UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA FACULTATE ELECTROMECANICA NAVALA SPECIALIZARE INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE

Efectele poluarii apei asupra sanatatii

ELABORATORI : DROB ANAMARIA CIUCA MARIA-VALENTINA

CONSTANTA, 2013

CUPRINS Introducere 1. Apa în natură 1.1. Apa ca resursă 1.1.1 Apa subterană 1.1.2 Apa de suprafaţă 1.1.3. Apa potabilă 1.2 Compoziţia fizico-chimică a apelor naturale 2. Poluarea apei 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 1.6. 1.7. 1.8. 1.9. Cauzele poluării apei Surse de poluare Tipuri de poluanţi Consecinte asupra mediului Consecinte asupra sănătăţii Consecinte asupra calităţii apei Autopurificarea apelor Măsuri de protecţie a apelor şi ecosistemelor acvatice

3. Consecinţele poluării apei

4. Protecţia apelor

5. Concluzii 6. Bibliografie 7. Anexe

Introducere Apa are o importanţă covârşitoare pentru existenţa vieţii.Putem afirma că pe pământ nu exista organism care poate să supravieţuiască în afara apei. În aceeaşi măsură,apa intră în constituirea atmosferei,precum şi în alcătuirea majorităţii mineralelor şi rocilor............ .. Apa este un component indispensabil vieţii. Un om consuma în medie 3 l apa/zi, iar corpul său are un conţinut de 60-70 apa. Un pom evapora aproximativ 200 l apa/zi. În organismele vii, apa este conţinuta în formă: intracelulara (50 ), interstiţială (15 ) şi circulantă. (5 ).. .............Ţesutul adipos şi oasele conţin 33 apa, muşchii 77 , plămânii şi rinichii 80 , substanţa cenuşie 85 , iar lichidele biologice: plasma 90 , saliva 99,5 . . Un om adult, cântărind 70 kg conţine apă într-un procent de 65-70 din Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei, toleranţă la deshidratare depinzând de specia respectivă............ Apa este nu numai un constituent al organismelor vii dar joacă şi un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al ţesuturilor vii. Un adult normal trebuie să absoarbă aproximativ 2,5-3 l apa/zi, preluaţi fie sub formă de băuturi sau apă conţinută în alimente precum şi apa de combustie a alimentelor şi ţesuturilor. Dacă apa joacă un rol atât de important pentru viaţă, în mod firesc se pune întrebarea: care este rezistentă organismelor în condiţiile lipsei apei?............ Cămilele traversând deşertul îşi pot produce aproximativ 40 l apa prin oxidarea grăsimilor ce se găsesc în cocoaşă. În condiţii normale, camila se hrăneşte însă cu plante verzi, ce conţin multă apă. Omul s-a adaptat la condiţiile mediului înconjurator- populaţia nomadă a greutatea sa, adică până la 50 kg apă.........

.............. Pe cale pulmonară se evapora 150-500 g apa zilnic............. cantitatea de transpiraţie poate atinge chiar 10-15 l în 24 ore... pe vreme rece........... .................. În cazul unei munci fizice dificile...... organismul combate de fapt supraîncălzirea.. se evapora 250-1700 g apa.. dar permite evitarea supraîncălzirii. El a construit un cântar mare şi aşezat ore în şir pe acest cântar îşi urmărea propria greutate. Sanctorius pierdea aproape un kg......... Pentru evaporare se consuma o cantitate de căldură de 600 calorii pentru 1 l sudoare.......... Corpul omenesc furnizează pentru evaporare doar o cantitate mică de căldură... temperatura corpului uman se menţine la valori în jurul a 37 C................. Pe această cale..... Dacă această căldură ar fi toată furnizată de corpul omenesc. Peste noapte..... greutatea omului scade cu 7585 g în 24 ore. iar prin piele şi mai multă.. Numai datorită evaporării apei la nivelul plămânilor şi pielii................ Cauzele sunt multiple: prin îndepărtarea CO2 din organism.. chiar dacă temperatura ambientală este de 40-50 C.... motiv pentru care este considerată pe drept cuvânt ‚‚izvorul vietii''.........care a observat că greutatea organismului uman se modifica neîncetat....... astfel transpiraţia nu poate asigura răcirea corpului..... Prin transpiraţie.... Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant...... Iată suficiente aspecte ce relevă importanţa biologică a apei... prestata pe vreme uscată şi caldă........Sanctorius.deserturilor consuma o cantitate mai mică de apă decât populaţia sedentară................ temperatura lui ar coborî cu aproximativ 10 C..Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pământ!” Leonardo ..

