Testul de efort

Bucuresti, 2013

putând fi efectuată în ambulator (72% din teste în SUA. de evaluare a severităţii afectării cardiovasculare.7 ori iar coronarografia de 21. pulmonar.1 ori mai scumpă. testul de efort ne oferă în principal date clinice (apariţia anginei. De exemplu în treapta întâi se aleargă la o viteză de 2. de cuantificare a beneficiului diferitelor intervenţii terapeutice. conform unor protocoale ce permit obţinerea unor parametrii obiectivi şi reproductibili utilizaţi pentru incadrarea pacienţilor în categorii de risc sau pentru individualizarea prescrierii terapiei medicamentoase. Testul de efort are o sensibilitate de 78% şi nu poate fi folosit ca test de diagnostic sigur pozitiv sau negativ.7 ori mai scumpă. Performanţa la efort trebuie să fie prezentată global. Astfel testarea la efort reprezintă verigă de legătură dintre patologia cardiacă. la nivelul SUA. SPECT de stress de 5. Studiul organismului în timpul efortului oferă informaţii mai complete comparativ cu starea de repaus. Din 3 în 3 minute se trece la următoarea treaptă. care nu necesită neapărat prezenţa unui cardiolog. permiţând o mai bună apreciere funcţională a aparatului cardiovascular. simptome care limitează efortul. Scopul diagnostic şi prognostic este folosit în principiu în evaluarea bolnavilor cardiaci. de evidenţiere a evolutivităţii bolii. Testul de efort reprezintă o metodă de investigare larg utilizată. ieftină comparativ cu alte metode (ecografia de stress este de 2. respiratorie şi capacitatea funcţională. iar limitarea FSC poate apărea pe ECG.Testarea la efort este una dintre cele mai utilizate metode complementare pentru: diagnostice. care are şapte trepte progresive. Efectuate la cicloergometru sau covor rulant.000 de teste). testele de efort sunt bine standardizate. crescând înclinarea şi viteza covorului rulant. anul 2000) şi relativ sigură (mortalitate < 1 la 50. Astfel. Pe durata testului fluxul sangvin coronarian creşte (FSC) pentru a răspunde cererilor metabolice crescute ale miocardului. Cel mai des folosit este protocolul Bruce. muscular şi sanguin. în 1998). timpul de apariţie. ca rezultanta funcţionarii interdependente a patru mari sisteme: cardiovascular.7 km/h la o înclinaţie de 10°. reprezentând o metodă esenţială pentru evaluarea cardiovasculară comprehensiva. intensitatea anginei fiind apreciată pe o scală de 4 . totuşi reprezintă o pondere în stabilirea diagnosticului.

evaluarea bolnavilor cu simptome caracteristice pentru aritmii induse de efort. apreciat astfel în practică (prin translatarea duratei efortului în METS) reprezintă predictorul cel mai puternic al mortalităţii de orice cauză. tensiunea arterială. angina pectorală de repaus şi instabilă. pericardita. Contraindicaţiile testului de efort sunt: infarct miocardic recent (3-5 zile). diagnosticul pozitiv al cardiopatiei ischemice. evaluarea tratamentului CI. insuficienta cardiacă decompensata. HTA severă. afecţiuni neuro-musculare. să consume cafea şi alcool cu cel puţin 3 ore înainte de test. hemodinamice (frecvenţa cardiacă. diagnosticul diferenţial între dispneea de origine cardiacă şi cea de origine respiratorie. embolii pulmonare. nu are voie să fumeze. i se conectează ECG-ul fiind înregistrat înainte de efort ata în ortostatism cât şi în clinostatism şi frecvenţa . Consumul maxim de oxigen. HTA). Pentru realizarea testului trebuiesc îndeplinite anumite cerinţe. intervenţie chirurgicală aortica recentă şi refuzul pacientului. acesta nu are voie să mănânce. subdenivelare sau supradenivelare. dublul produs= FcxTA care reprezintă consumul miocardic de oxigen) şi electrografice (apariţia modificărilor de segment ST. aritmii severe. evaluarea pacienţilor după intervenţii chirurgicale de revascularizare. În cazul pacientului. momentul apariţiei lor. Pacientului i se ia tensiunea arterială înainte de test. stenoza aortică severă. ca şi consum maxim de oxigen (METS= multipli ai consumului bazal de oxigen. Indicaţiile testului de efort sunt: evaluare boli coronariene. aprecierea riscurilor după infarct miocardic. miocardita. evaluarea funcţională a pacienţilor cu alte cardiopatii (congenitale. endocardita. evaluarea unor simptome ca şi sincopa apărută în timpul efortului sau după. aritmii ventriculare). evaluarea tratamentului aritmiilor. astfel testul se realizează de preferat dimineaţa.5 mlO2/kg/min). influenţată de cel puţin în parte de disfuncţia ventriculară de repaus şi accentuarea ei prin exerciţiu şi exprimată în METS. 1 MET= este consumul de oxigen al organismului în repaus şi este echivalent cu 3.grade). Creşterea cu 1 MET însemnând o creştere cu 12% a ratei de supravieţuire sau o scădere cu 7.9% a riscului de mortalitate pentru fiecare minut obţinut în plus la testul de efort. deoarece pot duce la rezultate fals pozitive. De asemenea trebuie oprită medicaţia cu ß blocante cu o zi înainte. iar digoxina cu o săptămână. valvulopatii. persistenta modificărilor în faza de recuperare. Unul dintre cei mai importanţi şi consistenţi markeri de prognostic îl reprezintă capacitatea maximă de efort. boli acute sau de sistem. panta subdenivelarii. numărul de derivaţii în care apare.

tensiunea arterială la fiecare treaptă a protocolului Bruce şi ECG-ul în timp real. sincope Oboseala severă sau dorinţa pacientului de a se opri Apariţia unui nivel de ischemie suficient pentru a pune diagnosticul (denivelare segment ST: subdenivelare ST cu peste 3 mm sau supradenivelare ST cu peste 1 mm • • Apariţia aritmiilor atriale (fibrilaţie atrială. Foarte important măsurătorile se continuă şi după terminarea testului cu 15 min până la revenirea la normal a frecvenţei cardiace şi după. În timpul testului se măsoară frecventa cardiacă în timp real dacă se poate. .cardiacă. fibrilaţie ventriculară). transpiraţii reci. ameţeli.vârsta pacientului) sau din cauza unuia dintre motive: • • • • • • Căderea TA cu peste 10mm faţă de valoare iniţială sau creşterea TA diastolice peste 250 mm Hg şi sistolice peste 115 mm Hg Angina severă sau dispnee Semne de insuficienta circulatorie ca şi paloare cianoza. puls slab. Încetarea testului se face atunci când s-a atins frecventa maximă corespunzătoare vârstei pacientului (FC max= 220 . tahicardie supraventriculara) sau ventriculare (ESV. Apariţia tulburărilor de conducere (bloc atrio-ventricular de gradul 2 şi 3). Simptome nervoase că şi ataxia. În timpul testului este necesară prezenţa unui medic cu cunoştinţe de resuscitare cardiopulmonara. Se instruieşte pacientul să descrie senzaţiile subiective apărute şi să aprecieze gradul efortului (scala Borg) în timpul desfăşurării probei. tahicardie ventriculară.

HTA severă poate determina subdenivelarea segmentului ST pe ECG. absenta creşterii sau scăderea TAS pe parcursul efortului cu peste 10 mm HG. Normal TA sistolica (TAS) creşte progresiv în efort cu 8-10 mm HG pe treapta de efort. Răspunsul TA la efort.Parametrii urmăriţi în timpul testului de efort sunt parametrii hemodinamici (FC. stări hiperkinetice cardiovasculare sau lipsă de antrenament. Astfel FC ajunge la maxim destul de repede şi reduce capacitatea maximă de efort. afectarea fiind plurivasculara. dar şi creşterea TA la 3 min după încetarea efortului se asociază cu creşterea semnificativă pe termen lung a riscului hipertensiv. cu cât scăderea TAS este mai precoce şi mai importantă. cu atât ischemia este mai severă. La un coronarian cunoscut. Creşterea subită a FC are ca şi cauze în principal insuficienta ventriculară stânga. Creşterea exagerată a TAS la efort poate apare la persoanele care vor dezvolta HTA şi hipertensivi (indică o scădere a pragului de efort prin creşterea marcată a consumului miocardic de oxigen). indica în majoritatea cazurilor. TA şi consumul maxim de oxigen al miocardului) şi ECG-ul. scade în cazul unei bune adaptări la efort sau creşte cu 10 mm HG faţă de valorile iniţiale. această condiţie este numită incompetenta cronotropă (incapacitatea inimii de a creşte . tratament hipotensor sau hipovolemie. Pe de altă parte. în absenţa modificărilor aterosclerotice. Un răspuns tensional anormal poate fi prezent şi la pacienţii cu cardiomiopatii. În general FC creşte proporţional cu intensitatea efortului. O creştere paradoxală a TAS la câteva minute de la încetarea efortului poate fi întâlnită la pacienţii cu ischemie extinsă sau insuficienta ventriculară stânga. Creşterea TAS cu peste 214 mm HG în cursul efortului. Frecvenţa cardiacă în timpul efortului. Creşterea acestui din urmă parametru reprezintă un risc crescut pentru producerea unui accident coronarian acut sau apariţia de aritmii. o insuficientă ventriculară stânga latentă sau evidenta clinic (trebuie excluse stenoza aortică şi cardiomiopatia dilatativa). la un bolnav coronarian. Însă atunci când FC este extrem de atenuată în timpul efortului (şi în absenţa unor medicamente care au acest efect). TA diastolică rămâne nemodificata. După un infarct miocardic. prezentând variaţii între 165-220 mm HG. aritmii cardiace. După terminarea efortului TAS şi TAD scad progresiv. lipsa creşterii TA la testul de efort şi imposibilitatea menţinerii inei TA de 110 mm HG indică un prognostic rezervat.

Aproape toate modificările segmentului ST pot fi demonstrate în D1 şi V3 cu ajutorul lui V6 şi V5 care conţine aproximativ 90% din informaţii. ECG-ul convenţional cu 12 electrozi este cel mai răspândit în testarea cardiacă în efort. în timpul efortului. O astfel de cădere a FC sugerează şi stabilirea unui pronostic care nu are în vedere doar factorii cardiaci şi de efort. Subdenivelarea segmentului ST. Această condiţie împiedica pacienţii să ducă testul la sfârşit întrucât ei nu pot ajunge la 85% din FC maxim. Pacienţii cu această condiţie de obicei au o boală de inimă organică. este cel mai fiabil indicator la ischemiei induse de efort. Modificările patologice (în cardiopatie ischemică sau alte cardiopatii) ale ECG-ului sunt: 1. în perioada de refacere. ECG-ul este o altă sursă importantă de date în cursul testului de efort. La un individ normal. reacţia inimii nu este fiziologică). crestera amplitudinii undei P. unii nici măcar la 100 de bătăi pe minut. Scăderea subită a FC în timpul refacerii semnalează o reducere a tonului (răspunsului) vagal. . scăderea amplitudinii undelor R şi T. orizontală sau în pantă. ECG-ul prezintă următoarele modificări: scurtarea intervalului PR şi QT. cu segment ST rapid ascendent (punctul j atinge o denivelare maximă la punctul culminant al efortului). este un pronostic slab. Pentru că testul de efort să fie pozitiv pentru ischemie miocardică. în special în distribuţia arterelor la dreapta şi la stânga circumflex coronariene. Un studiu recent a demonstrat faptul ca scăderea FC cu 12 bătăi pe minut sau mai puţin. la un minut după atingerea maximului de efort. Rata în care FC scade în perioada de refacere poate oferi informaţii despre funcţionarea ventriculelor şi acordarea unui pronostic. care adesea este asociat cu funcţia miocardică scăzută. subdenivelarea punctului j. Unele investigaţii sugerează că prin adăugarea informaţiilor din electrozii precordiali V1 şi V4 pot îmbunătăţi acurateţea diagnosticului de ischemie în general. Aceşti subiecţi sunt predispuşi în următorii ani la o rată de mortalitate mai mare decât cei care au o scădere a FC mai rapidă. iar la pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu boli coronariene riscul de mortalitate este mai crescut. Deviaţie axială progresivă la dreapta.ritmul bătăilor deşi cererea de oxigen este mai mare.

la care se adaugă şi înglobarea undei T. Alte studii arata ca între 10 şi 30% din subiecţii cu diferite angine pot avea segmentul ST supradenivelat în efort. .08 s de la punctul j. 2. sugerează o afecţiune arterială coronariana severă. ceea ce sugerează un debut de infarct miocardic. mai ales în absenţa undelor Q patologice. în derivaţiile care „văd” zona de infarct vechi. Supradenivelarea segmentului ST cel puţin peste 1 mm.subdenivelarea segmentului ST trebuie să fie cel puţin peste 1 mm în primele 0. De asemenea supradenivelarea segmentului ST poate apărea la cei cu antecedente cu infarct miocardic (incidenta fiind de 14-28%). În plus supradenivelarea ST poate apărea şi subiecţii cu boli coronariene cu ischemie transmurala severă de efort. având prognostic rezervat. fără înglobarea undei T şi însoţită de Q patologic. de tip descendent. orizontal sau lent ascendent. Aceasta supradenivelare este frecvent moderată. supradenivelarea fiind mare în aceste condiţii.

F.08 s C.A.08 s. subdenivelare ST orizontala. D. E. B. Subdenivelare descendenta a segmentului ST. segment ST normal in effort. Repaus Efort Subdenivelare ST orizontala (aici) sau descendenta. subdenivelare jonctionala care revine la normal in intervalul 0. supradenivelare a segmentului ST. minimum 1 mm fata de situatia de repaus . subdenivelare jonctionala care ramane si in cadrul celor 0.

deoarece este un factor ce reduce posibilitatea de a lua în calcul şi acest indice. Apariţia tulburărilor de ritm ventriculare de tipul extrasistolelor ventriculare în salve sau politrope. indicând stenoze severe coronariene. Modificări ale undei T (aplatizate. Inversia tranzitorie a undei U chiar şi în absenţa unui segment ST anormal este văzută ca un semn de ischemie extinsă în miocardul anterior sau altundeva. de obicei asociată cu boli vasculare. 5. Aceasta poate să apară şi la persoane normale.3. a tahicardiei sau fibrilaţie ventriculare prezintă o semnificaţie prognostică . Apariţia tulburărilor de ritm supra-ventriculare nu este specifică numai bolnavilor cu cardiopatie ischemică. 6. nu se schimbă. negative. În mod normal. Apariţia tulburărilor de ritm şi de conducere induse de efort. Unda P în timpul efortului în mod normal se scurtează cu aproximativ 0. Detecţia schimbărilor undei U este foarte greu de făcut în prezenţa tahicardiei. însă în prezenţa ischemiei aceasta se alungeşte puţin sau nu se scurtează de deloc. aceasta îngustare fiind probabil cauzată de o ischemie în fasciculul anterior stâng.02 s. pozitive simple sau ample. fibrilaţie atrială) obliga la oprirea testului de efort. eventual se scurtează puţin ca efect al efortului. 4. Negativarea undei U este un semn foarte specific de ischemie. Totuşi orientarea axului înspre dreapta peste 90° este rar. Are semnificaţie net ischemica la apariţia lor doar în asociere cu modificări ale segmentului ST. unda Q în V5 în timpul efortului are o adâncire. probabil din cauza îngroşării septale ca răspuns la stimularea inotropică. în mod normal. Complexul QRS în timpul efortului. simetrice) au valoare diagnosticală doar împreună cu modificări ale segmentului ST sau ale undei U. dar prin FC ridicată (tahicardie paroxistică supraventriculara. fiind specific bolilor coronariene ca şi consecinţă a unei ischemii septale. Cauza este presiunea tranzitorie din atriul şi ventriculul stâng indusă de ischemie. Dacă axul electric al complexului QRS în timpul efortului este normal să fie spre dreapta. Ele nu au semnificaţie prognostică negativă. atunci când aceasta nu se modifica de deloc sau se schimbă spre stânga se crede că este foarte specific îngustării arterei coronariene descendente stângi. În prezenţa ischemiei complexul QRS se poate lungi puţin (>3 până la 5 ms). O scădere a amplitudinii undei sau nici o schimbare (unda ramând ca şi în repaus) s-a observat că cei mai mulţi pacienţi suferă de stenoza la artera coronariană stânga descendentă.

FCCP. Avram C. http://emedicine. “Antrenament fizic in recuperarea cardiovasculara” ed.medscape.com/article/1827089-overview . “Stress Testing in Cardiac Evaluation” 3. MD. Brumar. Articol stiintific: Morton E.negativă. Tavel. Bibliografie: 1. Timisoara 2007 2. Semnificaţie este cu atât mai severă cu cât ele apar la nivele mici de efort şi FC reduse.. prin creşterea incidentei morţii subite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful