.R.menŃionează şi instituŃia dotei (dotata coniunx) întărită şi de faptul că în limba română cuvântul „zestre” este de origine geto-dacă. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.… p. apele rămâneau în stăpânirea comunităŃii. poziŃionarea şi inventarul lor30. 2. op. Acestea erau împărŃite anual. Fără îndoială că în cadrul societăŃii geto-dace existau şi cutume de drept penal care să sancŃioneze faptele penale îndreptate împotriva persoanelor şi a patrimoniului. 63. Istoria dreptului românesc. În aceleaşi Ode ale lui 27 Vladimir Hanga. deoarece descendenŃa se stabilea după tată. chiar şi după moartea mamei lor27. apud Vladimir Hanga.. Dreptu cutumiar. pădurile. Prin analogie cu alte tipuri de regate din antichitate s-a admis şi posibilitatea ca în teorie regii să fie consideraŃi proprietarii întregului pământ care era lăsat în folosinŃa obştilor în schimbul unor contribuŃii diferite33. Popa-Lisseanu. Dreptu cutumiar…. 28 6 . vol. cit. Ode. GeŃia. Proprietatea individuală se exercita asupra pământului. 24 apud G. 16. În mod rezonabil. Cu privire la ritualul căsătoriei Pomponius Mela ne spune că fetele de măritat erau „vândute” nefiind sigur dacă aceasta nu se făcea pentru că „aşa e datina”28. Istoria dreptului românesc. Dreptul penal. soŃia locuind la bărbat. Familia geto-dacă era patrilocală. Cu adevărat îngrijorător era însă obiceiul geto-dacilor (menŃionat de Ştefan din BizanŃ şi Eustathius)29 de a sacrifica soŃia peste trupul bărbatului decedat. 31 Quintus Horatius Flaccus. Iaşi. şi Eustathius. turmelor de animale şi a bunurilor personale. pp. Editura FundaŃiei „Chemarea”. I.

care „era socotit la ei. 27-28. Popa-Lisseanu. p.Horatius găsim sancŃiunea pedepsei cu moartea aplicată soŃiei adulterine34. III. Tristium. 10 apud G. Ea rezultă din atestarea rolul deosebit pe care l-a avut marele preot Deceneu în organizarea statului geto-dac de către Burebista. CompetenŃe jurisdicŃionale aveau atât preoŃii cât şi şefii politico-militari nefiind exclus ca toate aceste calităŃi să fie acoperite de o singură persoană. şi ca rege şi drept cel mai mare preot şi ca judecător care împărŃea poporului dreptatea la scaunul său de judecată”36. Însă adesea în for până la sânge se bat”35. cit. 35 34 7 . op.. În materie jurisdicŃională influenŃa factorului religios era covârşitoare. 46. Organizarea instanŃelor judecătoreşti şi procedura de judecată. cu de-a sila. unul dintre succesorii lui Burebista. op. Ode. I. XI.. Este semnificativ în acest sens exemplul lui Comosicus.… p. 24 apud G. Publius Ovidius Naso. Popa-Lisseanu.. Getica. 36 Iordanes. vol. iar în versurile lui Ovidius apare practica răzbunării private: „Apoi dreptatea aicea prin sabie-şi fac. Quintus Horatius Flaccus. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R. V.R.P. pentru priceperea sa. 73 apud Vladimir Hanga. pp. cit. 54.

Dacia Superior devine o provincie imperială pretoriană fiind condusă de un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian. Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis. Protase. despre care se crede că a fost creată tot în anul 118. Alexandru Suceveanu (coordonatori). Editura Enciclopedică. dar din mai multe emisiuni monetare se poate afla numele noii provincii: Dacia August(i) Provincia. cit. Istoria românilor. alogeni. În anul 118. Legea specială prin care împăratul Traian a organizat noua provincie (lex provinciae) nu s-a păstrat. vol. romanici.Capitolul al II-lea Dreptul în Dacia Romană §1.. care era secondat de un procurator imperial (procurator Augusti) provenind din ordinul ecvestru. Începând cu anul 123 în nordul Daciei traiane este atestată o a treia provincie. op. Începuturile stăpânirii romane în nordul Dunării. Banatul şi Transilvania. Cea mai mare parte a Daciei traiane a intrat în cuprinsul provinciei Dacia Superior. Din cuprinsul ei făceau parte Oltenia de la vest de cursul Jiului. pp. având în frunte un guvernator (legatus Augusti pro praetore). Daco-romani. astfel cum reiese din interpretarea unei diplome militare din anul 110 descoperită la Porolissum. 2001. sud-estul Transilvaniei şi o parte din nordvestul Munteniei) au constituit Dacia Inferior. p. D. Dacia Augusti Provincia era o provincie imperială de rang consular. II. Petolescu. Dacia Romană Înfrângerea definitivă a dacilor în vara anului 106 a dus la dispariŃia statului condus de Decebal şi înfiinŃarea la nordul Dunării a unei provincii romane. 165-166. noul împărat roman Hadrian a procedat la o amplă reorganizare a provinciei în contextul conflictelor militare cu sarmaŃii iazigi. 37 8 . Dacia Porolissensis. 38 Constantin C. în Dumitru Protase. Tot câte un procurator Augusti numit şi praeses se afla şi în fruntea celorlalte două provincii. Provincia Dacia deja exista la data de 11 august 106. Bucureşti. fără colŃul ei de sud-est şi fără bazinul Ciucului şi al Gheorghenilor37. Creşterea pericolului sarmatic şi germanic la Dunărea de Mijloc a determinat o nouă reorganizare a Daciei romane în scopul consolidării militare prin aşezarea sub o comandă unică. numit dintre membrii ordinului senatorial. iar teritoriile dacice ce fuseseră anexate încă din anii 101-102 provincia Moesia Inferior (estul Olteniei. 38. care aveau statutul de provincii imperiale procuratoriene38. cu rang consular (vir consularis).

Ca semn exterior al puterii lor guvernatorii erau precedaŃi de cinci lictori purtători de fascii. Se întrunea anual la Ulpia Traiana Sarmizegetusa sub preşedinŃia marelui preot al cultului imperial (sacerdos arae Augusti) numit şi 39 40 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific). op. Cele trei Dacii au rămas în aceleaşi limite teritoriale dar a fost schimbată denumirea Daciei Inferior în Dacia Malvensis şi a Daciei Superior în Dacia Apulensis. p. Conducerea centrală a provinciei Dacia era exercitată în numele împăratului de: guvernatorul provinciei şi adunarea provinciei. ViaŃa în Dacia romană. Digesta Iustiniani 1. Începând cu epoca Severilor procuratorul Daciei Apulensis (procurator Augusti Daciae Apulensis) îl putea înlocui pe guvernatorul general avânt titlul de agens vice praesidis39. Data exactă şi mai ales caracterul retragerii aureliene de la nordul Dunării rămân încă subiect de controversă datorită incertitudinii surselor literare şi a precarităŃii izvoarelor epigrafice şi numismatice. p. 18 Ulpian. Cele mai importante atribuŃii ale guvernatorului erau următoarele: dreptul de a emite edicte (jus edicendi). Istoria statului şi dreptului românesc. Guvernatorul provinciei (legatus Augusti pro praetore) era trimisul împăratului în regiune şi exercita plenitudinea puterilor administrative. Editura didactică şi pedagogică. ediŃia a II-a. Adunarea provinciei (Concilium trium Daciarum) a fost recunoscută în timpul împăratului Severus Alexander şi cuprindea delegaŃii oraşelor din cele trei provincii. 1976. 42 Mihail Macrea.1. 2007. Bucureşti. Organizarea administrativă Deoarece se găsea la frontiera Imperiului roman provincia Dacia făcea parte din categoria provinciilor imperiale. Stăpânirea romană în Dacia a încetat în timpul împăratului Aurelian (270-275) ca urmare a unei abandon strategic al administraŃiei. Bucureşti.. 24. 9 . Conducerea unică era asigurată de un legatus Augusti pro praetore trium Daciarum numit dintre foştii consuli. În acest sens jurisconsultul Ulpian ne spune că „guvernatorul provinciei are în acea provincie o putere mai mare decât toŃi afară de împărat”40. Libro trigesimo nono ad edictum. militare şi jurisdicŃionale. p. Firoiu.. Până în timpul împăratului Marcus Aurelius durata medie a mandatului unui legatus Augusti pro praetore a fost de cinci ani42.Reorganizarea făcută de împăratul Marcus Aurelius în anul 168 a rămas neschimbată timp de aproape un secol până în timpul împăratului Gallienus. dreptul de a pronunŃa pedeapsa capitală (cum jure gladii) şi dreptul de a conduce unităŃile militare din provincie41. §1. 84. p. cit. Editura Academiei Române. cit. 41 Dumitru V. El avea în subordine pe procuratorii (procurator Augusti) celor trei provincii care aveau preponderent atribuŃii financiare. 113. armatei şi a unei părŃi din populaŃia civilă. op. 24. 4 apud Vladimir Hanga.

Organizarea financiar-vamală Organizarea fiscală şi vamală a Daciei romane nu se deosebea de cea din alte provincii ale imperiului. 67. vamale şi de poştă se numeau stationes. op. p. 10 . în Dumitru Protase. În cadrul coloniilor şi municipiilor funcŃionau şi edili.. care se ocupau cu organizarea spectacolelor şi jocurilor publice.. Cu excepŃia oraşului Romula toate aceste aşezări urbane au nume dacice preluate. de la aşezările autohtone desfiinŃate în timpul celor două războaie de cucerire sau imediat după aceia44.2. pp. negustorii.. Petolescu. colonii şi municipii. doar Dacia Superior a avut un procurator financiar (procurator Augusti). Prima denumire era rezervată comunelor rurale de pe teritoriul unei colonii. op. Ulterior. Coloniile erau cele mai importante aşezări urbane fiind locuite de cetăŃeni romani sau latini cu drepturi depline. cit. Puterile administrative şi jurisdicŃionale ale adunării provinciale erau limitate. cu mici modificări fonetice. 47 Mihail Macrea. op. p. Organizarea administrativă. iar a doua tuturor satelor romane locuite de cetăŃeni. p. Micile aşezări în care se organizau posturi fiscale. op. În timpul împăratului Traian exista un singur procurator financiar cu sediul al Ulpia Traiana care păstra registrele de impozite şi venituri ale întregii provincii (tabularium provinciae) şi administra finanŃele Daciei. apărarea şi aprovizionarea oraşului. 122-124. 1. În jurul oraşelor se organizau şi aşezări rurale după model roman numite pagi sau vici.. ea având ca principală atribuŃie apărarea intereselor oraşelor şi provincialilor faŃă de administraŃia imperială. 6 apud apud Vladimir Hanga. 46 Gaius. cit. Consiliul avea atribuŃii multiple privind administrarea. în 43 44 Constantin Preda (coordonator ştiinŃific). Institutiones. 212. cit. La intervale de cinci ani se alegeau duumviri quinquennales care aveau misiunea de a efectua censul şi a întocmi lista decurionilor45. precum şi aprovizionarea şi administrarea pieŃelor. Aceştia aveau în principal atribuŃii executive şi judecătoreşti (jure dicundo). Protase. Jurisconsultul Gaius ne spune expres că în provinciile imperiale nu se trimiteau questori46. D. cit. Alexandru Suceveanu (coordonatori). care erau organizate în general după modelul Romei. familiile militarilor şi toate persoanele care aveau interese legate de trupa respectivă47. p. Din rândul decurionilor se alegeau magistraŃii superiori în număr de doi (duumviri) în colonii şi de patru (quattourviri) în municipii. 18. În cuprinsul Daciei romane au fost atestate 11 oraşe. §1.. 113. op. O categorie aparte de aşezări erau canabae întemeiate pe lângă castre şi cuprinzând meşteşugarii. 45 Constantin C. magistraŃi de rang inferior. cit.coronatus trium Daciarum43. peregrini şi autohtoni. Conducerea oraşelor romane din Dacia a fost reprezentată de un organ colegial (ordo decurionum) constituit din aproximativ 20 de decurioni aleşi anual dintre persoanele care exercitaseră o magistratură.

III. În urma reorganizării administrative a împăratului Marcus Aurelius fiecare din cele trei provincii avea un procurator financiar48. 212. p. astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din data de 6 mai 159 scris pe una din tăbliŃele cerate de la Alburnus Maior. op. Raetia. p.. cit. În prima categorie intrau impozitul funciar (tributum soli) plătit de toŃi cetăŃenii proprietari de teren provincial şi impozitul personal (tributum capitis) plătit de toŃi locuitorii provinciei. ViaŃa economică. 202. Dacia şi Moesia). Istoria dreptului românesc. op. la trecerea peste poduri şi folosirea principalelor drumuri pe uscat şi pe apă. Astfel. Impozitele din cadrul provinciei Dacia erau de două feluri: impozite directe şi impozite indirecte49. op. ComercianŃii plăteau din timpul împăratului Alexandru Sever şi un impozit special numit aurum negotiatorum. cit. 52 Mihail Macrea. Potaissa. După cucerirea ei de către Traian Dacia a devenit parte în circumscripŃia vamală Illyricum (Publici Portorii Illyrici) alături de Dalmatia. 945. în Dumitru Protase. 48. 50 Corpus inscriptionum Latinarum. taxa vamală pentru mărfuri era de 2. Alexandru Suceveanu (coordonatori). p. s-a convenit ca vânzătorul (Veturius Valens) „să plătească el dările pentru acea casă până la noul recensământ”50.. cit. Protase. Tipografia UniversităŃii din Bucureşti. Napoca şi Dierna) nu plăteau impozitul funciar în baza ficŃiunii care considera teritoriul acestor oraşe ca fiind teren roman. CetăŃenii coloniilor care se bucurau de jus Italicum (Ulpia Traiana Sarmizegetusa. VIII apud Vladimir Hanga. Exista şi un impozit pentru locuinŃe. 76. Iaşi. p. În general. impozitul pe eliberarea sclavilor (vicesima manumissionum sive libertatis) reprezentând 5% din valoarea sclavului eliberat. 53 LucreŃiu Mihăilescu-Bîrliba. Pannonia. Paul Gogeanu. impozitul de 1% pentru vânzările de mărfuri (centesima rerum venalium) şi impozitul de 2. Apulum. Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”. în satul piruştilor. deşi cumpărătorul (Andueia al lui Bato) a primit prin mancipaŃiune o jumătate dintr-o casă din Alburnus Maior. impozitul pe vânzarea sclavilor în cuantum de 4% (vicesima quinta mancipiorum). A doua categorie de impozite nu cunoştea scutiri sau facilităŃi şi cuprindea: impozitul pe succesiuni (vicesima hereditatum) constând în 5% din valoarea moştenirii. Sclavi şi liberŃi imperiali în provinciile romane din Illyricum (Dalmatia. Impozitele directe erau administrate de fiscul provincial în vederea acoperirii necesităŃilor locale.5% din valoare pe circulaŃia mărfurilor şi a persoanelor (quadragesima)51. op. 49 48 11 .5% din valoare şi pentru colectarea ei a fost organizat un serviciu special (publicum portorium).cazul Daciei Inferior şi a Daciei Porolissensis guvernatorul (praeses) cumulând şi funcŃia de şef al finanŃelor. p... Pannonia şi Moesia53. 10. cit. tab. Noricum. 135. Bucureşti. 51 Maria Dvoracek. Taxele vamale (portorium) se încasau pentru mărfuri şi persoane la intrarea în provincie sau în oraşe. Până la sfârşitul secolului al II-lea serviciul de încasare a taxelor vamale a fost concedat unor particulari D. p. iar impozitele indirecte erau vărsate fiscului imperial de la Roma (officium orationibus)52. 1986. p.

În relaŃiile dintre peregrini. guvernatorul emitea un edict la intrarea în funcŃie. Dreptul în Dacia Romană §2. 203. cit. Prin edictele sale împăratul introducea noi principii de drept sau lua dispoziŃiuni privind o anumită categorie de persoane55. Bucureşti. Izvoarele formale ale dreptului roman în Dacia Principalele izvoare scrise au fost edictele guvernatorilor şi constituŃiunile imperiale. 2009. Universul Juridic. iar în a doua parte normele dreptului roman aplicabil peregrinilor. §2. doar 14 au putut fi descifrate celelalte fiind iremediabil deteriorate..(conductores) care puteau forma şi o societate (societas) cu acest scop. op. FaŃa primele tăbliŃe şi spatele celei de a treia nu au nimic scris pe ele. în Dacia romană au fost aplicate şi acele norme ale dreptului autohton cutumiar (consuetudo) care nu intrau în conflict cu principiile dreptului roman. §2. Din cele 25 de tăbliŃe cerate care au fost descoperite în urma campaniilor arheologice succesive din perioada 1786 – 1855. Hr. legate împreună. Alături de normele dreptului scris. ConstituŃiile imperiale (constitutiones principis) erau deciziile luate de împărate şi după aprecierea jurisconsultului Gaius aveau valoare de lege. 54 55 D.2. Celelalte patru feŃe sunt uşor scobite şi acoperite de ceară peste care s-a scris cu un vârf ascuŃit cu litere cursive. 58. dar ulterior acest serviciu a intrat în atribuŃiile procuratorilor financiari imperiali54. 12 . Edictul provincial (edictum provinciale) stabilea în prima parte normele dreptului roman aplicabile cetăŃenilor romani din provincie.1. dar mai ales în cazul raporturilor comerciale dintre cetăŃenii romani şi peregrini se aplica dreptul ginŃilor (ius gentium). Edictul imperial (edicta) sunt asemănătoare cu edictele magistraŃilor. Protase. Din cele patru categorii de constituŃii imperiale. Constantin Stoicescu. În acest sens amintim edictul împăratului Antonin Caracalla din anul 212 prin care s-a acordat cetăŃenia romană tuturor peregrinilor cu excepŃia celor deditici. p. p. Mandatul (mandata) erau instrucŃiuni date de împărat guvernatorilor provinciilor imperiale şi proconsulilor şi nu erau obligatorii decât pentru destinatar. Curs elementar de drept roman. cu diferenŃa că erau aplicabile întregului imperiu şi în tot timpul vieŃii împăratului. În calitate de reprezentant al împăratului în provincie. pentru aplicarea dreptului roman în Dacia cele mai importante sunt edictele şi mandatele. Ele sunt formate din câte trei tăbliŃe de brad. TăbliŃele cerate Principalul izvor care atestă aplicarea dreptului roman în Dacia îl reprezintă tăbliŃele cerate ascunse în minele de aur de la Alburnus Maior (Roşia Montană) în preajma anului 167 d.

Edictul din anul 212 al împăratului Caracalla a acordat cetăŃenia romană tuturor peregrinilor ordinari în scopul lărgirii sferei de impozitare a cetăŃenilor care plăteau impozitul (vicesima) de 5%. ImportanŃa lor pentru cunoaşterea dreptului roman provincial este covârşitoare. 59 Constantin Stoicescu. Şi Sarmizegetusa se bucură de acelaşi drept. Latinii ocupau o poziŃie intermediară între cetăŃeni şi peregrini. §2. Dreptul roman pe teritoriul Daciei. un proces verbal prin care se constată desfiinŃarea unui colegiu funerar. 58 Vladimir Hanga. Reforma împăratului Caracalla este contestată sub aspectul eficienŃei sale în condiŃiile în care şi după anul 212 au continuat să existe numeroşi peregrini59. CetăŃenii locuiau în majoritatea lor în colonii şi municipii şi se bucurau de aceleaşi drepturi civile şi politice ca şi un cetăŃean de la Roma: dreptul de încheia o căsătorie valabilă (ius conubii). majorat acum la 10%.3. op. Apulum. un contract de societate (societas). 153). Istoria statului şi dreptului românesc.… p.R. un contract de depozit (depositum). nu puteau deveni niciodată cetăŃeni romani şi aveau o libertate precară (pessima)58.S-au găsit astfel patru contracte de vânzare-cumpărare (emptio-venditio). latini şi peregrinii. Peregrinii deditici erau locuitori ai fostelor cetăŃi desfiinŃate prin cucerire de statul roman. Casa de Editură şi Presă „Şansa”. dreptul de a încheia acte juridice (ius commercii). pentru dezrobiri şi moşteniri. Napoca şi Dierna57. cit. de asemenea colonia Napoca şi Apulum şi satul Potaissa. Emil MolcuŃ. se bucurau de aceleaşi drepturi patrimoniale ca şi cetăŃenii romani. 58. cel trecut între zei.P. trei contracte de locaŃiune (locatio-conductio). dreptul de colonie” (Ulpian. dreptul de vot (ius sufragii). 28. Peregrinii obişnuiŃi puteau să intre în raporturi juridice cu cetăŃenii romani în baza normelor de ius gentium sau ca urmare a acordării beneficiul lui ius commercii. însă nu se puteau căsători conform legii romane şi nici nu aveau Emil Cernea. Peregrinii alcătuiau marea masă a populaŃiei libere din Dacia şi erau peregrini obişnuiŃi sau peregrini deditici. I. p. dreptul de a fi ales în magistraturi (ius honorum). care a dobândit de la împăratul Sever. deoarece nu aveau dreptul de proprietate quiritară decât acei cetăŃeni care locuiau în cele cinci oraşe care în baza unei ficŃiuni juridice erau socotite sol roman (ius Italicum): Sarmizegetusa. Potaissa. vol. 50. dreptul de a se înrola în legiuni (ius militiae). 15. 96.. cit. Bucureşti. 1. p. op. două contracte de împrumut (cautio-crediti). p. lista cheltuielilor pentru organizarea unui banchet şi obligaŃia unei persoane de a plăti o datorie56.. 57 „Şi în Dacia colonia Dierna întemeiată de împăratul Traian. se bucură de ius Italicum.. Libro primo de censibus. EdiŃia a VI-a. Locuitorii liberi din Dacia romană au fost până în momentul edictului împăratului Caracalla împărŃiŃi în trei categorii: cetăŃeni. InstituŃii juridice Persoanele. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R. Exista o excepŃie în privinŃa proprietăŃii funciare. cel trecut între zei. 8 apud Vladimir Hanga. în Ioan Ceterchi (coordonator). deoarece analiza acestor texte ne arată numeroase abateri de la formalismul şi rigiditatea dreptului roman clasic şi modul concret de receptare al instituŃiilor juridice romane în provincia Dacia. 1998. 56 13 . Digesta Iustiniani.

235. tutela şi curatela. a fraŃilor şi surorilor sau din formula pro salute sua suorumque în inscripŃiile votive63. Ei realizau o simplă uniune (contubernium) care de multe ori căpăta în fapt trăinicia unei veritabile căsătorii. 12.. la fel ca şi în celelalte provincii. adrogaŃia. El era însă un adevărat servus terrae neavând libertatea să se mute la un alt proprietar. care îl putea vinde. Olivian Mastacan. precum adopŃia. op.. Cu titlu de excepŃie se recunoştea statutul de cetăŃean şi acestor copii atunci când se demonstra o eroare scuzabilă (erroris causae probatio) cu privire la statutul personal al unuia dintre soŃi61. InscripŃiile romane descoperite în Dacia pomenesc deseori de sclavi şi de coloni. 63 Mihail Macrea. Atunci când un cetăŃean roman se căsătorea cu o peregrină ce primise ius conubii căsătoria lor era recunoscută de legea romană (justum matrimonium) iar progeniturile lor deveneau cetăŃeni romani. op. cit. în vreme ce în cazul peregrinilor se aplicau cutumele locale (secundum leges moresque peregrinorum). cu unele particularităŃi caracteristice dreptului roman provincial62. Căsătoria cetăŃenilor romani era guvernată de normele dreptului civil roman. închiria sau ucide. p. militarii eliberaŃi din funcŃie primeau dreptul de a încheia o căsătorie legitimă cu o femeie peregrină sau latină. op. Puteau deveni cetăŃeni romani fie printr-un act individual de naturalizare fie prin ridicarea municipiului latin (oppida Latina) la rangul de colonie. Colonul se putea căsători. Proprietarul provincial nu exercita deplina proprietate asupra 60 61 Dan łop. Familia. cunoşteau o fizionomie similară cu aceea din lumea romană peninsulară. p. legitimarea. avea unele drepturi patrimoniale şi trebuia să plătească o redevenŃă stăpânului ogorului pe care-l lucra. Vladimir Hanga. Conform dreptului roman sclavul nu avea personalitate (caput) şi aparŃinea precum un lucru stăpânului său. p. Colonii reprezentau o categorie a oamenilor liberi care aveau obligaŃii faŃă de stăpânul moşiei pe care se aflau. 26. Sclavii nu puteau încheia o căsătorie (matrimonium) deoarece nu erau considerate persoane în sensul juridic al noŃiunii. astfel încât copilul sclavei devenea sclav dacă nu putea dovedi că măcar un singur moment până în momentul naşterii a fost femeie liberă. Proprietatea.. cit. O altă sursă a sclaviei a fost captivitatea şi dată fiind istoria politică agitată a provinciei Dacia este posibil să fi fost şi cea principală. putând fi chiar urmăriŃi de stăpânul terenului abandonat printr-o acŃiune reală. cit. Principalul izvor al sclaviei era naşterea. În Dacia romană principale forme ale dreptului de proprietate au fost proprietatea provincială şi proprietatea peregrină. cit. p. 100. În schimb atunci când femeia nu primise ius conubii sau atunci când uniunea se realiza între un peregrin şi o femeie cetăŃean roman copii rezultaŃi nu dobândeau cetăŃenia romană. ExistenŃa familiei la sclavi rezultă din menŃionarea copiilor.plenitudinea drepturilor politice60. A fost o situaŃie frecventă în Dacia romană unde. Celelalte instituŃii legate de organizarea familiei romane. 14 .. op. 62 Paul Gogeanu.

213. 940.. op. Deoarece întregul pământ din provincie era socotit proprietatea împăratului proprietarul provincial plătea un impozit funciar (vectigal) şi nu putea beneficia de acŃiunea în revendicare ci doar de o acŃiune utilă creată după modelul acestuia.P. p. care se referă la o locatio operarum prin care o persoană liberă se obligă să muncească în mina de aur în schimbul unei remuneraŃii. pp. tab. III. V apud Vladimir Hanga. p. cit. 66 Corpus inscriptionum Latinarum. tranzacŃionează prin mancipaŃiune un sclav grec65. op. Dassius Brecusu şi Bellicus.. 67 Emil Cernea. tab. din data de 20 mai 164. De pildă. În aceste contracte de vânzare-cumpărare s-a evidenŃiat obligaŃia vânzătorului asumată prin stipulaŃiune de a restitui cumpărătorului dublul preŃului plătit în caz de evicŃiune. 935. p. Într-un alt contract de vânzare-cumpărare. Particularitatea este dată de faptul că deşi la acea vreme dreptul roman recunoştea obligaŃia patronului (conductor) de a plăti preŃul muncii în caz fortuit sau în caz de forŃă 64 Corpus inscriptionum Latinarum. Emil MolcuŃ. prin mancipaŃiune un copil sclav64. tab.R. datat 16 mai 142. Ea nu se întâlneşte însă în Dacia romană decât cu titlu excepŃional în cazul celor cinci colonii romane care primiseră ius Italicum. 65 Corpus inscriptionum Latinarum. p. III. VII apud Vladimir Hanga.… pp.. nici proprietarul peregrin nu avea acŃiunea reală rezervată doar cetăŃenilor romani titulari ai proprietăŃii quiritare însă pe baza unei ficŃiuni juridice putea folosi acŃiunea de furt şi acŃiunea legii Aquilia. 215. VI apud Vladimir Hanga. Printre tăbliŃele referitoare la contractele de locaŃiune găsim şi una. Cu toate acestea într-un contract de vânzare-cumpărare din data de 17 martie 139 cum anume Maximus al lui Bato cumpără de la Dassius al lui Verzo. în cadrul unui contract de împrumut din data de 20 octombrie 162 a fost inserată şi o convenŃie menită să nască pentru debitor obligaŃia de a plăti dobânzi de 1% pentru fiecare zi (centessimae singulae)66. În mod evident. El putea înstrăina acest bun socotit o res nec mancipi doar prin tradiŃiune. III. p. 937. cit. deşi în dreptul roman clasic simpla convenŃie nu putea genera o asemenea obligaŃie67. Desfăşurarea raporturilor juridice obligaŃionale în Dacia romană ne este relativ bine cunoscută datorită interpretării celor 14 tăbliŃe cerate descoperite la Alburnus Maior. cit. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R. Proprietarea quiritară (dominium ex jure Quiritium) era în sistemul juridic roman forma propriuzisă de proprietate deoarece oferea titularului stăpânirea deplină asupra unui lucru (plena in re potestas). alŃi doi peregrini. În cazul contractelor de vânzare-cumpărare se poate observa că s-a folosit procedura mancipaŃiunii deşi aceasta era un mod formalist de dobândirea a proprietăŃii accesibil doar cetăŃenilor romani sau peregrinilor care aveau ius comercii. op. Acestea nu sunt singurele exemple unde sunt evidente ocolirea rigorismului excesiv al dreptului roman. „de neam pirust din Kavietum”. 212-213. ObligaŃii şi contracte. 28-29.. vol.fondului funciar ci doar o posesie specială. I. 15 .

Pentru litigiile mai puŃin Corpus inscriptionum Latinarum. nici nu puteau testa şi nici nu puteau fi instituiŃi ca moştenitori sau gratificaŃi ca legatari. În conformitate cu procedura formulară cetăŃeanul roman trebuia să se adreseze pentru început guvernatorului sau reprezentantului său (legatus) care le dădea formula pentru a merge la un judecător pentru a statua in iudicio.majoră. cit. 115. 107. I… . deoarece „toate plângerile ce la Roma se îndreaptă la diferiŃi judecători. „bani număraŃi sau în venituri”. p.P. tab. 11 apud Vladimir Hanga. 71 Marcianus. pp. Peregrinii nu aveau capacitate testamentară (factio testamenti) şi. Corpus inscriptionum Latinarum. vor trebui sau să primească suma mai sus scrisă. Cu titlu de excepŃia se accepta ca militarii să poată institui ca moştenitori persoane peregrine sau latine70.. p.. Dreptul roman pe teritoriul Daciei…. 114. 69 68 16 . XIII apud Vladimir Hanga. El dispunea de drept de viaŃă şi de moarte asupra tuturor locuitorilor provinciei (imperium gladii). cit. 948. Digesta Iustiniani 1. tab. CetăŃenilor romani din Dacia li se aplicau regulile succesiunii testamentare şi a succesiunii legale (ab intestat) din dreptul roman. şi după ce va trece termenul <pentru care a fost făcută asocierea>. p. CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R. 72 Dan łop. p. prin urmare. 951. Libro tertio institutionum. III. 214-215. Ńin de îndatoririle guvernatorilor”71. Succesiunea. 18. sau de va prisosi ceva să împartă”69. cit. op. 70 Vladimir Hanga. Dreptul penal şi procedura de judecată.. în Dacia romană s-a acceptat situaŃia ca salariul lucrătorului (locator) să fie redus proporŃional cu timpul în care mina va fi inundată68... p. 73 Vladimir Hanga. cit. III.R. În cazul contractului de societate din data de 28 martie 167 descoperit la Roşia Montană se poate observa cum doi cetăŃeni romani (Cassius Frontinus şi Iulius Alexander) au încheiat o societas danistarias cu scopul de a oferi celor interesaŃi împrumut cu dobândă. op. op. pp. Contractul de societate era acela prin care două sau mai multe persoane se obligau să pună ceva în comun spre a atinge un scop determinat. Deşi aportul lui Iulius Alexander a fost de 500 denari. 213-214. X apud Vladimir Hanga. iar cel al lui Cassius Frontinus a fost de 200 denari s-a convenit „orice se va câştiga sau se va pierde va trebui să se împartă în părŃi egale”. op. Treptat s-a generalizat procedura extra ordinem în baza căreia guvernatorul sau reprezentantul său judeca personal pricinile fără a le mai trimite la judecător73. 32. În cazul cetăŃenilor romani acest drept era limitat dreptul de a face apel la judecata poporului roman (ius provocationes populum)72. Olivian Mastacan. vol. Pentru a se evita orice neînŃelegeri între asociaŃi s-a stabilit că „dacă cineva va fi prins că va fi făcut vreo înşelăciune prin viclenie… va trebui să dea celuilalt pentru un as un denar… <iar> pentru un denar 20 de denari. p. Guvernatorul provinciei exercita plenitudinea atribuŃiilor judecătoreşti.

importante magistraŃii orăşeneşti aveau iuris dictio şi prin urmare aveau şi „libera putere de a judeca şi de a constrânge”74. Peregrinii erau judecaŃi de guvernatorul provinciei sau reprezentantul acestuia. În litigiile dintre cetăŃenii romani şi peregrini se considera printr-o ficŃiune juridică că pe durata procesului peregrinul avea calitatea cetăŃean roman (ac si civis Romanus esset): „De asemenea dacă peregrinul intentează un proces de furt, i se dă printr-o ficŃiune calitatea de cetăŃean roman. La fel dacă un peregrin face o plângere de daune potrivit legii Aquilia, sau este chemat la judecată pentru acelaşi temei, este socotit la judecată printr-o ficŃiune <ca fiind> cetăŃean roman”75.

Siculus Flaccus, De conditione agrorum, apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 63. 75 Gaius, Institutiones, IV, 37 apud Vladimir Hanga, CrestomaŃie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R.P.R., vol. I,… p. 179.

74

17

Capitolul al III-lea Vechiul drept cutumiar românesc

§1. Structuri sociale şi politice în „mileniul tăcut” Retragerea autorităŃilor romane din provincia Dacia a avut drept consecinŃă imediată dispariŃia focarelor de civilizaŃie urbană în spaŃiul de la nordul Dunării. Fenomenul a fost accentuat în perioada următoare şi de valurile masive de migratori (goŃi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari) care s-au abătut peste fosta provincie romană. Oraşele înfloritoare din trecut au decăzut fie ca urmare a distrugerilor provocate de aceşti migratori fie ca urmare a abandonării lor de către populaŃia autohtonă care s-a retras spre zone mai ferite. Forma primară de organizare a populaŃiei daco-romane devine satul, termen ce derivă din cuvântul latin fossatum prin care se înŃelegea o aşezare apărată printr-un şanŃ întărit cu palisade76. Mobilitatea demografică şi mai ales necesitatea unei protejări mai eficiente a membrilor acestor aşezări rurale a determinat gruparea lor în cadrul unor obşti teritoriale săteşti. Comunitatea obştească era construită, astfel cum arată un document patristic din anul 374, pe o serie de instituŃii de bază precum: adunarea satului, sfatul bătrânilor, jurământul de veritate şi solidaritatea dintre membrii săi77. Creşterea demografică şi dezvoltarea economică au constituit principalele premise care au dus la transformarea comunităŃii obşteşti în direcŃia personalizării funcŃiei de coordonare şi reprezentare. În consecinŃă, o serie de atribuŃii obşteşti sociale, juridice şi militare au fost încredinŃate spre rezolvare unora dintre membrii oştii numiŃi în documente „mai mari ai satelor” (seniores villarum) sau „jupani” (quos linqua sua supanos vocant)78. Aceştia reglementau raporturile dintre membrii comunităŃii obşteşti, tot mai divizaŃi de diferenŃierile sociale şi de consolidarea proprietăŃii funciare privare, şi dintre obşte în ansamblul său şi forŃa militară dominantă a migratorilor. Termenul de jupan este de origine slavă şi se întâlneşte la mai multe popoare care au intrat în contact cu slavii o perioadă mai îndelungată de timp. Pe teritoriul românesc, acest
76 77

Dan łop, Olivian Mastacan, op. cit., p. 40. Şt. Olteanu, Eugenia Zaharia, R. Popa, RealităŃi sociale (obştea sătească teritorială: instituŃii caracteristice şi funcŃii sociale; procesul de diferenŃiere socială), în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), Istoria românilor, vol. III, Genezele româneşti, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 64. 78 Ibidem, p. 67.

18

termen are semnificaŃia de conducător politico-militar şi este echivalent cu alte denumiri care se regăsesc în izvoarele narative, precum duce, cneaz, jude sau voievod79. În jurul lor s-a structurat un aparat de ordine care şi-a asumat funcŃii publice permanente atât în avantajul conducătorului politic cât şi al comunităŃii în ansamblu. Pentru întreŃinerea acestui aparat administrativ, aflat încă în faza sa embrionară, erau necesare venituri sigure astfel că darurile obişnuite din trecut nu au mai fost suficiente şi s-au impus dări şi prestaŃii cu caracter social obligatoriu80. Perioada secolelor VIII-XI a reprezentat şi momentul relansării vieŃii urbanistice în spaŃiul de la nordul Dunării. Noile structuri teritoriale, care se vor consolida treptat odată cu dobândirea statului de reşedinŃă pentru liderii politico-militari locali şi cu îndeplinirea unor funcŃii administrativ-fiscale, vor dezvolta o terminologie specifică precum urbs, civitas, oppidum şi forum în documentele de limbă latină, iar mai târziu târg în documentele cancelariilor Ńărilor române81. În secolele XIII-XIV toate aceste prefaceri demografice, socio-economice şi politice au condus spre un proces de constituire a unor formaŃiuni prestatale. Ele s-au format prin confederarea obştilor săteşti tradiŃionale sub forma unor uniuni de obşti denumite în vechile izvoare scrise „Ńări” (terrae, zemlja). Aceste „Ńări” româneşti nu erau simple unităŃi geografice, ci entităŃi politice şi de drept corespunzătoare unui teritoriu. De multe ori corespundeau unui cadru geografic natural şi aveau ca principale componente teritoriul, populaŃia şi structurile lor politice, militare şi ecleziastice82. Diploma ioaniŃilor din data de 2 iunie 1247 prezintă mai multe astfel de entităŃi politice în spaŃiul dintre CarpaŃi şi Dunăre: „Ńara Severinului” (terram de Zeurino), „cnezatele lui Ioan şi Farcaş” (kenazatibus Joannis et Farcasii), „Ńara cnezatului voievodului Litovoi” (terra kenazatus Lytuoy woiauode), „Ńara lui Seneslau, voievodul românilor” (terra Szeneslai, woiavode Olahorum)83. Şi pentru spaŃiul est-carpatic izvoarele scrise atestă prezenŃa unor „Ńări” sau
Şt. Olteanu, R. Popa, M. Rusu, Structuri politice (uniuni de obşti, „Romanii” populare, voievodate şi „Ńări” româneşti, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., pp. 99-100. 80 Şt. Pascu, M. Rusu, Şt. Olteanu, R. Popa, FormaŃiuni politice româneşti şi lupta lor pentru neatârnare, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., p. 240. 81 Şt. Olteanu, Începuturile vieŃii urbane medievale, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., p. 228. 82 Şerban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea, Între Cruciată şi Imperiul Mongol, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993, p. 58. Şt. Pascu, N. Constantinescu, V. Spinei, R. Popa, Cnezatele, voievodatele „Ńările” româneşti şi tendinŃele lor de autonomie şi de unificare, în Ştefan Pascu, Răzvan Theodorescu (coordonatori), op. cit., pp. 368-369.
83 79

19

Dreptu cutumiar…. cit. Editura Academiei R. asociaŃi în exerciŃiul funcŃiunii lor războinice. cit. Popa. EdiŃie îngrijită. V. Pascu. Chişinău. Universitas. 1970. R. atât cnezatul cât şi voievodatul erau instituŃii statornicite ereditar în mâinile unor familii. în general în cuprinsul unor regiuni delimitate natural de mediul geografic. cel mai probabil un eponim. 86 Şerban Papacostea.. Constantinescu. p.R. 38. şi al celor politice legate de acestea. dar în reperele sale fundamentale el a rămas neschimbat. În interiorul arcului carpatic mai mult de 20 de „Ńări” româneşti şi-au dezvoltat în secolele al XII-lea şi al XIII-lea forme superioare de organizare social-politică. Şt. Spinei... 1994. 376. Astfel cum se observă din izvoarele narative. op. în Pagini din istoria dreptului românesc. Ius Valachicum În cadrul obştilor săteşti teritoriale relaŃiile sociale erau reglementate de o serie de rânduieli ce s-au perpetuat în comunitate şi care au căpătat valoare obligatorie. misionarul Pian di Carpine aflat în drum spre curtea hanului mongol scrie de ducele Olaha. ceea ce presupune existenŃa unor uniuni de obşti consolidate. p. 85 88 Andrei Rădulescu. 128. §2. 87 Vladimir Hanga. Moldova în secolele XI – XIV. Note privitoare la obiceiul pământului. Ele au continuat să existe şi în secolul următor chiar în condiŃiile diminuării autonomiei lor interne ca urmare a măsurilor de unificare politico-administrativă şi juridică promovate de regii unguri din dinastia angevină85. p. Bucureşti. între membrii cărora se făcea alegerea în funcŃie86. Fizionomia sa primară a fost îmbogăŃită odată cu transformările de natură feudală din societatea românească medievală. Astfel.S. p. din documentele regalităŃii maghiare sau ale cancelariei papale formele tradiŃionale de organizare politică a societăŃii româneşti în secolul al XIII-lea au fost cnezatul şi voievodatul. 58. Cnezatul a reprezentat puterea politică exercitată asupra unui grup de sate sau a unor uniuni de sate. rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii unui grup de cnezate.aminteşte de o serie de conducători militari. Istoria dreptului românesc. iar istoricii arabi de la începutul secolului al XIV-lea Baibars şi an-Nuwari vorbesc despre „Ńara românilor”84. 20 . Avea în frunte un individ sau un grup familial care exercita atributele puterii politice şi judecătoreşti şi avea beneficiul economic al funcŃiei sale. comentarii şi note. studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu. Voievodatul era o instituŃie direct politică. 275. Acest drept cutumiar asigura un minim de echitate socială absolut necesară oricărui sistem de drept87 şi cuprindea atât reguli de drept privat cât şi reguli de drept public88. op. N. În secolul al XIII-lea. Oferind întotdeauna soluŃii juridice pentru 84 Victor Spinei. p.

Istoria dreptului românesc şi evoluŃia instituŃiilor constituŃionale. „legea pământului”)92. 41-42. Originea acestui sistem juridic cutumiar care s-a dezvoltat şi s-a transmis în societatea românească timp de aproape un mileniu rămâne încă subiect de controversă. p.. zakon Vlahom sau voloskie pravo. Opiniile mai recente au abandonat această idee a identificării unui element primordial şi definitoriu al dreptului cutumiar românesc şi au propus o teorie a unei sinteze suprastructurale. p.toate aspectele vieŃii publice şi private. cit. cit. 15. 2009. S-a încercat identificarea acestui element fie în dreptul roman. pp. modus Olachorum. Oroveanu. „obiceiurile pământeşti”) urmat de cel de lege („legea Ńării”. s-au exprimat opinii diverse cu privire la elementul precumpănitor în acest univers juridic. Istoria vechiului drept românesc.. 92 Vladimir Hanga. p. grefat pe elementele autohtone geto-dace şi pe cele romane cuceritoare la care s-au adăugat influenŃe migratorii91. 38. ius Valachorum. aculturat mai cu seamă în forma sa răsăriteană89. 91 Vladimir Hanga. Conform acesteia edificarea dreptului cutumiar este privită ca un lung proces de cristalizare instituŃională. Pentru documentele scrise în limba română termenul preponderent este acela de obicei („obiceiul de veac”. op. fie în fondul juridic preroman de esenŃă geto-dacă sau chiar tracă90. lex terra. Denumirea sub care a fost cunoscut acest sistem juridic diferă în funcŃie de izvorul în care a fost consemnată şi de modul de raportare al autorului documentului faŃă de ansamblul normelor cutumiare româneşti. op. pp. Ioana Vasiu. Editura CERMA. „obiceiul pământului”. Bucureşti. Mihai T. Deşi este unanim acceptată ideea că desăvârşirea dreptului cutumiar cunoaşte un proces complex de influenŃări reciproce între generaŃii şi chiar între comunităŃi diferite. dreptul cutumiar a fost acceptat şi în statele medievale româneşti ca o firească completare a dreptului scris oficial. Cluj-Napoca. 1995. Emil Cernea. p. În documentele scrise în limba slavonă apar expresiile echivalente de voloskoi zakon. în special a slavilor. consuetudo terra etc. 132. 82. în construirea unui sistem juridic ce a devenit ulterior propriu comunităŃilor de autohtoni. cit. În documentele latine ale cancelariei regale maghiare se folosesc denumirile specifice diplomaticii medievale cu evidenŃierea caracterului etnic: ius Valachicum. AlŃi autori au supradimensionat influenŃa popoarelor migratoare. Emil MolcuŃ.. 45-46. 90 89 21 . Casa de Editură Albastră. op. Ibidem.

Proprietatea individuală se exercitat asupra casei. p. Le droit de la famille dans l’ancienne coutume roumaine. Tot în devălmăşie se stăpâneau şi pădurile. În cadrul obştii săteşti teritoriale a coexistat stăpânirea devălmaşă cu proprietatea individuală. op. InvestigaŃiile arheologice asupra aşezărilor din această perioadă au arătat prezenŃa unor familii-lăstar (ale copiilor) în imediata apropiere a familiei nucleu. George Fotino. Emil MolcuŃ. animalelor de muncă şi a recoltei propriuzise.. precum „înfrăŃirea pe moşie” sau „frăŃia de sânge”97. Olteanu.. apele şi uneltelor agricole mai importante. InstituŃii juridice cutumiare Persoanele. Principiul fundamental al obştii săteşti era egalitatea dintre membrii săi. pp.S. p. 142-144 97 Idem. Proprietatea. Rusu. în Pagini din istoria dreptului românesc. 218.. stadiul raporturilor de aservire). Obiceiuri la fixarea hotarelor. cit. islazurile. op. 95 Şt. 94 93 Vladimir Hanga. Pascu. Răzvan Theodorescu (coordonatori). op. TradiŃia impunea copiilor ca după căsătorie să îşi întemeieze propriul cămin. determinată de caracterul stăpânirii devălmaşe asupra pământului şi de participarea tuturor la munca de producere a bunurilor93. f. cu excepŃia ultimului care trebuia să rămână în casa părintească96. 36-37.R.. II. M. cit. 1972. a uneltelor. în Vladimir Hanga.. Editura Academiei R. introducere. creată prin anumite practici ce urmăreau efecte patrimoniale sau consecinŃe de ordin moral. Editura Servo-Sat. Emil Cernea. Căsătoria constituia sursa puterii părinteşti care oferea tatălui prerogative extinse sub aspect corecŃional. EvoluŃia structurilor sociale (accentuarea diferenŃierilor sociale. Prima formă a dreptului de proprietate a fost o lungă perioadă de timp predominantă şi se exercita de către toŃi membrii obştii asupra fondului funciar din afara vetrei satului. Regulile comunitare presupuneau vârsta superioară a soŃului faŃă de soŃie şi păstrarea ordinii vârstei la căsătorie. Antologie. Bucureşti. note şi bibliografie de Gheorghe CronŃ şi Stanca Fotino. Familia şi rudenia. în Ştefan Pascu. anexelor şi curŃii înconjurătoare. cit. ajungându-se la concluzia unei posesiuni individuale iniŃiale a suprafeŃei de terne din vatra satului pe care s-au construit casele descendenŃilor în baza dreptului de moştenire95. vol. p. 42. 96 22 . Familia se prezenta ca o „familie lăstar” fiind organizată în sistem patrilinear şi patrilocal. Arad. Acesta era împărŃit anual prin tragere la sorŃi şi fixarea semnelor de hotar în prezenŃa bătrânilor satului sau ai satelor învecinate94. Dezvoltarea proprietăŃii private în detrimentul stăpânirii devălmaşe va avea drept consecinŃă disoluŃia solidarităŃii de obşte şi apariŃia relaŃiilor de aservirea specifice societăŃii medievale. pp.a. Eugenia Zaharia. Études d’histoire du droit.§3. 30. Şt. Rudenia era fie naturală fie convenŃională.

însuşirea fructelor pentru consumul imediat nu era pedepsită. Universul Juridic. În mod excepŃional. Contractele se realizau prin simplul consimŃământ al părŃilor cele mai răspândite fiind cel vânzare-cumpărare şi de schimb. 31-47. cit.. puteau participa la judecată alături de conducătorul obştii şi acest sfat şi întreaga comunitate masculină („grămada satului”)100. p. mărturia şi cojurătorii. cit. cit. ci doar culegerea lor pentru alte scopuri. L. Ele luau naştere cu ocazia unor evenimente majore din viaŃa indivizilor (botez. 122. Vl. Istoria statului şi dreptului românesc. pp. nuntă.. În toate pricinile privitoare la determinarea şi fixarea hotarelor se folosea un ancestral procedeu probatoriu cu evidente valenŃe simbolice numit jurământul cu brazda în cap101. În sistemul cutumiar românesc obligaŃiile aveau la bază reciprocitatea. înmormântare) când se făceau daruri sau se prestau diverse servicii. În sistemul juridic vicinal pedeapsa maximă era nu moartea ci izgonirea din cadrul obştii ceea ce echivala cu o veritabilă moarte civilă99. op. în Ioan Ceterchi (coordonator). cu ocazia întrajutorării la edificarea unor construcŃii sau la efectuarea muncilor agricole între rude sau între membrii întregii comunităŃi98. 2011. Principalele probe administrate erau martorii. Hanga. ca urmarea a particularităŃilor dreptului de proprietate. De pildă. 100 Florin NegoiŃă. P. cneaz jupan etc) care era ajutat de „sfatul oamenilor buni şi bătrâni” în situaŃia fapte grave.ObligaŃiile. Pentru judecarea cauzelor avea competenŃă generală conducătorul obştii (jude. ViaŃa politico-juridică şi instituŃiile autohtone în perioada năvălirii populaŃiilor migratoare. op. 143. pp.. 98 99 Ioana Vasiu. Bucureşti. În lumea satului predominau infracŃiunile contra persoanei şi nu cele contra patrimoniului. Dreptul penal şi procedura de judecată. Marcu. 101 George Fotino. op. p. 23 . 58-59.

Nu exista şi un sistem statornicit al categoriilor de succesori. Bucureşti. 171. În plan intern.S. exercita patronatul asupra bisericii şi beneficia de dominium eminens asupra întregului teritoriu al Ńării104. Editura Enciclopedică. Bucureşti. astfel încât boierii puteau alege pe orice avea „os domnesc”: fii legitimi sau naturali. În plan extern. 104 Ovid Sachelarie. Editura Academiei R. Domnul exercita toate puterile pe care le avea şeful unui stat suveran. Camil Mureşanu (redactori responsabili). p. 1995. 30. Brătianu. p. InstituŃiile centrale ale puterii Domnul. negocia şi încheia tratate de alianŃă cu statele străine în concepŃia feudală a noŃiunii care nu excludea relaŃia de vasalitate. InstituŃii feudale din łările Române.1. Teoteoi. Succesiunea la tron s-a bazat pe sistemul ereditar-electiv care acorda marii boierimi sau unei adunări mai largi dreptul de a alege domnul dintr-o familie domnitoare. era conducătorul întregii administraŃii a Ńării.R. Editura Enciclopedică. Această particulă sacră era atribuită domnului de către Biserică în cadrul unei ceremoniei solemne a mirungerii şi sublinia caracterul de drept divin al domniei102. Pentru a evita T. Avea dreptul de a face legi. InstituŃii şi viaŃă de stat. vol. DicŃionar.Capitolul al IV-lea Dreptul statelor medievale româneşti §1. AtribuŃiile domnului erau extrem de largi dar ele erau limitate de superioritatea „obiceiului pământului” şi de obligaŃia de a consulta categoriile privilegiate reunite în Sfatul domnesc sau Adunările de stări103 . 102 24 . Denumirea provine din cuvântul latin dominus şi desemna pe conducătorul absolut al celor două łări Române. Singur sau împreună cu Sfatul domnesc putea judeca orice pricină dar în acord cu „legea Ńării” sau prevederile pravilelor. în Ştefan Ştefănescu. Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în Principatele române. putea declara război şi încheia pace. numea dregătorii sau înfiinŃa alte dregătorii. IV. În actele oficiale ambele titluri erau precedate de particula Io care reprezenta forma prescurtată a numelui sfânt Ioan („cel ales de Dumnezeu”). 1988.. Istoria românilor. Bucureşti. alŃi descendenŃi sau fraŃi buni ori vitregi. 2001. De la universalitatea creştină către Europa „patriilor”. Nicolae Stoicescu. 103 Gheorghe I. p. 167. Domnul se intitula şi mare voievod ca o recunoaştere a calităŃii sale de conducător suprem al întregii oştiri. Organizarea łării Româneşti şi a łării Moldovei §1.

op. p. declararea războiului. După instaurarea dominaŃiei otomane boierii au pierdut dreptul de a alege domnul. statutul Ńărănimii sau reforma dreptului scris. mare sobor. Numărul membrilor Sfatului domnesc a variat între 20 şi 30 în Moldova şi între 10 şi 15 în łara Românească107.. A reprezentat instituŃia fundamentală a Ńării care-l ajuta pe domn în exercitarea tuturor atribuŃiilor sale. În concepŃia otomană. op. fii domnului. Teoteoi. curteni. Pentru rezolvarea unor situaŃii excepŃionale. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea denumirea a fost înlocuită treptat cu termenul de origine turcă divan. op. erau convocate adunările de stări. expresie prin care se înŃelegea mai degrabă reprezentanŃi ai T. ponderea s-a schimbat astfel că din a doua jumătate a secolului al XV-lea erau membri ai Sfatului domnesc doar dregătorii sau foştii dregători. Adunările de stări au fost organul reprezentativ specific lumii medievale şi cuprindea boierimea mare şi mică. domnii łărilor Române făceau parte din ierarhia administrativă otomană fiind consideraŃi ca reprezentanŃi ai sultanului106. 174-175. adunare obştească. încheierea de tratate. acesta fiind numit direct de către Poartă.. egumenii marilor mănăstiri şi. Una dintre principalele atribuŃii era participarea la judecata domnească. recunoaşterea suzeranităŃii. clerul înalt. cit. seim (doar în Moldova)109. Nicolae Stoicescu. Ovid Sachelarie. cit. eventual. Sfatul domnesc. cit. Apar în actele vremii sub diverse denumiri precum sobor. care de multe ori general lupte pentru tron şi instabilitate politică. Oroveanu. 128. precum alegerea noului domn. op. Adunările de stări. Ulterior. Interesul politic era evident deoarece în acest fel boierii erau solidarizaŃi cu hotărârile domneşti108. 107 T. S-a încercat însă respectarea tradiŃiei istorice. pp. 185. în mod subsidiar. În cadrul său intrau iniŃial marii stăpâni de pământ şi. cit. 108 Mihai T. op. Numirile şi confirmările în domnie se făceau în schimbul unor sume de banii. sfat de obşte. soborul obştii.. astfel că şi în această perioadă domnii erau numiŃi dintre succesorii vechilor familii domnitoare. La întrunirile Sfatului mai participau şi mitropolitul Ńării. cit. Teoteoi. dregătorii domneşti.. p. deoarece domnul chiar dacă era judecătorul suprem şi dădea în nume propriu hotărârea se consulta de cele mai multe ori cu membrii Sfatului domnesc. p.. 169. p. 109 Ovid Sachelarie. domnii preferau încă din timpul vieŃii să-şi asocieze un succesor la domnie105.această situaŃie. soborul Ńării. 106 105 25 . ceea ce a încurajat venalitatea şi a redus masiv durata domniei. 6. Nicolae Stoicescu. fără ca termenul Sfat să dispară vreodată cu totul. plata tributului. negustori şi întregul popor.

449-450. Bănia Craiovei. Marele ban era principalul reprezentant al domnului în această regiune şi beneficia de ample atribuŃii administrative. Hotărârea luată era prezentată sub forma unui hrisov domnesc111. În cadrul dregătoriilor exista o ierarhie bazată pe importanŃa activităŃii lor în administrarea curentă a Ńării şi care a variat în timp. militare şi jurisdicŃionale. Georgescu. op. Ele sunt numite dregătorii publice. 369. p. În perioada de vacanŃă a funcŃiei atribuŃiile marelui ban erau îndeplinite de un ispravnic de scaun. Val. op. Hanga. op. pp.. Adunările de stări. astfel că în primele decenii ale secolului al XVI-lea sunt cunoscute aproximativ 18 dregătorii113. 114 P. Dregătoriile. ban al Craiovei sau mare ban al Olteniei. cit. p. au adoptat un formular diplomatic similar cu al cancelariei domneşti sau au constituit un sfat bănesc. Al. 217-218. cit. Al. 30. 291-296. pp. Aceştia aveau întotdeauna sarcini specifice chiar dacă domnul era liber să delege fiecăruia orice sarcini dorea. op. Convocarea se făcea formal de către domn care expunea adunării nevoile şi dorinŃele sale şi urmau dezbaterile care uneori erau contradictorii. Dietele transilvănene. nu erau retribuiŃi ci răsplătiŃi prin „mila domnească” prin danii de sate şi scutiri de dări112. 25. Oroveanu. Al. Marele ban. în Ioan Ceterchi (coordonator). Unii bani au considerat această dregătorie specială ca fiind ereditară. Dregătorii erau numiŃi şi revocaŃi de către domn. Strihan. CongregaŃiile nobiliare. Dregătoriile centrale. Nicolae Stoicescu. op. 113 T. Ovid Sachelarie. dregătorii ale Ńării sau dregătorii de stat şi îi cuprind pe următorii114: 1. 34-35. Principalele dregătorii erau cele care asigurau desfăşurarea normală a vieŃii de stat prin exercitarea atribuŃiilor civile sau militare. op. 112 Mihai T. cit. p. 511-512. 111 110 26 . Pentru administrarea Ńării domnul era ajutat de către dregători.. Gheorghe I. Georgescu. Brătianu. Ulterior au apărut noi dregătorii. inclusiv de dreptul de a pronunŃa pedeapsa cu moartea pentru hiclenie..târgoveŃilor şi Ńăranilor liberi110. A fost o dregătorie complexă care se întâlneşte doar în „łara de peste Olt” cu denumirile de ban al Severinului. Val... cit. Teoteoi. în Ioan Ceterchi (coordonator). Domnii łării Româneşti au stopat aceste încercări separatiste numit şi revocând pe marele ban sau delegând alŃi mari dregători pentru executarea poruncilor domneşti. 186. 277-279. 274.. Majoritatea dregătoriilor au fost comune celor state româneşti medievale şi sunt atestate în documente din primul veac după întemeierea lor. pp. cit. 300-304. Herlea. 371-372. Vl. 502-503. 9-10. cit. 133-134.

la care se adăugau cele referitoare la judecarea pricinilor privind stăpânirea pământului. Marele logofăt avea în subordine alŃi logofeŃi şi mai mulŃi slujbaşi de cancelari (dieci şi grămătici). Această dregătorie s-a conturat târziu o dată cu transformarea dregătorului de curte care presta servicii personale domnului. În ambele łări Române marele vistier era cel care strângea veniturile. 6. Marele vistier era ajutat de vistieri. controla bugetul. Marele portar. logofeŃi de vistierie. ulterior precumpănitor judecătoreşti. 4. globnici şi şugubinari. hotărniciile şi mutarea pietrelor de hotar. 3. În łara Românească din secolul al XVII-lea a fost 27 . A fost multă vreme dregător de curte cu misiunea de a purta sabia domnului la ceremoniile oficiale. la curtea domnească. Era totodată şi reprezentantul domnului la pronunŃarea şi executarea hotărârilor privind stăpânirea pământului.2. 7. dieci de visterie. Judeca atât în materie penală cât şi în materie civilă singur sau prin intermediul unui alt dregător sau a unui subaltern. În łara Românească avea ca atribuŃii păstrarea marelui sigiliu al statului. cămăraşi de vistierie. În łara Românească a avut iniŃial atribuŃii militare. Marele logofăt. În Moldova avea aceleaşi atribuŃii. Marele spătar. Avea în subordine alŃi vornici. În Moldova marele vornic a avut atribuŃii militare. În Moldova era obligat ca trimestrial să prezinte Sfatului domnesc socoteala veniturilor şi cheltuielilor visteriei. Din secolul al XVII-lea a avut şi atribuŃii jurisdicŃionale restrânse asupra personalului din curtea domnească. Marele vornic. într-un dregător al Ńării care mijlocea relaŃia dintre domn şi ceilalŃi dregători sau dintre domn şi trimişii statelor străine. păstra obiectele de lux vestimentar şi cele de protocol. În Moldova această dregătorie s-a numit şi mare uşar. judeca toate pricinile în legătura cu impunerea şi perceperea dărilor. 5. administrative şi judecătoreşti. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea a existat un mare vornic al łării de Jos cu reşedinŃa la Bârlad şi un mare vornic al łării de Sus cu reşedinŃa la Dorohoi. Pentru łara Românească a existat un singur mare vornic până în anul 1716 când Constantin Mavrocordat a mai creat o dregătorie similară. redactarea şi semnarea documentelor domneşti. Avea ca principală atribuŃie obligaŃia de ai primi şi găzdui pe soli străini. birari şi globnici. în special pe cei turci. Marele postelnic. Marele vistier.

8. marele pitar (asigura pâinea curŃii domneşti). ulterior al cavaleriei. marele cămăraş (cumpăra şi păstra lucrurile de preŃ necesare pentru fastul curŃii) etc115. Al. Georgescu. marele jitnicer (colecta grânele cuvenite domniei şi le depozita în magazia domnească). Marele agă. marele stolnic (organiza servirea mesei domnului şi aproviziona curtea domnească cu alimente). Strihan. Avea ca principale atribuŃii cercetarea şi întemniŃarea celor vinovaŃi de crime. 10. Alături de aceste dregătorii care presupuneau exercitarea în mod direct a prerogativelor autorităŃii de stat. iar în timp de pace asigura ordinea internă în oraşe şi judeca pricinile civile şi penale de o importanŃă mai redusă. 28 .comandant al armatei. op. au avut o configuraŃie similară şi o longevitatea ce a depăşit limitele temporale ale epocii medievale. subdiviziunea administrativă din dreapta Oltului a fost cunoscută sub 115 P. În łara Românească aceste structuri administrative s-au organizat în cadrul unor unităŃi geografice naturale (văi.2. care erau înarmaŃi şi organizaŃi milităreşte. marele clucer (aproviziona curtea domnească cu alimente). Avea atribuŃii de poliŃie şi de justiŃie penală faŃă de subalternii săi. Marele armaş. existau şi serie de dregătorii a căror activitate principală era aceea de a se afla în serviciul personal al domnului sau al curŃii domneşti. precum şi punerea în executare pedepsei cu mutilarea sau a pedepsei capitale. marele comis (avea grija hergheliilor şi a grajdurilor domneşti). numiŃi armăşei. Val. Prin excepŃie. A fost o dregătorie care apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea în ambele łări Române. 9. Aveau sub comandă temniŃele şi mai mulŃi subalterni la curtea domnească sau în teritoriu. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea această dregătorie a existat doar în Moldova unde comanda întreaga oştire şi avea atribuŃii administrative şi judecătoreşti faŃă de cei aflaŃi în subordinea sa. Hanga. 296-298. Dintre aceşti dregători amintim pe marele paharnic (aproviziona pivniŃele domneşti şi administra viile domneşti). Organizarea administrativă şi fiscală Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale statelor medievale româneşti au precedat întemeierea acestora. cursuri de râuri) şi au purtat denumirea de judeŃe.. Hatmanul. cit. Vl. §1. pp. În timp de război comanda pedestrimea.

. op. 122. cit. doar Ńinuturile de margine din sud (Putna) şi nord (CernăuŃi) aveau în frunte staroşti118. În Moldova unităŃile administrative corespunzătoare au fost Ńinuturile. Bucureşti. Teoteoi.numele de Banatul de Severin şi. p. Organizarea teritorial-administrativă. op. 119 Mihai T. Dregătoriile locale. pp. 128. iar Ńinuturile în ocoale119. Interpretări româneşti. cit. Marcu. militară sau judecătorească a Ńinutului sau judeŃului în care se aflau ci se cârmuiau deosebit prin autorităŃile orăşeneşti120. Gorovei şi Maria Magdalena Székely. În fruntea lor se găseau reprezentanŃi ai autorităŃii centrale care aveau atribuŃii administrative.. p. 194-195. Maria Dvoracek. Strihan. şi aveau în subordine un aparat complex în care intrau diferiŃi slujbaşi (globnici. łinuturile din Moldova care aveau pe teritoriul lor cetăŃi erau conduse de pârcălabi. op. p. 118 Vl. Comunitatea oraşelor şi târgurilor era autonomă deoarece avea drept de judecată proprie. P. EdiŃia a II-a. op. Editura Enciclopedică. p. Oraşele medievale din łările Române erau unităŃi administrative complexe care în afară de centrul urban propriu-zis (vatra târgului) cuprindea şi o regiune dependentă numită ocol în Moldova şi hotar sau moşie în łara Românească. L. curteni şi slujitori organizaŃi militar sub comanda marilor vătafi. 1994. Studii de istorie. economică şi socială. 121 Ibidem. note şi comentarii de Ştefan S. Numărul judeŃelor şi al Ńinuturilor din cele două Ńări române a variat în condiŃiile în care domnul avea libertatea ca prin hrisov să înfiinŃeze sau să desfiinŃeze asemenea unităŃi administrativ-teritoriale. cit. Se apreciază că în secolele XVI-XVII erau 24 de Ńinuturi în Moldova şi 16 judeŃe în łara Românească117. P. 117 116 29 . în Ioan Ceterchi (coordonator). sau bani pentru judeŃele din Oltenia. 197. de Banatul Olteniei şi s-a bucurat de o largă autonomie în raport cu judeŃele. birari. îşi administra veniturile şi îşi alegea conducătorii. podvodnicari). În łara Românească ei se numeau sudeŃi. p. T. Satele din această regiune nu depindeau de administraŃia fiscală. De la sfârşitul secolului al XVII-lea judeŃele au fost împărŃite în plăşi şi plaiuri. Hanga. PostfaŃă. iar celelalte de sudeŃi. În mod deosebit. P. Date fiind însă realităŃile vieŃii politice medievale autoritatea domnului se exercita în mod plenar şi în aceste comunităŃi urbane prin intermediul funcŃionarilor care exercitau atribuŃii fiscale şi judiciare.. cit. 120 P. Oroveanu. Panaitescu. 142. a căror denumire era dată de numele oraşelor sau al cetăŃilor de reşedinŃă din cuprinsul lor116. ulterior. fiscale.. 307. militare şi judecătoreşti. Raporturile cu domnia. drepturile şi libertăŃile comunităŃii erau fixate într-un privilegiu acordat prin uric sau hrisov121.

p. 130-132. L. p. I. pp. Aceştia erau aleşi pe o perioadă împreună cu un consiliu format din 12 membri numiŃi pârgari de adunarea generală a târgoveŃilor122. Iaşi. Editura UniversităŃii „Al. În Moldova prima reşedinŃă domnească a fost la Baia iar ulterior s-a mutat la Suceava124. 126 Vl. Primele erau locuite de moşneni. pp. 1994. vornic. Din diverse motive. ureadnic. ales de săteni. asigurarea poliŃiei oraşului. op. cit. 123 122 30 . P. p.. Hanga. op. veghea la efectuarea muncilor.Conducerea oraşelor din łara Românească era asigurată de un judeŃ. Maria Dvoracek. AtribuŃiile lor constau în judecarea litigiilor civile şi penale ale orăşenilor. Satele aservite erau domneşti. În łara Românească de la Curtea de Argeş reşedinŃa domnească s-a mutat la Târgovişte şi la Bucureşti. Marcu. P. Obştea sătească şi-a păstrat autonomia iar la conducerea ei se afla un organ colectiv („sfatul oameni buni şi bătrâni”). Panaitescu. Pungă. op. încasarea veniturilor. Strihan. łara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. în Moldova. 125 Gh. aceste reşedinŃe domneşti s-au schimbat de-a lungul timpului.. cit. Pentru legătura dintre sat şi domnie exista un reprezentant al obştii. 315-318. 200. iar a celor din Moldova de un şoltuz sau de un voit. sau de răzeşi. 144. 129.. Oroveanu. cit. P. în łara Românească. exercita jurisdicŃia în pricinile mărunte şi strângea dările.123 O categorie importantă de oraşe o reprezentau reşedinŃele domneşti ca fiind principalele centre politice şi administrative ale Ńării. la Suceava şi la Iaşi125. vornicel) al stăpânului feudal pe al cărui domeniu se aflau. P. Cuza”. boiereşti şi mănăstireşti şi erau conduse în mod direct de un reprezentant (pârcălab. 124 Mihai T. Începând cu a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu în Moldova s-a introdus un sistem de conducere cu două reşedinŃe domneşti. păstrarea arhivei oraşului etc. op. stabilirea cheltuielilor. numit pârcălab de sat (łara Românească) sau vătăman (Moldova). mai ales politice şi militare. cit. Acesta transmitea poruncile stăpânului.. Satele din cele două state medievale româneşti puteau fi libere sau aservite126.

în special cele de sare şi aramă127. 101-103. Plata cislei se efectua în bani şi rareori în natură şi era constituită din cote-părŃi repartizate pentru fiecare contribuabil individual129. obicei sau lege130 şi este adesea invocată în găsirea unei soluŃii juridice atunci când legea scrisă se dovedea insuficientă. Procesul de consolidare a autorităŃii domneşti a impus legea scrisă ca expresie oficială şi generală a voinŃei domnului în reglementarea raporturilor juridice dintre indivizi sau dintre indivizi şi stat. de ocne şi mine. Hanga. cit. Teoteoi. Apare în documentele medievale sub denumirile zakon. pentru folosinŃa caselor şi a curŃilor se plătea domnului o dare specială. urmate de vămi. 202-203. Izvoarele dreptului feudal. cit. Al. Principalul izvor al acestor venituri l-au reprezentat dările plătite de locuitori. O importantă categorie de venituri era reprezentată de vămile interne şi de la hotar. Georgescu.. proporŃional cu averea contribuabililor. 126-127.. pp. §2.§1. în Ioan Ceterchi (coordonator). ocne şi amenzi. de gloabele (amenzile) de orice fel. 128 127 31 . op. Organizarea fiscală Pentru consolidarea internă şi externă a statelor medievale româneşti a fost nevoie de asigurarea unui sistem de colectare a unor venituri regulate. P. În oraşe. structura generală şi trăsăturile lui stilistice. cit. P. IniŃial s-a urmărit adaptarea la realităŃile societăŃii româneşti a normelor dreptului romano-bizantin care au fost receptate. 206-207. Panaitescu. prin intermediul unor traduceri sau T. 129 Ovid Sachelarie.element fundamental al sistemului juridic vicinal. în munca pentru nevoile statului sau ale domnului şi în bani. pp. pp. V. Val..3. Specific pentru sistemul fiscal medieval a fost răspunderea solidară a contribuabililor. În Moldova se numea bezmen şi consta în plata unor „pietre de ceară”128. 130 Vl. pp. op. Cutuma. Începând cu secolul al XVI-lea în nomenclatorul fiscal al ambelor łări Române a apărut noŃiunea de cislă ce reprezenta obligaŃia fiscală globală faŃă de domn a unei categorii fiscale sau chiar a întregii comunităŃi. Nicolae Stoicescu. Dările erau în natură reprezentând de obicei 10% din produse. Izvoarele formale ale dreptului medieval românesc Dreptul medieval românesc a cunoscut două categorii de izvoare formale: cutuma şi legea scrisă. într-o formă sintetică.. a rămas multă vreme principalul izvor formal şi în condiŃiile organizării societăŃii româneşti în state centralizate. Şotropa. op. cit. op.

calendare şi biografii. op. Este considerat unul dintre monumentele juridice bizantine şi cuprinde canoane. Pravile şi nomocanoane NoŃiunea de pravilă a avut sensul fundamental de lege scrisă şi defineşte orice scriere cu un conŃinut juridic copiată sau tipărită în limba slavonă sau în limba română. Izvoarele. La jumătatea secolului al XVII-lea au apărut în spaŃiul medieval românesc primele legiuiri civile care au fost tipărite în limba română şi au beneficiat de autoritate legală. a unor izvoare ale dreptului romano-bizantin cât şi compilaŃii cu privire la anumite instituŃii juridice civile sau penale. civile sau bisericeşti. Pravilele cuprind nu doar norme juridice. Ioan Critul precum şi 131 Ovid Sachelarie.. cit. lexicoane. I. Istoria vechiului drept românesc.1. 32 . fiind folosită pe scară largă atât de biserică cât şi de stat131. p. 124-128. §2. Unul din cele mai cunoscute nomocanoane pentru întreaga lume răsăriteană a fost Sintagma alfabetică a scrisă în anul 1335 de călugărul bizantin Matei Vlastarie. Berechet. Această formă a circulat şi în łările Române timp de trei secole fiind copiată sau tradusă în limba română şi constituind unul din principalele izvoare ale monumentelor dreptului scris. Gr. 132 Şt. Structura nomocanonică a textului de lege a fost forma dominantă până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La această ultimă traducere au fost adăugate şi alte traduceri slavoneşti după operele lui Ioan Pustnicul.compilaŃii în limba slavă sau română. Primele copii ale Sintagmei lui Matei Vlastarie au fost realizate în a doua jumătate a secolului al XV-lea de grămăticul Dragomir din Târgovişte (1452) şi de călugărul Ghervasie de la NeamŃ (1474). Nichita Critul. Materia corespunzătoare fiecărei litere este împărŃită în „capete” ajungându-se la 320 de asemenea subsecŃiuni. dar şi elemente de istorie ecleziastică. Nichifor al Constantinopolului. pp. Nicolae Stoicescu. Tip. După 12 ani de la momentul apariŃiei Sintagma lui Matei Vlastarie a fost tradusă în limba slavă din ordinul regelui sârb Ştefan Duşan132. Iaşi. 1933. Goldner. norme civile şi penale sistematizate după cele 24 de litere ale alfabetului grec. Nomocanonul a fost o alcătuire de reguli de drept conŃinând atât canoane bisericeşti cât şi norme civile (nomoi) cu implicaŃie canonică. într-o formă adaptată. 320. Ele reprezintă atât traduceri. Majoritatea acestor scrieri au avut un conŃinut religios şi nesistematizat şi au fost lipsite de caracterul oficial.

cu Ghenadie „arhiepiscop şi mitropolit a toată Ńara Ardealului”137. Hanga. Multe nu s-au mai păstrat dar avem cunoştinŃă de cele apărute în marile mănăstiri din Moldova: Pravila de la Bisericani (1512). dispoziŃii de drept civil (logodna. Pravila de la Putna (1581) şi Pravila de la BistriŃa (1618)134. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea datează şi primele pravile în limba română. gradele de rudenie. 49-50. Textul cuprinde în principal dispoziŃii de drept canonic (reglementarea raporturilor dintre clerici şi dintre clerici şi mireni). În łara Românească a apărut în anul 1640 din porunca lui Matei Basarab Pravila de la Govora cunoscută şi sub numele de Pravila cea mică pentru a o deosebi de „Pravila cea mare” din 1652. pp. 137 Ion Toderaşcu.un scurt vocabular de termeni latini explicaŃi. 134 133 33 . Gr.. În secolul al XVI-lea şi primele decenii ale celui următor în ambele state româneşti au fost lucrate în manuscris mai multe pravile în limba slavonă. cit. Paul Gogeanu. căsătoria.. Şotropa. Vl. 207. Berechet. O copie identică acesteia a fost realizată şi în anul 1636 la mănăstirea BistriŃa din porunca soŃiei lui Matei Basarab133. cit. La fel ca şi celelalte pravile are atât prevederi de drept canonic. 47-48. Georgescu. zestrea. darurile logodnă. op.. p. Acelaşi nomocanon a reprezentant sursa şi pentru Pravila de ispravă apărută în Moldova primei jumătăŃi a secolului al XVII-lea135. 160-164. op. 50. pp. moştenirea etc. mitropolitul Munteniei. Tot aici a apărut în anul 1632 din iniŃiativa logofătului Eustratie Pravila aleasă ce are ca principală sursă Nomocanonul lui Manuil Malaxos. Iaşi. op. Pravila de la NeamŃ (1567). p. divorŃul.. Legiuirile feudale scrise în spaŃiul românesc medieval. op. Semnificativ pentru circulaŃia textului de lege în spaŃiul românesc este faptul că această legiuire a apărut în două ediŃii. f. În anii 1570-1580 diaconul Coresi a tipărit la Braşov un nomocanon bizantin tradus în Moldova. cât şi prevederi laice civile şi penale.) şi câteva dispoziŃii de drept penal136.e. 135 Ion Toderaşcu. cunoscut astăzi sub numele Pravila de la Ieud deoarece unul dintre exemplare a fost descoperit în acest sat maramureşean în anul 1921. 1983. Extras din volumul Profesorului Constantin Cihodaru la a 75-a aniversare. cit. Al. Ele sunt identice ca fond cu singura deosebire că în ediŃia transilvăneană a fost înlocuit numele lui Teofil. V. 136 Şt.. Val. pp. În opinia acestui autor manuscrisul pravilei datează din perioada 16401646. una pentru łara Românească şi una pentru Transilvania. cit.

13. 141 Şt. Berechet. pământurile părăsite. furtişaguri. A doua parte se numeşte generic Pravile împărăteşti pentru şi este împărŃită în 77 glave cu un total 902 articole.. lucrarea a apărut din iniŃiativa domnului moldovean Vasile Lupu însă realizarea ei s-a datorat eforturilor logofătului Eustratie. Sunt cuprinse atât dispoziŃii de drept penal (suduirea dregătorilor. Astfel cum reiese din acest titlu. hiclenirea cinului călugăresc.R. raptul. abateri călugăreşti) însă sancŃionarea faptele clericilor nu formează capitol separat ci sunt integrate printre cele referitoare la mireni care reprezintă majoritatea141. căsătoria. Gr. adulterul. Gr. cit. Berechet. 1961. p. Sursele acestei pravile au fost reprezentate de compilaŃiile romano-bizantine şi bizantine. Carte românească de învăŃătură. pierderea zestrei. Cuprinde dispoziŃii privitoare la raporturi juridice dintre săteni sau dintre stăpânii de moşii şi vecini (încălcarea hotarelor. 139 138 34 . repudierea soŃiei. pentru mori etc. Editura Academiei R. Elementele de drept penal din cuprinsul pravilei au fost Şt. răpirea. împărŃirea roadelor.. 140 Ibidem. în special cea realizată în secolul al VIII-lea de împăraŃii Leon şi Constantin Isauricul referitoare la reglementarea relaŃiilor agrare. p. Carte românească de învăŃătură Prima pravilă laică şi oficială din spaŃiul românesc a apărut în anul 1646 în tiparul domnesc al mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi sub titlul Carte românească de învăŃătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeŃe cu zisa şi toată cheltuiala lui Vasile Voievodul şi domnul łării Moldovei din multe scripturi tălmăcite din limba elinească pe limba românească. falsificarea de monedă. Bucureşti. Există şi reguli de drept canonic (hulirea patriarhului. la furt şi tâlhărie. injuria) cât şi de drept civil (moştenirea. la vama domnească şi la „semnele furtişagului”. op. În structura pravilei pot fi identificate două mari părŃi138. ierosilia. op. autorul Pravilei alese din anul 1632.P. despărŃenia. sodomia. obligaŃia soŃiei de coabitare cu soŃul.. Introducere. situaŃia semănăturilor şi construcŃiilor pe locuri străine. prevăzându-se sancŃiuni pentru abateri)139. 166. atribuirea către mănăstire a averii călugărului fugit)140. pp.2. uciderea. Prima parte este împărŃită în 16 pricini şi acestea în 252 articole. incendii. găsirea comorii. cit. proxenetismul.§2.. violul. 165-166. schimburile de pământuri. pentru pomi. bigamia. incestul. răspunderea pentru vite.

) şi sunt prevăzute faptele care micşorează sau exclud pedeapsa (dolul. Matei Basarab. 184-185. astfel încât printre glavele referitoare la sancŃiunile de drept penal se regăsesc prevederi referitoare la bunuri. pp. 166. necunoaşterea pravilei). formulare de scrisori şi de cărŃi eliberate de clerici. astfel cum se observă chiar din titlu. Introducere. amestecarea de sânge. Bucureşti. logodnă. obligaŃii agrare. care răspundea eficient diverselor probleme de drept laic şi bisericesc. A doua parte din Îndreptarea legii corespunde exclusiv dreptului bisericesc şi cuprinde canoanele sfinŃilor apostoli. nomofilax al marii biserici din Constantinopol. În afară de acest izvor canonic.P. 144 N. 142 35 . Datorită conŃinutului său extrem de vast. 1652. 12-13. obiceiul locului. schimbarea firii. găsirea comorii. căsătorie. chestiuni de geografie generală şi alte cunoştinŃe „de tot folosul”143. Sunt incriminate mai multe fapte penale (ajutarea vinovatului.. pravila lui N. Cartojan. 1996. a fost tipărită la Târgovişte pravila Îndreptarea legii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoŃeşti şi mireneşti. 1962. camătă. filiaŃie.inspirate de lucrarea Praxis et Theorice criminalis (1616) aparŃinând celebrului jurist italian Prosper Farinaccius142. cit. literele alfabetului grec.3. capacitate juridică. mânia. Cartojan. la care se adaugă norme de organizare bisericească. Îndreptarea legii În anul 1652 din porunca domnului łării Româneşti. EdiŃie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu. calpuzănia. p. putere părintească. lovirea. ierosilia. furtişagul. Şi această lucrare are două părŃi însă. PrefaŃă de Dan Horia Mazilu. nebunia. dispoziŃiile de drept canonic sunt mult mai numeroase în comparaŃie cu pravila similară din Moldova. succesiune. Este în fapt o traducere după nomocanonul lui Alexie Aristines. pp. ale sinoadelor ecumenice şi ale sfinŃilor părinŃi. despărŃenie. Editura Academiei R. hiclenia. Nu lipsesc dispoziŃiile de drept canonic. dijmă. DispoziŃiile de drept civil nu beneficiază de o reglementare unitară. testament. vârsta. op. Bucureşti. Editura FundaŃiei Culturale Române.. întocmit din porunca împăratului Ioan Comnenul în secolul al XIII-lea144. §2. Prima parte referitoare la Pravilele împărăteşti cuprinde în 417 glave (capitole) preponderent reglementări de drept laic. otrăvirea. 143 Îndreptarea legii. donaŃie. Istoria literaturii române vechi. răpirea. ascultarea de cel mai mare. somnul.R. dragostea. beŃia. hainia. uciderea etc. slăbiciunea firii. alte surse ale pravilei muntene au fost Cartea românească de învăŃătură şi nomocanonul lui Manuil Malaxos din anul 1562.

Unii domni fanarioŃi. Bucureşti. ea constând în proiecte de coduri. 5. Figuri reprezentative. 1913. PrefaŃă de Ioan Ceterchi. 36 . Deşi elaborate ca nişte proiecte de coduri. cit. 147 Pentru alŃi autori. în 1793. având ca principal izvor Basilicalele.Matei Basarab s-a bucurat de un mare succes nu doar łara Românească ci în întreg spaŃiul românesc medieval145. ŞtiinŃa dreptului din această perioadă a avut o puternică încărcătură practică. şi-au manifestat interesul pentru modernizarea societăŃii sub aspect instituŃional şi legislativ. 52-54. pp. Institutul de editură şi arte grafice „Flacăra”. Proiecte de coduri şi „Manuale de legi” La cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. acestea nu au fost ratificate de domnie şi au circulat în ambele Ńări româneşti sub forma unor Manuale de legi148. 146 Andrei Rădulescu.. finalizează. Secolul fanariot. Autorii lor erau învăŃaŃi greci pregătiŃi în şcolile constantinopolitane şi stabiliŃi apoi în łara Românească sau Moldova unde au îndeplinit importante funcŃii jurisdicŃionale. 1974. influenŃa ideilor iluministe se manifesta cu hotărâre şi în łările Române. în łara Românească. 1766 şi 1777). 61) 148 Ibidem. op. mai ales în a doua parte a existenŃei sale. „manuale de legi”. Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865. p. pp. Editura ŞtiinŃifică. anul morŃii lui Mihail Fotino este 1789 (Gheorghe CronŃ. Juriştii vremii au fost chemaŃi să participe la acest efort. în fapt compilaŃii după cele mai importante legiuiri bizantine. Arta judecătorească – o lucrare de drept 145 Ion Toderaşcu. Bucureşti. Mihail Fotino. înzestraŃi cu o cultură superioară. în Din gîndirea politico-juridică din România. precum MavrocordaŃii a căror bibliotecă era celebră în epocă146. Partea a II-a Dezvoltarea ştiinŃei juridice în epoca modernă Capitolul I Precursorii ştiinŃei juridice româneşti (1814 – 1860) §1. Mihail Fotino Photinopoulos (circa 1730-1781)147 este autorul mai multor sinteze legislative (1765. p. Dumitrache Panaiotache Catardzi-Fotiade (circa 17301807). a facilitat circulaŃia ideilor şi a cărŃilor. îndreptare teoretice şi practice. 58-66.

Monumentele juridice ale dreptului roman erau receptate nu doar pe filieră bizantină. şi prin efortul de diseminare a ideilor juridice occidentale aceste lucrări reprezintă primele manifestări moderne ale ştiinŃei juridice româneşti. ştiinŃa dreptului a început să fie scrisă şi în limba română. ce demonstrează pregătirea superioară a autorilor lor. iluminist şi iusnaturalist îşi găseşte tot mai mulŃi adepŃi şi în łările Române. prima parte. Toate aceste lucrări sunt expresia efortului de adaptare a dreptului romano-bizantin la realităŃile româneşti. În speranŃa unei mai largi difuzări a principiilor şi cunoştinŃelor juridice. PrefaŃă de Ioan Ceterchi. 1974. în „Pandectele Române”. p. în anul 1806. ele folosesc tradiŃia bizantină în privinŃa sistematizării şi expunerii materialului. ci şi prin intermediul comentariilor pandectiste ale juriştilor francezi şi germani. În consecinŃă. în Din gîndirea politico-juridică din România. referitoare la persoane. ecourile mutaŃiilor politice determinate de RevoluŃia franceză şi de regimul napoleonian au influenŃat şi gândirea politico-juridică. dintr-un amplu proiect de cod general intitulat Pandecte. 149 37 . DisertaŃia despre temniŃe (1827) a lui Constantin Moroiu şi a doua lecŃie de deschidere a lui Christian Flechtenmacher sunt considerate „cele mai importante producŃii teoretice ale culturii noastre juridice de la începutul secolului al XIX-lea”150. considerată a fi depăşită. Prin limbajul juridic utilizat. Bucureşti. 150 Valentin Al. uşor sesizabil prin încercarea valorificării normelor cutumiare româneşti.procedural149. §2. 87. Redactate în limba neogreacă. Introducerea la Manualul juridic (1814) al lui Andronache Donici (1814). Având studii la Academia Domnească din Iaşi (unde erau predate de cunoscuŃi învăŃaŃi ai timpului limbile Radu Dimiu. Înscriindu-se în spiritul acelor ani. InfluenŃe iluministe şi primele lucrări de doctrină În primii ani ai secolului al XIX-lea se accentuează influenŃa ideilor juridice din Occident şi în spaŃiul românesc. 1942. Caietul 1-3. spiritul juridic apusean. Georgescu. 33. Andronache Donici. ExistenŃa literaturii juridice române. Figuri reprezentative. p. iar în Moldova pravilistul Toma Carra redactează. Partea a IVa. Andronache Donici (1760/1765-1829) a fost una din personalităŃile de marcă ale Moldovei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor. Anul XXI. Editura ŞtiinŃifică. În plus. rezultând primele încercări de construire a unui limbaj juridic modern.

Dubla versiune (1805-1814). Doi pravilişti români. 152 Valentin Al.S. Craiova. 1970.R. Folosind surse din dreptul roman şi cel romanobizantin. cit. Georgescu. Iaşi.. Dragomirescu. comentarii şi note. Un deceniu mai târziu. 2. Institutul de Arte Grafice „Ramuri”. dreptul romano-bizantin. 1923. 153 Valentin Al. Jurisconsultul Christian Flechtenmacher. Logofătul Nestor Craiovescu. Andronache Donici a redactat o primă variantă (cuprinzând 40 de titluri şi 313 paragrafe) a unui Manual de legi153. Dovedind o bună cunoaştere a surselor dreptului roman şi bizantin. în „Studii şi cercetări juridice”. care datorită operei de codificare oficială a domnului Scarlat Calimach (1812-1819) a rămas un cod privat. p. moştenirea testamentară şi legală). nr. EdiŃie îngrijită. op.. pp. pp. Christian Flechtenmacher (1785-1843) a ocupat în perioada 1819 – 1841 a funcŃia de „jurisconsult al statului” în Moldova 156. drepturile reale. 3. Andronachi Donici. 10. 316-317. Geneza şi semnificaŃia istorică a acestui manual. Juristul Andronache Donici. A făcut parte din comisiile pentru redactarea Codului Calimach (1817) şi a Codului penal şi de procedură penală din 1820-1826. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. persoanele şi relaŃiile de familie. 151 38 . beneficiar al unei solide culturi umaniste şi vorbitor al mai multor limbi străine. 156 Gh. 154 Andrei Rădulescu. Manualul juridic al lui Andronache Donici are meritul de a fi „prima legiuire mai mare scrisă în româneşte”. cit. Tudor Crăciun. Bucureşti. dar şi a ideilor iluministe şi jusnaturaliste. deosebit de importantă este Introducerea (Predoslovia) Manualului juridic. studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu. Din perspectiva dezvoltării ştiinŃei juridice româneşti.străine. Georgescu. ContribuŃii la viaŃa şi activitatea sa. Între anii 1804 şi 1805. Spre deosebire de alte lucrări de acest gen. Sunt cuprinse dispoziŃii de drept civil (contracte. Cu o prefaŃă de P. dreptul natural şi filozofia) şi la şcolile constantinopolitane151. 327. Editura Academiei R. 65. 324-328.. pp. în lumina unui nou manuscris datat. 73-74. aceasta fiind considerată „prima operă originală de doctrină juridică în limba română”155. pp. 1972. În toată această perioadă s-a manifestat ca un personaj Andrei Rădulescu. Andronache Donici. organizare judecătorească şi procedură154. p. în Pagini din istoria dreptului românesc. De la proiectele de codificare ale prinŃului de Ligne pentru Moldova la Manualul de legi al lui Andronache Donici. Ungureanu. 1931. p. ediŃia tipărită la Iaşi în anul 1814 este o lucrare complexă structurată în 43 capitole şi 509 paragrafe. din dreptul cutumiar românesc şi din hrisoavele domneşti. anul 14. op. a publicat o altă variantă mult îmbogăŃită. în „Revista română de drept”. Georgescu. dar şi de drept penal. 155 Valentin Al. 32-33. el a fost judecător şi a îndeplinit importante demnităŃi administrative în timpul mai multor domni fanarioŃi152. în anul 1814. 1969. Andronache Donici a realizat o scurtă expunere a legislaŃiei romane şi bizantine de la Legea celor XII Table până la Hexabiblul lui Constantin Armenopol şi a arătat principiile după care s-a călăuzit şi sursele pe care le-a folosit. nr.

pp. cuprinzând pe lângă definiŃie şi o scurtă descriere a instituŃiilor. cuprinzând şi o serie de consultaŃii. de realizare a unui Institut privat pentru învăŃătura Dreptului roman nu s-a realizat. PrefaŃă de Ioan Ceterchi. op. la data de 16 septembrie 1815. 1974. Lista de subscripŃie deschisă de Flechtenmacher pentru finanŃarea revistei. 105. Lui Christian Flechtenmacher i se datorează şi prima încercare de editare a unei reviste juridice în limba română. 157 39 . op. Lumina Lex.S. pp. op. C. Figuri reprezentative. p. 159 C. prin plata anticipată pe un an de zile a abonamentului. din data de 10 ianuarie 1830. a elaborat mai multe proiecte de legi şi a oferit ample şi argumentate consultaŃii juridice autorităŃilor sau particularilor. cit. Editura Academiei R. Însă în Andrei Rădulescu. 158 Gh. Proiectat să apară lunar. nu a mai fost tipărit159. Bucşan. cit. 5. EdiŃie îngrijită. acest periodic era destinat. a fost completată de un număr insuficient de persoane. A fost unul dintre principalii autori ai Codului Calimach (1817). 321. 161 Ibidem. Christian Flechtenmacher. sub denumirea de Jurnal juridic (Jurnal al legilor).. p.. 328-329. Ungureanu. astfel că şi acest interesant proiect a fost abandonat161. Timp de mai mulŃi ani a lucrat la un alt dicŃionar de drept civil (Lexicon juris civilis). cit. în primul rând. în Pagini din istoria dreptului românesc.. 7-14. Bucureşti. primul dicŃionar juridic românesc ce cuprinde 120 de cuvinte din materia dreptului civil. 23-38. Împreună cu pravilistul Anania Cuzanos a tipărit. 6. Pravilistul Flechtenmacher. 160 Gh. informării magistraŃilor dar şi tuturor celor pasionaŃi de ştiinŃa legilor. a unei ample lucrări în mai multe tomuri (Condica civilă a românilor. Valoroasa sa iniŃiativă. cit. Bucureşti.. o astfel de revistă „ar fi însemnat pentru cei de atunci o stea călăuzitoare în materia ştiinŃei şi mai ales a aplicării dreptului”160. 162 Andrei Rădulescu.important în toate marile acŃiuni în vederea modernizării legislaŃiei şi ştiinŃei dreptului din acest Principat. Editura ŞtiinŃifică. În condiŃiile multiplelor transformări în direcŃia modernizării dreptului din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Sorin Popescu. în anul 1838. comentarii şi note. 2005. 1970. Însă manuscrisul acestui dicŃionar. scrisă în limba naŃională). în Din gîndirea politico-juridică din România.R. DificultăŃile financiare au făcut imposibilă şi apariŃia. având la sfârşit echivalentul lor în greceşte şi latineşte158. care ar fi avut o bună rezonanŃă în rândul practicienilor162. De numele lui Christian Flechtenmacher sunt legate şi primele încercări de dezvoltare a învăŃământului juridic în limba naŃională. a tradus în româneşte din legislaŃia romano-bizantină. p. pp. de proporŃii mai vaste. Bucşan. op. fapt sesizabil după masiva influenŃă austriacă157. Bucureşti. Stele de primă mărime ale presei juridice româneşti. p.. p. 100. Ungureanu. Tudor Prelipceanu. studiu introductiv de Irina Rădulescu-Valasoglu. începând cu data de 1 ianuarie 1838.

Filitti.. Cu studii de drept la Universitatea din Pisa.. urmare a opiniilor sale în favoarea dezvoltării învăŃământului academic în limba naŃională nu în limba franceză. un rol important în redactarea Legiurii Caragea (1818). Cuvânt către cinstiŃii ascultători de legi. 1930. în prima lecŃie. Proiectul din anul 1816 al acestui act normativ. A făcut parte din toate comisiile pentru elaborarea proiectelor de legi şi coduri şi a avut. care a contribuit decisiv „la răspândirea cunoştinŃelor de Drept şi la pregătirea primei generaŃii de jurişti din secolul al XIXlea”167. după înfiinŃarea Academiei Mihăilene. p. Boier erudit. 15. Nestor Craiovesu nu a scris şi lucrări teoretice. în cea de a doua. fundamentată pe lectura surselor juridice şi a autorilor moderni. 14. 167 Ibidem. unde a obŃinut şi titlul de doctor. 4-5. a fost înlăturat de la această catedră163.acelaşi an a fost numit profesor extraordinar de ştiinŃa legilor la Gimnaziul Vasilian. Bucureşti. el a dovedit o vastă cultură juridică.. în esenŃă. Juristul Nestor. 165 I. bun cunoscător al legilor Ńării şi al dreptului romanobizantin. pp. p. şi prin ampla deschidere spre şcoala dreptului natural şi spre ideea manifestării Dreptului ca garant al armoniei sociale. pp. ea este una emblematică deoarece de la el ne-au rămas primele lecŃii de drept în limba naŃională. alături de Atanasie Hristopol. 164 163 40 . 1830. în „Revista arhivelor”. expresia gândirii juridice a lui Christian Flechetnmacher164. 7-22. Unul dintre aceşti jurişti. a fost Constantin Moroiu (1800-1847). cu dispoziŃii de drept civil şi drept penal. nr. 1836) reprezintă. 323-327. 1927-1929. Două lecŃii de drept Ńinute în anii 1830 şi 1836 de Christian Flechtenmacher. Doi pravilişti români. Ulterior. În Principatul łara Românească o activitate relativ similară a exercitat Ştefan Nestor Craiovescu (1766-1838)165. el a îndeplinit timp de peste trei decenii cele mai importante funcŃii administrative şi jurisdicŃionale şi a contribuit la dezvoltarea învăŃământului juridic prin reorganizarea Şcolii Domneşti din timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea (1812-1818). Cele două lecŃii de inaugurare a cursurilor de legi (Istoria dreptului românesc sau a pravilelor româneşti. rămâne „cea mai însemnată lucrare a lui”166. p. Andrei Rădulescu.. 166 Andrei Rădulescu. 234. Deşi cariera didactică a lui Flechtenmacher a fost scurtă.C. Christian Flechtenmacher a predat cursurile de legi până în anul 1837 când. discipol al lui Nestor Craiovescu. la data de 16 iunie 1835. însă prin întreaga sa activitate judecătorească şi didactică a fost considerat cel mai important jurist al vremii sale. Prin discursul său în favoarea romanităŃii dreptului românesc. Editura „Curierul judiciar”. acesta Ibidem.

Fondul CărŃilor Funduare. ÎnvăŃarea tradiŃională a dreptului prin casele boiereşti. Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865. începe cu un istoric al închisorilor din Europa şi America şi continuă apoi cu prezentarea situaŃiei catastrofale a temniŃei din Bucureşti. pp.. 1928. p. §3. Datorită afinităŃii lingvistice şi a curentului francofil din Principate. Cluj. La Colegiul „Sfântul Sava” a predat din anul 1825 şi până la sfârşitul vieŃii cursul de Drept roman precum şi cursuri de Drept penal şi Drept comercial. Bucureşti. nu mai era de actualitate ca urmare a penetrării ideilor juridice moderne din Apus. Cultura NaŃională. Constantin Moroiu a rămas cunoscut în istoria ştiinŃei juridice româneşti mai ales printr-o interesantă lucrare asupra regimului penitenciar (DisertaŃie pentru îndreptarea puşcăriei din Bucureşti). Cei dintâi români doctori în Drept de la Paris. Nr. 3940. Profesori şi doctori în drept Un solid impuls în dezvoltarea ştiinŃei juridice româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost dat de practica trimiterii unor tineri valoroşi la şcolile de drept din străinătate. 63. 168 41 . accentul pus pe educaŃia morală şi religioasă). pp. Cu un studiu necunoscut al lui Constantin Moroiu. dar unii au plecat şi spre universităŃi din spaŃiul german şi italian171. 169 Andrei Rădulescu. Extrem de interesante sunt soluŃiile propuse de Constantin Moroiu cu privire la remedierea acestei situaŃii (construirea unui nou local. gruparea lor după natura infracŃiunii. 16. separarea arestaŃilor preventivi de cei condamnaŃi. Extras din „Dreptul”.. munca în închisoare. majoritatea s-au îndreptat spre FranŃa. Se simŃea o uriaşă nevoie de specialişti în aparatul judiciar şi administrativ şi de oameni capabili să ocupe catedre pentru a predea ştiinŃa dreptului. autorităŃile au încurajat acest fenomen selectând tineri studioşi şi oferind burse celor care studiau în străinătate. Acest manuscris. Tip. acestea arătând interesul autorului faŃă de cele mai moderne teorii din doctrina penitenciară170.este considerat „întemeietorul învăŃământului dreptului în łara Românească”168. cei mai silitori dintre ei şi-au aprofundat studiile după obŃinerea licenŃei prin susŃinerea doctoratului în drept cu lucrări ce au produs o bună impresie în Constantin C. 22 170 Ovid Stănciulescu. 24-28. Angelescu. p. 171 Andrei Rădulescu. 1933. cu profesori greci ce predau dreptul romano-bizantin. de 29 de pagini.. 28 şi 29 din 1928. La Universitatea din Paris. 1923. În jurul anului 1830 a elaborat un curs de drept criminal şi a realizat traduceri din InstituŃiile lui Iustinian şi din legislaŃia comercială franceză169. Cultura juridică românească în ultimul secol. Mai numeroase erau însă cazurile tinerilor trimişi în străinătate cu ajutorul financiar al familiei sau al unor filantropi. FundaŃia Culturală Regele Mihai I. În mod firesc. Cercetări asupra regimului penitenciar român din veacul al XIX-lea.

Interesat de aplicabilitatea practică a cunoştinŃelor juridice. Magazinul judecătoresc.mediul academic francez.D. Procedură civilă şi Procedură penală. Dumitru Gr. Aristide Pascal (1860)172. 1851) susŃinută la Facultatea de Drept din Paris a fost apreciată pozitiv şi dar nu a fost urmat de lucrări esenŃiale. în „Studii şi cercetări juridice”. 46-62. Rolul lui Constantin Bosianu în dezvoltarea literaturii romaniste din România este minor. p. majoritatea din łara Românească. pp. cit. Amândoi au avut o contribuŃie esenŃială la organizarea FacultăŃii de Drept şi a UniversităŃii din Bucureşti. 1. Gheorghe Costaforu (1850). primul rector al UniversităŃii bucureştene. 4-26. În privinŃa lui Gheorghe Costaforu semnificativă rămâne încercarea lui de a pune bazele unui periodic juridic. Angelescu. cit. nr. primul volum dintr-o serie ce se dorea o veritabilă Constantin C. Dumitru Paul Vioreanu (1858). el a fost recuperat prin notele de curs (Elemente de drept roman) publicate de foştii studenŃi Roşianu şi Drăghicescu. Dezvoltarea învăŃământului juridic în Principatele Române în perioada Unirii. Vasile Boerescu (1857). Gheorghe Grigore Cantacuzino (1858). Filipescu (1833).. Gheorghe Costa-Foru. unde au îndeplinit cele mai importante funcŃii de reprezentare academică173. Până la înfiinŃarea facultăŃilor de Drept din Bucureşti şi Iaşi.. în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. au devenit doctori ai celebrei facultăŃi juridice din capitala FranŃei: Petre Manega (1820). Serie nouă. 1998. în anul 1865. Georgescu. Astfel. Cu prilejul a 100 de ani de la înfiinŃarea facultăŃilor juridice din Bucureşti şi Iaşi. Vernescu (1860). Teza sa de doctorat în drept despre acŃiunea pauliană (De l’action Paulienne. Reîntorşi în Ńară ei au activat în administraŃie sau în magistratură. Constantin Bosianu (1815-1882) şi Gheorghe Costaforu (18201876) au fost multă vreme singurii profesori ai şcolii de drept din Bucureşti. în „Palatul de JustiŃie”. 3. 907. 172 42 . el a fondat. Drept penal. Gheorghe Costaforu (1820-1876). doctor în drept de la Paris (1850). nr. 2. Cursul de drept roman intitulat InstituŃiunile dreptului roman nu s-a păstrat. primul a predat cursuri de Drept roman la Colegiul „Sfântul Sava”. confirmând prin activitatea lor ulterioară încrederea şi sprijinul acordat. În parte. op. p. aproximativ 11 tineri. Constantin Darvaris (1859). 1986. 1959. unde el este frecvent citat174. 173 Andrei Rădulescu. 529. p. 174 Valentin Al. op. Constantin Bosianu (1851). Unii dintre ei vor avea şi preocupări ştiinŃifice contribuind la dezvoltarea învăŃământului şi a doctrinei juridice româneşti. Bogata lor activitate din sfera publică a avut însă repercusiuni în consistenŃa operei ştiinŃifice. Dumitru Mavrocordat (1847). Gheorghe I. pp. Aportul lor a fost decisiv în direcŃia organizării facultăŃilor moderne de drept şi în dinamizarea unei culturi juridice autohtone. anul IV. Victoria Popovici. iar al doilea cursuri de Drept civil. Idem. în anul 1855. Începând cu anul 1851. Tom XXIII/2. Xenopol»”.

Vasile Boerescu. din anul 1840. Gheorghe Costaforu. lucrarea este structurată în trei părŃi: participanŃii la activitatea comercială. în „Analele UniversităŃii Bucureşti”. 6. În domeniul Dreptului comercial. Partea a IV-a. falimentul şi procedura comercială179. şi activitatea sa în domeniul codificării penale îl recomandă pe Vasile Boerescu drept „cel mai mare penalist al României din veacul al XIX-lea”178.L. 176 Radu Dimiu. Istoria dreptului penal român. anul XVI. Deşi a primit o bună apreciere în epocă Magazinul judecătoresc nu a avut periodicitate. pp. 2002. drept. Georgescu. 159-161. 178 Ibidem. Pornind de la prevederile Codului de comerŃ al łării Româneşti. el a urmărit principiile generale. Editura Lumina Lex. 117. în „Pandectele Române”. ale dreptului penal şi a insistat asupra clasificărilor şi conŃinutului delictelor şi pedepselor177. Basile Boerescu. 71. nr. 179 I. 21. NoŃiuni istorice asupra legislaŃiunilor noastre. Bucureşti. anul XXIII. în anul 1860. Vasile Boerescu (1830-1883) a ocupat catedra de Drept comercial din Bucureşti. 1946. Editura „Revista positivă penală şi penitenciară”. Cercetările din perioada studiilor la Facultatea de Drept din Paris s-au concretizat în teza sa de doctorat (Traité comparatif des délits et de peines au point de vue philosophique et juridique. George Tocilescu. p. de natură morală şi de politică penală. Demetru Negulescu şi Eugen Herovanu. 162. În calitate de ministru al JustiŃiei. a publicat în prestigioasa Revue critique de législation et de jurisprudence (XVII) anteproiectul unui cod penal. 1931. Un proiect de lege pentru căsătorii. în „Revista română de drept”. ConvenŃia pentru organizarea Principatelor Unite încheiată la Paris la 7/19 august 1858175. ŞtiinŃe juridice. fiind subliniate elementele de apropiere dintre legea comercială română şi legile altor state. ediŃia a doua adăugită şi îngrijită de Ion Băcanu. cel de-al al doilea număr apărând în anul 1872. 1967. cu numeroase elemente de originalitate. Ghica. Seria ŞtiinŃe sociale. în Protagonişti ai dreptului comercial român.enciclopedie juridică care să cuprindă studii. 177 Petre Ionescu-Muscel. o amplă lucrare cu o evidentă influenŃă beccariană. pp. Caietul 3. 1857). pentru desfiinŃarea pedepsei cu moartea. Studiile sale. Alexandru Şendrea. 53-54. Materia a fost abordată comparativ. Numărul inaugural colaŃionează mai multe broşuri juridice având teme diferite: Despre drept şi dreptate. 1967. În cele trei părŃi ale lucrării sale. 175 43 . Bucureşti. p. Figuri de jurişti din trecut: Vasile Boerescu (1830-1883). Studiu comparat. Anul XXV. p. în Ilie Stoenescu. filosofico-istorice. cel dintâi profesor de drept comercial muntean şi câteva cuvinte despre Scarlat N. Istorie. filosofie. începând cu anul 1857176. p. Un alt doctor al UniversităŃii din Paris. Emil Cernea. Principii de drept public şi administrativ. Vasile Boerescu a publicat primul tratat din doctrina românească: Explicarea Condicei comerciale române (1859). comentarii de legi şi practică judiciară. A adus numeroase argumente.

pp. 183 Gheorghe Ciulei. cel de-al doilea jurisconsult al statului alături de Christian Flechtenmacher. PrefaŃă de Ioan Ceterchi. Bucureşti. Jurisconsultul Damaschin T. unde a predat cursuri de Drept roman. în anul 1861. 1974. Gh. pp. ca remediu la dinamizarea activităŃii comerciale şi la modernizarea vieŃii economice româneşti. Începând cu anul 1841 a fost profesor la Academia Mihăileană din Iaşi. precum şi analiza instituŃiilor din materia dreptului persoanelor şi a dreptului lucrurilor182. Chiar dacă lucrările lor nu se remarcă prin originalitate şi spirit critic. a redactat un amplu manuscris (ÎnvăŃătura legilor împărăteşti) ce cuprinde elemente de istorie a dreptului roman. pp. În calitate de jurisconsult a realizat. op. a explicat natura preponderent agrară a comerŃului românesc şi a recomandat dezvoltarea sectorului industrial. idei ce animau şcoala penală europeană în primele decenii ale secolului al XIX-lea183.special Codul comercial francez din anul 1807180. Bojincă (1802-1869) a fost. fiind pentru o scurtă perioadă de timp şi ministru al JustiŃiei (1860-1861)181. 117-118. Interesantă este şi partea introductivă a lucrării. Iaşi. în Din gîndirea politico-juridică din România. Damaschin Bojincă. A ocupat această funcŃie până la desfiinŃarea acestei instituŃii. Alături de aceste nume proeminente. un dicŃionar de termeni juridici publicat la sfârşitul variantei în limba română a Codului Calimach. la jumătatea deceniului al şaselea. Bojincă. Figuri reprezentative. ContribuŃii la viaŃa şi activitatea sa. 133-134.. 1-26. Drept civil general şi Drept civil al Moldovei. în ambele Principate Române găsim în această perioadă şi alŃi jurişti care au contribuit la dezvoltarea ştiinŃei juridice româneşti. cit. Ca urmare a reorganizării studiilor juridice din capitala Moldovei. perioadă de complexe mutaŃii social-politice şi pentru societatea românească. pp. Damaschin T. În sprijinul activităŃii didactice a elaborat şi un curs de Drept penal din care reiese influenŃa ideilor iluministe şi beccariene. În Moldova. 182 Ibidem. Efortul construirii unei identităŃi naŃionale s-a fundamentat şi pe contribuŃia acestor pioneri. 1930. începând cu data de 1 aprilie 1833. a crescut numărul cursurilor elaborate de profesorii Academiei Mihăilene. 20-21. aportul lor este semnificativă prin efortul de a utiliza o terminologie juridică modernă şi de a crea o cultură juridică modernă. 181 180 44 . Activitatea lor trebuie înŃeleasă în contextul deceniilor cinci şi şase a secolului al XIX-lea. împreună cu Christian Flechtenmacher. Ungureanu. Editura ŞtiinŃifică. Cursul de Emil Cernea. Între anii 1833 şi 1834. consideraŃii cu privire la importanŃa ştiinŃei dreptului roman. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. în care Vasile Boerescu a făcut o incursiune în istoria comerŃului.

pp. 187 Idem. în „Analele UniversităŃii C. 666. NotiŃă preliminară (1858-1859). În cuprinsul ei a fost tradusă adnotată ConstituŃia Belgiei din 1831. op. Angelescu. Georgescu. 14-15. 1868. discipolii şi simpatizanŃii lui Simion BărnuŃiu au publicat postum notele de curs în care se oglindeşte gândirea juridică a acestuia (Dreptul public al românilor. În anul 1866. 3-19. legea fundamentală belgiană a Valentin Al. Parhon”. ulterior. ŞtiinŃe juridice. legea electorală din acelaşi an şi trei legi privind organizarea judecătorească din anii 1832 şi 1834189. partea I (1858-1859). IntroducŃiune în ştiinŃa dreptului. legea electorală şi organizaŃia judecătorească a Belgiei (1857) a exercitat o mare influenŃă în epocă. nr. Istoria legislaŃiei romane (nedatat). Bucureşti. Simion BărnuŃiu. Editura ŞtiinŃifică. cit. au constituit repere pentru reglementarea printr-o lege specială a acestei probleme185. PrefaŃă de Ioan Ceterchi. nr. 185 184 45 . Alte cursuri ale lui Simion BărnuŃiu s-au păstrat sub formă litografiată: Codul civil. 1974.. 538. doctor în drept al UniversităŃii din Padova. 4. de Drept public şi de Drept al ginŃilor susŃinute la Academia Mihăilenă şi.. 61. p. Tipografia „Cuvântul românesc”. Din concepŃiile politice şi juridice ale lui Alexandru Papiu Ilarian (1827-1877). din poziŃia de Procuror general al României. are o structură mai complexă fiind apreciat drept „cea mai valoroasă lucrare produsă de învăŃământul superior înainte de 1859 în Academia Mihăileană”184. LicenŃiat al FacultăŃii de Drept din Paris (1856). Dreptul ginŃilor. Concluziile sale referitoare la cazurile de responsabilitate a miniştrilor. în Din gîndirea politico-juridică din România. p. francez şi britanic. Storia del diritto maritimo (nedatat). numerele 13-14. pp.statistică al profesorului Alexandru Papiu-Ilarian (1827-1877). 188 Constantin C. Lucrarea sa intitulată ConstituŃia. Institutele dreptului roman privat (1859). Despre constituŃiuni (nedatat)187. Apreciată ca fiind cea mai liberală constituŃie europeană. 152. Seria ŞtiinŃe sociale. Bucureşti.. Simion BărnuŃiu (1808-1864) a desfăşurat timp de aproape un deceniu o extraordinară activitate în planul vieŃii ştiinŃifice şi sociale din Iaşi. Dreptul natural privat. 1938. adept al metodei comparative în cercetarea ştiinŃifică. ContribuŃii la cunoaşterea gândirii politice şi juridice a lui Simion BărnuŃiu. 1870)186. la Facultatea de Drept din Iaşi. Teodor Veisa (1831-1880) a fost între anii 1858 şi 1860 profesor de Drept civil la Academia Mihăileană188. 1959-1960. p. la dreptul de porni acŃiunea şi la competenŃa CurŃii de CasaŃie. Anul 9.I. 27-28. Dreptul natural public. 189 Ibidem. Cursurile sale de Drept natural. Emil Cernea. Figuri reprezentative. Alexandru Papiu-Ilarian a publicat un interesant studiu asupra responsabilităŃii ministeriale în care analizează comparativ principalele dispoziŃii de drept public românesc. 1867. el a s-a remarcat ca un jurist erudit. Un jurist moldovean uitat: Teodor Veisa. au avut o puternică rezonanŃă în epocă. în „Studii şi cercetări juridice”. p. nota 3.. 1964. 186 Ion Vîntu. Între anii 1867 şi 1870. 1938. Anul VIII-IX. Extras din „Dreptul”. nota 50.