etc. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale. Apa este folosită în aproape toate procesele industriale sau activităţile casnice cotidiene: • Prepararea soluţiilor. • Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză.1. apa de pe planeta noastră „Pământ” este indispensabilă vieţii umane de zi cu zi. În organism apa intră în compoziţia organelor.1. . Fără discuţie. • Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanta în procesul de fotosinteză. menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi. • Spălat. • În agricultură pentru irigaţii. ia parte la reglarea temperaturii. Apa in natura Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii.prepararea hranei. colorat. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate. albit. evaporându-se pe suprafaţa corpului. Pe lângă aer şi lumina Soarelui.. . apa este un element esenţial al existenţei oricărei fiinţe. Apa ca resursă Fiecare aspect al vieţii noastre este legat de apă. • Producerea energiei electrice. Fără apă nu ar putea exista viaţă. 1. Să nu uităm că în mediul acvatic au apărut primele forme de viaţă de pe Terra. fiind cel mai cunoscut solvent. ţesuturilor şi lichidelor biologice.

23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic. Din consumul mondial de apă. ceea ce a mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. zăpada). mare parte este înglobata fie în gheţurile polare. 15 şi jumătate dintre ele ar conţine apa sărată a oceanelor şi mărilor. apa râurilor.Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apa. fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel. apa meteorică dacă întâlneşte un strat permeabil îl străbate până ajunge la unul impermeabil şi formează apa subterană. Ajunsă pe sol. Astfel. 69% este repartizat agricultirii. . Figura 1 Distributia rezervelor de apa ale Pamantului Apă în natură se găseşte într-un circuit permanent. Aceasta circulă fiind purtată de curenţii de aer până când ajunge într-o zonă mai rece unde se condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de apă meteorică (ploaie. Din jumătatea de pahar rămasă. mărilor şi oceanelor se evapora dând naştere apei atmosferice (vapori de apă din aer). Dacă însă întâlneşte un strat impermeabil rămâne la suprafaţă unde împreună cu apa subterană ajunsă la suprafaţă (izvoare) formează apa de suprafaţă.

conţine minerale în soluţie. Aceştia pot rămâne în apă freatică decenii întregi. printre care: • poluarea cu nitraţi proveniţi din îngrăşămintele agricole. apa se depozitează întro serie de roci poroase .acvifer -. provenite din scurgeri apărute în zonele de . În adâncul pământului. Apă potabilă – de o importanţă deosebită – provine de foarte multe ori din astfel de surse. dar este în general în cantitate mică şi nu poate servi decât pentru micile colectivităţi . căci se filtrează prin sol. • poluarea cu solvenţi proveniţi din procesele industriale. are o calitate foarte bună. Apă de izvor/apă subterană. la distanţe variabile faţă de suprafaţă. în plus are o foarte mică capacitate de autopurificare.Figura 2 Circuitului apei în natură 1. Există mai multe căi de poluare a apelor subterane. de regulă pură biologic. • poluarea cu deşeuri toxice. cei mai mulţi având un potenţial de risc cancerigen. constituind astfel apa subterană (pânza freatică). Apa subterană. apa freatică nu scapă însă de efectele activităţii umane.

Apele conţin diferite substanţe ce pot fi sub formă de soluţii.) de cele mai multe ori se foloseşte apa subterană şi cea de suprafaţă. 1. Apele curgătoare. durata şi intensitatea precipitaţiilor. Factorii de mediu influenţează procesele naturale cum sunt autoepurarea şi oxigenarea apelor. poluare şi de incendii. Dar. Apa de suprafaţă Mările şi oceanele. gradul de acoperire cu vegetaţie. în special râurile. chimică. Apa de suprafaţă este în cantitate mare şi este folosită mai ales de marile colectivităţi. suspensii şi coloizi. biologică etc.2. lacurile naturale şi artificiale precum şi apele curgătoare reprezintă apele de suprafaţă. influenţează în mod direct regimul hidraulic al apelor de suprafaţă şi calitatea acestora. Concentraţia acestora defineşte gradul de puritate al apelor. nefiind în nici un fel protejată este considerată apriori poluată . de aceea este interzis a folosi apa de suprafaţă ca atare.depozitare a acestora. Dar având debite variabile se preconizează folosirea lacurilor de acumulare unde se adună apa şi unde suferă şi un fenomen de autopurificare (se limpezeşte). Arabia etc. Evaluarea cantităţilor de substanţă cu caracter poluant se realizează prin măsurători de natură fizică. Astfel. sunt principala sursă de apă potabilă. Apa atmosferică şi cea meteorică sunt utilizate pentru aprovizionarea cu apă decât în mod excepţional (Sahara.1. Prezenţa substanţelor cu caracter poluant din apă este strâns legată de activităţile umane şi de acţiunea factorilor de mediu. umiditatea şi temperatura solului. ea trebuie purificată (tratată) înainte de utilizare. . mărimea suprafeţelor din fondul forestier afectate de tăieri masive.

. În conformitate cu STAS 1342-1950. incoloră.3.1. apa potabilă trebuie: • Să fie limpede. în special datorită faptului că nu se cunosc efectele pe termen lung pe care acestea le au asupra sănătăţii. rezervoare şi ape subterane. Până acum au fost depistate peste 300 substanţe chimice diferite. Figura 3 Apa potabilă Se dosebeşte de apa distilată. Deşi nu toţi aceşti constituenţi ai apei potabile sunt periculoşi. există o îngrijorare provocată de eventuale amestecuri ale anumitor substanţe. În ciuda purificării acesteia prin diverse metode. fără miros sau gust deosebit. • Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului. Apa potabilă Provine din râuri. o parte a substanţelor ce contaminează râurile şi apele subterane pot fi găsite în apa potabilă.1. adesea constituind un amestec al celor trei surse.

• Să nu conţină azotiţi sau sulfuri. probabil veţi găsi utile sfaturile pe care vi le voi da. metalele. Nici nu vrem să ne gândim la aceia dintre dumneavoastră care încă mai aveţi elemente din plumb în componenţa instalaţiilor de apă. dar şi mineralele toxice provenite de la ţevi şi fitinguri. au mai multe şanse să contamineze apa. Chiar dacă apa nu a stat foarte mult în interiorul ţevii. atunci când folosiţi apa de la robinet pentru gătit sau băut. Aşadar. • Să conţină aer şi CO2 în soluţie. cum se întâmplă de obicei noaptea. schimbarea bruscă de presiune datorată deschiderii robinetului poate face ca elementele poluante de pe ţeava să se desprindă şi să intre în apă. cu excepţia micilor cantităţi de Fe. săruri metalice precipitabile cu H 2S sau cu (NH4)2S. • Aerisirea Clorul introdus în apă pentru epurarea ei rămâne suficient de mult încât să . • Metoda celor treizeci de secunde Dacă apa sta prea mult în interioriul ţevii. Al.• Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni. • Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite. încercaţi că de fiecare dată să deschideţi robinetul gradual şi apoi să aşteptaţi aproximativ 30 secunde până să o folosiţi. Prin urmare.. • Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefactii şi nici metan. atunci când vreţi să folosiţi aceasta apă “stătută” este indicat să o lăsaţi să curgă aproximativ treizeci de secunde până când o veţi bea sau folosi la gătit. Metode pentru reducerea poluanţilor din apă potabilă : Dacă trebuie să beţi apă de la robinet şi cantitatea de poluanţi din ea nu va da pace. Mn.

timp de două-trei zile veţi scăpa de o bună parte din cantitatea de clor. NU trebuie fiartă într-un recipient din aluminiu pentru că aceasta combinaţie se pare că stă de multe ori la baza apariţiei anumitor boli (ex. Apa epurată prin aceste metode nu ar trebui folosită pe perioade lungi de timp din momentul epurării. Permiţând apei să stea într-un recipient cu deschidere mare (o cratiţă). Au fost anumite discuţii vizavi de fierbere. • Malaxorul Agitarea apei într-un malaxor electric timp de zece minute va “determina” contaminanţii volatili să se evapore. adică se evapora uşor. Din fericire clorul este volatil. cât şi alţi poluanţi volatili.putem “beneficia” şi noi de pe urma lui. datorită evaporării în urma fierberii.: Alzheimer). atunci ar trebui să renunţaţi la această variantă. capacul va trebui să fie prevăzut cu aerisire. Toate metodele de mai sus vor îmbunătăţi calitatea apei de la robinet. Fierberea O excelentă modalitate de a epura apa este fierberea ei pentru zece minute. . fierberea înlătură clorul rămas. deoarece se pretinde că poluanţii care nu se volatilizează devin mult mai concentraţi odată cu scăderea nivelului apei. deoarece cantitatea de apă care se evaporă în zece minute este suficient de mică să nu favorizeze concentrarea poluanţilor rămaşi. Totuşi. precum în procesul de fierbere. dar nu vor putea înlătura toţi potenţialii poluanţi. Nu uitaţi să acoperiţi gura malaxorului cu un capac pentru a evita o situaţie “umedă”. Dacă malaxorul dumneavoastră nu poate fi utilizat pe viteze mici. Apa pe care urmează să o beţi. Pentru că vaporii de clor să poată ieşi din malaxor. Totodată. acesta nu este un argument solid.

o anumită apă nu poate conţine toate aceste impurităţi concomitent. Acestea pot fi dispersate în apă. . se pot clasifica conform tabelului 1. şi se pot clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii. Desigur. de totalitatea substanţelor minerale sau organice. în general. Din punct de vedere al stării lor. cu atât mai mult cu cât existenţa unora dintre acestea este incompatibilă cu echilibrul chimic stabilit în apă. într-o cantitate suficientă pentru a influenţa calitatea lor. lichide sau gazoase. coloizi şi soluţii.2 Compoziţia fizico chimică a apelor naturale Figura 4 Ape naturale Calitatea apelor naturale este determinată. impurităţile pot fi solide. Majoritatea substanţelor care se găsesc în apele naturale.1. gazele dizolvate. particulele în suspensie şi organismele vii prezente.

Surse de apariţie Suspensi i Substanţe Coloizi Gaze neionizate pozi şi dipoli tivi Ioni Ioni negativ i Din solul mineral şi roci -nămol -nisip -alte substanţe anorganic e argila SiO2 Fe2O3 Al2O3 MnO2 CO2 2+ Mg2+ Na+ K+ Ca Fe HCO3ClSO42NO3- Din atmosferă -sol organic -resturi N2 O2 CO2 SO2 -materii CO2 vegetale NH3 organice O2 2+ CO32Mn2+ HSiO3Zn2+ H2BO3HPO42H2PO4OHFH+ HCO3SO42-materii vegetale colorate -resturi organice Na+ ClNH4+ HCO3H+ NO2NO3OHHSradicali organici Din descompuner ea organice -resturi N2 materiei organice H2S organice CH4 H2 -peşti -alge diatomee organism e -viruşi -bacterii -alge -diatomee Organisme vii .

minuscul e Tabel 1 Substanţe întâlnite în apele naturale În afara acestor substanţe menţionate. în principal radium. suport pentru săruri şi mediu de cultură pentru dezvoltări biologice uni sau pluricelulare. Apă poluată . De asemenea. Alte surse naturale conţin crom. se poate afirma că toate apele naturale conţin substanţe radioactive. în apele naturale se mai pot găsi şi alte tipuri de impurităţi. plumbul sau cuprul se pot întâlni în urma proceselor de tratare a apelor sau datorită sistemului de transport precum şi din apele meteorice. cianuri. Unele ape naturale conţin seleniu sau arsen într-o cantitate suficientă ca să le afecteze calitatea. Doar apa distilată în condiţii restrictive poate fi etichetată ca fiind pură chimic şi biologic! Apa din natură este în acelaşi timp electrolit. dar numai în unele cazuri de ape subterane concentraţia acestora atinge valori periculos de mari. acizi. diferite metale sau poluanţi organici. Figura 1. cloruri.5. Astfel. alcalii. toate aduse în receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomeraţii urbane.

Aproape toate ramurile industriale produc deşeuri. numite poluanţi. dar în cazul unor ploi torenţiale. poluarea fiind consecinţă activităţii mai ales social – economice a acestuia.1. Poluarea apei Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine. şi care provoacă prin natura lor. (Conferinţa Mondială a O.2. ajung în râuri şi în mări. ca urmare a activităţii omului. atât cele tratate cât şi cele netratate. Industria este responsabilă pentru un procent mai mare de 38% din totalul activităţilor ce poluează mediul acvatic. efecte nocive asupra sănătăţii. el ajunge să atace orice sistem viu cu care vine în contact. prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează. cadmiul reprezintă un deşeu al procesului de fabricare al detergenţilor cu fosfaţi. sunt deversate în râuri şi mări.N..U. De exemplu. chiar şi atunci când se găseşte în concentraţii reduse. se poate depăşi capacitatea staţiilor de tratare a . Cauzele poluării apei Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici. Sistemele de canalizare Toate apele provenite din sistemele de canalizare. care pe diferite căi. În râuri este eliberată în genere apă tratată. Fiind deversat din fabricile ce produc astfel de detergenţi. Stockholm. 1972) Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul. 2. dar şi deversări deliberate a unor poluanţi. creează disconfort sau împiedica folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.

Altele ajung în apele de suprafaţă cu ocazia împrăştierii lor din avioane sau alte utilaje. pentru combaterea insectelor se folosesc insecticidele. fosfor şi potasiu. care au capacitatea de a ucide dăunătorii agricoli. fiecare acţionând asupra unui grup specific de organisme. azotul se amestecă . mai ales produse petroliere. iar fungicidele sunt folosite pentru controlarea bolilor provocate de fungi – ciuperci. ajungând în lacuri. el fiind un nutrient foarte important. cauzând o serie de probleme ecologice. pentru combaterea buruienilor se utilizează ierbicidele. Acolo. Îngrăşămintele chimice folosite în agricultură Îngrăşămintele anorganice sunt folosite în mod curent în agricultură pentru realizarea unor recolte mai mari. Altă cale de penetrare a acestor substanţe în mediul ambiant este determinată de proasta depozitare a acestora. În mări se deversează apă netratată în prealabil. Astfel. fiind spălate de pe suprafeţele agricole.O parte a acestor substanţe ajung în apă subterană sau în râuri. fiind antrenat în subsol de apă provenită de la ploaie sau de la irigaţii. astfel o mare parte este spălată de ploi. Acest azot este absorbit de către plante. Dar plantele nu pot consuma tot azotul împrăştiat pe câmp.apelor uzate. în ambalaje şi locuri necorespunzătoare. Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apă de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică. în apele râurilor putând ajunge astfel şi substanţe netratate şi deşeuri. Există mai multe feluri de pesticide. Cele mai folosite sunt îngrăşămintele ce conţin azot şi nitraţi. Unele substanţe persistă în mediu un timp foarte îndelungat. Majoritatea îngrăşămintelor sunt compuse din trei elemente: azot. râuri sau canale unde provoacă fenomenul de eutrofizare O altă cantitate de azot pătrunde în pământ. Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane. Agricultura modernă este foarte dependentă de utilizarea pe scară largă a substanţelor chimice sintetice.

ploile acide. La poluarea apei contribuie un număr mare de surse.. care este purtată prin sol de apă de ploaie şi zăpadă topită. Activitatea fermelor şi combinatelor zootehnice Poluarea provenită din activităţile fermelor poate fi devastatoare. S-a constatat că lichidul de fermentaţie al nutreţului este de 200 ori mai periculos decât apele uzate provenite din canalizări.. -----accidentale (avarii la rezervoare sau instalaţii).. nave... făcând-o dăunătoare sănătăţii..).. industrii etc.). cu caracter permanent (canalizarea unui oraş. . . Deşeurile şi reziduurile menajere... care sunt clasificate în funcţie de: • Acţiunea poluanţilor în timp continuă.discontinua sau temporară (colonii provizorii. 2. în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba caracteristicile apei.. autovehicule. Surse de poluare Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă.. cauzează probleme majore de poluare a apelor curate. Depunerile de poluanţi din atmosferă. locuinţe.cu apa din rocile poroase – pânza freatică– unde poate rămâne o perioadă lungă de timp – ani de zile. lichida sau gazoasă.. Sarea presărată în timpul iernii pe şosele. Lichidul provenit de la dejecţiile animale (urină şi fecale) şi cel rezultat din procesele de fermentaţie ale nutreţului depozitat ca rezervă sau pentru compostare.instalaţi industriale deplasabile etc.2.. Efectul provocat de aceste reziduuri este diminuarea cantităţii de oxigen din ape – eutrofizare – ceea ce determină moartea peştilor şi a celorlalte forme de viaţă acvatică.

Tipuri de poluanţi Substanţele şi agenţii care schimba caracteristicile iniţiale ale apelor naturale în care sunt evacuate se numesc poluanţi.• Provenienţa poluanţilor Surse organizate: . . sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie. Oricare ar fi sursa. Poluanţi de natura fizică: • depunerile radioactive. După provenienţa şi caracterele comune se disting următoarele tipuri de poluanţi: A. cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale. 2.apele reziduale comunale. iar pentru tratarea apelor subterane nu se prevăd deseori nici un fel de instalaţii. zăpada). Pericolul este deosebit de grav în cazul apelor subterane.3. semifinite şi finite. dintre care multe patogene. . subterană sau de suprafaţă. Sursele neorganizate. la purificarea şi spălarea materiilor prime. ca solvent sau separator.apele reziduale industriale. bogate în microrganisme. sau a ustensilelelor şi instalaţiilor. şi au o compoziţie heterogenă. diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii). care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice.apele reziduale agro – zootehnice. . reziduurile solide de tot felul. provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport. întrucât depistarea sursei de poluare este dificilă. apariţia poluării produce mari probleme. provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii).

Cadminiul provenit din: ape în care sau deversat reziduuri de cadminiu. aerosoli. pesticide organofosforice. Azotaţii proveniţi din: îngrăşăminte chimice. gazele de eşapament ale autovehiculelor. Poluanţi de natura chimică: Mercurul provenit din: deşeuri industriale. • ape termale.• ape folosite în uzine atomice. • deşeuri radioactive. manipularea greşită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina. detergenţi. Plumbul provenit din: evacuările uzinelor industriale. ingerarea accidentală a unor săruri sau oxizi ai acestuia (vopsele). . inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpări accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente. ingerarea accidentală de compuşi anorganici. Zincul provenit din: apa sau băuturi cu conţinut de zinc. • lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor industriale sau a centelor termoelectrice şi atomo – electrice. B. deversările unor uzine producătoare de fungicide organomercurice.

pulverizările aeriene. arderea incompletă a biomasei (lemnul. detergenţi. spălarea acestor substanţe de către apă de ploaie de pe terenurile agricole tratate. scurgerile de ţiţei. fumul de ţigară. arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni. insecticidele. petrol şi gaze naturale). Pesticidele. din deşeuri sau scăpări industriale Hidrocarburile provenite din: gazele de eşapament ale autovehiculelor. . tutunul). Poluanţi de natură biologică: microorganismele patogene. substanţele organice fermentescibile.dizolvarea de către soluţii acide a zincului din vase. fungicidele provenite din: apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare.

degradarea vieţii acvatice este plină de consecinţe. deosebit de grav. deoarece ea tinde să reducă resursele alimentare obţinute din mari tocmai într-un moment în care se are în vedere ulizarea mai largă a acestora. 1. După aceea. În sfârşit. În primul rând. Consecintele poluarii Amploarea şi diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de măsurat. care favorizează proliferarea fitiplanctonului şi a plantelor acvatice. Un efect al poluării apelor. sunt ameninţate un şir de activităţi economice. se îngustează şi dispare. Puţin câte puţin.2. lacul se colmatează. este eutrofizarea lacurilor. ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive. este în joc sănătatea omului. Asupra mediului: Posibilitatea contaminării sau poluării chimice a mediului acvatic. Figura 6 Lac natural nepoluat Eutrofizarea este un fenomen ce apare ca urmare a îmbogăţirii mediului .3. mai ales fosfaţi şi nitraţi. numită şi 'moartea lacurilor'.

ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci. Datorită activităţii umane – deversarea substanţelor organice în lacuri. iar în cazuri extreme. deoarece pernă de aer reţinută de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic şi permite. Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi macrofitele în mod diiferit. prin împrăştierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul să se aşeze pe mare sau să plonjeze pentru a apuca peşti. pe de altă parte. după natura agentului contaminat. când mari cantităţi de alge mor şi încep să se descompună sub acţiunea bacteriilor aerobe mineralizatoare. care apare după perioade îndelungate de sute de ani. deşeurile animale şi deversările sistemelor de canalizare introduc în mediul acvatic o mare cantitate de nutrienţi. fenomen însoţit de un mare consum de O2. perioada de apariţie a fenomenului scurtându-se considerabil. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide. Detergenţii sintetici. apa se transformă într-o “supă moartă”. mai ales erbicide. Lipsa de oxigen omoară peştii şi celelalte forme de viaţă acvatică. Îngrăşămintele agricole. Principalii nutrienţi care provoacă eutrofizarea sunt fosfaţii. Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate.acvatic în nutrienţi organici. Se ştie că în mod normal apa nu poate să pătrundă prin penajul lor. fapt produs mai ales toamna. zborul deasupra apei. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare. De exemplu. râuri şi mări – procesul de eutrofizare este puternic accelerat. Poluat de . de cele mai multe ori. acestora adăugându-li-se şi nitraţii. sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor. provoacă o creştere necontrolată a numărului de alge – aceasta ducând la scăderea cantităţii de oxigen din apă. dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsă oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor şi a reziduurilor toxice. sărurile de cupru şi cromaţii sunt toxice pentru alge. erbicidele din grupa Ureelor blochează creşterea fitoflagelatelor. “în plus” faţă de cea naturală. Acesta este un proces natural. Această cantitate. Astfel. în acelaşi timp.

Aceste maree negre aduc. de asemenea. Se înţelege de la sine ca flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă. activităţile economice din zonele litorale. fără a se putea smulge din mediul lichid. deoarece uleiurile. Flora marină este ameninţată deoarece pelicula uleioasă formează un ecran şi împiedică oxidarea apei. Se înţelege de la sine că petrolul este duşmanul crescătorilor de stridii şi al pescarilor. un prejudiciu considerabil şi activităţilor turistice. În toate cazurile curăţarea ţărmurilor este foarte costisitoare. se aglomerează împreună cu microorganismele şi formează sedimente care înăbuşă fundul mării.hidrocarburi. poluarea apelor cu metale grele. Figura 7 Natura în stare pură Acolo unde poluarea atinge un anumit grad. . care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. răscolite şi iar răscolite de mare. Probleme grave ridică. fireşte. de exemplu în porturi. Poluarea perturba.se constată o sărăcire generală a florei. mai ales cu mercur. care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţă vegetală. penajul pierde aceste însuşiri şi pasărea moare de frig. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei. totodată. dar aceasta nu înseamnă că flora de pe fundul mării este în afara pericolului. deoarece el poate face ca peştii şi crustaceele să devină necomestibile.

II. boli parazitare:dizenteria. acestea nu se aplică pe o scară largă. Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apă băută nu are cele mai bune calităţi. De fapt. provocând ecefalopatia saturnina şi cel perifieric cu dereglări motorii. inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantităţile mici de substanţe chimice din sursele de apă Deşi se poate afirma că există tehnologii pentru a menţine calitatea bacteriologică bună a apei şi pentru a îndepărta multe din substanţele chimice periculoase din apă potabilă. . hepatita epidemică.2 Asupra sănătăţii: Contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor.3. Boli infecţioase: boli microbiene: febră tifoidă. fructelor sau a zarzavaturilor. potrivit cerinţelor. dizenteria. afectează globulele roşii. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic: • Intoxicaţia cu plumb (saturnism). Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat. boli virotive: poliomielită. vasele sanguine. afectează sistemul nervis central. putând provoca o serie de boli: I. giardiaza. din păcate. holeria. nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului şi de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole. se manifestă prin: oboseala nejustificată.

oboseala.• Intoxicaţia cu mercur: dureri de cap. afecţiuni ale rinichilor. Tot asfel. agitaţia până la convulsii. ameţeli. Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de înţeles : rari sunt aceia care nu au întâlnit încă o plajă murdară. nărilor. Şi faptul că ea poate să fie fatală culturilor de stridii se înţelege de la sine. encefalopatii. • Intoxicaţia cu zinc: dureri epigastrice. afecţiuni hepato-renale. Asupra calităţii apelor: . tulburări vizuale. afecţiuni ale sistemului nervos. • Intoxicaţia cu cadminiu: cefalee. insomnie. pareze. muşchilor şi sistemului cardiovascular. greaţă. diaree. • Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi: învineţirea buzelor. cefalee. malformaţii congenitale. afecţiuni ale sistemului nervos central. fetei. malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor însărcinate. scăderea tensiuni arteriale. este uşor de înţeles că sănătatea noastră poate fi grav afectată : se ştie că anumite uleiuri deversate în mare conţin produse cancerigene. tremurături. • Intoxicaţia cu pesticide: alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice.

Protectia apelor .În viaţa colectivităţilor umane. apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză. ionii de fier dau apelor o culoare galbenă. apele care conţin argila coloidală au o culoare galben-bruna. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice. apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcarii şi au culoarea verde închis sau neagră. chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput. în 24 de ore. ionii de cupru conferă apei o culoare albastră. apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. al poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încărcării cu substanţe organice în descompunere. un om adult consuma în scopuri alimentare 2-10L de apă. În medie. 4. Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel: apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier.

prin reacţii chimice de oxidare. limpezi şi nu prea adânci. diferite organisme din apă sunt bacterivore. Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţă sau antagonismul dintre flora proprie apei şi flora poluantă pătrunsă în apă. cunoaşte un fenomen de autopurificare. ca şi aerul. În fine. Astfel. atât saprofiţi cât mai ales patogeni. prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din apă poluată. fapt contestat de unii autori. reducere. pe cată vreme cei patogeni au nevoie de o temperatură de 37°C ceea ce nu găsesc în apă şi ca atare numărul lor scade treptat.1 Autopurificarea apelor Apa. viteza de scurgere a apei etc. Procesele fizice şi fizico-chimice de autopurificare Acestea constau în: sedimentarea materilor mai grele. prezenta bacteriofagilor în apă face prin fenomenul de liza să distrugă germenii patogeni. care se realizează prin procese fizice şi fizico-chimice şi procese biologice şi biochimice. germenii proprii apei. ducând în cele din urmă la distrugerea germenilor patogeni..4. germeni saprofiţi. dar care având o putere mică de penetraţie nu acţionează eficient decât în cazul apelor curate. care este influenţată de temperatură. -prin acţiunea radiaţiilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene. În plus. se hrănesc cu germeni atât din flora proprie apei cât şi cu cei din flora supraadăugată. dar . sedimentare. Dar numărul germenilor proprii apei nu scade căci ei se dezvolta la 20°C. neutralizare care au loc între substanţele chimice din apă şi cele din apă poluată care se varsă. . eliberează în apă o serie de metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi.

4. 5. care trebuie înlocuită cu protecţia calităţii apei. ale întregii populaţii a pământului. care de asemenea contribuie activ la autopurificarea apei şi la dispariţia suportului nutritiv (de hrană) a eventualilor germeni patogeni pătrunşi prin poluare. poluarea mediului a apărut odată cu omul.confirmat de faptul că bacteriofagii din apă se pot dezvolta chiar fără îmbogăţire pe germenele omolog. ale statelor şi guvernelor. dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane.2 Măsuri de protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect. de descompunere a substanţelor organice din apă. fenomen denumit din această cauză biodegradare. Privită istoric. din cauza cantităţilor mari de poluanţi ajunşi în apă chiar prin poluări repetate. Concluzii . nu mai putem conta doar pe autopurificare. sănătăţii umane şi bunurilor materiale. ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii. Autopurificarea a reprezentat în trecut un proces important de reducere naturală a poluării şi păstrarea calităţii surselor naturale de apă. Toate aceste fenomene conduc la autopurificarea apei de flora patogenă. astăzi însă. menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului. tot germenii proprii apei iau parte activă la procesele de degradare. În plus.

Scăderea concurenţei acestor substanţe poate reduce nivelul de eutrofizare în mediul acvatic. Opinia publică trebuie să se convingă de gravitatea situaţiei actuale. Construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unităţii industriale în vederea reţinerii şi neutralizării substanţelor chimice potenţial toxice. Controlul depozitării deşeurilor solide. De asemenea. solvenţi şi detergenţi) conţin substituenţi poluanţi. şi depozitând corect orice substanţe chimice sau petroliere. abatoarele. Fosfaţii pot fi îndepărtaţi din apele uzate prin procedee speciale. Practica rotaţiei culturilor ar necesita o mai mică folosinţă a chimicalelor în agricultură. a apelor reziduale. Evitând folosirea unor astfel de produse. Construirea de staţii de epurare pentru reţinerea şi degradarea substanţelor organice poluante conţinute în apele reziduale ale localităţilor şi unităţilor zootehnice înainte de eliminarea lor în apă.În concluzie măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional. Acestea trebuie colectate şi îndepărtate prin sisteme de canalizare sau instalaţii locale de colectare. putem micşora nivelul de poluare al apelor. Înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din ape reziduale. Distrugerea prin dezimfecţie a germenilor patogeni conţinuţi în ape reziduale ale unor instituţii (spitale). Anumite produse casnice (substanţe chimice folosite pentru grădinărit. în spiritul ideilor pentru combaterea poluării apelor sunt: Interzicerea evacuării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa şi. unităţile industriei cărnii. comunale şi industriale. Masa . agricultura organică – unde produsele sunt cultivate fără a se folosi nici un fel de îngrăşământ artificial sau chimic – reprezintă o alternativă. astfel încât acestea să nu fie antrenate sau purtate în sursele de apă de suprafaţă sau subterane. în primul rând.

Bibliografie Elena Irina Moater. ceea ce înseamnă că.Chimia şi protecţia mediului.substanţelor poluante pe care le deversăm în ape creşte cu fiecare zi. 2006 . dacă nu luăm măsuri pentru a preveni pericolul. Bibliotheca. Ed. poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparaţie cu poluarea de mâine.

Nastasia Tomescu – Chimia mediului şi a calităţii mediului. Document .Emilia Meiroşu.( coordonatori).Chimia şi viaţa . Iaşi. Ed. Ed. 2006 Jerghiuţă S. Nicoleta Drăgan. 1997 Anexe . Crepuscul.

Poluarea apei prin sistemele de canalizare Eutrofizarea Mării Negre .

Apă poluată .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful