You are on page 1of 2

O scrisoare pierduta

de I. L. Caragiale -caracterizarea lui Stefan Tipatescu-

Comedia O scrisoare pierduta a aparut in anul 1884 si s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. O scrisoare pierduta este o satira politica deoarece se prezinta lupta politica desfasurata in timpul campaniei electorale, cu scopul de a obtine functia politica de deputat. Totodata este si o comedie de moravuri intrucat ilustreaza modalitatea prin care se parvine social si politic prin intermediul santajului, coruptiei si a manipularii. Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, crezandu-se stapanul acestuia. Tipatescu este un personaj pus in ipostaze comice. Prefectul vrea sa para sigur de sine, sa detina o autoritate de necontestat, care conduce cu o mana de fier judetul, cand de fapt este supus lui Zaharia Trahanache si Zoei, lui lipsindu-i cu desavarsire calitatile de lider, necesare pentru a-si exercita independent functia politica, de aceea se bazeaza pe sprijinul celor doi. Tanar, prezentabil, tipul amorezului, incadrarea tipologica a personajului este argumentata si prin comicul de nume: Tipatescu, trimitere la cuvantul "tip", al carui sens de june-prim, om rafinat, amorez abil, aventurier completeaza structura de caracter a prefectului. Caracterizarea lui Tipatescu se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lui, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialogul si monologul dramatic, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice prin care dramaturgul “da viata” si credibilitate personajelor. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. Notele autorului – “(plimbandu-se infuriat)”, “(in prada agitatiei)”, “(suparat)” - ilustreaza mentalitatea de stapan medieval, infatuarea si orgoliul care-l definesc pe Stefan Tipatescu. Monologul lui Ghita din scena a II-a a actului I, il caracterizeaza bine pe prefect: ,, mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica – coana Joitica”. Dintre toti, cel mai bine pare a-l cunoaste ,,neica Zaharia”, care îl considera impulsiv, iute, naiv, prea impresionabil, si-l sfatuieste să fie mai atent atunci cand ii da polita falsa a lui Catavencu. Numele lui Stefan Tipatescu inspira puterea de atractie, carisma, rafinamentul, dar si coordonata existentiala majora prin prisma careia se individualizeaza ca personaj. Este duplicitar fata de aliati, declarand loialitate lui Farfuridi şi Branzovenescu, dar sustinand candidatura lui Catavencu, deci opozitia, caruia îi propune diverse functii, chiar şi o mosie, in schimbul scrisorii . Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea daca sunt in joc “interesele partidului” si ignora, amuzat, inselatoriile lui Ghita spunandu-i: “ai tras frumusel condeiul”. Tipatescu este ipocrit si demagog, face caz de imoralitatea lui Catavencu –“Mizerabilul!”, cand el insusi este corupt si

deștept.deveind chiar violent.. prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!. cum este cel cu steagurile: “decat tu nu esti baiat prost.. pe tot parcursul acesteia. daca vrei tu.. dar sa juri. desi scrisul seamana atat de bine. daca nu este ales deputat. o pierdere totala a controlului de sine. Tulburat la culme. care-i santajeaza cu publicarea acesteia in ziarul sau. Totodata. increderea pe care Zaharia Trahanache o are in el. el fiind un personaj serios. nu este lipsit de inteligenta. El stie sa-l faca servil pe Pristanda caruia ii accepta micile "siretlicuri".. Tipatescu este “turbat” de manie.) Si nu-mi pare rau. nu altceva.] Domnule Catavencu. intrucat el le identificase “venerabilul (adica eu)” “eu (adica tu)” “si vino tu (adica nevastd-mea. Zoe este cea care a pierdut scrisoarea de amor. cum noteaza dramaturgul in didascalii. sustinand ca scrisoarea este o plastografie ordinara.. deoarece tocmai el este cel care il consoleaza pe Tipatescu. asa cum se intampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Catavencu. nu face pentru un prefect ". ofera echilibru piesei. acestea sunt general umane si personajul este privit cu ingaduinta.impulsiv . Asa se explica si faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu al altor persoanje . spaima prefectului este amplificata de Trahanache. si din scena 10 a actului al doilea in care Zoe apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe Catavencu. Talentul de amorez reiese. pica .Las' ca stim noi! (. la cocoselul tau (adica tu)”.... cu carte. folosind un limbajul corect. daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima. Aceste insusiti sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanace in. textul scrisorii. precise. astfel. care ajunge intamplator in mana inamicului politic. din memorie. fiind amantul Zoei si inseland. iar acesta cedeaza ca un indragostit autentic: “in sfarsit. ii provoaca prefectului o agitatie nestapanita. Deoarece Tipatescu nu face parte din categoria personajelor comice. In prima scena a actului intai se ilustreaza o alta trasatura fundamentala a persoanjului principal Stefan Tipatescu... esti candidatul lui nenea Zaharia. esti candidatul Zoii.. tanarul amorez trece prin emotii chinuitoare atunci cand “venerabilul” ii reda.”.. care precizeaza ca este " bun băiat. "Racnetul Carpatilor". acela ca este amantul Zoei. “sa zici si tu ca e a ta. neincadrandu-l complet in tagma politicienilor demagogi inculti.dar este . stare emotionala sesizata si de Trahanache. Joitica). Prin comicul de situatie.. indirect. este instruit . daca nu curge .. accentuand explicatiile imprejurarilor concrete. Teama pentru aflarea adevarului. Nae Catavencu.de multe ori de nestapanit . de colo. Impulsiv si nestapanit. Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile. o mai carpesti de ici . fie! [. .”. dar iute. sa juri!”.imoral.