. 177-178. amintim lucrarea de drept penal a lui Vasilake Petroni (Comentariile dreptului penal. 12-14.. deoarece tratează doar partea introductivă şi partea consacrată persoanelor şi lucrurilor. Un vechi curs de drept civil. 191 Idem. op. această lucrare este mai interesantă în partea introductivă prin reflecŃiile filosofice şi istorice asupra pedepsei şi a justiŃiei penale192. În łara Românească. 1945. 157-159. nr. 192 Petre Ionescu-Muscel. 36-39. cit. Constantin Brăiloiu (Procedura civilă şi Dreptul penal).reprezentat principalul model pentru proiectul de ConstituŃie elaborat în anul 1859. 190 46 . pp. 1857). şi pentru ConstituŃia României din anul 1866. Alecu RacoviŃă (Drept comercial)191. pp. pp. în „Pandectele Săptămânale”. Anul XXI.. Andrei Rădulescu. păstrate în manuscris. Cursul de drept civil susŃinut de Teodor Veisa la Academia Mihăileană a apărut în formă litografiată sub titlul Comentariile Codicelui civil. Examinând fiecare articol din Condica penală Ştirbei.. Deşi incomplet. pe lângă cursurile susŃinute la Colegiul „Sfântul Sava” în perioada 1839 – 1843 de profesorii Ştefan Ferikide (Drept civil). acest curs este important prin modul comparativ de prezentare a instituŃiilor din Codul Calimach190. Cercetări asupra învăŃământului dreptului în łara Românească până la anul 1865.

A crescut vertiginos numărul studenŃilor şi profesorilor. ÎnvăŃământ juridic. Tom II. V. 193 47 . pp. 194 Alexandru Herlea. p. Ovidiu Bozgan. Aprofundarea studiilor juridice la universităŃile din FranŃa. Nr. Iaşi. Codul penal. şi Facultatea de Drept din Iaşi (parte a UniversităŃii inaugurată la data de 26 octombrie 1860)193 au trecut peste dificultăŃile inerente începutului organizării studiilor academice şi au oferit o amplă perspectivă progresului ştiinŃei juridice. ŞtiinŃa dreptului a participat la acest proces şi a cunoscut un cadru mult mai favorabil dezvoltării decât în anii anteriori. 765 din 4/16 iulie 1864). Cristian (redactori responsabili). 51-53. 3-4. pp. şi integrată ulterior alături de alte facultăŃi în Universitatea înfiinŃată prin decretul nr. EdiŃie îngrijită. 1997. Cluj-Napoca. Premise instituŃionale Prima jumătate a deceniului şapte din secolul al XIX-lea a fost o perioadă plină de semnificaŃii pentru întreaga societate românească. Traduceri. Germania şi Italia a continuat să fie o practică curentă. Dezvoltarea învăŃământului juridic românesc în epoca modernă. Figuri de jurişti. Codul de procedură civilă. Drept civil. la data de 25 noiembrie 1859. în cadrul căruia ideea fundamentală a fost aceea a specializării dreptului194. Gh. Consolidarea bazelor instituŃionale ale statului român modern a necesitat un amplu proces legislativ. 129130. s-au îmbogăŃit disciplinele predate iar raportarea la marile curente ale gândirii juridice din Europa a devenit mult mai coerentă. la începutul anului 1859. 159.Capitolul al II-lea ŞtiinŃa juridică în perioada statului român modern (1860 – 1918) §1. 1985. şi activitatea efervescentă ce a urmat în vederea fortificării instituŃionale a acestui act au înscris decisiv naŃiunea română pe traseul modernizării şi a europenizării. Serie Nouă. Organizarea învăŃământului juridic superior românesc într-o formulă universitară după model occidental a oferit un puternic impuls ştiinŃei juridice. Facultatea de Drept din Bucureşti (constituită ca structură aparte de învăŃământul gimnazial. Editura Dacia. în „Revista istorică”. în Studii de istorie a dreptului. PostfaŃă de Liviu Marcu. Volumul al III-lea. Din istoria UniversităŃii din Bucureşti în perioada 1864-1940 (I). note şi comentarii de Valeriu Şotropa şi Liviu Marcu. Au fost elaborate şi promulgate coduri de ramură (Codul civil. Platon. Editura Junimea. chiar dacă organizarea studiilor doctorale în cele două universităŃi româneşti a încercat să ofere o alternativă viabilă. Realizarea statului naŃional român modern prin unirea celor două Principate. Istoria UniversităŃii din Iaşi.

Codul civil român ridica importante dificultăŃi pentru o societate obişnuită cu soluŃiile şi terminologia dreptului fanariot.O. pp. Bucureşti. principala preocupare a fost explicarea instituŃiilor cuprinse în Codul civil. 109. Treptat. Vocabularul juridic românesc a cunoscut în aceste decenii transformări radicale. 195 48 . 1999. Bucureşti. trebuiau înŃelese pentru o aplicare eficientă. Elaborat după modelul Codului civil francez din anul 1804. legea pentru organizarea corpului de avocaŃi. Tome XXXV. iar principiile moderne de drept au trebuit să fie asimilate. în „Revue des études sud-est européennes”. Grigore ChiriŃă. Editura Saeculum I. 196 Lucian Predescu. 1999. Cugetarea. legea instrucŃiunii publice etc. Primele contribuŃii aparŃin unor magistraŃi care au înŃeles nevoia unor lucrări explicative care să vină în sprijinul activităŃii din sala de judecată. 1865)196. §2. ConstituŃia din anul 1866 a oferit cadrul organizatoric şi instituŃional al modernizării. majoritatea aculturate din legislaŃia apuseană. 1-2. Valeriu Stan. 1997. în special cele franceze. 234. Organizarea instituŃiilor moderne ale statului român (1856-1866). p. Material românesc. primele lucrări de drept civil sunt comentarii şi explicaŃii asupra codului promulgat în decembrie 1864. Toate instituŃiile juridice noi. realizându-se o ruptură definitivă de terminologia de factură slavă sau bizantină. Alexandru CreŃiescu (1825-1885) a iniŃiat o serie de comentarii asupra noilor coduri şi primul volum este dedicat Codului civil: Comentariu al Codurilor României Alexandru Ioan I: Codul civil (Bucureşti. nr. Necesitatea înŃelegerii aprofundate a instituŃiilor şi raportarea permanentă la legislaŃia europeană au determinat ca majoritatea lucrărilor şi studiilor de drept civil să conŃină o prezentare comparativă a instituŃiilor din Codul civil românesc cu prevederile similare din legile vechi româneşti şi din legile străine. Alexandru Ioan Cuza et les institutions de la Roumanie moderne.)195. 101-120. Oameni şi înfăptuiri. Din acest motiv. Editura Academiei Române. dar inspirându-se şi din proiectul Codului civil italian elaborat de Pissanelli şi din legea belgiană asupra privilegiilor şi ipotecilor din anul 1851.. Dreptul privat În domeniul dreptului civil. Editura Vestala. p. Enciclopedia României.Codul de procedură penală) şi legi organice în toate marile domenii ale vieŃii sociale (legea pentru organizarea judecătorească. o dată cu maturizarea şcolii de drept civil din România apar lucrări cu un conŃinut mai complex şi cu o fundamentare teoretică mai solidă.

200 Alex. 199 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1912-1913. 1947. 1865). În lunga sa carieră didactică la Universitatea bucureşteană Constantin Nacu s-a afirmat ca un remarcabil civilist. Bucureşti. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”. 198 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1900-1901. dreptul canonic şi dreptul civil internaŃional (Iaşi. Despre dreptul la succesiune al copiilor naturali (Iaşi. pp. profesor de Drept civil la Universitatea din Iaşi (1860) şi la Universitatea din Bucureşti (1896)198. profesor de Drept civil la Facultatea de Drept din Bucureşti (1879)199. articole şi note în principalele reviste juridice a fost constantă. 1898-1901). 16-17. DicŃionarul contimporanilor din România (1800-1898). a publicat prima lucrare ce tratează întreaga materie a Codului civil român în comparaŃie cu modelul său francez (ComparaŃiune între Codul civil român şi Codul Napoleon. Iaşi. susŃinută la Universitatea din Paris (De certains effets de l’insolvabilité en droit romain et des effets du jugement de la déclaration de faillite en droit français. în „Pandectele Române”.. 1870). Apreciat drept un comentariu „deplin al codului civil. în trei volume. Constantin Nacu. Editura Alfa. Anul XXVI. 1870). În acelaşi registru. 197 49 . 201 Ibidem. Tipografia Profesională Dim. Participarea sa cu studii. Caietul 8. 1883). această lucrare surprinde în două volume esenŃa legii franceze şi inovaŃiile legii române şi face consistente note explicative pe baza chestiunilor controversate200. EdiŃie îngrijită de dr. a publicat mai multe studii explicative asupra instituŃiilor de drept civil: Explicarea introducerii codului civil (Iaşi. Foarte bine apreciată în epocă. EdiŃia a II-a. Căsătoria: studiu comparativ după dreptul civil. În anul 1901. 86. 1873)197. Ulterior a publicat câteva monografii în care metoda comparativă este dominantă: Efectul testamentelor şi donaŃiunilor între vii (Iaşi. Apogeul muncii sale l-a constituit masivul tratat în trei volume de Drept civil român (Bucureşti. s. 1870). Velescu. p. Constantin Nacu (1844-1919). Ionescu. Bucureşti. într-o vreme în care profesioniştii erau nevoiŃi să recurgă numai la tratatele franceze şi la codurile lacunar adnotate”201. 1865). p. p. după un volum de drept penal. a publicat o amplă lucrare. Rosetti. 1913. a fost semnalul unei lungi şi rodnice activităŃi de cercetare. 19. 86. Le code Couza devant la religion et la famille (Iaşi. Gheorghe Mârzescu (1834-1911). p. intitulată ExplicaŃiune teoretică şi practică a Codului civil (Bucureşti. Teza sa de doctorat. Bucureşti.Constantin Eraclide (1819-1875). Partea a IV-a. Dan Jumară. 2004. acest tratat se Dimitrie R.a. Constantin Nacu a publicat un amplu studiu de 95 de pagini în revista „Curierul judiciar” cu titlul ExplicaŃiunea titlului preliminar al codului civil. 99. 1901-1903).

Docan. în manieră exegetică. după 15 ani de carieră în magistratură şi avocatură. semnate de Dimitrie Alexandrescu: ObligaŃiile vânzătorului (1893). Metoda comparativă a fost abordată şi de un alt clasic al ştiinŃei dreptului civil românesc.V. Caietul 1.Gr. Partea a IV-a. Datorită publicării ei într-o limbă de circulaŃie europeană lucrarea a avut meritul de a face accesibile şi comunităŃii ştiinŃifice din străinătate informaŃiile despre emergenŃa instituŃiilor civile româneşti203. nr. Dimitrie Alexandresco. Caietul 2. 203 I. începând cu anul 1890. începând din secolul al XVII-lea. 1966. procedura civilă şi face o incursiune în istoria dreptului românesc de la Pravila lui Vasile Lupu (1646) şi până la apariŃia Codului civil (1864).evidenŃiază prin studierea amănunŃită a evoluŃiei istorice a fiecărei instituŃii de drept civil. 1897) expune principiile şi instituŃiile dreptului civil (mai puŃin materia obligaŃiilor). În anii următori. vechea legislaŃie românească. 1. M. acest manuscris a fost pierdut în timpul ocupaŃiei germane a Bucureştiului (1916-1918). Despre contravenŃiuni (1906). 11. belgiană. de dimensiuni mai reduse. 202 50 . Profesor de Drept civil la Facultatea de Drept a UniversităŃii din Iaşi. Partea a IV-a. DivorŃul în dreptul roman şi român (1897). Până în anul 1915 vor mai apare alte 10 volume rezultând o amplă lucrare ce tratează. Etude de législation comparée (Louvain – Bucureşti. Din nefericire. Dimitrie Alexandresco. germană. în „Pandectele Române”. V. Dimitrie Alexandresco (1850-1925). şi legislaŃia contemporană franceză. 1946. Loghin. spaniolă şi austriacă202. În această perioadă a semnat şi alte cărŃi şi studii care s-au bucurat de o bună apreciere în mediul universitar şi în lumea practicienilor. 1925. Hacman. în „Pandectele Române”. p. Cele mai semnificative lucrări ale sale sunt ample exerciŃii comparative a legislaŃiei civile româneşti cu legislaŃia din statele medievale româneşti şi din alte Ńări europene. Anul IV. 4.P. principiile dreptului roman. PerieŃeanu. Dimitrie Alexandrescu (1850-1925). Droit ancien et moderne dela Roumanie. italiană. anul XXII. în „JustiŃia Nouă”. În anul 1886 a tipărit primul volum din monumentala lucrare ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaŃiune cu legile vechi şi cu principalele legislaŃiuni străine. explicaŃiile şi concluziile din acest tratat au fost îmbogăŃite de Constantin Nacu în manuscrisul unui tratat de drept civil în şase volume. p. G. prin sublinierea influenŃelor dreptului occidental şi prin accentul pus pe soluŃiile jurisprudenŃei. Anul XXV. el a fost cel mai prolific autor din literatura juridică românească a acestei perioade. 68. Metoda comparativă se observă şi în alte studii. p.

O bogată activitate publicistică în domeniul dreptului civil a desfăşurat. note explicative şi recenzii. Cristoforeanu. 206 E. 4 volume (Bucureşti. Caietul 3. 1900-1901) această lucrea cuprinde Materii de drept civil (volumul I). şi Alexandru Degré (1839-1900). drept penal. De la origini până la primul război mondial. ştiinŃa dreptului roman a continuat să fie principalul reper în construirea unei veritabile culturi juridice privatiste. p. a fost semnificativă. Materii de procedură civilă. 2001. 1943.R. filozofice (volumul IV)205. p. p. a subliniat romanitatea gândirii şi culturii juridice româneşti206. constituŃional şi administrativ (volumul III). 17. a fost autorul primelor lucrări aprofundate de drept roman208: Des obligations divisible et indivisible en droit romain et en droit français (Paris. Editura Academiei R. După moartea sa. 54. ExplicaŃiunea Alex. George Danielopol (1837-1913).. TradiŃia romanistă în conştiinŃa juridică a popoarelor europene. Întitulată modest Scrieri juridice (Bucureşti. vol. O istorie a Avocaturii române. ŞtiinŃe juridice. Bucureşti. După obŃinerea doctoratului în drept la Universitatea din Iena. Anul XXV. p. 27. S-au pus. expunerea argumentată şi lectura critică a literaturii franceze şi germane au avut importante ecouri în doctrina şi jurisprudenŃa românească. Partea a IV-a. InfluenŃa lui Alexandru Degré asupra literaturii juridice româneşti. doctor al UniversităŃii din Paris şi profesor de Drept roman la Universitatea din Bucureşti (1865)207. Editura Economică.a. 207 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1903-1904. astfel. drept fiscal (volumul II). I. Adoptarea legislaŃiei civile moderne şi organizarea învăŃământului juridic au contribuit la conturarea conŃinutului şi finalităŃii dreptului civil în raport cu studiul dreptului roman. a început. 1864). procedură penală. Istoria ştiinŃelor în România. Mircea DuŃu. 205 204 51 . s. Caietul 6. A fost unul dintre principalii animatori ai revistei Dreptul în paginile căreia a publicat numeroase articole. pe lângă relevarea principiilor şi instituŃiilor dreptului roman clasic şi postclasic. Bucureşti. istorice. Diverse fragmente juridice. p. 53. în anul 1862. o extraordinară carieră în magistratură pe care a continuat-o până la sfârşitul vieŃii204.. Bucureşti. Materii de drept comercial. 252. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”. 1946. Anul XXII. de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. bazele unei literaturi romaniste propriu-zise care. în „Pandectele Române”. Maturizarea şcolii de drept civil din România a determinat depăşirea etapei când studiul dreptului civil se limita la analiza şi interpretarea principalelor lucrări de drept roman şi drept romano-bizantin. Cerban.S. 208 Traian Ionaşcu. ErudiŃia studiilor sale. drept public. 1891-1898). 54. Ibidem. discipolii săi au sistematizat şi au adunat toate studiile sale într-o amplă lucrare în patru volume. în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Alături de dreptul civil. 1975. Partea a IV-a. în „Pandectele Române”. p. Alexandru Degré. LegislaŃiune şi monografii juridice.

213 Ibidem. Ştefan Longinescu. 210 Valentin Al. Georgescu. După ce a obŃinut titlul de doctor în drept Universitatea din Berlin cu teza Gaius als Rechtsgelehrte (1896)210. CLXXII. a obligaŃiunilor şi succesiunilor (1920) şi a istoriei dreptului roman (1927). p. Bucureşti. în „Revista clasică. Profesorul Ştefan G. EdiŃia a doua. 212 Valentin Al. 1911. Georgescu. 1941-1943. Anul 33. revăzută şi adăugită cu un Cuvânt înainte de Acad. 214 Valentin Al. magistrat şi administrator al domeniilor Coroanei. Romanistul şi istoricul dreptului românesc. acest manual reprezintă o excelentă Dorina N. Teza sa de doctorat a provocat o puternică controversă în literatura de specialitate prin încercarea de a propune o nouă interpretare asupra personalităŃii şi operei lui Gaius (secolul al II-lea d. 280. lucrarea lui Ştefan G. Iaşi. Tipărit cu prilejul jubileului de cincizeci ani. 211 Iulian Teodorescu. Romanistul: Teza de doctorat despre Gaius. p. Editura Academiei Române. Longinescu. retipărit într-o amplă ediŃie în trei volume între anii 1921 şi 1927. în „Studii şi cercetări juridice”. 77-79. Anul 2 (35). 1988. Dascălul universitar. Georgescu. 1 (4). Bucureşti. Ionescu.Hr. p. nr. Dascălul. 1885). DicŃionar. Romanistul. a predat această disciplină la Universitatea din Iaşi (1896)211 şi.InstituŃiunilor lui Justinian (Bucureşti. Droit prétorien et réponse des prudents. 1990. Eugen Simion. Ştefan G. 78. 1. nr. 1864. la Universitatea din Bucureşti (1907)212. Longinescu. şi mai multe cursuri litografiate din materia drepturilor reale (1913). doctor în drept al UniversităŃii din Paris. Anul 1 (34). Considerat a fi prima operă cu adevărat valoroasă din romanistica românească214. Ioan Kalinderu (1840-1913). ulterior. pp. în „Studii de drept românesc”. 1908). Rusu. Membrii Academiei Române (1866-1999). pp.S. Istoricul FacultăŃii de Drept din Iaşi. 1901). nr. 1. De la théorie des exceptions en droit romain (Bucureşti. a fost autorul mai multor lucrări de drept roman şi de istorie a antichităŃii romane209. 1896. 168-171. În calitate de profesor de drept roman a publicat cunoscutul manual universitar în două volume (Elemente de drept roman. pp. Longinescu. Berlin. tom III-V. Longinescu a fost apreciată ca fiind „cea mai importantă şi răsunătoare lucrare de drept roman de acest gen universitar din istoriografia noastră”213. în „Studii de drept românesc”. Longinescu (1865-1931). Principalul reprezentant al metodei ştiinŃifice de cercetare a dreptului roman a fost Ştefan G. Deşi această interpretare a avut o slabă influenŃă asupra teoriilor tradiŃionale privind personalitatea şi opera jurisconsultului Gaius. Profesorul Ştefan G. 209 52 . 1999. Preşedintele Academiei Române. 1989. Nicolae Corodeanu. 79-95. 385-386.Hr. pp. Profesorul gânditor. 1899).) şi prin identificarea nucleului celebrului manual de drept din epoca clasică în scrierea elementară (Decem libri iuris civilis) a jurisconsultului sabinian Caius Cassius Longinus din secolul I d. în „Anuarul General al UniversităŃii din Iaşi”. Deşi studiile sale nu se evidenŃiază prin originalitate ele sunt importante din perspectiva încercărilor de conturare a unei doctrine romaniste (Essai sur les sources du droit romain. Tipografia NaŃională I. SecŃiunea de drept roman”.

Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. În faŃa provocărilor determinate de rapida dezvoltare a sectorului industrial şi comercial după obŃinerea independenŃei de stat (1878) şi proclamarea Regatului (1881).aplicaŃie a convingerii lui Ştefan G. a societăŃilor comerciale. a insistat asupra legilor speciale privitoare la profesiunea comerciantului. după o valoroasă introducere în istoria dreptului comercial şi a legislaŃiei comerciale. În primele două volume. Grigore Maniu şi C. ÎnŃelegerea acestor instituŃii solicita noi comentarii şi lucrări explicative deoarece contribuŃiile anterioare ale lui Vasile Boerescu şi Scarlat Ghica nu mai erau considerate de actualitate. a mărcilor de fabrică şi de comerŃ. 215 53 . deşi nu lipsesc şi accentele critice ale metodei istorice. a brevetelor de invenŃie. 1908).L. influenŃat. a presei. în Protagonişti ai dreptului comercial român…. aflată de la începutul secolului în plină expansiune. 1893). de principiile inovatoare ale Codului comercial german din anul 1862. legea numelui. legea italiană a fost considerată mult mai aptă prin caracterul dinamic al instituŃiilor sale. Subiectul ales este sugestiv prin interesul determinat în lumea comercianŃilor de aplicarea noilor proceduri în materia falimentului. 37-41. ExplicaŃiuni teoretice şi practice asupra Codului de comerŃ român cuprinzând şi legile speciale (volumele 1-2. Grigore Maniu se ocupă de materia comerciantului.N. Comentariul cărŃii a treia. Grigore Maniu215. Vor urma trei volume dintr-un amplu tratat de drept comercial: Dreptul comercial. Georgescu. Domeniul dreptului comercial a cunoscut un puternic impuls o dată cu adoptarea Codului comercial din anul 1887. a publicat un succint comentariu asupra problemei falimentului (Noul cod comercial. 1889). În elaborarea acestui cod a fost părăsit modelul Codului napoleonian din anul 1807 şi a fost aculturat modelul Codului comercial italian din anul 1882. Toneanu primii comentatori ai Codului comercial român. care a deschis noi perspective şcolii de drept comercial din România. La împlinirea unui secol de la apariŃia operelor lor. pp. a firmelor. la rândul său. a teatrului. Falimentul şi bancruta. Legile speciale şi dreptul maritim (volumul 3. I. a titlurilor de credit şi a contractelor comerciale. Longinescu că direcŃia pandectistă trebuie să precumpănească în primii ani de studiu a juristului modern. La doi ani de la adoptarea noii legi comerciale. În ultimul volum. Ilustrativ pentru interesul generat de aplicarea noii legi comerciale în societatea românească este şi faptul că aplicaŃiile doctrinare au fost iniŃiate de cercetători ce nu făceau parte din mediul academic. redactor al revistei juridice Dreptul.

1921). pp. cit. Elaborată într-o perioadă în care în societatea franceză materia falimentului era o problemă controversată. teza lui Toma Stelian s-a bucurat de o bună apreciere în cercurile academice pariziene217.. 1909). Deşi cursurile sale au rămas doar litografiate. p. o regăsim şi în celelalte lucrări ale acestuia: Falimentul. în anul 1925. A debutat în cercetarea ştiinŃifică cu o importantă teză de doctorat susŃinută la Universitatea din Paris în anul 1885: La faillite. Georgescu.L. 218 Gr. a oferit prin amplele sale cursuri (Curs de drept comercial. Drept comercial. 83-84. Vasile Dimitriu. Ibidem. prin spiritul analitic şi bogata bibliografie folosită Toma Stelian se prezintă ca fiind „părintele adevărat al dreptului comercial”220 în România. 1911). Georgescu. Partea a IV-a. comparat cu articolele corespunzătoare ale legislaŃiunilor străine (GalaŃi. Bucureşti. Anul IV. Efectele de comerŃ în comparaŃie cu legislaŃiile străine. cit. în Protagonişti ai dreptului comercial român….. De profesie avocat. Bucureşti. bun cunoscător al doctrinei străine. 41-42. 1899. pp. 219 I. el este autorul unui Tratat de drept comercial: după jurisprudenŃă şi doctrină asupra fiecărui articol în parte. 1893). op. étude de législation comparé et de droit international. Despre bancrută (GalaŃi.. 5 volume. Trancu-Iaşi. Toneanu216. 1893). Traian Ionaşcu. AsociaŃia comercială în participaŃie şi societăŃile civile străine (GalaŃi. op. p. şi a fost rostită în cadrul comemorării morŃii profesorului Toma Stelian. Bucureşti. op.cit. 63). societăŃilor comerciale. Idem. la Facultatea de Drept din Bucureşti (Cf.Interesul trezit de adoptarea noii legislaŃii comerciale este dovedit şi de lucrările lui Constantin N. În domeniul dreptului comercial numele de rezonanŃă din această perioadă rămâne cel al lui Toma Stelian (1860-1925). 59-61. 32. pp. 217 216 54 . Drept comercial. 4 volume. 220 Aprecierea aparŃine unui alt mare comercialist al vremii. titlurilor de credit şi falimentului219. În această calitate de profesor de Drept comercial la Universitatea din Iaşi şi la Universitatea din Bucureşti218. Caietul 10. în „Pandectele Române”. Toma Stelian. Metoda comparativă folosită de Constantin N. în comparaŃie cu articolele corespunzătoare ale legislaŃiunilor străine (GalaŃi.L.L. Toneanu. Tratat sistematic după jurisprudenŃă şi doctrină asupra fiecărui articol în parte. Toma Stelian. bogate explicaŃii şi interpretări asupra faptelor de comerŃ. 1916. pp. 57-58. Fundamentându-şi cercetarea pe o consistentă bibliografie. 1925. autorul a subliniat necesitatea generalizării procedurii falimentului sau includerea în cadrul codului de procedură civilă a procedurii falimentare şi a insistat asupra conflictelor de legi în materie de faliment şi asupra condiŃiei juridice a creditorilor străini. I.

în „Cronica”. Maghieri) şi franceză (Noblet. Un important aspect al modernizării societăŃii româneşti în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea l-a constituit ampla reformă în materia organizării judecătoreşti şi a procedurii de judecată. Alături de aceste nume şi alŃi jurişti au contribuit prin lucrările lor la edificarea unei literaturi de drept comercial în România. 21. Arion (18551923). Cele mai importante lucrări. nr. 223 I. pp. Bucureşti. 28.a. 23 septembrie 1928. 225 Ibidem. în paginile căreia a fost remarcată perspectiva matură asupra unor probleme controversate precum existenŃa unui concept unic asupra actului de comerŃ225. doctor al UniversităŃii din Paris (De la puissance paternelle à Rome. Vivante. 1927-1928. 1913). p. p. după modelul Codului de procedură civil francez (1806) şi al Codului de procedură civilă al Cantonului Geneva (1819). 1905. 1915) asupra societăŃilor comerciale şi unor LecŃii asupra transporturilor (Bucureşti. a publicat o importantă monografie asupra unui contract comercial (Contractul de cont curent.L. s. 33. după o scurtă perioadă petrecută la Universitatea din Cluj (1919-1924).. 222 I.. 1878) şi profesor al UniversităŃii din Bucureşti începând cu anul 1913224. utilitatea. Alauzet. a preluat catedra de la Universitatea din Bucureşti (1925)221. Iaşi. 15. 73. in Protagonişti ai dreptului comercial român…. „Ramuri”. p. p. Anul XXVII. Cluj. 41. ulterior. Anuarul UniversităŃii din Cluj. în „Dreptul”. nr. Grosu&Comp. Opera sa reprezentativă este lucrarea Elemente de drept comercial (Bucureşti. 61. Vasile Dimitriu (1859-1928) a fost unul dintre cei mai importanŃi comercialişti români de la începutul secolului al XX-lea.Fără a avea anvergura lui Toma Stelian. 1924. op. Alături de un curs litografiat de Drept comercial (Iaşi. p. p. Anul şcolar 1903-1904. 221 55 . 224. În scurta sa carieră didactică. C. Arion. Anul şcolar 1922/23. 1920). Vasile Dimitriu. cit.L. Constantin C. Craiova. Lyon-Caen) şi a prezentat în manieră exhaustivă natura juridică. 29-34. Dimitriu. Universitatea din Bucureşti. le-a scris în perioada ieşeană a carierei sale didactice222.C. în Protagonişti ai dreptului comercial român…. Profesorul V. a creat cadrul pentru dezvoltarea şi în România a unei justiŃii civile guvernate de principii moderne şi Anuarul UniversităŃii din Iaşi. Merlin. Anul LVI. Imprimeria dr. În cele trei capitole ale lucrării a folosit o amplă bibliografie italiană (Vidari. Din istoria învăŃământului românesc: Profesorul Vasile Dimitriu. 1992. 71-72. 1906). Bornemisa. Un comercialist ieşean de la începutul secolului. Georgescu. en France et en Roumanie. efectele şi încetarea acestui contract223. Angelescu. 224 I. Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865. Tipografia Editoare „Dacia” Iliescu. 7. el fost autorul unui Curs de drept comercial (Bucureşti. p. pp. Unul dintre aceştia este Constantin C. Georgescu.L.. Georgescu. care îl individualizează în istoria ştiinŃei juridice româneşti. 1902) în care impresionează maniera originală de tratare a materiei. A urmat lui Toma Stelian la catedra de Drept comercial a UniversităŃii din Iaşi (1897) şi.

Doctor al FacultăŃii de Drept din Paris cu o teză de drept civil comparat (Étude historique et juridique sur l’emphytéose en droit romain. Alexandru Şendrea făcând un istoric al tipurilor de justiŃie şi o descriere amănunŃită a corpului magistraŃilor şi a competenŃei de judecată. 1883). În plan doctrinar. Tocilescu (1852-1904) este considerat fondatorul studiului ştiinŃific al procedurii civile în România şi „cel mai strălucit reprezentant al procedurii civile în tânăra noastră civilizaŃie şi cultură modernă”227.. CompetenŃă şi procedură propriu-zisă. iar opera sa reprezentativă este Curs de procedură civilă. 228 Iulian Teodorescu. Caietul 3. În calitate de profesor a publicat în două volume un Curs de procedură civilă şi principii de organizare judecătorească (Bucureşti. cit. structurat în două părŃi. 18. profesor la Universitatea din Iaşi (1884)228.a.. Tocilescu. pp. mărturie a unei solide cercetări ştiinŃifice. ulterior. el a fost succesorul lui Alexandru Şendrea la catedra de procedură civilă a UniversităŃii din Bucureşti (1889)229. Alexandru Constantin Şendrea a fost primul jurist român care s-a specializat în procedura civilă226. 1947. en droit français et en droit roumain: contenant un commentaire critique du projet de loi voté par le Sénat et une étude de législation comparée. în cadrul căruia realizează o introducere istorică şi filosofică în dreptul de procedură civilă şi analizează principiile şi instituŃiile codului. a analizat după o scurtă expunere a originii istorice a puterii judecătoreşti principiile organizării judecătoreşti şi materia competenŃei jurisdicŃiilor civile. s. p. consecinŃa a fost desprinderea procedurii civile într-o materie autonomă. O mare parte din curs este dedicată organizării judecătoreşti. În primul volum. cit. Bucureşti. op. op.. la Universitatea din Bucureşti (1881). 21. 227 226 56 . p. Partea a IV-a. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”. George Tocilescu a tratat sistematic şi cu spirit critic instituŃiile Codului de procedură civilă. A predat această materie până la sfârşitul vieŃii. 3 volume (Iaşi-Bucureşti. apreciată ca fiind superioară unui curs destinat studenŃilor şi atingând proporŃiile unui adevărat tratat teoretic şi practic de procedură civilă. insistând Ilie Stoenescu. în „Pandectele Române”. A predat această materie la Universitatea din Iaşi (1860) şi. 229 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1903-1904. George G. 1887-1895). Pionerii în acest domeniu au fost Alexandru Constantin Şendrea şi George Tocilescu. George G. Anul XXVI. 72-73. Organizarea judecătorească. CLXX. 1886-1888). LaurenŃiu Preutescu. p.echitabile. cu un loc bine definit în programa universitară şi în ştiinŃa juridică românească. În celelalte două volume. Este o lucrare vastă.

Ilie Stoenescu. op. 76. 1910). Ilustrative pentru cultura juridică a autorului sunt şi vastele incursiuni în procedura de judecată din vechiul drept românesc şi din legislaŃiile moderne230. deoarece el nu s-a limitat la cursurile universitare. pp. În afară de primul volum dintr-un curs de Procedură civilă (Bucureşti. Dintre noii jurişti care s-au îndreptat spre studiul procedurii civile după anul 1900. A devenit doctor în drept al UniversităŃii din Paris cu o teză asupra persoanei juridice (Le problème juridique de la personnalité morale et son application aux sociétés civiles et commerciales.asupra unor probleme sensibile precum celeritatea procesului civil şi asistenŃa judiciară a justiŃiabililor săraci. dreptul internaŃional. 1911). şi proclamarea Regatului. cit. Demetru Negulescu a publicat Teoria popririi (Bucureşti. 64. ContribuŃia sa la dezvoltarea doctrinei procedurii civile româneşti este importantă. care inevitabil au un caracter de generalitate. s-au amplificat preocupările pentru dreptul constituŃional şi administrativ. 232 Ilie Stoenescu. Proclamarea independenŃei de stat. numeroase lucrări şi studii care demonstrează interesul generat în lumea juridică 230 231 LaurenŃiu Preutescu.. p. autorul a criticat formalismul excesiv al procesului civil român şi a evidenŃiat tendinŃele de protejare pe cale judiciară a intereselor individuale sau colective232. În acest studiu. 22.. ci a aprofundat o serie de probleme speciale în monografii care au avut o mare influenŃă în practica judiciară... op. p. unele tendinŃe de socializare a dreptului (Bucureşti. 73-75. 1907).. p. Au apărut. 57 . în anul 1881. ştiinŃa juridică românească şi-a conturat direcŃiile de dezvoltare pornind de la noua organizare a instituŃiilor publice precizată de ConstituŃia din 1 iulie 1866 şi de la modernizarea instituŃiilor reglementate de Codul penal şi Codul de procedură penală din anul 1865. numele semnificativ este cel al lui Demetru Negulescu (1875-1950). într-un ritm rapid. §3. 1900). EsenŃa reformei Codului de procedură civilă din anul 1900 a fost surprinsă în studiul Psihologia juridică a Codului de procedură civilă. cit. au oferit statului român o nouă poziŃie internaŃională într-o Europă ce trăia „secolul naŃionalităŃilor”. când Codul de procedură civilă a suferit o amplă modificare.. cit. Dreptul public În ramura dreptului public. dreptul penal şi de procedură penală. 1904) şi ExecuŃiunea silită (Bucureşti. În acest context. în anul 1878. Universitatea din Bucureşti. şi a preluat catedra de procedură civilă după moartea lui George Tocilescu231. op. 1915/16-1923/24.

Înmormântarea lui C. Autorul primului curs complet de drept public este Constantin G. dreptul public comparat. Cercetările lui se caracterizează printr-o competentă incursiune în istoria principiilor dreptului public şi a formelor de organizare etatică şi printr-o bună cunoaştere a dreptului comparat. 1877).G. 1894) şi Alexandru Al. vol. 1926. 21 august 1932. în „Curierul judiciar”. Tratat de drept administrativ. Bucureşti. Pretorian (NoŃiuni de drept constituŃional şi administrativ. mai ales. nr. Introducere. 12. 2 volume. p. Iaşi. 1875). Totodată. Bucureşti. 1885). 1881). Constantin Antonie Iorgovan. pp. Institutul de Arte Grafice „SperanŃa”. Amintim dintre aceste lucrări cele semnate de Giorgie C. Christodul I. Este o lucrare care prin prezentarea sistematică a materiei dreptului constituŃional şi administrativ îi conferă lui Constantin G. o vastă lucrare în trei volume în care sunt tratate principiile şi instituŃiile dreptului constituŃional (volumele I şi II) şi ale dreptului administrativ (volumul al III-lea). Anul XXII. 235 Mihai Oroveanu. Ioan B. Editura All Beck. Bucureşti. 2005. Craiova. 1911) şi. în ultima ediŃie a cursului său: Dreptul constituŃional. 234 Universitatea din Bucureşti. Bucureşti. în anul 1926234. 1899). Bucureşti. În acelaşi an s-a transferat la catedra de Drept public a UniversităŃii din Bucureşti pe care a ocupat-o până la retragerea din învăŃământ. 72. Etalonul l-a oferit şi în ramura dreptului public corpul universitarilor care prin cercetările lor au contribuit la recuperarea decalajului dintre doctrina românească şi doctrinele europene beneficiare ale unei îndelungi tradiŃii. Anul XLI. necesare în condiŃiile în care noŃiunile de drept public se predau nu doar în învăŃământul superior ci şi în cel secundar şi chiar primar233. Dissescu (1854-1932). nr. Bildirescu (Elemente de drept public şi administrativ. 233 58 . 1915). a devenit profesor de Drept penal şi de Procedură civilă la Facultatea de Drept din Iaşi (1882). teoria generală a statului. Istoria dreptului public. Doctor în drept al UniversităŃii din Paris cu o teză de drept civil (De la puissance du mari sur le personne et les biens de la femme. 1881. Bucureşti. Aceste aptitudini se observă în lucrarea Introducere la studiul dreptului constituŃional (Bucureşti. în „JustiŃia Nouă”. pp. Constantin G. Dissescu statutul de fondator235. 1924-1925. după o scurtă carieră în magistratură. 212. dreptul constituŃional al României (Bucureşti. Dissescu. 28. FuncŃia publică. Suliotis (Elemente de drept administrativ. p. Dissescu. Între anii 1890 şi 1891 a publicat Cursul de drept public român. George D. 442-444. Primele lucrări de drept public au un caracter general cuprinzând atât elemente de drept constituŃional cât şi elemente de drept administrativ. Organizarea administrativă. Elemente de drept constituŃional. Alexandrescu-Urechea (Drept administrativ român. Athanasiad (Dreptul public şi administrativ pus în concordanŃă cu legile create de la 1860-1894. Majoritatea au formatul şi conŃinutul unor manuale elementare. 1966. 54-57. I.românească de aceste probleme.

Mironescu. pp. lărgind astfel orizontul literaturii de specialitate româneşti. dovedesc o cercetare solidă argumentată pe o bibliografie vastă şi pe multe idei originale. Paul Negulescu (1874-1946) şi Anibal Teodorescu (1881-1971) au pus bazele şcolii româneşti de drept administrativ.. 1908. Bucureşti. 32. op. Introducere în studiul dreptului constituŃional (Iaşi. publicate în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Al. 1977. regimul votului etc. care preluase până în acel moment doar ideile şi explicaŃiile doctrinei franceze237. Anul I. Iulian Teodorescu. op. Triumful raŃiunii împotriva violenŃei (ViaŃa universitară ieşană interbelică). 4. De la începutul secolului al XX-lea studiile de drept constituŃional au devenit autonome în raport cu cele de drept administrativ. elaborate în spaŃiul german şi anglo-saxon. Teoria legalităŃii. 73. O nouă concepŃie a actelor de guvernământ. 1967. Paul Negulescu. pp. Paul Negulescu. Dissescu la Universitatea din Bucureşti. În materia dreptului administrativ. Astfel. iar Anibal Teodorescu a redactat un curs (NoŃiuni de drept administrativ. 1939. Dissescu a fost unul dintre primii autori din ştiinŃa juridică românească care s-au ocupat de problemele de teorie şi de filosofie a dreptului (Ce este enciclopedia dreptului. 1903) a avut meritul de a introduce în peisajul juridic românesc teoriile de drept constituŃional asupra organizării de stat. 1912) şi a semnat mai multe studii (AsociaŃiile comune în dreptul administrativ. 1914). p. Ambii erau doctori ai FacultăŃii de Drept din Paris (Paul Negulescu în anul 1898 cu o teză despre Les institutions romaines en Dacie şi Anibal Teodorescu în anul 1905 cu o teză având subiectul Les lois roumaines et les étrangères)238 şi au devenit discipolii lui Constantin G. Stelian Neagoe. 1909. Editura Junimea. 237 236 59 . Anul XXIII. în „Analele FacultăŃii de Drept din Bucureşti”. nr. CLXXIV. 1915). Constantin Stere (1865-1936). în „Studii şi cercetări juridice”.G. Oroveanu. Cerban şi Eugen Herovanu. atât Paul Negulescu cât şi Anibal Teodorescu îşi vor continua activitatea didactică şi ştiinŃifică în întreaga perioadă interbelică. pp. 238 Mihai Oroveanu. cit. În materia dreptului constituŃional amintim cursul profesorului de la Universitatea din Iaşi236. Anul 26. Paul Negulescu a publicat Tratat de drept administrativ român (Bucureşti. Iaşi. Anibal Teodorescu. Traian Ionaşcu. 1. p. în „Revista română de drept”. Principii de reorganizare a Senatului.. cit. 392-393. Sărbătorirea domnilor profesori G. 93-94. 4. nr. Spre deosebire de Constantin Stere care datorită activităŃii sale din timpul războiului a fost suspendat din învăŃământ şi nu a mai publicat lucrări juridice. 57-58. Lucrările lor din această materie. nr. Bucureşti. Mihai T.G. p. 1904) şi studiul Les contentieux des actes administratifs en Roumanie (1910). sistemului reprezentativ. 1981..

devenind principalul reprezentant al acesteia. Datorită necesităŃilor practicii judiciare. la distanŃă de 17 ani după apariŃia primului volum. op. pp. op. 1883). 240 239 60 . Doctor în drept al UniversităŃii Dimitrie R. Bine apreciată în epocă datorită utilităŃii sale. 99. Antologie.I. acesta a realizat o introducere filosofică în istoria dreptului penal.165-166. şi prezentând teoriile cele mai importante din ştiinŃa dreptului penal239. Prima lucrare publicată în sistemul Codului penal a fost cea semnată de Constantin Eraclide (1819-1875). obiceiuri şi legea penală. La sfârşitul secolului al XIX-lea. acest cod a fost elaborat după modelul Codului penal francez din anul 1810 şi. 242 Ibidem. pp. 1865). în I. România sub raportul moral. conŃinând o împărŃire tripartită a infracŃiunilor. 1872). introductiv. pp.. Petre Ionescu-Muscel. 163-164. deoarece autorul a analizat doar şase articole din cod240. În Studii practice asupra dreptului criminal (Bucureşti. cit. a fost Ioan Tanoviceanu (1858-1917). Alexandru CreŃiescu (1825-1885) a încercat un comentariu asupra codului penal la elaborarea căruia a contribuit în mod direct. ContribuŃia filosofică a lui Ioan Tanoviceanu la studiul dreptului penal. influenŃele şcolii pozitiviste penale şi ale curentului antropologiei şi sociologiei criminale reprezentat de Cesare Lombroso şi Enrico Ferri s-au observat şi în doctrina penală românească. Petre Ionescu-Muscel. op. cit. 2005.La fel ca şi celelalte monumente legislative ale României moderne. insistând pe legăturile dintre moravuri.. notă asupra ediŃiei. 167-168. Inspirat de gândirea şcolii clasice penale. Penalistul care a părăsit tradiŃia şcolii clasice şi a aculturat în ştiinŃa juridică românească ideile şcolii pozitiviste243. 241 Ibidem. într-o mai mică măsură. această lucrare are avantajul de încerca în materia infracŃiunilor contra proprietăŃii şi un studiu comparat între codul român şi codurile francez. Studii juridice şi istorice.. La fel ca în materia dreptului civil. Editura Floare Albastră. În acest volum. În anul 1872. prezentându-se ca simple comentarii asupra noii legi penale. Tanoviceanu. Bucureşti. 243 N. primele lucrări şi studii de drept penal au avut un caracter general. cit. 164-165. Gheorghe Costaforu a publicat al doilea volum din Magazinul judecătoresc. p. Condeescu (Codul penal român – adnotat şi explicat. a Codului penal prusian din anul 1851. Codul penal intrat în vigoare la data de 1 mai 1865 a stabileşte o nouă ordine juridică. prusian şi belgian241. anexe şi bibliografie de Doina Rizea. În acelaşi registru practic se înscrie şi lucrarea lui Ion I. Comentariu al codurilor României: Codul penal (Bucureşti. 162. Rosetti. Tanoviceanu. subintitulat Codul penal (Bucureşti. pp. Bucureşti. 1866) nu este însă o lucrare completă. p. Gheorghe Costaforu a făcut o introducere istorică asupra dreptului de a pedepsi şi a comentat 60 de articole din legea penală242.

1896). p.. Procedură penală şi civilă a UniversităŃii din Iaşi (1889) şi.e. a ocupat catedra de Drept penal. 21. îl recomandă pe Ioan Tanoviceanu ca fiind şi juristul care a pus bazele statisticii criminale în România. 1912) şi Curs de procedură penală română (Bucureşti. op. p.. în două volume (Bucureşti. Tanoviceanu. Theodoru. 1900. între 1830 şi 1948 (SchiŃă istorică). În materia dreptului penal şi a procedurii penale a publicat mai multe studii de atitudine. 61-62. istorice. f. considerând că doctrina penală este în mod organic legată de practica judiciară246. 69-70. 1967. pp. după o substanŃială introducere istorică şi filosofică în studiul dreptului penal şi a legislaŃiei penale247. 1909). 73. Ioan Tanoviceanu a fost autorul mai multor studii juridice. Anuarul UniversităŃii din Iaşi. cit. Gr. pe aceea de Drept penal şi Procedură penală a UniversităŃii din Bucureşti (1901)244. Un pericol naŃional. fundamentate pe analiza datelor oferite de jurisprudenŃa de după 1867. Spirit cultivat şi plurivalent. p.din Paris cu o teză de drept roman (De l’Infantia. Ioan Tanoviceanu. I. depăşind nivelul comentariilor sintetice ale legii penale şi câştigându-şi autonomia în raport cu doctrina franceză. Anul XXVI. ştiinŃa penală românească a câştigat în consistenŃă.. acesta şi-a orientat studiile spre dreptul penal fiind atras de disputa generată de desfăşurarea primului congres internaŃional de antropologie criminală de la Roma (1885). 1902). De l’intervention. Anul XXVI. 245 Gr. Urmare a contribuŃiilor lui Ioan Tanoviceanu. 131. Criminalitatea în România după ultimele publicaŃiuni statistice (Bucureşti. 1915/16-1923/24. nr. 1970. ulterior. Cauzele şi mijloacele de îndreptare (Iaşi. 248 Petre Ionescu-Muscel. în „Pandectele Române”. Iaşi. Iaşi.. 163. Creşterea criminalităŃii în România. p. 1892). pp.171-180. 246 N.. Cele două volume consacrate dreptului penal conŃin.I. Grosu&Comp. Aceste studii.. Opera sa reprezentativă este tratatul de drept penal şi procedură penală: Curs de drept penal. op. După o scurtă carieră în magistratură. Anul şcolar 1898-1899. România sub raportul moral (Bucureşti. PerieŃeanu. cit. el a fost promotorul metodei realist-pozitive în cercetarea problemelor de drept şi procedură penală.. 1884).T. ContribuŃia lui Ioan Tanoviceanu la dezvoltarea ştiinŃei penale în România. Tipografia Editoare „Dacia” Iliescu. 1947. Partea a IV-a. dovedindu-se preocupat de fenomenul creşterii criminalităŃii în România245: Reforma legislaŃiunii penale în România (Iaşi. Dezvoltarea învăŃământului dreptului penal şi al procedurii penale în Moldova. 9. 244 61 . 247 N. Buzea. 1913). un studiu comparat asupra infracŃiunilor şi pedepselor din Codul penal248. lingvistice şi genealogice.Gr. pp. Universitatea din Bucureşti. Această vastă lucrare a pus bazele studiului ştiinŃific al dreptului penal în România. în „Revista română de drept”. Totodată. Caietul 7.

Juristul progresist Ioan Tanoviceanu. op.. Bun cunoscător al sistemului penitenciar. 250 Anuarul UniversităŃii din Bucureşti. 1924-1927). op. 249 62 . 80-81. În domeniul dreptului internaŃional studiile importante au apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea. deducerea timpului detenŃiunii preventive din pedeapsă şi acordarea de despăgubiri în cazul abuzurilor şi erorilor judiciare249. op. Constantin Tegăneanu. instituŃia prescripŃiei pedepsei şi a reabilitării. 1909). Rămâne în istoria ştiinŃei juridice româneşti prin câteva studii de certă valoare: Chestiuni de drept penal şi ştiinŃă penitenciară (Bucureşti. Problema libertăŃii individuale (Bucureşti. p. Studiu statistic şi de legislaŃie comparată (Bucureşti.S-au evidenŃiat ideile sale originale şi propunerile interesante în legătură cu clasificarea infracŃiunilor. Fără a avea anvergura predecesorului său. cit. 74.Gr. tipurile de pedeapsă. pp. 1931-1932. ReferinŃe la legislaŃiunile din Bucovina şi Ardeal de Corneliu ChiseliŃă şi Ştefan Laday. 1964. Doctrina de Vintilă Dongoroz. Decusară (Bucureşti. Aşezământul Tipografic „Datina Românească”. cit. Mărturie a influenŃei deosebite a gândirii lui Ioan Tanoviceanu în doctrina penală românească stă şi retipărirea postumă a cursurilor sale într-o formă completată şi actualizată în 5 volume: Tratat de drept şi procedură penală. Iulian Teodorescu (1872-1935). cit. I. profesor de Drept penal şi Procedură penală la Universitatea din Iaşi (1905) şi la cea din Bucureşti (1920)250. Minoritatea în faŃa legii penale. pp. Judecătorul de ocol ca ofiŃer de poliŃie judiciară (Iaşi. sancŃionarea tentativei. desfiinŃarea CurŃilor cu juraŃi. Anul IX. 507-512.. a contribuit prin studiile sale la dezvoltarea în România a unei doctrine penale de factură europeană. Deşi a fost unul dintre profesorii apreciaŃi în specialitatea sa nu şi-a tipărit cursul. 1923).. Gr. 1904). 1933.T. Theodoru. în „Studii şi cercetări juridice”. pp. Vălenii de Munte. p. Gr. nr. 1904). PerieŃeanu. Şi în materia procedurii penale a avut o viziune reformatoare propunând specializarea magistraturii penale. Alături de cercetările de drept internaŃional public s-au dezvoltat şi cele asupra diferitelor probleme de drept internaŃional privat. Buzea. atunci când construirea unei poziŃii internaŃionale a României după confirmarea independenŃei de stat de către Congresul de Pace de la Berlin (1878) a dat consistenŃă şi cercetărilor din această materie. 74-77. N. JurisprudenŃa de Eugen C. s-a pronunŃat în favoarea introducerii instituŃiilor suspendării executării pedepsei şi a liberării condiŃionate sau anticipate în cazul pedepselor de scurtă durată. 3. 24. de actualitate în condiŃiile în care conflictele de legi din statutul persoanei erau destul de numeroase.

1925-1926. Bucureşti. Des donations entre-vifs en droit international privé (Paris. Petru Th. 1901). Codificarea dreptului internaŃional privat propusă de ConferinŃa de la Haga: 28 mai-18 iunie 1900 (Bucureşti. Iaşi. cit. Discursul în favoarea edificării unui drept naŃional modern a subliniat necesitatea aprofundării cercetărilor privind evoluŃia vechilor instituŃii româneşti.. cit. 252 251 63 . 1887) şi mai multe studii valoroase: Dreptul de succesiune al străinilor la imobilele rurale în România (Bucureşti. Ulterior.. Proiectele ConferinŃei a Patra de Drept InternaŃional Privat de la Haga: 16 mai-7 iunie 1905 (Bucureşti.. NoŃiuni de drept internaŃional public. a publicat un curs de drept internaŃional (Dreptul internaŃional. Missir (1856-1929) a fost unul dintre puŃinii universitari români cu o formaŃie intelectuală de esenŃă germană. Bucureşti. 422. p. p. Lucian Predescu. op. doctor în drept al UniversităŃii din Roma (1876). cit. op. Dorina N. Participant la ConferinŃele de drept internaŃional privat de la Haga. a fost unul dintre primii autori din această materie253. 1927. 1905) . cit. p. 255 Ion Vîntu.. Institutul de Arte Grafice „Răsăritul”.Valerian Ursianu (1845-1915). 246. 1885). fie se ocupă de chestiuni de imediată actualitate (L’Autriche-Hongrie et la Roumanie dans la question de Danube. atât public cât şi privat. cercetările vor deveni mai consistente Valerian Ursianu publicând o monografie asupra personalului diplomatic (Despre agenŃii diplomatici şi consulari. p. 108.. cit. Iaşi. De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor s-a format şi în România un curent în favoarea dezvoltării studiilor de istorie a dreptului. 1915/16-1923/24. 1904. 874. 1886). 344. cit. Rosetti. A elaborat unul dintre primele cursuri de filosofia dreptului din literatura juridică română (Filosofia dreptului. unde a obŃinut şi doctoratul în anul 1879. Rusu. Dragoş Rusu. op. 253 Dimitrie R. 1900 şi 1905. p. Traian Ionaşcu. 1882). 1900)255. Bucureşti. şi a fost profesor de Drept internaŃional la Universitatea din Iaşi (1884) şi la cea din Bucureşti (1912)254.. Universitatea din Bucureşti. p. 1913). În materia dreptului internaŃional. p. op. 1881). A făcut studii universitare la Viena şi Berlin. Istoria dreptului românesc era chemată să contribuie nu Iulian Teodorescu.. op. 1904) şi două manuale universitare (Drept internaŃional public. 1894). Petru Th. Bucureşti. Bucureşti. din anii 1893. CLXX. 254 Universitatea din Bucureşti. Scrierile sale iniŃiale au fie un caracter programatic (Despre importanŃa dreptului internaŃional. 61. op. 32. p.. profesor de Drept internaŃional la Universitatea din Iaşi (1880)251 şi la Universitatea din Bucureşti (1883)252. Bucureşti. Missir a publicat mai multe studii şi dări de seamă asupra acestor manifestări: RezoluŃiunile ConferinŃei de drept internaŃional privat Ńinută la Haga în 1893: Raport (Bucureşti..

Angelescu. Alături de studiile de specialitate asupra dreptului scris şi cutumiar. 257 64 . Nicolae Moret Blaramberg (1837-1896). Tom XX. Maria Dvoracek.. pp. în „Analele ŞtiinŃifice ale UniversităŃii «Al. cit. 1900)259. 46-47. Paris. cit. pp. investigaŃii cu privire la emergenŃa istorică a instituŃiilor juridice au fost elaborate de majoritatea autorilor cu prilejul redactării lucrărilor şi manualelor de drept modern.doar la construirea unei veritabile culturi juridice. care tratează într-o manieră sistematică evoluŃia generală a instituŃiilor juridice. 1983. Bucureşti. 234-235. Tomul XXXVII. op. d. în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. Deşi apreciată în epocă pentru efortul de sintetizare şi pentru redactarea în limba franceză. Bucureşti. ci la şi la descoperirea identităŃii româneşti în istoria juridică a popoarelor europene. pp. 1903). 106. op. insistând asupra instituŃiilor judiciare din perioada daco-romană (Histoire du droit et des institutions de la Roumanie. Xenopol» Iaşi”. Bucureşti. Cuza» din Iaşi”. George Popovici. 1898. 1899). lucrarea lui Blaremberg neglijează instituŃiile dreptului cutumiar românesc. op. îi aparŃine lui Ştefan G. Antologie. Paul Negulescu a debutat cu studii asupra istoriei dreptului românesc. Constantin C. 221-229. cit. Rosetti.S. A publicat mai multe documente revelatoare pentru organizarea juridică din Evul Mediu românesc257 şi a elaborat un valoros studiu asupra devoluŃiunii succesorale a moşiilor donative moldovene (Ordinea de succesiune în moşiile donative moldovene în secolul al XIV-lea. Studii de istoria dreptului român. 1999. A devenit doctor în drept al UniversităŃii din Innsbruck (1894) şi a fost influenŃat de istorismul şcolii germane de drept. Prima lucrare ştiinŃifică asupra istoriei dreptului românesc. 1991. Longinescu (Istoria 256 Lucian Predescu. p.D.R. a fost autorul unei prime sinteze asupra dezvoltării istorice a dreptului românesc: Essais comparé sur les institutions et les lois de la Roumanie. pp. istoric uitat al dreptului românesc (1863-1905). 223-231. în Pagini din istoria dreptului românesc. jurnalist şi om politic256. 1972. George Fotino. p... O importantă contribuŃie la dezvoltarea cercetărilor asupra istoriei dreptului românesc a fost adusă de către George Popovici (1863-1905). 95. Paul Negulescu…. introducere. 1885). istoric al dreptului român (18631905). note şi bibliografie de Gheorghe CronŃ şi Stanca Fotino. Dissescu a prezentat în mod amplu dinamica instituŃiilor statale în cursul său de drept public şi a semnat un scurt eseu asupra originilor dreptului românesc (Originile dreptului român.I. Dimitrie R. Editura Academiei R. ŞtiinŃe juridice. depuis les temps les plus reculés jusqu’ à nos jours (Bucureşti. Constantin G.. 11-16. ContribuŃii asupra operei lui George Popovici. În această lucrare a adus argumente pertinente în favoarea ideii că transmisiunea succesorală a moşiilor se făcea la infinit fără diferenŃă în privinŃa sexului descendenŃilor258. pp. 258 George Fotino. George Popovici. 259 Mihai Oroveanu. Bucureşti.

din dorinŃa de a pune în circuitul ştiinŃific european izvoarele vechiului drept românesc. În anul 1906 magistratul Constantin Hamangiu (1869-1932) a iniŃiat o amplă culegere de coduri şi legi uzuale după modelul francez al codurilor lui L. în anul 1865. 194. Longinescu. Ş. Pravila lui Alexandru cel Bun. Tripier şi H. 1912). 1. Bujoreanu (1834-1899). 1885).A. istoric uitat al vechiului drept românesc. traducerea în limba franceză. Tom III-V. 261 Idem. Bucureşti. nr. pp. care cuprinde textul pravilei din anul 1646. 1992. Bucureşti. Iorga şi I. Valentin Al. izvoarele latineşti ale pravilei şi 1251 de note în care se fac referinŃe la sursele romane şi romano-bizantine260. Bucureşti. SecŃiunea de Drept roman. Anciennes lois roumaines et leurs sources). §4. prima colecŃie de legi (Codurile române Alexandru Ioan sau ColecŃie de legi a Principatelor Unite Române). Romanistul şi istoricul dreptului românesc. 260 65 . nr. în „Studii de drept românesc”. Această lucrare prezintă avantajul de a cuprinde toate legile româneşti scrise începând cu secolul al XVII-lea. 1941-1943. C. Monnier262. Bucureşti. 162-165. Longinescu (1931-1941).dreptului românesc din vremile cele mai vechi până azi. Dascălul…. În anul 1912. 9. în „Revista clasică”. Bucureşti. a iniŃiat o colecŃie bilingvă în care acestea să fie publicate şi comentate (Legi vechi româneşti şi izvoarele lor. îmbogăŃită în anii următori cu mai mulŃi Appendice (1875. 1923)261. 1909).G. 60-63. pp. Culegeri de legi şi reviste juridice Vasile Boerescu a publicat. ColecŃiile de legi. în „Pandectele Săptămânale”. a publicat ColecŃiune de legiuirile României vechi şi noi. Longinescu. A stabilit o nouă perspectivă asupra raporturilor dreptului românesc cu sursele dreptului european medieval prin identificarea unei variante în neogreacă a operei romanistului italian Prosper Farinaccius ca izvor al primei legiuiri civile româneşti (Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius. 1914. La zece ani dela moartea lui Şt. romanistul italian. În acelaşi an Ioan M. Din acest proiect ambiŃios nu a rezultat decât un singur volum (Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. A încercat fără succes de a demonstra existenŃa unei pravile româneşti încă de la începutul secolului al XV-lea. textul corespunzător din pravila lui Matei Basarab din anul 1652. pp. Georgescu. Anul XIV. 80-81. republicată într-o formă îmbunătăŃită în trei volume în anul 1873. 1908). ce s-ar regăsi parŃial şi în pravila din secolul al XVII-lea (Părerile Dlor N. 262 Eugen Petit. p. Profesorul Ştefan G. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu. 1938. Anul 4 (37). Spulber. oferind astfel un tablou complet al actelor normative din perioada medievală şi modernă. magistrat şi director al „Monitorului Oficial”.

2. 325-326. pp. p. Angelescu. 265 N. lecŃii de deschidere a cursurilor universitare) şi o periodicitate bună (săptămânal şi. Anul XXVII. Societatea juridică. comentarii asupra practicii judiciare din Ńară şi din străinătate şi informaŃii ce Ńineau de actualitatea vieŃii juridice. Prima revistă juridică din România modernă a fost Gazeta Tribunalelor. A beneficiat de aportul redacŃional sau de colaborările celor mai ilustre nume din lumea juridică românească din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea. 12. profesorii FacultăŃii de Drept din Bucureşti au constituit o organizaŃie profesională. Constantin C. Prima revistă juridică românească: Gazeta Tribunalelor. 25-26. 263 66 . magistrat. nr. Socecu. mai interesantă” ca în perioada în care a fost Anuarul UniversităŃii din Bucureşti pe anul şcolar 1896-1897. Timp de un sfert de veac principalul artizan al revistei Dreptul a fost Grigore George Păucescu (1842-1897). Pentru înŃelegerea dinamicii instituŃiilor juridice şi a resorturilor vieŃii judiciare. 32-37. 1860-1863. La 25 de ani de la moartea sa. Îşi va continua apariŃia în toată perioadă interbelică. 100 de ani de la apariŃia revistei „Dreptul”. realizată de Aristide Pascal (1827-1900). în „Pandectele Române”. din anul 1907. lumea juridică românească a simŃit nevoia unor periodice în care pe lângă studii şi articole să fie comentate ştiinŃific cazuri semnificative din practica judiciară. 1972. 1932. La sfârşitul anului 1871. în „Revista română de drept”. Primul număr al revistei Dreptul (LegislaŃiune-Doctrină-JurisprudenŃă-Economie politică) a apărut la data de 16 decembrie 1871. Androne. Cei dintâi români doctori în Drept de la Paris…. ulterior. devenind cea mai cunoscută şi folosită culegere de legi din România.Actualizat periodic şi denumit. avocat şi profesor de Drept civil la Universitatea din Bucureşti263. Caietul 3. în „Studii şi cercetări juridice”. Anul XI. practică judiciară. pp.V. Partea a IV-a. Unul din principalele semnale ale maturizării ştiinŃei juridice româneşti l-a constituit dezvoltarea presei de specialitate juridică. An 17. Codul general al României. A cuprins în paginile sale studii asupra problemelor controversate. având drept scop „să dezvolte cunoştinŃele juridice şi economice în România” şi să editeze o publicaŃie juridică de specialitate265. 9. Deşi a avut un conŃinut interesant (articole. Stabilimentul Grafic I. 264 Radu Dimiu. Revista „Dreptul” în cultura juridică românească. pp. după modelul omonim francez (Gazette des Tribunaux). nr. 1897. de trei ori pe lună) această revistă şi-a încetat existenŃa după trei ani de zile (24 decembrie 1860-17 februarie 1864)264. chiar şi după moartea iniŃiatorului. acest corpus va ajunge în anul 1919 la 8 volume. p. mai substanŃială. 1971. încă se afirma că „niciodată revista Dreptul nu a fost mai variată. 56. Emil Nicolcioiu. Bucureşti. Revista Dreptul a avut o apariŃie săptămânală şi a devenit în scurt timp cea mai importantă tribună de difuzare a ideilor juridice din România.

În anul 1892 ştiinŃa juridică românească a fost îmbogăŃită cu o altă revistă care va deveni un nume de rezonanŃă în peisajul publicistic românesc: Curierul judiciar. în ziua de 26 septembrie 1922.D. 1922. Grigore Păucescu. C. precum liste de procese şi anunŃuri. ConferinŃă Ńinută la Baroul de Ilfov. O importantă contribuŃie în consolidarea statutului ştiinŃific al acestei reviste a avut-o marele jurist Dimitrie Alexandrescu care după anul 1900 s-a aflat timp de un deceniu la conducerea acesteia. 266 67 . pe materii şi pe articole de legi. această revistă a debutat cu scurte informaŃii de imediată actualitate. p. 1884-1891). Destul de repede însă şi-a conturat un profil ştiinŃific cuprinzând pe lângă informaŃiile din viaŃa juridică articole din domenii variate ale ştiinŃei dreptului. Avocat de prestigiu al vremii sale el a fost şi un cercetător al dreptului civil. Cu o apariŃie bisăptămânală. Anghel. note bibliografice şi un bogat material jurisprudenŃial adnotat şi comentat. Studiile şi comentariile de jurisprudenŃă le-a adunat într-o vastă lucrare în două volume întitulată Tratatul obligaŃiunilor (Bucureşti. Tipografia „Curierul judiciar”. 12.condusă de Grigore Păucescu266. cu un scurt rezumat al speŃei şi menŃionarea adnotării267. Bucureşti. 1973. pe nume de autori. 686-688. Revista şi Editura „Curierul judiciar” (1892-1948). în „Studii şi cercetări juridice”. 267 Radu Dimiu. An 18. pp. Anual se realiza o tablă de materii organizată alfabetic. recenzii. 4. nr.

68 .

69 .