Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas?

De aceea, pentru că viaţa noastră este nesigură pe pământ şi toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte şi conştiinţă. Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greşeala protopărinţilor noştri, a fost aceasta: Cu moarte veţi muri. Şi, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morţi au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, şi Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică “viaţă”, deşi se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Aşa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numeşte viaţă, că zice: Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuieşte viaţă. Deci cum prin Eva vine moartea şi Adam o numeşte viaţă? Care-i pricina? Care-i taina dezlegării aici? Iată care! Să auzim ce spune Sfântul Grigore de Nissa: “Pentru două pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adică viaţă. Mai întâi pentru că ea trebuia să fie maica tuturor celor vii după trup, că ea a născut primul copil, pe Cain, şi a adus în viaţă prima fiinţă omenească. A doua, că prin Eva cea tainică, prin strănepoata Evei cea dintâi, adică prin Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, avea să vină în lume viaţa, adică Hristos. Iată pentru care pricină Adam, fiind prooroc şi făptura cea dintâi a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei să i se pună numele acesta, pentru aceste două pricini. Mai întâi, că va fi maica tuturor celor vii, cum arată Scriptura - deci o tâlcuire o avem în Scriptură şi una în Tradiţie, de la Sfinţii Părinți - iar a doua, că deşi moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui să vină la plinirea vremii şi viaţa. A luat satana în Rai trei lucruri, pentru a dărâma neamul omenesc: femeia, lemnul şi neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul şi ascultarea. Cu cele împotrivă, pe cele împotrivă le-a surpat.

Cu ascultarea lui Hristos de Părintele ceresc, până la moarte şi cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam şi a noastră; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venită prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii şi a oţetului; şi prin Preasfânta, Preacurata Fecioară Maria, Eva cea tainică, s-a vindecat păcatul Evei şi moartea care a venit în lume. Dar cuvântul nostru priveşte în altă parte. Au trecut de la Adam până la potop 2642 de ani. În acest timp n-a scăzut din viaţa omului nimic. A trăit Adam 930 de ani şi Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trăit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc şi plăcut lui Dumnezeu din neamul său, a avut mare grijă să păzească în toată vremea lui, de când s-a născut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strămoşul lui. Cele mai scumpe moaşte din lume le păstra el şi până la dânsul le-au păstrat alţi patriarhi mai vechi decât dânsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al şaselea. Şi le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieşită din mâna lui Dumnezeu - oasele lui Adam. Noe, când era de 500 de ani, aţi auzit Scriptura, s-a căsătorit şi 100 de ani trăind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham şi Iafet. Şi când era Noe de 600 de ani a început potopul şi a ţinut un an de zile furia potopului. A plouat numai 40 de zile şi 40 de nopți, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru că ai auzit ce spune la Facere: “Iar din luna a zecea până în luna a şasea au scăzut apele, trei luni de zile, şi de-abia au început să se vadă vârfurile munţilor celor mai mari din lume”. Să fi fost atunci cu corabia lângă Noe, să vezi de-abia în toată România vârful Ceahlăului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vârful Ineului din Maramureş, sau dacă erai în Asia, vârful Himalaia sau alţi munţi. Abia se zăreau atunci numai vârfurile munţilor, iar vuietul apelor şi tulburarea văzduhului nu încetase. Din luna a şaptea până în luna a patra mai scăzând apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Când a ieşit Noe din corabie, lângă Munţii Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia şi urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în

pântecele corabiei. Au ieşit în câmpia Senar şi au adus jertfă lui Dumnezeu. Apoi s-a arătat curcubeul, după cum ştiţi, semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă. Şi au ieşit fiii lui Noe Sim, Ham şi Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, că Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa. Dar a avut grijă mare Noe, când a despărţit pe fiii săi, că au plecat fiecare în altă direcţie, după ce s-au înmulţit, să le dea un mare odor nepreţuit pe care îl purtase în corabie şi a avut grijă mai mult decât de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, aşa cum l-a făcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. Şi le-a zis Noe: “Dragii mei, pământul este înaintea voastră; de acum creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, că aşa a zis Dumnezeu”; că a doua oară a binecuvântat pe om cu acelaşi cuvânt dintâi, cum este scris în Biblie. “Eu nu vă dau aur, eu nu vă dau argint, eu nu vă dau pietre scumpe. Acestea le veţi găsi voi pe pământ şi prin munţi şi oriunde. Vă dau un lucru mai scump decât toate: vă dau trupul protopărintelui nostru Adam, primul om din lume”. Şi le-a împărţit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui Sim, în Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, înspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au întrebat: - Dar ce ne folosesc nouă acestea aşa de mult? - Mare folos veţi lua de câte ori veţi privi la dânsele! - Care folos? - Când veţi vedea capul lui Adam, vă veţi aduce aminte că sufletul lui este în chinurile iadului, pentru că a greşit lui Dumnezeu şi vă veţi trezi şi veţi zice: “Doamne, fereşte! Să nu ajungem ca strămoşul nostru! Să nu mâniem pe făcătorul nostru, că iată, oasele lui Adam sunt aici şi sufletul lui se chinuieşte în muncile iadului pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu”. Iată filosofia cea mai înaltă pe care a dat-o Noe feciorilor săi: să nu uite că vor muri. Să vadă oasele lui Adam şi să-şi aducă aminte că şi ei sunt praf şi cenuşă şi îndată după moarte urmează judecata şi vai de acela care calcă porunca lui Dumnezeu.

Cea mai înaltă filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost întrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul: - Spune-mi mie, o, minunatule! - că făcuseră şcoala împreună la Atena, pe vremea aceea fiind şi la Alexandria mare cetate de cultură creştină şi păgână - spune-ne nouă, o, minunatule, care este cea mai înaltă filosofie a creştinului? Si a zis marele Vasile: - Cea mai înaltă filosofie de sub cer este să avem de-a pururea moartea înaintea ochilor noştri. Pentru că strămoşii noştri, atâta vreme cât au avut moartea în faţă, n-au greşit. De câte ori în Rai, le dădea satana în minte: “Ia, duceţi-vă la pom şi mâncaţi!” Căci era frumos la vedere şi bun la gust rodul ce l-a omorât. Dar când s-a apropiat Adam zicea: “Nu mă duc”. Dar de ce? “A spus Dumnezeu că în ziua când voi mânca din pomul acesta, cu moarte voi muri”. Şi de frica morţii nu se apuca să mănânce. Văzând satana că sunt înarmaţi strămoşii noştri cu această armă puternică, adică cugetarea morţii, de către Făcătorul lor, ce-a gândit întâi? Să le smulgă din minte moartea. S-a băgat în şarpe, cum zice marele Vasile, că în Rai vorbeau toate animalele şi şarpele avea picioare înalte, nu mergea târâş. După ce l-a amăgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat să se târască pe pântece, i s-au luat picioarele. Picioarele şarpelui sunt în pântece şi astăzi. Şi asta că să se împlinească porunca să meargă numai pe piept, să mănânce pământ şi să fie blestemat pentru că prin şarpe a reuşit satana să intre şi să vorbească cu Adam. - Ce-a zis Dumnezeu? a întrebat şarpele. - Iată ce a zis, a răspuns Adam: “Toţi pomii Raiului, toate grădinile, desfătarea asta negrăită este a noastră, dar din cutare pom să nu mâncăm”. - Dar de ce? a întrebat şarpele viclean. - A spus că oricând vom mânca, cu moarte vom muri. - Nu-i adevărat! - zice satana prin şarpe - nu veţi muri cu moarte. - Cum se poate? Dar de ce? - Ştiţi de ce v-a spus Dumnezeu aşa? Se teme foarte tare că dacă veţi mânca din pomul acela, vă veţi face dumnezei ca şi Dânsul şi veţi fi asemenea Lui şi din mare răutate ce are pe voi, ca să nu vă înălţaţi ca El,

Rai şi Iad. maicilor şi surorilor. mi-a ajutat mila Domnului. şi atâta înţelepciune are să te înveţe. că ai să mori! Nu înjura. că în orice zi veţi mânca. Atât de mult foloseşte pentru creştini cugetarea la moarte. încât. că ai să mori! Nu fi beţiv. Dacă n-am uita noi învăţătura cea preascumpă a Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi. fiul lui Sirah: Fiule. noi nam mai greşi lui Dumnezeu. adică pe satana. tot atât mă costă. nici îngerii. adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale şi în veac nu vei greşi. nici Solomon în toată înţelepciunea sa. nici îngerii.v-a oprit să mâncaţi de acolo. că ai să mori!” . toată lumea ar merge în Rai. nu gândi rău. Eu cred că acea carte. ci moartea: “Ia-ţi sfetnic. că ai să mori! Nu fi desfrânat. Şi crezând acestea. care vorbea prin gura şarpelui. dacă ar fi tiparită în zeci de mii de exemplare. omule. ori la două mii. când îmi voi da sufletul. iubiţi credincioşi. mă feresc de toate. nu intenţiona să faci rău nimănui. Eu ştiu că Dumnezeu o să-mi cântărească şi gândurile şi cuvintele şi lucrurile vieţii mele. judecată. nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. nici filosofii lumii. calcă porunca şi moşteneşte îndoită moarte: şi pe cea trupească şi pe cea duhovnicească! Părinţilor. că ai să mori! Nu te judeca cu altul. am vorbit la mii de oameni pe la hramuri şi ori aş vorbi la două urechi. Eu în viaţa mea. Auzi ce spune în “Uşa pocăinţei”? Vedeţi că acea carte tratează patru lucruri: moarte. că ai să mori! Nu urî pe fratele tău. Numai dacă ar înţelegeo. Auzi ce spune dumnezeiescul şi preaînţeleptul Isus. moartea mă opreşte şi de a gândi răul. câteva suflete sunteţi aici. Dar suntem câteva suflete aici. Acolo spune că cel mai mare sfetnic în viaţă nu este nici filosoful. Pentru ce? Moartea te sfătuieşte: “Omule. Deci. dacă voi cugeta la moarte. că ne arată ce-i omul şi unde se duce şi ce va fi în ziua morţii sau a judecăţii. ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca nişte dumnezei! Auzi? Dumnezeu spune lui Adam că va muri şi şarpele îi spune că nu va muri! Şi Adam lasă pe Ziditorul său şi ascultă pe şarpe. nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea”. Pentru ce? Dacă cuget la moarte. pe moarte. ia seama de sufletul tău. că ai să mori! Nu fuma.

Totdeauna îţi va spune: păzeşte-te de păcate. să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli”. Solomon cel preaînţelept. nu-l biruiau femeile. Vino s-o vezi. Niciodată moartea nu te va învăţa de rău. pietre scumpe.Măria Ta. cel plin de darul înţelepciunii. Cine a gândit vreodată la moarte. palate are Darius şi sabia lui Darius este făcută în formă de octogon cu opt muchii şi are mânerul împodobit cu două kilograme jumătate de pietre nestemate şi poleită cu aur curat. de la acel mare filosof din antichitate. omule. Aristotel . tot ce ai făcut. murim. să ajungă de batjocura lor. nici prin imaginaţia noastră. măcar! . dacă nu uităm moartea. mai bine te-am numi pe tine viaţă. Veneau filosofii şi îi spuneau: . să le facă şi capişte. Nici un păcat nu trece de la minte la simţire. aur mult. şi-a nălucit-o cu mintea şi a greşit lui Dumnezeu vreodată? Deci prea bun tovarăş de drum. vei muri şi vei sta înaintea Lui Dumnezeu.Câtă filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfântul Ioan Damaschin: “O.învăţase filosofia despre suflet şi moarte. dacă avem înaintea ochilor moartea. iubitorul de înţelepciune. Iată. pururea viază”. trăim. suntem vii cu sufletul în vecii vecilor. Vrei să ştii că nici Solomon nu poate învăţa atâta înţelepciune ca moartea. că nu greşim până nu uităm de moarte. cu care ai condus poporul acesta 40 de ani”. dacă n-ar fi uitat moartea. moarte. Pe el îl mustră cartea înţelepciunii lui Isus. Dacă uităm moartea. lepădându-se de Dumnezeu după 40 de ani de domnie. prea bună prietenă şi prea mare sfetnic ne este nouă moartea. Care ţi-a dat înţelepciunea. Să nu ne temem de ea. te-ai întărit în păcat şi ai uitat pe Ziditorul. Cel mai mare filosof în viaţă să avem moartea. Ce zice Alexandru Macedon.când a luat împărăţia Persiei şi a bătut pe Darius şi împărăţia Egiptului şi a luat împărăţiile de lângă Eufrat şi împărăţiile lui Boz şi celelalte. că cel ce pururea cugetă la tine. Pentru ce? A uitat că va muri. Pentru ce? Pentru că-ţi spune negreşit că eşti trecător. fiul lui Sirah: “Te-ai întărit în trup. Zice marele Vasile: “Şi Solomon acela. moarte. să dai seama de tot ce ai gândit. că ai să mori! Şi-ţi spune cel mai mare adevăr. mare filosof . tot ce ai lucrat. Vai de noi şi de noi. a ajuns închinător la idoli şi a zidit capişte zeilor.

mă biruiesc de frumuseţea unei femei? Acest împărat a murit la 35 de ani necăsătorit şi otrăvit .Ce înseamnă Savaot? . Aşa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu şi a început să fie un om foarte milostiv. Şi Macedon le-a zis: .Nu cumva conduce oştirile de jos? . să vadă lumea că străluceşte la brâu? . cum îi spunea Ptolemeu Filadei şi Seneca secretarul lui şi Antioh şi Nicanor şi Vizantie şi ceilalţi şi Chir cu toată suita lui: . nici de frumuseţe! . care pe unde îi pusese. a zis: . Iar el le-a zis: . . Îl cheamă Savaot! . S-o iau s-o leg la curea s-o ducă calul.Dacă-i moarte.Dumnezeul oştirilor. căci are cele mai frumoase fete de pe lume! Două fete avem.Ce este.N-ai grijă.Vino.dar totdeauna. care am cucerit atâtea popoare cu puterea lui Dumnezeu. când am cucerit Palestina. când a văzut că-i dăduseră otravă dulce. nu-i nimic! Ce-am să fac eu cu sabia lui Darius în război? Uite. . . că-ţi tai capul.Cum îl cheamă pe Dumnezeul vostru? l-am întrebat pe arhiereu.Mor! Se adunaseră filosofii. după ce a bătut toate împărăţiile.Nu! Dacă-i moarte. generalii. am sabia asta ca fulgerul în mâna mea. Aceea-i paradă. nici de aur. nu-i nimic! De aceea şi când murea.că el cucerea toate împărăţiile şi trecea mai departe. Când era să moară.Cine l-a spânzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? Să-i spânzuraţi pe aceia. Măria ta? . Eu. căci nu am dat eu ordin să omori omul! Am spus să iei împărăţia şi să-l laşi să trăiască . Măria ta! El conduce oştirile cele din cer. cum ma învăţat arhiereul evreilor. Acela mi-a spus că este un singur Dumnezeu. împăraţii.Să nu le aduci să le văd.ştiţi istoria lui . nu-ţi pasă de nimic. nepoţii lui. .Ia una din fetele lui Darius.Iar el le-a răspuns: . Cu acelea nu te poţi măsura! Aceluia mă închin şi eu.Astăzi am băut pahar dulce şi amar! . şi ia pe soţia lui Darius că el a fugit şi l-au spânzurat doi oşteni. uşoară. Care a făcut cerul şi pământul. împărate. l-au întrebat generalii lui: .Unul este Dumnezeu.Eu nu mă tem de moarte! Eu cred întru unul singur Dumnezeu.Măria Ta. Alţii îi ziceau: .

Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu când vom închide ochii.Dacă-i moarte.Pe acolo să-mi scoateţi mâinile mele şi să le lăsaţi goale. la livret. dar adu-ţi aminte că ai să mori!” Dar să revenim.Măria ta. că noi călugării avem mari jurăminte înaintea lui Dumnezeu şi cugetăm totdeauna la moarte. la buletin de identitate. care era plătit la curtea împărătească. bea şi te veseleşte. de hrisolit. Ce-au folosit faraonii Egiptului că au pus în piramide atâta aur şi argint şi au făcut căruţe cu cai de aur? Le găsesc alţii şi se îmbogăţesc la muzee. fraţilor. mănâncă. Şi când bea împăratul si mânca şi cânta muzica şi se veselea. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. Vedeţi. pregătit sau nepregătit. de onix. mai cu seamă la aceştia cu hainele negre. va lua ceva cu dânsul. . să vedeţi cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu şi nu vor să se pocăiască. Că moartea nu alege nici tânăr. nu te caută la contigente. Nu te caută că eşti mirean sau călugăr. ca să vadă toţi că nimic n-am luat cu mine după moarte.Da de ce asta? . nici bătrân. de iachint. nu-i nimic! Să nu-mi faceţi mormântul meu din aur şi din alte pietre scumpe. să nu ne găsească nepregătiţi. venea acest slujitor cu o căpăţână de mort şi i-o punea pe masă şi atât zicea: “Împărate. din ce să-ţi facem mormântul? Din marmură? De aur? De pietre scumpe. Ci simplu. numit omul morţii. după moarte. Şi să lăsaţi la sicriu două găuri: una în stânga şi una în dreapta. Ei aveau un mare dregător.. ca un simplu om. . Ştii ce-au luat cu ei? Fapta bună! Dacă au făcut-o. au fost înţelepţi. DESPRE MOARTEA CELOR PĂCĂTOŞI Să vă spun două cazuri de morţi năprasnice. Iar el le-a răspuns: . Ci să-mi faceţi mormântul şi sicriul din granit şi să nu cumva să mă îmbrăcaţi în haine aurite. înţelepciunea împăratului Alexandru Macedon? Să nu creadă cineva că. de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus. că pentru moarte sunt încă multe de spus. Şi faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte.

ce-i zi de post sau sărbătoare. să-l puneţi la slujbe. Acum în săptămâna Mare dinaintea Sfintelor Paşti a venit acasă de la lucru şi mi-a poruncit să-i tai o pasăre şi să-i fac mâncare cu carne. m-a întrebat: . cum a murit soţul tău.Părinte. nu se spovedea şi nu mă lăsa curată nici o săptămână în Postul Mare. . pe beţivi şi pe desfrânaţi. apoi vină la mărturisire şi-ţi voi da agheasmă mare”. Seara când a venit de la lucru. am făcut ce mi-a poruncit el. Nu mergea la biserică. părinte.i-am zis eu. poate l-o ierta Dumnezeu. de când m-am căsătorit cu el. nu se ruga. Este în bucătărie.A venit o biată femeie din Ardeal şi mi-a spus: . Într-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei să-mi dea un pomelnic pentru soţul ei mort subit. ca un sinucigaş! Să vă arăt cum a murit alt om rău. bărbatul meu. să ştiu dacă pot să-l pun sau nu la sfintele slujbe? Că pe cei necredincioși. Iar el mi-a spus: “Ascunde-te la cineva săptămâna asta ca să poţi posti cu curăţenie măcar şapte zile.Măi. Pe când mânca. Vasile. nu postea.Femeie. că nu ştia ce-i Duminică. înjura şi era beţiv şi desfrânat.Ţi-am făcut . i-am zis eu. Şi iată cum l-a pedepsit Dumnezeu.Femeie.Părinte. De aceea am venit. Degeaba am căutat eu să-i spun că e păcat. pe sectari. că tare mai era rău şi necredincios! . din cauza lui nu m-am putut împărtăși de mulţi ani de zile. Când vine el acasă de la lucru îl întreabă pe copil: . l-a pedepsit Dumnezeu că s-a înecat şi a murit cu carnea în gât. nu-l putem pune la sfintele slujbe. Deci am făcut cum mi-a spus părintele. Şi am întrebat-o: . M-am dus la naşa noastră şi i-am spus copilului să-i spună soţului că sunt dusă la spital. Aşa am putut posti şi eu câteva zile cu rugăciune. l-am întrebat pe părintele nostru ce să fac. De aceea. Acum la începutul Postului Mare. unde-i mamă-ta? .Ai făcut varză cu carne? . nu mergea la biserică. că este Săptămâna Sfintelor Patimi. cu post şi curăţenie. soţul meu era beţiv şi desfrânat. nu-i putem pomeni la Sfântul Altar. De frică să nu mă bată. căci era necredincios şi a murit din vina lui. care mor fără pocăinţă.

neputând să le mistuie stomacul. Numai când se împărtăşea. Postul lungeşte viaţa. că mor!” Şi cum s-a uitat la apus şi la miazănoapte. că n-a băut nici vin.. cum va răbda în vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare! Părintele Cleopa De ce în articolul I din Simbolul Credinţei. chemaţi salvarea să mă ducă la spital. nu mă lăsa!” Şi m-a apucat de mână şi aşa a murit… Aţi văzut mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor să se pocăiască? Căci iată ce spune în Psaltire: Moartea păcătosului este cumplită şi Cei ce urăsc pe dreptul.că din cauza beţiei. Ce zice Mântuitorul? Nu numai cu pâine va trăi omul. vor greşi! Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia care se roagă şi care ţin sfintele posturi. În clipa aceea deodată bărbatul cade jos în casă . Atotţiitorul. lua o linguriţă de vin. Aşa! Şi-a pus nădejdea numai în Dumnezeu. multe boli au adus în lume. Ai văzut pe Sfântul Leontie de Agra în Sfântul Munte. salvarea. unde ard cei ce nu se pocăiesc. Să vină la mine. Sfântul Vasile cel Mare zice: “Bucatele cele multe şi bucatele cele grase. ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu. sau pâine. acolo în iad. Ai văzut pe Sfântul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pâine şi mâncare făcută la foc. poate a venit. că mă trag în cuptoarele iadului…! Femeie. numai cu fructe şi cu rădăcini de pământ trăia. Nu a mâncat toată viaţa lui mâncare fiartă la foc. nici untdelemn. văzutelor tuturor şi nevăzutelor? . numai cu verdeţuri se hrănea şi a trăit peste o sută de ani. Dar să auziţi mânia lui Dumnezeu. a început a vedea cuptoarele iadului şi pe diavoli. N-a pus nădejdea în hoitul acesta de trup. sau vin. i s-a rupt o arteră de la inima . De aceea striga: “Cuptorul… Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin să mă ia…! Nu mă lăsaţi…! Nu mă lăsaţi. Făcătorul cerului şi al pământului.Este dusă la spital! . numim pe Dumnezeu: Tatăl.Ia vezi. Că dacă aici omul păcătos nu poate răbda o scânteie de foc. Iar postului şi înfrânării pururea îi urmează sănătatea”.şi începe a striga deznădăjduit: “Salvarea. care ne duce în pământ.

Îngerii au fost făcuţi cei dintâi. El i-a făcut din bunătatea Sa. Despre părtaşia Duhului mărturisesc cuvintele Sf. fie începătoriile. 16). Tradiţie ne învaţă că lumea nevăzută. Treimi. pentru a-i aduce la lumina. Ce sunt îngerii? . din primul verset al cărţii Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Despre părtăşia Cuvântului la facerea lumii. 7). a fost făcută mai întâi. 1. La creaţiune iau parte toate cele trei persoane ale Sf. fie domniile. Scripturi: „Şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei” (Fac. I-a fost de ajuns să voiască. Că a Lui este marea şi El a făcut-o şi uscatul mâinile Lui l-au zidit” (Ps. Ce se înţelege prin cuvintele „nevăzutelor”? Prin aceste cuvinte se înţelege lumea nevăzută. Aceste nume arată cetele de îngeri. zicând: „Ca în El (Fiul) au fost făcute toate. 1. Dumnezeu a făcut lumea în timp. fie stăpânirile: toate prin El şi pentru El s-au făcut” (Col. adaugă: „Fie scaunele. Domnul însuşi spune lui Iov: „Când sau făcut stelele. cele din ceruri şi cele de pe pământ. 2). Dumnezeu a făcut totul din nimic. după citatul de mai sus. adică îngerii. se înţelege lumea nevăzută a cerului. Cum şi de ce a făcut Dumnezeu pe îngeri? Dumnezeu a făcut pe îngeri din nimic. lumea îngerilor. 1. 94. după cum vom vedea mai departe. cu scopul de a fi fericită şi de a slăvi pe Dumnezeu. Prin cuvântul „cerul”. cum ne spune Sf. adică îngerii. 1).Pentru că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi tot ce există. din Epistola către Coloseni. Psalmistul Îl laudă pentru puterea atotţiitoare: „Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt. 4-5). Care a fost făcută mai întâi: lumea văzută sau lumea nevăzută? Atât Sf. 16). zice Păstorul lui Herma. 1. lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei” (Iov 38. Apostol Pavel. ne mărturiseşte Sf. Scriptură: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Fac. după o anumită ordine. Scriptură cât şi Sf. cele văzute şi cele nevăzute” (Col. Apostol Pavel care. cum ne explica Sf.

când vorbeşte de „genunchiul celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesupt” (Filip. 10). «Cine a început să existe. Fiind mărginiţi. Ei au sfinţenia de la Duhul Sfânt. 18.». şi să aibă o fire uşoară şi repede. deşi îngerii pot vorbi între ei. Când sunt în cer. fiindcă sunt netrupeşti. le aduce desăvârşirea prin împărtăşirea cu Duhul Sfânt. îngerii sunt fiinţe spirituale personale. 2. Spre deosebire de noi. ca să poată fi văzuţi. îngerii ocupă loc. Ce însuşiri au îngerii? Îngerii sunt nemateriali. zice Teodoret al Cirului. când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ. Tradiţie. De aceea. 2). 10).Îngerii sunt duhuri. acela are o existenţă mărginită. ei nu ştiu cele ce sunt în inimă şi nici cele viitoare. Ei sunt prezenţi acolo unde sunt trimişi. Îngerii nu sunt sfinţenia însăşi. înzestrate cu minte. 103. ei nu sunt împiedicaţi de ziduri. nici de urechi ci-şi arată gândurile şi hotărârile fără cuvânt material. Apostol Pavel ne vorbeşte despre limba îngerilor (I Cor. de uşi. el nu le atribuie. se fac văzuţi şi se arată celor vrednici ci înfăţişare omenească (Fac. voinţă şi putere. Deşi mărginiţi. De aceea. Făpturile înzestrate cu minte sau raţiune se împart în îngeri şi oameni. pentru că sunt fără de trup. Sfinţenia fiind din afară fiinţei lor. Deşi îngerii au cunoaştere mai înaltă decât a noastră. având libera voie în alegere şi necăzând niciodată din cinstea de a şedea alături de Cel Bun. el nu atribuie îngerilor genunchi şi oase. îngerii nu sunt pretutindeni. n-au nevoie nici de limbă. nu sunt în cer. Acelora cărora Dumnezeu voieşte ca ei să li se arate. după felul nostru omenesc. în continuă mişcare şi ştiutori. în locuri uşoare. . aşa cum ne dovedeşte căderea lui Lucifer. Îngerii sunt inteligenţi. Făpturile raţionale netrupeşti sunt îngerii. Că e aşa ne-o spune şi cuvântul Mântuitorului că fiecare om e sub paza sau sub grija unui înger (Matei 18. 4) şi cum adevereşte Sf. adică fiinţe spirituale fără trup. netrupeşti şi nemateriale. Aceasta arată ca ei sunt mărginiţi. oamenii. dispunând în libertate de voia şi hotărârile lor. Scriptură: „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc” (Ps. ci arată chipul de convorbire între îngeri. de peceţi. nu sunt pe pământ. prin aceasta. Îngerii sunt liberi. ci arată închinarea datorată lui Dumnezeu. de încuietori. Puterile cereşti nu sunt sfinte prin firea lor. 13. Ei sunt firi înţelegătoare. au fost rânduiţi să locuiască sus. cum spune Sf. trupuri. ci cu o formă schimbată.1). îngerii nu li se înfăţişează cum sunt. Ei îşi păstrează vrednicia prin stăruinţa în bine. Tot aşa. Când Sf.

desăvârşindu-se prin exerciţiu continuu. privesc veşnic slava cea veşnică. A doua triadă e alcătuită din Domnii. Numărul îngerilor e foarte mare.Altfel ele nu s-ar deosebi de Duhul Sfânt. în jurul Cauzei prime. nu e prin firea lor. să vestească oamenilor voia lui Dumnezeu. . Ce chemare au îngerii? Am văzut că ei sunt vestitorii voii sau hotărârilor lui Dumnezeu. să primească binefaceri de la Dumnezeu. zice Sf. sau trei serii de câte trei. şi. 26-38). 111. Între ei şi Duhul Sfânt e această deosebire că. aşa cum Arhanghelul Gavriil a vestit pe Fecioara Maria că va naşte pe Mântuitorul (Luca 1. sau greu de mişcat la aşa ceva. Unu dintre ei. au fost întăriţi în bine. ci pentru ca şi ei. A treia triadă e formată din Începătorii. ci prin harul lui Dumnezeu. Mulţi îngeri câştigând fericirea veşnică. Dionisie Pseudo-Areopagitul le împarte în trei triade. sfinţenia pusă în fiinţa lor. de la facere. iar în aceasta din limba greacă. iar pe preotul Zaharia că elşi soţia sa Elisabeta vor avea fiu (Luca 1. Ei doresc şi caută binele. Sf. printre altele. care apoi. Îngerii n-au fost creaţi copii. Îngerii slujesc lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Lucrul îngeresc acesta este: să facă totul pentru mântuirea fraţilor. După ce am căzut în păcat. în însuşi actul facerii lor. Ei au fost ridicaţi la o treaptă mai presus de firea lor. Ioan Gură de Aur. După măsura dragostei lor faţă de Dumnezeu. Puteri şi Stăpâniri. care vine din limba latină. nu numai ca să se slăvească Dumnezeu. înseamnă vestotor. Ele au de la Duhul Sfânt o măsură de sfinţenie pe potriva lor. pe când Duhul Sfânt are sfinţenia prin însăşi firea Sa îngerii au sfinţenia prin împărtăşire. au ajuns demni de primirea Duhului Sfânt. 11-20). neînclinate spre rău. ei primesc măsura sfinţeniei. îngerii. 112. şi e formată din Serafimii cei cu câte şase aripi din Heruvimii cei cu ochi mulţi şi din Tronurile prea sfinte. ca firi curate. Arhangheli şi Îngeri”. Ei au avut de la început. Ei cântă laudele măririi dumnezeieşti. se mişcă continuu în cor. Părinţi numără nouă cete îngereşti. Dumnezeu nu ne lasă fără sprijinul Său. Îngerii au. Prima triadă e veşnic în jurul lui Dumnezeu. în unire nemijlocită cu Acesta. De ce se numesc îngeri şi care e numărul lor? Cuvântul înger. Ele capătă nemurirea prin har şi participă la luminare şi la har potrivit cu vrednicia şi cu rangul lor”. dacă nu mai pot greşi.

ci numai îl ispiteşte. 31. ducându-i la călcarea poruncilor lui Dumnezeu. 5).El ne trimite câte un înger ca să ajute vieţii noastre. 113. dintru ale sale graieşte. diavolul ca un leu. din trufie. Care este în ceruri” (Matei 18. Lucifer. Dar diavolul nu poate sili pe om la păcat. 12. 44). Omul se afla între doi. pentru că potrivnicul vostru. cum au arătat Moise şi Daniil (Deut. devenind duhuri rele. Iar Sf. Când grăieşte minciună. pentru că nu este adevăr întru el. în frunte cu căpetenia lor. Diavolul sau satana poate chiar ucide oameni. s-au dus în turma de porci” (Matei 8. Îngerii sunt păzitorii oamenilor. că zic vouă: că îngerii lor în ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu. umblă căutând pe cine să înghită” (I Petru 5. ca Arhanghelii. Dar duhul cel rău. 2. ca să distrugă viaţa noastră. Unii îngeri. îndată acolo unde le porunceşte voinţa lui Dumnezeu. Iar ei ieşind. De unde le vine diavolilor această răutate? . privegheaţi. Daniil 10. au rupt comuniunea cu Dumnezeu. răcnind. Fiecare om e pus sub pază sau sub grija unui înger. care este al nedreptăţii nu-i dă pace şi caută tot timpul să-1 ispitească. Se cunoaşte cazul lui Iov (Iov 1. 114. trimite-ne în turmă de porci. Ce sunt duhurile rele sau diavolii? Sunt acei îngeri care. 32).10). satana trimite şi el îngerul său rău. Deosebim aceasta după gândurile bune sau rele din inima noastră. Îngerii sunt puternici şi gata să împlinească voinţa dumnezeiască. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Ei se află. Diavolul nu poate să facă rău nici omului. Când Dumnezeu ne trimite îngerul Său păzitor. Petru îndeamnă pe credincioşi astfel: „Fiţi treji. Fiecare om îşi are îngerul său păzitor care este al dreptăţii. prin iuţeala firii lor. 32. 6) şi al dracilor care se rugau de Mântuitorul zicând: „Dacă ne scoţi afară. Ei pot rătăci mintea oamenilor. căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8. Aceştia ispitesc pe oameni şi le insuflă gânduri rele. Mântuitorul însuşi ne asigură de aceasta când zice: „Căutaţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mai mici. 8. nici altei făpturi dacă nu are învoirea de la Dumnezeu. care urmăresc scopuri opuse şi se străduiesc să învingă unul împotriva celuilalt. căzând deci din starea în care au fost creaţi. după cuvântul Mântuitorului: „Acela ucigător de oameni a fost din început şi nu a stat întru adevăr. 8). apară popoarele.

în ziua a cincea. 1. uscatul şi toate ierburile şi plantele. În ziua a doua a făcut tăria. dar ei au călcat porunca ascultării de Dumnezeu şi au fost aruncaţi în întunericul cel mai adânc zice Scriptura: „Şi pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia. 3-26). 1. 115. 31). 41). ei au rupt total comuniunea harică cu Dumnezeu. Părinţi spun că omul a fost făcut în urma celorlalte lucruri pentru că se cuvenea să fie pregătită împărăţia şi apoi să vină împăratul ei . 6). în ziua a şasea. 1. sau cerul văzut. ci şi-au părăsit lăcaşul lor. fără de care nu e cu putinţă nici o lucrare şi nici o creştere.omul. spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1. în înţelesul că cele ce urmau nu puteau să apară fără cele dinainte. adunarea apelor. Creând lumea. luna şi stelele. 1. în a treia. era la început nevăzut şi netocmit. Scriptură ne spune că la început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul (Fac. târâtoarele. soarele. adică pământul cu toate ale lui. Pământul înseamnă lumea văzută. Sf. gătit lor încă de la început (Matei 25. satan împreună cu îngerii lui vor fi trimişi în focul veşnic. Ordinea aceasta în care diferite feluri de viaţă şi de făpturi apar într-o înlănţuire firească şi necesară. i-a pus la păstrare sub întuneric. 1). în ziua a patra. Pornirile cele rele ale făpturilor au fost de la început? . cum a făcut bun tot ce există (Fac. Dumnezeu a urmat o anumită ordine a făpturilor. ei au o puternică influenţă asupra celor răi. adică fără formă (Fac. Plantele şi toate celelalte animale trebuiau să apară înaintea lui. începând cu lumina şi terminând cu omul. în lanţuri veşnice. Omul nu putea să apară decât atunci când toate cele trebuitoare vieţii lui erau create. În ziua a şaptea Dumnezeu Sa odihnit de lucrările Sale. 2). Dumnezeu i-a făcut buni. La judecata obştească. Am văzut mai înainte că „cerul” din aceste cuvinte înseamnă lumea nevăzută a îngerilor. Dumnezeu a făcut în ziua întâi lumina. tot felul de animale şi la urmă pe om (Fac. Aşa.Această răutate le vine din iubirea de sine şi din mândrie. arată adânca înţelepciune a Ziditorului. 116. Apropiindu-se mult de oameni. Prin căderea lor radicală. ca să îngăduie acestora să se sprijine unele pe altele. El nu putea veni în lume înainte de apariţia vieţii. peştii şi păsările. Ce se înţelege prin cuvintele „văzutelor tuturor”? Sf. luminătorii cerului. animalele cu câte patru picioare. Această lume văzută.

din mâinile lui Dumnezeu. Scriptură despre facerea omului şi starea lui dinainte de păcat? Sf. ca să nu fie bănuiala că altcineva a fost ziditorul femeii decât Dumnezeu. Omul a fost făcut deci printr-un act special. bărbat şi femeie. un singur izvor al neamului omenesc. Scriptură ne spune că în ziua a şasea. 1. din el. şi a adus-o lui Adam. 28). a zis: „Să facem pe om după chipul Nostru şi după asemănare” (Fac. a fost făcută pentru continuarea neamului omenesc.Nu. a făcut pe om şi a suflat în faţa 1ui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac. . ci mai întâi bărbatul şi apoi. Dumnezeu. bărbătească. După ce existenţa lui a fost hotărâtă înainte de facerea lumii şi la fel şi stăpânirea lui asupra acesteia. Dumnezeu îi pregăteşte aducerea lui la existenţă şi alcătuirea fiinţei lui. 2. luănd Domnul Dumnezeu ţărână din pământ. 119. Aceasta arată cinstea deosebită dată de Dumnezeu omului. femeia. Scriptură despre femeie? Dumnezeu a văzut ca nu este bine să fie omul singur: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său… a făcut bărbat şi femeie” (Fac. pentru că în bărbat şi în femeie este o singură fire trupească. de la început nau fost făcuţi pereche. zice Sf. nevinovate şi nevătămătoare atunci când au fost zidite: „Şi a privit Dumnezeu toate câte făcuse şi iată erau bune foarte” (Fac. că este luată din bărbatul său” (Fac. 27). Efrem. Făpturile au fost curate. în vârstă tânără. femeie. cum zice un prooroc: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit” (Iov 10. „Şi. 7). aşa cum tot cartea Facerii spune: „Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe ei zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (Fac. ori două femei. Eva. 31). sau doi bărbaţi. 22-23). Adam. Eva a fost făcută din coasta lui Adam. 2. ci din coasta lui Adam. ea se va nume femeie. 1. Cea dintâi femeie. De aceea. în Sf. Ce ne descoperă Sf. după ce a făcut toate celelalte fiinţe. „Şi a făcut Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din. 26). Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. 1. 117. 118. Omul a fost făcut din pământ. Ce spune Sf. 1. De ce Eva n-a fost făcută din aceeaşi ţărână ca Adam? Eva n-a fost făcută din ţărână. Treime. pentru. 8).

2. 7). inimă curată şi voinţă liberă. De aceea nu simţeau nevoia de a se acoperi.120. 1. În Rai se aflau şi pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. iar asemanarea lui Dumnezeu în om este înfăptuirea acestei desăvârşiri prin împreunălucrarea harului dumnezeiesc cu silinţele omului. unde l-a aşezat? După ce a făcut pe om. 9). chipul lui Dumnezeu înseamnă: 1. 8. ferit de orice plăcere vinovată. peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Fac. El însă nu era desăvârşit. plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat” (Fac. Nu era încă în el frământarea mişcărilor neorânduite. cinste l-ai încununat pe el şi l-ai pus pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale” (Ps. peste păsările cerului. 122.2. ci o stare de nevinovăţie şi nerăutate. adică cu acoperământul nepiericiunii. „Micşoratu-l-ai pe dânsul (pe om) cu puţin faţă de îngeri. În amănunt. cât . adevăr şi bine. Stăpânirea peste făpturile pământului. Dumnezeu l-a aşezat în Rai şi i-a pus hrana la îndemâna. căci desăvârşirea se câştigă prin încercare şi deprindere. 5-6). Raţiunea şi voia liberă în năzuinţa lor spre Dumnezeu. primii oameni n-aveau pofta trupului. Îmbrăcaţi în haina Duhului Sfânt. S-au acoperit cu harul. După ce Dumnezeu a făcut pe om. Ea constă în curăţia păstrată prin împreunălucrarea chipului cu harul de la început. înainte de păcat? În Rai primul om era împodobit cu minte sănătoasă. cu slavă şi cu. 121. simţirea. aşa cum pretind unii. Sfinţenia primilor oameni nu era desăvârşită. Ce înseamnă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om? Chipul lui Dumnezeu în om este mănunchiul de puteri sufleteşti: raţiunea. Ei se acopereau cu harul divin. Firea omenească era înfrumuseţată prin părtăşia ei cu Duhul Sfânt (Fac. 2. cu care omul se îndreaptă spre Dumnezeu printr-o activitate neobosită pentru desăvârşire. Care era starea omului în Rai. peste toate animalele. Numai această părtăşie îi asigura lumina sfinţeniei şi apropierea de Dumnezeu. potrivit cuvântului Scripturii: „… umpleţi pământul şi-l supuneţi şi stăpâniţi peste peştii mării. dar ea nu era nici numai o stare de nepăsare şi neştiinţă copilărească. făcând „Să răsară din pământ tot soiul de pomi. voinţa. Mintea lui Adam era într-o continuă înălţare minunată spre Dumnezeu. trupul era liniştit. 28).

Din primele clipe ale facerii lui el se înfăţişează cu o minte ageră. Care este porunca lui Dumnezeu. de care Adam trebuia să asculte? . Ei n-au fost zidiţi nici nemuritori. el face legătura cu Dumnezeu. deci fără trebuinţa îmbrăcămintei. Prin trupul său. Omul a fost făcut să fie făptura aleasă a slavei dumnezeieşti. şi-şi menţinea vrednicia neatinsă a firii. adică în puterea de a vorbi. Adam apare înzestrat cu o uimitoare uşurinţă de cunoaştere şi cu o înţelepciune deosebită. 2. ca unul care păstra în el lumina limpede şi curată. ci în stare de a ajunge la nemurire sau să moară. după cum se şi putea abate de la desăvârşire. El este încununarea întregii zidiri. se arată firea raţională a omului. 124. Harul care punea pe Adam în legătură cu Dumnezeu l-a înzestrat cu puterea ca el să dea nume făpturilor supuse lui: „Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor pământului” (Fac. starea omului înainte de păcat era o stare de curăţie. după ascultarea sau neascultarea lor faţă de porunca lui Dumnezeu. Cu ce scop a făcut Dumnezeu pe om? Dumnezeu a făcut pe om pentru ca acesta să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a cunoaşte. a venit ruşinea şi cunoaşterea goliciunii. Prin urmare. Omul putea înainta spre această desăvârşire. Neascultarea şi păcatul nesăvârşindu-se încă.timp au fost aproape de Dumnezeu. Părinţi. În limba. el face legătura cu lumea. folosindu-se de acelaşi mare dar. înainte de păcat. trăiau o viaţă fericită. Scriptura zice: „Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau” (Fac. 2. de fericire. iar prin sufletul său. pe care o capătă Adam odată cu zidirea lui. Adam si Eva trăiau în Rai ca îngerii. este o lume în mic (microcosm). de cunoaştere. ei erau îmbrăcaţi în mărirea cea de sus. de putinţă de a nu muri. de a iubi şi de a slăvi pe Dumnezeu. cum zic Sf. dată lui de Dumnezeu. 25). Primii oameni. 123. După călcarea poruncii însă. 20). pe care Ziditorul l-a pus în el: libertatea. nici muritori. De aceea nu se ruşinau. dar nu era o stare de desăvârşire deplină. Rostul său în Rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu.

15. 4. 2. fiindcă îşi are originea în căderea protopărinţilor noştri prin neascultare faţă de porunca dată lor de Dumnezeu (Fac. personal.). 12-19. 23. ci ca o stare păcătoasă. II Cron. Iov 4. 128. Ecl. 6-19). 14. vei muri negreşit” (Fac. 20. Ceea ce se poate spune este că păcatul acesta. Pentru că această stare păcătoasă este egală cu păcatul însuşi. 7. 17-19. Biserica a rânduit botezul copiilor. 14-16. Care au fost urmările păcatului strămoşesc? Păcatul strămoşesc a adus primilor oameni pierderea harului lui Dumnezeu. Cum se numeşte acest păcat al lui Adam? Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc. 2-4. 5. 20. 15 şi urm. 126. prin întunecarea în parte a puterilor sufletului şi prin înclinarea mai mult spre . 52. Rom. şi Adam după ea. Ps. 3. 5. 13. adică ruperea legăturii cu Dumnezeu. 12). Apostol Pavel: „Printr-un om (Adam) a intrat păcatul în lume” (Rom. cu ei înşişi şi cu lumea. 16-17. 125. 8). ca o înclinare spre păcat. a prezis necazuri şi suferinţe primilor oameni. Prov. moştenesc aplecarea spre păcat. Sirah 25. pe care-l moştenim din tată în fiu. 2. 4. nu ni se socoteşte ca păcat al nostru. Iacov 3. izvorâtă din călcarea poruncii dumnezeieşti şi care este egală cu păcatul. 20. i-a scos afară din Rai. cum spune Sf. în faţa legii lui Dumnezeu. 3. Dar din îndemnul diavolului în chip de şarpe şi sub pornirea mândriei lor. Acest păcat a mai adus slăbirea chipului 1ui Dumnezeu în om. I Ioan 1. Eva întâi. Cum se moşteneşte păcatul strămoşesc? Aceasta este o taină mare. prin naşterea fireasca. 127. căci în ziua în care vei mânca din el. Adam şi Eva au păzit această poruncă? Un timp au păzit-o. dar le-a făgăduit pe Mântuitorul (Fac. Păcatul acesta a trecut la toţi oamenii. 10-12. 6. 6. 27. 7. care nu au păcatele celor vârstnici dar care totuşi. 25. călcând porunca lui Dumnezeu. au mâncat din pomul oprit. 50. Dumnezeu a blestemat pe şarpe. care vine de la Adam (Fac. 17). 3. 2. 3-4. 1-3.Porunca pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam era aceasta: „Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci. 36. 9. 57.

Pronia sprijină orice lucrare bună. trupurile lor sau deschis plăcerilor şi necurăţiilor. legate de viaţa trecătoare. cu cele trei trepte ale ei: trupească. primii oameni au pierdut sfinţenia curăţia şi putinţa de a nu muri. nici. ei au fost dezbrăcaţi de înălţarea spre Dumnezeu şi de privirea directă a lui Dumnezeu. s-a întunecat.rău decât spre bine. De ea ţine profeţia în Vechiul Testament şi planul mântuirii. primii oameni şi-au pierdut liniştea desăvârşită a trupului. Dumnezeu însuşi a vestit primilor oameni că vor muri dacă nu vor asculta porunca (Fac. cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu Se îngrijeşte de ea? Dumnezeu Se îngrijeşte de lume. Pierzând harul. că nici nu seamănă. 2. ci numai pentru că au călcat porunca dumnezeiască. . Mintea se mişcă greu. deosebeşte anevoie cele ce are de cunoscut şi mai mult se depărtează decât se apropie de luminile curate ale Duhului. 15. Ea nu mai vede decât anevoie pe Dumnezeu. 22-23). Firea întreagă s-a îmbolnăvit de păcat «prin neascultarea unuia singur». şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte” (Matei 6. Neascultând-o. pedeapsa lor a fost moartea. cum ne spune Mântuitorul însuşi: „Priviţi la păsările cerului. fiindcă a fost scos din Rai (Fac. nu adună în jitniţe. Apostol Pavel este „plata păcatului” (I Cor. care după Sf. El s-a îmbolnăvit. Omul n-a murit cu totul pentru cele dumnezeieşti. 129. priveşte mai mult spre lucrurile pieritoare. 26). Nu trebuie să se creadă că Adam şi Eva şi-au atras această pedeapsă pentru că au mâncat dintr-un anumit pom purtător de nenorociri şi de moarte. 22). Adam şi-ar fi asigurat. Pedeapsa cea mai mare a păcatului a fost moartea. Prin pronie. spre scopurile pentru care au fost create. După facerea lumii. 3. Despărţiţi de cele veşnice şi lunecând spre piericiune. 17). la care ar fi contribuit şi pomul vieţii. Dar această slăbire nu înseamnă ştergerea sau stingerea completă a chipului lui Dumnezeu în om. de care el nu s-a putut folosi. Pierzând harul care-i acoperea. le ocroteşte şi le îndreaptă. Dacă ar fi ascultat porunca dumnezeiască. Prin păcatul strămoşesc. Dumnezeu păstrează lumea în totalitatea ei şi fiecare lucru şi fiinţă în parte. pe care Dumnezeu le cunoaşte şi le îngrijeşte. de la cele mai mici până la cele mai mari. prin diferite mijloace. ei au pierdut şi roadele harului. nici nu seceră. Ea se arată în toate lucrurile lumii. Chipul lui Dumnezeu în el a slăbit. căci păcatul a trezit în ei pofta cărnii. putinţa de a nu muri. Prin păcatul lor. Această lucrare prin care Dumnezeu Se îngrijeşte de lume se numeşte pronie sau providenţă. sufletească şi veşnică. moartea.

Dar odată întâmplate. Dumnezeu nu numai păstrează. Iar Clement Alexandrinul zice: «Înfăţişarea. Am văzut faptele oamenilor neisprăvind nimic fără Dumnezeu. 5). alta data alta. care face sa se . iar creşterea tuturor pe pământ e de la Dumnezeu. le îmboldeşte spre mai bine cât este în puterea acestora». pentru că nici nu le-a făcut. fără să le fi făcut. ordinea şi măiestria lucrurilor văzute ne arată pronia dumnezeiască”». lipindu-se acolo de Domnul (I Cor. 29). dar şi conduce lumea spre mai multă viaţă (Ioan 10. Am văzut corabie fără cârmaci scufundându-se. Prin pronie. dar o data premerge una. o îngrijeşte. se scurg şi pier». Am văzut cetăţi şi republici deosebite în constituţia lor şi am înţeles că toate există în rânduiala lui Dumnezeu. spre desăvârşirea şi transfigurarea întregii creaţii (Evr. 2. sau miscandu-se mai intai lucrarea in chip treptat atrage mintea in locul veseliei si o leaga de chemarea Domnului Iisus si in unirea cu EL Caci desi Duhul lucreaza deosebit in fiecare. Prin pronie. precum voieste. Fără această lucrare ele se duc. mai bine zis cate o intrare din fiecare parte la rugaciunea mintii. in cele doua feluri pomenite mai inainte. Turma e de la păstor. Dumnezeu opreşte răul şi îl întoarce spre bine. 10). «Dumnezeu. ele sunt îndreptate spre ceva folositor de bine nesfârşita bunătate. nu fără ele. Am văzut lumea şi am înţeles pronia. conlucrând cu puterile făpturilor. Dumnezeu păstrează şi conduce lumea. dar după ce a adus-o. cum ne spune Mărturisirea lui Dositei: «Cele rele le ştie mai dinainte şi le îngăduie Dumnezeu. Care le conduce. De zici îngeri. zice Sf. care se lucreaza prin Duhul in inima. Efrem Sirul scrie despre pronie astfel: «Am văzut case şi m-am gândit la gospodar. care. Ioan Gură de Aur. de zici arhangheli. de zici toate cele văzute şi nevăzute. Uneori lucrarea se iveste in inima. toate acestea se bucură de pronia Lui. se intelege. dupa imputinarea patimilor.11).12. Sf. nu numai că a adus la lumină zidirea. dar El nu Se îngrijeşte de ele. prin chemarea continua a lui Iisus Hristos.6. de zici puterile cele de sus. Despre cele doua feluri ale rugaciunii Sunt doua feluri ale unirii.17). cum zice Apostolul (I Cor. Sau mintea o ia inaintea ei. cum zice Scriptura.„Au doar nu se vând două vrăbii pentru un ban? Şi nici una dintre ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru” (Matei 10.

muta-ti mintea la cealalta jumatate si zi: "Fiul lui Dumnezeu. adica impotriva dracilor si a patimilor. chemata atunci ca la o masa prea imbelsugata." (Ps. zice Solomon. adica mintea vazatoare si lucratoare. ca unul ce e facut continuu. ca nu cumva sa fie o vreme care sa desparta rugaciunea ta continua si sa nimeresti ceasul in care sa fie auzita. miluieste-ma! Pe urma. adica samanta rugaciunii. sau cu sufletul: "Doamne Iisuse Hristoase. iar "cei ce Ma mamanca pe Mine vor flamanzi inca" (Intel. miluieste-ma!". sau iarasi: "Ca a intors Domnul robia Sionului(Ps. fiindca plantele ce se rasadesc continuu nu prind radacina.arate caldura dumnezeiasca. Infraneaza-ti si miscarea plamanilor. care va ajunge la tinta. pentru ingustimea. strangand-o in adancul inimii si oprind-o de la imprastierea obisnuita.6). prin lucrare. si tine-o in ea. veselindu-se intr-o desfatare dumnezeiasca: "Gatit-ai inaintea mea masa. Fiindca nu cunosti. pe cat ii este cu putinta. in umeri si in grumaz. Alteori Duhul atrage mintea la sine. din lene. caci nu trebuie sa le schimbi necontenit. Cum trebuie sa fie facuta rugaciunea? "Dimineata sa semeni samanta ta".11. care cu Dumnezeu.24). Atunci poate zice si ea cu proorocul: "Tie se cuvine cantare. in inima. 4. ci-si muta locuinta din Babilon in Sion. caci Dumnezeul nostru este foc ce mistuie patimile. 29. Mintea aceasta. aduna-ti mintea din partea conducatoare. si Tie se va da rugaciune in Ierusalim" (Ps. Aplecandu-te apoi cu incordare.5). "Iar seara sa nu inceteze mana ta" (Eccl. ca sa simti durere in piept. (fiindca cele trei cuvinte nu sunt o mancare care sa se poata manca continuu. zice.4. sau iarasi: "Bucura-se-va Iacob si veseli-se-va Israel. striga staruitor cu mintea. caci . biruie patimile si-L vede pe El prin contemplatie. osteneala si greutatea lucrului. Sir.2). canta. ca sa nu rasufli in voie. Atunci mintea nu mai e dusa din Ierusalim in robie la asirieni. in Sion. aceasta sau aceea. Dar zi mult fiecare jumatate. impotriva celor ce ma necajesc" (Ps. la loc mai inalt.21). 52.1). cum zice Scriptura (Deut.7). Sezand deci de dimineata pe un scaun ca de-o palma.20. 125.

sau o preda roaba uitarii. spre cele ce nu trebuie. care porneste de la inima. dar cugetarea rataceste si se indeletniceste cu altele. in chip intelegator toate cate am gresit. nu le baga in seama. 104. atunci El iarta indata toate celor ce I se roaga cu smerenie si cu zdrobire de inima si cheama pururea numele Lui cel sfant. Ci inframandu-ti rasuflarea. ne-am despartit de Dumnezeu. nu de la fire. Caci zice Scararul: "Biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus. ea tine cu adevarat mintea la sine si o veseleste si o libereaza din robie. sau o face sa judece unele in locul altora. Caci prin calcarea poruncilor Celui ce ne-a nascut pe noi a doua oara. sa nu te sperii. de nu va fi tinuta de Duhul. Se intampla uneori insa. fiindca nu e arma mai puternica decat aceasta. deprinzandu-se de la inceput cu aceasta. pentru ca e pururea in miscare. Dar cand vine lucrarea rugaciunii. marturisindu-i Lui. intuneca mintea si risipeste cugetarea. Rasuflarea cu gura stransa tine mintea . Chiar daca ti se arata intelesuri bune ale lucrurilor. in fiecare zi. Caci zie: "Marturisiti-va Domnului si chemati numele cel sfant al Lui" (Ps. Iar de vezi ivindu-se sau luand chip in mintea ta necuratiile duhurilor sau ale gandurilor.7). Aceasta nu se supune nimanui. in cer si pe pamant" Despre felul cum trebuie tinuta mintea Afla ca nimeni nu poate de la sine sa tina mintea. iar pe ei sa-i biciuiesti in chip nevazut prin dumnezeiescul nume. rapind-o de acolo. si incuind mintea in inima si savârsind neincetat si staruitor chemarea Domnului Iisus. dar numai in parte si iarasi se imprastie. sa le arzi si sa le opresti pe acestea. pe cat e cu putinta.suflarea plamanilor. Alunecand mintea de acolo si despartindu-se de Dumnezeu. decat numai daca se supune lui Dumnezeu si e oprita de El si se uneste cu El cu veselie. decat numai celor desavarsiti in Duhul Sfant. Ca urmare. fara sa simta. ca mintea se roaga si sta in inima. . indreptandu-se. pierzand simtirea intelegatoare a Lui si unirea cu El intru simtire. Caci este nestatornica. care au ajuns la neimprastierea in Hristos Iisus. Ea nu mai poate sa se opreasca altfel. e purtata in toate partile ca o roaba. rugandu-se Lui neincetat si staruitor. ci fiindca si-a insusit obisnuinta imprastierii prin nepurtare de grija.

Gandurile pot veni si dinspre suflet si dinspre trup. ca unii ce au imbracat toate armele Lui. des si cu staruinta si vor fugi.un ochi scrutator va observa de indata din afara ceea ce se ascunde in noi. Pe langa toate acestea.. e foarte bine sa avem un prieten de incredere .. o discernere deocamdata putin sporita intre ceea ce este firesc si ceea ce . ci intotdeauna sa fii prudent in ceea ce le priveste. urmareste cu atentie mersul treburilor si vezi ce ganduri le insotesc si cu care ganduri se ispravesc pentru ca prin aceasta sa le judeci pe cele ce s-au furisat de la inceput in inima.24). Iar tu. poftele si gandurile sunt toate diferite. Pe acestea din urma poate simti oricine. desi noi s-ar putea sa nu bagam de seama.Despre alungarea gandurilor Nici un incepator nu poate alunga vreodata vreun gand. Pricina acestei [inselaciuni] este inca nepovatuita curatie a inimii. Ele par a fi mai degraba altceva decat ceea ce sunt ele de fapt." (Luca 8. bunatate si curatie nici macar o iota. Caci nerabdand caldura inimii izvorita din rugaciune. pofta si gand. exista ganduri grosiere si foarte grosiere. Ar trebui. Cand vorbim de ganduri foarte subtiri. sau. nu ne referim numai la cele ale duhului. 4. Domnul cel grabnic la ajutor "va face indata dreptate celor ce striga din tot sufletul catre El. ziua si noaptea. furisarea in adancuri. Insusirea lor caracteristica este subtilitatea. "Bate pe cei ce te razboiesc cu numele lui Iisus". prin urmare. fara vreo intinaciune a patimilor. Caci numai cei puternici pot razboi si alunga gandurile. zice Scararul. daca nu-l alunga Dumnezeu. nu este neaparata nevoie sa intram in toate amanuntele razboiului cu fiecare gand in parte. cheama pe Domnul Iisus. astfel incat persoana crede ca lucreaza in curatie. Vom face doar cateva observatii: 1) Exista ganduri subtiri si ganduri foarte subtiri. cand de fapt lucreaza din patima. Caci patimile. primele insa se strecoara pe neobserva in clipa salasluirii lor in inima. fiindca Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toata rautatea (Deut. vadindu-se mai tarziu prin lucrare. ci impreuna cu Dumnezeu poarta razboiul impotriva lor.7). sa nu te mai increzi in propria-ti liniste. Sfantul Grigorie Sinaitul Lupta cu fiecare gand in parte Asa este razboiul cu fiecare patima. mai exact. venind gandurile. In consecinta. Dar si acestia nu de la ei alunga gandurile. fug ca arse de foc.

gandul subtire si foarte subtire va deveni grosier si foarte grosier. pentru ca nu vom intalni niciodata un om ale carui reguli sa poata fi aplicate intocmai de noi. Aceste ganduri care vin fara de incetare sunt impovaratoare si ucigatoare. Vrajmasul are o lege a lui . credinta si statornicia si pentru a plasmui cu mai multa intelegere omul launtric. separandu-le de noi insine si de libertatea noastra de a gandi si de a crede. Legea cea mai importanta este aceasta: sa nu . Despre acestea se cuvine sa stim ca nu sunt de la fire . cat la insiruirea lor. 3) Gandurile cu care trebuie sa ne luptam nu sunt intotdeauna rele. Acestea sunt de fapt ispite precum: hula. cu toate acestea nu trebuie trecute cu vederea. sa nu le primim si sa tinem inima neinrobita de ele. iar cel mai adesea par inofensive. de multe ori. pofte si patimi care vin pe neasteptate sub chipul unor tulburari trecatoare dar sunt si unele cu mult mai statornice. pentru a nu face nimic pripit. Cand acestea vor spori. pentru a ne incerca si a ne intari dragostea. oricat de bun ar parea el. ele pot sa para bune. 2) Sunt ganduri.nu ne ataca de la inceput cu patima intreaga. Mai bine e sa procedezi asa: sati stabilesti o ordine a lucrurilor . insa un al doilea si un al treilea le primim cu mai mare ingaduinta si atunci se naste pofta si patima. ci rabda o vreme. Lucrul de capetenie este sa nu inclinam spre ele. deznadejdea si necredinta. le apartine numele de ispititoare. De aceea trebuie sa le rabdam cu bucurie. adica [de a sti] pe care sa le primim si pe care sa le izgonim. Domnul le ingaduie anume pentru a ne curati. si de aici mai e un pas pana la invoire si faptuire. Unii au asteptat cinci ani de zile pana au implinit un gand. luni sau chiar ani la rand. nu se poate intocmi o lege pentru asa ceva. chiar daca sunt prea pline de amaraciune pentru o inima in care s-a pogorat harul de curand. nu te misca spre dansul de indata. Chiar daca un gand nu are nimic rau in sine sau in urmarile lui. Lor. fiindca atentia va fi ascutita de experienta si va invata simtamintele inimii sa discearna binele si raul. in orice imprejurare ne-am gasi. ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui.este nefiresc. Celelalte doua [feluri de ganduri] trebuie judecate sau cantarite.sa le izgonim de indata.desi dupa trasaturi sunt asemanatoare cu ea . Sa afle fiecare din propria experienta.sa te tii de ea si sa izgonesti tot lucrul nou se iveste. Sa fim cu multa luare-aminte insa nu atat la ele. care tin zile.ci sunt intotdeauna de la cel viclean. mai mult decat oricaror altora. Cu privire la cele nelegiuite exista o lingura regula . Poate ca primul gand l-am lzgonit cu manie. Dupa cum arata si virtutea de toti laudata a deosebirii gandurilor. Cele dintai sunt usoare.

este oare cu putinta sa zugravesti toate inselarile. insa pentru a reusi sa facem asa ceva trebuie sa avem ganduri de rezerva. Cel ce e nimic si praf si cenusa cugeta despre sine ca ar fi ceva. 4) Gandul cel rau ispiteste. Pe langa acestea. foarte trebuincios pe timp de razboi -adica in cazul in care nu izbutim sa izgonim gandul prin ura. putem afirma fara putinta de tagada ca nu este minut in care noi sa nu zacem in inselare. dar constituie arma lui cea mai importanta. adica sa le pricepem obarsia. Acestea nu sunt singura munitie de razboi. Este limpede pentru oricine ca ele pot ataca toate laolalta. si asta se intampla din pricina ca raul salasluieste inca in noi. Ne vom intocmi astfel un veritabil depozit de munitie. cu inceputurile si insusirile lor? Trasatura lor de capetenie este aceea ca persoana in cauza se socoteste cu toata taria a fi ceva ce de fapt nu este crede de pilda. insa dar cel ce se biruie de al doilea se afla intr-o stare de amagire. asa incat cel ce este biruit de primul se socoteste printre cei ce au pacatuit sau au cazut. ispitindu-ne si convingandu-ne. fiecare gand subtire de care nu ne dam seama ne tine in inselare. urmarile si mijloacele de a le alunga. ca este chemata sa-i invete pe altii sau are darul unei vieti nemaiauzite etc. in mod . Radacina si izvorul acestor pareri de sine este gandul foarte subtire ca "eu sunt ceva si inca ceva insemnat". 6) Exista ganduri trupesti. Nesocotirea acestei legi a fost dintotdeauna si inca este pricina inselaciunilor si a caderilor mari. iar noi trebuie sa-i punem in fata ceva care sa-i arate netemeinicia. pe cand cel ce pare a fi bun amageste. nefiind izgonit. pe cand binele este pe dinafara. ganduri sufletesti si ganduri duhovnicesti. iar vrajmasul se alipeste de aceasta inchipuire de sine foarte subtire si-l prinde in mrejele sale viclene pe om. In alte scrieri putem gasi descrierea altor patimi si regulile potrivite lor. iar noi credem ca de fapt suntem calauziti de un gand bun si evlavios. Acestea fiind spuse. dar ca. umblam printre fantome si suntem ademeniti si inrobiti de ele intr-un chip sau altul. iar el incepe sa-si faca lucrarea-i blestemata. In privinta celor de mai sus. Sfintii Parinti au ales opt patimi de capetenie si au infatisat pilde de care se poate folosi oricine vrea sa le biruie. motiv pentru care ochii nostri [launtrici] sunt incetosati. 5) Este bine ca la inceput sa adunam cunostinte despre fiecare gand in parte.te increzi in mintea si in inima ta si sa marturisesti fiecare gand parintelui tau duhovnicesc. Cea mai importanta colectie de asemenea invataminte se afla la Sfantul Ioan Scararul.

Cand acestea apar in suflet. in vreme ce gandurile sufletesti si duhovnicesti se vadesc mai tarziu. El trebuie pus neaparat in legatura cu razboiul neincetat cu patimile sau cu dezradacinarea. iar cei din urma sunt aproape de nepatimire. adica de nedezlipirea de patimi. Nevoitorul trebuie sa stie sa-si schimbe pozitiile de lupta potrivit cu fiecare dintre ele. si [din aceia] care le biruie". si aceasta deoarece noi am lucrat in chip patimas. Fiinta lui launtrica se transforma intr-o oglinda curata in care se reflecta lucrurile duhovnicesti. poftele si patimile nu trebuie privit ca fiind unicul mijloc . cu toate ca este de o importanta covarsitoare si de neinlaturat. 8) Urmarea razboiului poate fi o minte lipsita de ganduri. Trebuie sa faca astfel pentru ca nu cumva. cu atat osteneala se lungeste fiind presarata de opriri si porniri dezordonate. Cu cat este cineva mai ingaduitor si cu cat se cruta mai mult. Cei dintai pacatuiesc. avand in el o [mare] putere de cucerire. atata vreme cat avem suflare. [din aceia] care se lupta cu patimile. Aceasta stare a lucrurilor este hranita de mila de sine. desteptandu-si intotdeauna un simtamant potrivnic . la inceput le simtim mai lesne pe cele trupesti. omul a ajuns la nepatimire. lupta nu se curma. Fiecare lucrare patimasa a mai varsat un strop de patima in puterile noastre.cu atat mai repede va dobandi curatia. . In general. 9) Razboiul mintii cu gandurile.firesc. biruindu-si trupul. Pricina este ca lucrarea patimasa a patruns puterile noastre firesti. Cu cat este mai inversunata impotrivirea cuiva fata de o patima . precum apa imbiba un burete sau mirosul intra intr-o haina. stingerea si indepartarea lor prin lucruri opuse. o inima neinrobita de patimi si o vointa descatusata de inclinarile pacatoase. Crutandu-se si miluindu-se pe sine. omul il odihneste pe adevaratul dusman si devine propriul sau adversar.prin care se inlocuiesc si se inlatura toate celelalte de curatire a intinaciunilor noastre. desi poate conteni chiar pentru o perioada mai indelungata. 7) Avva Dorotei spune: "Sunt [din aceia] care lucreaza patima. cei din mijloc au purces pe drumul curatirii de sine.neingaduind nici macar un gand si cu atat mai putin pofta si indulcirea in ea. iar toate lucrarile impreuna au umplut puterile noastre de patimi. cel cu sufletul impacat poate fi lovit in duh. sa se faca fara de grija din pricina unui simtamant de siguranta si sa fie biruit de aceea de propriu-i. ci dezradacinandu-le grabnic pe acestea din inima daca au intrat.

De pilda. Totusi. Sfintii. asupra caracterului nevoitorului si asupra faptelor bune menite sa sustina aceasta activitate. El trebuie sa continue intr-o stransa impreuna-lucrare cu savarsirea faptelor potrivnice. dupa ce-o vei fi folosit de mai multe ori. astfel incat fiecare fapta care patrunde in puteri sa izgoneasca partea corespunzatoare de patima. cat si o anumita lumina in suflet. Razboiul mintii impreuna cu razboiul activ vor lovi patima si dinauntru si din afara si o vor nimici la fel de repede precum piere un dusman impresurat si atacat si din fata si din spate. daca se foloseste cum trebuie. urmand apoi sa le risipim pe toate odata. In primul caz trebuie sa avem drept tinta patimile de capetenie: iubirea de placeri. in supunerea fata de altii si in a ne socoti pe noi insine a fi nimic (vezi Sfantul Varsanufie). vei simti deja slabirea patimilor. atunci toata truda noastra va fi zadarnica. De aceea. ca si cum le-ar lega de sine sau le-ar da prin sine un punct de sprijin. Pe cea de-a doua treapta se afla patima cea mai mare pe care o lucreaza cineva si care se vadeste pe sine in vremea convertirii. deoarece de faptuirea potrivnica unei patimi se poate lipi o alta. este atat de puternica incat. cladind aceasta structura. Aceasta metoda. si in general. Fagaduind sa nu mai pa-catuiasca. iubirea de arginti si cugetarea trufasa. atunci cand omul vine la cunoasterea propriei pacatosenii si se pocaieste.Prin urmare. Razboiul mintii nu face decat sa alunge patimile din constiinta. 10) In aceasta lupta sustinuta de indreptare a noastra trebuie sa tinem seama de randuiala si ordinea binecunoscute si. putand chiar sa inmulteasca patimile in loc sa le imputineze. Savarsirea a cat mai multe fapte de acest fel va sili toata patima sa iasa afara. totusi patima ramane ascunsa si inca vie. au privit acest fel de lucrare ca fiind prima treapta. Putem vadi celelalte patimi doar slabind si biruind patima principala. Daca nu ne dam seama de aceasta. usu~ rinta si libertate. postul se poate insoti cu slava desarta. mai ales asupra acestei patimi este concentrata atentia nevoitorului. care s-au nevoit fara incetare pentru a se curati. chiar si dupa convertire patima principala trebuie sa fie cea mai apropiata tinta a luptei impotriva pacatului care are salas in noi. Ea atrage la sine toate celelalte patimi. sa ne indreptam atentia asupra firii patimilor. pentru ca altminteri poate ramane cu desavarsire sterp. Si atunci faptele potrivnice vin sa zdrobeasca capul sarpelui. . Apoi sa ne nevoim in necrutarea si mania fata de sine. pentru a stoarce toata patima e necesar sa lucram prin cele potrivnice ei. aceasta nu inseamna ca poti curma de acum razboiul mintii.

Pe langa Respectarea randuielii aratate mai sus. crescand si intarindu-ti treptat puterea. Trebuie inaintat pas cu pas. virtutea este sloboda sa caute resturile ostirii dusmane. dupa propriul sau discernamant si mai ales dupa imboldurile launtrice. dupa o anumita impartire dreapta. astfel incat sa nu alergi de la un lucru la altul. ura din care vine si puterea de a i ne impotrivi. indata dupa el sau impreuna cu el se face si lupta launtrica. nevoitorului ii vin ganduri despre osteneli si fapte ascetice care sa starpeasca definitiv patimile si sa le taie din radacina. mai tarziu impotriva izvorului lor. chiar de la inceput se duce razboi impotriva patimilor precumpanitoare. . Cerinta nevointei trebuie sa vina dinauntru.Trebuie sa ne indreptam de la inceput toate fortele impotriva ei si aceasta mai cu seama din pricina faptului ca in acest moment avem multa ura fata de ea. iar apoi. in sfarsit. Acestea sunt scopurile luptei si ele trebuie implinite dupa randuiala cunoscuta. Altminteri vei semana in sufletul tau trufia si nu vei dobandi nici roade adevarate. Cu cat lucrezi cu mai multa hotarare si staruinta. asa cum uneori se intampla ca tratamentul medical sa fie reglat cu mai multa acuratete de nevoile si sensibilitatea pacientului. astfel incat nevointele sa sporeasca o data cu sporirea puterii si indemanarii tale duhovnicesti. nu vom putea sa le biruim pe celelalte. asemenea celui risipit. s reste pe potriva ei si cea exterioara si intarindu-se cea exterioara se intareste de asemenea si cea launtrica. Trebuie sa ne luptam mai intai cu patima care se desteapta si se vadeste pe sine. fiindca sfarsitul este cel care incununeaza toata nevointa. Iar fara a o zdrobi pe aceasta dintai. insasi impotrivirea trebuie sa se supuna unei cresteri treptate. cand amandoua sunt indeajuns de puternice. Se pare ca asa se desfasoara lucrurile: imediat dupa convertire se duce un razboi activ cu patimile. Pe a treia treapta este de la sine inteleasa necesitatea respectarii unei randuieli a faptelor celor dupa Dumnezeu.crescand nevointa launtrica. Altminteri lucrarea ta va semana cu un petic nou [cusut] la o haina veche. Astfel. cand toate sunt ingenuncheate. Si nevoitorul sa ia aminte la tot ceea ce ii arata experienta sa intr-ale ostenelii duhovnicesti. cu atat vei fi mai aproape de deznodamant si de pacea sufleteasca. Mai tarziu ele se intai resc si sporesc reciproc . Marile nevointe si lucrari ascetice nu trebuie luate asupra-ne dupa cum ne taie capul si nici nu trebuie sa-i sfatuim pe altii sa se dedea lor. Staruie in lucrarea pe care ai inceput-o pana se vor ivi si roadele.

sau. daca doresti si cauti curatia. faptelor si cuvintelor noastre. S-ar putea intampla sa nu zaresti intotdeauna dusmanul in razboiul mintii. Lasa-te in mainile lui precum un material brut. roaga-te fierbinte Domnului sa-ti descopere un parinte si o calauza si. Apoi incredinteaza-te lui. adica a tot ceea ce ni se intampla sau savarsim noi. arunca de la tine orice grija de sine si adaposteste-te sub aripa parintelui tau. lucrul care este cel mai important. Descoperirea gandurilor si ascultarea fata de un batran sunt cele mai puternice lucrari pentru starpirea patimilor si biruirea demonilor. dar. Iata de ce a te incredinta povatuirii unui parinte duhovnicesc trebuie socotita drept cea mai buna si cea mai spornica metoda pentru indreptarea noastra. dorintelor. mai cu seama.11) Lupta mintii si cea activa impotriva patimilor sunt prin sine aprige. Asta il va ajuta sa-si dea seama unde ne aflam si in ce stare launtrica suntem si-i va da un punct de sprijin cat mai solid pentru povatuirea si lucrarea pe care ne-o va randui. descoperindu-i pe deplin constiinta sau cunoasterea gandurilor. asculta-l intru toate cele din afara si dinauntru. Lasa-l pe el sa te calauzeasca unde si cum va voi. De fiecare data cand ne marturisim gandurile si lucram intocmai dupa sfatul. sau sa nu fii in stare sa-1 biruiesti si sa-ti mentii ravna si hotararea. pe care il primim. facem ca si cum am curati ranile si am schimba pansamentul. insa cu mult mai mult este incununata de biruinta si de roade si cu mult mai grabnic decurge ea atunci cand o savarsim sub povatuirea altcuiva. patimilor. dupa care sa te orientezi in timpul luptei. Facand astfel. dupa planul sau. Asadar. o faptura noua. Este efectiv imposibil sa implinesti asa ceva de unul singur. Povatuitorul va aplica pe noi si in noi aceeasi metoda: razboiul mintii si cel activ. cu credinta si cu bucurie. fara a marunti tot ceea ce face. in amandoua situatiile nu vei dispune de un plan sau de o schita pregatitoare. Noua ne revine sa il ascultam fara cartire. marturiseste-i tot ceea ce vezi si cunosti tu despre tine. se va folosi de ea dupa propria lui judecata. lasa-1 sa te indrume sa faci ce. cand si unde va voi. Toti avem nevoie de cineva care sa priveasca din afara cele prezente si cele viitoare ale noastre. luand aminte la toate cararile si raspantiile si avand in vedere scopul. astfel incat sa plasmuiasca din el un locas al Domnului. . o data ce l-ai aflat.

Un tratament extrem de eficient! Cel ce si-a marturisit durile scoate afara toata necuratia si. ele se nasc inca de la inceput si insotesc omul in chipul feluritelor intamplari amare si al umilirilor inimii si cu cat sporeste omul [launtric] cu cat se intetesc si ele. acesta este mijlocul cel mai puternic pentru a starpi patimile si a aduce pe cineva cat mai grabnic la [starea de] curatie. care sa fie format. Se cuvine sa insistam asupra faptului ca este cu atat mai bine pentru tine. Se apropie si lovesc in mod dezordonat. Atunci ravna este arzatoare si gata de orice. Se aseamana celui care vomita hrana stricata si primeste apoi mancare buna. . o curatire desavarsita a intregii noastre fim-te. In general.fie toate dintr-odata. sanatoasa. prin ascultare. a Ťeuť-lui. ceea ce este cel mai important. mai ales atata timp cat lucrarea calauzita de voia proprie . fie numai una din acestea pentru o persoana si cealalta pentru alta persoana. Nu. chiar si in aceste conditii. Ťeuť-l nostru propriu si vointa lui se risipesc si din cauza aceasta si patimile isi pierd orice sprijin. inspre sfarsit. Prin ascultarea fata de un povatuitor. Aceasta se petrece in afara prin necazuri. Dar. pe de alta parte cumva il hraneste. neincredere.care da nastere la indaratnicie. El le randuieste dinadins. binecuvantandu-le spre a ne fi de folos in infaptuirea tuturor lucrarilor noastre launtrice si exterioare. Cel ce s-a imbolnavit deja de acestea si si-a ales un povatuitor trebuie sa se lase mai intai vindecat pentru a putea ajunge la starea de fiu adevarat. iar un parinte intelept poate face orice cu ea. dorinta de a-i indrepta pe altii si o tendinta de a "ajusta" sfaturile duhovnicului . ingaduindu-le si. ca sa zicem asa. Aici este cuprinsa toata experienta Parintilor si se pot aduce nenumarate exemple. o purificare prin foc este savarsita de catre insusi Domnul. fie una dupa alta. aceasta lucrare taie de la radacina patima egoismului.n-a apucat sa prinda radacini. Cel ce se lupta de unul singur. ne da lacrimi si aduce necazurile si scarbele . Nu putem spune ca aceste lucrari curatitoare apar numai la sfarsit si nu si mai inainte. ambitiile lor viclene sunt vadite si zadarnicite prin faptul ca se afla in camp deschis. conduce el insusi atacurile. cu cat iti gasesti mai repede un povatuitor. primeste o comoara noua. Este o nenorocire cand sufletul s-a obisnuit sa faca totul dupa propria ratiune si vointa. 12) In fine. fara nici o randuiala. dupa convertire. iar inauntru prin lacrimi. Insa Domnul este Cel Care le aduce peste noi. mai intai lacrimile sau necazurile. neintinata merinde intaritoare si seva curata. astfel incat in timp ce lupta pe de o parte cu egoismul.

tr. altii cedeaza si cad. Aceasta cu privire la necazuri. deasupra este asteptarea maniei. Zdrobirea presupune cunoasterea amanuntita a pacatelor si a tulburarilor si o dobandim atat printr-o atenta veghere asupra noastra si a ceea ce se petrece inauntru. precum cea patimita de Avraam care si-a adus fiul spre a fi jertfit. Pentru ca in acest caz Dumnezeu insusi este calauzitorul si povatuitorul si El este. Pana atunci. despre care Sfantul Isaac Sirul spune ca este intruchipat prin urcarea pe Cruce. Dumnezeu Se misca intru ei. pentru cel ce crede si este si smerit chiar il inlocuieste. cat si prin deasa spovedanie facuta cu pocainta si . ca si cei ce s-au inaltat la cer. este timpul marii incercari. se spune. de fapt. necazurile necontenite. dedesubt este pregatit iadul. Sfantul Isaac Sirul zugraveste in amanunt modul in care Dumnezeu il calauzeste pe om prin necazuri din ce in ce mai curatitoare si in care El aprinde duhul de pocainta in acesta. Duhul lui Dumnezeu Se salasluieste in ei si ii poarta asemenea rotilor din vederea lui Iezechiel [N. nu mai este pamantesc. Unde sufletul nu este intarit in asemenea simtaminte. cu bucurie si cu multumire tot ceea ce El ne trimite. mai intelept decat tot omul. fara putinta de tagada. Cel ce a urcat si aceasta treapta. iar lacrimile sunt apa. cele mai puternice cai de curatire [a firii inrobite de pacat]. sau este rastignirea din urma a omului celui vechi. Aceasta clipa. De la noi nu se cere decat credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu si sa primim cu intarire. atarnand deasupra haului.: Iezechiel 1]. inima se zbate in chinuri rascolitoare.nu este de folos altora si poate fi chiar vatamatoare. neputand sa patrunda in inima si in adancuri. Omul se vede pe sine pierind. situatiile neplacute trimise de Dumnezeu si un duh de pocainta daruit tot de la El trebuie sa fie impreuna cu alte mijloace.Necazurile sunt focul. Mintea este acoperita de pacla. nu poate fi cunoscuta decat prin experienta si de aceea cei care au trait-o nu vorbesc despre ea . necazurile si intamplarile amare isi pierd toata puterea de a curati. Ele au aceeasi putere cu cea a unui povatuitor duhovnicesc. Starea lor este mai presus de puterea mintii. Acesta este Botezul prin foc si prin apa. Alte mijloace de purificare: necazuri si intamplari neplacute trimise de Dumnezeu Asa stau lucrurile la sfarsit. ci ceresc. intorcandu-se pentru a reincepe urcusul acestui deal. iar in lipsa lui ii pot tine locul intr-un chip multumitor. Unii trec peste acest moment plini de biruinta.

la fel stau lucrurile atat in privinta razboiului dus sub calauzirea unui parinte duhovnicesc cat si a curatirii savarsite de catre pronia divina. Mai degraba trebuie sa aprinda in noi ravna aprinsa pentru zdrobirea inimii.fie prin propria noastra osteneala a mintii sau prin povatuitorii pe care ii aflam. El iti va darui zdrobire necontenita si. Biruinta [astfel dobandita] nu trebuie sa nasca in noi bizuirea pe sine si trambitarea de sine. sa nu le cerem. aruncandu-te cu pocainta inaintea Lui si rugandu-L sa Se milostiveasca de tine. este adevarat ca El daruieste alinare celui ce trece prin scarbele cele din afara . iti tamaduiesc ranile si iti alunga plansul si intristarea.sau nu . sa nu aratam nepasare fata de zdrobirea launtrica. Asadar sileste-te pe cat iti ingaduie intelepciunea si pe cat iti este cu putinta. Totusi.durere pentru pacatele savarsite. De asemenea. daca e de trebuinta.clipe de negraita bucurie care te fac sa uiti de toate necazurile. cum (vei putea lepada) oare de la tine egoismul launtric al fariseicei indreptatiri de sine? Cel ce nu rabda necazurile este socotit de Apostol preadesfranat intrucat nu e in puterea noastra ci in mainile lui Dumnezeu sa randuiasca scarbele din afara. Smereste-te cat mai des cu putinta inaintea lui Dumnezeu. Vazand ostenelile tale. atunci cand nu ai parte de necazuri din afara. se cuvine sa ai parte de stramtorare launtrica. Am aratat deja ca iara razboiul launtric cu gandurile. lupta exterioara nu are cum sa fie incununata de biruinta. Ea nu este grozav de puternica prin sine insasi dar atunci . la care te cheama insusi Dumnezeu. fie prin lucrarea nemijlocita a Domnului insusi.poate ca aratarea biruintei inseamna de fapt ca Domnul te-a si lepadat ca pe ceva netrebnic. si fara zdrobirea inimii. Se poate chiar afirma ca. pentru ca puterea noastra de a le suferi cu rabdare nu este sigura. Cel mai important este sa plangi inaintea Domnului pentru necuratia ta. Ea se afla mai mult de jumatate in mainile noastre si nu este oprit a ne ruga pentru ele. un suvoi nestavilit de lacrimi prin care fata sufletului tau se va spala si in cele din urma se va curati. Prin urmare. ci sa duca la trezvie . Concluzie Acestea sunt toate mijloacele prin care patimile sunt dezradacinate din noi . este cu anevoie pentru cineva sa reziste nebiruit de mandrie si de parerea de sine.fi insotita de lacrimi. lupta launtrica trebuie sa fie necurmata si neschimbata. care este o jertfa intotdeauna bineprimita de Dumnezeu. Fara necazurile din afara. Revarsarea milei dumnezeiesti poate .

cei ce plang si cei aflati sub ascultare au pierit si pier inca din pricina unei insuficiente lupte launtrice sau paze a mintii. a celui care este in stare de asa ceva. Tipicarii si cei ce sufera. astfel incat. A fost amintita mai inainte pentru a arata ca cel ce se nevoieste nu trebuie sa inceapa lucrarea impotrivirii de sine si a silirii de sine altfel decat dinlauntru inspre afara. trebuie sa aratam: tinderea cea mai dinauntru catre Dumnezeu a duhului ce petrece in nevointe ascetice.sau. in cursul nevointelor ascetice. iar toate lucrarile cele exterioare sunt mijloacele [ajutatoare]. si pentru care oricine este lipsit de ea este sterp. neuitand fireste sa reincalzesti un duh launtric de strapungere si de durere pentru pacatele tale. intrucat apropierea [de cele ceresti] vine de la Dumnezeu. De aceea. conditiile unei cat mai grabnice apropieri de El si starea celui ce s-a apropiat . sa nu fie risipit sau sa se faca asemenea unuia inlantuit sau impresurat de propriile sale ganduri. Sfantul Teofan Zavoratul . mai bine spus. Acum vom lua acelasi punct de plecare si vom porni pe scara dumnezeiescului urcus. Putem rezuma intreaga noastra lucrare ii urmatoarea formulare: dupa ce te-ai adunat inlauntru. Toata atentia ascetului trebuie concentrata asupra acestui lucru. in aceasta stare. iar stiinta acestei lucrari este [de fapt] stiinta trezviei. pentru ca acesta din urma este scopul. izgoneste-o si zdrobeste-o si cu gandul si cu fapta. temelia si scopul tuturor nevointelor ascetice. Observa si urmareste cu multa asprime si luare-aminte incordata tot ceea ce se petrece inlauntrul tau. sa umble in trezvie. desteapta-ti constiinta duhovniceasca si lucrarea vietii duhovnicesti si. ea trebuie sa fie accentuata in mod deosebit. umbla potrivit cu planul lucrarii dii afara.cand lipseste. dar acela a fost numai inceputul. De indata ce isi iteste capul vreo miscare patimasa. Cu alte cuvinte. toate celelalte mijloace sunt nelucratoare si nefolositoare. A lucra intr-o asemenea adunare launtrica si pazire a inimii inseamna a lucra cu trezvie. sub indrumarea unui parinte duhovnicesc sau a Proniei. atunci se vadeste intreaga insemnatate a puterii lucrarii launtrice si oricine poate vedeai [cu usurinta] ca ea este rodul. intarindu-se launtric. Daca. Acum putem pricepe motivul pentru care toti ascetii socoteau trezvia ca fiind cea mai de seama dintre toate virtutile ascetice. iti aduci aminte de toate cele ce s-au spus pana aici cu privire la aplicarea lucrarii launtrice. sau. mai bine spus. ca tocmai intr-insa se afla scopul si puterea nevointei exterioare. Am vorbit despre ea. pe langa toate acestea.

suntem datori sa ne amintim cuvintele Domnului. 31). ca pervertire a firii. Traind in aceasta lume. univers asa cum a iesit el din mainile Facatorului.Despre lume si lepadarea de lume Prin gura Evangheliei si a Sfintilor Parinti. firescul dumnezeiesc e peste tot amestecat aici cu nefirescul diavolesc. dar omul. A respinge aceasta fire a zidirii. care pretutindeni se poate . 19). 15. adica pentru a ne lupta cu pacatul. 16). ca "nefiresc" . Dar cum sa ne luptam cu lumea. Lumea in care traim a fost candva minunata. 1. Daca ai fugit de viata lumeasca nu inseamna numaidecat ca ai fugit de pacat. in el toate sunt "bune foarte" (Fac. Primul dintre ele este acela de lume ca zidire a lui Dumnezeu. tocmai aceasta lume se lupta cu Dumnezeu si toceai de ea trebuie sa fugim. suntem datori sa ne amintim ca crestinismul este lupta pentru Imparatia Cerurilor cu imparatia diavolului. "Eu v-am ales pe voi din lume. lupta cu lumea. cum sa fugim de ea? Multi dintre cei ce vor sa se mantuiasca fug in manas-tire. de aceea va uraste pe voi lumea" (In. 2. asupra fiecaruia dintre noi a fost citita rugaciunea prin care Biserica. Cuvantul dume" mai inseamna si "pacat": tocmai aceasta lume. ca vatamare. 36). La Botez. Care a zis ca noi nu suntem din aceasta lume. Aceasta lume e minunata. si acum frumusetea cea dintai e peste tot spurcata de pecetea pacatului. si nu la asta ne cheama Hristos. crestinismul spune ca pentru a atinge desavarsirea este neaparata nevoie sa ne lepadam de lume. Ce inseamna asta? Problema este urmatoarea: cuvantul "lume" are in experienta crestina mai multe intelesuri. insusi Ziditorul o admira. prea-plina de frumusete.tocmai aceasta lume nu este de la Tatal (1 In. a cerut pentru noi de la Domnul har "ca sa fugim de desertaciunea lumeasca". iar dupa aceea in pustie. Dar ce inseamna sa ne lepadam de lume? Hristos a zis: "Imparatia Mea nu este din aceasta lume" (In. pacatuind. lumea ca pacat. aceasta creatie a lui Dumnezeu este un lucru impotriva firii si o nebunie. in deplina insingurare. a bagat in ea pacatul sau. cu pervertirea firii. care Il urmeaza. nu la asta ne cheama Sfintii Parinti. 18. prin gura preotului.

adica tot ce este lumesc in el. "Lumea" exista insa si in manastire ea il insoteste in pustia cea mai indepartata pe cel ce nu si-a curatit sufletul. Nu putem fi in acelasi timp fii ai diavolului si fii ai lui Dumnezeu. urand lumea. cu patimile. modul sau de a se apropia de Hristos. inca de la botez ne-am lepadat de el. Ce-i drept. Curatia sufletelor de sfinti domolea animalele salbatice. ca si cum nu ai fi in lume. iar oamenii lumesti nu vad faptele bune ale sfintilor din aceeasi pricina. poti fugi de "lume" ramanand in lume. nu putem sluji in acelasi timp diavolului si lui Dumnezeu: ca atare sa omoram in noi insine tot ce este lumesc. Traieste. facandu-le blande si supuse. Aceasta lupta este cu putinta intotdeauna si in orice conditii. Lumea cu care trebuie sa ne luptam noi consta in satana. ci in a o vedea altfel. nici de Cuviosul Serafim din Sarov in insingurarea in care traiau acestia. daca dorim sa fim crestini. Trebuie sa fim morti fata de lume. Dupa spusele lui Antonie cel Mare. Lupta-te cu lumea si aminteste-ti ca ea se vara in tine tocmai prin sufletul tau. Deosebirea dintre nevoitori sta numai in treapta intensitatii luptei.salaslui in sufletul omului. dar cat priveste omul lor cel launtric ei stau de vorba cu Dumnezeu. dar sa nu fugi in acelasi timp si de lume . zice el. Pe aceeasi cale au mers toti marii sfinti ai lui Dumnezeu. nu cu lumea. mai lesnicioase pentru lupta cu lumea. in lupta cu lumea totul este individual. si a fi in stare sa primesti numai binele. a pacatului care este amestecat in lume cu binele. adevaratii crestini se folosesc de lume. Poti sa fugi in pustie.in schimb. ci primea hrana din mainile lor. Adevarata lepadare de lume inseamna a omori inlauntrul tau trairea cu simturile impatimite a raului. in propriul tau suflet. care a iesit el insusi din pustie in lume. Cine nu va uri sufletul sau. si vei afla odihna. Trebuie sa incepi a te lupta cu lumea. greutati si ispite sunt peste tot. curatind si sfintind prin asta lumea in care traiesti. pe aceeasi cale trebuie sa mergem si noi. Toti cei ce vor sa se mantuiasca trebuie sa fuga in mod exterior de lume? Nu. Sfintii nu vad lucrurile pacatoase ale oamenilor lumesti intrucat le lipseste simtul trebuincios pentru asta. Fiecare are calea sa. intr-o anumita masura monahii sunt pusi in conditii mai bune. Ursul nu se temea si nu se atingea nici de Cuviosul Ser-ghie din Radonej. Nu pot fi bagati toti oamenii in acelasi . Lepadarea de lume nu sta in a fugi de aceasta lume nu stiu unde. acela nu poate sa mearga in urma lui Hristos.

insa ca si cum nu ne-am folosi (1 Cor. daca aceasta il inalta si il curateste sau reprezinta pentru el o sminteala. Ce spune aici experienta Sfintilor Parinti? Vedem ca unii dintre nevoitori fugeau de conditiile vietii lumesti. impotriva firii? Fiind orb asa cum suntem noi. lupta cu lumea este o lupta nu impotriva firii. Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur au studiat intelepciunea elina. cel ce vrea sa agoniseasca intelepciunea duhovniceasca nu este nicidecum dator sa o refuze pe cea lumeasca. ci pentru fire. de pilda. Trebuie sa vedem si sa gasim in toate firescul. ca atare. trebuie neaparat sa ne cercetam sufletul si sa vedem cum actioneaza asupra lui ceea ce receptam. 31). Asadar. "sa culegem flori de peste tot".si. ne putem folosi de toate. unul dintre cei mai culti oameni ai vremii sale. 7. Trebuie doar sa ne aducem aminte intotdeauna de faptul ca am facut legamant sa ne luptam cu lumea si cu stapanitorul acestui veac. Exista oameni care nu au deloc ce cauta in manastire. avem neaparata nevoie si de povetele unui parinte duhovnicesc iscusit in cunoasterea sufletului omenesc. Sa luam. atitudinea Bisericii fata de stiinta. in privinta oricarui fenomen cultural trebuie sa ne punem inainte de toate intrebarile: "Cat dumnezeiesc este aici? Este nevoie . iar unul dintre Sfintii Parinti chiar spune ca numai lenesii resping stiinta. Toata problema consta in ceea ce luam din aceasta.cadru. multi calugari aveau ascultari in lume. avem voie . si tocmai asta au cules din ea cei trei Dascali ai lumii si Ierarhi. pentru ca aveau neaparata nevoie sa faca asta. al caror suflet este plin de pacat.sa ne apropiem de fenomenul acesta?" Citind un oarecare scriitor sau privind un oarecare tablou. Asadar. nu in afara noastra. Dar in privinta a tot ce ne ofera viata lumeasca. "fugind de tot ce este nefiresc". pentru a vedea avem neaparata nevoie de experienta Sfintilor Parinti. pe de alta parte. Si atunci. cum zice Vasilie cel Mare. Dar. si ca aceasta lupta are loc in sufletul nostru. Dar cum sa ne dam seama ce este firesc si ce este nefiresc. Fiecare are in aceasta privinta calea sa. fugeau de cultura ei. Avva Dorothei se ocupa cu medicina. Asa a facut Arsenie cel Mare. Exista ceva dumnezeiesc si in intelepciunea elina. . poti sa nu vezi diavolescul si sa nu afli dumnezeiescul. Dupa cuvantul Apostolului. stim ca marii Ierarhi Vasilie cel Mare.

chipul lui Dumnezeu si asemanarea (potential asemanare. Siacest chip striga catre ale sale. "isi cauta drepturile. incheierea acelei primi lumi .imi vine sa zic: de cand "a divortat" de Facatorul lui . in ce hal de salbaticie am ajuns. dar chipul nu s-a distrus in om). ci din aproape in aproape s-ar fi dus acolo unde dorea sa ajunga. destinul lui. . in termeni politici moderni. ramanand fara de Dumnezeu. Dar omul ramane ce 1-a numit Dumnezeu. Dumnezeu a inceput intr-un fel paradoxal. ar fi trebuit sa urmeze o cale pe fcare Dumnezeu. de-a lungul istoriei. avea sa i-o dezvaluie. in Rai . cauta pe Dumnezeul lui si isi cauta tinta lui. destin si vocatie a omului in ortodoxie De cand omul s-a despartit de Dumnezeu. Noe. si mult mai multe. Cititi in primele Carti. Dar iata ca sarpele l-a inselat. dar restrictiva in sensul de a nu manca. invitregit de soarta lui si de destinul lui. In starea de dupa despartirea aceasta din prima perioada a istoriei pamantului . Fiindca Adam.omul a ramas despartit de Dumnezeu.Sfantul Serghie Meciov Postul si iertarea. fiindca zic Parintii ca Adam nu s-ar fi oprit acolo. ca sa devina ce trebuia sa devina. vei muri!" Restrictiva nu este. cu o porunca ce parea sa fie restrictiva: ".. in ce hal de salbaticie ajunsese omul." Acest chip al lui Dumnezeu isi cauta originea si destinul. fiindca a manca spre a muri nu e o implinire. fiindca Dumnezeu a mai gasit in vremea aceea pe cineva cu care putea sa aiba un dialog. Vin tot felul de evenimente care duc la un prim sfarsit al lumii: Potopul lui Noe. si prin Noe a salvat omenirea si restul zidirii de la pierzania totala. adica sa i se deschida ochii si sa devina ca Dumnezeu. unde era vocatia lui. daca vreti. Dar sa luam treapta cu treapta. pentru ca atunci cand vei manca. si in Cartea Judecatorilor. Dar nu s-a sfarsit lumea. Dupa Potop vedeti in Scripturi cum omul se salbaticise total de la Dumnezeu. cunoscand binele si raul. nu a incetat sa isi caute Dumnezeul pierdut si sa isi caute adevarata sa fiinta pe care nu si-o inchegase inca.Potopul. Facatorul. Dar nu avem nevoie sa citim in nici o Carte a Scripturii ca sa vedem imprejurul nostru.iar din acel pom sa nu mananci. astazi.omul deci.. Si omul. toata secventa istorica.

el arata altceva. Pe Melhisedec il lasam de-o parte din discutia noastra. mai tarziu gaseste pe Avraam. cauta ale sale. in general. adica Dumnezeul cel Vecinie? Si asa. care alaltaieri sau rasalaltaieri s-a trezit din vecinica lui nefiinta. zice si Sfantul Pavel.Rezultatul acestei cautari este puzderia de religii care acopera intregul pamant. si pe de alta tot felul de devieri care reprezinta inraurirea duhurilor necurate. toate religiile reprezinta un adevar. adica un neam unde din cand in cand Dumnezeu gaseste pe cate unul: ii numim Proroci. dar si de capacitatea lui de a primi insuflare de la Duhul cel adevarat al lui Dumnezeu. Si Dumnezeu gaseste oameni apropiati Lui. pana la cele mai subtiri. in masura experientei lui. In generatia aceea gaseste doua suflete. Dumnezeu "nu are cu cine vorbi" in lumea noastra. de la cele mai primitive. de douazeci de ani. de saizeci de ani dar ce sunt saizeci de ani de cunoastere a vietii in fata a ceea ce este Viata. in masura in care omul este "accesibil" lui Dumnezeu. incepand cu Avraam si cei doi fii (adica fiul si nepotul)." adica duhuri necurate. fiecare in masura lui. si toate sunt o deviere de la acel Adevar pe care il cauta omul. In aceasta tanjire si . . care preinchipuie cinul preotesc unde avea sa vina Hristos. care reprezinta pe om ca "chip al lui Dumnezeu" ce-si cauta originea si destinul. dupa patru sute de ani." Ca. mai intelepte si mai capabile decat bietul om. Messia. cele mai vadit dracesti. toate care contin pe de-o parte un adanc de intelepciune. Dumnezeu il intampina. adica vecinicia. fiindca duhurile rele sunt mai puternice. toti ratacim. altceva-ul pe care toti il cautam. el nu are mostenire in istoria aceasta.hai sa zicem . Ei. Toti ne-am departat. si nu ale lui Dumnezeu. In Avraam afla Dumnezeu un om in care gaseste un ecou si din care poate sa scoata un neam ales. toti. daca gaseste Dumnezeu pe cineva cu care "poate vorbi. si asa mai departe. mai viclene. Mantuitorul . fiecare dintre ele care cauta sa-si afirme divinitatea proprie si cauta sa subjuge pe om poftelor acelor duhuri. Amintiti-va ca unul din Psalmi zice ca "Toti Dumnezeii neamurilor sunt draci. pe Melhisedec enigma aceasta de om.si pe Avraam. si tot omul in cautarea lui rataceste pe undeva. Dumnezeu gaseste un Noe. si astazi vietuieste pe pamant: de trei ani. dupa aceea pe Moisi. format (sau deformat intr-o masura) si de cultura duhovniceasca in care era el in momentul acela. Si tot omul cauta pe Dumnezeul adevarat. adica oameni induhovniciti care au putut sa prinda ceva din Duhul lui Dumnezeu.nevointa a omului. Prin toti acestia.

" dar si proroci si sfinti ai lui Dumnezeu au zis multe si insuflate. care in lucrarea lui Dumnezeu (si in puterea lui Dumnezeu) reprezinta o unicitate istorica: Maica Domnului. dar alta este totusi cand insusi Dumnezeu graieste despre El insusi. din toata vartutea ta. Nu numai ca Dumnezeu putea vorbi cu acest suflet. ci nu sunt ca legea Ta. nu este alt Dumnezeu. ca niciodata in acest suflet nu a fost ceva mai presus de Dumnezeu. dar si inca un lucru.ca Dumnezeu. ne vorbeste Dumnezeu despre El si despre noi. din toata mintea ta. incepand cu Avraam. si femeie fiind. Nu. inainte de Dumnezeu. Multi s-au smintit in zilele noastre de diferenta dintre Vechiul si Noul Legamant. "Si sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau. Si Dumnezeu cultiva macar in poporul ales o cultura in care poate veni El. adica linia omului. despre destinul nostru. decat in Noul. Dumnezeu ne vorbeste mai cu osebire prin alesii Lui. si cat a putut vorbi prin ceilalti Proroci. in care Dumnezeu cultiva in om linia profetica. putea odihni deplin in acest suflet ("avea cu cine sa vorbeasca")." Asta este cu precadere cine este Maica Domnului! As spune asa . Dar totusi. l-a pus in trup de femeie. avem pe insusi Dumnezeu Care ne vorbeste. stiind de acest suflet. asa cum stim. o cultura in care Dumnezeu poate sasi formeze oameni cu care poate vorbi mai deplin. De-a lungul istoriei. dintru aceasta a putut El insusi sa isi ia trup. ca sa graiasca lucruri de neinchipuit omului. nu numai "calcatori de lege. "Spus-au mie calcatorii de lege cuvinte intunecate. dar vorbeste in masura in care putea sa vorbeasca . si venind insusi Dumnezeu in istoria omului pentru prima oara (dar intr-un anume sens si ultima oara). feciorelnica in daruirea ei lui Dumnezeu. cat a putut "prinde" din Dumnezeu blandul Moisi (bland. cat a putut omenirea sa primeasca. dupa intelegerea mea . Inteleg fecioria ei mai ales in sensul acesta. ca in Psalmul 118.incepand cu Moisi." Acuma. adica prima porunca a lui Hristos. Multi zic: Parca alt Dumnezeu vorbeste in Vechiul. din toata inima ta. aceasta cultura culmina cu un fenomen total de nepriceput omului. sau poate avraamica: " Cine este Dumnezeu cel adevarat? " Aceasta cultura. din tot sufletul tau. si incearca sa intampine aceasta cautare adamica. De neinchipuit.vreo doua mii de ani de la Avraam pana la venirea Domnului. dar ea a ramas Fecioara: mai presus de orice consideratie trupeasca. Doamne. Intai Dumnezeu.pe de-o parte.vorbesc acuma omeneste. dar nu uitati totusi cum era legea lui Moisi!). de .

exemplu, ce? Ca Dumnezeu este Unul, este efortul intregului Vechi Testament impotriva multiplicitatii de dumnezei ce se prezentau toti omului. Dar, pe de alta parte, acest Dumnezeu intrupat ne zice ca este Fiul unui Tata, si incepem sa vedem o a doua Persoana. Si in ultima Lui cuvantare, in foisor, vorbeste despre trimiterea Duhului Sfant, "Carele din Tatal purcede" - a treia Persoana. O revelatie a unui Dumnezeu Unul, dar in trei Persoane: ce om ar putea sa-si inchipuie asa ceva? Pana si astazi multi spun ca este o trasnaie de-a filosofarii elenistice, sau mai stiu eu ce... Nu numai asta. Trei veacuri i-au trebuit omului ca sa constientizeze aceasta noua revelatie si sa se nasca cuvantul acesta, "Treime," adica un Dumnezeu in Trei Persoane. Si multe lucruri au trebuit constientizate de-a lungul istoriei: paisprezece veacuri pana la Grigorie Palama, pentru ca omul sa constientizeze ca in Dumnezeu sunt doua aspecte: esenta lui Dumnezeu, ceea ce este El in El, insusi, cu care noi nu putem comunica. (Noi nu suntem neziditi, noi nu suntem fiinta din sine precum este Dumnezeu). Si energia, prin care Dumnezeu Se manifesta si Se daruieste total omului, si prin aceste energii omul se poate indumnezei mai mult decat isi inchipuia insusi Adam care cauta sa i se deschida ochii si sa vada ce vede Dumnezeu. Ca omul poate deveni un Dumnezeu, prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu ca har, pana la identitate totala cu Dumnezeu. Totala, dar nu in esenta. Noi ramanem fapturi, dar viata care va fi in om in vecinicie este viata a insusi Dumnezeului celui mai nainte de veci. Viata insasi este dumnezeiasca, viata insasi este mai nainte de veci, deci fara de inceput si fara de sfarsit, si de aceasta viata se va impartasi deplin omul in desavarsirea lui, la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va deveni toate intru toti. Si-acuma am ajuns, cu Hristos si cu intruparea, in ceea ce numim noi Noul Testament sau Noul Legamant, o noua epoca a istoriei. Si ce se intampla in acest Nou Legamant? Deja Apostolii anuntau ca "lupi cumpliti" vor veni sa sfasie turma lui Hristos. Si au venit, si au sfasiat-o, si au bantuit. Acuma nu paganismul, ca paganismul reprezinta omul in necunostinta lui, si oarecum intr-o anume nevinovatie ce isi cauta originea si Dumnezeul si soarta; acuma ereziile reprezinta omul, care se arata refractar revelatiei dumnezeiesti, care acuma cunoaste si respinge si leapada adevarul. Vedeti ca, in sensul acesta erezia este mult mai cumplita, mult mai vinovata decat vechile paganisme. Si aceste erezii au fost prevazute si de Dumnezeu, si oarecum si in prorociile din Vechiul Legamant, si de Apostoli; si ereziile

acestea vor bantui pana cand rautatea isi va atinge strafundurile care sunt prorocite in Cartile Scripturii noastre. Bineinteles ca tragedie cumplita, dar in care vedem ca Dumnezeu este Cel ce tine haturile destinului istoriei, de exemplu cand zice Mantuitorul, in prorociile despre sfarsitul lumii: "Iara cand aceasta Evanghelie" adica bunavestire a imparatiei - "se va propovadui tuturor neamurilor, spre marturie lor" - adica putere de a se mantui si ele - "atunci va veni sfarsitul." Zice Mantuitorul: "Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie, dar sfarsitul nu va fi inca; ca acestea trebuie sa vina." Deci atunci cand Dumnezeu isi va termina lucrarea de mantuire adamica, atunci, prin Pronia lui Dumnezeu, va fi la fel cum a fiast in zilele lui Noe cu Potopul (care Potop este, mai mult decat probabil, lucrarea vrajilor care se faceau in vremea aceea; daca vreti, o amintire a acestui Potop in mitologie este mitul ucenicului vrajitori care a dezlantuit apele si nu a stiut cum sa le stavileasca). Dumnezeu a stavilit acel Potop pana cand ultimul, Noe, a intrat in chivot si a inchis chepengul, si-atunci s-au dezlantuit rautatile omului. Asa cred ca va fi si sfarsitul. Are aerul ca rautatea biruie, ca ne navalesc si ne inghit toate puterile intunericului, precum a zis Hristos in Ghethsimani: "Ci acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului." Dar eu am inceput sa inteleg: de nu ar fi zis Cuvantul lui Dumnezeu acest cuvant, ca "acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului," pana astazi nu ar putea sa-I faca nimica. A fost un cuvant de ingaduinta, prin care dupa aceea s-au putut dezlantui sa-L aresteze, sa-L judece pe nedrept, sa-L osandeasca mortii pe nedrept, sa-L rastigneasca, sa-L batjocoreasca, si El - ca un neputincios. De ce? Fiindca eu sunt neputincios! Ca un vinovat - de ce? Fiindca eu sunt vinovat! Ca un pacatos - de ce? Fiindca eu sunt pacatos! A luat asupra Lui toate ale mele. "N-a putut" sa Se pogoare de pe Cruce cand l-au provocat. De ce? Fiindca eu n-as putea sa ma pogor de pe cruce, nici cei de la dreapta si de la stanga Lui; si Si-a asumat acest "canon" al pocaintei, care este al meu, pana cand prin Cruce - asa cum zice Liturghia Sfantului Vasilie - S-a "pogorat in iad ca sa plineasca cu Sine toate." Si facand aceasta, "a dezlegat durerile mortii."

Asadar, cu Hristos avem pe Dumnezeu Care ne graieste, Dumnezeu Care ne arata care este sensul zidirii, ce gand a avut Dumnezeu cand a zis "Sa facem om in chipul nostru si in a noastra asemanare," care este originea omului si care este destinul omului. Si aceasta descoperire dumnezeiasca este ceea ce numim - fie sub forma ei apostolica, fie sub forma ei de-acum - Biserica. Biserica este acolo unde, la chemarea lui Dumnezeu - hai sa zicem ca in Rai: "Adame, unde esti?" - Adam, in loc sa raspunda cum a raspuns el in Rai, sa poata raspunde: "Iata eu!"; acolo unde, la glasul chemarii lui Dumnezeu, omul se prezinta inaintea lui Dumnezeu (si zic: se prezinta asa cum este!), si unde primeste de la Dumnezeu aceasta descoperire, si incepe, cu dumnezeiasca insuflare, calatoria lui dintru aceasta nefiinta, in care suntem inca, intru fiinta. Viata aceasta care in terminologia Noului Testament se numeste pocainta nu este nimic altceva decat dinamica cautarii veciniciei, raspunsul adamic la chemarea lui Dumnezeu, si acest "Iata eu!", cand Adam, in loc sa se mai ascunda dupa copaci fiindca este pacatos, vine la Dumnezeu asa cum este. La fel cum facem noi in taina marturisirii, ne aratam precum suntem, si zic: Fara "frunze de smochin" (Dumnezeu ne acopera cu imbracaminte mai adevarata decat frunzele! noastre de smochin). Dumnezeu este Cel ce ne scoate din nefiinta, Dumnezeu este Cel ce ne imputerniceste in calatoria aceasta dintre nefiinta intru fiinta. Revenirea intru fiinta" aceasta este: pocainta, dinamica spre viata vecinica. Ea presupune dreapta intelegere, pana cand Dumnezeu va fi grait insusi cu Adam, ca din gura lui Dumnezeu sa iasa adevarata revelatie. Nici religiile pagane, dar nici Prorocii nu au putut sa daruiasca omului limpezimea acestei calatorii, adevarul, prin care omul sa poata ajunge la adevaratul sau destin. Dreapta intelegere a acestui adevar, pentru care Dumnezeu a trebuit sa Se pogoare prin intrupare, pentru care Dumnezeu a trebuit sa-si asume Lui "canonul" nostru al mortii pentru pacat, jertfa pe Cruce, pogorarea in iad, invierea a treia zi, inaltarea la ceruri, sederea de-a dreapta si cea dea doua si infricosata venire - ca si tot ceea ce emana de aici, se numeste Ortodoxie. Dreapta intelegere, dreapta proslavire a lui Dumnezeu este Ortodoxia. In invalmasagul duhovnicesc al vechii lumi, lume care culmina cu Vechiul Testament si venirea Domnului, ortodoxia era reprezentata de un Avel care se ucide de fratele lui; de Sith, care inlocuieste pe Avel, de Enoh, un nepot de-al lui Sith, apoi de Noe, prin care Dumnezeu salveaza ce poate salva din lumea veche, de Avraam si

de Melhisedec, de Moisi si de Proroci, si de Maica Domnului, care este culmea omenirii, culmea raspunsului adamic; si toata cultura de la Moisi pana la Hristos: asta reprezenta ortodoxia, dreapta slavire. In toata harababura aceea a duhovniciei primitive a lumii Vechiului Testament erau cateva glasuri si era un popor si o cultura care, de bine de rau, se tineau de Dumnezeu cel Adevarat. In Noul Legamant, adica perioada istorica de dupa Legamantul lui Hristos, Dumnezeul intrupat, ortodoxia este exprimata, asa cum se invata si in teologie, in diferite dogme ce trebuie intelese totusi nu in litera, in slova moarta, ci in duh si in adevar, cum a zis Mantuitorul Samarinencii; o intelegere care-i ingaduie omului sa urmeze calea cea adevarata ce duce la mantuire. Ce este mantuirea? Mantuirea in veacul acesta este dinamica. Mantuirea se manifesta prin faptul ca, din aproape in aproape, mai multa dreapta intelegere intra in inimile noastre, mai multa lumina ne cuprinde, lumina ce se manifesta in faptele vietii noastre. Care fapte? Pai adevaratii oameni nu suntem noi; antropologia noastra, bineinteles, e Hristos Omul, dar dupa El sunt Sfintii. Sfantul nu este un om programat candva mai nainte de catre Dumnezeu, ca sa-1 puna pe un piedestal inalt si sa-1 proslaveasca. Sfantul este un mim care din aproape in aproape si-a savarsit drept calatoria aceasta, cu din ce in ce mai putine alunecusuri, pana cand viata lui a devenit asa cum ne prezicea Hristos: "Cel ce crede in Mine, faptele care Eu le fac le va face si el," minuni, invieri din morti, cuvant prorocesc, nepatimire - in cele mai cumplite conditii. Mucenicii care patimeau (si, oarecum, nu patimeau), au putut sa-si asume chinuri de neinchipuit, si nu numai barbati vanjosi si eroi, dar femei, ba chiar copii, care au putut sa sfinteasca pamantul cu sangele lor. De unde puterea aceasta, de unde viata aceasta? Aceasta este ceea ce se numeste mantuire in aspectul ei istoric. Iar mantuirea in aspectul ei final, bineinteles, este sederea de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal impreuna cu Iisus Omul. Dar deocamdata mantuirea in aspectul ei dinamic se manifesta in fapte dintr-astea. Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, si nu cel mai pretuit de sfintii istoriei. Cele mai pretuite de sfintii istoriei sunt virtuti ca smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind cuvantul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.

Deci. ca. Si m-au intrebat mai multi dintre voi de-a lungul anilor cat am fost aici. pentru nici un profit. cum incepeam sa zic adineaori. fie el temporal sau vecinie. este Ortodoxie . Ortodoxia ramane ca un fir subtire in contextul acestei omeniri o mostenire a unor sfinti ce au au vrut sa lepede pentru nimic in lume. cu cati m-am intalnit. in perioada Noului Legamant. Asta inteleg. depinzand de context). si omul isi cauta de-a lungul . si si-a luat titlul de Dreapta-slavire. a fi proroc deci.Ca Hristos a aratat ca prima porunca este a iubi pe Dumnezeu. Toate acestea nici n-ar trebui sa existe. nu este un lucru asa de uimitor. cu ereziile in care se manifesta omul ce continua sa fie lepadator de Dumnezeu. Ortodoxia nu este altceva. acest firescintru care Dumnezeu a facut sa se nasca chipul Lui si asemanarea Lui a trebuit sa-si ia si el un titlu. Dar rezultatul acestei vieti este ca a face minuni." dreapta slavire. in esenta ei. iar a treia porunca o arata atunci cand zice Mantuitorul: "Noua porunca dau voua." Cum ne-a iubit? Ca zice ca daca I-a iubit pe ai Sai. Adevarul pe care Hristos Dumnezeu cel intrupat ni 1-a aratat. este firescul vietii in care se manifesta ceea ce numim noi mantuirea. I-a iubit pana in sfarsit. asa inteleg eu Ortodoxia.dreapta slavire sau "dreapta opinie" (ba chiar "dreapta intelegere" este inca o posibila traducere. Bineinteles ca. si sfarsitul a fost pe Cruce. lucru de la care omul s-a despartit prin Adam. iubiti frati si surori. Voi sunteti prietenii Mei." Si ne-a poruncit aceeasi porunca. nu numai in sensul de a vesti ce va sa fie. este firescul acestei vieti. daca tineti cuvantul Meu.sa va iubiti unul pe altul asa cum Eu v-am iubit. cum au fost toate ereziile care au bantuit si bantuie pana azi istoria. decat asa cum 1-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput. a doua a iubi pe aproapele. Dar in cacofonia aceasta duhovniceasca a istoriei. de exemplu. Asta este ceea ce pretuiau mai presus de toate sfintii din cistorie. dar acum a vesti cuvant de-al lui Dumnezeu nu mai este ceva deosebit. Este felul in care Dumnezeu a facut pe om. Acuma. a multilor pretinsi dumnezei. daramite titlul de "Ortodoxie. Deci trei porunci care se reduc la un singur cuvant: dragoste. Biserica nici nume de Biserica n-ar trebui sa aiba. Si zice: "Nimeni mai mare dragoste nu are decat cea de a-si da sufletul pentru prietenii sai. ce am inteles eu cand am zis atuncea in '93 ca Ortodoxia este firea omului. daca e Biserica. a multelor pretinse inalte idealuri. pentru nici un ideal. este firescul acestei vieti. A putea grai cuvant dumnezeiesc.

" Ortodoxia nu este o cutie de carton pe care scrie "PTT": este ceea ce contine. si il pacaleste sarpele. In aceasta Ortodoxie imi cere titlul de astazi sa vorbesc despre post si iertare ca destin si ca vocatie. Si uitati-va ce are de zis Hap Mariei Egipteanca. sa nu mai fim amagiti. si vei cunoaste binele si raul. si teologi. intre altele. cu feluri de-a fi. cand Sfantul Zosima s-a uimit in ce fel. institutional. si daca astazi Ortodoxia este inchegata intr-o Biserica care. ca "daca vei manca din acela. si s-a rusinat de el insusi si de sotia lui. sa nu se mai auda intre noi ca Ortodoxia este o "institutie. sa ne uitam unde eram amagiti. cu un fel de-a se imbraca. "i s-au deschis ochii.ba chiar de la Adam! . cu canoane. zice Scriptura. ii arata care-i este destinul.post. stim cu totii din pacate (din pacatele noastre). Eva. Asta este dumnezeire.interesant cuvant. Deci o putinta de a ne lumina." Si a mancat si. si de luat in serios! Cand suntem dezamagiti.numeste indumnezeirea. si atuncea durerea dezamagirii va putea deveni un moment al mantuirii noastre." fie ea "divino-umana." apai nu a glumit." Si ce "taine dumnezeiesti" a vazut Adam cand i sau deschis ochii? Ce lucruri negraite? S-a vazut gol. Dez-amagire .dezamagire. este rezultatul pacatului . Daca Dumnezeu a facut pe om "chip si asemanare. Pentru mine asta este Ortodoxia. adevarata lui origine si adevaratul lui destin.toate astea sunt ceea ce numesc eu o cutie de carton pe care scrie "PTT" si inauntru sunt "comori de nedescris. sa stii ca o sa ti se deschida ochii si vei deveni ca Dumnezeu. fiindca de mai multe ori am spus ca omul isi cauta destinul lui adevarat si Dumnezeu. Destinul adevarat al omului este deci ceea ce toata traditia filocalica. implicit. si prin ce metode Dumnezeu a mai adus inca un suflet la mantuire . pretinzand ca Dumnezeu vrea sa-l opreasca de la asta. traditia bisericeasca de la Apostoli . are un aspect istoric.si ce mantuire! Ca Zosima daca va uitati atent la scriere. poate un fel de a vorbi . Eu imi voi lua "obraznicia" si raspunderea de a defini pur si simplu cei patru termeni . si ea de Adam. era omul cel mai . vorbind omului. De unde voi incepe? Poate sa incepem de la destin si de la vocatie. Destinul nu este altceva decat ceea ce cauta Adam." Dar sa ma iertati.istoriei adevarata lui fiinta. Dar sa continuam cu destinul. frati si surori? Asta este ce voieste omul? Dar asta. destin si vocatie. si inalt Preasfintite. iertare.

cum ii zici. mai frate? Ca daca vreun monah sterp. oseminte. In cel mai rau caz. De la aceste "oseminte moarte" izvorasc puteri care invie pe altii din moartea lor. ca si dupa moarte! Parintele Paisie Aghioritul spune undeva ca cineva l-a acuzat ca "Voi monahii sunteti pomi sterpi. el si dupa moarte naste: naste din femei sterpe zamisliri. putem cere si Maicii Domnului! Uite un om ca noi.iertati-mi cuvantul. prin. Si a ramas uimit Zosima. ca sa vezi ca cel desavarsit are o calatorie mai lunga de facut decat cea pe care ai savarsit-o pana acum!" Deci Zosima era un om desavarsit. Doamne. de la moaste izvorasc miruri inmiresmate cu care ne vindecam de boli. ca voi nici.luminat din vremea lui. Si ingerul vine sa-i spuna: "Du-te acolo. in mine sa gasesti credinta!" Deci acesta este destinul. si alte minuni de negrait." Toate acestea nu sunt superstitii. si pe buna dreptate. uite Sfintii Apostoli orisicare dintre Sfinti iti poate face ce face si Dumnezeu. frati si surori: "Da. cele ce fac Eu si ei vor face" uitati-va. si-i aduc inapoi la viata ca sa-si continue calea pocaintei pana sa se desavarseasca si ei. om care din pruncie s-a dat lui Dumnezeu si a urmat toate nevointele de inchipuit. nimic: Un os! Dar in general ele prezinta lucruri ce nu se asociaza cu moartea. Dupa istorie ce vedem? Pai uitati-va la toti sfintii acestia care sunt niste morti: avem pe pamant moastele lor in bisericile noastre. uite Sfantul Nicolae. macar nu aduceti viata in lumea asta. invieri. Vedeti ce scrie cartea: a ramas pana la urma ucenicul acestei sfinte. minunile acestea. Deci cand zice Hristos ca "Cei care cred Mie. trupuri moarte. dar asta-i realitatea! Moartea este uracioasa. Adica cum a prorocit Mantuitorul: "Cand va veni Fiul Omului. Deci destinul omului este acesta." Si zice: "Ce zici. atata cat putem vedea in istorie. ca ele nu ne produc efectele mortii. dupa asa-zisa "moarte" a omului. miresme. sa gasesti." le cinstim. Vedem ca ceea cer face Dumnezeu. Moartea nu este o mireasma. se sfinteste. daca cu credinta cerem de la Dumnezeu ceva si ni se implineste rugaciunea. naste din morti. asa cum o vrea de multe ori modernitatea. pute . si a inventat si el altele prin care sa ajunga mai aproape de Dumnezeu. Si in viata asta. gasi-va El credinta pe pamant?" Rugati-va. ca sa zicem asa. nu sunt mituri. Zosima. dar zicem "moaste. . sterilitatea carei gandiri s-a infiltrat pana in randurile gandirii bisericesti. iar calatoria ca sa atinga inaltimea Mariei Egipteanca era mai lunga. naste din pacatosi sfinti.

iar dupa asa-zisa "moarte. si aceasta este ce inseamna Dreapta Slavire. chemarea prin care Dumnezeu cheama pe om spre a-si implini destinul: pe pamant. Atuncea. Ce este vocatia? Tradus in romaneste. Este chemare. vocatie. ce este postul? Si ce este iertarea? incep cu iertarea. dreapta slavire. cand insasi mortalitatea aceasta." Deci luand pozitiv cuvantul acesta. dar mai ales dupa moarte acesti sfintii se comporta ca Dumnezeu." vecinicia. in vecii vecilor. destinul in vecinicie. vocatiei putem sa-i zicem chemare. dupa asa-zisa "moarte" devine si mai mult ca Dumnezeu. "cel ce crede asa. Deci vocatia omului este chemarea lui Dumnezeu spre indumnezeire. Vocatie. Ele se contin in doua Carti separate. deci fericita imparatie impreuna cu Dumnezeu. Dreapta Slavire ." Aceasta-i prima porunca. "in afara de multe tulburari si incurcaturi in viata aceasta. in afara de multe incurcaturi in viata aceasta (iertati-ma. nu va pot cita exact)." asa cum a zis si . chemarea catre om: "Adame unde esti?". Cuvantul lui Dumnezeu. Hristos a spus: "Sa iubesti pe Dumnezeu."Cel ce nu crede asa. in contextul acesta. impreuna cu Hristos." cum ar zice Dumnezeu. prima porunca intr-adevar este: "Auzi Israil. in cele zece porunci. Cand l-a intrebat un legiuitor pe Hristos care este porunca cea dintai. Hristos S-a grabit sa-i citeze din Vechea Lege o a doua porunca. si sa iubesti pe Dumnezeul tau. Dumnezeul tau un Dumnezeu este. de-a dreapta Tatalui. primeste de la Mine acuma duhul mantuirii. care a pus cele doua porunci impreuna. Pana cand? Pana la trambita cea de pe urma.intr-o masura. De ce? indumnezeirea omului! Acesta este destinul. vino. "si in duh de pocainta reia-ti drumul pana la indumnezeirea pe care o pofteste. in masura pamanteasca. voce. parafrazez in cuvintele mele. cea mai importanta in Lege. cu sensul ca: "Hai. osemintele noastre vor invia si vom fi cu trup cu tot ca Hristos cel de dupa Inviere. Si fara sa i se ceara. care zice ca este in chipul celei dintai: "Si iubeste-ti aproapele ca insuti pe tine" Este Hristos." in afara de reusita duhovniceasca in viata aceasta. risca si pierzania vecinica. Deci destin: acesta este destinul nostru. In A Doua Lege.ca sa luam o explicatie "negativa" din Crezul Sfantului Athanasie . Vocatie este un cuvant pe care l-am importat in limba noastra din apusenistica (original din latina). ei au aratat aceste semne. ortodoxia.

Ce se intampla in aceasta iubire? Hristos zice: "Cel ce pazeste cuvantul Meu este cel care Ma iubeste. cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea. Dragostea lui Dumnezeu este subtire. Cred ca nu este om pe pamant care sa nu stie cat de dureroasa este o iubire tradata. "ofensat de transgresiunea lui: Adam. adica crucea si . de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o inchipuim." Deci daca Adam nu a pazit cuvantul dumnezeiesc in Rai. de o gingasie. a carei incalcare este o deosebita durere. nu numai pana la Cruce si pana la moarte. pocainta si spovedania dreapta a celuilalt talhar. fie ea si atotputernica a lui Dumnezeu. Nu ca Dumnezeu e vulnerabil. ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra." Dumnezeu moare. Dumnezeu nu este asa cum Il vede o teologie mincinoasa. canonul pacatos." Sau. inseamna ca intr-o masura a cazut de la dragostea de Dumnezeu. stii cat de dureros este. putem zice. nu atotputerea Lui . dar pana si la strafundurile iadului. ca a provocat. pana si a impartasi soarta Lui cu nelegiuitii. nu a putut sa lase pe cel iubit sa piara si a luat asupa-Si "canonul" de pocainta. A doua porunca este in Levitic. Deci dragostea.departe de mine gandul asta! Dar calitatea dragostei este vulnerabilitatea. si toti care aveau sa se nasca din el. "Pamant esti si in pamant te vei intoarce. de durere ca cel iubit al Lui. In masura in care ai iubit pe cineva si acel cineva ti-a fost nevrednic iubirii tale. pentru pacatul ce il face impotriva lui. va muri. vor muri de acum incolo. o iubire ranita. intaiul plasmuit. pana unde sa poata sa-i spuna: "Amin." Dumnezeu. este. in zicala romaneasca. Iata insa ca cel ranit. Ne-a aratat Hristos pana unde S-a dat pe Sine. "Ce tie nu-ti place. dar se raneste vazand ca cel iubit al lui. a incalcat iubirea lui Dumnezeu.Mantuitorul. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime. vulnerabila. ca prima si a doua porunca. in dragostea Lui. si in ultima clipa a vietii a gasit un fel de a mantui pe un pacatos. unde spune intr-un cu totul alt context: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. astazi vei fi cu Mine in Rai." Dar Hristos le-a pus pe acelasi plan. Dragostea este o subtirime a darii de sine celuilalt daruire totala." Astazi! Deci iubirea este de o subtirime. altuia nu face. prin razvratul unui talhar. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat.

. iadule! Nu ma impotrivesc Crucii. acolo in Anglia. pacatul meu. sa vezi ce te asteapta! Zice Sfantul Ioan Gura de Aur in Propovaduirea de Pasti: "Iadul trup a primit. Face El pe neputinciosul pana Se pogoara in iad . care voia sa marturiseasca adevarata credinta. neputincios. ca sa poarte asupra-Si neputinta mea. de Adevarul insusi?" Si i-a "picat fisa. ideologia. Si a trebuit ca si Moisi sa isi apere religia. cel de pe urma!" Toti intemeietorii de religii. tot asa. intr-o cuvantare." Sau. Adevarul ce este? intrebare eretica. rau si supus mortii. sau mai stiu eu ce. cum spuneam candva la Manastire." si a stiut de atuncea ce sa faca.dar atunci. . iadule. si imi spunea: "Si o sa ma lupt ca sa apar adevarul!" Si mi-a venit cuvantul acesta: "De ce nu te lasi aparata tu de adevar. daca noi aveam premisele gandirii noastre drept inchegate. uraciunea mea. numai din a privi toate filosofiile. in tot felul. nu fac minune sa vina Ilie sa ma ia de pe Cruce. si de Dumnezeu s-a lovit. "Asteapta tu. Toate rusinile si toate neputintele si le-a insusit Cel Atotputernic. daca noi eram filosofi adevarati. ca iadul a inceput sa se planga: Cine a pus un piron de lemn in inima mea?" Asta este puterea lui Dumnezeu. fiind atotputernic. ca sa Se asemene intru totul neputintei omenesti. Uitati-va cum o intreaga munca a lui Hristos ca Dascal care a propovaduit dragostea s-a zadarnicit in cateva ceasuri! Deci rusinea zadarniciei unei vieti intregi de nevointa. urat. nu este nimic in cer sau sub ceruri care poate sa-L biruiasca. cum zic alte tropare sau icoase pe care le avem in Triod: "De-abia a inceput sa se infiga Crucea lui Hristos in pamant. ca si cum El era pacatos. Zicea cineva la noi.rusinea. nu ma lupt acuma ca sa arat omului ca pot sa ma dau jos de pe Cruce. cat noi trebuie sa intram in adevar si sa lasam Adevarul sa ne apere pe noi. cu tot felul de amenintari.. tocmai din neputinta in care Se infatiseaza. de filosofii sau de idealuri au luptat. religiile si idealurile acestei istorii am intelege ca singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat. De ce? Fiindca Dumnezeu. Atotputernicul nu are nevoie sa fie aparat. moarte. ba chiar cu moartea. asteapta tu. Asteapta tu. iadule. Nu atat noi aparam adevarul. Si. Cine isi poate permite atata neputinta? Cine isi poate permite o asa zadarnicire a toata lucrarea lui? Numai Cel ce stie ca este atotputernic si ca nimic nu Il poate birui. rautatea mea. filosofia.

"Dumnezeu este dragoste. unde. mi-a spus: "Parinte Rafail. Daca mai avem prea multa partasie cu ale pamantului. este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia. Putem sa zicem: "Dumnezeu este iertare. de la cele ale vietii biologice. sa invatam sa impartasim aproapelui nostru ceea ce si noi dorim sa primim de la Dumnezeu." zice Apostolul. care sunt probabil momente de har. ba si de la aproapele. cu biologia. in expresia Sfantului Pavel.' Postul. sau multi dintre noi cunoastem si asta: sunt momente. in inimile noastre. trebuie sa ne ridicam la vrednicia acestei iertari. Iertarea este data inainte sa o cerem. Si acuma va spun ca iertarea nu este un procedeu. calatoria pocaintei si a mantuirii. E o taina in om. decat iertarea? Dragostea iarta celui pacatos. Duminica Iertarii: "Noi ca oameni nu putem sa nu pacatuim unul impotriva celuilalt." Iertarea este deja data. parca "stricam" ceva care misca in duhul nostru. Asa trebuie sa devenim si noi. dar datoria noastra este sa ne iertam unii pe altii si sa ne reluam. si atuncea vom vedea cum iertarea face parte integranta din Iubire. iubire ranita de incalcare." Si poate toti. imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane. Ce inseamna toate cele pe care le intreprinde Dumnezeu in intruparea Lui? Ce altceva. noi trebuie sa ne-o insusim. daca cineva moare incalcand dragostea. parca se risipeste ceva mai pretios." In acest context al iubirii. Daca de cateva ori mam dus la duhovnicul meu cand am facut vreo boroboata si am cerut iertare. esti iertat inainte sa ceri. adica sa invatam sa devenim precum este Dumnezeul nostru. a zis: "Eu sunt Adevarul si Calea si Viata. daca mancam. "trupul ravneste impotriva duhului si duhul ravneste impotriva trupului. Iertarea este o parte integranta a iubirii. dar daca esti asa. se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale. Daca vreti. Ce este postul? Postul. Cuvantul lui Dumnezeu. ce se intampla cu el? Cel care iubeste nu rabda ca omul sa moara.Fiindca Adevarul este un "cine. noi cum putem sa traim cu tine". cum ne spunea staretul intr-o cuvantare in Duminica de dinainte de Post. Sau. ." Hristos. cand. ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia. In sensul acesta iertarea se poate intelege ca vocatie a omului. sa continuam.

fiindca un trup prea greoi nu prea se da rugaciunii.caci este lucru nefiresc a crede. Si-n al doilea rand. putem zice. un mijloc ca toate nevointele. nu pentru aceleasi motive ca tinerele care vor sa isi castige pe cineva in viata aceasta. accesibil tuturor. Este. ci in primul rand. Dumnezeu cel intrupat). tine de dragoste Dragostea cere o nevointa. de cand cu Antonie cel Mare. zic in Patericul Egiptean. pana la acele nevointe precum le canta Troparele pentru sfinti cuviosi. invartosate prin petrecerea indelungata in desertaciune .Despre biruirea trupului in rugaciune De ce este nevoie de rugaciuni lungi? Ca prin rugaciunea lunga. Si au postit si Parintii nostri din scoala filocalica. Postul este o nevointa. desi postul. fiindca sanatatea este folositoare pentru viata noastra duhovniceasca. ne nevoim nu ca sa ne pastram silueta. Si chiar pentru motive de sanatate am putea sa tinem acest post. ca orice infranare. si saizeci de zile (si au socotit ca totusi patruzeci de zile este masura omului cum a aratat-o Hristos. cum a postit Mantuitorul. Dar ce numim noi post este un prim pas. "Dumnezeu este dragoste." Si-aceasta dragoste este legea vietii si legea veciniciei. Au postit si patruzeci si. Si dragostea celor ale lumii acesteia cere nevointa. pentru a lasa mai mult liberfrau duhului sa se manifeste. cu atat mai . "nevointe mai presus de fire. Cate fete tinere astazi nu tin regim ca sa-si pastreze silueta? In masura si in legile dragostei de care esti cuprins este si masura si legile infranarii sau nevointei cu care o sa te nevoiesti. ca sa-i zicem asa. facuta cu osardie. ba poate si inainte. iar vocatia omului este dragostea. in masura si in sensul in care. un sot. cum zice Apostolul. o dieta. Deci imi vine sa zic asa: A nu se intelege ca postul si iertarea sunt destin si vocatie a omului in Ortodoxie. patruzeci de zile nemancand nimic. nu este post in sensul adevarat al cuvantului .Aceasta constientizare poate sa mearga foarte departe. dar cu mai multa importanta.cum a postit Moisi. sa incalzim inimile noastre reci. dar trecem prin nevointe asemanatoare. Vedeti ca postul. iertarea este aicea manifestare a iubirii. care si este destinul omului. cum a postit Ilie." Dar deocamdata nevointe pe masura puterii noastre firesti. un regim. Parintele Rafail Noica Sfantul Ioan de Kronstadt . Noi ravnim catre cele ale vietii vecinice.

nu te grabi: trupul. alteori prin imprastiere si abatere catre oarece lucruri si griji pamantesti. macar acum incalziti cu credinta si cu dragostea inimile voastre. pravila. dar noi nu-L stim pe El cum trebuie. cand oamenii fug de ea cu atata osardie. te va uni cu El si cu tot cerul. si te vei umplea de Duhul si de roadele Lui. 11. plictisit si apasat de lucrarea sfanta. nu te grabi sa sari de la un cuvant la altul fara a fi simtit adevarul lui. pentru aceasta e nevoie de osteneala si iar osteneala. de vreme si iar vreme. Deci. care mai inainte erau reci. 18. "Intoarceti-va. Nu fi iubitor de sine. dupa intelepciunea si milostivirea Sa. macar acum. nu te grabi sa te rogi cum se nimereste: nefacand o jumatate de ceas de . 6. 2-6). Tatal vostru. Nu face la rugaciune placurile trupului lenevos . 26). se grabeste sa termine cat mai repede ca sa se odihneasca ori sa se apuce de lucruri trupesti. ci da-ti intotdeauna osteneala de a simti cu inima adevarul lucrurilor pe care le spui. Tatal nostru Ceresc. Imparatia lui Dumnezeu nu vine grabnic in inima. Nu. si iata ca El. indelunga rabdare. 8). si rugaciunea ta te va face ruda cu Dumnezeu. printr-o oarecare vapaie si stramtorare launtrica. Cand savarsesti rugaciune. nu Tatalui Ceresc. si silitorii o rapesc pe ea (Mt. suparandu-l cu rugamintile sale (Lc. umilinta inimii. sanatos si lin. alteori prin pomenirea necazului suferit din partea aproapelui si simtamantul razbunarii si al urii fata de el. suntem foarte credinciosi desertaciunii lumesti. stie de ce avem nevoie. care sunt dreptatea. stie dinainte cererea noastra (Mt. copiii Mei rataciti. daca mai inainte vreme ati fost departe de Mine. alteori prin inchipuirea placerilor lumesti sau a placerii pricinuite de citirea romanelor si indeobste a cartilor lumesti. Imparatia Cerurilor se ia cu sila. inima Ta (Pilde 23. biruie-ti inima. fiule. 12).mult a pretinde. alteori prin indoiala si necredinta. Domnul insusi vesteste voia Sa ca noi sa ne rugam nu putina vreme atunci cand ne-o da pilda pe vaduva care indelungata vreme se tot ducea la judecator. mai ales dupa carte. Vrei sa termini repede pravila de rugaciune ca sa dai odihna trupului ostenit? Roaga-te din inima si vei adormi cu somn linistit. cu toata inima voastra. inima ta se va impotrivi uneori prin lenevie si impietrita nesimtire fata de ceea ce citesti. fara a-l fi pus la inima. preface nevoile noastre in prilej de ne intoarce catre Dansul. intorcandu-le catre Mine". Domnul. la Mine. adu-o lui Dumnezeu ca jertfa bineplacuta: Da-mi. lumesti. ca inima invechita in desertaciunea acestei vieti sa se poata patrunde in scurta vreme de caldura credintei si dragostei de Dumnezeu in timpul rugaciunii. pacea si bucuria. blandetea.

care nu are duh. sa simti si sa gandesti precum graiesti in rugaciune. ce te ameninta ca va slabi in timpul rugaciunii: sa stii ca minte. vei vedea trupul va deveni robul tau ascultator. cand vor sa se roage. face ca sufletul nostru sa nu rodeasca roadele credintei. ci Dumnezeu: invata-ti inima sa se lipeasca prin rugaciune de Dumnezeu. ce mult felurite prigoniri! Indata . tocmai atunci arata-ti neclintirea. Lucrul de capetenie este acesta: straduie-te sa fii intotdeauna adevarat in inima ta. ca nu merita luare-aminte. Te grabesti la munca? Scoala-te mai devreme. desi omul trupesc nu o socoate stramtorare. ca un bun ostas al lui Hristos. incat le este greu sa se roage. Ps. fiindca bine. usor este a te ruga din toata inima. daca vrajmasul te va birui o data. 3. fiindca binevoieste intru ea . La oamenii ce se roaga putin. nu dormi peste masura. 14. tocmai atunci sa nu slabesti in lupta. Cum vei incepe sa te rogi. Rugaciunea il va si inviora. Inima nazuieste spre lucrurile desertaciunii celei lumesti? Frange-o. si roaga-te cu osardie: vei dobandi liniste. Atunci te faci un om trupesc. sa se straduie a se ruga din toata inima. fiindca ea nu ingaduie ca Dumnezeu sa ajunga la inima noastra. nu de desertaciunea lumii. energie si spor la lucru pentru intreaga zi. de nu te vei ruga in acest fel. iar inima ta se va departa de Domnul. nu vicleni cu limba ta.rugaciune vei pierde trei ceasuri din cel mai sanatos somn. sfintit. inima lor devine slabanoaga si le slabanogeste mainile. sa nu socoti despre nici un lucru ca e marunt. Nimic sa nu treci cu vederea in viata duhovniceasca. nu lasa sa se reverse in inima harul Dumnezeiesc. nu ca si cum pe limba ar fi miere. nadejdii si dragostei. impietrita nesimtit fata de tot ce este duhovnicesc. dupa aceea va trebui sa te aperi pe tine insuti. inima este slaba . iar in inima gheata. nadejde si dragoste. care viaza si lumineaza sufletul nostru. ci graieste adevar in inima ta (v. e stramtorare de la vrajmasul. ca sa nu te afli rusinat in zilele bolii tale si in ceasul mortii tale.dar cei ce vor sa traiasca duhovniceste o socot stramtorare. Nu crede trupului tau. trupul si gandurile. 2). Rasfatul trupului. La rugaciune nu te lasa biruit de trup si de vrajmasul care lucreaza prin el.si iata. ca un bogat in desertaciunea lumii si sarac in credinta. sa aperi slobozenia ta de el ca pe un petec de pamant cotropit de vrajmas. sa fie comoara ei nu desertaciunea pamanteasca. Cand este greu sa te lupti cu trupul. O. Trebuie ca omul sa se biruie pe sine. Adu-ti aminte totdeauna ca trupul este mincinos.

nu din toata inima. incat jumatate sa fie a lui Dumnezeu. indata ce vei plange pentru ea inaintea Domnului. ci cu cei s-au desavarsit. daca este scurta. Asadar. ca sa te odihnesti mai repede. 9. Daca te-ai apucat de hat. dimpotriva. El te va da pe mana diavolului. din toata inima. 62). orice rugaciune lipsita de fatarnicie apropie inima omeneasca de Dumnezeu si o face casnica a Lui. si inima se va incalzi si se va inmuia. Orice pravila de rugaciune te-ai apucat sa implinesti implineste-o cu buna credinta (daca este lunga. vei pierde si tihna trupeasca. la seama: nu pune trupul tau ai presus de Dumnezeu. fiindca orice rugaciune fatarnica departeaza inima de Dumnezeu si o intrarmeaza impotriva omului insusi. Nu fi deloc nepasator la sfanta rugaciune. Nu te cruta cand este vorba sa te rogi din inima nici dupa ce ai petrecut intreaga zi in osteneli. caci rugaciunea este lucrul lui Dumnezeu. ea va si trece. asijderea) si nu implini lucrul lui Dumnezeu cu inima indoita. nu te uita inapoi (v. Ravna Domnului Dumnezeu nu va rabda viclenia ta. Dupa ce ti-ai ingaduit sa te rogi cu nepasare. Asta inseamna ca Domnul nu intra in inima noastra. si se va face in stare de cugetare duhovniceasca si de simtaminte duhovnicesti. Aceasta se intampla nu cu toti. spune totul Domnului din inima. nu adormi (daca e vorba de rugaciunile de seara) pana ce nu-ti vei Sterge pacatul plangandu-l inaintea lui Dumnezeu. oare ravna lui Dumnezeu nu se va aprinde pentru aceasta? Lui ii este mila de noi si de ostenelile noastre dinainte. fiind jignit de necredinta si de raceala . Precum dupa impartasirea cu nevrednicie. implineste-o bine. iar diavolul nu va da pace inimii tale pentru nepasarea fata de Cel ce este adevarata tihna a inimii tale si care va face aceasta intotdeauna spre folosul tau. iar cealalta a trupului tau. Ah! Cu ce osteneli. El vrea ca noi sa fim ai Lui intotdeauna. parerea ta de rau pentru trupul tau. asa si dupa rugaciunea nevrednica si rece ii este deopotriva de rau sufletului. nu spune ca este bat. ci pentru El sa nu iti pese de odihna trupeasca. cu ce lacrimi se recapata dupa aceea apropierea inimii noastre de Dumnezeu! Si de vom face apoi iarasi din rugaciunea noastra (nepasatoare) mijloc al indepartarii de Dumnezeu. ce ai pus mana pe plug. sa crezi cuvantului acestuia: daca te vei grabi la rugaciune de dragul tihnei trupesti. si iata ca vrea sa ne faca a ne intoarce negresit catre Dansul iarasi. ca sa tina inima ta in apropierea lui Dumnezeu.ce te vei intrista din inima pentru aceasta impietrita nesimtire. si pe cea sufleteasca.

daca ne este frica de Dumnezeu in felul acesta. Dar mie imi place. tot asa. mergea tactica aceasta a nevointei. Si atuncea nadajduieste. Cu ajutorul Domnului o sa incep sa va vorbesc despre asta. acolo unde se poate. adica.ce faci? Fugi si te ascunzi. de frica batului. ca uitandu-se la chinurile iadului sa se infricoseze si sa se ajute ca sa le taie. sa-ti fie frica de Dumnezeu daca faci rau. si unde este dragostea daca ne este frica de Dumnezeu asa cum ne este frica de un caine rau? Dar atunci ce este frica lui Dumnezeu? Am cunoscut un suflet foarte bun care. la inceput. se infricoseaza cu gandirea la draci si la tot ce ne fac ei? Dar atuncea imi vine gandul: Frica de drac. Dumnezeul nostru este dracul? Ori Dumnezeul nostru este iadul? Frica de Dumnezeu. cum propovaduim noi un Dumnezeu al dragostei. din tineretele voastre. frica de Dumnezeu. precum as vrea sa va pun lucrul acesta in gand acuma. Prefer "frica lui Dumnezeu". ca." fiindca expresia asta are un diapazon mai larg. dar acuma se uita cu indiferenta la toate ororile pe care le arata tabloul. si inceputul intelepciunii parca nu se inteleneste in inima ei. cand ii vin ganduri rele. fie un balaur . daca ti-e frica "de" . si atuncea. Dar asta-i tocmai gresala pe care a facut-o Adam. Sfantul Ioan de Kronstadt Despre frica lui Dumnezeu Ma gandesc sa spun cateva cuvinte despre frica lui Dumnezeu fiindca este "inceputul intelepciunii".inimii noastre. nici ailalta? Dar atuncea. unde fraza ingaduie. sa nu faci nici aia. si-a agatat in odaie o icoana. fiindca "frica de Dumnezeu" prea mult sugereaza ca ti-e frica "de". Dar imi venea sa zic: Frica de iad. sau mai bine zis un tablou. inseamna mult mai multe lucruri. si ingaduie duhurilor necurate sa se cuibareasca in inima noastra. intai. imi place mai mult sa spun "frica lui Dumnezeu. si mai ales chinurile iadului. ca sa se pazeasca de rele.fie Dumnezeu. asta este frica de Dumnezeu? Adica. unde se arata Judecata de Apoi. frica de chinuri este aceeasi cu frica de Dumnezeu. poticnindu-se si neascultand de . sau cand altii gandesc ca. Dar tare mi-e ca nu intelegem noi ce este frica lui Dumnezeu. Spunea ca. Tot cuvantul dumnezeiesc are un diapazon mult mai larg decat orice cuvant omenesc. si atunci. ca sa simtim deosebirea dintre jugul Sau si al lor.

atuncea cand Tu mi-ai spus ca aveam sa mor . asa am facut. ce a facut Dumnezeu cu Adam? Iata ca l-a imbracat cu "haine de piele"." A cui e vina? A lui Dumnezeu. tot dialogul acesta . Adica ce este spovedania? Noi venim la Dumnezeu si ne dezvaluim. Dar cand s-a terminat. pe care o sa le invatati. dar ma limitez astazi la una: Nu e oare haina de piele o imbracaminte. ca nici Adam nu s-a pocait. bland. ea mi-a dat sa mananc. in "racoarea serii". Si atunci Dumnezeu sa zica: "A. prin smerenia ei sa mantuiasca pe Adam. care prin dragostea ei. A ramas "in aer": "Iata." Si de aceea zic "cearta". Dar pe noi Biserica ne invata nu sa ne ascundem.Dumnezeu. si uite ce s-a intamplat. si nu si-a regasit-o prin marturisire. Mi s-au deschis ochii. femeia pe care Tu mi-ai dat-o. adica nu s-au imblanzit catre Dumnezeu. asa cum ai zis. uite ca duhovniceste am murit.si expresia are multe intelesuri. si ce-am vazut? Goliciune si rusine. nu s-au smerit cu starea aceasta. dar cine ti-a aratat ca erai gol? Nu cumva ai mancat din rodul acela de care ti-am spus Eu sa nu mananci?" Si iata ca Dumnezeu ii face spovedania lui Adam. intre Adam si Dumnezeu. Si Eva ca prin cearta a marturisit: "Apai sarpele m-a amagit. ca sa dea ocazie lui Dumnezeu sa se arate bland si . cum ar fi. ca asa mi-a zis sarpele. Nu ca Adam. Si deci. si bineinteles ca am mancat.si uite ca am murit. prin pocainta . dar nici Eva nu s-a aratat a fi ce a fost mai tarziu Maica Domnului. un acoperemant mai desavarsit decat frunzele de smochin? Adica. a incercat prin Eva sa-l mantuiasca pe Adam.tragic. zic ca Dumnezeu. nici Eva nu s-a pocait. am murit!" Adam nu a spus asta. asteptand pe Dumnezeu sa zica: "Adame. vine Dumnezeu in Rai. Aceste haine de piei sau haine de piele . isi acoperise goliciunea cu frunze de smochin. Dar de ce rusinea asta? Am pierdut harul Tau. Am mancat din rodul din care mi-ai spus sa nu mananc. minunata pentru cine a gustat catusi de putin o data smerenia. fiindca Adam si-a pierdut frumusetea cea dintai. cand s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu. Adam a ramas imbufnat in starea lui si nu s-a intors ca sa spuna lui Dumnezeu: "Da. ci sa ne marturisim: spovedanie. si Adam aude glasul lui Dumnezeu in Rai. unde esti?" "Apai m-am ascuns. atuncea cand a iesit o cearta. Doamne.cand Adam a pierdut Raiul in care se desfata. Credeam ca mi se deschid ochii ca sa-i ridic la Dumnezeu. tragic. si fuge si se ascunde dupa copac. fiindca eram gol". Si pana la urma ce se intampla? Adam.

milostiv. Harul lui Dumnezeu este asa incat. de harul lui Dumnezeu. ca nu a stiut sa-l pretuiasca. Apai daca Dumnezeu este asa. noi avem mai multa experienta decat Adam. Si a ramas cearta. apai harul naste o oarecare teama. intradevar ai inteles ce inseamna moarte. in Parinti. cand il pierzi. de ce sa nu mergem la Dumnezeu de la inceput si sa spunem. Doamne. si Raiul s-a inchis cu Arhanghelii si cu Serafimii. Cum a venit in mine? Cine se salasluieste . iertator. in Psalmii care ne vorbesc: frica lui Dumnezeu este ceva ce apropie pe om de Dumnezeu. cum ar fi. Adam a cunoscut numai binele si. dar iti cer iertare. Apai cum mai este frica. Dumnezeu i-a miluit mai mult decat au putut ei insisi sa se miluiasca. Dumnezeu ce a facut? I-a acoperit. daca Adam ar fi inteles "frica de Dumnezeu" ca pe frica lui Dumnezeu cea adevarata. cand ti-e frica sa pierzi pe Dumnezeu. Doamne. Vedem in cei ce au trait cu frica lui Dumnezeu. si nu te desparte? Frica lui Dumnezeu este una din trairile iubirii. ca pocainta mai este. le-a acoperit rusinea goliciunii cu haine mai desavarsite decat au putut ei sa isi creeze. in cearta fiind. ara pacatuit.. dupa uraciunea pacatului. cunoscand harul. ci despartirea duhului omului de catre Duhul cel Sfant. in sensul acesta s-a urat cu binele. daca te apropie. si Raiul sa nu fie pierdut. caci este asa de pretios. asa de drag. Si atuncea. si de asta suferim noi toti. asa de dulce sufletului. asa de iubit. este ce a desavarsit pacatul in Adam: despartirea de Dumnezeu. cum zicem noi. Daca unul dintre noi primim har de la Dumnezeu. cum ziceam adineauri ca ar fi trebuit sa faca Adam: "Da. Dumnezeu sa-i vindece. Frica de Dumnezeu. "i s-a urat cu binele". Nu ca i se urase .fiindca nici Dumnezeu nu vrea sa cadem din viata. in Sfinti. am pacatuit. Si au plecat de catre fata lui Dumnezeu. O. si cu sabie de foc! Si iarasi zic. dar din viata nu vreau sa cad!" . indurat.dar nu l-a pretuit. cu plangere. In aceasta vedeti iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu. Asta este moartea. ca. tocmai fiindca cunoastem raul. vindecator. Dar nu a desavarsit-o total. in sensul prost al cuvantului. dar a pecetluit intr-o oarecare masura starea de pacat. Ca "moarte" nu inseamna in primul rand despartirea sufletului de trup.

care nu este in armonie cu el. lucru si mai infricosat: cum sa-l pastrez? Cum sa nu-l pierd? Si cu cat e mai puternic harul. Dumnezeu este adevar. nu incercati sa va inchipuiti. cat de mic. si adevarul se traieste. in carnurile voastre. in minte. Este deja "in samanta" dragostea lui Dumnezeu. Dar. Dar totusi sufletul il simte de asa o gingasie. in suflet. cat de usor se pierde! Un gand. harul acesta asa de pretios. si de aceea oasele acelui om dupa moarte devin moaste.fiindca omul nu stie sa traiasca fara pacat. incat te apuca o groaza cum sa nu-l pierzi. cu atat este mai puternica frica. Te trezesti dintr-o data: A. se pierde . tot ca monah al Bisericii. si nu stie sa nu-l piarda. dar vreau sa stiti ca este adevar. nici nu avem nevoie de ea. literal. ca monah de mai bine de treizeci de ani. . Cum sa-l mai aflu? Si daca vine harul acesta la inceputul vietii. Va spun asta ca preot al Bisericii Ortodoxe. Moastele nu sunt doar "oseminte". Aceea este. se manifesta ca o frica. ca este reala. daca vreti. si s-a dus! Dar nici nu stii ca s-a dus. si se simte in inima. frica de Dumnezeu. frica de a fi nevrednici de frumusetea aceasta nespusa. dragostea de Dumnezeu. in inimile voastre. aceea este frica lui Dumnezeu. in nesavarsirea noastra. sa fie trait pana "in oasele tale". o. Dar daca continua educatia sfanta a omului. moastele sunt oseminte sfintite de salasluirea harului Duhului Sfant pana in oase. dragoste care. si pana in oase! Si de aceea va cer. Si frica aceea care merge pana la groaza. frica sa nu-L pierzi pe Dumnezeu. si daca nu e reala. si va mai vorbesc si altii. spune ca harul cel mare patrunde pana in oasele omului. toate simtirile? Dar. este cu putinta. in lada de gunoi cu ea! Ma iertati ca vorbesc asa brutal." totusi nu in sensul urat al cuvantului: o "teroare" sa nu pierzi aceasta. revine harul. Sfantul Siluan. Unii vorbesc de "teroare. ci sa cereti lui Dumnezeu sa v-o arate si sa v-o dezvaluie. Cel ce te-a facut. Literal in oasele tale? Sfantul de care v-am mai vorbit. fiindca toate inchipuirile sunt o caricatura groaznica in comparatie cu ce este adevarul harului. Daca tot ce se propovaduieste in Biserica noastra este numai o filosofie. in starea noastra de pacat. unde este? Unde este ceea ce-mi era atat de scump? Era pentru mine atat de bine. Si va spun si lucrul acesta: va rog sa nu va inchipuiti ce poate fi frumusetea aceasta. in trup.in mintea mea? Ce este ce mi-a schimbat acum toate gandurile. in oasele voastre. sa o traiti in sufletele voastre.

Este datatoare de viata. nu este covarsitoare. adica. Iar pentru pacatele mele mustra-ma. sau sociala.Ce este? Traiti in adevar. si frica lui Dumnezeu este dulce. ori este adevar. cu blandete. Frica lui Dumnezeu atuncea naste in noi o alta frica de pacat decat cele pe care le-am descris la inceput. nu intelepciunea! Fiindca sfarsitul intelepciunii este dragoste. fiindca. asa de puternica. Si. Precum instinctul ne face. cum ne spune Apostolul Ioan intr-una din Epistolele lui." Si spun aceasta fiindca Dumnezeu. acela este pacatul. dar am intrebuintat cuvantul acesta care este mai aproape de intelegerea noastra. dar si in viata. trupeasca. Si aceasta o spun din incredintarea pe care o am din putina mea experienta. desi poate sa mearga pana la groaza. intuitiv. te apuca o teama de orisice nu este in armonie cu aceasta. Definitia pacatului este pentru noi definitie vitala: este ceea ce nu e in armonie cu mireasma aceea nemaipomenita pe care o numim harul lui Dumnezeu. ca o poti pierde. dar nu-i adevarul ultim). Si definitia pacatului nu este pe linie morala. Nu instinctiv. cereti lui Dumnezeu: "Daca esti adevarat. ca e datatoare de viata. vazand ca sunt lucruri care nu sunt in armonie cu frumusetea aceasta nespusa si absolut de nedescris. ori nu avem nevoie de El. inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu. pe care pe unii i-am cunoscut din carti. Doamne. dar arata-mi-Te! Fa ca viata mea sa fie adevarata. pe care instinctiv nu vrei sa-l pierzi. Nu o teama bolnavicioasa: Aoleu. daca esti Dumnezeul adevarului. trezeste-ma si pe mine! Scoate-ma din negura in care sunt. dar te trezesti fara ea. Parinte. Si "orisice-ul" care nu este in armonie cu aceasta. dar reala. dar da-mi Tu strigatul celui care se mistuie. daca vreti. sau practica (si acolo e un adevar. Frica lui Dumnezeu atuncea incepe sa fie "inceputul intelepciunii" inceputul. dar si prin adeverirea multor sfinti. si ca frumusetea aceasta e asa de gingasa. Acesta este pacatul! Si ne apuca o teama de pacat. ca sunt slab. sa nu fac asta! Aoleu. ne impinge. dar ne apuca un lucru care devine ce numeste Psalmistul: "Cu ura desavarsita i-am urat". tot ce nu este de-al harului devine ura . cum este teroarea si frica. cum o descria Parintele nostru Sofronie. si o simti ca pe un dar pretios. incat nu mai ramane nici urma de frica. sa stiti. si da-mi puterea caintei. in viata materiala. de nici nu stii ca s-a dus. zdrobitoare. sau etica. sa nu fac ailalta! Stie sufletul ca Dumnezeu este marinimos si puternic a vindeca de pacate. asa si intuitia in viata duhovniceasca. ne calauzeste.

Astazi este. Ale lui grijile. ale altora veseliile. dar la sfarsit va pieri. 15 Vino. iar maine in cosciug. Ca flacara focului se aprinde. dar ca picatura de ploaie se imputineaza. ale altora desfatarile. Astazi imbracat cu profir. dar ca praful piere. Astazi in multe avutii. Cu adevarat. Astazi cu cei ce-l lingusesc. Ale lui scarbele. nu bolnavicioasa. Ca floarea se impodobeste. Ca norul se raspandeste. dar ca fumul se imprastie. catre siesi isi da invatatura. ale altora bucuriile. datorie fara amanare a mortii. grabnicie la strangere de avutii. urasti toate ale mortii si ale stricaciunii cu "ura desavarsita". iar maine nu mai este. crestine. dar ca iarba se usuca. Ale lui rapirile. dar ca trestia se preface in cenusa. maine in mormant. pentru altul imbelsugarea. Ale lui ostenelile. dar prin pofta fara de sat putreziciune agoniseste. cenusa razvratitoare.acum. daca ai iubit lumina aceasta si viata. Ca vartejul de vant se inalta. iscusinta la rautati. sa cantam versul de psalm al alautei lui David si impreuna cu el sa facem cunoscuta nimicnicia celor omenesti: "In desert se tulbura tot muritorul". nesatiu la lacomie. tina obraznica. Ca focul se aprinde. Ce este omul? Imprumut cu dobanda vremelnica a vietii. Astazi se mandreste. duh mandru. O ura in care. fire care cu lesniciune piere. Se tulbura. dar se duce fara sa ia ceva din agoniseala zbuciumului sau. ale altora ingrijirile. iar peste . praf ingamfat. lemn lesne putrezitor. dibacie la nedreptate. "in desert se tulbura tot muritorul". destoinicie la necredinta. ale altora placerile. Dar iarasi zic. fiara neimblanzita prin voia ei. Astazi in bogatie. Pentru el lacrimile. Se tulbura. vapaie cu usurinta de potolit. ci desavarsita. Parintele Rafail Noica In desert se tulbura tot muritorul Psalmul 38. iar maine cu viermii. altii se desfateaza cu bogatiile lui si canta. Ale lui blestemurile. iarba care se usuca degraba. Se tulbura. Se tulbura. Pentru el suspinul. iar maine dus la mormant. pentru altii banii. ale altora avutiile. dar mai inainte de a se aseza este inghitit. Ale lui tulburarile. El ca in iad se chinuie.

viata omului cu marea? Nu suntem oare mai tulburati pe uscat decat pe mare? Nu ne izbim unii de altii mai puternic decat ne izbesc valurile marii? Oare nu ne invartim incoace si incolo ca in intunecimea marii? Unul ia celuilalt ogorul. viata a ajuns de nesuferit. altul se lupta pentru aer cu cei din jurul sau. Nu se aseamana oare. altul staruie sa ia si capitalul. minciuna se inalta cu mii de laude. care au pangarit pana si vazduhul. datornicii se vestejesc de grija datoriilor. am desfiintat juramintele celelatte si stim sa ne juram numai pe Dumnezeu. Nu se cunoaste pe sine. crestine. defaimatorii vand minciuna. apele se stapanesc. Cel care n-are se blesteama ca n-are. . Pofta nesatioasa stapaneste cu tiranie. vicleneste. Bogatii se topesc de grija. locas lesne de strabatut de orice fel de patima. credinta unuia in altul a pierit. altul rapeste vecinului slugile. Razboaiele vin unele dupa altele. negustorii negutatoresc nenorocirile si nevoile oamenilor. hraparetii tulbura lumea. iar prietenia tine pana la sfarsitul mesei. Prin fire muritor. bogatul se tulbura. puternicul este urat. Nesuferit cand este fericit si nemangaiat in nenorociri. Lacomia impileaza. Mintindu-ne unii pe altii. Pamantul nu mai poate sa rabde atatea rautati. iubitorii de arginti isi pierd timpul pe judecatorii. Unii se cearta pentru masurarea pamantului. care spun: "In desert se tulbura tot muritorul". dar cu firea lui cea semeata se socoate ca-i vesnic. Unul nu se satura de dobanzi. Supus la tot felul de boli. locuinta bine primitoare a oricarei suparari. adevarul a parasit pamantul. aerul se cumpara. Unul se judeca cu megiesul sau pentru apa. Pentru aceasta proorocul. Ocarmuitorul este pizmuit. Saracul se chinuie. vazand pe oameni inghesuiti spre rele. altii se macelaresc pentru zidirea caselor. Din pricina banilor am vandut stihiile cele libere: drumurile se vamuiesc. pamantul se imparte. Zavistiile se tin lant. socoteste nenorocita viata noastra si spune: "In desert se tulbura tot muritorul". Din pricina banilor. conducatorul tradat.putin se tanguie. dar cerceteaza pe cele peste puterile lui. iar cel care are. Cate am spus si totusi n-am gasit nimic mai potrivit decat cuvintele profetice. dar cugeta la cele viitoare. Nu stie cele de fata.

vrajmasul castitatii. spune-mi mai intai sfarsitul tau si apoi asigura existenta copiilor tai! Spune-mi mai intai ce se petrece azi si apoi te voi crede si despre cele ce se vor petrece maine! Pentru ce te inseli pe tine insuti si dupa moarte? Pentru ce voiesti sa fii mort si batjocorit? Pentru ce hotarasti tu ceea ce trebuie sa faca Dumnezeu? Pentru ce legiuesti tu purtarea de grija a lui Dumnezeu? N-ai nici o legatura cu cele ce vor veni dupa tine.Bogatia o adun pentru copii. Dar pentru ce invinuiesc bogatia si nu invinuiesc pe cei care o au? Insasi bogatia este nedreptatita de bogati. se potoleste. ca sa nu ajunga mostenitorii saraciei! Bogatul isi inchipuie totul cu de-amanuntul! Nu stie cele prezente. dar se potolesc iarasi. Nu inceteaza niciodata de a gramadi pana va fi gramadit si sfarsitul lui. dar. daca ard lemnele ce se gasesc acolo. dramaluind ceea ce se cuvine fiecaruia. dar a si deschis ochii pentru altii. dar se linistesc iarasi. caci o leaga si o tin in lanturi. care se tulbura din pricina banilor. Se tulbura orice fiara. Nu poti fi si mort si chivernisitorul celor vii si judecator dintre morti. Mi se pare ca bogatia zice bogatului: . Pentru ce te trudesti . Se misca vanturile. pe nici unul dintre dobitoace sau dintre stihii ca se tulbura. Se tulbura apele. pentru ce ma strangi de jur imprejur ca pe un ocnas? Pentru ce ma imbratisezi si ma saruti ca pe un prieten. Nu stie cand moare. trimis din minele de aur in mainile tale? Daca voiesti sa dormi mai usor decat in vise. raspunde proorocul. ajunge mai galben decat aurul.Pentru ce. niciodata nu se potoleste. iubitorule de avutii. Nebune. dar ma legi ca pe un facator de rele. numai omul se tulbura? Invinuiesti numai faptura cea cuvantatoare? . dusmanul in franarii. proorocule. lasa-ma sa fiu fericita in mainile saracilor! Bogatul insa raspunde: . Se nevoieste sa faca din o suta doua si se sileste sa gramadeasca langa acestia tot pe atatia.Dar oare. Se cutremura pamantul. tainicul talhar a toata virtutea. dar se ingrijeste de cele viitoare. Omul insa. I-a luat pe aceia. Se inalta si para focului. dar se ingrijeste de copii. ma inlantui. dar priveste la ceilalti. dar se intareste din nou. Chinuit de setea iubirii de argint. a pus stapanire si pe aceia. dar. Nu cunoaste nevoile sale.N-am gasit. daca se satura. Toate a aceastea din pricina bogatiei. se stinge. dar se sfatuieste cu privire la mostenitori.. mama a toata rautatea.

ai incredere in Mine din pricina bogatiei Mele.Da celui sarac! Daca n-ai incredere ca-ti va da inapoi din pricina saraciei lui. ca sa nu socotesti numai ca Dumnezeu iti da inapoi numai ceea ce ai dat. pentru ca ti s-a fagaduit sa dai. Sa-ti fie de ajuns ca Dumnezeu iti intinde dreapta Sa prin sarac! Cel care ploua din cer iti cere un banut. Ajunga-ti ca saracii se roaga de tine ca de Dumnezeu! Ai mila. De aceea n-a spus: "Cine miluieste pe sarac. dar capata si marturisirea ce spune: "Cine miluieste pe sarac. Da-le cele ale lor si ia de la Tatal lor lipsa de grija. Dumnezeu spune bogatului: . Cel care imbraca cerul cu nori iti cere o haina. Pentru ce n-a spus: "Cel ce miluieste pe sarac. miluieste ca sa fii miluit! Dar tu nu voiesti sa-ti ridici nici genele. da lui Dumnezeu". A bagat de seama ca pofta noastra nesatioasa spre lacomie cauta inmultirea averii. ca si cum ai da din ale tale? Saracii nu cer bunurile tale.in desert. 40). nu sa iei. imprumuta pe Dumnezeu" (Proverbe 19. Te roaga si nu te indupleci. Ce cuvant preaintelept! "Cel ce miluieste pe sarac. ci: "imprumuta pe Dumnezeu?". bogatule. Da-le cele ale lor inainte de a veni ziua socotelilor. Cel care tuna si fulgera iti spune: "Miluieste-Ma!". Sfanta Scriptura cunoaste lacomia noastra. imprumuta pe Dumnezeu". da lui Dumnezeu". . Cum vrei deci sa ai pe Dumnezeu: judecator sau datornic? Datornicul poarta respect celui care l-a imprumutat. Judecatorul insa nu se rusineaza de cel chemat la judecata. Care este aceasta? "Intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai mei mai mici mie ati facut" (Matei 25. Sa dam deci milostenia imprumut lui Dumnezeu. cer bunurile incredintate tie pentru ei si nu pe acelea care s-au nascut o data cu tine. Da ce ai luat si dobandeste folosul din datul tau. Cel care miluieste pe sarac nu numai ca sterge zapisul pacatelor. ci pe ale lor. Da-le cele ale lor! Vei primi nu dupa mult timp tot ce dai! Dumnezeu este tata saracilor. 17). ca sa primim de la El ca rasplata iubirea Sa de oameni. ci a spus: "Cine miluieste pe sarac. si aduni la bogatiile tale cele ce se cuvin saracilor? Pentru ce te manii cand ti se cere din bunurile lor. ca sa plece spre milostenie pe iubitorul de castig la auzul cuvantului "imprumut". imprumuta pe Dumnezeu!".

. vor spune: .Dar ce castig daca Te imprumut prin sarac? ii raspunde bogatul. . de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii". Dumnezeu n-a spus: Pentru ca ati fost desfranati. binecuvantatii Parintelui Meu." Nu este adevarat deci cuvantul ca "Cine miluieste pe sarac.Pentru ca nu judec pacatul. Pentru neomenia voastra va osandesc. cer sa facem o invoiala. Si va zice celor din dreapta: . totusi v-ati . ci pe cei care nu s-au pocait."Veniti. Tie in Care toti ne punem nadejdea? Sau cand Team vazut intr-o lipsa atat de mare? Cand am facut acestea?" . cand Te-am vazut flamand si Te-am ospatat sau insetat si Ti-am dat de ai baut. tot astfel si celor din stanga le hotaraste chinurile vesnice pentru neomenia lor: "Duceti-va de la Mine. cu toate ca si acestea sunt rele. pentru ca ati facut marturie mincinoasa. va pune in dreapta Lui oile." Iar cei care au slujit bine la timp potrivit. desi ati avut un leac atat de mare.ati facut unuia dintre acestia prea mici.Iti dau insutit si viata vesnica. care este gatit diavolului si ingerilor lui" (Matei 25. ci neomenia."Intrucat ."Am flamanzit si M-ati ospatat. in intunericul cel mai din afara. nu pomenesti si de celelalte rele? . Nu osandesc pe cei care au pacatuit.Pentru ce. Doamne. iar la stanga caprele. . Spune-mi timpul cand ai sa-mi platesti! Hotaraste-mi sorocul platii! Asculta acum.Ca o sa mi le dai pe acestea candva. eram gol si M-ati imbracat. Cand va sta Fiul Omului pe tronul slavei Lui. pentru ca ati savarsit adulter.Pentru ce? . care s-au uitat si la nevoile saracilor. in inchisoare am fost si ati venit la Mine. milostenia. blestematilor. pentru ca voiesc sa-mi intaresc contractul.. Mie Mi-ati facut. am insetat si Mi-ati dat de am baut."Doamne. imprumuta pe Dumnezeu?" Si dupa cum celor din dreapta le-a daruit Imparatia Cerurilor pentru iubirea lor de oameni. caci. dar si la vrednicia celui imprumutat. 34-41).va raspunde Dumnezeu . dar mai putin rele decat neomenia si nemilostenia. . cu luare aminte cand si unde iti va plati datoria Cel care S-a imprumutat prin cei saraci.

Cu toate acestea. pentru ca ne trece si pe noi si toate relatiile noastre in alta lume. Anul acesta. nadejdea ca si noi. dar ispite atat de grele cum mi-au fost sortite anul acesta au fost rare si nu atat de indelungate. Pe unii ii osandesc in focul cel vesnic. intr'o anume masura inlocuieste impartasirea vie. Numai amintirea Mantuitorului celui rastignit il intareste. altora le dau imparatia cerurilor. Mustru asadar neomenia voastra. moarte si vesnicie Ca monah am putinta de a-mi rosti dragostea mai intai de toate in rugaciune. o stare intre Raiul iubirii lui Dumnezeu si iadul lepadarii de catre Dumnezeu. adeseori moartea ma privea in ochi fara a ma slabi. Noptile. intr'un ceas hotarat de Tatal Ceresc. cum ar fi. Cat se munceste sufletul si cat se scarbeste in acele ceasuri . In unele clipe inima se schimba. nu numai in ce priveste locul.a o descrie pare a fi cu neputinta! Cele mai grele ispite navalesc peste suflet ca un uragan in vremea acestei groaznice stari pe hotarul dintre viata si moarte. in nadejdea ca va mai putea face inca ceva pentru propria-i mantuire. Amin! Sfantul Ioan Gura de Aur Arhimandritul Sofronie Saharov . Poate ca ea este forma esentiala a rostirii dragostei. Si . ca radacina a tuturor virtutilor. si tot asa. De mult nu ti-am scris. Laud iubirea de oameni. In ultimii douazeci de ani ai vietii mele de multe ori m'am aflat aproape de moarte. Acum. cand se apropie hotararea sortii noastre vecinice. si o urare sub forma unei scrisori are o oarecare putere. intre altele. ca radacina a toata rautatea si necredinta. m'am imbolnavit serios. sa se agate inca de aceasta viata. nu este nici inainte de a veni dragostea. Parere de rau. vine dragostea. Anul acesta. frica stapaneste sufletul.lipsit de o binefacere atat de mare. am cercat faptul ca viata noastra pamanteasca este o stare plina de lupte grele pe hotarul dintre fiinta si nefiinta. din nou si cu putere mare. chiar din inceputul lunii Ianuarie. insa atunci frica de Judecata lui Dumnezeu ce sta inainte. frica de osandirea asteptata si de lepadare face sufletul.Despre viata. doresc sa impartasesc cu mata. iar atunci sufletul este gata a parasi lumea aceasta fara nici cea mai mica parere de rau. prin rugaciune se preabiruieste despartirea. ca si cu un frate apropiat. vom invia pentru viata vecinica. ci si cea sufleteasca.

suntem oarecum impartiti de-a lungul intregii noastre vieti pamantesti. devenind vesnicie. Noi. Iar daca cele spuse corespund adevarului. In orice schimbare se afla un element al suferintei. Viata vecinica este viata duhovniceasca. Vesnicia este lumea gandului si a trairii sufletesti curate in unirea lor nedespartita. Vecinicia cuprinde toata intinderea vremii. trebuie neaparat sa ne fie suferinta. Cand insa "Dumnezeu va fi toate intru toti". Dragostea in intelepciune si intelepciunea in Dragoste. ca traire subiectiva a omului. adica ale lui Hristos. atunci cu adevarat vesnicie este Singur Dumnezeu. intemeindu-se pe Sfintii Parinti. si unul caruia niciunul din conceptele elaborate de noi in hotarele realitatii empirice . neschimbata in desavarsirea sa. De unde este limpede ca vesnicia este un alt chip al fiintarii. Insa faptul gandului si trairii sufletesti curate trebuie inteles nu numai in sensul psihologic. iar noi doar in masura in care petrecem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi petrece.de doua lumi. ale lui inainte si dupa nu i se pot aplica. in sufletul nostru se tainuieste o constiinta a adancului lor inteles. cea asteptata vecinica viata este adevarata viata. Pare-mi-se ca viata noastra pamanteasca. in intelesul lucrurilor. ca obiectiv fiind. iar de acum nu in parte. Vremea este chipul fiintarii schimbatoare. cei ce apartinem in acelasi timp . ci ca pe un singur act fara de intindere al plinatatii fiintarii. de cea de sus si de cea de jos. iubesc a cugeta la vecinicie. Numai ea. Noi asteptam impartasirea vietii vecinice. "Astept invierea mortilor". iar in acelasi timp ne afundam in grija celor pamantesti. omul se face nu numai nemuritor. adica Mintea si Dragostea Dumnezeirii. in paralel . Iubesc a cugeta la intelesul suferintelor. oricat s'ar arata de grele suferintele noastre aci. vremelnica. ci si fara inceput. Insa. ci si in intelesul fiintial. Sfintitul Ierarh Grigorie Palama gandea astfel. Vecinicia se cade sa ne-o inchipuim nu ca pe o prelungire a vremii la nesfarsit. Tanjim catre viata vecinica. ci in deplinatate. atunci si noi ne vom arata ca stapanind vecinicia. avand inaintea noastra chipul fiintarii dumnezeiesti. Catre .mai bine zis. nefiind in putere a defaima nici cerintele acestei vieti.totusi. ci ea insasi intindere nu are.conceptele inceputului si sfarsitului.

s-a scuturat si s-a eliberat de tirania jugului si a robiei generata de egoism. Stiu un om in Paris.aceasta "margine a doririlor" nazuieste sufletul. in timpul primei noastre intalniri. simtind adierea veciniciei. El se infatiseaza ca un om care s-a lepadat de tirania grijii permanente pentru cele lumesti. Iar neinserata zi .) Arhimandritul Sofronie Saharov Despre chipul omului ce crede in Hristos Atat de frumos este chipul celui credincios. Imi amintesc asijderea cum acum trei ani. de subtire. Credinciosul adevarat se arata a fi un om fericit. el n'a gasit cu putinta a o exprima decat in cuvintele ca a vazut dimineata neinseratei zile.vesnicia.. Credinciosul. in inima sa linistita si netulburata de nimic. Calmul si pacea ce se pot vedea pe chipul sau sunt o reflectare a pacii ce se gaseste in sufletul sau. De-abia atunci va fi cu putinta bucuria cea de nimic intunecata. Inima si cugetul sau sunt daruite lui Dumnezeu. care din Sambata Mare pana in a treia zi de Pasti. El a taiat prin smerenie. . Inima sa se incalzeste de focul iubirii pentru Dumnezeu iar sufletul sau alearga degraba sa se inalte catre El. in chipurile fiintarii noastre pamantesti. Liber de aceasta legatura. adorarea sinelui sau. in chip tainic. amandoi ne-am tinut o vreme rasuflarea. care nu-i permitea sa vada si sa actioneze dincolo de sinele sau.Manastirea Sfantul Nectarie Bunatatea zugravita pe fata celui credincios marturiseste despre curatia constiintei sale. grija ce produce suferinta sufletului. Dimineata . rupand legaturile egoismului si cercul stramt al iubirii de sine. iar expresia fetei lui marturiseste credinta in Dumnezeu. Dumnezeu. Ce minunata este bucuria lui! Frumusetea lui tainica te atrage. ii vorbeste inimii sale si o umple de bucurie sfanta.. (. ca si albastra. Si este fericit pentru ca are certitudinea originii divine a credintei sale si este convins de adevarul ei. de "lina". timp de trei zile a fost in starea unei vedenii pe care.pentru ca lumina era neobisnuit de gingasa. iar credinta sa statornica in Dumnezeu este viu exprimata de trasaturile chipului sau. VIDEO .

oriunde il cheama iubirea fata de aproapele. Dumnezeului Celui Adevarat. la indumnezeire. Pe acestea le cerceteaza ziua si noaptea. ofrandele. Se incordeaza catre Acesta si II cauta prin cercetarea lucrarilor Sale. intreaga creatie vorbeste cu un glas tainic sufletului sau despre intelepciunea si bunatatea dumnezeiescului ei Creator. tamaia care se aduceau initial catre acesta. Fara sa staruie in cele zilnice. devin obiectul cunoasterii pentru inima sa. . Fericirea sa este adevarata si intarita si are ca izvor comunitatea permanenta a acestuia cu dumnezeiescul Creator. iar dorinta lui este de a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu. Dedicat intreg. 41). Frumosul. iar imnele si doxologia. acum se aduc numai catre Dumnezeul iubirii. Lucrarea sa neincetata este aceea de a ajunge la o cat mai mare desavarsire. privirea lui se incordeaza spre a vedea pe Dumnezeu in timp ce inima lui neincetat Il invoca. Iubirea si adorarea lui Dumnezeu inunda inima sa insetata de prezenta Domnului. Inima lui este infierbantata de dragostea lui Dumnezeu. adevarul si dreptatea. cand se va indulci de bunatatea lui Dumnezeu si de bogatul Sau har. Buzele sale graiesc intelepciunea iar inima sa indeamna la cumpatare. multumirea si lauda neincetat se inalta spre El. jertfele. care se scurg pururi asemenea unor rauri. cu inima si cu sufletul. care isi au originea in insusirea divina.poate strabate pamantul intreg. Tot ceea ce il inconjoara pe omul credincios. Traieste. gandindu-se si la binecuvantatul sfarsit. aceste virtuti daruite lumii vazute. Traieste pe pamant. Singurul pe care din tot sufletul Il iubeste si Il adora. daruieste inimii sale noi sentimente si noi intelesuri. dar stie ca cetatea sa statatoare se afla in ceruri. 42). Nimic deja nu il mai poate impiedica si nimic nu il mai poate influenta. nici atractia catre bunurile pamantesti. Viata lui este un imn si o armonie. ignora cele lumesti iar pe cele trupesti le micsoreaza (estompeaza). Duhul sau se dedica cunoasterii operei Sale creatoare iar sufletul sau isi gaseste odihna in pronia divina a Creatorului. Nici placerile lumesti. Cu bucurie si incantare cerceteaza opera lui Dumnezeu si contempla frumusetea creatiei. binele. Idolul egoismului a cazut si s-a sfaramat. De aceea se straduie neincetat sa aleaga "partea cea buna" (Luca 10. este atent sa nu auda si el cuvantul "de multe te ingrijesti si pentru multe te silesti" (Luca 10. spre oricare dintre punctele orizontului. Cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci ca mierea in gura sa. Celui Viu.

singura cale catre adevar si fericire. faptele sale bune. Mintea sa nu se poate ridica mai presus de lumea vazuta si nici sa depaseasca granitele celor percepute cu ajutorul simturilor. pronia divina. in afara miscarilor naturii. Privirea sa rataceste peste adancul creatiei fara a putea vedea frumusetea intelepciunii divine. Inima sa nadajduieste in Domnul. deoarece este lipsit de speranta. fara sa poata admira atotputernicia divina. de chipul dumnezeiesc al Creatorului. Stralucitorul chip al divinului Creator. In toata ziua este milostiv si darnic. fara sa poata descoperi bunatatea divina. gura sa incremenita. Se bucura pentru fericirea lor si se intristeaza impreuna cu ei la necaz. dreptatea si iubirea Creatorului pentru creatia Sa. Inima celui necredincios. din care Dumnezeu S-a indepartat. de cine ma voi teme. Este nefericit. iar dreptatea sa va ramane in veac. Necredinciosul este nefericit. limba sa ramane nemiscata. Ii considera pe oameni.Toata grija sa se indreapta spre a implini legea divina si spre a savarsi binele. Inima sa ramane insensibila si nu poate descoperi intelepciunea si puterea divina. deoarece este lipsit de cel mai important bun pamantesc care este credinta. Nici un sunet nu iese din pieptul sau spre lauda. nu mai poate simti nici o bucurie. buzele lui raman pecetluite. Golul acesta a fost umplut de tristete. singura alinare a inimii intristate. admirabila Sa frumusete ii raman ascunse si inaccesibile. spre multumire catre pronia divina. iar sufletul sau este gata sa se prezinte inaintea Creatorului sau. spre preamarire. indiferent de rasa sau natiune. Este nefericit deoarece este lipsit de frumusetea divina. pentru ca este lipsit de iubirea oamenilor. ca fiind cu totii frati ce provin din aceeasi protoparinti si de aceea isi indreapta catre toti la fel. Plin de speranta si de curaj graieste asemenea psalmistului: "Domnul ma va ajuta. Nici un sentiment de adorare nu izbucneste in inima sa. Ochiul necredinciosului nu vede nimic in creatie. care ne este unicul sprijin de-a lungul intregii noastre vieti. de descurajare. ce-mi va putea face mie omul?" Despre chipul necredinciosului Necredinciosul este cel mai nefericit dintre oameni. Traieste plictisit si indiferent fata de tot ceea . pe care divinul Artist l-a sadit in noi si pe care doar credinta il descopera. de nefericire.

ce il inconjoara. Rataceste prin viata, ca printr-o noapte intunecoasa, trista si nici o raza de lumina nu lumineaza calea sa chinuita. Nimeni nu poate indruma si calauzi pasii sai. Trece singur prin aceasta viata, fara speranta unei vieti mai bune; este pandit permanent de nenumarate capcane si nimeni nu poate sa il elibereze cand cade victima lor. Cade in ele si este strivit de greutatea lor. In tristetea lui nu exista nici macar o clipa de usurare. Pacea sufletului si linistea inimii au fost alungate de lipsa sa de credinta. Adancul inimii sale este indoliat. Multumirea pe care credinciosul o afla in ascultarea si urmarea poruncilor sfinte, mantuitoare si a unei vieti morale, ii este necunoscuta. Protectia pe care credinciosul o simte izvorand din credinta sa este straina inimii celui ateu. Convingerea, izvorata din credinta, ca Pronia Divina vegheaza neintrerupt asupra vietii sale, nu o poate intelege. Iubirea si bunatatea izvorate din preamarirea Creatorului, raman pentru acesta mistere nedezlegate. Necredinciosul recunoaste ca unic principiu doar materia, reduce adevarata fericire a omului la cercul stramt al placerilor trecatoare si isi orienteaza toate straduintele numai spre aflarea acestora. Bucuria izvorata din cultivarea virtutilor ii este straina si nu se poate impartasi de harul ei. El ignora astfel adevaratul izvor al fericirii si se indreapta catre izvoarele amaraciunii. Placerea il conduce la saturatie si dezgust, apoi la plictiseala si la tristete. Tristetea il conduce la suferinta, iar aceasta din urma la deznadejde. Astfel, este lipsit de orice bucurie. Pentru ca toate placerile lumesti, fiind trecatoare, sunt incapabile sa ii ofere celui necredincios fericirea. Inima omului a fost facuta spre a se implini in ea binele suprem si numai prin gustarea acestuia tresare si se bucura. Pentru ca in acesta il afla pe Dumnezeu. Ori stim ca Dumnezeu paraseste inima ceha necredincios. Inima poate aspira catre infinite bucurii, pentru ca a fost facuta sa poata cuprinde nemarginirea. Prin urmare, inima celui necredincios, de vreme ce nu ravneste catre nemarginire, vesnic suspina si cauta sa se implineasca, dar nu reuseste. Pentru ca placerile lumesti nu au puterea sa implineasca acest gol. Ele fiind trecatoare, ofera, in final, amaraciune. Iar alergarea dupa slava desarta naste tristetea. Necredinciosul ignora, asadar, faptul ca fericirea omului nu se gaseste in placerile oferite de bunurile pamantesti, ci in iubirea lui Dumnezeu, bunul vesnic si cel mai de pret. De aici rezulta deci nefericirea celor care nu il cunosc pe Dumnezeu.

Cel care-L neaga pe Dumnezeu, neaga insasi bucuria sa si fericirea cea vesnica. Nefericit se lupta cu greutatile acestei vieti, deznadajduit si infricosat se indreapta catre moarte, catre mormantul deja sapat. Ramane deci orb fata de marea reprezentatie care se desfasoara in fata ochilor sai, avand ca scena intreaga lume si dirijata de dumnezeiasca intelepciune si putere, de dumnezeiescul har. Nu poate sa vada armonia si binele divin. E ca si cum ar curge la picioarele sale izvorul bucuriei si al fericirii iar el, legat ca oarecand condamnatul Tantal, sa nu reuseasca sa-si racoreasca limba uscata de necredinta si sa-si stinga insuportabila sete, deoarece apa, care izvoraste din racoritorul izvor al credintei, se afla un pas mai departe de buzele sale. Nefericit rob al unui tiran absurd! Cum ti-a fost furata fericirea! Cum tia fost rapita comoara cea mai de pret! Ti-ai pierdut credinta, L-ai negat pe Dumnezeul tau, ai refuzat revelatia Sa si te-ai lepadat de bogatia nesfarsita a harului. Cat de jalnica este viata acestuia! Si acesta este inceputul chinurilor, deoarece a pierdut sensul bucuriei adevarate. Pentru firea sa denaturata, aceasta pare stearpa si inutila, nu ii inspira nici o umbra de multumire, ramanand total insensibil; nimic din cele create nu ii produce bucurie. Un val de tristete a acoperit bucuria firii intregi si nu mai este exprimata de nimic. Viata acestuia devine o greutate insuportabila iar durata ei un nesfarsit chin. Deznadejdea se arata deja in fata sa, asemenea unui calau si un chin implacabil il tortureaza; curajul l-a parasit, puterea de rezistenta i-a scazut, iar puterile morale, din cauza necredintei s-au dezintegrat; paralizat de necredinta se preda legaturilor infricosatoare ale dezamagirii, care, fara mila sau compasiune, taie violent si dur firul vietii sale jalnice. Astfel, il arunca in adancul pierzaniei, in negrul Tartar, din care abia atunci ar vrea sa scape, atunci cand il cheama vocea dumnezeiescului Creator, Cel pe care pana acum L-a negat. Il cheama sa dea raspuns pentru necredinta sa, este judecat si condamnat la focul cel vesnic. Sfantul Nectarie Taumaturgul - Ierarhul din Insula Eghina Fericirile - noua invitatii la fericirea lui Hristos

Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre prea multi dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Este fericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata. Este tot ceea ce isi poate dori omul. Mai mult nimeni nu poate cere si absolut nimeni nu poate primi. Este TOT! Daca inima omeneasca este insetata de vesnicie, atunci El este vesnicia. Daca este infometata de Adevar, atunci Hristos este Adevarul cel mai curat si mai pur. Daca sufletul suspina dupa lumina, atunci la El va gasi Lumina cea care il va imbratisa si il va mangaia o vesnicie. Si daca, pur si simplu, omul vrea doar sa fie fericit, atunci nu are decat sa-I ceara lui Hristos sa Se apropie, sa vina, sa-l primeasca si sa-i ofere in dar tot ceea ce de la inceputul veacurilor a pregatit pentru el. Fara sa-i ceara ceva in schimb, caci omul este nevolnic si mult prea neputincios. Fara sa-l traga la raspundere pentru ce a facut pana sa-l intalneasca, caci fiinta omului este atat de mult imbibata de pacate incat adeseori nici el nu stie ce mai este bun si ce mai este rau in el. Omul vrea sa fie fericit. Chiar si cand alearga in directia opusa lui Hristos, de fapt tot pe el il cauta. Tot pe El il striga si tot de El ii este dor. Fericirea este sensul vietii lui. O clipa de durere si o masura de neasteptata suferinta il intuneca, il dezamagesc si il fac vecin cu neantul. Daca omul uraste ceva pe lumea aceasta, atunci doar suferinta proprie o uraste. Inima lui e facuta sa se umple cu bucurie si cu lumina. Este ca o camara in care trebuie sa intre Hristos. Si, in acel moment, inima gusta Fericirea si nu mai cauta nimic. Nu mai vrea nimic. Nu o mai intereseaza nimic din ceea ce o interesa pana atunci. Este fericita. Iubeste si este iubita. Are cerul in ea si uita pamantul. Are raiul in ea si uita pacatul. Are pe Hristos cu sine si se uita pe sine... Oare cati ne dam seama ca sufletul nostru este ca un copil care scanceste si suspina molcom dupa ceva sau, mai bine zis, dupa Cineva? Zi si noapte. Vrea mereu ceva si nu este niciodata multumit. Vrea mangaierea lui, dar noi nu stim cum sa i-o dam. Vrea o bucurie aparte, pe care noi o cautam in lume si tot nu o gasim. Iar sufletul ramane trist uneori o viata intreaga. Unii, poate ca cei mai multi, o luam pe drumuri gresite. E drept ca scrie pe ele fericire, dar nu este ceea ce vrea sufletul nostru. El vrea pe Hristos. Iubirea si iertarea Lui. Nu-L cunoaste, dar il banuieste. Iar noi ii dam altceva. Mereu altceva. El plange un timp si apoi amorteste.

Tace si uita ca mai exista. Pentru ca noi ii dam doar fericirea care bucura trupul. Ii dam o hrana mincinoasa, care nu-l satura si nu-l bucura. Placerea trupeasca nu da nimic sufletului. Noi credem ca da si ne aruncam in tot mai multa placere a trupului. Oricare ar fi aceasta: desfrau, alcoolism sau pur si simplu body-building. Trupul devine de acum copilasul care scanceste si suspina dupa tot mai multa fericire si tot mai multa mangaiere. Iar sufletul se vede uitat. Iar daca el nu il are pe Hristos, nu mai vrea nimic. Tace si uita. Se ascunde in noi si se pierde in gandurile noastre. Nu ne reproseaza nimic. Nu ne supara cu nimic. Asteapta doar o clipa de "neatentie" a noastra si mai scanceste din cand in cand. Cu o lacrima ce curge in inima si se revarsa pe ochii lui Hristos. Dar noi nu ne amintim de el. Am uitat cum plange sufletul nostru. Si credem ca tot trupul este cel care a plans. Si o luam de la capat. Ne hranim cu nefericire un timp, o viata, desi Fericirea este mereu in umbra noastra, mereu gata sa intre in noi, sa ne invadeze cu lumina si cu adevar. Hristos este singurul Care stie cum se creste, cum se mangaie, cum se hraneste si cum se bucura un suflet. Este Tata si Mama in acelasi timp. Are pentru noi bucurii pe care nici nu le banuim. Este Cel ce ne da sens si mantuire. Trebuie doar sa vrem. Cu dinadinsul. Asa cum un copilas, atunci cand isi vede mama, nu se mai uita la nimic si la nimeni doar ca sa ajunga in bratele ei. Nu conteaza ca se impiedica si ca nu stie sa mearga. Caci stie instinctiv ca acolo este hrana si mangaierea lui. Acolo ii va fi cald si bine. Si oricat s-ar fi jucat, oricat ar fi alergat, tot de bratele materne ii este dor. Asa si sufletul... vrea la Hristos! Instinctul spiritual ii spune clipa de clipa ca acolo este locul lui. Hristos nu este un mit. Nu este o idee. Si nu este un simplu om ce a trait acum doua milenii si care ne-a invatat sa fim mai buni sau, din contra, cum zic unii, sa traim in patimi care ne umplu de neputinte. El este Fiul lui Dumnezeu. Este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Este Persoana care poarta in Sine toata Fericirea, toata Lumina si toata Bucuria unei vesnicii. De dinainte de om si o vesnicie dupa el. Este Cel ce S-a apropiat de om ca sa Se daruiasca pe Sine. Este exact ceea ce ii trebuie omului. Insa cum acesta, poate ca prea des, rataceste spre fericiri inexistente, El a spus si continua sa-i spuna omului ce este Fericirea. Din respect si din iubire fata de el nu-l bruscheaza, nu-l trage de maneca si nu-l leaga de Sine. Doar arunca raze de iubire peste ochii sufletului

O invitatie tacuta si usoara. Vesnic fericiti! Asa cum si El este! Ne roaga sa ne uitam o clipa in ochii Lui si tot o clipa sa uitam de noi insine si de ceea ce am considerat a fi fericire. Altceva nu le-a mai ramas. Omul tot vrea sa ocoleasca si s-o ia pe scurtatura. Nu provocator de placere. desi doare si provoaca. Ne invita sa uitam macar o clipa din viata noastra de ceea ce ne bucura pana atunci si sa Il luam in serios. limba in care expresia "a fi sarac cu duhul" are o oarecare conotatie ironica. Ne invita sa gustam din iubirea Lui. Si continua sa repete pana la sfarsitul veacurilor cele 9 Fericiri. ci dupa cum el vrea. Hristos ne-a spus absolut tot despre fericire. Fericiti cei saraci cu duhul. a trupului! Hristos n-a cunoscut-o si nu o poate accepta si nici intelege. fara nume si fara expeditor. un Medicament care sa ne intareasca macar pe unul din cele noua drumuri spre Fericire. Dar Hristos nu poate oferi mai mult decat a oferit deja. . Nu l-a amagit cu vorbe mari si a cautat sa nu idealizeze A spus totul brut. in timp ce Domnul nu ne poate minti. cu sufletul lor. ci ca si un Leac. ca a lor este imparatia cerurilor Unii se grabesc sa sustina ca.nostru si ne invita sa fim liberi. O invitatie pe care scrie exact numele fiecaruia dintre noi. Cel ce avea sa mearga pe Cruce tocmai pentru ca omul sa poata sa fie fericit i-a aratat omului unde sta fericirea. Trupul Lui a fost pe Cruce si acum este in altarele bisericilor. Nu Se poate anula pe Sine doar pentru ca omul vrea mereu o zecea fericire: cea carnala. N-a ascuns nimic. Sa vrem a asculta scancetul sufletului propriu si sa ne intoarcem de acolo de unde am plecat. Traiesc in lume ca si cum nu ar fi de aici. prin aceste vorbe. Pentru a nu avea pricina de ratacire. Nu exista alte posibilitati si nici alte drumuri nu duc la El. Nici vorba! Hristos nu a vorbit in limba romana. Realitatea care. Nu a pastrat nimic pentru Sine. Nu se manie daca n-o deschidem si nu ne condamna daca primim "invitatiile" altora. Cele 9 modalitati de a gusta fericirea lui Hristos. Sa acceptam ca in afara de El nu avem nici macar o sansa sa fim fericiti. Ci a vorbit in aramaica. Adica a fericit pe cei ce au ramas doar cu duhul lor. este asa numai pentru ca omul se incapataneaza sa caute alta fericire. Hristos i-ar ferici pe nebuni. Nu asa cum Hristos vrea. Omul se minte. pe cei alienati psihic.

. Nu-i ceri nimic si nu astepti nimic. spune Hristos. dar chiar pe singurul loc. Nu trebuie decat sa-ti inchipui un batran parasit la margine de drum. Oricare dintre cele noua Fericiri este de fapt un dublu mesaj: vei fi fericit daca implinesti ceva care acum iti va aduce in mod sigur suferinta. Si. Te rupi de ceilalti. repet. Dar sufletul tau. Este la mijloc insasi vesnicia ta. Ea exista numai pentru acel copil. asa inveti sa renunti. iar sufletul sau si-l va pierde? Lumea este doar azi. Si inveti sa renunti la multe de dragul sufletului tau. Sa nu-l ingropi in rutina ta zilnica si sa nu inveti treptat a-l uita. Esti judecat sau batjocorit.Imparatia cerurilor este a celor ce nu au uitat ca au un suflet. Nu-l ingropa in griji si in nimicuri care nu lasa nimic in urma lor... apara-l. A trai pentru sufletul tau chiar presupune multa suferinta.. nu-l rani. Esti dat la o parte si categorisit in termenii cei mai duri.. nu-l uita etc. Este nu doar pe primul loc in viata ta. Asa stau lucrurile si cu sufletul. Exact ca si o mama insarcinata. ce ii va folosi omului daca va castiga lumea intreaga. Nu exista nimic mai important. Cine isi uita sufletul si pe Dumnezeu il uita. Ai grija de el si te vei mantui.. sa il lasi sa fie totul pentru tine. Enorm de multa suferinta. Ci a pus sufletul nostru pe prim plan. care nu-si uita nicio clipa copilul din pantece. flamand si fara adapost. Si de aici se naste suferinta. Esti trimis la marginea acestei lumi si acolo te hranesti doar din resturile ei de bucurie si de frumusete.. Nu se poate altfel! Si de aici intervine saracia de care aminteste Domnul. Hristos nu a spus: Fericiti cei ce Ma cauta. Asa si cu cel sarac cu sufletul. Poate si maine. Este comoara lor. Renunti la ceea ce altii au din plin: distractii facile. Unic si vesnic. placeri trupesti. Asculta-l. Rupi din tine. O Cruce ca si a Mea pentru o inviere impreuna cu Mine.. Sa vrei sa-l simti. O fiinta aflata la mila oricui. Ai un singur ideal: sufletul tau. Am spus ca Hristos nu ne-a indopat cu idealisme si cu false sperante.. goana dupa vant. nu are timp. Este rostul lor.. Iar acesta provoaca durere. Este totul pentru ea. intr-o lume in care sufletul nu mai reprezinta . Este "biletul" tau pentru vesnicie. Caci.. ca a lor este imparatia cerurilor. Nu-l rataci printre lucrurile acestei lumi prea trecatoare..

Fericirea poate sta in lacrimi? Cum poate intelege aceasta o faptura atat de neputincioasa si de doritoare de fericire asa cum este omul? Intrebarea. caci El a spus foarte clar ca imparatia cerurilor va fi a celui sarac cu sufletul. Poate ca nu intelegem nimic din suferinta Lui. este urmatoarea: la ce fel de lacrimi face referire Hristos? Ajungem din nou la problema suferintei sufletesti? Mereu aici? Lacrimi ale unui suflet printr-un trup care se stie mult prea trecator in aceasta lume? Printr-o lume care nu face decat sa raneasca. Hristos Se deosebeste de acestia fie si macar prin esentialul oricarei religii: problema fericirii omului. A iesi in evidenta. Desi nu este un simplu intemeietor de religie. Pentru ca El rastoarna orice norma de gandire si spulbera orice asteptare laxa si netrebnica. insa. mult prea greu este sa te ridici si sa te dai la o parte pentru a avea grija de propriul suflet! inseamna a fi altfel. ca aceia se vor mangaia Toti asa-zisii intemeietori de religii au venit cu cele mai alese promisiuni de fericire si de bunastare inaintea celor care vroiau sa-i asculte. sa manjeasca si sa deformeze? Lacrimi de neputinta si de durere fata de tot ceea ce este in jur? . Atat! Eu si sufletul in mijlocul unei lumi ca o furtuna de placeri si de fericiri prezente. A muritorului de rand. Ca exista langa cei saraci cu duhul si ca a pregatit fericirea unei imparatii a cerurilor. Poate ca ne-a impresionat pe moment filmul lui Mel Gibson "Patimile lui Hristos". Acum doar saracia cu sufletul.. Dar atat. Si unde mai pui ca rasplata de la Hristos nu vine aici si acum. cand ne invadeaza si ne umple de neputinta si de chinuitoare intrebari: De ce?.. Suferinta o inteleg doar cand intra in noi.nimic. Chiar trebuie?.. Eu si sufletul meu. Si vine de spune ca fericit va fi cel ce plange! Nimeni nu a mai spus asa ceva pana atunci. Fericiti cei ce plang. Hristos n-a putut sa ne cheme la El decat pe drumul pe care a venit la noi. Cat va mai dura?.. Adica a suferi. iar eu trebuie sa astept si sa lupt pentru ceva parca mult prea indepartat. Dar daca nu sunt pe drumul cel bun? etc. In jur toti au acum si aici raiul. Fericirea era mereu o promisiune absoluta si obligatoriu trebuia sa depaseasca asteptarile auditoriului. Parca a accentuat ca totul este undeva in viitor. Nu ne ramane decat sa credem ca Hristos nu ne-a mintit.

Fericiti cei blanzi. unul prea murdar. la marginea unei lumi. Daca iubesti fara a astepta ceva. Este compatimire.Nefericiti cei ce nu plang atunci cand copiii nu mai stiu ce este curat si frumos. cu greu de inteles de catre cei ce nu mai plang pentru sufletele lor. cand prietenii ii tradeaza. ii mint sau pur si simplu aleg un alt drum in viata. lovesc si ii bruscheaza pe cei saraci si singuri cu sufletele lor. Ranile proprii care il . Este firul conductor al intregii activitati a lui Hristos printre oameni. Iar blandetea este nerazbunare. ca aceia vor mosteni pamantul Blandetea este o trasatura divina. Niste lacrimi provocate mereu de cei din jur. Un loc in care oricand sa se poata naste iertarea si indreptarea. Este acea mila nesfarsita in fata nestiintei si a neputintei umane. bland cu cei care irau nerecunoscatori. A fi bland inseamna a lasa mereu loc lui Dumnezeu intre tine si aproapele tau. Este dragostea fata de cel ce greseste tocmai pentru ca nu-si da seama cat greseste si fata de Cine greseste. In asteptarea lui Hristos. Caci mania este semn de dezordine si de intunecare sufleteasca. Este unul din atributele lui Dumnezeu. care ranesc. vei sti sa fii bland. bland cu cei care refuzau sa-L primeasca si bland cu cei care L-au tintuit pe o nedreapta Cruce. Stia bine in ce lume avem sa ne ducem zilele: aceeasi lume care si pe El L-a ranit si care nu va pregeta sa raneasca si pe cei care vor vrea sa mearga dupa El. Bland cu miile de oameni care il urmau. De ce? Pentru ca blandetea este in mod indisolubil legata de iertare! Iar Hristos stie bine ca vom avea destule prilejuri ca sa iertam. cand dreptatea si adevarul nu mai au loc printre noi. cand durerea si aitarea celorlalti ne apasa si pe noi si atunci cand se ad a fi mereu plini de suspine si de lacrimi intr-o urne care nu stie nici de Hristos si nici de suferinta Lui! O fericire a lacrimilor. cand fatarnicia si imoralitatea sunt legi ce domnesc prea mult printre si in oameni si atunci cand Hristos insusi nu mai este Calea si Bucuria unor oameni care chiar se considera ei insisi a fi fericiti! Fericiti cei ce plang atunci cand singuratatea ii apasa mult prea dureros.

Si tot blandetea L-a "impins" sa intre in casele pacatosilor. Ci ne cere o renuntare la tot ceea ce ucide omenescul din noi. de Adevar si de blandete. criminal sau sfant. Nu ne cere Domnul o renuntare la lume frui modul budist. sa nu te manii. L-au batjocorit. Dar si ea provoaca suferinta. Blandetea a "obligat" pe Hristos. va fi din nou plin de Lumina. atunci va las si Ma duc de unde am venit! Nu! Tot ceea ce este bun si frumos este si dezinteresat. egoist sau filantrop. Hristos nu a pus conditii Crucii Sale: daca Ma primiti si credeti in Mine. Blandetea este acea lumina si frumusete sub care pana si cel din urma pacatos il poate vedea pe Dumnezeu. chiar si daca nu ti-a gresit. urat sau frumos. . Iarta-l. Accepta-l fara a-l rani. adica acest loc care. Fii bland. candva. Caci nu e usor lucru a ierta. L-au acuzat cu cele mai infame Si josnice vorbe. de vreme ce Domnul a folosit iar viitorul atunci cand a promis fericire celor ce sunt blanzi. nici ranirea sau chiar uciderea lui. ipocrit sau drept. Ramane doar ca blandetea Lui sa ne dea puterea sa mergem mai departe. ale vamesilor si ale fariseilor pentru a "scoate" de acolo sfinti si buni propovaduitori ai Cuvantului Sau. sa nu ii ceara socoteala talharului ce se pocaia pentru cele facute pana atunci. ci acea stare de a fi mereu pe urmele lui Hristos. a intoarce obrazul si a te stradui din rasputeri sa nu te superi. cu noi vor face la fel. Dar Hristos nu ne cere imposibilul. Blandetea nu este teorie. nici noi nu vom avea parte de altceva. chiar daca tu zici ca nu merita sa fii bland. pe Cruce fiind. daca nu. atunci si noi avem sansa la o astfel de blandete.ranesc pe celalalt! Un continuu lant al urii si al neputintei umane de a mai lasa sansa si lui Hristos sa intervina. si pe noi ne vor uri. Nici fuga de celalalt. Daca El a putut sa fie bland cu cei ce il urau. Cert este ca El a spus clar cum ca vom fi tratati de oameni cam cu aceleasi ganduri si sentimente cu care El a avut de luptat: L-au urat pe El. Ofera inainte de a i se cere si iarta inainte de a i se fi gresit. ci sa-i deschida raiul pe care chiar nu-l merita. Pana la EI si la fericirea de a mosteni pamantul. Ci iertarea si imbratisarea lui! Ne cere sa invatam a-l accepta pe celalalt exact asa cum este: bun sau rau. accept sa Ma rastigniti. adica o apatie vecina cu sinuciderea morala si fizica. a indura. Blandetea este una din cele mai mari suferinte.

. toate sunt puse pe seama lui Dumnezeu.. marginalizati si ridiculizati. sa pogoare peste cei ce se complac in minciuna. intr-o lume in care domneste nedreptatea si in care pana si Dumnezeu este acuzat de nedreptate! Caci lumea isi avorteaza pruncii... ca aceia se vor satura In mijlocul unor oameni mereu flamanzi si insetati din cu totul alte pricini. sa sufere pentru propriile pacate inzecit si inmiit. este cam greu sa intelegem cum stau lucrurile cu foamea si setea de dreptate. exact cu sentimentele lor de deznadejde si de neputinta? Ca. azile pline de fiinte date la o parte sau care s-au exclus singure fugind de nerecunostinta si de neputinta. Si tot omul este cel care indrazneste sa-i ceara sa faca dreptate. ospicii pline de alienati care s-au nascut asa din cauza unor pacate parintesti si nu numai. sa ceara lui Dumnezeu ca ei.Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate. orfelinate pline de fiinte care nu cunosc iubirea si mangaierea. ipocrizie si desfrau intreaga dreptate a lui Hristos? Iar batranii sa umple sufletele celor ce iau alungat. dand vina tot pe Dumnezeu! Milioane de infometati din Africa sau chiar de langa noi. atunci cand toata viata lui este un nesfarsit lant de nedreptati si de faradelegi! Si ce ar fi daca Dumnezeu chiar S-ar apuca sa faca dreptate inca de aici si inca de pe acum? Cei avortati sa strige zi si noapte in inimile si in cugetele celor care i-au ucis si sa ceara asupra lor o grabnica dreptate divina? Cei care. dureri si suferinta peste cei curati si buni tocmai din cauza celor ce nu vor sa mai fie curati si buni. din cauza noastra. isi inchipuie raiul ca pe un loc in care nu mai exista foame si sete. greu este a vorbi despre foamea si setea sufletului! Setea de dreptate.. asa cum si merita? Cei dati la o parte. boli incurabile peste cei nevinovati din cauza celor mult prea vinovati. parintii lor. Intr-o societate care doar consuma cantitati uriase de alimente si de lichide. sa moara doar atunci cand si noi vom trai macar o zi de chinuitoare foame si vom arde de dorul unei singure picaturi de apa? Cerand peste noi aceeasi dreptate dumnezeiasca? Copiii care sufera de boli incurabile din cauza mizeriei din sufletele parintilor sau ale rudelor. iar pe cei vii ii chinuie prin nepasare si prin nesimtire.

urasc. Respecta nedreptatea omului. Si El nu poate atenta la libertatea nici unuia dintre noi. O foame si o sete cum numai Hristos mai poate simti! De nepotolit. Si pe prea multi dintre noi aceasta divina dreptate ne va condamna. pana la urma. Stiu ce am de facut sau ratacesc printr-o lume care se preteaza la prea multe compromisuri. Caci ar insemna sa atenteze la libertatea "mamelor" care au ales sa avorteze. orice ar presupune aceasta. Asa ca lumea se imparte exact in doua parti: flamanzi si insetati de dreptate si. dar si cand a cerut socoteala celui ce l-a lovit chiar pe nedrept... in cealalta parte. de fapt. Dar poate satura de dreptate doar pe cei ce mor. la libertatea celor ce lovesc. fie deschisa! Ceva ori este drept. cu pretul unei imense suferinte. Iar Domnul respecta libertatea omului.. mai presus de toate este Iubire! Iar Iubirea stie sa respecte libertatea celuilalt. caci am alungat.din dreptate de Sus. iarasi.. Uriasa! Care nu va accepta niciun compromis si care nu poate fi mituita de nimicurile acestei lumi. Dumnezeu este Drept si.. Drept a fost Hristos atunci cand a iertat vamesi si desfranate. mint sau doar ignora pe aproapele lor. caci am ranit. cei flamanzi si insetati de nedreptate. Dar la fel de drept a fost atunci cand i-a infierat pe farisei si a luat biciul in mana pentru a curata Templul cel numai pentru rugaciune si pentru mila. care chinuie inima si apasa sufletul.. ori este nedrept sau netrebnic. A fost drept atunci cand a alungat dracii din omul demonizat in turma de porci a celor din Gadara. Nu exista cale de mijloc: o usa este fie inchisa. nu sunt fericiti si nu au avut nici cel mai mic drept sa-i alunge si sa-i uite! Poate ca asa ar arata dreptatea divina peste o lume care nu stie ca... Aici ne ramane sa flamanzim de dreptate! Dar o foame reala. la libertatea celor ce se impietresc in nepasare si in lacomie. Cu dreptatea nu-i de joaca. dar i-a lasat pe diavoli sa ramana in fariseii cei . cum ii place romanului sa spuna.. ne va rani. sa simta ca. Drept a fost cand l-a sarutat pe Iuda in speranta intoarcerii lui. ne va alunga. Hristos atentioneaza ca foamea Si setea de dreptate nu pot fi potolite aici si acum. Alegerea ne apartine! Si. va avea parte de aceasta dreptate! Dar ar mai fi ceva.. caci am condamnat. la libertatea celor ce se leapada de frate sau de parinti etc.

ca aceia se vor milui Mila este si ea o fiica a iubirii. iar nu jertfa! A da bani este ceva. dar nu este. Mila nu este acea suma de bani sau acea legatura de haine pe care. incat a lasat cerurile si S-a asezat pe Cruce pentru creatura Sa. atunci cand va fi gustat. divine. Mila te scoate din barlogul sufletului tau pentru a avea un rost in aceasta lume si. Domnul ar fi zis: "Fericiti cei ce dau bani si haine saracilor.murdari. Si ca a fericit pe acea vaduva care a dat pentru Templu ultimul ei banut. candva.. mai intai de toate chiar lui Dumnezeu I-a fost mila. Dar a da o parte din atentia ta. la aurolacii si vagabonzii capitalei. Exact ca si in acele mult prea putine cazuri in care. Mila ca si coborare la celalalt. O dreptate care respecta si accepta pe om exact asa cum vrea sa fie. este chinuit.. din cand in cand. Ne-ar fi fost destul! Dar sa nu uitam ca doar crestinismul este religia in care Dumnezeu vine in intampinarea omului.. Daca ar fi fost asa. desi stim bine ca banii pentru milostenii erau la Iuda. Aceasta o putea face mult mai simplu sau am fi putut-o invata de la Budha sau Mahomed. Mila este acel foc interior care nu te lasa sa ai liniste atat timp cat cel de langa tine sufera pe nedrept. Mila te obliga sa ierti pe oricine. o picatura din iubirea ta si o particica din sufletul tau celui ce are nevoie este totul! Domnul nu a venit la noi doar ca sa ne invete sa dam de pomana. Dar. din iubire si din speranta mai poate un suflet uman sa se intereseze de cel care ar trebui sa fie exact langa tine. Pentru ca cel care greseste inca n-a gustat din mila lui Hristos si din mila ta. se mai gasea cate unul sa se coboare in subteranele Bucurestiului.. Chiar cu pretul suferintei." La fel. nicaieri nu ni se spune ca El ar fi dat cuiva bani. in timp ce in celelalte religii omul il cauta pe Dumnezeu! Deci si mila are conotatii speciale. bolnav sau are nevoie doar de un cuvant curat si bun. Si al Crucii! Fericiti cei milostivi. mai putin pe tine insuti. la acei nefericiti si condamnati fara vina. tot El este Cel ce a spus: Mila voiesc. . in vesnicie. doar unii dintre noi o mai dau unor fiinte ce nu au nume si carora nu avem nimic a le spune. ipocriti si mult prea mandri.. Caci. O afundare in adancurile fiintei celui de langa tine.. se va indrepta si se va mantui. implicit. Din mila.

O inima curata este acea inima in care incape si Hristos. Mai putin propriul egoism. O grija nelimitata fata de acest trup: de la mancaruri cat mai ecologice si pana la patimasul body-building. A avut mila de miile de oameni care il urmau pana si prin pustie. ca aceia vor vedea pe Dumnezeu Exista doua feluri de curatiri: exterioara si interioara... Si apoi te arata a fi ultimul dintre saracii acestei lumi. o bucata de paine sau doar un zambet. Fara sa specifice anume cand. aveau zambete si bucurii pentru copiii cei care astfel capatau si nume si zambete si bucurii. Candva. A avut mila de orbul care-L striga dintr-un intuneric al durerii si al neputintei. aflat in fiecare dintre noi.Mila te face sa-i vezi pe toti cei de langa tine ca pe niste saraci: unii sunt saraci material. Dar Hristos ne spune ca altceva este esential pentru fiinta umana. Iar la sfarsit te "obliga" sa daruiesti fiecaruia cate ceva: un cuvant. rabdarea. A avut mila pana si pe Cruce de Maica Sa si a lasat-o in grija lui Ioan. majoritatea dintre noi o pazim cu strasnicie si o garnisim cu tot felul de parfumuri si deodorante. Cel ce este mult prea milostiv.. Este o inima in care nu se mai gaseste nimic din ceea ce murdareste chipul lui Hristos. Fericiti cei curati cu inima.. Hristos ne spune ca cei curati cu inima il vor vedea pe Dumnezeu. Am cunoscut copii care exact asa procedau: imbratisau saracii. insa acum ce pot vedea ei? Ce le rezerva prezentul? In cel ce bea pana uita de sine. Copiii si sfintii il vad pe Dumnezeu inca de pe acum. ucenicul cel mai drag. nici macar o minune nu asteapta Hristos de la noi. ca sa nu cazi in urata mandrie. dandu-le sa manance pe saturate. cei ce au inceput sa greseasca il vor vedea. cu conditia de a se intoarce la puritatea lor. o lacrima. Pe cea exterioara. ingaduinta etc. o iertare. vindecandu-l. dar si aproapele. Desi astazi chiar sunt o minune mila. Altfel cum s-ar putea explica ca inca mai exista. sprijineau si realmente carau pana la casele lor oameni in stare de ebrietate. iar altii saraci sufleteste.. inca n-a pierit o lume in care mizeria si imoralitatea au atins cote maxime? Mare trebuie sa fie mila Domnului de a putut rabda pe omul care a uitat cu totul ce este mila! Hristos a avut mila de vaduva ce-si ingropa fiul si i l-a inviat.. intelegerea. A avea mila inseamna a purta inima lui Hristos. ei vad un om care sufera enorm si nu stie ca suferinta se poate indrepta si sfinti cu totul . Noua nu ni se cere nici macar a mia parte din toate acestea.

un om care a fost uitat de ceilalti. Ca si pentru Hristos! Vede peste tot doar ce este frumos si . sta ascuns si acoperit chipul lui Dumnezeu. caci a uitat. fie ea cat de decazuta si de desfranata. Oricand. Exact ca si in povestile noastre. iar balaurul poate deveni urgent un soricel pe care sa-l manance prima pisica ce ne iese in cale. Vad mereu doar inimile celor din jur. vad un om parasit de oameni.. care nu stie ca are trup decat cand ii este foame si atunci cand este rapus de oboseala. va chinui si pe cei din jur. ei vad un suflet chinuit de prea multe boli care il obliga sa fie asa. in rest totul este curat pentru el. Depinde cum privesti: cu ochii lui Hristos sau prin ochelarii stramti si spalaciti ai acestei lumi. adaugam chipul unei fiinte ce am vazut-o poate doar intamplator si incepem sa impletim tot felul de vise.. Nu mai stie cum. in fata cea murdara si cazuta intr-un desfrau lasciv si obscen. desfranatele pot deveni sfinte. ei vad o fiinta care vrea doar sa iubeasca si sa fie iubita.. care devine un nelimitat platou pe care noi "filmam" cele mai murdare si mai decazute filme. cu cine ar putea gresi. Ca un vis ce are loc mereu in inima noastra. pentru cei cu inima curata. Totul se va reduce la o fuga disperata dupa placere: in inima si in realitate. cum se castiga placeri trupesti. iar cei rai si urati pot capata o lumina de Sus care sa ierte tot si sa imbratiseze tot. Cam asa vad cei curati cu inima. caci cel ce are un suflet chinuit. in cel care raneste. Lasand. Si. in care porcul este de fapt un fiu de imparat.. Luam un film murdar de pe net. dar nu si de Dumnezeu. niciodata ajunsa si niciodata destula. o fiinta care n-a cunoscut iertarea si mila lui Hristos. Totul este in inima ta: acolo este poarta spre iad sau spre rai. din pacate! Acolo se nasc si colcaie gandurile.. Si-a imaginat zile si nopti in sir cum se pacatuieste. Cel care il poate cerceta prin ei. desigur. criminalii pot cuceri inaintea noastra raiul. Si absolut in orice inima.altfel. le punem in practica. pe diavol sa fie regizorul nostru principal! Si uite asa inima nu mai poate fi curata.. intr-un final.. Tu singur decizi ce usa sa-ti deschida Hristos Domnul! Pacatul incepe tot din inima. poftele si imaginatia noastra cea mult prea des murdara. loveste sau uraste pe cineva.. In cel ce tace si plange la marginea drumului. Cel desfranat ajunge in cele mai josnice patimi pentru ca mai intai a fost desfranat in inima sa: acolo si-a pierdut mai intai fecioria. Inima curata este cea a unui copil.

intr-o lume a razboiului si a furtunilor sufletesti. atunci vom pleca singuri. Pentru el. invata sa ai rabdare cu el. se cade sa cautam pacea sufletului. cu toate acestea. Daca nu. pe ura si pe o urata schizofrenie morala. Altfel nu vom rezista si ne vom sinucide spiritual cu totii dupa ce vom fi . Am doar o singura datorie: aceea de a-l ierta si de a-l iubi. Mai mult nu tine de mine. Cum ma raportez eu la cel de langa mine? Iert? Atunci voi fi iertat! Il accept si il iubesc asa cum este? Atunci voi fi acceptat si iubit asa cum sunt. chiar daca eu vreau sa-l distrug si simt cu toata fiinta mea ca il urasc si chiar daca el mi-a gresit... invata sa te vezi ca fiind cel mai nesuferit dintre oameni si asa vei putea suferi mai usor pe cel de langa tine. intr-un sens restrans. totul se bazeaza pe egoism. fie ca mi se pare ca altfel trebuie sa stea lucrurile. Cine este cel de langa mine? Iubitul si alesul lui Dumnezeu! Nici mai mult si nici mai putin! Chiar daca eu nu vreau sa accept. iar el se va indrepta si se va sfinti prin iubirea mea.. Trebuie sa fie ceva mai mult decat atat! Daca vom invata candva sa nu mai cautam nimic din ceea ce ne hraneste egoismul si micimea proprie. iar Dumnezeu va avea rabdare cu tine. el ii apartine doar lui Iisus Hristos! Chiar nu am niciun drept asupra lui. Nimic nu este usor. despre care vorbeste Iisus Hristos? Pacea europeana pe care mai marii acestei lumi o "pregatesc" condamnand la suferinta si la moarte chiar si popoare intregi? Nu prea as crede. asa ca intr-o oglinda. Intr-o lume in care visele cele murdare se vor spulbera si isi vor arata subrezenia si inexistenta. ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema Ce este pacea aceasta. La sfarsit. ne va tine mereu in imbratisarea si in iubirea Lui. lumea este plina de copii.. Hristos va privi in inima fiecaruia dintre noi. Inima ne va trimite in iad sau in rai. Si va fi pace. Va fi bine. Daca Se va recunoaste acolo. chiar daca el mi-a atins orgoliul si personalitatea. Caci. Eu ma voi indrepta si ma voi sfinti prin iubirea lui. El mi-o poate lua sau mio poate asigura. de unde pornesc razboaiele acestei lumi? De la o cearta mizera intre doi oameni si pana la invadarea si distrugerea unui popor de catre un altul. atunci cred ca vom sti ce este aceasta pace.curat. Dar. el este iubit de Iisus Hristos. Pacea mea este conditionata de aproapele meu. ei bine. Fericiti facatorii de pace. Iar acesti copii au inimi gata sa iubeasca si sa fie pline de bucurie si lumina.

nicio grija nu-i . Nici macar sa murim nu ne mai este frica. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate. mincinosii. de fapt. de vreme ce nu ii place lui Hristos. Trebuie doar sa ne uitam bine in jurul nostru! Cine sunt si cum sunt cei ce au o pace lumeasca? Ipocritii. Invata sa iubesti si vei avea pace. Copiii si sfintii mor in pace.ucis pe aproapele nostru prin indiferenta. Pentru ca vei avea mereu de daruit. A impacat constiinte chinuite si le-a umplut de mila si de Iubirea Sa. cele chinuite de deznadejde si de indoiala. Stiau ca au iubit Si ca sunt iubiti. Primele Sale cuvinte mereu au fost acestea: "Pace voua!" Adica liniste. farsorii. Vorbim cumva de doua feluri de pace? Care nu au absolut nimic in comun? Care nu pot coexista in niciun chip? De ce s-a ajuns la o astfel de dificila situatie. ura si fatarnicia noastra. Totul este acum la Hristos. Au facut si au lasat pace in urma lor. dar si intre tata si fiu. Au o viata de invidiat. Bucuria. Lumina si Adevarul sunt ale Lui.. L-au vazut peste tot si in toti ceilalti.. A umplut de liniste sufletele apostolilor. Nimic nu le lipseste. Adica au facut voia lui Hristos... iar omul o alta? Despre pacea lui Hristos am vorbit. Pentru ca linistea constiintei era destula la ei. A daruit pace celei macinate de grele pacate si i-a ridicat inima in raiul Lui inca din aceasta viata. a si spus ca nu a venit sa aduca pace pe pamant. Ca au iertat si sunt iertati. Altceva nu vei mai cauta si nu vei mai cere. ca Domnul sa aiba o pace. Chiar in bucurie. bucurie si mangaiere. Chipul Lui si Iubirea Lui se vad in fiecare om si se reflecta in fiecare coltisor al acestui pamant. Nu mai aveti nici macar un motiv pentru care sa va fie frica sau pentru care sa fiti tristi si lipsiti de credinta. hotii si tradatorii. Totodata daruieste din pacea Sa apostolilor si fericeste pe facatorii de pace. Desi fericirea anterioara vorbea de pace! Ce ar trebui sa intelegem? Ca pana si Hristos S-ar contrazice pe Sine insusi? A spus ca a venit sa aduca sabie: dezbinare intre fiica si mama. desfranatii. ca a lor este imparatia cerurilor Inca o fericire care contrariaza! Hristos. Hristos a daruit mereu din pacea Sa. Iar pacea lumii se intelege ca este una aparenta si mincinoasa. minciuna.

Sfanta Filofteia este ucisa de propriul tata. cel care s-a casatorit cu sotia fratelui sau. s-a intamplat cu Sfantul Ioan Botezatorul si Irod. Tatal va avea o pace lumeasca si va prigoni pe fiica sa. lovit. Hristos i-a fericit pe cei prigoniti si le-a daruit ceva mai mult decat celor ce merg la El pe drumul celorlalte Fericiri. Hristos a suferit cea mai crunta prigoana: acuzat de nebunie si de demonizare. Ce urmeaza? Spune in mod clar aceasta Fericire: prigoana! Si cum Hristos nu ne-a ascuns adevarul. Totul este pentru ei o perfectiune inauntrul careia nici macar Dumnezeu nu mai poate incapea. dreptate si puritate.apasa si nicio cuta nu le umbreste fruntea. Iar acest minim exemplu se va intinde la scara mondiala. de exemplu. la un moment dat. a cunoscut Iubirea si Bucuria cereasca. ranit si crucificat. scuipat. pentru cei prigoniti ppune clar ca a lor este. imparatia ierurilor. Iar dupa El. Asa. Iar istoria se va repeta mai devreme decat vrem noi. printr-o minune. ci sabie. adevar. lumina. in coliziune cu pacea lui Dumnezeu. batjocorit. Doar celor prigoniti le da ceva aici ji acum! Daca pentru ceilalti vorbeste de fiecare data o rasplata viitoare. ironizat sau. Nu vor avea de ales tocmai pentru ca au stiut ca asa este drept. Dar abia aici intervine cheia problemei in sine! Perfectiunea lor cea gaunoasa si trecatoare intra. adica de pacea lui Hristos. Pacea lui Irod se loveste de pacea Sfantului Ioan.. Doar in cazul lor foloseste pentru bucurie si iubire timpul prezent! De ce? Poate pentru ca stia ca prigoana este o Cruce enorm de grea si ca nu are drum de intoarcere? A inteles ca suferinta de a fi lovit. de iertare si de credinta in Dumnezeu. care. Ca nu se poate altfel. mai mult. aici si acum. Sfantului Ioan Botezatorul i s-a taiat capul. Cui? Celor care au exact ceea ce lipseste lumii: iubire. daca este nevoie! Nu putine au fost cazurile in Rusia sovietica in care copiii declarau NKVD-ului cum ca si-au vazut parintii rugandu-se sau facand pe ascuns semnul Sfintei Cruci. milioane de martiri vor face la fel. ranit si ucis pentru El reprezinta supremul semn de rabdare. este clar ca nu avem nicio alta sansa! Pacea lumii provoaca suferinta si prigoana. in ceruri.. Ca nu au alta cale! . torturat. Asa putem intelege de ce a afirmat Domnul ca nu a venit sa aduca pace.

De la cuvinte ce dor si pana la o ura ce ucide doar un trecator trup. atentie! Hristos i-a impartit in mod clar pe oameni in doua categorii: prigoniti si prigonitori. altii prigonesc. mintind din pricina Mea A noua Fericire pare a fi doar o accentuare a celei anterioare. ori cu Hristos. ii primeste pe cei pe care lumea ii trimite de la ea. Chiar nu exista o a treia alternativa! . asa nu pot ei sa faca niciun compromis cu aceasta lume si cu pacea ei. Unii mar. Sus. pacea lumii ii obliga pe sfinti sa sufere. ii iarta pe toti cei fara chip si fara nume care se pierd in pantecele ei cel mistuitor de personalitate si de puritate. Unii sunt prigoniti.. Numai mincinosii si ipocritii acestei lumi ne vor invata ca exista o a treia cale. Si nu poate decat sa-i prigoneasca. ori! Dintre cei doisprezece Apostoli. atunci ne vor prigoni. sa-i inlature. rastigniti sau torturati.. Aici Hristos ne spune exact ce ne asteapta. insa.. Ceilalti unsprezece mor decapitati. Ori. Iar lumea nu iarta. al demnitatii si al dreptatii. Asa ca bine ar fi sa ne delimitam in mod clar si sa dictam inimilor noastre o directie cat mai clara! Nu exista nici aici o cale de mijloc. Hristos. Au gustul libertatii.. numai unul a murit de batranete si aceasta numai pentru ca Hristos l-a iubit enorm pentru puritatea Lui. Dar pe cei ce vor sa fie altfel nu ii iarta. Exact ca si in inchisorile comuniste. Prigoana ori este in toata legea. imparatia lui Hristos deja este cu ei si in ei. iar lumea nu crede de cuviinta ca ar trebui sa ii ierte. Si cum fierul nu se poate inmuia ca si ceara. sa-i dea la o parte cu pretul vietii doar pentru ca nu au vrut sa taca. ii prigoneste pana ce vor invata sa taca. ori nu este deloc! Nici Hristos nu ne minte si nici lumea nu are timp sa se joace cu cei care nu i se supun. Iar prigoana va fi atat timp cat va si lumea aceasta. Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. altii omoara. Dar numai atat! Deci trebuie sa intelegem ca Domnul ii primeste doar pe cei pe care lumea nu ii mai primeste? Ori e calda. Se vede bine ca nimeni nu se joaca: toti isi iau rolurile in serios! Apostolii nu se dau inapoi in fata mortii. ori e rece. Adica pana la moarte! Iar Hristos pe acestia ii fericeste inca din viata! Pentru ca toti cei prigoniti stiu bine ce spun si de ce lupta atat de inversunat cu raul acestei lumi.Dreptatea lumii. Ori cu lumea. Doar anumite nuante sunt subliniate aici. Nu are nimic de ascuns celor care il vor urma. Si daca nu vom vrea sa ii credem. de jos. pentru ca nu au putut sa inchida ochii si pentru ca nu au vrut sa fie ca toti ceilalti.

Si careia i se va supune si lumea. rabdare. ori sfarsitul lumii.. Insa lumea a ales sa fie asa. Nimeni nu se targuieste! Lumea are tot.Nimeni nu are nimic de precupetit. ca plata voastra multa este in ceruri . Cat sa se mai aleaga graul de neghina. Dreptatea sfintilor va iesi biruitoare. sa taca. Si. Atat ca sa se mai separe apele in aceasta lume. este o religie usoara. acesta este adevarul. prefera sa-i prigoneasca pe cei ce nu sunt ca ea. Dar macar din cand in cand. este prigonit pentru ca poate ierta si poate iubi. Iar El a acceptat intru totul decizia lumii de a-L condamna la rastignire.. atunci acel om chiar nu L-a inteles deloc pe Hristos si drumul Lui! A fi crestin inseamna a fi prigonit. dar absolut tot cuvantul rau si toata minciuna.. pentru ca stie sa renunte si chiar sa uite de sine. implicit.. Cat tine lumea! Apoi Hristos are voia Lui. iar Fericirile ar fi doar un basm pentru copii sau o scuza lamentabila pentru cei slabi si neputinciosi in fata voii acestei lumi. care mereu are ceva de spus si care nu a invatat sa-i fie frica si. Poate ca nu zi de zi. El nu a vrut sa se intample asa! Nu-I place in niciun caz sa ne vada suferind sau sa ii vada pe sfintii Lui cum sunt torturati si dati la moarte. Mereu. in acelasi timp. Daca cineva crede ca nu e asa. Lumea se chinuie vazand in adevaratul crestin ceea ce ei ii lipseste. iertare. Bucurati-va si va veseliti. placuta si garnisita cu bucurii! Crestinismul este durere! Ne place sau ba.. crestinismul. pana la sfarsit. Si tocmai El este Fericirea. Dar voia lumii se implineste numai un timp. decat sa se schimbe pe sine. iar cei prigoniti dau si ei tot: credinta. desi acum lumea biruieste.. Dar care. totusi. Asa a decis sa faca si cu Hristos. careia nimic nu-i mai poate sta impotriva. Ori sfarsitul celui prigonit. rana si chin! Crestinismul este o Golgota ce dureaza cat o viata de om. Nebun si mincinos este cel ce si-a inchipuit ca ceea ce a adus Hristos. dincolo de moarte. atunci lumea ar avea dreptate. poate ca nu clipa de clipa. Ocara nu are margini si nu are limita in timp. Crestinismul este lacrima. Numai ea a decis ca toti cei care vor sa il urmeze pe Hristos trebuie sa sufere. Dar Hristos este. Crestinul este o fiinta care nu poate face niciun pact cu lumea aceasta. De ce ingaduie Hristos toate acestea? Pentru libertatea lumii si pentru sfintirea noastra. Daca totul s-ar termina in pragul mortii.

Restul nu mai conteaza. insetati si infometati sufleteste. si de aceea acestia din urma au. asteapta pe cineva sa-i mangaie si nu gasesc pe nimeni. cu lacrimi in ochi sau in suflet. altii gusta inca de aici fericirea. Nimic nu ne poate opri. dar nu este unul ca acesta. ocarati. Fiecare dintre cei necajiti. O incercare de a afla fericirea. imbratisarea de care avem atata nevoie. Prigoniti.Atat ne poate oferi Domnul: cerurile si pe Sine insusi! Pentru ca la El. insusiri ale lui Hristos Cel printre oameni si ale crestinilor Lui. intelegand iconomia si insemnatatea lor in viata omeneasca. Sunt si acum fericiti! Totul depinde de noi.. triste! O clipa de am iubit dreptatea si Adevarul. Pentru ca Hristos mai avea ceva pentru ei: puterea de a rabda pana la capat si taria de a ierta pana la capat. mila. Daca il vom fi iubit fie si numai o secunda in viata noastra. Viata este o clipa inaintea intrarii in vesnicie. si fac asa pentru ca aceste intrebari nu fac decat sa le starneasca aducerile-aminte de necazuri. adeseori se intampla ca ei indelung asteapta pe cineva care sa se mahneasca impreuna cu ei.. si sa ia aminte la cuvintele dreptului Iov: "Daca . altii insa.si intr-adevar ca dintre acestia sunt putini rabda cu multumire. Acestia au indeosebi trebuinta de multa purtare de grija intru mangaierea necazului lor. Unii esueaza. facand aceasta pentru ca sa se fereasca de intrebarile celor ce vor sa-i mangaie. Unii dintre cei doborati de necazuri se feresc cu buna stiinta de cei ce le-ar putea mangaia necazul. absolut nici unul dintre ei. Nu au masurat ura lumii si nici mila lui Dumnezeu. doar sa dorim a fi cu adevarat fericiti! Monahul Paulin Lecca Mangaiere in necazuri Nu este nici un om care in intreaga sa viata sa fi fost cu totul lipsit de necazuri si dureri. si astfel le pricinuiesc si mai mari suferinte. mai intai de toate sa tina minte ca nevoile sunt ingaduite de Dumnezeu. Sfintii. in timp ce erau torturati si scrijeliti.. primesc necazurile ce ii cuprind cu deznadajduire si imputinare de suflet. Unii . ne va fi de ajuns ca sa alegem drumul cel aspru al mantuirii.. gasim iubirea. Are Cine sa faca aceasta. Doar au inteles bine ca prigoana este semnul cel bun al drumului spre Hristos. nu s-au plans de durere. atunci vom fi inteles de ce a rostit aceste Fericiri atat de. mai cu seama nevoie de mangaiere.. Insa numai Iubirea conteaza! Totul este de la Hristos si pentru El. acolo.. Dar. Si au fost fericiti.

firea noastra omeneasca fiind slaba in necazuri. care ne foloseste intru dobandirea binelui nostru. Priveste la doctorul trupesc: ce face el cu bolnavul? Uneori. dar nu fara mila si mangaiere. dar cand se va insanatosi. zicand evanghelic: "Da. Bolnavul se tanguie si geme si nici nu voieste leacuri amare.si fara indoiala ca le savarseste pe toate acestea de dragul sanatatii si nu al bolii. nu deznadajdui. va aduce multa multumita doctorului. iubitorule de Hristos. Ne arde cu napaste. 26). loveste. nu vom primi oare si pe cele rele?" (Iov 2. si raul este ingaduit de Dumnezeu. fara cartire. crestine. alteori arde si taie. Dar voia Domnului intotdeauna este buna si plina de folos. de dragul vietii si nu al mortii. dar si atunci El ne pedepseste dorindu-ne tot binele. Dar. nu te intrista fara masura vazand necazul trimis asupra-ti de Dumnezeu tot pentru binele tau. prin toate acestea facand sa creasca durerea prin vindecare . tanguire si deznadajduire. caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta" (Matei 11.si toate acestea le face pentru tamaduirea si inzdravenirea noastra. ci primeste-le pe toate cu multumire. ne adapa cu amaraciuni pline de tanguire . Pedeapsa trebuie insa sa o primim cu multumire si nu cu intristare. Dumnezeu trimite adeseori nevoi si necazuri asupra noastra din pricina pacatelor noastre.ingaduit de dumnezeiasca voie . El este mai mult bun decat plin de iutime. vazand ranile izvoratoare de puroi ale pacatelor noastre. indrazneste si se va intari inima ta! Roaga-te cu rugaciunea dumnezeiescului Ioan cel cu Gura de Aur: "Doamne da-mi marinimie!" Rosteste. Deci si tu. Parinte. dar nu fara indurare.am primit de la Dumnezeu cele bune. 10) Deci. dar mortii nu m-a dat" (Psalm 117. dupa cum spune si David: "Certand m-a certat Domnul. va aduce asupra noastra ingrijirea doctoriceasca ce se cuvine. nu te imputina cu sufletul. ne taie cu nevoi neasteptate. pentru ca altfel nu se pot tamadui ranile noastre sufletesti. cu rabdare si insufletire. cu toate ca pe ranile si necazurile noastre cumplite varsa vin. cu multumire: "Binecuvantat este Dumnezeu. ne intristeaza. iar raul . 18).este pentru noi un rau parelnic. Doctorul sufletelor noastre. Asemenea si Domnul. mai mult milostiv decat aspru si manios. iubitorule de Dumnezeu. cumpaneste si se pleaca in asemenea stari spre cartire. Si intru insasi pedeapsa pe care Domnul o da. Pedepsele sunt de cea mai mare trebuinta. stiu ca rabd mai putine de cate s-ar cuveni sa rabd!" Aducandu-ti aminte . el pune inainte leacuri amare. dar nu fara mir. intradevar.

Asculta cuvintele Apostolului: "Mare bucurie sa socotiti. Aurul si argintul se curata de spurcaciuni in topitoare. asemenea este si sufletul care. ci o data cu ispita va aduce si scaparea din ea. 12). fratii mei. dupa masura lor. cartesc asupra tuturor.multele tale neajunsuri. nu poate ajunge la cunostinta nimicniciei sale. dar. invata smerenia si. terminand. Dumnezeu ingaduie necazuri asupra acelora pe care ii iubeste. pentru iubitorii de Dumnezeu. 13). . ca sa puteti rabda" (1 Corinteni 10. se umple de multa bucurie. spune Apostolul Iacov (Iacov 1. nadajduieste in El. cu vreme si fara vreme si in orice ceas. asteapta si tu mila de la Dumnezeu. ci rastigneste-te pe crucea rabdarii si curajului. Nu te asemana oamenilor nerabdatori care. asemenea acestora este si sufletul care se curata prin incercarile ingaduite de Dumnezeu. Imi vei spune: "Sunt gata sa rabd ispita. El nu va ingadui sa fiti pedepsiti mai mult decat puteti. necazuri sau umilinte .daca se va intampla cu ei ceva neplacut si care nu este dupa dorinta inimii lor . afara de ei insisi.toate acestea. Dar de ce sa ma bucur pentru intrarea in incercari? Bucura-te pentru faptul ca aceasta incercare este spre folosul tau. Ridica. dintru aceasta. Tu insa nu slabi niciodata. intaratari. Sta in atotputernicia lui Dumnezeu ca. asadar. nu te indoi in asteptarea ta si nu te tulbura. sufletul ajunge la cunoasterea de sine. dar apoi. dar sa fie dupa puterea mea". spre Dumnezeu mahnirea ta. caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii. isi vede neputinta sa. pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". pe toti ii socotesc vinovati. astfel. Precum inul care pana cand nu va fi batut si paruit cu unealta de imblatit si cu melita nu este bun pentru funii si panze. Mult rabdand. E intristat si tulburat copilul cand se osteneste sa invete. 2). si insusi El va pazi sufletul tau! Orice prigoniri. nu te impotrivi in a rabda doctoria. sunt aducatoare de mantuire. Asculta. cand cadeti in felurite ispite" (Iacov 1. pentru ca mai apoi tu insuti ii vei multumi lui Dumnezeu ca te-a vindecat. celor ce nadajduiesc intr-insul le daruieste rabdare in necazuri. Dar credincios este Dumnezeu. "Fericit este barbatul care rabda ispita. si tot El. daca nu este batut si inmuiat de incercari. tanguirea si plansul degraba sa le preschimbe in bucurie si mangaiere. sufletul este carmuit . cuvintele Apostolului: "Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca.se napustesc catre toti.

crestine deznadajduit. nu este intristare care nu trece. dupa cuvintele Apostolului: "Caci necazul nostru de acum. in loc sa-I fie multumitori. suflete crestin intristat. neclintit nadajduieste pana in sfarsit. mai presus de orice masura. 19-20). Rabda. Prigoniti. nefacandu-le nici un rau? La acestea Apostolul iti zice: "Caci aceasta este placut lui Dumnezeu. multe au suferit. ce lauda este daca. Caci. ci si mult bine le-a facut: i-a luminat pe orbii lor. . iar tu. ia curatit pe leprosi. Si pentru toate acestea. Oare chiar numai tu singur voiesti sa fii scos din turma alesilor lui Dumnezeu. slava vesnica covarsitoare" (2 Corinteni 4. tristeti si suferinte si-au trait viata lor? Ei intru putine gresind.inspre bunurile Imparatiei Ceresti. El nu numai ca nu a facut nici un rau vrajmasilor Sai iudei. Sa ne aducem aminte de Iov si Tobit. aceasta este placut lui Dumnezeu" (1 Petru 2. la Stapanul Hristos. iubitule. 7). deci. te tulburi de necazuri mici si te intristezi fara masura. mai ales daca esti atins de intristari si de necazuri. ca Domnul are puterea de a preschimba tristetea vremelnica in bucurie vesnica. Multi drepti. Care a suferit pentru noi si nea lasat pilda de patimire. necinstiti si chinuiti ei se bucurau de Domnul Dumnezeu. "ca fata de fii" (Evrei 12. iubitorule de Dumnezeu. pentru binele facut veti patimi si veti rabda. pe slabanogi si pe suferinzi. a hranit mult popor. i-a vindecat pe schiopi. Numai "prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu" (Fapte 14. Cine va avea slava vesnica? Oare nu acela care se chinuie intru nevoi. oare fara nevoi. pentru incercarea credintei si neprihanirii lor au rabdat multe rele. preacuviosi neprihaniti ai Domnului. sa sufere cineva intristari. "atunci Dumnezeu" in aceasta imprejurare "se poarta" cu noi. iar cununile ceresti se daruiesc numai celor ce se arata multrabdatori in ispite. ne aduce noua. usor si trecator. poate te gandesti ca pe nedrept induri necazuri si prigoane de la altii. Gandeste-te. primiti bataie intru rabdare? Iar daca. ca sa fii numit fiu iubit al lui Dumnezeu! Si nu trebuie sa te indoiesti defel ca esti fiu iubit al lui Dumnezeu. 22). Dar. 17)? Daca rabdam necazurile ingaduite de Dumnezeu. pe nedrept. cu gandul la El. neprimind sa rabzi vreo incercare? Tine minte ca nu este necaz de neindurat. pentru folosul lor sufletesc. pentru greseala. Trebuie sa avem in vedere ca nu intotdeauna sunt ingaduite necazuri pentru pacate. Dar si toti sfintii.

dascalul il saluta dupa obicei. ca pe Domnul Hristos L-au jignit fara de masura si numar. Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna. au primit chinuri. Iar noi.Buna ziua. asadar. intru felurimea nevoilor si ispitelor. Te-ai lipsit de avere? Priveste la bogatia si la comoara cea fara de pret din Cer. Nu este o mare izbanda daca tu ai jignit sau ai necinstit pe cineva. si incercarea nadejde..nu vrem sa rabdam. a spus: .unii strigau: "Rastigeste-L! Rastigneste-L!" (Luca 23. plin de bube si rani puroinde.care nici nu pot fi macar asemanate cu chinurile Stapanului . dar pentru rabdare. De aceea. Iata. Stai. crestine. noi "ne laudam si in suferinte. Gandeste-te la aceasta rasplata si fii rabdator si cutezator! Te va necinsti cineva? Ia aminte la vesnica slava cereasca. 3-5). mai bine este sa fii jignit decat sa jignesti. rani si chiar si moartea au primit-o cu bucurie. Trecand pe alaturi. Esti gonit din patrie? Ai Patria Cereasca. sa fii insultat decat sa insulti. bine stiind ca suferinta aduce rabdare. imbracat in zdrente. si chiar fara de vina fiind.Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: . ca nicovala. mare cinste si rasplata de la Dumnezeu vei dobandi. sa fii certat decat sa certi. dar este lucru de pret daca tu. 29-30). in cele din urma L-au si omorat. cu ei te vei bucura in vecii nesfarsiti. fiind jignit si injosit vei rabda cu multumire. asadar. si rabdarea incercare. batrane! Batranul ii raspunde: . Ti-a murit fiul? Ai prieteni pe ingerii lui Dumnezeu. coborandu-Te de pe cruce!" (Marcu 15. nici necazuri mici . ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea.Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! invatatorul. zicand: . ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Pentru jignire si necinste va trebui sa suferi pedeapsa. Ia aminte. auzind un asemenea raspuns s-a oprit si. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran. iar intinzandu-L pe cruce. Mantuieste-Te pe Tine insuti. cu indraznire aseamana-te Domnului tau si mult patimitorilor crestini care. mai bine sa fii necinstit decat sa necinstesti pe cineva. iar nadejdea nu rusineaza" (Romani 5. iar altii: "Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti. 21).

iar bunastare vremelnica nu caut. invatatorul a mai spus: . il slavesc pe Domnul. si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. asa este precum am raspuns salutarii tale. Ce stare mi-a dat Dumnezeu. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! . Cand toti ma hulesc. cum le doresc. gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine. Dar spune-mi.Iti doresc ceea ce singur iti doresti. dulci sau amare . . aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? . asa mi se si intampla.Domnul meu. pentru aceea multumesc lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita. pentru aceea si-I multumesc. Daca sufar de foame. si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu.Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie.Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume. stiind ca toate acestea sunt randuite de El. Batranul a rostit: ...Nu duc lipsa de nimic. Batranul i-a raspuns iar: . fiindca toate. Incercandu-l pe batran.Spune-mi.Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. si-a preschimbat salutul si a grait: . iar daca nu-mi doresc bunastare. sau altceva rabd din vitregiile vazduhului. Si asa se fac toate dupa dorinta mea.Eu niciodata nu am fost nenorocit. ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. ma socotesc peste masura de fericit. Nu simt nenorocirea. ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri. rogu-te. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu bune sau rele. a zis: .toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte. tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. buna si dreapta.

Cine vezi.De unde ai venit aici? .Acolo este imparatia mea. care e Dumnezeu insusi. Biserica este firea omului. Biserica este pantecele maicii in care noi ne savarsim "gestatia" duhovniceasca . Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul. glasul lui Dumnezeu care cheama pe om dintru aceasta existenta intru fiinta cea vesnica. . si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu. fiindca omul este prin fire bisericesc. a intrebat: . .Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port.Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? . Dar ceea ce este gestatia dupa zamislire si pana inainte de nastere este. S-ar putea spune multe.Cine esti tu? . prin ganduri si constiinta curata. As vrea prin asta sa va impartasesc ce inteleg eu prin faptul ca viata noastra bisericeasca nu este ceva aparte. intr-un anume fel. dar poate ca n-o sa ne lase nici timpul. nici capul meu.Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns. este venirea intru fire a unui om. incat. Despre duhovnicie Incep prin a spune ca duhovnicia. aratand cu mana la cer: . oriunde m-ar trimite. dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. nasterea cea de-a doua. asa precum cred ca s-a mai spus. si viata bisericeasca dupa nasterea in lumea asta si mai ales dupa botez. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.. cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. acolo il voi lua si pe El cu mine. si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor.De la Dumnezeu am venit. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului. iar viata bisericeasca nu este ceva deosebit.iertati-mi acest cuvant cam clinic. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului.Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite. a unui Adam iesit din firea lui. . decat in Ceruri fara El. este o anume gestatie intre nasterea care incepe cu botezul si se termina cu trecerea sufletului din viata asta la cele vesnice. este centrul vietii bisericesti. este chemarea omului. desi alte miliarde .

"Hristos in noi". Pe romaneste. duhovnicia este centrul vietii noastre. nu este nimic mai mult decat firea omului. nu de a o lua sau de a ne razgandi si a nu o lua. acesta este locul central unde omul trebuie sa savarseasca zidirea lui. acum este clipa mantuirii (Nu citez prea bine. Anglia . ci avem puterea de a da viata.de oameni nici nu intra in biserica. in virtutea lui Hristos care traieste in noi. dar. Acum! Si in virtutea carui fapt poate duhovnicul sa fie bun acum? In virtutea hirotoniei si a hirotesiei. acum este -cum spune Sfantul Apostol Pavel . Zic putere.n. numai in romana nu). avem nevoie de pregatirile stiute. Biserica nu este altceva decat firea noastra. precum ii spusese Mantuitorul. si nu a intelepciunii noastre. parinte". totusi. se afla cheia puterii de a savarsi aceasta mantuire pornind de la insusi centrul. De la duhovnicie pornesc toate si in duh se savarsesc toate.mi-ar placea sa-l citez pe Sfantul Apostol Pavel . ma bucur si ma cutremur sa pot vorbi cu duhovnicia Bisericii. parintele Sofronie (intemeietorul Manastirii "Sf.) comenta ce inseamna putere comenta pe frantuzeste. A putea ce? Pilat se falea ca are putere sa dea moarte sau putere sa renunte la moarte. cuvantul are aceeasi etimologie: "putere" de la verbul "a putea". cand a gandit sa faca pe om. Deci.): ce este un duhovnic bun si cand incepe un duhovnic a fi bun? Si voi incerca in ceea ce voi spune sa explic cum inteleg eu urmatoarea zicere. As vrea sa spun un cuvant care sper ca va fi ca o incurajare pentru toti fratii si parintii mei intru Domnul si ca o mangaiere Inalt Prea Sfintitului (IPS Andrei Andreicut . dar in Biserica ne revenim in fire. ci . trebuie bani pentru cladire. insusi nucleul vietii noastre. S-a adeverit ca bietul Pilat navea nici una nici alta. pentru ca am citit Biblia in orice alta limba. Nu zic nu. prin hirotonia si hirotesia noastra. Si atunci.n. mai ales pe romaneste.r. Dar pentru o scoala de duhovnici trebuie o cladire. nimic mai putin decat firea omului. fiindca in mainile noastre. trebuie vreme . Dar noi. Totusi. firea asa cum a zamislit-o in gandul Sau Dumnezeu. sa faca om in chipul lui Dumnezeu si in asemanarea Lui. Ioan Botezatorul" din Essex. Si noi suntem oameni iesiti din fire. ca duhovnici. Cand incepe sa fie un duhovnic bun? Acum. aceste miliarde sunt oameni iesiti din fire. avem putere de a da viata. Or. Si nu noi.clipa aleasa. cu un numar de duhovnici. poate cam indrazneata: "Un duhovnic bun este cel care sta in pantofii tai acum.r. Duhovnic bun esti tu. ca Pilat si ca puternicii lumii acesteia. in sfatul Sau cel mai inainte de veci.

pacatosul" am zis. mai ales de cand sunt eu duhovnic. ca oameni. necesita timp. Nu trebuie neaparat sa se intample. nu stiu daca mai mult in Dumnezeu decat in om. sau manierisme. Si imi vine un gand (va spun ca e o invalmaseala de ganduri in mintea mea. . daca e vrednic sau nu. nu este istoricitate sau istorie. Duhovnicia este duh. nu putem conta pe asta. dar poate ma va ajuta Dumnezeu sa spun ce e esential): "catre mine. Si totusi. mi-e rusine sa zic.. dar nici nu-mi puneam problema. este o lucrare care se poate incepe acum. si totusi. De cativa ani. imi vine gandul si uimirea: de ce Dumnezeu a randuit ca mantuirea oamenilor sa depinda de pacatosi ca mine? Nu zic ca altul este pacatos. De ce? Pai.pentru a pregati. ce este duhovnicia? As spune ca nu este psihologie. au totusi constiinta pacatului. duhovnicia nu este psihologie. oricat de buna este.daca e pacatos sau nu. De aceea spun: nu dezmint ceea ce s-a spus despre duhovnicie si ce intelegem noi. duhovnicia nu este viata trupeasca. de ce si cum va putea face Dumnezeu mantuirea pacatosilor prin alti pacatosi? Eu vad aici o taina mangaietoare. ca oameni. Toate sunt de folos unui duhovnic incercat.. Aveam incredere. si mai ales despre lucrarea aceasta voiam sa vorbesc. si pe care trebuie sa-l aduc la Hristos. as vrea sa atrag atentia asupra momentului si a felului in care duhovnicia incepe acum. pacatosul. Pregatirea. nu ma gandeam . Deci noi. si totusi stim ca nu este niciunul drept inaintea lui Dumnezeu. Fiindca vad ca si cei mai mari sfinti se numesc pe ei insisi cei mai mari pacatosi. Cand nu eram duhovnic si ma spovedeam la oricine. Deci. trebuie bagajul lumii asteia. daca Dumnezeu a ingaduit ca eu. mai buni ca mine. Aveam incredere in duhovnicie si ma spovedeam la duhovnic. Toate experientele sunt necesare. sa fiu duhovnic altora. duhovnicia nu este etica si maniere. si "Duh este Dumnezeu". Si nu este sigur daca iese un duhovnic bun pana sa nu cada bietul suflet si el prada amagirilor lumii asteia.m-a ajutat Dumnezeu si am trait ce spune Biserica . cu experienta. pacatosul. Si trebuie sa gasim felul in care Dumnezeu acum poate sa lucreze lucrarea de mantuire in fiecare suflet care vine catre mine. dar stim ca se intampla lucrurile acestea. dar vreau sa atrag atentia asupra unui alt moment. trebuie depasite multe greutati. Deci. Si stiu ca si fratii si parintii mei.

in sfarsit. dar intelegeti ce vreau sa spun: adica sa nu fie duhovnicia lucrarea mea de om. cum spunea un predicator englez in secolul XVII- . suntem duhovnici. ci in puterea lui Dumnezeu. inainte. dar pana la urma doar puterea lui Dumnezeu este cea care mantuieste. si a lui Adam. puterea lui Dumnezeu trebuie sa o cautam si sa vina inainte de formarea si experienta noastra. Cum spunea un preot ortodox de la Paris: Ce caut eu. mantuirea unui suflet depinde de mine? Si atunci cum sa fac sa nu pierd un suflet pentru care S-a jertfit insusi Dumnezeu? Mangaierea mea este ca daca Dumnezeu a randuit ca mantuirea omului pacatos sa fie facuta prin pacatosi. inseamna ca pot sa zic: dar ce. persoana pe care a adus-o Dumnezeu catre mine.si aici il citez pe parintele nostru Sofronie . Deci. ca duhovnic? Sa fac pe ucenicul meu intru chipul si asemanarea mea? Anatema! Eu trebuie sa intru . unul sau doi dintre fratii mei ar fi putut fi hirotesiti duminica asta . adica: poate ca toti sunteti hirotesiti de mult duhovnici si aveti experienta mare.mai rasalaltaieri. pacatosul asta va fi impiedicat spre mantuire din cauza pacatului si a neputintei mele? Si sfarsesc zicand: anatema gandului astuia! Erezie e gandul asta! Ca altfel Dumnezeu nu ar fi facut hirotonie si hirotesie de oameni nevrednici precum sunt eu . Deci. si puterea lui Dumnezeu sa o cautam. fiindca omul este si el impreuna lucrator cu Dumnezeu in mantuirea omului. puterea lui Dumnezeu este cea care mantuieste si prin mine pe cei care vin catre mine. si tremur: cum. Experienta si formarea noastra sunt bune pentru imbogatirea si a noastra si a Bisericii si pentru multe lucruri. dar potential. sau cum o putem noi invita in lucrarea noastra? Nici nu stiu cum sa exprim lucrul acesta.Acum este randul meu. ci sa fie lucrarea dumnezeiasca prin mine.dar precum se marturiseau si cei mai mari sfinti. dar suntem duhovnici. Cum putem intra noi in posesia puterii lui Dumnezeu. fiindca "nici un om nu este o insula". de-aia indraznesc sa vorbesc asa decat daca Dumnezeu stie ca poate sa savarseasca mantuirea pacatosilor prin pacatosi.de-mi ingaduie Dumnezeu. dupa lucrarea omului. omul. Ce experienta ar putea avea acestia pana astazi? Si totusi. si prin puterea lui Dumnezeu sa incercam sa savarsim aceasta mantuire inainte si dupa toata lucrarea omeneasca. de alaltaieri sau de mai multi ani. sa prindem curaj si sa stim ca lucrarea noastra este lucrare nu in puterea omului. si deci inainte de lucrarea omului si. in lucrarea Lui de mantuire si a omului.

bea.si Sfantul Siluan. Stratonic. Altuia ii spune ceva despre ganduri. dar postul sa-l pastreze. si el spune . cred mantuirea nu este ceva prescris intr-o carte. Prin rugaciune. Adica Dumnezeu sa nasca in inimile noastre cuvant pe care sa il dam celui care il cauta . Sfantul Serafim spune . ce este mantuirea omului: indumnezeirea omului. Si avva zice: "Pastreaza-ti chilia. Altul are aceeasi cautare: "Cum sa ma mantuiesc. intr-o multime de persoane un singur om. neputinciosii. adica nu cuvant omenesc. nu-i vorba de o doctrina scrisa intr-o carte. dar nu iesi din chilie". Iar Sfantul Siluan i-a spus: "Cei desavarsiti nu vorbesc niciodata de la ei. desavarsirea . fa tot ce vrei. dar chiar si cuvantul de rugaciune. Sfantul Apostol Pavel are un cuvant foarte indraznet: "Sa implinesc ceea ce lipseste jertfei lui Hristos". asa si noi. ci sa o cautam la Duhul. spunea (era o intrebare retorica): "Parinte. cum vorbesc cei desavarsiti?" Si Stratonic n-a stiut sa raspunda. Spre a nu face din duhovnicie o lucrare omeneasca. nu numai duhovnicilor. dar si fiecarui crestin care vorbeste cu un alt crestin. Nu noi trebuie sa nascocim desavarsirea cuvantului. daca vrem sa fim astazi duhovnici buni. unul in trei persoane. mantuirea este un cuvant tainic. sa primim in inimile noastre nasterea unui cuvant. sa lucram impreuna cu El. dar ele pot fi si mari". Iata ca. paragraful 3". fiindca. in care Dumnezeu ne invita pe noi. Vedeti in Pateric cum vine un calugar la un avva cutare si cere cuvant. Spunand asta. intr-o convorbire cu un alt nevoitor din Caucaz. avva?" Si avva ii zice: "Pastreaza postul pana la ora 6:00". prin rugaciune. cred ca noi. Si Sfantul Siluan adauga: "si greselile pot fi mici. dormi. Si. un raspuns de tip "pagina 37. noi insine pacatosi. trebuie sa invatam taina rugaciunii.. iar pentru fiecare suflet. Sfantul Siluan. altuia ii spune alt lucru.ori un cuvant de indrumare. aici nu-i vorba de teologie. cum spunea parintele Sofronie.cel putin la nivelul acesta -nu e asa de grea. asa cum vorbeam adineauri. Poate sa iasa din chilie.XVIII. sa faca ce vrea. unde .ca "atunci cand vorbeam omeneste puteam gresi". Mananca. intr-un fel. cuvant de mantuire.. dumnezeiesc.si acesta e un lucru important. pentru fiecare suflet care s-a nascut in lume. e vorba de o strategie duhovniceasca. Precum este Dumnezeu. ci intotdeauna vorbesc numai ce le da Duhul". poate sa intre. fiindca . alt cuvant. mantuirea Adamului intreg in fiecare persoana care se mantuieste. sa nu ne dezlipim de Dumnezeu. Deci "mare si infricosata este taina mantuirii". chiar ma rog Domnului sa ne dea El insusi tuturor.

in rugaciune sa-l dam si in rugaciune sa fie primit si cautat de ucenicii nostri. ca dialogul nostru este cu Dumnezeu. dar mai ales sa-si dea seama si ei. si de psihologie. De toate este nevoie. Deci. care atunci cand L-a vazut pe Hristos. Si iar cuvintele Mantuitorului: este duh si este viata. in rest o sa-ti fie relativ usor. in esenta . Adica tot ce este lucrare omeneasca este o periferie sau un fundal.duhovnicul intelege fiindca Duhul ii naste cuvantul in inima si intelege ca strategia. Si s-a intors in puterea duhului. As vrea sa va spun un lucru despre care ne-a vorbit mai deslusit parintele nostru duhovnic Sofronie in ultima vreme si pe care mai deslusit am inceput sa-l inteleg in ultima vreme. Mantuirea iti e deja asigurata. Ceea ce facem noi nu este de la om si nu este primit de la om. ci de la Hristos. Rugaciune nu inseamna nimic special. este vorba de a gasi care este acea gaura in perete pe unde pot navali armatele. dar centrul duhovniciei este schimbul acesta in duh. si pe cei care vin la noi . Deci. care se face asa: pregatiti-i pe ucenicii sfintiilor voastre sa vina la spovedanie cu rugaciune. As vrea sa spun ca duhovnicia nu este istorie. Amintiti-va de cuvintele asemanatoare ale Sfantului Pavel. nu este nici lucru trupesc. s-a dus in pustie. dupa 40 de zile de pustie.De aceea e nevoie sa intram in lucrarea lui Dumnezeu. sa citeasca ce scrie si in carti. Cu fiecare dintre noi. si pe noi insine. oarecum ca si Mantuitorul. Daca toate punctele le intaresti.ci este lucru dumnezeiesc. nici de om nu a fost data. dar este duh si este adevar . si noi. Or. ci inglobeaza in ea toate acestea. pe acolo navalesc armatele vrajmasului si nimic n-ai facut cu mantuirea ta. dar acolo este o spartura mare in peretele cetatii tale si o lasi libera. si anume cum se poate ca duhovnicia sfintiilor voastre sa fie astazi duhovnicie inalta. sa cautam cuvant dumnezeiesc. sa se pocaiasca. este punctul acela. intr-o anumita masura si intr-un fel diferit in viata fiecaruia. precum Mantuitorul spunea despre cuvantul pe care il dadea Apostolilor. Si Evanghelia lui nu de la om a luato. cu frica si cu cutremur sa cautam ca Dumnezeu sa nasca in inimile noastre acel cuvant de duh si de adevar. dar atata timp cat n-o avem. acest cuvant trebuie sa-l cautam in rugaciune: in rugaciune sa se nasca. . nici psihologie. si nu cu omul. daca in punctul acela tu reusesti. pentru omul acesta. nici morala.multe primim de la om si imbogatim lucrurile acestea. se petrece in fond acelasi lucru. Intareste-ti armata in punctul acela.cuvintele Mantuitorului. ca sa devina Apostolul neamurilor. si de pregatire.

Tu auzi rugaciunea mea. nu este cu mine. cautand adica la Dumnezeu ca El sa-i puna in inima cuvant. dar cred ca nu gresesc. poate o stare de rugaciune in toata clipa. dar poate nici nu e nevoie.adica nestiut mie. Deci. dar au fost multe de-astea cu Sfantul Serafim. trebuie sa fie in general si o rugaciune zilnica. eu sunt numai un duhovnic". si prin el sami dai cuvant". Bineinteles ca gandim. Aici e un lucru pe care trebuie sa-l invatam: este gandire si gandire. stiut sau nestiut lui.a. Tu te vei casatori. eu nu sunt un "guru". dar cuvantul pentru ucenic sa fie . acesta este rolul pe care trebuie sa ni-l insusim: sa putem da celui care vine la noi cuvant care se naste in inima noastra din rugaciune. inteles sau neinteles lui. Nu eu sa spun cuvant in chipul si asemanarea mea. ca ucenic. ca duhovnici. Cum stia el de numele Tatiana. care era intr-adevar un cunoscator de taine si de inimi. eu sunt un duhovnic. ucenicul vorbeste cu Dumnezeu: "Doamne.sa vina ucenicul in rugaciune. Vine odata un om la el si sfantul ii spune acestuia lucruri nemaipomenite: "Spune-i surorii tale Tatiana ca nu ea trebuie sa se casatoreasca. dar eu nu aud cuvantul Tau". Slujitorul nu gandeste in sensul omenesc. eu nu stiu nimic. Doamne. E Dumnezeu care stie taina vietii tale si taina inimii tale.d. eu ma rog. vom vorbi despre taina acestei lucrari in esenta ei. Si conversatia lui. dar mai ales cautam prin rugaciune. Rugaciunea noastra. cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?" Si Sfantul Serafim a marturisit: "Eu nu vad nimic. stergandu-se pe sine din fata omului. da-mi macar din greseala sa spun ce trebuie pentru sufletul care vine la mine!" . Ma duc la slujitorul Tau.cum am mai auzit la un duhovnic -"Doamne. Aici intervine o greutate: ce este un duhovnic bun? . si primul gand care vine in inima mea il iau drept cuvant de la Dumnezeu. ca Dumnezeu sa ne dea cuvant. ci .m. in conversatie cu Dumnezeu. Iar un duhovnic nu stiu cum sa-1 definesc.? Un om il intreaba intr-o zi pe Sfantul Serafim: "Parinte. si pe acela il dau. ca voia sa se casatoreasca s. Si zic in contextul acesta ca duhovnicul este bun in masura in care stie sa se roage si sa caute cuvant de la Dumnezeu. Ma bazez acum si pe cuvantul Sfantului Serafim de Sarov.intrebam adineauri. Un exemplu mai usor: "Nu stiu pe ce cale sa o iau in viata: sa fac lucrul acesta sau sa fac lucrul celalalt. Doamne. Poate ceva inventez acuma. ea sa devina calugarita". miluiestema si deschide-mi ochii. il parafrazez pe Sfantul Serafim.

cuvant de la Dumnezeu. spune: nu pentru vrednicia preotului. Este fiul care isi naste pe tatal". dar a spus: "Asa e. e staretul si ascultatorul. l-am intunecat pe acel prooroc". cred ca Dumnezeu va face taina asta cu noi.mai ales in cadrul manastiresc . si va spune minciuna. care nu stiau tainele acestea.drept. unii chiar preoti. care spune undeva ceva de felul acesta: "Daca prorocul lui Dumnezeu se va gasi mincinos." Eu. Deci: de ce nu sunt stareti buni? Fiindca nu sunt ascultatori buni. vii cu rugaciune . Domnul Dumnezeu. si se vor uimi si ucenicii vostri. am mers la parintele Sofronie si i-am spus: "Parinte. ci pentru credinta ta". inflacarata sau neinflacarata. nu stiu daca nu din Iezechiel proorocul. de la inceput si pana astazi. este pentru ca Eu. Ma iertati ca vorbesc asa. Sfantul Siluan zice: "Fiindca nu sunt ucenici buni". Dar am intalnit in viata mea multi. pentru rugaciunea ucenicului se naste in preot. Deci. Cuvantul Sfantului Siluan a fost un joc de cuvinte. Parintele Sofronie cita si el. De ce? Fiindca poporul Meu este cu inima fatarnica.se spune "paslusnik". Si-l mangaie pe credincios: "nu pentru vrednicia preotului . Intr-o zi. prin proorocul meu. fatarnica. intunec proorocul meu cel mare si drept si adevarat. Domnul Dumnezeu. "ucenic" . "paslusnik" inseamna si "ascultator". ucenice.n-ai nevoie sa-l critici sau sa-l ataci daca vezi in preot nevrednicii -. Si pentru rugaciunea asta. De ce? "Pentru indaratnicia poporului Meu. intervine ca in toate tainele bisericesti. Revin: aici intervine o noua greutate in a fi duhovnic bun. dar si mai mult ne vom uimi noi insine. dar in perspectiva pe care o dezvolt acum e din ce in ce mai inteles. nu stiu. ascultatorule. ucenicului i se spune "ascultatorul".unul de la Sfantul Siluan: un tanar i-a pus Sfantului Siluan intrebarea asta tragica pe care si-o pune si Prea Sfintitul: "De ce sunt asa de putini duhovnici buni astazi?" Si Sfantul Siluan ii da un raspuns probabil neinteles de tanar si neinteles de mine multi ani. mai ales in cadrul calugariei. Fiindca poporul Meu a cautat cu o inima dubla. vrednic sau nevrednic. si as vrea totusi sa le impartasesc sfintiilor voastre si sa le subliniez. cand am inceput sa inteleg taina asta. Cum se savarsesc tainele bisericesti? in virtutea vredniciei noastre de om? Biserica. tu. Adica daca tu. in duhovnicie este fiul care isi naste pe tatal!" Si l-a pufnit rasul pe parintele Sofronie. Pe ruseste. poate ca vorbesc ceea ce deja stiti prea bine. As vrea sa aduc doua cuvinte . buna sau proasta. cuvant de la Dumnezeu. atunci.

Stim ca preotii trebuie sa tina taina spovedaniei. As vrea sa adaug ca in Rusia tarista era o lege civila conform careia. si infricosare. Vorbesc de generalitati. ci e vorba de a pastra taina duhovniciei. in general.vorbesc acum un pic formal. nici buna. mai ales a spovedaniei. in vremea lui Petru cel Mare. o lucrare in duh. fiindca prin asta legea voia sa ocroteasca taina duhovniciei. pregatiti-l pe ucenic sa vina stiind ca nu cu duhovnicul vorbeste: "Nu cu mine sa vorbesti. cu atat o sa avem mai mult ragaz sa se intareasca sufletul care vine la noi. apoi taina este aproape anulata. Si pentru noi asta este si incurajare. intr-adevar. fiindca nu e vorba de asta in preotie. nu poti sa . precum stiti. stie el cum sa invarta lucrurile ca sa ghiceasca. Da. Atunci incepe sa fie o duhovnicie adevarata. Era multa persecutie si atunci. ca Dumnezeu sa nu ma lase sa-ti spun cuvant nefolositor. in taina duhovniciei. nu numai rau. eu chiar daca sunt Iuda. Fiindca daca incepe ucenicul sa spuna: "A. marturia preotului era fara valoare. sunt limitate. nadajduiesc. pentru ca nu pot sa vorbesc de fiecare caz in parte. ci este. dar acesta era un lucru intr-adevar minunat. in rugaciunile mele de seara si de dimineata. Bine. fiindca noi trebuie sa fim la nivelul acestei maretii. care e si viclean. care maine il voi trada pe Hristos. dar cazurile sunt fara de limita. poate nu de prima oara . De la Dumnezeu cer. precum probabil toti stiti. nu poate sa patrunda diavolul. preotul sa nu aiba dreptul sa dea marturie.si cu inima nefatarnica si vrei sa stii. ca duhovnic. cu Dumnezeu sa vorbesti! Eu nu fac altceva decat sa te aduc la Dumnezeu. pregatiti-va ucenicii in felul acesta: "Nu veniti la mine daca nu aveti intai rugaciune catre Dumnezeu". Dar cu cat il lasam sa ghiceasca mai putin. impotriva Bisericii. darmite cuvant daunator mantuirii tale". duhovnicul meu mi-a spus asa si pe dincolo". Nu este numai asta. ca pentru doctori. si generalitatile. incurajare. fiule duhovnicesc (sau fiica). fiindca nu este numai o etica profesionala. Inca un amanunt al duhovniciei: taina spovedaniei. doua lucruri se intampla: tu. Dar sa nu credeti ca asta e numai ca sa ocrotim de durere si de rusine si ca sa incurajam sufletul care vine la noi sa se deschida fara frica. Dar nu numai preotul. in drept. nici rea. dar aici Dumnezeu. este o lucrare mult mai mare. Dar diavolul. iarasi. Daca ucenicul nu pastreaza taina. acestei taine infricosatoare. ca Dumnezeu sa-mi dea cuvant pentru tine. da intelepciune fiecaruia dintre noi ca sa stim cu fiecare caz cum sa facem. astazi iti voi fi duhovnic.

iarasi. ci leapada-te de ele cum vezi ca au venit". Pimen stia nu numai calea harului."calugar de rand" (om de rand nu exista. Este nevoie ca duhovnicul sa aiba libertatea asta. daca nu lasa gandurile sa intre. o sa se sminteasca. adica un pastor. sa se lupte cu ele in inima lui. o taina mai mare. tanarul Pimen s-a dus inapoi la avva si l-a intrebat: "Ce e asta. Pimen insa era asa de plin de har in tineretea lui. nu asa cum se spune: "faci ce vrei". Eu ti-am spus ce fac eu!" Si parintele Sofronie explica asa: calugarul celalalt era . ca spunea parintele Sofronie . puteti sa faceti cu el ce vreti . a putea da viata . pentru ca este nevoie ca duhovnicul . fiecare e diferit. Daca ar fi lasat gandurile sa intre in inima lui.hai sa zicem o erezie . e.dai prajitura unuia si bici celuilalt pentru acelasi pacat. fiule. fiind asa de plin de har. ca mie imi spui una si celuilalt parinte altceva?" Duhovnicul i-a raspuns: "Pimen. si-ar fi spurcat inima si nu se stie cine ar fi biruit -sau. o taina in duh: cand ucenicul risipeste cuvintele si povatuirile pe care i le-a spus duhovnicul. Dar daca fiecare incepe sa vorbeasca. nu numai in duh era mare. Daca stiti ca ucenicul pastreaza taina. in orice caz. Auzind ca duhovnicul ii spusese lui: "Lasa gandurile sa intre si lupta-te cu ele in inima". Si intr-adevar.adica mantuire.care ii vor fi fost de mult folos in povatuirea celorlalte suflete. stiind ca unul prin prajitura se va mantui si altul prin bici. dar el era mult prea intelept ca sa se sminteasca. Dar el. vrajmasul nostru prinde mai repede de veste ce s-a . Daca stiti ca nu tine taina.vorbim din nou de putere. pastorale. asa cum proorocise unul: "Pimen. dar si viclesugurile gandurilor celor rele.aici vorbim de elemente omenesti si de experienta omeneasca . Si la Avva Pimen avem o semismintire dintr-asta. de numele tau va rasuna toata pustia". iar altuia: "Nu lasa ca gandurile sa intre in inima. ca sufletului meu ti-am vorbit. nu ar fi stiut mai multe elemente .sa aiba libertate sa dea unuia prajitura si altuia bici. de care este nevoie. fiindca se luptase cu ele in inima. dupa intelepciunea ta de duhovnic stiind ce anume il va mantui si pe unul si pe celalalt. nu ajungea la un anumit nivel de duhovnicie.duhovnicul a observat ca in orice caz harul ar fi biruit in inima lui. dar duhovnicul l-a pregatit si cu arme mai omenesti. Vedeti. mi-ai spus sa-ti vorbesc ca sufletului meu. o sa fiti cu mainile incatusate in duhovnicia voastra fiindca ucenicul nu va tine taina. s-ar fi slabit foarte mult prin aceste ganduri. Dar nu e numai asta. Acum vreau sa revin la tema: unuia i-a spus alba si altuia i-a spus neagra. a devenit un "pimin". dar totusi. exista un adevar si in asta).

Dar am cazut cu totii. Asa era comunitatea din Ierusalim. parinti sfinti . Acum nu numai ca nu putem asculta. dar el era mult mai intelept si n-a vorbit asa cum vorbesc eu acum. ca si cel din "Scara". Si stim cum a lovit si stim unde a lovit. ca mine n-ajunge la slava lui Dumnezeu si care este in stare sa se roage plangand si aude taina spovedaniei cu rugaciune. La inceput. asa cum facea Biserica la inceput. dar poate Domnul ne-o da si o completa ce nu putem face noi.nu stiu de ce. pentru ca in ziua in care mananci vei muri" (nu as zice ca il opreste. Si sarmana Eva. pentru ca cei care asculta duhovniceste. bun! Acum stiu unde sa dau!" . dar se vede ca acesta era faptul . ci ii dezvaluie tainele cele din rai) vine sarpele la Eva. ca un duhovnic descoase pe un copil mic in spovedanie daca n-a facut cumva asta si aia. ca un copil nevinovat. dracul nu poate intra in unul ca acesta.ma iertati. si la un moment dat copilul spune: "Nu. fiindca vom muri". Despre spovedanie as vrea sa mai spun unul sau doua cuvinte pe care leam trait eu ca fiind foarte importante. pentru ca a gasit-o mai slaba .?" . ca sa aduc mai la zilele noastre conversatia): dupa ce Dumnezeu i-a spus lui Adam: "Din toate acestea vei manca.. dar Eva ii spune: "Dumnezeu a zis ca din toate putem manca. cei care sunt in stare sa planga cu durerile fratelui pacatos. dar ne smintim. dar e o idee buna!" Adica i-a bagat in minte ce sa faca. si prin ganduri (adica vrajmasi vazuti si nevazuti). ne trage de limba. Ma iertati ca parafrazez in felul asta. ca si cum stia el toate. asta n-am facut-o.o trage de limba. care este pacatos ca mine.intamplat. Asa face inselatorul si prin oameni. a vorbit mult mai la sigur.. "Aa. Dar as zice: ce fel de public. Spovedania nu este un lucra neaparat tainic. de a manca. Noi spunem in rugaciune "ca nu voi spune taina Ta vrajmasului Tau". Uitati-va la povestea din rai (ingaduiti-mi sa parafrazez. Un lucru important in spovedanie este . Au fost mai multi. Pai.zice dracul. a nu manca. spovedania era publica. este un valmasag de ganduri. cum spunea o poveste.si incepe a-i spune: "Nu cumva Dumnezeu ti-a vorbit ceva de pom. Si poate chiar. care e punctul slab. si stie unde sa atace. Formati ucenicii pe calapodul asta: taina sa ramana taina. Lucrai acesta trebuie evitat in taina duhovniciei. Sunt multe. care s-au spovedit public. dar din acel pom sa nu mananci. cum nu poate intra in duhovnic. ii spune tot. dar numai din pomul acela de-acolo sa nu mancam.

Spovedania. Si aici este inca o greutate a duhovnicului: cum poate sa fie duhovnic bun in aceste conditii? Trebuie mai intai ca ucenicul sa fie bun. Fiindca daca noi. pai nimeni nu poate voi pentru mine. ci o intelegere. Mai e un lucru foarte important: vointa proprie.ca sa-l citez pe Sfantul Pavel: "Acolo unde s-a inmultit pacatul" . o stare a firii omului. acum pot sa fug!" Vine inapoi: "Nu numai pot sa fug. in ucenic trebuie totusi sa se nasca o dorinta de mantuire asa incat sa poata si acel ucenic sa spuna ce am auzit de la parintele Sofronie: "Cine poate sa se teama mai mult pentru mantuirea mea decat eu insumi?" Dar lucrul asta nu e adevarat pentru fiecare. Tu. trebuie sa . un chitibus . Daca eu nu voiesc sa ma mantuiesc. Daca ar fi spus: "Doamne. zburda prin biserica! Spunea: "Parinte. ne simtim sufletul curat. iarta!" . Acesta e un cuvant pe care nu l-as spune cu usurinta. devine stare. al spovedaniei. pot sa zbor!" Si intr-adevar.sau cum avem in rugaciunile noastre: "Eu. adica "prisoseste harul".cu atat mai mare e bucuria si usurarea sufletului. Ce greutate are Dumnezeu sa ierte un pacat? Si in legatura cu acele trei zile ale Sfantului Sisoe. pai stim in ce fel am zburat.Noi stim ca Dumnezeu l-ar fi iertat. si pentru ucenic. ca un om. ca tot ce este duh. parintele Sofronie mai adauga si dansul: "De ce trei zile? Daca un suflet s-a pocait desavarsit si il doare pentru ce a facut. intr-o zi sau de mai multe ori am facut o spovedanie mai adevarata. am pacatuit. am pacatuit. asta e un bun inceput pentru un incepator.insusi sensul marturisirii. mai cu intelegere. si ca sa nu cada nivelul acelei rigori. Ce este spovedania? Daca imi iertati indraznirea asta. n-avem nevoie de vreo dovada. Spovedania nu inseamna numai a spune un numar de ganduri sau de fapte pe care le-am facut. Am auzit asta si de la copii care s-au spovedit asa: un copil de sapte ani. Deci. Cu cat era mai mare intunericul . o dibuire. iarta-ma!" . cand si-a sfarsit spovedania. voi spune ca a devenit un lucru prea clinic. in intelepciunea noastra omeneasca si in pregatirea noastra omeneasca si in psihologie si altele. mai cu durere. am facut ce ai spus sa nu fac. a spus Sfantul Sisoe "in trei zile sunt sigur ca Dumnezeu il poate mantui". de ce sa nu poata astazi?" Si raspundea: "Fiindca in pustie voiau sa tina o viata deosebit de riguroasa. ca un Dumnezeu.. Dar nu o imbunatatire din aceasta pentru care trebuie 60 de ani de rugaciune si 20 de invatatura. Ce era in Adam? Era o inchidere fata de Dumnezeu..iertati-mi cuvantul duhovnicesc si pentru duhovnic. Prea Sfintitul spunea despre Adam ca nu i s-a spovedit lui Dumnezeu.

si acum nu1 mai am. trebuie sa dibuim..mandrie. mandria este intotdeauna si pretutindeni prezenta. Unde am pacatuit. nu este lucrare omeneasca. dupa impartasanie. un suflet caldut sau rece. ucenicii vostri va vor face proroci si voi va veti uimi de ce va fi iesit din gurile voastre .si aici repet ce ne spunea noua parintele Sofronie acum multi ani.celui care vine la el. care efect al mandriei trebuie atacat intai si in ce fel. ca si Adam si Eva. Pentru ca Dumnezeu cu atata gingasie Se retrage de la mine. Dumnezeul meu? Deci. pentru ca nimic sa nu ne opreasca in goana noastra dupa duh. unde am facut ceva de s-a despartit de mine lumina mea. ca ingerii. De ce nu se spovedesc curat de multe ori oamenii . In al doilea rand . Ca duhovnici. adica acesta e ultimul pacat cu care inca au de furca. Trebuie insuflare duhovniceasca.incercam sa intram in relatie cu cel in a carui mantuire intram noi. incat nici nu observ decat la un moment dat ca nu mai am rugaciune. partea duhovnicului este sa-i pregateasca pe ucenici sa vina cu rugaciune la el. rusine. Duhovnicul are puterea asta. Deci. ca m-am dezbracat de harul pe care il avusesem adineauri sau candva sau dupa Liturghie. ca heruvimii. ca duhovnici.. in virtutea hirotoniei si a hirotesiei sale si in virtutea cautarii si rugaciunilor ucenicilor. limitata totusi de atitudinea si persoana . . suflet rece din care dintr-o data sa iasa para de foc. sa pofteasca din toata inima mantuirea. in Dumnezeu si in felurile in care am zis. sa cerem cuvant de la Dumnezeu prin care sa putem trezi la viata acel suflet. iarasi. frica de a-L pierde pe Dumnezeu. ca m-am racit in duh.nu personalitatea! . sa poftim cele ale duhului. intr-un fel. Aici. acesta deja in legatura cu o pregatire omeneasca. cum ne-au spus cei mai mari sfinti. ca Dumnezeu sa lucreze in acele inimi prin inima lui. in sensul ca mandria a fost primul pacat si este ultimul pacat de care ne descotorosim. Sa ne fie teama frica lui Dumnezeu. Daca puteti sa dezvaluiti acest aspect ucenicilor.dar nu stiu care e primul si care e al doilea -inspiratia. si chiar cu mult mai mult. As vrea sa mai spun un cuvant despre spovedanie. o putem da la o parte. in asa fel incat sa putem inspira acel suflet sa doreasca.? Mandria. frica. viata mea. Asa cum poftim patimas cele ale trupului. Duhovnicul si el trebuie sa-i intampine cu rugaciune. Cand vedem un suflet nepasator. Mai important este ucenicul decat duhovnicul. ca serafimii lui Dumnezeu.

tocmai fiindca sunt pacatos.Vorbesc acum de rusine si de frica. Maica Domnului ar fi cea mai mica dintre sfinti si Dumnezeu ar fi neputincios.ca se intampla asa pentru ca sa ma invete Dumnezeu pe mine compatimirea. intelepciunea asta si smecheria asta pe care vreau s-o numesc hitrenie de a lua pacatul si de al face pe pacat sa se doboare cu pacatul. ca altfel. o "hitrenie". daca imi ingaduiti acest cuvant. iarasi. stiu ce e rusinea. Deci. La sfarsitul parabolei stim ca fiul risipitor e mantuit. Nu-i nevoie de pacat ca sa pot sa ma impartasesc cu fratele meu . mai curand sau mai tarziu. care are si sens de mucalit si de smecher (dar cuvintele astea sunt. si intelepciune iubitoare. inteleg ce inseamna a fi pacatos. pacatul sa-l intrebuintez spre zidirea aproapelui si a mea. nu la nivelul duhovnicesc).nu pacatos sa ma impartasesc.ma bucur si multumesc Domnului ca am inteles atata macar . dupa cum spun parintii. si am toate elementele sa inteleg pacatul intocmai. in mine. Aici e taina intelepciunii . Nu-i nevoie de pacat ca sa am intelep-! ciunea sa stiu ce e pacatul. daca eu sunt pacatos. pacatosul. din amara experienta . As vrea sa fabric un cuvant: din cuvantul hatru. ci cu moartea a biruit moartea. fiul risipitor si fratele sau.adica. Compatimirea. macar. Uitati-va la cei doi frati. sa intru in lucrarea dumnezeiasca mantuitoare a lui Dumnezeu si sa dea pe mainile mele pacatoase un alt pacatos. pe care trebuie sa-l mantuiesc?! In primul rand. cu placeri sau cu altceva? Nimeni! Dar fratele este . as vrea sa fac cuvantul "hatrenie". precum si Mantuitorul nu cu viata a biruit moartea. daca judeci pe cineva sau osandesti un frate si nu te pocaiesti. pacatosul. negresit vei cadea si tu in acelasi pacat. intelepciune.imi pare rau ca in romana nu exista un cuvant ca in slavona. stiu ce e frica. o intelepciune care stie sa dibuie toate. Adica duhovnicul trebuie sa aiba gingasia asta. si vin la gandul pe care l-am impartasit cu sfintiile voastre la inceput: cum se face ca Dumnezeu imi ingaduie mie. un izvor de experienta cu care pot sa ma impartasesc cu impreuna pacatos fratele meu. imi da aceasta cinste sau chiar tolereaza ca eu. trebuie sa invat eu. Adica: pacatul. adica impreuna-patimirea. nicicum sa-l judec! E nevoie de pacat ca sa nu-l judec pe frate? Nu-i nevoie. Si de ce? Am inteles. dar daca n-am stiut mai bine. "hitrosti". devine un izvor de intelepciune. Cine il va mai amagi acum pe fiul risipitor cu bani. ci sa ma impartasesc cu firea fratelui meu si cu sufletul lui. Ce ne-a zis Mantuitorul: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati" . care vine la mine. dar totusi. adica o intelepciune smechera. Daca vorbim de rusine si de frica.

acuma tatal ii da mai mult decat mie!" Si cand tatal ii spune: "Ce se intampla cu tine. si nu naimiti. sa fim parinti. Tu intotdeauna cu mine esti si nu numai vitelul cel ingrasat.. ce inseamna asta?" N-avea dragoste pentru tata.adica compatimire. sau incredere. in lucrarea cea dumnezeiasca infricosatoare incredintata in mainile noastre. numai asta intelegea. la sfarsitul ratacirii lui.fratetau a venit inapoi teafar". Si deci. Si iata ce mantuire i-a dat. asa cum a spus slujitorul. fiule?" ii raspunde: "Ei. in loc sa fie bucuros si cu dragoste. ca sa vina catre tatal si sa ceara mantuire. servitorul. decat sa lucrez astuia. a putut sa nasca in acel fiu risipitor incredere. Fratele fiului risipitor se duce la un slujitor si il trage de limba: "Ce s-a intamplat?" "A . ca ii da si cununa. dar o sa-i spun: Slujitor iti sunt. facand o alta paralela: si noi. ca este prins de zavistie. ca era mort si a inviat". Daca fratele acelui fiu risipitor s-ar fi dus la tatal. dar launtric se vede ca are ceva gaunos in sufletul lui. ci toate. Si tatal. tot ce este al meu este al tau" si parintele Sofronie adauga: "Aici este Dumnezeu care vorbeste lui Adam: "Tot ce este al Meu este al tau" . si inel. cunoscand din pacatele noastre. Nu stie sa com-patimeasca. Dumnezeu fagaduieste toata imparatia si pe El insusi lui Adam". si l-a lasat. servitorul numai asta vedea. si da-mi plata mea si iti voi multumi din toata inima". fratele tau acesta. ca el venea ca rob! Si acum tatal 1a facut mai presus decat toti. care si-a mancat viata cu desfranate. asa cum fiul risipitor avusese incredere cand cazuse mai jos decat toate: "Ma voi intoarce catre tatal meu.m. care a fagaduit pana la jumatate din imparatie. tie iti voi lucra.a.neincercat inca. s." Si tatal ii spune: "Fiule.. ca duhovnici.zice celalalt . Vedeti care este gingasia dragostei parintesti! Nu ca a robului . si nu robi. fiul caruia i-a dat liber banii. sa fim pastori buni.d. vede un frate care "a risipit banii tatalui meu si uite.. tatal i-ar fi spus nu "ca a venit teafar si ca ne bucuram".acum sar un pic. cand fiul tau asta vine inapoi. Si zice: "Fratele tau nu atata ca a venit teafar.nu ca Irod. de pizma fata de frate. prin gingasia si dragostea lui. Acel tata este insusi Dumnezeu cu Adam.. a trait corect exterior. Ce stie slujitorul despre acel om? Tatal este cel care are gingasia si durerea pentru fiul care s-a pierdut. Ma iertati. Cum? Numai sunt vrednic sa ma numesc fiu. dar ca era pierdut si s-a gasit." . in primul rand n-ai de ce sa fii gelos. tatal i-ar fi spus: "Fiule. sar un pic inapoi: ce a l facut fiul risipitor? De ce nu s-a dus sa intrebe pe tata: "Tata. stiind ce este. sa punem prin "hitrenie" intru zidire experienta noastra nefericita .

Si noi. Pocainta omului . nepacatos fiind si desavarsit. Si. cel mai delicat.este Dumnezeu care se pocaieste in mine. sa indreptam istoria putin. desi sunt zeci de ganduri care imi vin inca in inima. Va deveni numai lucrare omeneasca. fara pericol. ingaduindu-i acestui suflet sa se dezbrace. poate de prea multa indraznire. Ce este pocainta? Pocainta este un act ontologic. cand ne pocaim. ce vom raspunde daca pe acest dumnezeu il vom preface in drac prin brutalitatea noastra. com-patimeste cu mine pentru moartea mea. este in mainile noastre . si istoria. degeaba facem duhovnicie. Cand se dezbraca sufletul inaintea noastra. Si noi. sa inghetam de frica inaintea lui Dumnezeu. cu asta inchei: Dumnezeu sa ne miluiasca! Ma iertati.o fire care se preface din firea animalica in cea dumnezeiasca. pentru un dumnezeu care. gol. intr-adevar. vom incerca sa facem un om mai bun.cu care ma apropii de incheiere. si ca sufletului acesta gol inaintea noastra sa nu-i fie rusine. Daca vom intelege lucrul acesta si in acest duh vom merge inainte in duhovnicia noastra. o societate mai dreapta. care era gol inaintea lui Dumnezeu. si imbunatatirea. rusinat. si vom da faliment. caci toate se vor savarsi izvorand din duh. vom calca cu bocanci cu cuie peste lucrul cel mai gingas. Ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu smerit si ne povatuieste catre smerenie nu fiindca suntem robi. sfintiti parinti si Prea Sfintite.-zidirea noastra si a aproapelui. intram in pocainta lui Dumnezeu. in felul acesta. ca sa devenim dumnezei. adica al firii . orisicine ar fi. pentru pierzania mea. duhovnicii. daca nu intelegem aceasta taina. Daca nu intelegem lucrul asta. Si in gingasia acestei dragoste sufletul care vine la noi poate sa se dezvaluie fara frica. pentru ca acum avem lucruri foarte gingase in mainile noastre. prin nechibzuinta noastra? Si asta ma duce la inca o tema . fiindca noi avem destula dragoste sa-l imbratisam uratit. Nu pretind sa stiu mai mult decat sfintiile voastre. si morala. cat de pacatos sa fie.un dumnezeu in devenire este in mainile noastre. noi sa ne biruim rusinea pentru el. acum fiecare miscare poate sa insemne viata sau moarte pentru acest chip al lui Dumnezeu. asa cum am vazut prin mai toata lumea. multe din cele ce am . vom face lucrare dumnezeiasca si ne vom putea permite sa lucram cele ale pamantului. ca Adam. Nu stim noi ce este rusinea? Nu stim noi ce este frica? Si cand vine un sufletel la noi. care. noua sa ne fie frica pentru el.si vas putea aduce mii de citate din Biblie . dar repet ca am impartasit ce am avut eu mai pretios in ideea ca. orisicine ar fi. si etnia. ci numai ca sa devenim ca Dumnezeu.

toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? . Nu socoti ca trebuie sa rabzi din pricina rautatii omenesti. dar traiesc si eu dupa cuvantul pe care l-am spus si in care cred. Precum mandria este izvorul tuturor patimilor. ca sa nu fie numai cuvinte in vant. nenorocirile lui Iov prin vointa lui Dumnezeu s-au schimbat intr-un bine prea mare! Sfantul Dimitrie al Rostovului Smerenia In deplina opozitie cu mandria sta smerenia.Domnul meu. nici o incercare nu se savarseste. tot astfel si smerenia este maica tuturor virtutilor. Sa ma ierte cei pentru care a fost de prisosinta si sa ma ierte si ceilalti pentru indraznire. ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa.primit noi de la Sfantul Siluan. El este Cel ce va pedepsi. ii va mangaia si le va darui milele Sale. ori din alcatuirea imprejurarilor. batrane. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale. sunt putin cunoscute in lume. Rugati-va si pentru mine. si pururea iti adu aminte. Parintele Rafail Noica . dar tot El. pe cei ce au rabdat cu multumire pedepsele Sale ii va saruta. Pleaca-te deci. Sfantul Ioan Gura de Aur numeste smerenia temelia pe care . lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac. fie numele Domnului binecuvantat" (Iov 1. si impartaseste-te din dumnezeiasca voie. asteapta mila lui Dumnezeu si rosteste pururea impreuna cu cuviosul Iov: "Cum a fost voia Domnului. asa s-a si facut. fara de ingaduinta Domnului.Cine te-a invatat pe tine. Asemenea acestui sarman. iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase. orisice crestin care rabda necazuri trebuie sa stie cu credinta tare ca. ca mai pe urma. care este buna si desavarsita si lucratoare a tot binele si incredintandu-te acesteia. prin parintele Sofronie. ci ia aminte ca toate sunt din ingaduinta lui Dumnezeu. 21).

la smerenie. daca aceasta temelie lipseste. vazandu-se acoperit de lepra. spune ca intreaga noastra viata este "lupta cu patimile. pana ce creste mare. traim in necazuri." Iar Sfantul Simeon Noul Teolog. pe care sa nu-lfi primit? Iar daca l-ai primit. hranit. de pilda. inca inainte de patimi omul poarta gunoi si miasma. prin viata sa. Dumnezeu a randuit toate cele ce-l inconjoara pe om astfel incat acestea sa-i slujeasca acestuia spre smerire. o pierdere a personalitatii lipsita de vointa. precum omul? "Multe animale isi agonisesc singure hrana imediat dupa ce s-au nascut. pe cand omul cata vreme nu este purtat. cunoasterea de sine duce. se mandreste numai cu aceea ca poarta haine stralucitoare si aurite?" Da. amintesc cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Si ce ai. de ce te falesti. tot ce a zidit cu usurinta se distruge si va avea sfarsit rau". pana la ceruri. Smerenia nu este o resemnare lipsita de nadejde."se poate inalta fara nici o primejdie orice altceva" bun si mantuitor pentru noi. suntem ingropati in pamant si ne prefacem in tarana. nenorociri si pacate. Omul a fost creat pentru smerenie. Ea este calea luminoasa spre rai. ci avant inflacarat spre lumina. 4. Smerenia ce se naste din cunoasterea de sine nu chinuie. ci il indeamna la umilinta si recunostinta fata de Dumnezeu. are trebuinta de atata ingrijire. iar nu spre mandrie. sarmanele Sale fapturi neputincioase. care este atat de bun cu noi. incalzit si ferit de munci straine!" In alt loc acelasi sfant ne spune: "Noi ne nastem goi si in lacrimi." "Poate oare sa existe ceva mai lipsit de chibzuinta decat omul. murim cu frica si suspine. cat de neputincios este omul care tocmai s-a nascut! De cata truda este nevoie pentru cresterea si educarea lui! Ce animal. ca si cum nu l-ai fi primit?"(I Cor. dupa marturia tuturor Sfintilor Parinti. O cunoastere de sine mai adanca si mai adevarata il poate incredinta de aceasta. intreaba Sfantul Tihon de Zadonsk. iar inlauntrul sau. precum Dumnezeu te-a creat!" Si ca adaos. iar nu pentru mandrie. 7). Priviti. dobandire a desavarsirii dumnezeiesti si umplerea vietii goale a omului cu frumusete . imbracat de maini straine. zugravind situatia smerita si nenorocita a omului. "Fii atat de smerit. izvor de bucurii fara de sfarsit. nu asupreste sufletul. "Si iarasi. spune Sfantul Dimitrie al Rostovului. care. chiar daca cineva sar inalta.

Dar de indata ce o raza de soare patrunde in incapere. smerenia se ascunde. aceasta naste toate virtutile. smerenia este ca o gradina inflorita sau o intinsa tarina roditoare. caci aceasta este firea ei -sa nu se arate. Si acest lucru este firesc sa fie asa. asemenea parfumatului toporas in tufele inflorite ale celorlalte virtuti. In vai se coc fructele dulci si granele pentru hrana. astfel si harul lui Dumnezeu ocoleste pe cei mandri si se revarsa asupra celor smeriti. treptat. Pe inaltimi nu creste nimic. impodobeste sufletul cu florile virtutii dumnezeiesti si astfel. toate in el i se pareau a fi in oranduiala deplina. Ea este izvor al tuturor binecuvantarilor. sub indrumarea Sfintilor Parinti. venita din rai. goale si neroditoare. iar harul lui Dumnezeu cu apa. Nu exista virtute mai incantatoare decat smerenia. Iar in aceasta lumina omul smerit incepe sasi vada propriile sale pacate si porneste sa se curateasca de ele. Astfel. radacina a tot binele. numai luminat de sus omul isi poate vedea pacatosenia. intr-o incapere intunecata aerul nu pare plin de praf. Si totusi. care se revarsa in departare printre valcele. Sfantul Ioan Gura de Aur asemuieste pe oamenii mandri cu varfurile inalte si neroditoare ale valcelelor adanci. Si prin ce schimbari ceresti trece sufletul cand in el patrunde raza harului! Pana de curand cufundat in intunericul noptii pacatului. Caci daca .si sens dumnezeiesc. el se trezeste deodata imbracat in lumina. Smerenia este raza a harului. ci intotdeauna proaspat si curat. Asa precum apa curge in jos. vom incerca in randurile ce urmeaza sa zugravim tocmai aceasta. maica a tuturor virtutilor. Daca mandria poate fi asemuita cu stancile inalte de munte. Ea curata inima de multimea patimilor. de parca ea nu inseamna nimic si nu slujeste la nimic. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Este asemenea radacinilor copacilor: in afara da roade minunate. smerenia il face pe om sa vada starea vrednica de plans in care se afla si il impinge sa porneasca la propria indreptare. imediat vedem cat praf zboara prin ea. ea singura ramanand in umbra. insa ea ramane ascunsa in adancul pamantului. sa nu fie slavita de oameni. pe cand inainte de a fi invesmantat de lumina harului. ocoleste dealurile inalte si cauta sa se verse in locul cel mai de jos. in ciuda tuturor acestor inalte calitati ale ei. Acolo domneste vesnic frigul.

caci il linisteste harul lui Dumnezeu ce se odihneste in el. Se poarta cu blandete. spre a fi vazute. cu duhul umilit si care tremura la cuvantul Meu!" (Isaia 66. Asemenea se intampla si cu sufletul nelinistit al omului. iar omul piere duhovniceste. Omul cu adevarat smerit este bland. Cel smerit nu cunoaste viclenia. Chiar daca ar avea un astfel de gand. Zbuciumul. caci cei smeriti intotdeauna au o blandete minunata. El este ascultator si supus fata de toti. se imblanzeste cand asupra ei se lasa ceata deasa. iar sufletul nelinistit este salas al diavolului. dupa cuvintele Sfantului Ioan Scararul. ar fi degraba alungat. El nu osandeste pe nimeni. nu cerceteaza pacatele celorlalti. Omul smerit nu are ganduri rele. acestora El li Se descopera si intru ei binevoieste! in Vechiul Testament El spune: "Spre unii ca acestia imi indrept privirea Mea. Privirea sa este indreptata catre cer. Iar sufletul smerit. nu ia in batjocura. si sincer socoteste ca merita aceasta. ci toate le rabda in tacere. se socoteste pe sine ca fiind cel mai rau dintre toti oamenii. spre cei smeriti. copacul nu va mai avea fructe si se va usca. Se spune ca marea. care este vesnic involburata si agitata. virtutile dispar. nu se infurie. 2). sinceritate si plin de dragoste cu oamenii josnici. nelinistile sunt specifice sufletelor mandre. El nu se tulbura. El cauta sa fie bineplacut lui Dumnezeu si de la El asteapta mila in ziua infricosatoarei Judecati. nu pizmuieste slava celuilalt. Daca incepe sa se arate. furtunile.radacinile vor iesi din pamant. ci si atunci cand este hulit si ponegrit. este "scaun al blandetii". Nu se manie atunci cand ceilalti primesc onoruri. nu numai atunci cand toti sunt atenti si amabili cu el. Cel smerit nu poate sa nu fie bland. . nu cauta sa obtina foloase prin lingusiri si sa fie pe placul oamenilor." Dumnezeu iubeste pe cei smeriti. Slujeste cu bucurie tuturor. Si un astfel de suflet este cel smerit. Omul smerit rabda cu barbatie dispretul celorlalti. Astfel este si smerenia. El nu se preface a fi binevoitor. Una din cele dintai calitati ale smereniei este blandetea. caci este intr-adevar asa. Sfantul Ioan Scararul spune: "In inimile blande Se odihneste Dumnezeu. caci nu are nevoie de acestea. cand asupra lui se pogoara harul Sfantului Duh. Omul smerit isi vede permanent neajunsurile. caci el pentru sine nu cauta foloase lumesti.

Un astfel de om nu vorbeste mult. Iar sfarsitul (daca este vreun sfarsit al adancului fara fund) este a face in chip nesimtit inaintea multimii cele ce aduc necinstirea. lucrarilor gandite ale slavei desarte. ci si gandurile oamenilor. si de aceea cand erau . Daca este clevetit si osandit nu se nelinisteste si nu-si cauta indreptatire. chip de rob luand. si inca moarte pe cruce" (Filipeni 2. Omul smerit se teme de laude. De este vorbit de rau. v-am spalat voua picioarele. intocmai si cel smerit este gata sa slujeasca tuturor ca un rob. Omul smerit nu vrea sa fie mai presus de invatatorul sau.14-15). caci simte ca nu inseamna nimic. sa faceti si voi" (Ioan 13. e pazirea gurii si iubirea necinstirii. si nu s-au temut ca isi vor pierde reputatia. Domnul si invatatorul. nu se suparau niciodata pe cei care le aduceau jigniri. nu socoteste ca lauda i se cuvine lui. S-a incins cu stergar.El dispretuieste laudele si se bucura cand este umilit. Caci el isi aminteste de povata Mantuitorului: "Daca Eu. Care pentru a noastra mantuire "S-a desertat pe Sine. in care se ascund atatea primejdii pentru suflet! El cauta adancimile umilintei si acolo se simte bine. si la infatisare aflandu-Se ca un om. caci altminteri si mai rau ar vorbi despre mine". caci se gandeste la judecata lui Dumnezeu. Ei nu au urmarit atingerea vreunui tel lumesc." Omul smerit nu se tulbura din pricina cuvintelor bune pe care lumea le spune despre el: de este laudat. ascultator facanduSe pana la moarte. precum v-am facut Eu voua. facandu-Se asemenea oamenilor. el se socoteste pe sine a fi mult mai rau si isi spune in cugetul sau: "Ei nu ma cunosc. nu doreste sa-si arate intelepciunea. Si-a suflecat manecile si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai. ci tace si raspunde cu blandete. Dimpotriva. ei vedeau in acestia binefacatori ai lor si de aceea ii iubeau in sufletul lor si se rugau pentru ei. intocmai precum Fiul lui Dumnezeu la Cina Cea de Taina S-a ridicat. S-a smerit pe Sine.-Ca vam dat voua pilda. unde vor fi judecate dupa moarte nu numai faptele. ca. fara sa vada in asta vreun merit. si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora. care au ajuns la desavarsire multumita smereniei lor. "inceputul necautarii slavei desarte. 7-8). spune Sfantul Ioan Scararul. Mijlocul ei este oprirea tuturor. deoarece vrea sa se faca urmator Domnului Iisus. Sfintii plini de adanca intelepciune.

demonii cei nevazuti. Erau lipsiti de rautate ca porumbeii si numai intr-un caz se aprindeau cu manie sfanta: cand se intalneau cu oameni mandri ce nu se indreptau si cu tovarasii lor. O pilda minunata de adanca smerenie avem si in viata Sfantului Spiridon al Trimitundei. Sfantul Serafim de Sarov. Sfantul Spiridon. socotindu-l vreun calugar simplu si sarac. raspunzand la rau cu bine. Fara manie. ci adancime in care. Sfantul Serafim ni-l zugraveste pe Sfantul Grigorie al Neocezareei. Aflandu-se odata intr-un loc public. la intors si pe celalalt. asemenea apelor unui ocean. Iar daca este cu neputinta sa nu ne tulburam. Desi era episcop si era cinstit de toti ca drept si facator de minuni. a inceput sa-l batjocoreasca. Numeroase calitati ale smereniei se vadesc deosebit de limpede in pilda urmatoare. se aduna forte uriase care lupta impotriva celor mai puternici vrajmasi ai omului si ai mantuirii acestuia. pentru ca tinem la parerea oamenilor despre noi si legam toate foloasele de care ne bucuram de ea. sfantul. fara numai atunci cand priveste credinta. Sfantul Spiridon vietuia modest si se imbraca foarte simplu. atunci trebuie ca macar sa ne infranam limba." Si cei smeriti se pot aprinde de ravna. 76. acesti diavoli vazuti din afara noastra. sfantul spuse cu blandete unuia dintre insotitorii sai: "Plateste-i degraba pretul pe care il cere!" De indata ce primi plata necuvenita femeia a fost grabnic luata in stapanire de un duh rau. a alungat prin rugaciune duhul din ea. care cu iscusinta a coborat in adancurile smereniei. la invitatia regelui a mers la palatul acestuia. nici cartire sau impotrivire.huliti rabdau. Toti sfintii s-au distins printr-o astfel de smerenie adanca. Aici. acesta il savarsise cu ea. de obicei. Ca pilda de inalta smerenie si nemanie. Noi insa. 4). Odata. Aceasta dovedeste limpede ca smerenia nu este vreo pasivitate indiferenta. Atunci. una dintre slugi. o oarecare desfranata a inceput a-i cere plata pentru pacatul pe care. plin de bunatate. asteptand ca indreptatirea sa vina de la Dumnezeu. insa numai atunci cand trebuie sa apere comoara credintei ortodoxe. dupa cuvintele Psalmistului: "tulburatu-m-am si n-am grait" (Ps. Sfantul Ioan Scararul da o definitie minunata: "In smerenie nu se afla nici cea mai mica ur-" ma de dispret. . ne maniem aprig impotriva celor care ne aduc defaimare. ereticii. patimile dinlauntrul nostru si ereticii. chipurile. l-a oprit sa intre si chiar la lovit peste obraz. ne invata sa nu ne tulburam atunci cand suntem jigniti.

iar acesta. si l-au rugat pe batran sa-i lamureasca de ce a incredintat la toate invinuirile dintai. sunt desfranat!" Astfel. fratii i-au spus sfantului: "nu vom ascunde de tine si aceasta. nu au incetat o clipa sa fie intru totul smeriti cu inima. pe cel din urma insa. le zise: "Nu! Viu este Dumnezeu! Martor imi este ca nu sunt eretic!" S-au mirat fratii de acest raspuns energic. omul smerit nu devine trufas sau semet. invinuind pe Sfantul Agaton ca le-a savarsit. 28) si a recunoscut smerit: "Adevarat este. Acestia ii spun: "Parinte. poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5. vestit prin virtutile sale: smerenie si rabdare. Acela care a urcat in varful plopului.Intr-o manastire vietuia un parinte sfant pe nume Agaton. au venit la el cativa frati hotarati a-l ispiti. neasteptat. esti si desfranat!". pe fratii mei?" si le-a raspuns: "Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc!" "Mai mult decat aceasta. au purtat adanc in sufletele lor constiinta smerita ca sunt pacatosi. Dar chiar si in ravna sa sfanta pentru slava lui Dumnezeu. Cei mandri sfarsesc intotdeauna in chip tragic. Sfantul Agaton si-a amintit atunci de cuvintele Domnului: "ca oricine se uita la femeie. care. nu am osandit niciodata. Si sfintii mucenici. Odata. fratii au insirat multe pacate. multi vorbesc despre cuviosia ta ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni". si este o lupta inalta. au continuat fratii. Si cum ar putea sa cada? El se afla mai jos . Sfantul Agaton le-a spus: "Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine. batjocorind nebunia chinuitorilor lor idolatri. plini de indrazneala. ca multi socotesc ca esti si eretic!" Atunci ochii smeriti ai sfantului s-au aprins de ravna dumnezeiasca. l-am respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu. ci isi pastreaza modestia pentru ca stie ca orice are este primit in dar de la Dumnezeu. si il poate pierde daca se mandreste cu el. A cugetat batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau: "Oare. cu mana ridicata. Din toate acestea se vede ca smerenia poate fi. macar in gand. ca sa nu pier impreuna cu ereticii!" Toti acei Sfinti Parinti care au luptat neinfricati impotriva vrajmasilor ortodoxiei. iar pe ultima a respins-o atat de hotarat. si de care acesta se recunostea deplin vinovat. iar eu pazesc credinta sfanta. in cele din urma. acela cu siguranta va cadea si isi va sparge capul. Atunci. au marturisit numele lui Hristos. Cel smerit nu cade niciodata.

numai ca intors spre partea pacatului? Cu cat se mandreste omul mai mult. se umfla si zboara in inalt. dar intr-o clipita se sparge si dispare. oare. cu cat se impartasesc mai mult de darurile lui . cu atat mai mult isi vad propria nestiinta. care se socotesc a fi drepti". caci smerenia nu priveste la cele ce are. numai exterior. Noi putem totusi intelege cum anume pacatosii care se mandresc socotesc ca ei singuri sunt drepti. cu atat se socoteste pe sine mai drept. deoarece mult mai multe sunt cele pe care nu le cunosc. cu cat inainteaza mai mult in invatatura si se deprind cu aceasta. Ei se amagesc anume pentru ca mandria i-a orbit. simteau pe deplin sincer intreaga lor saracie cu duhul? Sfantul Tihon de Zadonsk. dupa legi ale vietii duhovnicesti nestiute de noi. decat cele pe care le-au invatat. au fost invredniciti chiar cu darul facerii de minuni. Smerenia insa este asemenea copacului binecuvantat: cu cat radacinile ii sunt mai adanc infipte in pamant cu atat mai inalt creste. acelasi paradox si in cazul mandriei. si astfel pacatuind. Dar de neinteles este cum anume crestinii virtuosi.decat pamantul! Mandria este asemenea unui balon de sapun. aruncand lumina tocmai asupra acestei probleme. Dar nu vedem. si altii. cu atat se simte mai pacatos. oare. Precum cei care invata din carti si de la invatatori. s-au socotit mari pacatosi! Puteau ei. pacatosi. care au ajuns la o treapta inalta a desavarsirii. sa-si vada propria desavarsire? Au fost ei sinceri in constiinta pacatoseniei lor? Nu s-au smerit ei. Inteleptul Pascal a inteles nemaipomenit acest lucru si la exprimat astfel: "Exista numai doua feluri de oameni: unii drepti." Paradoxul smereniei De smerenie este legat un minunat paradox: cu cat un om devine mai virtuos. care se socotesc pe sine pacatosi. indeosebi sfintii. ci cugeta si cauta ceea ce nu are. in adancul lor. scrie: "in adevarata smerenie se vadeste o sete si o foame neincetata dupa harul lui Dumnezeu. Asa precum asupra celor mandri se abate blestemul lui Dumnezeu: "Cel ce se va inalta pe sine se va smeri". tot astfel si cu cei smeriti se implineste binecuvantarea dumnezeiasca: " Cel ce se va smeri pe sine se va inalta. oarecum. din deprindere? Sau. tot astfel si cei care invata la scoala intelepciunii dumnezeiesti se vad cu atat mai saraci cu duhul.

cand este intuneric. Orice virtute omeneasca. Pelerinul ii raspunse: " Ei."Sunt printre cei dintai dintre mai marii cetatii!". acolo cum vei fi socotit?". Stelele stralucesc numai noaptea. cu ascutita sa clarviziune duhovniceasca vede la el multime de pacate si neajunsuri. se mandresc cu una sau cu alta."Acolo voi fi asemenea cu oamenii de rand!". "Dar daca vei merge in marea cetate a Cezareei. stralucesc. Atata timp cat se afla in noaptea pacatelor. pentru ca vad ca le lipsesc inca multe si pentru aceasta cauta smerenie si suspine. departe de Dumnezeu. un pelerin a auzit spunandu-se ca. este ca o stea marunta care clipeste in noaptea intunecata a vietii." Prin aceasta se lamureste intelegerii noastre cum se numeau sfintii pe sine pacatosi. din pricina orbirii duhovnicesti si a necunoasterii. spuse omul. fara vreo urma de fatarnicie. Dar de indata ce rasare Dumnezeu in sufletele lor. fuge de slava si cinstiri si nu rabda laude desarte pentru sine. ei se sting degraba si vad ca sunt nimic inaintea maretiei lui Dumnezeu. In manastirea unde se nevoia minunatul avva Dorotei. Dar de indata ce rasare soarele."Ultimul dintre capeteniile cetatii!" -"Dar daca vei merge in cetatea si mai mare a Antiohiei?" . smerenia. Acestia sunt slaviti de Dumnezeu in . ele isi pierd de indata stralucirea si dispar. acolo voi fi de-a dreptul un nimeni!" Atunci avva Dorotei ii spuse: "Iata. a continuat sa-l intrebe avva Dorotei. Aceasta este. raspunse acesta. Astfel este si cu oamenii. Toti sfintii au fost mari intelepti duhovnicesti si de aceea toti s-au socotit mari pacatosi. indreptand neincetat spre Dumnezeu toata slava si lauda. "Dar daca vei merge la Constantinopol si te vei infatisa inaintea fetei luminate a imparatului. Exista ceva foarte firesc in constiinta dreptului ca este pacatos si nevrednic. cu atat se simte mai pacatos si si-a exprimat indoiala in aceasta privinta: "Cum poate un om sfant sa se socoteasca pacatos?" Atunci Avva Dorotei l-a intrebat: "Ce esti tu in cetatea ta?" . de fapt. se socoteste pe sine drept.Dumnezeu. cand omul sta nevazut inaintea lui Dumnezeu si in ciuda virtutii sale se socoteste a fi nimic. astfel este si cu sfintii: cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu. iar crestinul smerit. Numai cel mandru. care a dobandit intelepciune adanca. acolo cum vei fi socotit?" . cu cat este un om mai aproape de Dumnezeu. cu atat se socotesc mai pacatosi". fara ajutorul lui Dumnezeu.

Cel smerit cu adevarat este intotdeauna linistit si calm: el nu se bucura de laudele ce i se aduc.paruta smerenie. caci adeseori ei nu iubesc nici adevarata smerenie. eu pacatosul. a caror cale este. Un astfel de om arata ca nu a inteles nimic din esenta smereniei. spre a se mari si el in felul acesta. Lui ii place sa spuna despre sine: "Oh. ca nu este pacatos. eu nevrednicul!" Dar in acelasi timp asteapta ca ceilalti sa se impotriveasca si sa spuna ce nu este adevarat. mai cu seama. Aceasta este "smerenia" desarta. oh. Smerenia fatarnica nu este atat de primejdioasa pentru mireni. dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza". Pe cand falsul smerit cauta. Iar daca este contrazis se simte bine. care isi arunca privirea de jur imprejur ca sa vada daca cumva a zarit-o cineva. Numai pe dinafara are infatisarea smereniei. Pentru ca adevarata smerenie anevoie se dobandeste. . insa pe dinauntru clocotesc toate patimile. El a observat ca smerenia aduce laude si cinstiri celor care o au si si-a pus. astfel. monahii se prefac adesea a fi smeriti. ci fatarnica si de aceea este socotita a fi o smerenie mai rea decat mandria. Cum atunci vor fi ei atrasi in falsificarea ei prin fatarnica smerire? Acest fel de smerenie este mai primejdioasa pentru oamenii duhovnicesti. 30). slava omeneasca. o cale a smereniei. spune Sfantul Ioan Scararul "ci acela care vazandu-se hulit de altul. sau este pizmuita. Adeseori. Dar daca ceilalti sunt de acord cu el si ii spun: "Deci tu insuti recunosti ca esti pacatos! Deci sunt adevarate cele ce se spun despre tine?". nici nu se necajeste din pricina umilintelor. "Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare". din dorinta de a dobandi slava grabnica si ieftina.ciuda dorintei lor. jignit si incepe a intreba: " Dar ce se spune despre mine?" O astfel de smerenie nu este mantuitoare. chiar si crestinii evlaviosi cad prada acestei ispite . masca smereniei. mai cu seama pentru monahi. Ea nu este altceva decat mandrie invesmantata in haine smerite. daca se vorbeste despre ea. pentru ca Dumnezeu spune in Vechiul Testament: "Eu preamaresc pe cei ce ma preaslavesc pe Minei" (I Regi 2. de indata se arata a fi nemultumit. printr-o paruta evlavie. Smeremia fatarnica Par pe langa adevarata smerenie exista si o falsa smerenie.

Multi renunta la diferitele trepte si titluri ale lumii acesteia. Apoi unul dintre frati l-a intrebat: "Spune-ne.Pentru a ne feri de aceasta smerenie falsa si paguboasa." Aceasta este adevarata smerenie. se leapada de cinstirile si functiile lumesti. iar mai apoi chemat inapoi?" El le raspunse: "Miam amintit ca sunt asemenea unui caine care iese cand este izgonit si vine cand este chemat. A intrat in biserica sa se roage. avand adanca smerenie si viata sfanta. a sosit in vizita la o manastire. Foarte frumos a caracterizat falsa smerenie Sfantul Tihon de Zadonsk. nici rau. Iata un exemplu: Un monah oarecare. de ce te afli aici. venind la trapeza si vazandu-l. ci sa fim atenti la sufletul nostru si sa ne luptam launtric cu toate miscarile pacatoase ale acestuia. nici din pricina mustrarilor. Multora nu le este rusine sa se numeasca pe sine pacatosi inaintea oamenilor. insa nu vor sa auda aceste cuvinte de la altii si de aceea se numesc astfel numai cu gura. De suntem dojeniti. l-au chemat inapoi. jignit. De suntem laudati. Fara a arata in vreun fel ca s-ar fi socotit jignit. dar inauntrul lor se inalta cu cugetul. Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa nu vorbim nimic de la noi: nici bine. care nu se tulbura. cu sfintii parinti?" Monahul. sau chiar cei mai pacatosi dintre toti. i-a raspuns: "Oare. trebuie sa tacem si sa nu ne indreptatim. iar cand fratii s-au asezat la cina frateasca a dragostei s-a asezat si el. Preacuviosul Ambrozie de la Optina istoriseste despre un monah care neincetat spunea despre sine: "Oh. dar nu vor sa renunte la buna parere pe care o au despre ei insisi.l-a intrebat: "Dar tu. Altii dintre frati insa. nu sunt si eu dintre ei?!" In opozitie cu aceasta adevarata smerenie lucreaza in chip cu totul diferit. caci de nu. Altii se pleaca pana la pamant inaintea fratilor. Altii isi indoaie spatele ca o secera. se va ivi mandria. El spune: "Exista oameni care pe dinafara se arata smeriti. Unii dintre frati au inceput sa se intrebe: "Dar acesta ce cauta aici?" Si i-au spus monahului: "Ridica-te si iesi afara!" El s-a ridicat si a iesit. Noi trebuie sa cautam sa dobandim smerenie launtrica. dar vor sa culeaga cinstiri pentru sfintenia lor. iarasi trebuie sa pastram tacerea si sa nu ne impotrivim. eu cel nevrednic!" Odata egumenul. nici din pricina laudelor nu se clatina. Smerenia fatarnica are partasie cu aceasta pe cat au paiele cu aurul. ce ai gandit si ce ai simtit cand ai fost alungat. insa pe dinlauntru nu sunt asa. intristandu-se din pricina izgonirii fratelui. dar . caci altfel se va ivi fatarnicia. s-a intors.

Singura mantuitoare este adevarata smerenie. insa. 27). care nu numai ca nu aduce omului mantuirea. care pare plin cu ceva. Acestia toti insa nu au smerenie in inimile lor pentru ca. in inima sa. desi acestea sunt semne dupa care poate fi recunoscuta smerenia. insa cand este golit de aer devine limpede ca a fost gol. Unii isi acopera trupul cu rasa si cu mantie. Si unii dintre ei chiar numai prin aceasta vor ajunge la mare desavarsire. nu asa cum ne aratam noi inaintea oamenilor". Multi vorbesc putin si cu voce scazuta. 5) si nu dupa aparenta. . ba chiar ii agoniseste mai mari pedepse. "acestia seamana cu niste morminte varuite. Arhimandritul Serafim Alexiev Despre telul vietii Noi. dupa cuvintele lui Hristos. lipseste tocmai ceea ce ele semnifica (simtamantul sincer de smerenie in adancul inimii). care pe dinafara se arata frumoase. daca nu sunt presarate cu sarea adevaratei smerenii. umflat cu aer. nu ne putem mantui.raman neclintiti in inimile lor. Prin toate celelalte nevointe. ci atunci adevaratii crestini se vor mantui numai prin smerenia lor. smerenie. in acelasi chip ei arata si alte semne ale smereniei!. Pentru ca Dumnezeu judeca "dupa sfaturile inimilor" (I Cor. ele nu sunt altceva decat fatarnicie. Un mare nevoitor din vechime a prorocit ca in vremurile de pe urma nu vor mai fi asceti aspri sau mari nevoitori. inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia" (Matei 23. dar nu vrea sa-si sfasie inima. Cei ce nu sunt credinciosi doresc sa ajunga la desavarsire in cele materialnice ale vietii. chiar si fara nevointe ne putem mantui. Un altul poarta rasa sfasiata. dar inima nu doresc sa si-o acopere. dar in inimile lor ii hulesc neincetat pe semenii lor. precum si toata evlavia. avand adevarata smerenie. De aceea trebuie ca omul sa aiba launtric. crestinii. dorim atat mantuirea noastra. Sfintii Parinti ne dau toate aceste indrumari ca sa ne pazeasca de primejdia smereniei fatarnice. Sau. iar altii chiar nu vorbesc deloc. 4. Astfel de oameni sunt asemenea unui burduf. cat si a semenilor nostri si tanjim dupa desavarsire.

cand se intareste in Domnul. ci potrivnic. Gandurile. de fapt. devine puternica si tare. aici pe pamant. in viata. fata de cea pe care o am acum. in viata sa." Credinta noastra creste treptat si. totusi am vazut la ei si mai apoi. inima noastra tinde spre Dumnezeu. la batranete. Inima noastra tanjeste dupa Dumnezeu. Dumnezeu este pace. dupa cum ne spun Sfintii Parinti: "Treptat creste in noi credinta. era pur si simplu necredinta. m-am intrebat unde duce aceasta viata." Unul dintre Sfintii Parinti chiar spune: "Credinta mea din anii tineretii. Descoperim acest lucru treptat.Intreaga viata m-a chinuit gandul: "Care este rostul vietii?". Oare spre bogatia materiala pe care omul se trudeste atat sa o agoniseasca. caci este Atotputernic. dar se impotriveste. Dumnezeu este bucurie. dar noi ne impotrivim lui. Daca avem . nazuiesc spre binele desavarsit. inima noastra. Asemenea si necredinciosul: nu este necredincios. sa manance si sa bea. Multi se socotesc a fi necredinciosi. Impotrivirea noastra nu-L va vatama pe Dumnezeu. ca noi oamenii. dar prin ganduri ne impotrivim lui. dar daca stam sa cugetam mai bine la noi insine. Asadar. calauziti de Duhul Sfant. Dumnezeu este viata. ci pe noi insine. vom vedea ca nu se afla in aceasta lume nici o fiinta cugetatoare a carei inima sa nu tanjeasca dupa viata si dragostea desavarsita. dorintele ne conduc viata. ne este mai lesne sa ne abatem de la calea cea dreapta decat sa ne lepadam de numeroasele noastre fapte rele pe care le-am savarsit de-a lungul vietii. Dumnezeu este dragoste. dupa pacea desavarsita. Desi noi suntem copie a parintilor nostri. oare asta sa fie totul? Slava lui Dumnezeu. tanjeste dupa Dumnezeu. ale tuturor. Sfantul Serafim din Sarov ne desluseste ca telul vietii este intoarcerea in bratele Tatalui nostru Ceresc. sa fim asemenea ingerilor din ceruri. a tuturor. Inimile noastre. in sanul familiei. Asa cum ne sunt gandurile cu care ne indeletnicim. care nu au fost desavarsiti si nici vrednici sa ne ofere ce este mai frumos. starea launtrica. Pentru ca suntem copii ai unor parinti cazuti. De aceea. multe nedreptati si am indurat multe dureri ale inimii. ramane vesnic. toti tanjim dupa desavarsire si dorim sa descoperim care este scopul vietii acesteia. Satana crede si se cutremura. asa ne este si viata. Dragostea desavarsita nu cade niciodata.

la vremea mea. caci din sufletul bland si smerit izvoraste virtute si bunatate. Un astfel de suflet. Toti cei ai casei sunt mahniti. nici pe cei trupesti. mangaierea bucuriei. Vedeti voi insiva cum in familie facem intelegere sau dezbinare dupa cum ne sunt gandurile si dorintele. raspandeste intotdeauna valuri de liniste. Trebuie sa ne schimbam cugetul. adevar. liniste. La vremea mea nu pricepeam ca defaimarea are urmari grele pentru noi toti. nici mangaiere. trebuie sa raspandeasca bunatate si sa o impartaseasca tuturor celorlalti din casa. ce razbate din noi.ganduri de pace. ca sa se intareasca in noi pacea. Domnul si noi toti dorim sa fim blanzi si smeriti. dar pentru ei straluceste soarele si ne binecuvanteaza Dumnezeu cu viata. Astfel de oameni sunt putini pe pamant. dragoste deplina. pace." Trebuie sa ne ostenim pentru binele nostru. Daca stapanul casei este coplesit de griji. iar lui ii va fi mila de voi pentru ca il chinuiti atat de mult. curatie. bunatate. pline de dragoste si bunatate. dragostea dumnezeiasca. Nu ne este ingaduit sa ii vatamam prin cugetele noastre. Am avut mult de suferit din pricina ca l-am defaimat pe tatal meu prin gandurile mele. Un asemenea suflet nu se simte ranit cand este ocarat sau certat . diavolesti. liniste. iar acum nu ma mai pot pocai pentru asta. vrea sa fim toti plini de dragoste. cu toate cele de trebuinta vietii noastre. dragoste desavarsita si bunatate. si trebuie sa le indepartam si sa nu le primim. . atunci si in noi va fi pace. nu au pace. de ganduri sau de vreo greutate. virtute. virtute. El.puteti chiar sa-l loviti." Eu. ci si intregii sale familii. ca stapan al casei. Daca purtam in noi ganduri rele. nici pe cei duhovnicesti. bucuria. caci gandurile ne sunt pline de pace. "aparat cugetator. prin acestea el pricinuieste tulburare nu numai lui. Asa suntem noi. Sfintii Parinti spun despre ganduri: "Orice gand care naruieste pacea si gandurile ce nu ne dau pace. Parintele nostru cel Ceresc vrea ca fiii Sai sa aiba trasaturile lui dumnezeiesti. caci toate gandurile de pace aduc pace launtrica. pace. atunci se nimiceste si pacea noastra launtrica. chiar si cand tace. nu am stiut ca omului nu ii este ingaduit sa isi necinsteasca parintii. acestea toate de la diavol sunt.

numai parte barbateasca. culegem roadele gandurilor si dorintelor noastre. se nasc copii de parte femeiasca. caci noi nu ne putem ajuta singuri. Putem vedea acelasi lucru si la albine. iar daca este mai puternic al tatalui. Atata timp cat poarta in ea samanta si de parte femeiasca si de parte barbateasca. naste si albine lucratoare si trantori. in timp ce fetele sunt ale tatilor. Ei se ostenesc pentru asta. ci numai incalcim lucrurile. apicultorul trebuie sa o indeparteze. Noi. Acest lucru poate fi vazut in multe locuri. era pasnic si linistit. dar e nevoie de putina cugetare. dar grijile pamantesti adeseori il impovareaza pe om. copiii vor fi si baieti si fete. Pocainta inseamna innoirea vietii. ci trebuie sa ne curatim sufletul de acele ganduri si de depresia in care am cazut din pricina drumului intortocheat al vietii. Daca gandurile si dorintele noastre nu sunt bune. caci sunt multe taine. nu inteleg. Daca acesta este asemanator la cei doi parinti. iar in alta baieti. Noi. in multe locuri Domnul ne descopera de ce se nasc copii si de parte barbateasca si de parte femeiasca. caci a avut intotdeauna pace launtrica. atunci se nasc baieti. iar cei credinciosi vor intotdeauna sa fie buni si plini de pace. Dupa doi ani. Oamenii nu stiu de ce se intampla asa. Din gandurile noastre izvoraste bine sau rau. Niciodata in viata lui nu a fost bolnav. Dumnezeu ne descopera totul. in mare parte suntem ai mamelor. dar Domnul ne-a aratat de ce si cum se intampla astfel. Vedeti. Cea care ramane in viata in urma imperecherii este cea care poarta ouale in ea. de ce intr-o familie se nasc fete. nici rodul lor nu poate fi bun. Oamenii nu stiu de ce se intampla asa.Tatal meu era un om pasnic. nu si de lucratoare. Apicultorii stiu bine ca matca se imperecheaza numai o singura data in viata cu o alta. Pocainta nu inseamna numai sa mergi la preot. dar daca tiparul mamei este mai puternic. Nu se simtea jignit daca cineva il ocara. Avem nevoie sa ne pocaim si sa ne schimbam viata. de o bunatate nemaipomenita. Si-a privit intreaga viata ca pe un spectacol. bland. tintirea . pace sau dezbinare in familie. Domnul a luat asupra Sa toate grijile noastre. iar noi nu stim a le intelege. As fi fericit sa am trasaturile lui de caracter. aici in tara noastra si pretutindeni in lume. linistit. barbatii. caci poarta numai oua de trantori. iar organele lucrau fara impovarare. Depinde foarte mult de tiparul sangelui parintilor.

se face puternica si mai puternica.sau ravna spre binele desavarsit. Poti fi monahie si in lume. si m-a intrebat multe lucruri. lepadarea de partile rele ale vietii. ci vrea ca viata noastra sa fie buna si plina de bune-savarsiri. Parintele nostru si. iar acum inteleg ca sunt vinovat pentru toate. Fata fugise de doua ori la manastire. trebuie sa fim uniti intr-un cuget si. de aceea trebuie sa sporim in rugaciune. nu vom mai avea vrajmasi. Am vazut ca era foarte mahnita pe mama ei. Daca poporul nostru s-ar fi pocait. ci baiat. Am rugat-o sa nu se vrajmaseasca cu mama sa. caci ne-am racit foarte mult. caci noi insine. mama si tatal ei erau medici. Intotdeauna m-am minunat de faptul ca Sfintii Parinti sau socotit pe ei insisi cei mai rai dintre toti oamenii. caci El este Dumnezeul nostru al tuturor. numai ca trebuie sa ne rugam din inima Domnului sa ne ajute. mi-a spus ca mama ei nu a vrut sa aiba fata. Dumnezeu ne implineste rugaciunea. In tara noastra. care a purtat-o in pantece. A venit la mine o tanara. dar mama nu. Domnul este intotdeauna cu noi. Daca ne rugam din inima. si din pricina ei suferim. Tatal ei a murit. prin cugetele si dorintele noastre. In Rusia a crescut mult duhul evlaviei. caci monahie poate sa fie si fara uniforma. iar ea era singura mangaiere a mamei sale. Dumnezeu nu vrea de la noi uniforma. suntem vinovati. iar ea lucra la Academie. Tatal o iubea foarte mult. vedem ca dusmanii ii biruiau de fiecare data cand se lepadau de Domnul. ne complicam viata. In Rusia sunt multi monahi. i-a dat nastere si a crescut-o. Ea sporeste cu timpul. Cand am intrebat-o de ce. Pana acum nu am stiut asta. Credinta noastra trebuie sa creasca. monahii si preoti care nu poarta uniforma. ii certam mereu pe politicienii care sunt la putere. I-am spus sa nu-si mahneasca parintii si sa rabde. Ea avea un frate mai mare. Noi. A venit la manastire. in 1963. dar acesta plecase sa traiasca la Paris. Sunt vinovat pentru toate si inca foarte mult. Va veni Domnul si la noi. n-am mai fi fost incercati de suferintele prin care trecem acum. si nu ei. Daca privim istoria poporului Israil. dar El ii ajuta intotdeauna cand acestia cercau o pocainta neprefacuta. daca vom dobandi aceasta. dar ei sunt copiii nostri. caci acest lucru este oprit. de unde a intors-o tatal ei. cei batrani. la Vitovnita. caci noi le-am dat pilda pe . Aceasta slabiciune o au si oamenii credinciosi. mama a ramas vaduva.

e nevoie sa ne intarim in credinta si apoi sa ne ostenim. Vladica a . Sfintii Parinti au dat multe deslusiri despre rugaciunea mintii. caci Dumnezeu este Domnul inimii. Vladica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu sa fie mutat intr-alt loc. atunci vrajmasului nu i-ar mai fi de folos nici armele. si nu trebuie sa-l cautam in alt loc. El este Cel ce sprijina viata. dar nu stim sa traim cum se cuvine . Trebuie sa ne schimbam. si multi se vor mantui si in jurul nostru. nu am mai fi in starea aceasta. nici noi si nici tara noastra nu vom mai suferi atata. si nu am putut vedea multe la ei. iar in el.toate sa izvorasca din inima. pot sa atrag sau sa indepartez pe cineva. Suntem constienti ca in noi se afla o putere si o viata dumnezeiasca. sa o facem din inima. iar nu cu mintea. Cu mintea cugetam. nimic. Avem prea putina credinta si incredere in Domnul. Noi. si_vrajmasul fuge de asta. Sfintii Parinti spun ca se cuvine sa cautam ca fiecare lucrare. suntem vinovati ca nu ne-am indrumat copiii pe calea cea dreapta. cand se uneste cu celelalte. si in jurul nostru. despre cum trebuie sa ne stapanim inima si mintea. iar daca politicienii nostri ar fi toti intr-un cuget. Fiecare persoana. nici oastea. Sfintii Parinti spun ca trebuie sa ne indreptam pe noi insine. batranii. iar cand totul izvoraste din inima. Noi suntem fiinte daruite de Dumnezeu. faureste o putere uriasa. intr-insa salasluieste intelegerea. caci cu inima simtim. acolo. linistiti. Suntem chip al parintilor nostri. sa ne mantuim. gand si munca a noastra . imagine a celor batrani. Noi. Insumi am vazut cum prin gandurile pe care le am. atunci cand ii rugam sa faca ceva pentru noi . Trebuie sa ne ostenim sa fim buni. se aduna acolo puterile mintii. ca pretutindenea oamenii sa simta pacea si linistea ce izvorasc din noi. se cuvine sa o luam de la inceput. El se afla aici. intotdeauna plini de pace. Valmasagul gandurilor din noi si din tara noastra isi are obarsia in gandurile noastre. cei batrani. El este miezul vietii fiecarei fiinte vii. Cand ne rugam.cand vom avea atata incredere.si facem iad si in noi. sa pornim de la noi insine. Cand vom avea atata incredere in El cata avem in prietenii nostri.care sa o urmeze in viata. nu sa-i indreptam din afara pe ceilalti. si asteapta sa-l primim si sa credem intr-insul. Daca politicienii nostri ar fi uniti. nu am mai avea dusmani. dezbinare. ca putere dumnezeiasca. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de randuiala a gandurilor.

Unii mau intrebat: ce inseamna sa fii monah purtator de schima mare? Au primit raspuns de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: "Este rugatorul pentru intreaga lume. Au avut un singur fiu si iau facut toate dupa voie inca de cand era mic. parintii trebuie sa indure multe in viata si in familie cu copiii. caci acesta-i rostul monahilor. acum el a crescut si dorintele lui au crescut. iar eu va doresc sa fiti asa. dar iata. traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau. cel ce se roaga Domnului pentru mantuirea intregii lumi. Cand ne intoarcem de la serviciu. rudele. avem un fiu ce a distrus pana acum trei masini si numai multumita lui Dumnezeu a ramas viu. si de la mine. Cand era mic dorintele lui erau mici. si a adaugat: "Nici macar diavolul nu poate face atat rau omului cat isi face el singur. daca nu te-ai stramuta tu singur acolo". Ce sa facem si cum sa rezolvam aceasta problema?" Eu i-am raspuns la toate acestea spunandu-i ca nu-l pot invinui niciodata pentru ce s-a intamplat. pentru toti. dar nu avem dreptate. Vedeti ca prin gandurile si dorintele noastre putem indrepta viata noastra si a celor apropiati noua. caci fiecare da ceea ce are in sine. si de la tatal lui cere bani cu sila. Tocmai de aceea. caci este din vina lor." Datoria noastra este sa ne rugam sincer. nu avem pace si liniste. Iertati-ma." Dumnezeu ne-a daruit totul. cu draga inima te-as schimba unde doresti. Noi ii certam acum pe copiii nostri. Alta cale nu este. blanzi si nevinovati. care este si el doctor. caci nu i-am indrumat pe calea cea dreapta. nu putem avea pace si pocainta. prietenii. Tot ce le-a ramas de facut este sa dea multa dragoste si atentie fiului lor. apropiatii nostri. sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic. de noi depinde sa fim buni. Slava lui Dumnezeu pentru copiii smeriti. De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei. pentru care Domnul ne si . Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii. ca Domnul sa daruiasca tuturor pace si bucurie. ci pentru noi. pana ce isi va veni in fire si va intelege ca parintii ii doresc tot binele. sa iertam totul. Acum ne cere sa-i cumparam iarasi masina. dar nu mai avem posibilitatea materiala sa o facem. Daca purtam grija insusirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc.raspuns astfel cererii sale: "Parinte. Mi-a scris o doctorita o scrisoare in care imi spune: "Eu si barbatul meu. ceea ce am inlauntru. si doresc binele neamului meu si al lumii intregi. aceea arat si in afara. m-am abatut de la tema.

Luati aminte cat de mare este puterea parintilor trupesti si duhovnicesti. impreuna cu un prieten. gandurile mele imi puneau la cale viata si din pricina lor mult am suferit. copiii lor. care Ii apartine intru totul. ei au dreptate si trebuie sa-i ascultam in chip desavarsit . dar noua ne-a dat tot binele si evlavia ca sa fim buni. nu-i ramanea altceva de facut decat sa se omoare. fiul lor a avut un accident.atunci binecuvantare va fi asupra noastra. copil credincios. si asta s-a si intamplat. caci adesea il osandeam pe tatal meu. Toti cei care s-au casatorit fara binecuvantarea parintilor ori au fost siliti sa se casatoreasca nu au pace. desi tatal spunea ca este vorba de viata fiului lor si nu a ei . fara ocolisuri. Asadar. putini sunt cei ce isi cinstesc parintii ca pe ceva sfant. Priviti-i pe cei casatoriti. "Nu vreau sa-l mai vad viu". iar fata pe a ei.dar aceasta nici nu voia sa auda. iar eu i-am spus: "Tu ti-ai omorat singurul fiu. despre cele ce-i apasa pe copiii lor. iar cei de acolo se trudesc. Din pacate. ci in inima noastra. In decursul vietii. credinta noastra creste treptat acea prima cunostinta dobandita de la parintii nostri de acasa. caci parintii si fratii ei sunt aspri si daca afla ca e insarcinata. Dupa ce s-a intamplat aceasta. El a incuviintat sa iscaleasca un astfel de contract de casatorie. Asa s-a si intamplat. Odata m-am mirat de felul in care doi parinti credinciosi si-au ucis fiul prin cugetele lor. Cum asta se intampla intr-un sat mic. dar pentru noi. era de-a dreptul ca un inger. . iar apoi ne incredintam ca Domnul ne poarta de grija si nu priveste la chipul nostru. era de o bunatate neinchipuita. Acest singur fiu al lor. indata baiatul va merge pe calea lui. din tinerete crescut in acest duh. In tinuturile din Sahara. iar dupa ce se va naste copilul si va incepe sa mearga. obisnuia sa spuna. socotind ca-si petrece prea putin timp cu fiul lui. Adesea i-am auzit pe parintii trupesti si duhovnicesti vorbind deschis. totul s-a aflat de indata. Vezi cat de puternice sunt gandurile tale? Ai zis ca nu mai vrei sa-l vezi viu." Adeseori parintii nici n-o stiu. Dumnezeu priveste la inima noastra. in timp ce conducea o motocicleta. iar acum il ruga pe acest tanar s-o ia in casatorie. Slava lui Dumnezeu ca tara noastra are o clima temperata si aici poate creste orice. iar mama lui nu a putut sa indure cele intamplate. Eu am suferit mult. Palestina si Orient ploua doar iarna.daruieste bunastare. mama a venit la mine trista si mahnita. Ea era insarcinata cu un barbat oarecare. si zadarnica este iubirea lor. Odata a venit la el o fata din tinutul lui sa-i ceara ajutorul.

Eram copil . Domnul ii pazeste in chip minunat pe cei care au dragoste de parintii lor.cum se simteau Sfintii Parinti. iar mai tarziu si in ceruri . La inceput nu stiam din ce pricina. de doua ori am fost osandit la moarte. caci daca Domnul nu ne trezeste.si tot bagam de seama cum gandurile mele ratacesc. Trebuie sa ne rugam acum cu totii. cat si duhovnicesti. nici tatal nostru nu ne-au indrumat pe calea cea dreapta? Nici la scoala nu se pot invata prea multe. unde nu este viata." imi spuneam eu in sinea mea." Vedeti cat de adanci sunt aceste ganduri si de cate ori repeta acest lucru? .dar nici pana astazi n-am putut ajunge la aceasta treapta. ma gandeam mult la lume. Copil fiind. si atunci se vor impaca si cerurile si pamantul cu tine. prezent cu gandul. Putem fi toti buni daca ne unim cu Izvorul Vietii.macar ca nu mergeam la scoala . atat trupesti. in timp ce toti ceilalti copii se jucau.cum s-au simtit ei in timpul vietii. iar Domnul ne va da putere si ajutor. este neindoielnic faptul ca cei ce poarta in ei dragoste nemarginita deschid orice usa. "Asta nu-i bine. Sa-ti pazesti cu orice pret pacea launtrica. dar cand m-am dezmeticit am vazut ca eu sunt cel care mi-am randuit viata astfel. "trebuie sa fiu aici. Vedeti. atunci cine o va face daca nici mama. inca de cand eram copil. De asemenea. iar acolo. pe campul de lupta. Eu. El este tare si are puterea sa schimbe fiecare persoana ca sa-si vina in fire. Slava lui Dumnezeu ca am vietuit o vreme cu Rusii si am putut sa citesc o-perele Sfintilor Parinti. Sfantul Isaac Sirul este un psiholog de neintrecut intre Sfintii Parinti. cugetam la toate acestea.In timpul ocupatiei. din toata inima noastra. Din pricina aceasta am avut dorinta sa vad cum se simteau Sfintii Parinti . si vad acum ca am imbatranit si inca nu am ajuns la acea treapta la care ajunsesem pe cand eram copil. caci insusi Domnul ii lumineaza. concentrat numai pe lucrul acesta. In scrierile sale sta scris: "Omule. daca am fi asa. gandurile imi hoinareau neincetat. nu-ti da pacea ta launtrica pentru nimic in lume. Inca de cand eram copil purtam grija gandurilor. iar acum vad ca am imbatranit si inca nu am ajuns la inaltimea aceea. decat numai cum sa mancam si sa bem in viata. lumea nu s-ar mai afla in starea aceasta. atunci El ne va da putere sa ne iubim pe noi si pe aproapele . Impaca-te cu tine insuti. care inca din timpul vietii au fost proslaviti de Biserica." dar in zadar. cu Dumnezeu. ii invata pe copii. Domnul este stapanul tuturor mintilor.

o "lume mica".nostru. Inima noastra este inrobita de lucrurile lumesti.caci Dumnezeu le-a facut pe toate si El este tuturor parinte . S-a tulburat si firea noastra. caci fara Domnul nu ne putem iubi nici pe noi insine. nici tatal. cu atat mai putin pe semenii sau pe vrajmasii nostri. traim marginiti. Toti acestia ne pot parasi. Sfintii Parinti spun ca aceasta nastere a noastra pe fata pamantului este din ingaduinta Domnului. pace fara de sfarsit. caci El este puterea si viata noastra. toti ne aflam in lupta cu puterile din vazduhuri care neincetat ne intineaza gandurile. Dragostea dumnezeiasca este nesfarsita. De ce? Pentru ca toti suntem marginiti in timp si in spatiu. Toti cautam dragoste vesnica si neschimbatoare.dar iata. In fiecare persoana este reprezentata intreaga lume materiala a Cosmosului si puterile cugetatoare. Trebuie sa supunem cuiva inimile noastre . Prin caderea omului a venit moartea. toti acestia ne pot parasi. Trebuie sa ne intoarcem in bratele Parintelui nostru. cosmosul. si cine poate da toate acestea? Nu ni le poate da nici mama. nu este voia lui Dumnezeu.si daca le supunem cuiva de pe fata pamantului. iar noi viem. sa fim puternici intr-insul. dumnezeiasca si cauta sa ne inrobeasca. caci Adam a fost zidit ca o cununa a intregii Zidiri si stapan al intregii lumi materiale. ca sa ne intareasca in credinta. atotcuprinzatoare. fiintam. Multi cad adesea in deznadejde si se ridica impotriva vietii lor. ne pot rani. s-a tulburat lumea materiala. Nu ne este ingaduit sa ne fim idoli unii altora.mai intai de Dumnezeu si abia apoi de rudele si semenii nostri. fara viata. caci stramosii nostri erau nemuritori. caci se spune ca omul este un micro-cosmos. si prin Domnul vom vedea Imparatia Cerurilor. iar daca cineva i le rapeste. dupa cadere . Avem voie sa ne alipim prin dragoste numai de Dumnezeu . din pacate. nu ne putem iubi nici pe noi. . Fara Domnul. toti cei carora ne supunem inimile. care sunt fara valoare. nici fratele. curmandu-si-o. toate sau tulburat. Asadar. ci si de lucrurile moarte. dispretui si lepada. Prin El putem toate. acest lucru ne poate aduce vatamare. inrobiti nu numai de fiintele vii.. nici sora. sufera. Duhurile cele viclene strecoara ganduri in dragostea noastra curata.

Sfintii Parinti spun ca aici pe pamant se afla oameni care au pacatuit mult. pe noi inca ne atrage ceva aici. planeta noastra a ajuns la sfarsitul ei. Si Sfantul Apostol Pavel. Cand ne aflam intr-o stare rea. pe sotia si pe copiii sai lui Dumnezeu si a dobandit in . a invatat si el sa se indeletniceasca cu rugaciunea lui Iisus. dar plinatatea vietii crestine este desavarsita smerenie. atunci cand s-au intors la Domnul.Sfintii Parinti spun: "Ceea ce credinta doreste. De putina vreme un prieten de-al lui. va doresc sa fiti si voi fii ai Luminii. De aceea trebuie neincetat sa ne ostenim in rugaciune. pe pamant. iar iadul asemenea. Cand avem in inima bucurie. si multi altii. nu avem pace. atunci ne simtim ca in Rai. si sa ne aflam impreuna inaintea Domnului. dar putini sunt cei ce dobandesc darul harului. Mult m-am mirat cand prietenul sau a venit si mi-a spus cum inima i se roaga neincetat si rugaciunea curge neintrerupta." Cei blanzi si smeriti sunt mostenitorii Imparatiei Cerurilor. si Maria Egipteanca. cand s-au intors la Domnul. Acest tanar era atat de luminat de bucurie. El s-a incredintat pe sine. care era casatorit si avea copii. plin de o pace negraita. sa-L slavim pe Domnul pururea si in veacul veacului." Chiar unul dintre prorocii Legii Vechi spune: "Numai asupra celui bland si smerit cu inima voi privi. Am cercetat cu foarte mare luare-aminte felul cum s-au simtit Sfintii Parinti in timpul vietii si cum au reusit sa pastreze acest dar al harului pana la capat. si mai cu seama in aceasta scurta vreme. nu s-au mai abatut nici la dreapta. Noi inca nu am ajuns la aceasta inaltime. ci au mers de-a dreptul spre Domnul. Aproape acum un an a venit la mine un tanar din Bania Luka. Dumnezeu faptuieste. pana la capat. tot ceea ce s-a intamplat. totul trece neinchipuit de repede . aici . acum in lupta. tuturor. Putini sunt cei de pe fata pamantului care primesc in dar harul. acum in iad. Iata. au ramas cu El. caci imparatia Cerurilor este o stare gandita a sufletului. si voua. nici la stanga. in noi e iad. ca viata noastra sa nu fie in zadar. care se indeletnicea cu rugaciunea lui Iisus.harul primit in dar. dar care. noi acum suntem in rai. care au cercarea vietii. Acum suntem in odihna. sa nu ne chinuim aici fara folos.si slava lui Dumnezeu ca este asa. nici liniste. Eu tare m-am minunat cand am inteles ca putini sunt monahii care primesc harul in dar si ca multi dintre oamenii din lume au primit acest har.

iar cand nu mai putem lupta cu gandurile. Ne rugam noi lui Dumnezeu si ne trudim. caci a raspandit pretutindenea in jurul ei pacea si bucuria lui Dumnezeu. Asadar. Prietenul care l-a invatat rugaciunea nu a dobandit acest har. Noi. a spus: "M-a luminat cu pace si bucurie. "Spuneti-mi. si cand a ajuns la Ierusalim l-au dus in odaia care o adapostise pe Preasfanta Maica. Domnul de indata ne mangaie. din pantecele mamei ei pana la sfarsitul vietii pamantesti.si credem ca ne luptam pentru credinta. Sfantul Dionisie. Nu se afla nici un om care sa te poata vatama. Suntem intr-o stare asa de rea." De aceea Domnul a lasat-o pe Preasfanta Maica sa fie mangaiere Sfintilor Apostoli. nu e nici un gand necurat care sa-ti poata face rau. de negrait in cuvinte. nu . ca persoane. si nimeni nu ne va mai putea vatama. te maniai. Domnul priveste la inima noastra. Razboiul este mai intai al gandurilor. Numai cei ce au primit harul in dar pot cunoaste starea sfintilor si a ingerilor. Stii cum erai inainte. ne impotrivim totusi voii Sale. de ce. dar daca cineva nu a dobandit harul nu poate intelege starea ingerilor si a sfintilor." si-a mai zis: "Daca n-as fi stiut cu adevarat ca este Dumnezeu.dar harul. Ea a fost mare mangaiere. calauzit de Duhul Sfant. Unii ca acestia pot intelege starea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu care. dupa cum ati spus la inceputul cuvantului dumneavoastra?" Copile. pace si bucurie de la Domnul. atunci ne razboim intre noi. caci acestea nu pot fi deslusite in cuvinte. Apoi. a dorit sa o vada pe Sfanta Maica. Iubiti-i pe toti si veti_avea pace si bucurie nespusa. de indata. in ciuda iubirii pe care o avem pentru Domnul si pentru o viata virtuoasa. ucenic al Sfantului Apostol Pavel. caci ei mult au fost prigoniti din toate partile. viata aici pe pamant este o lupta a trupului si a mintii. caci esti imprejmuit. a fost plina de dumnezeiescul har. aici pe pamant . iar cand noi ne rugam din inima. Va doresc tot ce e mai frumos. sa ne rugam din inima si sa tanjim din inima dupa Dumnezeu . Altii nu o pot cunoaste. si chiar si in vesnicie. Iata de ce trebuie sa ne rugam.si atunci Domnul ne va da harul Sau si pururea vom simti starea ingerilor si a sfintilor. parinte staret. pentru mine Preasfanta Maica ar fi fost Dumnezeu. desi s-a rugat indelung pentru a-l primi. Este o stare de pace si bucurie de negrait. iar acum manie nu mai este.

putem face nimic pentru credinta. Suntem datori sa ne luptam. iar gandurile sa-l napadeasca zi si noapte. de se impotrivesc copiii inca de mici. ii cer copilei sa-mi spuna ce se intampla cu ea. neincetat ne luptam sa ne intarim credinta. cu toate ca nu vreau sa fac asta. au venit la mine niste parinti cu fiica lor de zece. cand eram greu bolnav. Vreme de doisprezece ani. cel mult doisprezece ani. Din pricina tuturor acestor lucruri este lupta si razboi intre bine si rau. ci numai daca ne unim. Sfantul Apostol Pavel spune: "Lupta cea buna m-am luptat. un pustnic a fost muncit de gandul ca nu este Dumnezeu." Tit 4. caci de unii singuri putem doar sa cautam sincer ajutor de la Domnul. caci suntem copii ai unor parinti cazuti. iar vrajmasii nostri. sa nu ascult de ei. Si doisprezece ani intregi s-a luptat cu duhurile. Nevoitor in singuratate. si puterile din vazduhuri necurmat ne tulbura gandurile. puterile ganditoare. Eu vreau sa ascult si de mama si de tata. necontenit ne abat de la calea cea dreapta. Iata. Vrajmasul ii invata pe copii de mici sa se impotriveasca parintilor. Odata. dar nu am pace. Ocrotitorul nostru. ci numai insusiri rele. Nu cu multa vreme in urma. Noi dorim sa fim buni. Dumnezeu este Voievodul nostru. el a fost iarasi chinuit de un astfel de gand." Vedeti cum lucreaza duhurile de sub cer?! Pentru aceea. si Domnul ne va ajuta. dar nu stiu de ce imi vine neincetat in minte gandul sa ma impotrivesc mamei si tatalui. Noi nu ne putem lupta de unii singuri. Stie bine vrajmasul ca. Razboiul gandurilor noastre nu este in trup si sange. Ii iubesc foarte mult. mi se arata Mantuitorul care imi spuse sa ma inchin Preasfintei Sale Maici. credinta am pazit. De aceea trebuie sa luptam. de aceea ne luptam. cu usurinta ii va indruma in intreaga lor viata si vor fi ai lui. caci ea este Aparatoare si Ocrotitoare a monahilor. iar ea imi spune: "Ii iubesc pe tatal si pe mama mea. trebuie neincetat sa ne inchinam Domnului si Preasfintei Sale Maici. ci cu duhurile din vazduhuri. caci si ei ma iubesc mult. pentru aceasta purtam razboiul gandurilor. dar Domnul stia ca este spre folosul lui sa ingaduie a se abate asa ceva asupra lui. dar duhurile din vazduhuri nu vor sa avem nici macar o insusire buna. 7 Pentru aceasta. Aceasta este puterea si taria. .

Asa il intreba odinioara pe Domnul un invatator de lege. 10. intru vesnicie. sa te rogi Lui. Oare nu intr-o asemenea situatie ne aflam si noi acum ? Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca nici cei ce sunt dintr-ai nostri nu spun toti acelasi lucru. Dar putem intreba despre calea mantuirii nu doar din simpla curiozitate. Pentru ca Domnul este puternic si tare. si ne ajuta sa facem astfel. altul: "posteste si alipeste-te de casa Domnului". in ceea ce-i priveste pe cei ce se considera ca fiind dintre ai nostri. de pilda. in dragostea si imbratisarea Sa. De aceea si tie iti doresc. cu cat este mai nedefinita sfera de ganduri in care se afla cei care intreaba si cu cat mai multe pareri diferite intalnesc acestia in scrierile si in cuvintele oamenilor. 25). El doreste sa fim asa si sa ramanem in vecii vecilor si prin toate veacurile.ma refer la . iar altul: "lasa toate. pentru ca sufletul ne doare si inima se chinuieste in nedumerirea: ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? O astfel de nelamurire chinuitoare este cu atat mai fireasca. sa te invredniceasca a-l iubi tot atat de puternic precum il iubesc Preasfanta Maica. ci din dorinta sincera de a primi un raspuns direct . Iata cate raspunsuri diferite au ai nostri! Si toate acestea sunt adevarate reguli de mantuire.Trebuie sa ne rugam Domnului ca sa ne invredniceasca a-L iubi si noi pe El asa cum ingerii si sfintii au iubit-o pe Preasfanta Maica. ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci ?" (Lc. sa vada ce va spune invatatorul. frange-ti inima. spune: "roaga-te si te va mantui Dumnezeu". fugi si te departeaza si fa-ti lacas in pustie". si Dumnezeu nu te va urgisi".un raspuns necunoscut sau uitat. al treilea: "fa milostenie si aceasta va acoperi multime de pacate". Domnului. ingerii si sfintii. numai dintr-un fel de curiozitate. Care isi poate imparti dragostea fara de hotar. cu care te intalnesti neindoielnic pe calea salvarii. dar au incetat sa mai fie ai nostri . suflete. Acela il intreba ca sa-L ispiteasca. Unul. putem intreba dintr-o necesitate vitala. pacea Sa nesfarsita. caci stia si singur care este raspunsul. altul: "plange. caci iti vei inchina inima aceluia Care este fara de sfarsit. Atunci vei simti pace si liniste in inima. Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita Ce sa fac pentru a dobandi viata vesnica? "Invatatorule.

si vei fi fericit". altele si mai rele si aceasta nu intr-o singura zi.trebuie sa ai stiinta de a trai. In acest spirit. ne-au parasit si s-au despartit cu inima de Domnul Hristos. ispitita de tentatii. cu toate acestea. iar din alte carti. Nu vi s-a intamplat oare si voua sa auziti in discutii sau sa cititi din carti cum filozofeaza unii despre ordinea lucrurilor. nici intr-o singura luna. in alta parte se spune ca esti pierdut daca nuti aperi cinstea si interesele. in paradiziaca. cand vor citi dintr-o carte astfel de pareri. cu toate ca il marturisesc cu limba . ci de-a lungul multor ani. fii independent. intr-un suflet tanar sau poate ca nu neaparat tanar: ce va simti atunci inima. cei care. mai ales o inima care nu L-a uitat inca pe . dupa oarece drepturi ale omenirii. ca teatrele si altele ca acestea.inchipuiti-va ca toate aceste impresii diverse se vor strange. daca este acceptata ca atare. sau tiparite intr-o carte . insusindu-si cateva concepte solide preluate din crestinism. In alta parte auzi: "Nu poti merge pe calea cea dreapta . se nasc ganduri pofticioase. iar nu cum este acum ? Despre mantuirea sufletului nici nu se pomeneste acolo. intentiile si sentimentele" (aceasta se numeste la ei intelepciune). Fericirea vesnica. traieste dupa bunul tau plac si nu permite unei maini straine sa se aseze pe grumazul tau . decat in ratiunea ta. cand intr-o multime de locuri vor fi intampinati de asemenea fraze. a vietii terestre si spre transformarea acesteia.si nu intr-una singura! Inchipuiti-va acum ce trebuie sa se intample in mintea si in inima aproapelui vostru sau. urmeaza-ti chemarile firii. stiinta de a-ti dirija treburile astfel incat sa nu-ti prejudiciezi interesele si sa nu le permiti altora sa-ti strice planurile. acolo viata nu este viata". cand. iar in inima lor. care s-a indepartat de calea adevarului si rataceste pe meandrele minciunii.crestinii care s-au luat dupa duhul veacului si al parerii de sine. care ar trebui sa fie alcatuita dupa mintea lor. unul proclama: "Sa nu crezi in nimic. iar toata grija este indreptata spre indulcirea. altul propova-duieste: "Unde nu se inmultesc desfatarile publice. ei vad in jurul lor obiceiuri impregnate de acelasi spirit. totodata. din amara.in ceea ce-i priveste pe ei. cat si intr-o mare sedinta. printre acestia se afla o si mai trista si mai dureroasa discordie. chiar a fiicei ori a fiului dumneavoastra. dintr-o data. este considerata ca si cum am avea-o deja. Observati ce intunecate sunt aceste filozofari ? Si. ca adaos la aceasta. care clatina buna randuiala . poate. dar inaltandu-se in parerea de sine. putem spune ca ele constituie temelia obiceiurilor lumii si le putem intalni circuland libere atat intr-o simpla discutie.

De aceea. ca apartinandu-ne sau cuprinzandu-ne cu totul. rostit de gura lui Dumnezeu ? Aud iesind din strafundul acelei inimi un strigat. ci sa o primim de-a gata. spre invatatura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu si l-ar intreba: "Ceea ce este cuprins aici. intrun singur glas: "Doamne. cum intelegi?". Mame si tati! Auziti voi. fratilor. Cine va primi din toata inima si va implini sarguincios tot ce ne porunceste sfanta Biserica. nu sa cautam unde se afla mantuirea. 13. asupra caii de mantuire sau a drumului catre imparatia cereasca. sa se indrepte.Dumnezeu si care pretuieste cuvantul adevarului. Este evident ca Domnul. legiuirile si randuielile Sfintei Biserici. care ne mantuieste prin Sfanta Sa Biserica. Domnul ieri si azi si in veci. Tot asa trebuie sa le spunem si noi crestinilor care se indoiesc din pricina nelamuririlor care ii impresoara: "Nici nu trebuie sa intrebati ! Crestinismul este singura cale de mantuire. 8). ca sa te duca la mantuire". Ei. dogmele si poruncile. ci sa aducem slava. ca pier! Doamne ! Ce sa fac sa ma mantuiesc ?". sfintirile si toate celelalte ? Toate acestea sau toate cele cuprinse de sfanta Biserica reprezinta calea sigura de mantuire. Fiti crestini autentici si va veti mantui". costurile. acest strigat ? Sa nu credeti ca m-am luat cu vorba. oare. privegherile si rugaciunile noastre. inseamna ca rostul nostru nu este sa intrebam. Nu. fara sa ascultam nici un fel de cugetari . daca in mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul. La ce serveste Sfanta Biserica. fa asa si te vei mantui. este acelasi (Evr. care incepuse sa se inece: "Doamne ! Salveaza-ma. Intentionat am vrut sa clarific cum este firesc sa ne intrebam. mai ales astazi. ce trebuie sa facem ? Sa cinstim cu sfintenie si sa umblam neclintiti in toate invataturile. asemenea strigatului apostolilor speriati de furtuna si al lui Petru. Atunci i-a spus iudeului sa caute raspunsul in Lege: ce este scris in Lege. cum citesti ?Astazi. Asadar. ce sa facem ca sa mostenim viata de veci ? Ce sa facem ca sa ne mantuim ?". sa cinstim cu toata puterea si sa ne inchinam Domnului. daca acesta se afla in noi. vazand cum duhul zilei de azi. sa slavim. atunci toti cautatorii binelui autentic. Pentru aceasta este data Legea. voise sa-i sugereze: "Nici nu trebuie sa intrebi. la ce servesc Sfintele Taine. toti acestia L-ar intreba pe Domnul. fara indoiala ca i-ar spune crestinului sa deschida sfanta Evanghelie. acela nu este in afara drumului mantuirii. invataturile si randuielile de acum se contrazic una cu alta. calea spre mantuire este scrisa in Lege. in general. Sunt convins ca. indreptand atentia iudeului catre Lege.

V-am spus ca si acum. La fel si crestinul care vrea sa ajunga la viata vesnica. de ce ne aflam aici si ce ne asteapta dupa moarte? Cum trebuie sa ne purtam fata . trebuie sa-si lumineze mintea adunand principii sanatoase despre tot ce exista si poate exista. primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le in voi prin toate celelalte ierurgii. tot ce se afla deasupra. cum este tinuta si incotro se indreapta? Ce suntem noi. sa-i cunoasca directia si lungimea si tot ce poate sa-i iasa in cale. o data cu aceasta. care se straduieste sa darame totul. rugaciuni si randuieli ale Sfintei Biserici. calauziti de pastorii sfintiti si va veti mantui. Cel ce se pregateste sa plece la drum. Atunci am raspuns printr-o consideratie generala. ca sa ne mantuim? Va voi raspunde acum in cateva vorbe: credeti in tot ce ne porunceste Sfanta Biserica si. Cel ce merge pe ea. acum o vom lamuri mai pe larg. la dreapta si in fata. cat si tot ce o inconjoara. de asemeni. drept indiciu hotarator ca se afla pe drumul spre viata vesnica. iar nu spre pierire. si ceea ce-l inconjoara. trebuie sa vada si drumul. iar cand este pe drum. trebuie sa cunoasca drumul. ce rost are sa mai intrebe de calea mantuitoare ? Fii crestin autentic si vei ajunge in rai: fii crestin adevarat si te vei mantui. pentru ca tocmai crestinismul este singura cale pusa de Dumnezeu pe pamant spre a ne conduce la imparatia vesnica. sau calea mantuitoare. cu toata profunda divergenta de opinii a celor din jurul nostru.desarte ale noii filozofii. pentru ca sa-si incheie cu bine calatoria. in duhul crestinismului. Am spus. la stanga. trebuie sa stie: Ce este Dumnezeu ? Ce este lumea aceasta. mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos. Nea ramas tocmai deslusirea acestei probleme. Dar poate ca nu tuturor le este limpede ce inseamna sa fii crestin adevarat sau ce anume din crestinism li se propune drept conditie indispensabila pentru mantuire si. este firesc sa intrebam: "Doamne! Ce trebuie sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? Doamne ! Ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim?". Cred ca in mintea noastra a ramas inca nelamurirea: Ce anume trebuie sa facem. trebuie sa cunoasca atat calea care il aduce acolo. pornind de la comparatia caii spre mantuire cu o cale obisnuita. fara sa construiasca nimic. ca aceasta intrebare este de prisos pentru crestinul care traieste in sanul Bisericii lui Hristos.

atat de necesar. Dar. Cel slavit in Treime . vazandu-l cazut. chiar daca cineva cunoaste calea.de toate cele din jur. 1. dand tuturor intrebarilor raspunsuri adevarate. umbla in lumina. nu ne-ar fi dat puterea sa urmam aceasta lumina. caci prin propriile noastre puteri nu putem merge. Numai crestinismul risipeste acest intuneric. s-ar impiedica. sfanta pocainta il restaureaza pe cel cazut. Cunoaste. fa-te cat mai adesea partasul lor. asadar. vlaguit.ingerii si sfintii ? Cel ce cunoaste toate acestea. prin invatatura sa. se dau cu darnicie. daca nu va merge. sta in intuneric si.nu va face decat sa-si franga inima si mai tare. daca s-ar hotari sa mearga. Botezul innoieste. si mai ales are grija de om. 3).oamenii si fata de lumea nevazuta. il restaureaza in chip firesc in Mantuitorul Hristos. pentru ca stie drumul si il vede. fata de fratii nostri. pe cel cazut din nou dupa botez. care-i determina toate relatiile firesti si alcatuiesc calea pe care urmeaza sa mearga. necesara omului pe calea spre imparatia cereasca. cuprinde totul prin verbul puterii Sale si pe toate le conduce spre menirea lor. care se dau fiecarui credincios prin Sfintele Taine ale Bisericii. mirungerea intareste. si asa mai departe. cu evlavie . incat. luminandu-ne cu lumina cunostintei. fara picioare..Tatal. si calea este luminata. suntem slabiti. Fata de Fiinta suprema.Cel ce ne-a chemat spre minunata Sa lumina . In aceasta situatie neam fi aflat si noi. ca si tot ce inconjoara aceasta cale si tot ce poti intalni mergand pe ea! Acesta este primul lucru. povatuindu-l prin revelatii si calauzindu-l prin porunci. asezat langa drumul pe care este imperios necesar sa mearga .Dumnezeu. Fiecare Sfanta Taina ofera o anumita putere dumnezeiasca. daca Domnul. El invata ca Dumnezeu. fiecare cat vrea si cat poate primi. invatatura crestin-ortodoxa si pastreazo din toata inima si vei vedea calea spre imparatie. Dar nu va intimidati! Dumnezeiasca Lui putere ne-a pregatit deja. prin Domnul ."toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie" (II Ptr.creandu-le pe toate numai prin cuvantul Sau.. pe care. din plin. cunoscand Sfintele Taine ale Bisericii. Fiul si Duhul Sfantul . nu avem forta. sfaramati. Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indica drumul si ni-l lumineaza. ce folos daca n-are putere sa o urmeze? Un om bolnav. iar cel ce nu le cunoaste. va muri . sfanta impartasanie ne uneste in modul cel mai intim cu Domnul Iisus Hristos. pentru ca intunericul il orbeste. Si astfel.

si de neincetata participare la ele. rugaciunile si sfintirile. la fel este necesara o anumita atmosfera si miscare a atmosferei.si dupa toata randuiala stabilita de sfanta si dumnezeiasca Biserica. respinse. si lumea nu va gasi ocazia . Cine vietuieste dupa randuiala Bisericii. De este atins cineva de aceasta molima. trebuie sa implinim cu statornicie toate hotararile si randuielile Bisericii: sfintele slujbe. Acesta este al doilea lucru. in al doilea. ale rugaciunilor si ale tipicurilor Bisericii. Cu cat participa cineva cu mai multa ravna la toate aceste sfinte ritualuri. Aceasta metoda ne este data si pentru ca sa respingem ademenirile si desfatarile lumii.atat cea sufleteasca. Ma refer la slujbele din timpul zilei: vecernia. sau sa respecte cu statornicie prescrierile Bisericii. Dupa cum. procesiunile Crucii. tinute cu evlavie si cu impartasirea cu Sfintele Taine. utrenia. cat si cea trupeasca. vom adopta o cale gresita. Ce trebuie sa facem pentru aceasta? In primul rand. nu se teme de amagirile lumii. pentru ca scanteia harului divin primita in Sfintele Taine sa patrunda in fiinta noastra si sa devina flacara. Iar miscarea atmosferei este data de urmarea statornica a ierurgiilor bisericesti. Iata de ce: in Sfintele Taine primim harul Sfantului Duh. si puterile divine trebuitoare parcurgerii drumului spre imparatia cereasca nu se vor micsora niciodata in tine. rugaciunile pentru diferite trebuinte . ori ne putem lasa tarati in fel de fel de pasiuni si ademeniri. rezultatul ambelor este pieirea. Dar. cu atat mai tare se va aprinde in el scanteia harului. In primul caz. ca pe o scanteie divina. aflanduse ca si ascuns in spatele unei ingradiri. care-l inconjoara pe om in toate situatiile. nusi va pierde niciodata vigoarea pe drum si nu va cadea in nepasare. dupa intocmirea lor.in casele oamenilor si in biserica -. pelerinajele la locurile sfinte si mai ales sfintele posturi. praznicele bisericesti. pe drum puterile se pot imputina si slabi. Aceasta atmosfera este constituita de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor. Cine va face asa. pogorata in fiinta noastra. acela nu-si va epuiza niciodata puterile. liturghia. pana cand se va transforma intr-o flacara care-i va cuprinde toata alcatuirea fiintei . iar ademenirile. acela. pentru ca o scanteie cazuta intr-o substanta sa se transforme in flacara este nevoie de aer si de miscarea aerului. sa fuga la biserica si va scapa de ea. drumul va inceta. Ce este de facut? Puterile trebuie primenite. Duhul Bisericii este asemeni cantarilor psaltice si a molitvelor citite impotriva amaraciunii produse de respiratia duhului lumii.

caci tot ce se afla in lume se afla si la noi in Biserica.sa il molipseasca. pe care sa nu ne dam seama cum sa le indepartam. 3) Sa participam la toate sfintele slujbe. Ei au serbari.. asadar. noi dumnezeiesti ierurgii. Asadar. plasa poate fi pusa astfel incat sa nu o putem ocoli. parintii duhovnicesti. ei au baluri.slujbe bisericesti. dupa randuiala. 13). Sa compare fiecare ce este mai bun si sa nu-si piarda vremea cu amagiri desarte. cine ne va ajuta ? Ne vor ajuta pastorii. in duhul Bisericii si vei trai ingradit ln atmosfera duhovniceasca si nu-ti vor seca niciodata puterile pentru continuarea drumului. prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata. Asadar. 2) Sa ne aflam sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii. spre viata vesnica. 4) Sa ne incredintam conducerii pastorilor legitimi si a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile. invatandu-l pe fiecare sa ajunga la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Ef. supune-te parintilor duhovnicesti si vei evita ratacirea si impiedicarea pe calea spre imparatia cereasca. pentru ca astfel sa incalzim in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumii. Acesta este al treilea lucru. dar in infatisarea cea mai curata si mai dumnezeiasca. calea spre imparatie. si nici un fel de amagiri nu te vor ademeni pe carari gresite. putem intalni o incurcatura de drumuri din care sa nu stim cum sa iesim. ne poate invalui un nor care sa ne acopere complet calea si sa ne infricoseze cu tunete si cu fulgere: la cine alergam atunci? Ce facem ? Cine ne va ajuta in asemenea situatii ? Ingerii din cer ? Dar acestia se arata numai in cazuri cu totul deosebite. si vei ajunge grabnic si nepagubit la portile raiului. Iata tot ce ne propune crestinismul. . care sunt dati Bisericii.. lasand desfasurarea curenta a evenimentelor in seama ordinii comune a vietii. Putem intalni pe drum piedici. molitve si ritualuri ale Bisericii. neabatut. conform Apostolului. pentru a pazi pe crestini de ratacirea in confuzii si pentru ai conduce pe toti. in privinta caii mantuirii: 1) Sa cunoastem si sa respectam invatatura crestina. noi avem sfinte praznice si sarbatori. ei au teatre. 4. prin care primim putere de viata si de traire evlavioasa. Traieste. in porunci. noi .

unde lipseste ceva. adica dreapta invatatura a credintei . Nici nu are rost sa mai vorbim despre aceasta.Asadar. nefiind obligatorii pentru toti ? De aceea ma simt obligat sa va lamuresc ca toate cele aratate de noi. Dar iata ca exista oameni care spun: "crede cum vrei. care este in ceruri (Marc. ci si modul sanatos de judecata. de acela se va lepada si El in fata Tatalui Sau. primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte sfinte ierurgii. cu siguranta. fara a-si pune in pericol mantuirea. asa ca despre cel caruia ii lipseste acesta nu putem spune ca viata lui este buna si dreapta. asa s-au mantuit si nu pe alta cale. unde isi va gasi locul ? Desigur ca nu in imparatia cerurilor. ca si cum poti trai corect fara sa ai principii sanatoase despre lucrurile pe care ne invata adevarata credinta! Nu va amagiti. caci numai acolo se infaptuieste mantuirea. 38) ? Iar cel ce va fi lepadat de Domnul. acolo lucrarea mantuirii este pusa in mare pericol si este compromisa. care este unul singur. asa se mantuiesc. sau ca unele ar putea fi lasate deoparte. de se va lepada cineva de cuvintele Lui "in neamul acesta desfranat si pacatos". mergeti sub calauzirea pastorilor duhovnicesti si veti ajunge. in imparatia cereasca si va veti mantui. ca s-ar putea lipsi de unele. participarea la toate rugaciunile Bisericii si ascultarea de pastorii legitimi . sau despre moarte si viata noastra viitoare. iar nu altminteri. 8.respectarea poruncilor. unde toate acestea conlucreaza. Pe de alta parte. Acesta este raspunsul. sau despre oricare dintre dogme. este suficient sa traiesti corect si nu te teme de nimic". Caci ce fel de mantuire poate astepta cineva care nu pastreaza invatatura adevarata a credintei si a Bisericii si gandeste gresit sau despre Dumnezeu. a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacut lui . Insa ma tem de nu exista printre voi cineva care sa judece stramb aceste lucruri? Nu gandeste oare careva ca nu toate cele aratate sunt la fel de trebuitoare. raspunsul direct si singurul raspuns pentru toti cei ce intreaba: Ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica? Toti cei ce s-au mantuit. sau despre mijlocul restaurarii fiintei noastre. primirea sfintelor Taine. si toti cei ce astazi se mantuiesc. fratilor! In alcatuirea vietii adevarate nu intra numai comportamentul. aflati si pastrati in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si. mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos.toate acestea sunt esentiale in lucrarea mantuirii. sau nu sunt toate trebuitoare tuturor. sau despre actuala stare decazuta a noastra. lume si om. cand insusi Domnul ne spune ca.

ca umblatul pe la biserici. Asadar. ca de exemplu "firea indeamna. 23). 9) ? Desigur ca este nevoie. se aseamana cu acela care. de orice fel ar fi. al carei fund il gaureste chiar el. sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile si usor de implinit. pot astepta acestia. Isi distruge singur fundatia pe care vrea sa-si ridice casa. este intr-adevar nevoie pentru mantuire si de fapte vizibile de evlavie. a curateniei sau a neagonisirii. fara sa primeasca putere de la Dumnezeu prin Sfintele Taine. 17) si ca nedreptii. o data primit. o viata bineplacuta Domnului este traita in intregime dupa voia lui Dumnezeu. sunt constientizate prin experienta personala si sunt marturisite de toata lumea. nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. sau cu cel care vrea sa traverseze un rau cu o barca. "Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati". la inceput este asemenea unei mici scantei. prin participarea activa la randuielile sfintei si dumnezeiestii Biserici. . suntem neputinciosi si nu putem face un pas pe calea cea buna fara ajutorul deosebit al harului. Mai exista unii care cred ca-si pot chivernisi singuri mantuirea. 19. intru viata si curata evlavie. care apoi se incinge. Am explicat deja ca noi. si fara sa le incalzeasca prin sfintele slujbe si rugaciuni ale Bisericii. cand este spus clar ca. prin ei insisi. pazeste poruncile (I In. Mt. cazuti fiind. dar nu numai de acestea: este obligatorie si implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. repet. numai traieste corect". micsorandu-si greutatea pacatelor cu unele interpretari deformate. impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor? Ce fel de mantuire.Dumnezeu. Nu poti merge fara picioare si nu poti zbura fara aripi. spune Domnul (Mt. ca acest har se primeste in Sfintele Taine si ca. a fidelitatii conjugale sau oricare alta. in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta. 3. inima cere". la fel. 23. de vrei sa intri in viata. Ce fel de mantuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti. devenind flacara. 23. cel ce spune "crede cum vrei. a infranarii sau a harniciei. adica in Domnul Iisus Hristos si in dumnezeiasca Sa invatatura. iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis. ca de pilda porunca dreptatii sau a milosteniei. nu poti ajunge la imparatia cereasca fara implinirea poruncilor. 6. Toate acestea sunt de la sine intelese.

Iata de ce avem atata nevoie de ajutorul sfatului intelept al preotului. Domnul i-a ales pe apostoli. din punct de vedere duhovnicesc. o voce vie. poate ca multora. 13). Sa-I multumim Domnului ca este asa! Noi suntem orbi. mai rau: sunt asemenea semintelor ingropate inca in maruntaiele pamantului. a carei sarcina este sa-i ridice pe toti la starea barbatului desavarsit. ca vom citi si vom vedea singuri de ce anume avem nevoie. ca singurele lor relatii firesti cu preotul apar o data cu necesitatea savarsirii unei Sfinte Taine sau a altei slujiri . "la masura varstei deplinatatii lui Hristos" (Ef. sau.Dar iata ca exista persoane care spun: tot acest spirit eclezial este necesar celor simpli. Cum de li se pare unora si. la fel. incalzindu-i cu sfintele ierurgii si indrumandu-i cu sfaturi pe drumul cu multe fagasuri spre desavarsirea duhovniceasca. spirituala sau sufleteasca a lui Dumnezeu. De n-ar fi asa. Sunt jalnici acesti oameni! Egoismul si slava desarta le mananca oasele. suflete simple. in situatia mea concreta. care primiti totul fara impotrivire si care va supuneti cu bucurie fiecarei chemari a Bisericii! Sunteti asemenea copacilor saditi langa ape izvoratoare. pietros sau nisipos si care abia dau slabe semne de viata. laolalta. care-si dau roadele la buna vreme. viscoleste si scoateti afara pe o asemenea vreme un om neimbracat cum se cuvine: cat credeti ca va rezista ? Exact in aceeasi situatie se afla cel ce se instraineaza de Sfintele Taine si de toata Biserica noastra de viata datatoare. iar celor ce inteleg esenta lucrurilor le este suficienta numai slujirea mentala. sfintindu-i cu Tainele. acestea trebuie sa mi le explice altul. si noi avem nevoie de o calauza care sa ne arate calea spre imparatia lui Dumnezeu. Sa nu spuneti ca indrumatorul tuturor este cuvantul lui Dumnezeu. asemanatori unor firave fire de iarba crescute pe pamant uscat. inchipu-iti-va ca afara ploua. as fi nevoit sa cutreier pe carari intortocheate si sa ma aflu in permanenta primejdie. care si-au stabilit impreuna-lucratori pe presbiteri. 4. Fericiti sunteti voi. Iar cei ce inteleg lucrurile in felul lor sunt. acestia si-au predat misiunea episcopilor. alcatuiesc pastorirea cea randuita de Dumnezeu in Biserica. iscusita. Cuvantul lui Dumnezeu contine indicatii generale pentru toti. ninge. care au incoltit inainte de vreme sau prea tarziu. In sfarsit. in foarte multe situatii avem nevoie de o persoana care sa ne ia de maini si sa ne scoata din valmasagul de ganduri si de sentimente in care ne arunca uneori vrajmasul si propria noastra neintelegere. Toti acestia. dupa cum orbul are nevoie de un ghid. dar ce anume am eu nevoie.

Cel care nu primeste sau nu accepta ceva dintre acestea. Toate acestea sunt cu totul esentiale in lucrarea mantuirii. paseste plina de sine prin locurile publice. Mandria! Care dintre noi nu a intalnit-o? Care dintre noi nu s-a intepat in spinii ei? Cine nu a indurat batjocura si biciuirile ei? Cu totii o cunoastem din viata noastra. impreuna. si negresit vei ajunge la imparatia lui Dumnezeu si te vei mantui. Din toate cele spuse reiese din nou aceeasi concluzie. se arata trufasa si ingamfata prin piete. trairea potrivit poruncilor. Biserica lui Dumnezeu este tamaduitoarea care contine in alcatuirea ei leacul care vindeca orice boala a duhului nostru. Dupa cum in bolile trupesti leacul este vindecator numai atunci cand este compus din toate substantele prescrise in reteta. vindecarea poate avea loc numai cand primim toate stihiile care intra in componenta singurului nostru leac spiritual: crestinismul sau Biserica. Alearga pe strazi. Respingeti ceva dintre cele ce intra in mod necesar in componenta crestinismului sau a Bisericii. deci nu va veti mantui si nu veti vedea imparatia cereasca. cunoaste si pastreaza in inima tot ce te invata Sfanta Biserica si. 14). mai intai de toate. asadar. Amin. Sfantul Teofan Zavoratul Despre mandrie indeobste Sa privim. si pentru toti. mandria. sub calauzirea pastorilor legiuiti. mergi neclintit pe calea poruncilor pe care le-am primit de la Domnul Iisus Hristos.bisericesti ? Unii ca acestia uita ca "unde lipseste carmuirea. acela nu-si va lecui neputintele si nu va evita suferinta. Scoateti afara din componenta leacului trupesc oricare dintre aceste puteri. pentru acela nu este mantuire. expusa mai inainte: daca vrei sa te mantuiesti. si va veti lipsi singuri de leacul care va este atat de trebuincios si veti ramane. si acesta isi va pierde eficacitatea. primind dumnezeiestile puteri prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate sfintele ierurgii si rugaciuni ale Bisericii. lumea cade ca frunzele. in aceeasi stare de nevindecare si de cadere. sunt necesare toate. in boala duhului nostru. Partile componente ale leacului sunt acestea: invatatura ortodoxa. Sfintele Taine cu slujbele bisericesti si carmuirea pastorilor. 11. caci o intalnim adeseori. izbavirea sta in prisosul sfatului" (Pild. O aflam pretutindeni unde traiesc oameni. Troneaza plina de importanta in fotoliile moi ale . la fel.

Intra chiar si in biserica. goala. Prima. decat numai rautatea. Ea vrea sa straluceasca si sa uimeasca. este slava desarta. slava omeneasca si stapanire asupra lumii intregi. dar putea el. ne trufeste in ochii nostri. ne prinde cu laude lingusitoare. bogatii si slava. Patrunde pana si in chiliile calugarilor. Uneori chiar se avanta spre inaltimi ametitoare. sa trezeasca in el nazuinta dupa dobandirea slavei. ridicandu-L pe muntele inalt al ispitelor. Firea ei nu ii ingaduie sa se ascunda. Dupa cuvintele sale: "diferenta dintre aceste doua . si cu atat mai ingrozitoare va fi prabusirea. inofensiva la prima vedere. Marele cunoscator al virtutilor si patimilor omenesti si fin psiholog al vietii duhovnicesti. Facea multe fagaduinte. Nu s-a coborat in adancul suferintelor si umilintelor. unde ni se poate face usor rau de inaltime si de unde ne poate dobori cu usurinta in prapastia vesnicei pierzanii. ci L-a ridicat pe loc inalt. Ea singura se arata pe sine si. mai intai. ci cauta. cu atat mai adanc ae va azvarli de acolo. ne ridica pe inaltimi. Treptele mandriei Slava desarta Trei sunt treptele mandriei. asa face si cu noi. ne proroceste belsug. Ea razbate din orice persoana de vaza. si trece increzatoare si multumita de sine pentru a fi vazuta de toti. desarta. Slava desarta inseamna cautarea slavei omenesti paguboasa. ne asaza pe un loc inalt. fagaduindu-I lucruri mari: imbelsugare. pentru a fi vazuta de pretutindeni. cauta sa stea la inaltime. manifesta o trufie fariseica. Cand diavolul L-a ispitit pe Iisus Hristos a facut-o pe inaltimea unui munte. sa dea ceva? Nu. pentru ca el insusi nu are nimic. Vrea sa fie obiectul atentiei si al admiratiei tuturor.institutiilor. socoteste ca slava desarta si mandria sunt momente diferite in evolutia aceleiasi patimi. oare. sulemenita si fardata. Mandria cauta sa urce tot mai sus. mandria si focul iadului. Sfantul Ioan Scararul. Este plina de sine. ce nu ne este propriu. Asa cum a facut duhul cel viclean cu Iisus Hristos. ne cumpara cu fagaduinte mincinoase si inselatoare. Diavolul este viclean si nu-l inalta pe om dintr-odata la o inaltime ametitoare. asa cum Dumnezeu Tatal a facut mai tarziu cu Mantuitorul. se iveste aproape la fiecare fereastra. Si cu cat ne ridica mai sus pe scara mandriei. trufasa.

Slava desarta nu cunoaste nici un fel de oprelisti si hotare. Luca 2. Aceasta patima isi arata intreaga sa vrajmasie fata de Dumnezeu inca din pantecele mamei. ba chiar si cu patimile sale. ca sa nu fie cunoscut de ceilalti postul meu. mai cu seama. 103. Oriunde voi azvarli acest spin el tot cu varful in sus va sta. Omul iubitor de slava desarta a simtit gustul dulcetei otravitoare a slavei omenesti si de aceea cauta numai lingusiri si laude. mintea. slava desarta ma cuprinde. totul poate . sunt stapanit de slava desarta cand postesc. Si mai neobisnuit este faptul ca slava desarta se poate strecura chiar si in sufletul credincios si evlavios. voiesc sa tac. Cu ce nu se lauda. iar mandria sfarsitul". Un astfel de om incepe sa se laude chiar si cu faptul ca il slaveste pe Dumnezeu. straduintele. cu frumusetea.. oare. tot astfel si slava desarta se lauda cu toate virtutile. virtutile. 31) Psaltirea. sarmanul. Ea gaseste pretutindeni prilej de iubire si lauda de sine. El. Cuvantul lui Dumnezeu striga totdeauna si pretutindeni: "Fie slava Domnului in veac!" (Ps. este plina de preamarire adusa lui Dumnezeu si de cununi de lauda pentru lucrarile Lui minunate (Ps. caci in toate isi poate afla hrana." Mare nenorocire este slava desarta. 137. ingaduindu-mi insa o anumita mancare. Si iata. 135. 3. imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de desertaciune. Sfantul Ioan Scararul are dreptate atunci cand il numeste pe omul iubitor de slava desarta "crestin inchinator la idoli". Iarasi sunt stapanit de modestia mea.. iubitorul de slava desarta uita ca si el este chemat sa aduca slava Creatorului. vesmintele. indragostit de sine. 32.145-l50). darurile. Iubitorul de slava desarta cauta si inseteaza dupa slava atunci cand aceasta apartine numai Dumnezeului Celui Vesnic (Deuter. Incep sa vorbesc. Sfantul Ioan Scararul a dezvaluit acesta in chip deosebit in urmatoarele cuvinte: "Asa cum soarele straluceste la fel pentru toti.14). Slava desarta este inceputul. iarasi slavei desarte ma predau. De pilda. iarasi ma stapaneste slava desarta pentru chibzuinta mea.patimi este aceeasi ca dintre copil si barbat. schimbandu-le in haine nearatoase. un om? Cu bogatia sa. De aceea. se crede el insusi dumnezeu si cauta slava pentru sine.

Atat de adanci sunt radacinile slavei desarte in inima omului incat. primii oameni. nu cunosteau nici mandria. Daca slava desarta rasarita in sufletul inca nevinovat al copilului nu este grabnic inabusita. O. Slava desarta nu face diferenta de neam sau clasa sociala. iar daca li se spune cumva ca hainutele sau jucariile lor nu sunt frumoase se simt ranite si incep a plange. bratarile si papusile lor." Aici. . cata slava desarta umple inima unui baietel care a primit ingaduinta de a purta putin ceasul unchiului! El iese afara la prietenii lui de joaca si incepe sa se laude in fata lor. si poate o vor avea si aceia care vor citi acestea scrise de mine. Fetitele se lauda cu rochiile. se lauda. De cand a devenit vrednic de plans. ca leau citit. va creste curand si va deveni boala primejdioasa pentru acel suflet. cu profunzimea sa de cuget. in rai. Nu ingaduie nimanui sa atinga pretiosul obiect. Blaise Pascal. Oamenii insemnati afla in maretie prilej de slava desarta.. sa rasara floarea otravitoare a slavei desarte. cu palaria sa. inca de timpuriu. si aceia care citesc cele scrise vor sa se mareasca cu aceasta. Dar si simplii muritori stiu sa afle in sine ceva cu care sa se mareasca. slava desarta este rezultat al caderii. Iar cand uimirea si invidia incep sa se zugraveasca pe chipurile celorlalti. Si filosofii vor sa ii aiba pe ai lor. si bucatarul. in ironia lui Pascal se poate distinge durerea sa in fata situatiei tragice in care se afla sufletul omului cazut. si fiecare vrea sa aiba admiratorii sai. poate am aceeasi dorinta. Priviti-i pe cei mici! Si in inimile lor curate incepe. si aceia care scriu impotriva acestui lucru vor sa castige slava. ci dadea salva Creatorului sau. si eu. a inceput sa inseteze sa fie fericit si laudat de altii. nu a cautat slava. care scriu acestea. si hamalul.sluji ca prilej de slava desarta. Pana la caderea in pacat. Cata vreme omul a fost vrednic de fericire. exprima acest fapt in urmatoarele cuvinte: "Vanitatea este atat de adanc inradacinata in inima omului. tot astfel si slava desarta se poate incuiba in orice om. Si intr-adevar. si slujitorul. incepe sa se mandreasca cu funda. nici slava desarta. sau chiar cu pana de la palarie. ca aii scris bine. incat si ostasul. daca acesta nu are nimic deosebit cu care sa se laude. Indeosebi femeile au slabiciunea de a se lauda si a se bucura cand sunt laudate. Asa dupa cum o boala poate atinge pe oricine.. atunci slava desarta si bucuria micutului trufas nu mai are granite.

spune Sfantul Ioan Scararul. nu savarseau ei. ci si la oamenii duhovnicesti. sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta. interesant este si faptul ca slava desarta poate sili pe om sa se nevoiasca. si cea mai buna fapta de va savarsi. carturarilor si fariseilor fatarnici!" (Matei 23. Iar daca la mireni ea este primejdioasa. Pentru ca. nu are nici un folos din aceasta. nu trambita inaintea ta. Nu in zadar slava desarta este asemuita de unii Sfinti Parinti cu o mica furnica taratoare. Pentru aceea si Iisus Hristos ii povatuieste pe ucenicii Sai: "Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei. astfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Mantuitorul sugereaza aceeasi pazire atenta de slava desarta si in rugaciune. ei au auzit din gura lui Hristos cuvintele pline de osanda: "Vai voua. aici. precum si indeobste in savarsirea tuturor faptelor bune si bineplacute. trebuie sa se inteleaga truda duhovniceasca si virtutile dobandite. despre care ne relateaza Sfanta Evanghelie. Dar toate aceste nevointe duhovnicesti sunt atat de nefolositoare celui stapanit de slava desarta pe cat de nebunesc este a turna apa intr-un urcior spart. sa se trudeasca. in clipa in care te lauzi cu binele pe care l-ai savarsit l-ai si pierdut. "Furnica"." Prin bogatii. Tu insa. Acela care se slaveste pe sine. iti primesti deja rasplata aici si te lipsesti de rasplata in ceruri. de va cauta slava omeneasca. Care vede in ascuns. cand faci milostenie. sa se roage. ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau. oare. si in post. Dar prin puterea legilor duhovnicesti. "asteapta secerisul graului. adevarat graiesc voua. poate distruge marile roade ale virtutilor. Pe langa aceasta. sa posteasca si sa dea milostenie. la oamenii duhovnicesti este aducatoare de pierzanie.14). din dorinta de slava desarta toate faptele bune? Si in loc sa primeasca rasplata de la Dumnezeu pentru nevointele lor. Oricat de mica ar fi ea.1-4). daca vei cauta slava de la oameni. ca sa fie slaviti de oameni. Furnica se bucura ca va avea prilejul sa fure un bob.Intalnim slava desarta nu numai la cei din lume. cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite. cand faci milostenie. iar slava desarta asteapta strangerea bogatiilor. iti va rasplati tie" (Matei 6. Deci. . iar slava desarta se bucura ca se va putea lauda cu nevointele savarsite. si-au luat plata lor. Fariseii.

dupa intelepciunea dumnezeiasca. cotcodacind. Trufia A doua treapta a mandriei este trufia. Satana este cel care il asaza pe omul trufas pe o treapta mai inalta decat cea pe care se afla iubitorul de slava desarta. Iata cat de ucigatoare este paguba pricinuita de slava desarta. spune plin de intelepciune Sfantul Ioan Scara-rul. iar al doilea. asemenea aceluia care risipeste tot ce are. care oricat ar castiga. iar faptele bune." Nebunia slavei desarte consta in faptul ca te sileste sa te trudesti in zadar. nu vor avea nici o valoare. Omul slavei desarte se multumeste numai sa iubeasca totul la propria lui persoana. asemenea fluturelui. ca isi istoveste trupul. acela negresit va fi jefuit de hoti. . "isi pricinuieste siesi doua rele: primul. Trufia se naste din slava desarta. Si cel care isi arata multora comorile. Acela care se slaveste pe sine si-a castigat deja rasplata si nu are ce sa astepte sa-i fie dat in viitor. Numai pacatele sale il vor insoti. el se lauda inaintea tuturor cu bogatiile pe care le-a adunat. Tot astfel si demonii rapesc de la omul stapanit de slava desarta binele savarsit. De aceea. Gol se va infatisa si in lumea de dincolo. pe cand trufasul este atat de indragostit de sine incat nu numai ca isi admira la nesfarsit propriile calitati. Crestinul iubitor de slava desarta este intotdeauna nechibzuit. rapindu-ti rasplata pentru truda." Omul stapanit de slava desarta seamana cu gaina proasta. asa precum fluturele se naste din omida. care i-ar fi putut fi de folos pentru a birui pacatele. Dar in felul acesta nu-si face decat ei rau. astfel incat sa fie auzita. Din desertaciune. risipeste imediat tot castigul. ca pe langa aceasta nu primeste nici o rasplata pentru truda sa. caci de cum o aud oamenii ii si iau oul. El este totdeauna gol. "Acesta il face pe om sa fie asemenea unui muncitor. fara sa lase ceva si pentru ziua de maine. "Nevoitorul stapanit de slava desarta". aici si placerea este mult mai mare. dar chiar nu ii place aproape nimic din ceea ce vede la ceilalti.Sfantul Episcop Teofan Zavoratul numeste slava desarta cel mai vatamator si lingusitor vrajmas. dar si ameteala pricinuita de inaltime este mai puternica. trufia zboara in inalt. De cum a ouat un ou ea se lauda. Daca slava desarta se multumeste sa se agate.

Daca este econom si modest in imbracamintea pe care o poarta. sa lumineze. Iar cel manios singur isi atata focul suferintei lui. Si pentru ca vede ca trufia celorlalti stinghereste zborul propriei sale trufii incepe sa umileasca si sa osandeasca pe toti si toate. Omul trufas nu se multumeste sa-si stie suprematia.El gandeste despre sine ca este cel mai destept. Trufia are un orizont mai larg de cuprindere. il da in vileag cu cruzime in fata tuturor. Iubitorul de slava desarta traieste mai putine clipe amare decat cel trufas. al falsilor sai prieteni si lingusitori. Si atunci gandul tainic pe care-l are este urmatorul: "Vedeti cum e acela! Cat de rele sunt faptele lui! Cat de josnic ii este sufletul! Eu nu'sunt ca el!" Daca vede la rivalul sau virtuti. cel trufas nu stie de ce sa se mai bucure: de laudele care ii sunt aduse sau de umilintele pe care el le arunca asupra ceilalti. cel mai desavarsit. Cel trufas este si manios. il va huli ca fiind fatarnic. Daca este evlavios. Cel mai adesea strans legata de trufie este si pizma. Vrea sa straluceasca. dar chiar rade de ele cu o ironie amara.m. El nu se satura nici cu recunoasterea venita din partea celor apropiati lui. Cel iubitor de slava desarta asteapta numai laude si din ele se desfata. sa fie cinstit de toti. iar aceasta poarta cu sine propria pedeapsa. Daca vreun rival al sau este daruit cu daruri si se remarca prin ceva. nu numai ca nu se pleaca inaintea lor. Pe cand pentru cel trufas chinul pricinuit de trufie incepe inca de aici. Ea nu rabda nimic care sa o umbreasca. Ea promite victimelor sale . atunci il va numi orgolios si iubitor de slava.d. Trufia se aprinde de la focurile iadului. La omul iubitor de slava desarta pedeapsa se afla mai mult ascunsa dincolo de mormant. Si in plus va cauta ca toti ceilalti sa fie de acord cu el. El vrea sa fie cunoscut de un cerc cat mai larg de oameni. cel mai vrednic. Iubitorul de slava desarta se simte bine si in cercul re*strans. Daca nu sunt dintre acestia atunci el se desfata chiar si cu laudele pe care el singur si le aduce: "Vezi. local. cat esti de frumos! Ce tinuta dreapta ai! Ce podoabe frumoase porti! Cat de frumos canti!" s. il va numi zgarcit. de pe pamant. Slava desarta are o vedere obtuza si se multumeste numai sa-si vada calitatile si sa culeaga laude pe seama lor. Daca cumva vede vreo patima la vreun rival de-al sau.a.

mari desfatari, imbatare ametitoare, marire in ochii celorlalti, cand de fapt nu duce decat la rusine inaintea oamenilor intelepti si izgonire de la Dumnezeu. Omul trufas, oricat de destept ar parea in ochii proprii, el nu este, de fapt, decat un biet nebun. El crede ca va afla o desfatare inalta pentru sufletul sau in satisfacerea propriei trufii, dar precum un narcotic, ca si cum ar lua opium, de fapt, prin trufie, se otraveste singur pe sine. Cate nelinisti, cate griji, cate patimi clocotinde nu vom afla in sufletul omului trufas iubitor de marire! Acesta crede ca are intotdeauna dreptate. Dar, oare, pot toti oamenii din lume sa fie de acord intru toate cu el? Si iata, de cum se vede contrazis, fierbe si incepe sa sufere. El este indragostit de sine insusi si vrea ca si ceilalti sa-l cinsteasca, sa se minuneze de el. Dar, poate el sa faca din toti oamenii admiratorii sai? Unii incep sa-l critice, altii chiar sa il dea in vileag. Iar el nu poate sa suporte asa ceva si incepe sa sufere cumplit. Numeroase sunt suferintele trufiei nebunesti, inca de aici, de pe pamant, dar negrait mai grele sunt suferintele pricinuite de aceasta in lumea de dincolo. "Acela care se inalta pe sine, se va smeri", spune Mantuitorul. Pentru trufie dreptatea cereasca a ales cea mai cumplita pedeapsa, umilinta, si anume umilinta vesnica si nesfarsita. Trufia este o trasatura diavoleasca. Asa cum diavolul isi afla desfatarea in aceea ca pricinuieste suferinte si necazuri oamenilor, tot astfel si cel trufas cauta ca prin acoperirea de rusine, osandirea si dezonoarea adusa celorlalti sa ramana el la loc de cinste printre oameni. Trufia isi aduce singura lauda. Tot astfel se lauda si fariseul in templu, osandindu-l pe vamesul care se caia. Ea nu suporta alte pareri, nu poate indura sa fie criticata. Cel trufas isi vede numai propriile calitati si se supraestimeaza. Despre ceilalti vorbeste cu mandrie, uneori cu bunavointa, rareori cu ingaduinta, dar cel mai adesea cu dispret. Ii subapreciaza pe cei egali lui. Este crud si grosolan cu cei aflati pe pozitii inferioare, iar pe cei mai talentati decat el, sau pe cei aflati in pozitii mai inalte ii trateaza cu condescendenta si mila, dar daca se lanseaza intr-o discutie mai deschisa cu acestia, veti vedea ca, dintre toti acestia, tot pe sine se va pune pe primul loc. Desigur, si in trufie exista diferite trepte si nuante.

Unul este trufas intr-o masura mai mica, un altul este parjolit de marire de sine. Unul simte ca trufia este o patima, dar parca neputincios sau lipsit de vointa de a lupta cu ea o ascunde cu dibacie, pe cand un altul este trufas cu nerusinare. Aici joaca un rol insemnat si treapta de dezvoltare mentala, educatia si cultura generala a celui stapanit de aceasta patima. Cel neinvatat va fi un prost trufas. Intelectualul este un trufas rafinat, daca putem spune astfel. Cel neinvatat se va certa in chipul cel mai grosolan daca este contrazis sau dat in vileag cu ceva. Cel cu educatie va cauta sa te cucereasca prin unele calitati ale lui, in asa fel incat sa te castige ca lacheu al iubirii lui de marire. Dar si intelectualul, sub influenta mandriei care mocneste in el, poate sa foloseasca mijloacele grosolane ale celui neinstruit. Si la unul, si la celalalt patima ramane, in esenta ei, una si aceeasi. Ea este asemenea sarpelui: daca o calci, te musca. In societate, unde se dezbat unele probleme de interes general, cel trufas se va da in vileag prin faptul ca intotdeauna ii place sa-si impuna propria parere. El este dispus oricand sa se contrazica cu ceilalti, gaseste intotdeauna ceva de obiectat, este mare maestru in critica, si se simte extrem de jignit daca tocmai el este cel criticat sau contrazis. Trufasul iubeste batjocura. Acesta gaseste intotdeauna la ceilalti ceva sa zeflemiseasca. Neajunsurile caracterelor acestora sunt, mai cu seama, jucaria preferata pentru gura lui necurata. Daca insa nu are nimic de obiectat la vreun om desavarsit, incepe sa batjocoreasca nasul sau barbia stramba a acestuia. Omul trufas poate creste in mandria sa pana acolo incat sa ajunga sa batjocoreasca pe toti si pe toate, cu exceptia propriei persoane. Trufia ii face pe oameni rai, neprietenosi, artagosi, sa tina minte raul, maniosi, neiertatori si vesnic dusmanosi. Puneti doi oameni mandri sa traiasca impreuna. Asezati-i intr-un palat mare si frumos! Prea mici li se vor parea spatioasele incaperi. Nu se vor putea suporta unul pe celalalt. Se vor certa neincetat. Fiecare dintre ei va considera ca el are dreptate. Daca ciocnesti doua pietre de cremene vor iesi scantei, nu faina. Cel trufas nu se va domoli niciodata. Daca cineva ii va da un sfat bun sa fiti siguri ca nu-l va urma. Va face fiecare tot dupa voia sa, chiar daca aceasta nechibzuinta a sa ii va pricinui mari necazuri.

Trufia tulbura linistea familiilor, a satelor, insangereaza sezatorile, nuntile si oamenii, razvrateste orasele, aprinde lumea intreaga si ii invrajbeste pe oameni unii cu altii. Nimic nu distruge viata in prietenie si randuielile in comunitate mai mult ca trufia. Ea destrama, caci nu cunoaste nici smerenia, nici dragostea, care sunt singurele care unesc, contopesc si zidesc. Tot omul trufas isi este siesi un fel de dumnezeu. Si asa cum divinitatii i se acorda o atentie si o cinstire deosebita, tot astfel si el, dintre toti oamenii, vrea jertfe si cinstire, respect fata de persoana proprie, fara sa se simta prin aceasta dator cuiva cu ceva. Un astfel de om, odata ce s-a inradacinat definitiv in aceasta marire de sine aducatoare de pierzanie, poate ajunge cu usurinta si la cea de a treia si cea mai infricosatoare treapta a mandriei si anume mandria impotriva lui Dumnezeu insusi. Mandria impotriva lui Dumnezeu Pana la aceasta treapta se inalta Lucifer, cel fara de masura. Dar aceasta inaltime a fost atat de ametitoare chiar si pentru el, incat nu a putut sa ramana acolo si a cazut. El isi zicea in cugetul sau: "Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu!... Asemenea cu Cel Preainalt voi fi" (Isaia 14, 13-l4). Dar aceasta mandrie l-a doborat in cele mai de jos ale pamantului. Prin inselaciune i-a ispitit Satana spre o astfel de mandrie si pe protoparintii nostri in rai. Veti fi ca Dumnezeu!... (Facere 3, 5), le spune el. Si primii oameni, care au pornit pe calea inselatoare a mandriei, au cazut, si au cazut adanc, incat nu se mai puteau ridica singuri si trebuia ca insusi Fiul lui Dumnezeu, Iubirea intrupata, sa Se pogoare pe pamant spre a ne rascumpara si mantui. Veti fi ca Dumnezeu! Ce ademenire mare si minunata in aparenta! Cine nu si-ar dori sa fie ca Dumnezeu! Dar problema este ca diavolului nu ii sta in putinta sa ne faca asemenea lui Dumnezeu. El este mincinos. Fagaduintele lui sunt desarte. Ademenindu-ne catre inaltimi, ne arunca de acolo tocmai in adancuri. Adam si Eva au vrut sa fie asemenea lui Dumnezeu. Dar ce s-a intamplat? In unele privinte ei au cazut chiar mai prejos decat animalele. Se vede limpede din istoria urmasilor lor nefericiti intarirea acestui trist adevar. Si iata, din momentul tragic al caderii din rai, oamenii merg ca

niste orbi pe calea mandriei, neincetat inseteaza sa se inalte si cad neincetat. Si cu cat zboara mai sus, cu atat cad mai rau. Intregul zbucium al lumii insangerate in care traim astazi isi are obarsia in mandria nebuneasca. Ea este pricinuitoarea tuturor marilor caderi ale omului modern. Cati scriitori, cati filosofi, cati politicieni, cati cuceritori au uitat, orbiti de mandrie, ca, totusi, si ei sunt simpli muritori, si au purces la savarsirea de fapte marete si peste puterile lor si, inaltandu-se impotriva lui Dumnezeu, si-au sfarsit sarmana lor viata, unii in boli ingrozitoare, altii complet distrusi, iar altii in deplina umilinta, nebuni, iar toti dimpreuna: in iad! Dumnezeu insusi celor mandri le sta impotriva (Iacob 4, 6). Duhul mandriei contrazice intotdeauna si nu vrea sa primeasca invatatura de la nimeni. El este despotic, foarte iubitor de sine si crud. Cel mandru ar prefera mai degraba sa i se ia viata decat sa fie demascat si umilit. El doreste sa conduca si sa existe competitie. Vrea sa fie asemenea lui Dumnezeu. "Asa precum chiparosul nu-si pleaca ramurile ca sa se intinda pe pamant, nici monahul cu inima mandra nu vrea sa faca ascultare", spune Sfantul Ioan Scararul. Cel mandru nu va recunoaste niciodata ca este vinovat de ceva. Un batran foarte cunoscator il sfatuia duhov-niceste pe un frate ce se trufea, la spovedanie. Iar acesta, orb fiind, zise: "Iarta-ma, parinte, nu sunt mandru." Auzind acestea, preainteleptul batran zise catre el: "Si ce alta dovada mai vadita a patimii acesteia poti da, fiule, decat cuvantul ce l-ai spus: nu sunt mandru ..." Neamul omenesc, cazut, al veacului acestuia nu vrea sa recunoasca mandria ca pacat, ci o socoteste a fi o virtute. Atat de mult a amestecat omul sensul cuvintelor, incat nu batjocoreste mandria satanica, ci smerenia. El considera ca ceva firesc atunci cand cineva da dovada de mandrie. A fi mandru se impune ca o datorie si pricina de lauda. Orice om, astazi, trebuie sa aiba ca tel propria sa demnitate, sa-si pastreze cinstea, sa-si apere propria persoana. Dar dincolo de toate aceste cuvinte - cinste, demnitate, ambitie - se ascunde mandria nebuneasca. Dati in vileag un astfel de "cavaler" al "nobilului" orgoliu in vreun pacat al sau! Nu va

cartesc groaznic si ii invinovatesc pe toti. Si in vapaia "nobilei sale manii" va straluci chipul mandriei lui satanice. Iar dupa cuvintele Sfantului Ioan Scararul "acela care alunga mustrarea isi arata dragostea sa pentru pacat. "Cei mandri sunt nelinistiti. Daca vreun necaz se abate asupra lor. mandria este intuneric. Dupa o vreme insa. iar cand ceilalti frati aduceau lauda altcuiva inaintea lui. lupta impotriva lui Dumnezeu. Dupa cuvintele inteleptului Iui Dumnezeu. Daca mandria este o calitate morala atat de inalta. La inceput se mandrea inaintea celor asemenea lui. a inceput sa osandeasca si pe Sfantul ." Precum iubeste diavolul aurul. Daca totul se desfasoara in favoarea lor. intoarce-i si pe celalalt" (Matei 5. Sfantul Ioan Scararul. de ce Iisus Hristos nu spune nicaieri: "Fiti asemenea Mie mandri! Aparati-va cinstea! ci porunceste tocmai contrariul: "Invatati-va de la Mine. Daca li se intampla vreo nenorocire se pornesc chiar a-L huli pe Dumnezeu. nici o mustrare. 39)? Nu. Acesta nu rabda. ei se inalta pana la ceruri. asa si cel mandru isi apara patima ce se ascunde inlauntrul lui.putea indura o astfel de jignire cu smerenie crestina. ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11." Cel mandru este antihrist. spune acelasi sfant parinte. cel mandru nu are nevoie sa fie ispitit de diavol. "Cui te loveste peste obrazul drept. din pricina faptului ca prin "nobila sa mandrie"a alungat orice indrumare. si-a sfarsit viata nebun." Pentru aceasta omul mandru de astazi a ajuns la o cadere atat de adanca. si vrajmas. Sfantul Avva Dorotei ne istoriseste despre un frate de manastire din vremea sa. cum am spus. el il umilea si spunea: "Cine este acest frate? Eu nu socotesc pe nimeni vrednic decat pe parintele Macarie". "caci el s-a facut siesi si diavol. ci de indata se va infuria si va colcoti. 29). incepe cu "nevinovata" slava desarta si poate ajunge la absoluta satanizare. au duhul pornit intr-o dispozitie razboinica. si a ascuns in spatele cinstei sale toate necuratiile! "E propriu celor inalti cu cugetul sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile". care apucand pe calea mandriei. iar intunericul nu are partasie cu lumina.

] prilej de nemilostenie. care se inalta pe sine chiar impotriva lui Dumnezeu insusi si indraznesc sa huleasca preasfantul Sau nume. Sarmana omenire de astazi. cand spune ca "mandria este tagaduirea lui Dumnezeu. izvor al maniei. Caci credinta este una dintre acele calitati rare. din mandrie oarba si prosteasca. in cele din urma s-a mandrit insusi impotriva lui Dumnezeu. Nu dupa multa vreme. Fratele cel mandru a inceput sa spuna: "Cine este Petru si cine este Pavel? Nimeni nu inseamna nimic decat numai Sfanta Treime". 13. . Dar monahul cel mandru nu s-a oprit aici. Nu sunt oare astfel de oameni ateii si necredinciosii. Fara credinta omul se prabuseste moral cu usurinta si devine mlastina a celor mai respingatoare miasme ale patimilor si pacatelor. nu vor sa creada.. inainte-mergatoare a iesirii din minti.. el a inceput sa graiasca de rau in inima sa si pe acesti mari sfinti si sa socoteasca ca autoritati duhovnicesti numai pe sfintii apostoli Petru si Pavel. a patimilor si a mandriei satanice. care il inalta pe om mai presus de animale.] contabila amarnica. pornita pe calea agonisitoare de pierzanie calea mandrei necredinte. semnul nerodniciei. pierzandu-si mintile. [. i-a spus acestuia: "Frate. Neputand sa indure batjocura necredinciosilor pentru ca. vlastar al laudelor.. Avva Dorotei. oameni care s-au eliberat de orice ratiune omeneasca. asa s-a si intamplat. maica osandirii. nascocirea dracilor.. in curand vei grai de rau si pe sfintii apostoli". izgonitoarea ajutorului lui Dumnezeu. 1)? Multi contemporani ai nostri." Si in zilele noastre sunt multi oameni. Si intocmai. pazitoarea pacatelor. nu face decat sa ajute la venirea grozaviilor apocaliptice. potrivnica lui Dumnezeu si radacina hulei. Ei socotesc ca fiind o injosire sa se supuna adevarurilor credintei ortodoxe. pricina paraliziei duhovnicesti. nimicirea aproapelui. care asemenea nebunului din Psaltire spun: "Nu este Dumnezeu!" (Ps. cred in "basmele Bisericii". Adevarat graieste Sfantul Ioan Scararul. vazand cum creste mandria in acest frate. din pricina necredintei. judecatoare necrutatoare. care se vor abate asupra ei pentru lepadarea de credinta ortodoxa. [.Macarie: "Cine este Macarie? Eu socotesc vrednici numai pe Sfantul Vasile si pe Sfantul Grigorie". ei se declara necredinciosi.

Domnul imi ia puterile ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. incepeti cu pocainta si parerea de rau inaintea Domnului pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii cel de la El primit. fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. si cu necazurile. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate. Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul . moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale. ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura. A incercat si cu mila. * . inseamna ca si boala dumneavoastra. Iar apoi trebuie sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura. ce va face ticalosia mea? Doamne. Nu pot sa spun ca asta nu s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Dati multumita Domnului. Iar ceasul mortii se apropie . Dumnezeu a trimis boala. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. spunand in sinea dumneavoastra: "Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. 38). si nimic nu a folosit. Dumnezeul meu! Cruta zidirea Ta cea neputincioasa. inmoaie sufletul si-i usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri.Arhimandrit Serafim Alexiev Despre boala si bolnav Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa. Boala smereste. ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7. Si dupa aceea multumiti din nou Domnului. fie si usor. cand va veni. Daca simtiti si vedeti ca insiva sunteti vinovata.atunci cand El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. Cand omul e bolnav. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine.si. si boala dumneavoastra este tot de la El. Vrajmasul va insufla: "Nu vei rezista". * V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu.

clatinand credinta si alungand linistea din inima. Va veti certa cu toata lumea.si iata ca Domnul v-a tintuit prin boala acasa. Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul? Neindoielnic este insa ca si lucrul acesta a fost ingaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe care va straduiti sa il pastrati cumva. imi e usor sa vorbesc astfel. Pentru toate multumiti Domnului . dumneavoastra poate ca in fapt nu va este usor sa simtiti asa.insa vrajmasul paganeste.dupa aceea va trece totul. Slava lui . sunt cu totul netrebnice. tulburand cu prorocia sa vicleana. ci stati neclintita in credinta ca boala e de la Dumnezeu si spre binele dumneavoastra.. dandu-se pe sine drept Dumnezeu.si pentru boala multumiti. din afara. Toate astea in gand . * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dar slava lui Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja.. cautati-va barbatie si in aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor.Insufletiti-va! Priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati-va insa mai putin in voia inchipuirilor. La mijloc e vrajmasul. care va tulbura.22). Fiti senin! Pesemne ca in drum v-ar fi intampinat vreo primejdie . Va vor veni in cap multe nimicuri de tot felul. Pentru a rabda cu seninatate in clipa intetirii suferintelor. Nu-l ascultati. rugati-va ca sa binevoiasca a va face sanatos.. Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita boala dumneavoastra. Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa. tuturor "prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor" (Fapte 14. De altfel. De ce? Fiindca nu ne putem inalta la ea fara patimiri. si de asemenea sa trageti oarecare invatatori din ea. Mie. vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a indura cu seninatate boala. Cine poate sa spuna ce va fi? Unul e Dumnezeu . Dati multumita Domnului. si veti fi sanatoasa. Cat si cum au rabdat ei? Ne este greu si sa ne inchipuim.. Oricum. iar dupa ce-si va face treaba va pleca.. oricum. Sa va mantuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvanteze! Gandurile dumneavoastra despre starea deznadajduita in care va aflati. Calea intr-acolo este crucea luata de buna voie sau trimisa de Dumnezeu. si mai ales a mucenicilor. Si. si veti sluji Domnului intr-o manastire.

simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc. si mai presus de toate linistea duhului. Omul care s-a insanatosit se simte indeobste innoit. Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la Domnul.Dumnezeu si pentru ca ati indurat nu fara folos boala. mai de seama decat acest neamt. in care este radacina vietii . sau va pune deoparte rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor. fiindca aseaza sufletul intr-o stare de bucurie.. Aceste puncte sunt "parghiile" si "directiile" vietii duhovnicesti. Lucrul de capetenie il constituie mancarea proaspata. cu atat mai mult in cea duhovniceasca. trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate. Invataturile pe care le-ati primit din cele intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca. Rugaciunea inalta duhul pe taramul lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al refacerii puterilor. Trebuie sa faceti in asa fel ca innoirea trupeasca sa fie . Nelinistea duhului si patimile strica sangele si lovesc chiar in inima sanatatii. se arata indestulatoare totusi pentru ingrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea ingrijire.iar dupa aceea va trimite in schimb mangaiere. unde ridica in slavi si viata ascetica. * Sunt foarte bucuros ca v-ati pus in cele din urma pe picioare. insa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va tine in socoteala ingrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui .. ci dau putere omului. aerul curat. Cei ce ridica in slavi stiinta trebuie sa asculte de el. felul mancarii este un lucru secundar. Bine ati facut ca nu v-ati supus indemnurilor lumesti. sau deplina insanatosire. Duhul umilit... iar noi avem alti dascali. lucru spre care trebuie sa ne intoarcem toata grija. Cred ca aveti acelasi simtamant. desi nu s-au refacut deplin. pe langa asta. Postul si indeobste viata ascetica sunt cel mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa infloreasca. Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii. * Hristos a inviat! Puterile dumneavoastra.iar prin duh si trupul se impartaseste din aceasta viata..

sa stati la slujbele bisericesti de obste si inca alte lucruri anevoioase sa . Sa binecuvanteze Domnul grijile dumneavoastra in aceasta privinta.. Iisuse Hristoase. si la lucru si cand nu lucrati. Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita. ca omul sa isi vina in fire. Asa sa iti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea lui Dumnezeu. alteori ca sa il izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o in scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci. * Totul e de la Dumnezeu: si bolile. iar alteori ca sa se curateasca de vreo patima. Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara incetare. Ce sa faceti? Rabdati cu seninatate sanatatea dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu . La inceput va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune. Si de la Dumnezeu totul ni se da spre mantuirea noastra. Care Se ingrijeste de mantuirea ta. acolo inauntru.insotita de o innoire duhovniceasca. daca v-ati fi hotarat sa va dati osteneala pentru mantuirea dumneavoastra.. pacatoasa. sa tineti posturi aspre. si sanatatea. ci in inima. Fiul lui Dumnezeu. alteori spre invatare de minte. E rugaciunea: "Doamne. veti alunga prin ea toata tulburarea si veti aduce pace in sufletul dumneavoastra. fiindca se prea poate sa nici nu reusesti. in vreme ce acum sedeti si umblati cum trebuie. sa faceti privegheri. iar lucrarea mantuirii cere osteneli si lipsuri.. sub sanul stang. ca si din multe alte pricini.fiindca de n-ar fi ea poate ca ati umbla cu picioarele in sus. pentru lucrarea mantuirii. si cand mergeti si cand sedeti. Sunteti bolnava cu trupul. dar va vaitati in chip mantuitor. Mi-a si venit in minte sa va indemn: apucati-va de o rugaciune scurta si face-ti-o mereu. Cum anume slujeste spre mantuire boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu incerci sa afli. rugaciuni lungi. miluieste-ma pe mine." Iar cand faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu in cap. iar dupa aceea se va spune de la sine. si nu in cer. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa. fara incetare. ca pe un canon.. Dupa ce o veti deprinde. * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati. alteori ca omul sa vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite.

boala fiicei. Si . sa alungati gandurile. Mantuiti-va! * Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. care duce la rai. Indata ce se va arata in sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti intra fara intarziere pe calea mantuirii. sa petreceti in rugaciune (a mintii si a inimii. fireste. Binevoiti a lua aminte la aceasta si a va indrepta. sa va aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii. Iata-va mantuirea! Iar cat priveste cele ce mi-ati scris despre mancare si bautura.intreprindeti. sa va bucurati cu cei ce se bucura. cuvintele vin. iar acestea din urma sunt de asa un fel. Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui Dumnezeu. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt! Vedeti unde vreau sa ajung? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte. sa nu osanditi. Atata doar: sa tineti sufletul in starea cuviincioasa.. ca lucrarea mantuirii nu se poate implini cu ele. Partea duhovniceasca va e intreaga. cat si cealalta sunt folosite in duhul credintei. Ca atare.. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si mantuirea atunci cand din gura bolnavului se aud cuvinte de cartire si strigate de nemultumire. Sanatatea si boala sunt in mainile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru mantuire atunci cand atat una. Dar ele duc la pierzanie atunci cand omul se poarta in privinta lor dupa toanele sale. Acum insa. sa hraniti smerenia. * Inca o durere pentru dumneavoastra .sa prindeti suflet atunci. si de nimic nu va tulburati. Rabdati deci. cu ele nu e nici o impiedicare daca totul este intrebuintat cu masura. si toate cele de acest fel. Iata ce va voi spune: de vreme ce ati incercat deja toate mijloacele omenesti.luati aminte! . in loc de toate acestea vi se socoteste rabdarea sanatatii subrede. avand credinta ca aceasta boala e de neaparata . nu mai ramane decat sa va impacati cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu. din simtaminte si ganduri pe potriva. cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu intru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh infrant si smerit. sa va necajiti cu cei necajiti. in a-L avea pe Domnul pururea inainte).

20. Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile sunt in ceata mucenicilor. este omeneste sa fie asa. sa stiti ca este o urmare a slabiciunii. Pacatul incepe cand in urma acestui simtamant sufletul se lasa prada nerabdarii si incepe sa se incline spre cartire. stati in picioare. cativa ani . bun de nimic. chiar daca asta nu se vede acum. In ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea. Totusi boala ne invata sa fim smeriti si supusi voii lui Dumnezeu. daca nu puteti sedea. rabdarea. acolo nu-i nici o rabdare. Simtamantul de apasare pricinuit de boala este tocmai ca sa aveti ce rabda. daca puteti face matanii. 10.trebuinta pentru mantuirea dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu incredintarea ca totul merge spre cel mai bun deznodamant. Aduceti-va aminte de mucenici. trebuie sa o alungati. Dupa aceasta impacare. Totodata. Sa va daruiasca Domnul insanatosire deplina. insa rabdau cu supunere si seninatate. de nu.. faceti cate puteti. Sa va binecuvanteze Domnul! Mantuiti-va! * Pentru faptul ca nu v-ati insanatosit inca imi pare rau. Impliniti pravila facand rugaciunea lui Iisus in tacere. inteleptiti-va! Sufletul neincercat prin ispite nu este. Atata . Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu nu-si va ingadui simtaminte necuvenite nici in vremea bolii. sedeti. stati intinsa. nu e nici un pacat in asta. * Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu. seninatatea si recunostinta fata de Dumnezeu. Este un simtamant firesc. sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica. iar daca aceasta nu va este de folos acum. care uneori erau lasati in temnita.. insa cand vine simtamantul de apasare impreuna cu dorinta de a o inlatura. Unde nu se simte apasare.5. In boala deprindeti smerenia. avand raiul inaintea ochilor. pentru rabdare. Daca nu puteti sta in picioare. sa va dea rabdare plina de recunostinta. Daca vine.. Veti vedea dupa. fiind chinuiti mereu. precum si a sotului ei. In ce priveste faptul ca intoarcerea launtrica spre Dumnezeu nu mai este aceeasi in boala.

Dar . lucrul acesta tine de voia lui Dumnezeu. si pe voi va vor prigoni (Ioan 15. ocarile. lumea ar fi iubit ce este al sau.. ca Eu am biruit lumea (Ioan 16. De veti suferi certarea. ca acelora este Imparatia Cerurilor. Dar daca veti muri sau inca vi se vor mai da zile de trait. fie in chip vazut. In lume necazuri veti avea. Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. ca si cum s-ar intampla voua ceva strain. pentru aceasta va uraste pe voi lumea. dar fiindca nu sunteti din lume. bucurati-va. ci intrucat va faceti partasi patimilor lui Hristos. incat va pregatiti de moarte. si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra. Stiti cum se calesc lucrurile din fier? Dupa ce s-a incheiat faurirea lor. ca plata voastra multa este in ceruri. 33). Bucurati-va si va veseliti. V-ati imbolnavit atat de greu. ca si intru aratarea slavei Lui sa va bucurati. De-abia ati inceput. fie in chip nevazut. ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12. si sa le tot cititi.18 si urmatoarele). sunt incinse pana la alb si apoi varate in apa rece. sa stiti ca pe Mine mai inainte M-a urat.doar: nu incetati a fi cu mintea impreuna cu Domnul. Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care lam grait voua: nu este sluga mai mare ca stapanul sau. Daca ati fi fost din lume. dar indrazniti. Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este intru voi. 6). ci Eu v-am ales pe voi din lume. Tocmai asta se savarseste acum cu dumneavoastra. Veti mai trai si va veti mai osteni. veselindu-va (I Petru 4. care se face voua spre ispita. Intariti-va intru incredintarea ca totul este de la Dumnezeu. cu atat mai mult in vreme de boala. si primiti tot ce se abate asupra dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El. Daca lumea va va uri. mintind pentru Mine.12-13). * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate. stramtorarile. Daca M-au prigonit pe Mine. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru dumneavoastra si deja le infaptuiti. Ele vor curata ochiul inimii dumneavoastra si va vor invata cum sa priviti necazurile. chiar si cele mai mici lucruri care ni se intampla. Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. Si fiti senina.. Intotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte..

care se poate face si fara pravila. ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gandul) la Liturghia savarsita de altul. Iar noi." Aceste ganduri si cele asemanatoare lor sa le tineti in minte. Sa le rabdam si sa multumim. Aveti asemenea mijloace? Aveti. cei mantuiti de Domnul.si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. Cu noi sunt Hristos. nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea." Acestea inlocuiesc orice nevointa. Totusi. si strainilor. si nu-i nici un pacat sa ne folosim de ele ca sa ne slobozim din stramtorari. Ce mare lucru ca trebuie sa stati in chilie.. insa nu proroceste ceasul ei. Sa stiti ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre. fiti senina! Nu puteti merge la biserica din pricina bolii. de vreme ce ati primit aducerea-aminte de moarte. al nostru este raiul. Dar daca sunt la indemana mijloace de a le indeparta. dupa pilda Cuviosului Nicanor . Din ele vine lumina si se risipeste intunericul.nu ca un savarsitor. mi se pare. Dat fiindca sunteti mereu bolnava. Sa se mahneasca paganii si jidovii. In aceasta privinta va lamureste Sfintul Tihon de Zadonsk. Fericita este pomenirea mortii. Boala aminteste de moarte.. de asemenea: "Noua.. * Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup.Apollo. si asta-i de la Dumnezeu. ea.locurile acestea din Scriptura este bine sa le cititi. ca nu .. harul Sfantului Duh. Maica lui Dumnezeu. nu va este greu sa va insusiti gandul la iesirea din trup. Impliniti-o dupa putere. impreuna cu aducerea-aminte de Domnul.. Nu aveti ganduri prea vesele in ce va priveste? Era in Egipt un batran duhovnicesc:. Stati cu gandul la Liturghie . nu pentru rugaciunea in sine.. crestinilor. care a zis: "Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare. Stramtorarile sunt de la Dumnezeu. e temelia tare a bunei randuieli crestinesti a duhului. Deci. Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor. Va plangeti de dumneavoastra insiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. nu ni se cuvine sa ne mahnim. ostirile ceresti si sfintii toti. a noastra este Imparatia Cerurilor. asa incat ati ramas la pravila de chilie. iar pe cele de mahnire lepadati-le..

S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei! * Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu faceti ceea ce nu va sta in putere. fie ca umple de mangaiere. Asa sa va umpleti mintea. Dumnezeu este Tatal nostru.16). Sa mai aveti inaintea ochilor... bucura-te. iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra. si pe fiica dumneavoastra indemnati-o sa faca acelasi lucru. asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg. in ciuda stramtorarii pricinuite de boala. Trebuie sa adaugati insa "daca este voia Ta. 6. fiindca Dumnezeu este pretutindeni. insemnati-l in scris. Sa aveti intotdeauna o foaie de hartie pe masa. Indurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul.. * .. Daca Dumnezeu va va da vreun gand ziditor..mergeti la biserica (nu din lenevie. Sfintele Taine sunt sanii prin care ea ne da laptele harului. La biserica... Si celelalte ganduri bune sa vi le insemnati in scris. Atunci toate rugaciunile pentru ea se vor impreuna si vor alcatui un glas de trambita. ci din boala)? Cand va rugati. Sa binecuvanteze Domnul si va doresc toata mangaierea. Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. Doamne!". si pe toti casnicii dumneavoastra. fiind bolnava. deschise.. Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decat orice boala fiicei. Si El fie ca insanatoseste. Evanghelia. Cititi mai des Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Cititi cate un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvant. nu sunteti indatorata sa mergeti. in stare sa atraga luarea-aminte a Domnului. Deplina supunere fata de Domnul. cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul.. va faceti de fiecare data biserica lui Dumnezeu (II Cor. si Apostolul. * A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat.

ca sa puna la incercare credinta ei si a parintilor ei. slujba va fi o poliloghie. dar rugandu-se sa nu spuna "Da-mi sanatate". credinta dumneavoastra este fara putere. si necazul. Iti multumesc.. Nu este nimeni care sa se indurereze pentru bolnava. dupa cum este buna sanatatea. ci "Fie voia Ta.. Slujbele le-ati comandat . Sora dumneavoastra sa se roage mai cu osardie lui Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca acest lucru e pentru ea mantuitor. Dar cine se roaga cu durere pentru bolnava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. si saracia. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt lucrurile. Doamne! Slava Tie. Si atunci ea va ramane bolnava toata viata sa. Doamne! Daca asa este placut inaintea Ta.insa. Binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra ta! * E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. fie voia Ta! Cred ca si boala este buna. ca sa se mantuiasca. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe care le-ati comandat? Daca nu. la fel si cu liturghia... Daca nimeni nu suspina din suflet. dand bani ca sa se roage altii. iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi. De la Dumnezeu totul este mila si boala. La fel cu proscomidia. Milostivule Ziditor!" Deprinde-o sa citeasca. si sa scrie. este un semn al milei lui Dumnezeu. si asa sa se mantuiasca.. si sa faca lucru de mana. Doua molifte pe saptamana si pomenire la proscomidie. Si de unde sa se indurereze ei pentru toti? ..Cereti ajutorul doctorului. dumneavoastra v-ati lepadat de pe umeri orice grija. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme. Dimpotriva. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indurereze cu sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care ii pomenesc la slujbe. Si cereti mijlocirea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari (numai la vrajitoare sa nu mergeti). Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora dumneavoastra. S-ar parea ca este destul. dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului.

Si ajutati mai mult saracilor... imi pare foarte rau. Nu numai celor care umbla pe strada... ci dati usurare unei familii apasate de saracie. . Cartirea e deja pacat.. acolo sa dati. Lucrul cel mai insemnat este insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Cine nu se simte plin de barbatie ... Multi insa nu s-au folosit de acest mijloc. asteptand insa ajutorul de la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.mai bine sa ceara ajutorul doctorilor. Impotrivirea dumneavoastra la indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda. Totul e de la El.Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita. pe toti! * Ca nu este pacat sa te tratezi.. Atunci durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si inaltata mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu.. dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit de pret. Pomenirea la liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie. El ingaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a inconjurat cu mijloace de vindecare. la Liturghie. Sa va binecuvanteze Dumnezeu pe voi. fie sa indurati cu seninatate boala. ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava. Sa va ajute Domnul fie sa va insanatositi..asa cum suntem noi toti. Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii. In biserica. pacatosii . ci precum Dumnezeu vrea. Vedeti deci unde sta puterea! Mergeti la slujbe dumneavoastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea in cartire. chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati... fiindca ea arata o mai puternica impreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau.nu ca sa existe degeaba. Sa fie nu precum voim noi. Dumnezeu a facut si doctorii si doctoriile .. Si treaba va iesi bine. Unde sa dati Liturghii? Unde va trage sufletul. in aceasta privinta nici nu incape vorba. frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales cand dupa "Pe Tine Te laudam" se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu: "Cuvine-se cu adevarat".

ˇ Cand sufletul nostru doreste felurite mancaruri. cu exceptia mormantului. rautatea si abaterea de la telul propus. infranarea . dar acesta este un lucru foarte inalt.. Daca insa ajungi sa domini aceasta stapana. ca sa-ti calesti rabdarea. apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne provoaca placere. da pantecelui hrana care-l umple si este usor de mistuit pentru ca prin saturare sa-i inlaturam pofta neastamparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de infierbantare ca de bici. betia ˇ Lacomia intru cele ale mancarii determina in viata calugareasca toate caderile. te vei afla in primejdie! ˇ Masa dragostei risipeste ura si darurile curate inmoaie sufletul. tot datorie este si a te trata atunci cand esti bolnav. ˇ Robul pantecelui socoteste cu ce mancaruri va sarbatori praznicul. De este cu putinta. de te va stapani insa aceasta tirana. . Domnul sa va indrepteze ca sa aveti cea mai buna asezare sufleteasca! Sfantul Teofan Zavoratul Postul. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi intr-un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. dar asta presupune o mare indrazneala. dar masa luata fara luare aminte care aluneca in lacomie este maica indraznelii si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pantecelui.imbuibarea. pe cand robul Domnului cu ce daruri se va imbogati. Sa inlaturam deci mancarurile care ingrasa.Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie.. ˇ Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dand nastere celor mai fanteziste si mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate. Poti sa nu te tratezi asteptand vindecarea de la Dumnezeu. atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire. Poti sa nu te tratezi. oriunde. incredintandu-te voii lui Dumnezeu. Sa cercetam si mancarurile care umfla pantecele si fac vanturi si vom afla ca acestea starnesc si poftele. el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea impotriva unei asemenea preaviclene patimi. si atunci fiecare "off" i se socoate drept vina omului. aici are loc doar bucuria plina de recunostinta.

ˇ Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut.” (Ps. cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate. insa cel ce-l ingrijeste. iar cel ce se lupta cu el il ingusteaza si astfel vom ajunge postitori din fire. ˇ Mintea postitorului se roaga cu trezvie. nu inceta sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapanului si atunci desigur vei primi indemnuri spre infranare. lasa-le sa se usuce si strangandu-se se vor micsora. se umfla de mandrie. Iar azima este cugetul neumflat de mandrie.12) ˇ Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului. ˇ Sa se lipeasca de inima ta cuvantul celui ce zice: ”Cand ma tulburau dracii m-am imbracat in sac si am smerit sufletul meu…. lupta-te prin priveghere. cel ce a pus stapanire pe ea isi deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina . sila si greaua patimire a postului. si rugaciunea mea s-a lipit in sanul sufletului meu. ˇ Cand te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din pricina slabiciunii. Band bautura. iar stapanul patimilor este pantecele nesatul. ˇ Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-l largeste. caci limba se intareste mai vartos cand este starnita de multimea mancarurilor ˇ Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult. ˇ Asupreste-ti pantecele si cu adevarat iti vei pune atunci lacat gurii. ˇ Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei manca neincetat ierburile amare si azima. Saturarea seaca izvorul lacrimilor.izvorasc apele plansului. ˇ Sezand la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa vei putea impiedica putin patima. 34. pocainta sau spre smerenie.ˇ In inima lacomilor se misca visuri cu mancaruri iar in inima celor ce plang. visuri de judecata si de chinuri. ˇ Cel ce-si stramtoreaza pantecele isi smereste inima. uscandu-se insa stomacul .

lucru care nu trebuie nicidecum facut decat doar din vreo pricina binecuvantata.cheama numele lui Dumnezeu in ajutor si te va odihni de acest razboi. Un alt semn al lacomiei pantecelui este a voi sa mananci inainte de ora randuita. ia cate putin.10) . omul isi stapaneste firea sa vinovata. ia si mananca suspinand pentru osanda ce ti-o va aduce placerea aceasta. sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui.ˇ La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti.Cand vezi cugetul indulcinduse la gandul unei mancari si urmaresti sa o ai neaparat sau inaintea tuturor. iar de sunt unii care sed cu tine la masa. Dar dupa cum am spus. infranarea consta cand chiar flamand fiind. umbla cu incredere. Vorbind de lacomia pantecelui Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de buna randuiala. caci zice: ”Cel ce umbla drept.Nu te opri ci lupta impotriva gandului aducandu-ti aminte ca mancarea se va preface in ceva urat mirositor si ca vom fi judecati ca unii ce ne-am saturat in vreme ce altii flamanzesc sau se infraneaza cu desavarsire. iar la calugari . Ia aminte deci la tine insuti si la tot ce-ti sta in putinta ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea.” (Proverbe 10. ci pazestete sa nu te repezi la mancare fara de randuiala. inceteaza sa mai mananci. sa nu le ceri din propria vointa. ˇ Daca lacomia pantecelui sta in aceea ca cel stapanit de ea se sileste pe sine sa manance chiar satul fiind. De pune insa stapanire pe tine incat nu mai poti manca cu buna randuiala. ˇ Ce hrana sa-mi randuiesc zilnic? . ˇ Cat despre poame. dar de ti le vor da. ˇ Ce sa fac parinte cand patima nu se iveste inainte dar se strecoara in vremea mancarii? Sa ma opresc de la mancare? . iar de staruie . Daca-ti este foame. ca sa nu bage ei de seama. Dar in toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta. mananca dar osandeste-te tu insuti. De inceteaza pofta. ˇ Care este semnul lacomiei pantecelui? . nu trebuie sa incetezi indata a manca. Lasa-te calauzit de indrumarea lui Dumnezeu.A-ti stabili hrana pentru fiecare zi in chilie inseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie fara rost. implineste-ti trebuinta cu paine sau alta mancare de la care nu ai razboi. ci cu buna randuiala si impinge mai vartos acea mancare inaintea altora.lacomia pantecelui.

ˇ Si pentru ca ai spus ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face nimic. ci orice ai afla. ca sa se intareasca trupul . ˇ Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mananci si de doua. sa parasim bunatatile ce ne sunt puse inainte. omul intreg. ˇ Omul sa ia seama ca folosind la nevoie vreo mancare placuta sa nu se lase biruit de placere si chiar de se va intampla si aceasta. acestea nu-ti aduc osanda nici nu sunt spre sminteala. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca pe om. staruind noi in ele. ˇ Cat despre mancare.ˇ Cat priveste mancarurile. dupa ce a trecut sa se ocarasca pe sine. ci trebuie sa fie un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte ganduri sau convorbiri folositoare. ˇ Mananca taind cat poti placerea de la fapta aceasta. fa dupa puterea ta ca sa tai din paine si din bautura caci Dumnezeu a primit cei doi banuti ai vaduvei si s-a bucurat mai mult decat toate darurile. Trupul nu este despartit de suflet. ci trebuie lasate atunci mai slobod in anumite privinte. de trei si de mai multe ori. sa nu fie intristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si in timpuri de boala si de slabiciune. de aceea ele au rostul sa intretina trupul si prin el. sa primesti cu stapanire de sine si ramai flamand si nu satul dupa ce ai mancat. sa-ti fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu si fi-i incredintat ca nu vei fi osandit. Deprinde mai intai de toate neindraznirea si te vei mantui. componentele ei fiind in fapt ratiuni plasticizate ca sa nu mai vorbim de trup care e sustinut in viata lui de suflet si este la randul lui o ratiune plasticizata impletita cu multe ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea sufletului. ˇ Cand nu mananci si nu bei cu risipa nici din placere. sau asteptand osanda pentru ea. sa nu ne ingrijim prea mult de trup caci se intampla ca aceasta sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne arunce in griji si astfel. Mancarea este si un dar al lui Dumnezeu. mancarurile nu sunt pregatite fara ratiune omeneasca si nepotrivite cu ratiunea plasticizata a trupului. ˇ Actul mancarii nu trebuie nicidecum sa ramana o fapta pur trupeasca. Aceasta consta in a nu lua nimic cu pofta.

ca o osteneala a sufletului. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la paine. Din acest motiv si firea. slabeste din saracirea celei de deasupra. de Apostol. iar dracul sa se laude zicand: ”L-am biruit!”. pe care Sfantul Pavel a numit-o si ”taiere duhovniceasca imprejur a iudeului ascuns”. ci asupra celor ce sunt mereu in miscare si plini de tulburare. viata lui saraca si semintele. (Evagrie Ponticul)34 ˇ Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: ”pe piept si pe pantece”. Dar imita si vrajmasul adevarului. pe acest drac.din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. M-as mira daca vreunul. si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. urmarind infranarea fara masura. indemnandu-l la ravna lui Ioan Botezatorul si a incepatorului pustnicilor. si: ”Nu cele ce intra in gura spurca pe om”. aratand inrudirea lor prin vecinatate. Caci placerea nu stapaneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti. ar mai putea lua cununa nepatimirii. caci aceasta se zice infranare. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. voind sa arate apropierea acestor patimi. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. Iar in privinta infranarii de la anumite bucate. . ci aceea care taie din cugetare gandurile patimase. va pierde si pe cea masurata. dracul descurajarii. retragerea cea mai de pe urma. pornirea spre desfrau vine din lacomia pantecelui. ca pe legumele ierburilor”. Caci aceasta randuiala au cercat-o fratii. sa fuga cu rusine. atunci impinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma. untdelemn si apa. punand in minte celui ce se infraneaza. iar daca se aprinde si se intarata. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta. luptand mult si adeseori nu izbuteste sa strice infranarea intiparita. gasind-o foarte buna. Antonie. nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvant ca sa nu mancam ceva. parasind locul. si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa. care a implinit alergarea in foame si sete. Iar daca se descurajeaza cineva auzind acestea. cuvantul ”vei umbla”. saturandu-se cu paine si cu apa. aducandu-i inainte si cele privitoare la Daniil. sa-si aduca aminte de vasul alegerii. ”mancati-le nimic cercetand”. de la o vreme trupul nemaiputand-o pastra din pricina slabiciunii. Astfel. Dar mai mult decat din acestea. (Evagrie Ponticul)34 ˇ Cand dracul pantecelui. Caci daca slabeste aceasta patima. ci a zis: ”Iata am dat voua toate. a numit organele de impreunare ”cele de sub pantece”. ca neputand rabda acesta retragerea indelungata si neomeneasca. Deci infranarea de la anumite bucate e lucru ce ramane la alegerea ta.

cumpatarea. oamenii cinstiti. Si foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi. ci si alunga toate virtutile. iar noi. de catre Facator. rostogolindu-se si inaintand mult. care starnesc placerile ticalosului de pantece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate. De fapt mancarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de daramare ale virtutii bine intarite. Caci stapanind si tinand ea puterea. neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu. cum nu vom fi socotiti. (Nil Ascetul)34 ˇ Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si dobitoacelor. cu ratiune. tot asa lacomia pantecelui pune in miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii in vremea foamei. risipeste patimile curvie. care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor. a rasturnat corturile madianitilor. toata iarba campului. tot asa painea de orz a israelitilor. clatinand si daramand statornicia si taria ei. nedosebindu-se intru nimic de nalucire. cad si se nimicesc toate virtutile: infranarea. adica ale sufletului pasnic. am iesit cu totul din vechea randuiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor. ca sa fie voua si dobitoacelor spre mancare”. mai necuvantatori decat acelea. cu drept cuvant. ”Iata v-am dat voua. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a daramat zidurile Ierusalimului. rabdarea si toate celelalte. dar si de aceasta destul de rar? De aceea le .de acolo isi primeste puterea. iar felurimea mancarilor darama si surpa la pamant intaritura virtutilor. Dar lacomia pantecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe aceasta. iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort. Fiindca hrana saracacioasa. Aceasta a aratat-o Ieremia acoperit. barbatia. Caci precum mai marele bucatarilor isi da toata silinta sa slujeasca pantecele si nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri. precum belsugul alunga virtutile. mancand iarba si indestulandu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa raurilor. fiindca ei sunt cei ce au dus desfranarile in Israil si au amagit mare multime dintre tineri. caci toate cele ce inconjoara virtutea sunt intarite si sigure. Pe de alta parte. numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei. Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de obste. daca dobitoacele raman intre hotarele firii. dar stricand-o prin nascocirile noastre intr-una mai desfatatoare. rostogolindu-se. iar Ierusalimul zid. zicand ca mai marele bucatarilor din Babilon a daramat de jur imprejur zidurile Ierusalimului. zice Dumnezeu catre oameni. tot asa putinatatea surpa intariturile pacatului. tragandu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului.

Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea. nascut din lucrarea patimii dinauntru si din bautura de vin. iar mintea lui e robita de fierberea poftelor rele. Cand trupul e sanatos.sunt putine si placerile de sub pantece. o fiule. (Diadoh al Foticeii)34 . tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gandeasca. e ca un porc gata de junghiere. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul decat atata cat trebuie ca sa-i inlesneasca lupta. sa fie ingrijit. ingrasat cu felurite mancari si cu bautura de vin. neingaduindu-le patima sa se linisteasca in nici o vreme. le-a semanat dorinte furioase. pofta nesaturata dupa placerile desfranate. ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea in fecioria adevarata si in cumpatarea deplina. incat uita cu totul de o astfel de dorinta. neputand sa se impotriveasca placerilor trupului. iar mintea innoieste-ti-o cu virtutile mai inainte insirate. si ingrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse inainte. Caci ingramadirea sangelui pricinuieste imprastierea duhului. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti. spre pastrarea neamului. (Marcu Ascetul)34 ˇ Precum trupul ingreunat de multimea mancarilor face mintea molaie si greoaie. dar cu masura. pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mancare grasa. sa i se infierbante peste masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca in ea intunecare si impietrire. lasand la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. cand legea firii le-a randuit impreunarea pentru insamantarea aceleiasi specii. Ba de dragul poftei duhovnicesti. iar cand e slabit. odraslita din belsugul si felurimea mancarilor. in cealalta vreme asa de mult se instraineaza. Caci un singur timp al anului le starneste aceasta simtire. prin conlucrarea Duhului. vei lua singur incredintarea prin experienta. ca nu cumva prin focul indoit. Caci acestea nu ti le randuim si hotaram fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic. incat nici nu stiu totdeauna de deosebirea intre barbatus si femeiusca. (Nil Ascetul)34 ˇ Subtiaza-ti deci trupul tanar. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. posomorata si neiubitoare de cunostinta. Dar oamenilor. tot asa cand e slabit de prea multa infranare face partea contemplativa a sufletului. trebuie sa fie chinuit atat cat trebuie. turnata din afara. indemnandu-te si sfatuindu-te cu dragoste. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul. ci. Caci trupul tanar. Deci mancarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului.

(Diadoh al Foticeii)34 ˇ Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la inceput au inaltat cladirea virtutilor fara supunere si pentru ca sunt necercati in nevointele . iar pe cele semanate de Duhul Sfant in ea le va face sa rasara foarte infloritoare si cu mult rod. de mancari si bauturi dulci cei ce se lupta impotriva pacatului. ceea ce-i mai mult. nu trebuie sa umble dupa bauturile drese. dar de o vom scalda in multa bautura. folosindu-ne de dreapta masura. care sa o impinga spre zugravirea pacatului. nu numai ca vede in somn cu patima chipurile zugravite de draci. neafemeiata. ea ramane intreaga lipsita de naluciri si. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc. (Diadoh al Foticeii)34 ˇ Cei ce vor sa-si infraneze partile trupului care se umfla. asa si pamantul inimii. ci isi plasmuieste si in sine anumite vederi frumoase. va preface in spini si maracini toate gandurile ei. Caci nu trebuie sa se foloseasca. Caci infierbantandu-se madularele ce servesc la impreunarea trupeasca de caldura vinului. acreala si amaraciunea luptei. pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive. zice.ˇ Precum pamantul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samanta curata semanata in el. ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34 ˇ Domnul nostru Iisus Hristos. ca sa ne lase (imi pare mie) o pilda invederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem in timpul sfintitelor nevointe. va scoate la iveala. Ce-i lipseste doar vinului. fiindca deschid drumul spre pantece belsugului de mancari. Caci acreala este proprie nevointelor. (Diadoh al Foticeii) 34 ˇ Cand mintea noastra inoata in valurile bauturii. ca pe niste amante. ci si insasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta tematoare de Dumnezeu. curate. fara sovaire. de vom folosi vinul cu masura. Dar s-a mai adaugat si isop in buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul in care ne putem curata. iar curatirea e proprie desavarsirii. a fost adapat cu otet in vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti. mintea e silita sa-si infatiseze vreo umbra placuta a patimii. imbratisand cu foc nalucirile sale. dar inecat de multe ploi aduce numai spini si maracini. semintele ei firesti. Se cuvine deci ca. invatatorul acestei sfintite vietuiri. Caci daca nu s-a nascut in minte placerea. sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie. ci sa rabde mai degraba.

ci se vor vindeca. e pascuta de pacat. chiar de-ai fi foarte intelept. caci in iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta decat a ne bizui pe intelepciunea noastra. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea comuniunii. si tuturor oamenilor. Insasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara a cere sfatul altora. cand insa s-a oprit. caci a-ti inchipui ca esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. ci ceea ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu recunosti solul tau real pe care trebuie sa cladesti. ele nu vor progresa inspre rau. in general se ratacesc. Inchipuirea ca esti ceva se iveste atunci cand nu esti ceea ce-ti inchipui. sau ca numai Dumnezeu este solul tare pe care poti sa cladesti tainic. fiind fara temelie sunt biruiti. De aceea desertaciunea este si se numeste neexistenta. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce inaintand pe incetul pe drumul lipsit de mandrie al supunerii. chiar si-n cele evident bune. Cei ce au inaltat stalpi sunt cei ce de la inceput intra in viata singuratica. se fac de nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor. nu mai am ce sa zic! ˇ Cei ce se supun intru Domnul cu simplitate strabat un drum bun neintaratand asupra-le viclenia demonilor prin iscodirea cu deamanuntul (prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce porunceste parintele). Ea este impreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de smerenie. . Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare. ˇ Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire. care cand este sincera si curata este adevaratul bine.(Descoperindu-ne ranile. Nu refuza sa inveti. au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabinduse. ˇ Totul merge bine pana cand intiistatatorul nu inceteaza a te mustra.smerite ale supunerii. ˇ Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta. Inainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator. sau vrei sa acoperi lipsa a ceea ce vrei sa arati ca esti. ˇ Inchipuirea de sine ii face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de slava. pana la sfarsitul vietii. ˇ Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa scapi de cea viitoare. ascunzand in ea mandrie. de aceea. iar de ne va porunci.

ci cu totul jalnic ca un tata sa smulga painea de la gura pruncului flamanzit. Eu cunoscandu-l nevinovat de acuza pe care i-o aducea pastorul. . iar in al treilea si cel mai important rand. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50 de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa atata osteneala. caci zice cineva: ”Dragostea nu gandeste raul. Sa mai stii apoi si aceea parinte ca. iar altii au spus ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari. nefiind observati vreme indelungata si nemaifiind pusi la incercare prin mustrari si ocara.” (I Cor. dispret. zise. dar inteleptul imi zise: ”Si eu stiu parinte ca este nevinovat. apoi. oferindu-le un exemplu de virtute printr-un altul. n-am socotit niciodata ca-mi porunceste el.5). prin insulte. maracini de trufie.” (II Tim. putand fi de folos si altora. diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapanire pe dansul. ”Privindumi superiorul. Altfel ar decurge de ici trei mari greseli: in primul rand se lipseste pe sine de rasplata ce o poate primi de pe urma mustrarii. Unii mi-au spus ca aflanduse in abisul smereniei. tot asa este un rau procedeu al pastorului de suflete fata de sine si fata de ucenic. aflandu-ma singur cu staretul ii luasem apararea economului. pentru ca se intampla adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor. ca pe Insusi Hristos. aducator de roade si fertil. ˇ ……. s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii.ˇ Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti. pierd cu timpul virtutile avute caci desi este pamantul bun. umilire si batjocoriri. alergand ca niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. de desfranare ori de netemere. Atunci stateam rugandu-ma Domnului ca inaintea jertfelnicului si nu ca inaintea oamenilor. dar precum nu este bine. ca unii ce sunt socotiti virtuosi. cearta-i pe ei cu timp si far’ de timp. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cand a scris lui Timotei: ”Mustra-i. povatuieste-i. acela de a nu-i dobandi acestuia cununi de biruinta asupra pacatului prin mustrari continui atat cat stie ca poate suporta. din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei. nemaifiind udat cu apa umilirii nu va produce decat spini. ˇ …… Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batran intrebandu-l ce a cugetat stand in genunchi dinaintea mesei. ci Insusi Dumnezeu. din credinta si dragostea ce le am fata de dansul. 13. nu o face. Nimic rau nu am cugetat despre pastorul meu.

mai in toate zilele fiind izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. il lasa sa plece. caci stia cuviosul ca indura aceasta incercare cu vitejie. de altfel. Si i-am spus: ”Frate Avakir. ma minunez cum poate ramane cu oarecare folos intr-un loc unde este retinut doar printr-o falsa si inselatoare ascultare. fatarnic si nerabdator. nu se departeaza de el ci dimpotriva mai degraba si-ar varsa sangele decat sa faca aceasta. ei mi-au raspuns zambindu-mi si nu .” Acesta mai inainte de a se savarsi.Mina. superiorii mei ma pun la incercare pentru a deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi facut vinovat in vreo ceva.” Iar daca el nu este astfel legat. ˇ Angajandu-ma odata intr-o discutie cu oarecare dintre acei foarte viteji batrani despre viata anahoretica. pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecand la culcare nemancat?” Si el a raspuns: ”Crede-ma parinte. multumesc Domnului si voua pentru ca m-ati ispitit astfel spre mantuirea mea. Cunoscand eu deci intentia lor. Iscodindul eu pe el daca nu cumva i-a venit somnul stand in genunchi inaintea egumenului.4. ce se afla de 15 ani in manastire si pe care-l vedeam mereu nedreptatit aproape de catre toti. Si cu adevarat parinte Ioane. caci iata. ˇ Odata am intrat in vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate al carui nume era Avakir. nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Hristos. mi-a adeverit ca stand culcat la pamant a rostit toata Psaltirea. impreunat si unit . mai ales daca s-a intamplat ca prin pastor sa i se vindece ranile sufletesti aducandu-si aminte de cel ce zice: ”Nici ingerii. ca aurul numai prin cercare se lamureste. Si l-a lasat fericitul sa zaca la pamant pana la vremea slujbei. il trimise intr-o seara sa urce la staretie si sa faca metanie egumenului cerandu-i dupa obicei binecuvantarea. sunt 17 ani de cand am ramas neispitit de diavoli!” ˇ Voind odata proestosul sa-i puna rabdarea la incercare minunatului barbat cu numele . ei insisi mi-au spus la intrare in manastire ca pana la 30 de ani obisnuiesc sa puna la incercare pe cei ce se leapada de lume. sunt 15 ani de cand cuget astfel. la care el mi-a raspuns: ”Sufletul legat de Hristos prin iubirea si credinta fata de pastor. le-a spus parintilor: ”Multumesc. nici capeteniile. cu usurinta le rabd pe toate si iata. apoi mustrandu-l si ocarandu-l ca pe un iubitor de aratare.2) Iar eu m-am impotrivit acestui adevarat calauzitor al sufletelor punandu-i inainte slabiciunea firii noastre omenesti care face pe multi sa paraseasca obstea din pricina mustrarilor motivate sau nu.

fara o oarecare intentie de a ma ironiza: ”Noi. stapaneste-ti mintea cea de nestapanit in placerile ce infierbanta trupul. condu cu fraul intelepciunii senzualitatea care se avanta fara de rusine. la toate ispitele. uneori pot fi insuportabili. leaga-ti limba pentru a nu te avanta nebuneste in discutii contradictorii.” (Fil 4. Atunci intru aceasta ne vor cunoaste toti a fi cu adevarat ucenicii lui Hristos. preaintelepte puterea celui ce a zis intru simtirea sufletului ca ” toate le pot intru Hristos Cel ce ma intareste. daca Duhul Sfant a pogorat peste tine ca roua curatitoare peste Fecioara Maria.3). spala picioarele fratilor intru zdrobirea inimii. imi zise cu bucurie: ”Daca ai in tine o.arunca-te la picioarele lor cu adanca umilinta. daca puterea Celui Preainalt te-a umbrit ca si pe ea prin rabdare. batjocurilor. gol. intra in arena luptelor duhovnicesti. soarbe bautura batjocurilor in fiecare ceas ca pe o apa a vietii. Vino. caci David dupa . Castiga-ti linistea mintii in miscarile si agitatiile madularelor. am socotit de aceea ca trebuie sa ne multumim a incepe un razboi pe masura noastra si de aceea preferam sa ne luptam cu oamenii care. zise iarasi bunul prieten. ocarile. fiind materiali ducem o viata inca si mai aplecata spre cele materiale. ceea ce e cu mult mai de preferat decat cu demonii care pururea se salbaticesc impotriva noastra. redu-o la grija de tine insuti si arata in mod sincer aproapelui tau toata dragostea si simpatia. imbraca platosa credintei care nu poate fi patrunsa si nici sparta de necredinta fata de povatuitor. intrucat in comunitate traind. Astfel mintea nu slabeste defel.fa-te indraznet cu sufletul in mijlocul tulburarilor.” ˇ Unul din acei pururea pomeniti parinti care avea o mare dragoste pentru mine dupa Dumnezeu si-si deschidea sufletul mie. ne iubim unii pe altii. ci ramane mereu linistita si nemiscata. sau mai vartos . leaga-ti ochiul prin grija de moarte caci el voieste in fiecare moment sa iscodeasca frumusetea trupurilor. iar ceea ce este mai minunat . Aseaza-ti portari aspri si neadormiti la poarta inimii tale. Poarta crucea in suflet si infrange-ti mintea intr-insa precum ai infige nicovala in lemn pentru a rezista la toate loviturile. lupta zilnic de saptezeci de ori cate sapte contra acestei stapane. vino sa salasluim impreuna. nedreptatilor cu care una dupa alta poate sa fie ciocanita. dar alteori se imblanzesc. mintea iscoditoare care voieste intru lenevie sa critice aproapele. Dezbraca-te de vointa ta ca si de o haina a rusinii si astfel. vino. parinte Ioane. nici patimeste vreo zdrobire. incinge-ti mijlocul ca si barbatul Hristos Dumnezeu inaintea Cinei de taina cu stergarul ascultarii si sculandu-te de la masa linistii. calomniile. Iar ceea ce este mai rar si mai cu anevoie.

sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne impartaseasca darul rabdarii. sa stie ca sufera de boala diavolului.invederat lucru este ca nu se supune ici faptei. acesta refuza sa primeasca insasi mantuirea. de aceea osteneala ii va fi zadarnica. . adica de mandrie si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai. caci cel ce este necredincios intru cele mici (in cuvant). ˇ Am uitat. iar cel care o primeste. cu sau fara durere. Daca. il va indemna sa se uneasca si sa se imprieteneasca cu tine. iar din cuvioasa ascultare nimic altceva nu va dobandi decat osanda lui insusi. Si daca nu ne-am invrednicit inca de binele unei astfel de rabdari si ascultari. ˇ Arata lui Dumnezeu. acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc. isi arata marea incredere ce o are pentru dansul. in gand si cu sinceritate credinta si dragostea ta catre parintele duhovnicesc si atunci Domnul asigurandu-l printr-o tainica inspiratie de sentimentele tale catre dansul. necredincios si neplecat va fi si in cele mari (in fapta). ˇ Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere. ˇ Cel ce se fereste si evita mustrarea indreptatita sau nu. iar cel care-l ascunde rataceste inca pe cararile pierzarii.” (Psalmi 13.ce a cautat toate cele placute sub cer.41). obtine in graba iertarea pacatelor sale. in cele din urma gasindu-se in impas spuse: ”Iata cat este de bine si cat este de frumos” nimic altceva. s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti. chiar de sustine un adevar. ˇ Cel care-si marturiseste duhovnicului tot sarpele pacatului. ˇ Cel ce nu se supune cuvantului . o iubitii mei prieteni sa va pun inainte si aceasta placuta paine a virtutii pe care am vazut-o acolo si anume ascultatori care se zdrobeau pe ei insisi prin ocari si se necinsteau din dragoste de Dumnezeu pentru ca sa fie pregatiti si obisnuiti a nu se inspaimanta de dispretuirile venite din afara. cel putin sa ne recunoastem slabiciunea stand in singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti. decat ”a locui fratii in unire. in sfarsit.

ˇ Ascultarea naste smerenia iar smerenia . pe cand cei buni o socotesc ca o paguba. uda cu lacrimile tale picioarele judecatorului si doctorului.ˇ Sufletul care cugeta mereu la marturisire este oprit de acest gand ca si de un frau pentru a nu gresi. cugeta ca toate acestea s-au savarsit prin rugaciunile parintelui sau si astfel ramane strain de orice mandrie. iar alteori sa-i faca oarecum uscati si neroditori. somnul. . le savarsim ca in intuneric si fara nici o teama. si-ti va fi de ajuns. lenevosi la rugaciune. adica: discutia inutila. chiar de-ar dobandi darul lacrimilor.liberarea de patimi fiindca ”Domnul si-a adus aminte de noi intru smerenia noastra si ne-a izbavit de vrajmasii nostri. somnorosi si intunecati pentru ca astfel convingandu-i ca n-au nici un folos de pe urma supunerii ci ca dimpotriva au dat inapoi. sa-i forteze impotriva obiceiului lor sa fie tulburati. mi-a spus: ”Ascultatorul chibzuit chiar de-ar invia morti. Copiii cei rai socotesc ca absenta invatatorului este pricina de bucurie. ˇ Cand te marturisesti considera-te ca un criminal si poarta-te ca atare in gesturi. sa-i faca invartosati cu inima. ˇ Intreband pe unul din acei preaiscusiti parinti in ce fel ascultarea naste smerenie. ˇ Atunci vom practica o adevarata si sincera ascultare cand. sa-i scoata din randuiala exercitiilor luptei duhovnicesti. Ţine-ti ochii plecati spre pamant si daca se poate. chiar de s-ar izbavi de razboiul patimilor. Caci cum se va mandri cand recunoaste ca a facut toate acestea prin ajutorul altuia si nu prin sarguinta sa? ˇ Diavolul lupta uneori si pe cei ce sunt in obste intru supunere cautand sa-i intineze. Dar faptele pe care nu le marturisim. mancarea.22-23) ˇ Constiinta sa-ti fie oglinda in care sa-ti privesti supusenia. ca si pe ale lui Hristos. chiar fiind proestosul absent.” (Psalmi 135. in infatisare si in felul de a gandi. etc. noi toti il vom socoti de fata alaturi de noi si cu aceasta in minte vom cauta sa ne departam de cele ce am inteles ca-i sunt neplacute. Caci nu-i lasa sa inteleaga ca adesea lipsirea cu buna socoteala de cele ce ni se par a fi de folos este pricinuitoarea unei adanci umilinte.

caci mai ales atunci se probeaza credinta noastra in ei ca intr-un cuptor al smereniei. prin infatisare. o prieteni. Iar semnul credintei celei mai desavarsite este acela de a ne supune fara cartire poruncilor parintelui nostru. De esti insa plecat spre aceasta. caci mi-am dat seama ca n-a castigat din aceasta supunere smerenie ci mandrie. iar in al doilea a rand. Fa asa. argintul viu. ramane totusi curat de orice intinaciune. ˇ Cei ce s-au facut slujitorii altora. iar din smerenie .ˇ Am vazut un ucenic intrerupand cuvantul proestosului sau si am pierdut orice nadejde ca va mai putea fi vreodata cu adevarat supus. ˇ Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai. De abia atunci va rasari in sufletul tau curatia desavarsita. ˇ Chip al desavarsitei supuneri sa ne fie. ˇ Trebuie sa ne incredem cu tarie in cei ce au primit in Domnul grija de noi chiar daca ne-ar porunci unele lucruri care ni se par potrivnice si vatamatoare mantuirii noastre. Din discernamant se naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta .prevederea. ˇ Fii atent atunci cand esti impreuna cu fratii sa nu te sarguiesti a te arata pe tine mult mai drept decat ei in vreo privinta oarecare altfel vei savarsi doua rele: in primul rand ii vei rani pe aceia prin mincinoasa si falsa ta sarguinta. fa-te fratilor tai asemenea si nu te deosebi mandrindu-te prin mincinoasa inchipuire de sine. chiar cand vedem ca ele sunt potrivnice celor nadajduite de noi. ˇ Smerenia se naste din ascultare. caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfranare.dreapta socoteala. ˇ Fii sarguincios cu sufletul nearatand aceasta prin trup. cuvant deschis sau subinteles. caci el coborandu-se dedesubtul tuturor. nu va alerga atunci pe drumul acesta al smereniei vazand cate bunatati ii pregateste aceasta? Despre . tie nu-ti vei dobandi decat numai slava desarta. traiesc cu trupul intre oameni dar mintea lor bate prin rugaciuni la poarta cerului. doar daca ai incetat sa-ti dispretuiesti aproapele. iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta. Cine deci oare.

iar nu bland si ingaduitor. cand insa este ocarat altul. ce voi face? . caci. arata-i inca si mai multa credinta si dragoste si prin aceasta vei cunoaste ca Duhul Sfant locuieste nevazut in sufletul tau si ca puterea Celui Preainalt te-a umbrit. vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu. cum ai bea mierea si laptele. Dar sa nu te mandresti pentru ca induri ocarile si necinstirile stapanului tau. ˇ De esti mandru alege-ti un povatuitor aspru si sever.Chiar de l-ai vedea curvind sa nu te desparti de el. Unii ca acestia sa cunoasca insa ca in felul acesta au pierdut cu totul cununa muceniciei deoarece ascultarea adevarata este renuntarea la orice fatarnicie si dorinta proprie.11) ˇ Simtind unii ascultatori ingaduinta proestosului. vei dobandi comoara in ceruri.aceasta mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: ”Gatit-ai saracului ascultator intru bunatatea Ta. . i-ati crucea si indura cu staruinta viata de obste a fratilor si fara indoiala.” (Psalmi 67. ci zi in sinea ta: ”Prietene cu ce scop ai venit aici?” Atunci vei vedea pierind din tine mandria si invartosarea furioasa.” (Matei 10. Si daca unul ca acesta ar petrece in nepasare. Dumnezeule venirea Ta intru inima lui. sa alegi de e cu putinta pe cel pe care socotesti ca nu e altul intre oameni mai sever si mai aspru ca sa te deprinda intru umilinta. ˇ Mergi. acesta este momentul cand putem dobandi mare castig. ci mai vartos tanguieste-te caci fara indoiala ai facut ceva vrednic de ocara intaratandu-l asupra-ti.22) si mergand. ˇ Eu cred ca trebuie sa pastram tacerea in fata tuturor necinstirilor ce ni se aduc. acela se va mantui. s-au inselat pe ei cerandu-i acestuia ascultari sugerate de ei insisi. bea in fiecare zi doctoria umilirii si a dispretului. trebuie sa-i luam apararea pentru a pastra legea pacii si a dragostei ce ne impreuna. ˇ Cei din obste sa pretuim mai mult ascultarea decat nevointa caci cea din urma ne invata mandria pe cand prima ne invata smerenia. Astfel staruind. ˇ Adu-ti aminte neincetat de cuvintele celui ce a spus: ”Cel ce va rabda pana la sfarsit. Iar cand fara incetare te ocaraste.

Chiar daca nu cade in neascultare. fiind incredintat ca se afla sub directa atentie si grija a lui Dumnezeu caruia ii implineste voia. De aceea nu mai are nici o frica de primejdii sau de moarte. cu cat sunt mai mult batuti de vanturi. ˇ Ascultarea este un suprem act continuu de vointa. ˇ Ascultatorul este cel ce a respins regula proprie urmand sfatul altuia. a alegerii proprii sta in a accepta pe unele ce par rele. rugaciune curata. a ezitarii. ˇ In fiecare clipa moare individul care-si face vreo voia de-a sa. iar cel ce dispretuieste .ˇ Cel ce alearga spre nepatimire si spre Dumnezeu socoteste pierdute toate acele zile in care n-a fost ocarat si batjocorit.nesocoteste si nici nu asculta. ”Iar tot ce nu este din credinta. ca bune precum Avraam implinind porunca de a-l injunghia pe fiul sau si-a imbogatit fara sa judece ascultarea pe care o avea de la inceput.). a necredintei. dobandesc o intarire sufleteasca de neclintit. cel ce asculta avand o singura datorie . dispretuieste. dupa cum arborii. Toate intrebarile. La baza acestei taieri a voii este de fapt o mare si o continua voire sau hotarare de autodepasire a ego-ului. cu atat isi infig mai adanc radacinile. Ascultarea de Dumnezeu vine din bogatia intelegeri adevarate a ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si imbogateste aceasta intelegere prin experienta continua ce o face cel ce asculta despre propasirea sa in eliberarea de mandrie. ˇ Cel ce judeca si tine seama de toate amanuntele. este pacat. deplin convins prin credinta ca nu i se va intampla nimic rau ci ca situatiile extreme in care este pus sunt doar pentru a-i incerca credinta. priveghere de toata noaptea. Prin povatuitor asculta de Dumnezeu ale Carui voi i se fac concrete prin acela. Pe toate le vede bine pentru ca nu vede nici o primejdie.sa asculte si sa implineasca intocmai ceea ce i se cere. Merge cu ochii inchisi. dormitul pe jos. ˇ Lepadarea discernamantului. asa si cei ce traiesc in ascultare. viata in simplitate e cea fara complexitati si intrebari inutile care o micsoreaza ca traire din iubire. etc.” . complicatiile si problemele sunt eliminate prin acceptarea este neconditionata a voii povatuitorului. ˇ Ascultarea tine locul si chiar depaseste virtutile ce tin de nevointa (post. dar nici nu implineste cu credinta ceea ce i se porunceste.

. Facandu-si voia lui. ˇ Prin marturisire se pastreaza sufletul in sinceritate sau intr-o transparenta deplina neavind nimic de ascuns sau acoperit de intunericul minciunii. caci in acest caz dracii care pururea starnesc cugetarea la ganduri iscoditoare il sfatuiesc cu viclenie sa faca drumul simplu n chip sucit. ˇ Cel ce porneste la ascultare cu hotarare. se osandeste pentru ca isi implineste placerea sa. dar cu puterea smereniei. in stare de smerenie. si-au robit sufletul placerilor. caci multi supunandu-se parintilor numai trupeste. suporta consecintele ce decurg din aceasta. el renunta la linistea care-l odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii aproapelui. isi supuneau trupul Duhului. este tare in smerenia slujitoare. chiar daca din nestiinta si uitare ii va lipsi ceva din cele datorate si de aceea pare celor ce privesc superficial. ci totul in lumina. ˇ Nu este ingaduit ascultatorului sa supuna vorbei multe sau iscodirii poruncile ori faptele pastorului. Deci e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteasca impreuna cu cea trupeasca nu-l va vedea pe domnul. inclinatia de a contrazice in sfaturile si poruncile primite sunt tot felul de pretexte de amanare sau de refuz a implinirii lor. vrednic de judecat.ˇ Ascultarea este si trupeasca dar si sufleteasca caci cei ce-au trait in singuratate desi nu se supuneau unui om. ˇ Cel ce se supune se judeca si se osandeste pe sine ca neputind din pricina starii lui pacatoase sa inteleaga prin el insusi cum se cuvine voia lui Dumnezeu. ˇ Cel ce implineste voile altuia cu constiinta curata. cea sucita il acopera cu tot felul de complicatii iscodite. De va incerca sa inteleaga poruncile dupa voia lui si sa le implineasca dupa cum i se pare lui ca este mai bine. El se incinge cu putere. analizele. domnul este nepatimitor si numai cei ce se inrudesc cu El in aceasta il pot vedea sau simti. pe de alta. el totusi nu e osandit de Dumnezeu. nefacind nimic dupa voia sa. binele este simplu si se percepe doar cu mintea simpla. si judecandu-se in felul acesta. de aceea cu nimic nu s-au folosit din supunerea lor caci ramanand patimasi nu-l vor vedea pe Domnul. se izbaveste de judecata lui Dumnezeu. Intrebarile. se dovedeste pe de o parte barbat puternic. nici o umbra.

sa fie tinuta in continuare. sa nu mai fie tinuta. legaturile lui vor ramane nedezlegate ”ca de ne vom judeca pe noi insine. iar de nu s-a intamplat aceasta. ˇ Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu. Astfel facandu-si din nepricepere o deprindere ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si patimile caci ii lipseste din jur orice ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea . el crede automat ca pacatul lui n-are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare. vremea nu-i de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe ori. dar despre adevarul lui Hristos ajunge sa dai marturie traindu-l si murind pentru el. 14. nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se indreapta. Impotrivirea in cuvant arata incapatanare si mandrie. Nu tine de vietuirea crestineasca a se apara si nu se vorbeste de ea in invatatura lui Hristos.31). Cat? Spune-mi! Un an. de s-au schimbat si atunci s-a implinit totul.ea dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere in toate. ca sa nu fie legat si mai tare de mania lui Dumnezeu. ci adevarul. Legand duhovnicul pe cel ce a gresit. e un semn al vietii ce se indrepteaza. trei? Dar nu ma intereseaza vremea ci indreptarea sufletului. nu vom mai fi judecati” (I Cor. a carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. voieste sa-l umileasca. Nu-l dezlega. i se pare ca a ajuns la implinirea poruncilor. pe cand legatura lui personala cu Dumnezeu nu-i ingaduie sa simta obiectiv aceasta si omul continua sa pacatuiasca. Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. iar de nu a fost spre folos in 15 ani.ˇ A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti. Daca a adus folos in scurta vreme. ci de a folosit legatura. ”Dar a suferit destul timp pedeapsa!” va zice cineva. Desigur. parere inalta . Sa nu socoteasca cineva aceasta ca cruzime si neomenie. sa-l domine. ˇ Pironeste de stalpul marturisirii orice sarpe ce se misca in tine si asa il vei ucide. El nu se impune cu argutii ale ratiunii. De nu-l voi lega eu. Arata-mi deci aceasta: de sa strapuns la inima. sa se impuna altuia. Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul. iar a le ascunde este un semn al sufletului patimas. el ar putea spune ca nu voieste sa se impuna pe sine. ˇ Cel singur neavind pe nimeni care sa-i poata proba lucrul. doi. Cine voieste sa-si faca biruitor cuvantul sau. caci nimeni ajutand pe hoti sau stand de partea curvarilor si acoperindu-i prin complicitate nu se indrepteaza. ci ca cea mai mare blandete si cel mai bun leac si multa purtare de grija.

poruncilor. Cum va putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavind pe nimeni care sa se arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde in indelunga rabdare nestand nimeni impotriva voii sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns invatatura Scripturilor pentru indreptarea naravurilor, face ca cel ce invata tamplaria dar nu lucreaza niciodata. Insusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei spala? Cum vei sluji? Decat cine vei fi cel mai din urma singur de sine petrecand? ˇ Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mahni cand nu te vor socoti astfel nici altii. ˇ Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau in vreo intinare, in vreo tulburare sau lenevire la rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din ascultare, ci sa inteleaga ca aceasta li se intampla din iconomia dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adanca smerenie. ˇ Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta daca ti le-ar dezvalui cineva. Desigur, spunandu-le tu insuti vei trece prin clipe de mare rusine insa cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti produc rusinea si inlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este trecatoare, dar rusinea obiectiva a ramanerii in pacatul nemarturisit e durabila si se adanceste mereu. ˇ La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mandria si pornirile spre placere prin ascultare. In ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor. ˇ Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa neinfranare. ˇ Daca orice corabie se poate ineca chiar avand carmaci iscusit, in mod sigur se va ineca neavind deloc. ˇ Cel smerit si ascultator nu slujeste patimii inchipuirii de sine. ˇ Semnul smereniei este rabdarea desavarsita a defaimarii. ˇ Insusirea slavei desarte a monahului e ca vrea sa fie slavit pentru virtutile sale, iar propriu trufiei este a se inalta pentru faptele sale si a-i

dispretui pe ceilalti. A celor din lume este ca vor sa fie slaviti pentru frumusete, bogatie, stapanire si pentru inteligenta. ˇ Nu-i usor a ne izbavi de slava desarta, dar se izbaveste cineva prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin luarea aminte deasa. Semnul izbavirii e a nu mai tine minte raul celui ce ne-a vorbit de rau. ˇ Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflorind pana si la mormant in vesminte, mirodenii, convoaie si cantari (cu ocazia inmormantarii cu mare pompa; aceasta se vede si in monumentele costisitoare pe care si le cladesc unii cat sunt in viata). ˇ Fiecare virtute este capabila sa nasca slava desarta; aceasta impletire tine de o etapa inca nedesavarsita a firii noastre. Patima este atat de impletita cu firea, incat ni se pare ca luptand cu patima, luptam cu firea noastra si vedem in aceasta o greutate. Numai o intelegere adanca a firii noastre ca regasindu-se deplin cand se uita pe sine, sau se preda total lui Dumnezeu si semenilor, ne scoate din aceasta stare contradictorie si chinuitoare pentru a ne ridica la starea paradoxala suprema, fericita si conforma cu ea, la starea in care nu mai esti prin tine, ci prin Dumnezeu, prin Cel ce te iubeste si pe care Il iubesti desavarsit. ˇ E propriu celor inaintati sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile, dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude. ˇ Sa ne ferim sa fim laudati cat si de a ne ferici unii pe altii in fata. Cea de-a doua este a lingusitorilor si a celor miscati de draci, prima a usuraticilor. Cel de-al doilea este ca un stricator al bunatatilor - ingerul diavolului; cel dintai este un mostenitor nesocotit, pregatit sa piarda indata ostenelile. Amandoi lucreaza impreuna pierderea reciproca. ˇ Cand vei auzi pe aproapele si prietenul tau ca te-a defaimat in dos sau chiar fiind tu de fata, atunci si numai atunci arata-i iubire si manifesta-ti dragostea fata de dansul. ˇ Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor, dar mai mare e a respinge lauda dracilor. ˇ Nu cel ce se dispretuieste si se defaima pe sine arata ca este smerit caci cum nu se va suporta cu usurinta pe sine, ba inca prin aceasta se va si mandri, ci acela care ocarat fiind de altul nu-si va imputina iubirea

catre dansul. (Cel smerit nu se tulbura cand e nedreptatit si nu se ingrijeste sa-i convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.) ˇ Nu te compara cu cei pacatosi, ci mai degraba cu cei inaintati in virtuti, caci masurandu-te cu cei dintai vei cadea in groapa inchipuirii de sine; insa masurandu-te cu cei din urma vei inainta spre inaltimea smereniei. ˇ Slava desarta se foloseste de darurile naturale si prin acestea de multe ori i-a doborat pe nenorociti. Cel ce se mandreste cu darurile sale naturale (inteligenta, invatatura, cititul limpede, elocinta, cu destoinicia si cu toate celelalte pe care le are fara nici o osteneala, nu-si va putea insusi niciodata bunatatile mai presus de fire; caci cel necredincios in putine, va fi necredincios si in multe si stapanit de slava desarta. ˇ Inceputul lepadarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii, mijlocul ei este oprirea tuturor lucrarilor gandite ale slavei desarte, iar sfarsitul este indeplinirea fara nici un regret cele ce tin de necinstire inaintea multimii oamenilor. ˇ Cel ce are grija de limba se dovedeste lucrator al virtutilor, iar nepedepsirea limbii arata desertaciunea din el. ˇ Nu-ti ascunde rusinea pe motiv ca fu vrei sa dai prilej de poticnire; trebuie avut in vedere si felul pacatului, caci nu este nevoie totdeauna de aceeasi doctorie. ˇ Cand vezi un gand in tine ispitindu-te cu slava desarta, cunoaste limpede ca-ti pregateste rusinea. ˇ Cand laudatorii, mai bine-zis amagitorii incep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednic de cel spuse sau facute. ˇ Cei simpli nu sunt cuprinsi de aceasta otrava caci slava desarta este lepadarea simplitatii si o prefacatorie continua. ˇ Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu, dispretuirea oamenilor, maica a osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inaintemergatoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, radacina hulei.

ˇ Cel ce sufera de inchipuirea de sine nu traieste ancorat in realitate. Toata imaginea este sa este un fum care-l intoxica. El iese din legatura cu Dumnezeu si cu oamenii care sunt singura realitate ce-l tine si pe el in real. ˇ Unde s-a produs caderea, acolo s-a salasluit mai inainte mandria, caci al doilea lucru este vestitor al celui dintai. ˇ Cel ce se inalta cu cugetul, se impotriveste cu cuvantul, dar cel smerit nu stie sa se impotriveasca nici cu privirea. Monahul semet contrazice cu tarie spusele altuia. Barbatul mandru iubeste stapanirea si cu toate ca-i constient prin aceasta ca-si agoniseste pieirea, totusi nu se incumeta sa-si paraseasca naravul. ˇ Cel ce respinge mustrarea cuibareste patima in sufletul sau, iar cel ce-o primeste s-a dezlegat de legatura ei. ˇ Celor mandri le este folositoare ascultarea cu supunere, o viata aspra si lipsita de orice cinstiri precum si citirea faptelor celor mai presus de fire ale Parintilor. Doar asa va mai fi poate vreo speranta de mantuire si pentru acesti nenorociti. ˇ Sa ne cercetam pururea pe noi insine si sa nu incetam niciodata ane compara cu parintii si luminatorii dinaintea noastra si atunci vom vedea ca nu le-am urmat nici macar un pas, nu ne-am pazit fagaduinta ci ducem inca o viata lumeasca. ˇ Trufia lucreaza uitarea greselilor, caci aducerea aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei cugetari. (Uitarea greselilor pricinuieste uneori inchipuirea de sine, alteori nesimtirea. Uitarea de sine din mandrie da aparenta unei cunoasteri de sine caci sinea cunoscuta prin mandrie, e o sine de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cand sinea cunoscuta prin smerenie este sinea afundata pe veci in temeiul neclintit si adevarat care este Dumnezeu. Cel mandru, nestiind de pacatele sale nu se deosebeste de Dumnezeu in inchipuirea sa si deci nu-si vede fundamentul sau; cel smerit stiind de greselile sale sau de micimea sa, isi vede fundamentul sau care-l sustine totusi pe veci, iertandu-l. rupta de realitate, mandria o contraface prin inchipuire, traieste intr-o fantasmagorie, intr-o nalucire prelungita. Golit de toate, cel mandru isi inchipuie, se autoiluzioneaza ca ar avea ceva; intunecat fiind, crede ca se

ˇ Nimicitoarea tuturor patimilor este smerita cugetare. sa ne pazim neindrazneti mai ales fata de ei caci nimic nu obisnuieste sa risipeasca dragostea si sa pricinuiasca ura ca indrazneala.) ˇ Nepoatele mele sunt caderile duhovnicesti: mania. o omule cu o bogatie pentru care n-ai depus nici o stradanie. fatarnicia. dar nu vom avea nici un folos de ne vom infrana de la una fara s-o inlaturam si pe cealalta. razvratirea. ˇ Sa indrazneasca patimasii care se smeresc caci chiar de vor cadea in toate gropile si vor fi vatamati prin toate modurile si se vor imbolnavi de toate bolile. caci cei ce au castigat-o pe aceasta le-a biruit pe toate. ti-l spunem pentru ca suntem biciuite de el.3) ˇ Cand ii vedem pe unii iubindu-ne in Domnul. caci cunoscand dinainte Miluitorul nostru vatamarea si pieirea spre care mergi ti-a trimis aceste daruri fara a cere in schimb vreo plata. nimic consistent. ura pizma. sfesnice si povatuitori invatand chipurile de vindecare a fiecarei boli izbavindu-i astfel pe cei ce bolesc prin experienta lor. El consta in a te defaima pe tine insuti in chip sincer inaintea Domnului. ˇ Nu te lauda. Mergi la prietenii tai cu cuviinta si de vei face asa te vei folosi si pe tine si pe ei. Daca mai are si lacomia pantecelui va fi tarat in patimile de rusine si va auzi cuvantul Mantuitorului: ”Doctore. sufera de doua boli si de doua orbiri: de inchipuire de sine si slava desarta. Atunci abia sa ne socotesti ca pe o panza de paianjen. caci sub masca iubirii sufletul leapada fraul pazirii sale. hula. viata dupa o regula proprie. impotrivirea in cuvant. vindeca-te pe tine insuti. ˇ Cel care vietuieste fara a fi supus unui superior nu poate dobandi smerenia dintru inceput deoarece tot cel ce se conduce singur isi .”(Luca 42. neascultarea. clevetirea. insa dupa insanatosire vor fi tuturor doctori si luminatori. de nesimtire si de ignoranta.afla in lumina dar bogatia lui insasi e saraca si in lumina ei el nu vede nimic real. ˇ Cel ce-si inchipuie ca e ceva si-i invata pe altii lucruri a caror experienta nu o are nici prin fapta nici prin cunoastere indelungata. Nascatoarele tuturor patimilor sunt placerea si viclenia. Un singur vrajmas avem asupra caruia nu avem putere. cel ce le tine pe acestea nu-l va vedea pe Domnul.

Sa nu te dedublezi prin constiinta valorii tale . dar ceea ce probeaza inima cu adevarat este primirea defaimarii. straina intru totul de adevar care socoteste ca nu-i vadita celor multi. ne indeamna sa aducem multumire plina de mandrie lui Dumnezeu. ˇ Viclenia este o stiinta. perfide. ˇ Toti cei ce voim sa ne apropiem de Domnul sa o facem in chip simplu si neprefacut. ˇ Caderea i-a inteleptit adeseori pe multi inraiti daruindu-le acestora fara voie nerautate si mantuire. Vicleanul este cel ce-si inchipuie ca din infatisarea din afara si din cuvinte cunoaste gandurile cele aflate in inima. cuget intortocheat. iar noi nu ne-am invoit. nu se scoate pe usa. sa nu le observi. incalcarea juramintelor. ˇ Cei mai multi ne numim pe noi insine pacatosi si poate ca si suntem. cuvinte mestesugite. ci sa fie ca si cum n-ar fi. ˇ Nevicleana e firea curata a sufletului care in intalnirile cu toti se poarta asa cum a fgst zidita. ˇ Cel ce s-a smerit inlauntrul sau nu e furat de buze caci ceea ce nu are vistieria. descurajare ce duce la nebunie. evlavie prefacuta. (Cel ce . fara viclenie. dorinta de a trai dupa o regula proprie. Caci El fiind simplu si necompus voieste ca si sufletele ce vin la El sa fie simple si nevinovate. ˇ Dracii mai au un viclesug subtire pe care cei nepriceputi nu-l simt si anume: dupa ce ne-au indemnat sa spunem sau sa facem ceva necuvenit. ˇ Viclenia este cuget ratacit. ˇ Trebuie sa nu-ti cantaresti propriile fapte. mincinoasa carmuire de sine. intentii ascunse si camuflate. dusmana marturisirii pacatelor. viata draceasca. sau mai vartos o uraciune draceasca. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara smerenie. pricinuitoare a rasului atunci cand sunt mustrate pacatele. indaratnicie prosteasca.aceasta e smerenie si simplitate in acelasi timp.inchipuie ca este destul de intelept intru aceasta arta de a trai in singuratate. iscodire ca si cum ar veni la lectiile unui invatator.

) ˇ Cel ce alearga spre limanul neinviforat al smereniei. ˇ Deoarece noi cu greu ne invoim sa ne smerim. ganduri.cercarea si dovedirea smereniei se face prin necinstire. Instrainarea este chipul cel mai bun al acestei nevointe caci numai cei cu adevarat mari pot rabda sa fie batjocoriti de ai lor. nu va inceta sa cugete si sa nascoceasca tot felul de planuri. unii doboara prin incercarile. iscodiri.) ˇ Cata vreme pacatuim intru cunostinta nu este smerenie in noi. ˇ Unii iau ca pricina de smerita cugetare relele facute inainte. cuvinte. bolile si prin greselile de zi cu zi inaltarea lor.maica darurilor. . fiul pacii se va chema si unul ca acesta poate dobandi pacea sufletului si a duhului . cereri si rugaciuni pana ce . decat pe Dumnezeu. altii si-au facut din lipsa darurilor . altii se umilesc prin lipsurile de toate zilele. ˇ Trebuie sa ne osandim si sa ne ocaram pe noi insine neincetat ca prin micsorarea noastra sa lepadam pacatele fara de voie. (Cel sarac e cel mai bogat daca-si cunoaste saracia. apoi semnul celei mai adanci smerenii este sa ne infatisam ca vinovati pentru pacate ce nu sunt ale noastre. nu noua ci aceluia si lui Dumnezeu. Domnul a randuit in purtare de grija si aceasta: nimeni nu-si poate vedea ranile sale precum le vede aproapele sau. de neputinta noastra. de mestesugiri. caci se bucura vazandu-ne alergand spre necinstiri ca sa stramtoram prin acestea si sa pierdem inchipuirea desarta de sine.poate rabda cuvantul aspru al unui om uracios si neintelept pentru Dumnezeu si pentru a linisti atmosfera. cu ajutorul lui Dumnezeu si prin purtari tot mai smerite si mai simple va scapa vasul sufletului sau de marea pururea bantuita de furtuna a inchipuirii de sine. ˇ Sa preferi sa-i superi pe oameni. de dragul dispretuirii. biciuind prin ele inchipuirea de sine.) ˇ Cunoasterea e intelegerea neclintita a masurilor proprii si amintirea neimprastiata a greselilor celor mai subtiri. de aceea trebuie sa fim recunoscatori pentru insanatosirea noastra. ˇ Daca chipul celei mai de pe urma mandrii este a fatari virtuti pe care nu le avem. (Este un mijloc de a ascuti constiinta de noi insine.

ˇ Increderea in sine si luarea deciziilor de unul singur ii este celui smerit o greutate greu de suportat. pe cat ii este celui mandru porunca altuia. ˇ Daca mandria i-a facut pe unii din ingeri draci. ˇ Cunoscand Stapanul ca putem intipari chipul virtutii sufletului prin purtarea cea din afara. In minte ne facem buni si in minte ne facem netrebnici. Drept aceea sa nu sovaie cei ce au cazut. ˇ Primejdios lucru este a iscodi cu dinadinsul lucrarile lui Dumnezeu. ˇ Daca culmea slavei desarte sta in a face cineva schime si fapte fatarnice chiar cand nu-i nimeni de fata care sa-l laude. pe atata trebuie sa se pazeasca pe sine cu toata grija in cele ce . cersitul milosteniei. ˇ Pe cat de multa credinta in el vede intiistatatorul la supusii sai si la altii din afara. ˇ Sa-ti fie tie chipul si pasirea. semnul lipsei slavei desarte se arata in a nu se lasa cineva niciodata furat cu cugetarea de prezenta celor ce-l lauda. scaunul. instrainarea. fara ca ele sa fie semne precise ale dobandirii ei: saracia sau neagonisirea. desarte sunt toate faptele noastre. ascunderea intelepciunii ce o avem. sinceritatea in vorbe. izgonirea indraznelii. caci sufletul se face asemenea lucrarilor din afara si luand chipul celor ce se fac cu trupul se intipareste de ele. ˇ Smerenia si fara fapte ne pune inaintea lui Dumnezeu. indepartarea de flecareala. asternutul. luand un stergar ne-a aratat calea smereniei. Toate acestea sa arate smerenia ta. hrana si toate celelalte potrivite smereniei la fel cuvantul si purtarea. haina. negresit smerenia poate face si din draci ingeri. grairea nemestesugita. Nimic nu poate smeri mai mult sufletul ca starea saracacioasa si modul de viata in care cersesti depinzand de mila altora. dar fara ea. ˇ Putem insira mai multe fapte sau cai care duc la smerenie. caci preschimbarea mintii noastre o voieste Dumnezeu. ascunderea neamului bun. iscoditorii plutesc in corabia mandriei si a inchipuirii de sine! ˇ Maica supunerii este dispretuirea de sine si dorinta cu orice pret a sanatatii. simplitatea.

dar tulburandu-te vei fi certat pentru acelasi lucru. ˇ Intai de toate sa fie intrebat cel vinovat care au fost faptele lui dupa felul lor. pazeste treapta ta si nu trece cu tacerea cele de trebuinta pentru faptul ca vezi impotrivire. ci fa-ti al tau castigul pe care l-a aruncat el. Primind slujba de a porunci. deoarece se umplu de slava desarta si de iutime. altora dezgustul.) Caci mai mult decat indreptarea lui iti va fi tie nepomenirea raului. . pentru doua motive: ca prin marturisire sa se simta totdeauna impuns in constiinta i sa ramana fara indraznire. caci pentru cei ce asculta vei lua plata pentru roadele lor. de cantitate. nu ajunge numai o parere de rau interioara. Trebuie tinut seama la aruncarea semintei de cele de fata: de timp. ˇ Multi au socotit. ˇ Unii cand preiau o conducere pierd in timpul acesteia bogatia virtutilor capatate anterior in loc sa sporeasca. intristeazate in cuget dar nu te tulbura la aratare caci intristat de el nu te vei numara cu cel ce nu te-a ascultat.le face si le spune caci stie ca toti privesc la el ca la o icoana pilduitoare si socotesc cele spuse si facute de el ca la dreptar si lege. Luand de la Dumnezeu slujba de a invata si nefiind ascultat.” ˇ Aceeasi mancare le pricinuieste adeseori unora ravna. ˇ Ia seama sa nu cercetezi cu de-amanuntul lucrurile cele mai mici caci nu vei fi urmator lui Dumnezeu& (Nu sili pe cel ce te-a ascultat de la primul cuvant cu cearta. va face si din mustrarea in fata mai multora prilej de nerusinare urandu-si de bunavoie insasi mantuirea sa. iar celor ce nu asculta sa le ierti toate si vei lua la fel de la Cel ce a zis: ”Iertati si vi se va ierta voua. ˇ Cand ascultarea o cere nu trebuie sa mai existe frica de moarte! ˇ In marturisire se arata vointa de a depasi pacatul. si ca cunoscand ce rani are sa fie trezit la iubirea noastra. ˇ Daca cineva mustrat indeosebi nu se rusineaza. de persoana. din pricina tacerii carmaciului ca plutesc bine pana ce s-au izbit de stanca. de calitate.

rascolind amintirea o intiparesc in cuget. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera. sunt marturiile neinselatoare ale unui suflet sanatos. Una ca aceasta obisnuiesc sa se intample mintii. si asa si cu celelalte. iar uneori si canta in suflet cu strigat. nici nu ingrozesc simtirea. fie auzind prin auz. nici nu arata multa vreme o forma netulburata. deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. ci imprumuta numai din dorinta de a amagi. Dar mintea recunoscandu-i din aceste semne. care intipareste in minte. Dar in nalucirile aduse de draci totul se intampla dimpotriva. ca de pilda de vuietul apelor. amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. cele ce le-a agonisit prin majlocirea trupului. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn. la cei ce calatoresc pe mare. ci mai vartos indruma-i la simplitate. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si in somn. miscandu-le. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri intre nalucirile sale. fie privind prin ochi. Caci chipurile pe care sufletul impreuna cu trupul le primeste intru sine. (Evagrie Ponticul)25 ˇ Visurile. Dar iarasi. De aceea nu trec de la o infatisare la alta. si cu sete si fara sete. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara. nici nu aduc rasul sau plansul asa deodata. care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu. iar . Ele nici nu raman la aceeasi infatisare. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa. Deci dracii. cand trupul se odihneste. trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie. se datoreste vicleniei vrajmasilor. inselaciune ˇ Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in mintea noastra si-i dau o anumita forma. vise. Sa fim insa cu atentie. Caci organele trupului stau in nelucrare. fie printr-o simtire oarecare. Este insa si o miscare simpla a amintirii. trezeste trupul. umplandu-l de bucurie duhovniceasca.ˇ Sa nu-i inveti pe cei simpli si nevinovati cele mestesugite si subtiri. cand e curata. tinute de somn. luandu-si adeseori chip de ostasi. tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie. Ci se apropie de suflet cu toata blandetea. nu poate sa-i indestuleze pentru multa vreme. Naluciri. sau fie prin amintire. vedenii. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit. sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. starnita de noi sau de sfintele Puteri. mi se pare.

judecand stiinta lui mai vrednica de crezare. Acesta il arm mereu in amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. de cele mai multe ori se abate de la linia dreapta. zicand: ”Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!” Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. ii infurie grozav. fiind inrudita cu ratacirea. iar a tine un idol in ascunzis e lucru de ocara. precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute. Asadar cei ce au predat altora grija mantuirii lor. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui neincercat intemeiat si potrivit este intr-adevar intemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara mestesug lucrurile mestesugului. Mai intai. sa-si supuna gandurile mestesugului celui priceput. celalalt ca asa s-ar cuveni. descoperirea gandurilor. aplecandu-se. (Nil Ascetul) 46 ˇ A iscodi plin de curiozitate planurile invatatorului si a vrea sa pui la incercare cele poruncite de el. insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. spre cele potrivnice. daca nu se poarta de grija. dar e primejdios si de a tine in ascuns un chip cioplit. sfatuirea ˇ De fapt Iacob. Iar aceasta se intampla celor ce au inaintat mult in smerenia cugetarii. sa nu-si lase nimic afara. care ia forma in cugetare.uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste viclenia lor. nici cel mai mic lucru. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta. Caci a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda. lepadandu-se de toate. Caci tot gandul urat. vadindu-i adeseori chiar in vis. arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le ascunda in pamantul Sichemului. spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc. S-ar parea insa ca este o oarecare contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. Cel dintai are ca regula stiinta. ci aseaza in el o intristare dulce si lacrimi fara durere. este o sculptura ascunsa. lasandu-si toate socotintele. (Diadoh al Foticeii)25 Spovedania. cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si implantand in pamant bronzul idolului. De aceea. temandu-se de . De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea ganduri. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul. Caci ceea ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. insemneaza a pune piedica inaintarii tale proprii. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara. Dar se intampla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului.

tragand necontenit cugetul intr-acolo. ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a razgandirii. si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor”. De aceea. De ce apoi si Domnul. a primit de la Dumnezeu osanda pentru furt. zice. bine stiind ca ceea ce ramane afara. imbiind bogatului desavarsirea vietii dupa Dumnezeu. ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire. pricina de imprastiere. Cum s-a lepadat Elisei de lume. e . Aceasta ii arata caldura ravnei. daca e cu putinta. incat sa nu mai fie catusi de putin tulburati de amintirile lor. cu boii. (Nil Ascetul)46 ˇ Ci. randuind celor ce vreau sa se curateasca in rugaciunea cea mare. precum acela a crezut. ca si intregul. fara martori. i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face. cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa invatator. (Marcu Ascetul)46 ˇ E primejdios lucru a fi cineva singur. si douasprezece perechi de boi inaintea lui. cum se predau pe ei insisi. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse. il va desface adeseori de la cele mai bune. iar in al doilea rand sa uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura. si felurite curse si-a intins vrajmasul pretutindeni. iar pe urma il va rupe din fratietate. le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi.pilda lui Anania. a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei neincercati in razboiul duhovnicesc. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat. asa sa predea si toate ale lor. nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vanzarea lor. (Marcu Ascetul)46 ˇ Cel ce se osteneste fara sfat e sarac in toate. (Nil Ascetul) 46 ˇ Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos. (Marcu Ascetul)46 ˇ Omul sfatuieste pe aproapele precum stie. a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele. Dar socotesc ca si Moise. dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. care crezand ca inseala pe oameni. ca sa urmeze invatatorului sau? ”Ara. De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta. Ci. sa-si rada tot trupul. iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude.

deci de regret pentru raul facut. vom putea intra in Imparatia luminii. fiind inca nedesavarsit cu varsta duhovniceasca si prunc. sau cu dorinta lui. Regretul pentru binele nesocotit nu inseamna si puterea revenirii totale prin noi insine la bine. ca sens al existentei. Binele nu ni se impune cu sila.bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te intalni neincetat cu barbati cunoscatori. Numai de vom fi luminati cunoscand si acceptand pe Hristos ca lumina lumii. nu vei umbla in intuneric. ajutorul pentru deplina revenire la bine pentru iesirea din pacat. ne unim cu El ca Dumnezeu. vom avea parte in veci de lumina. pentru ca prin ea ne vedem cum ar trebui sa fim si vedem si legatura noastra cu Dumnezeu si cu semenii. care pandesc in intuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla in el fara faclia spirituala a cuvantului dumnezeiesc. Pocainta e candela luminata. dar insotindu-te cu cel ce o are. este ca o candela. (Filocalia XII) ˇ Intunericul iadului este produsul intunericului dracilor care nu cunosc. Diavolul n-are aceasta posibilitate pentru ca rautatea lui are alte proportii si nu se datoreaza vreunei ispite straine. desi nu ai tu insuti faclia adevaratei cunostinte. prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca Tata iubitor. (Marcu Ascetul)46 POCAINTA ˇ Dumnezeu cunoscand de la inceput rautatea diavolului si faptul ca prin ispita Lui vom cadea in pacate. In noi pacatul nu s-a nascut exclusiv din vointa noastra si nici nu s-a sters orice posibilitate de bine. dar ajutorul lui Dumnezeu se uneste cu regretul nostru pentru binele parasit. astfel sporeste intunericul in care au inceput sa traiasca sufletele care n- . deci pentru mantuire ne-a venit numai prin Hristos caci unindu-ne cu El ca om. nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea intre fiarele lumii spirituale. La aceasta ne ajuta Dumnezeu. In felul acesta. (Filocalia XII) ˇ Pocainta a carui posibilitate ne-a dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul Fiului Sau cand se va intrupa. care ne lumineaza persoana. ci inclusiv propriei vointe. avand un Fiu iubitor. Noi trebuie sa intretinem flacara din ea cu untdelemnul faptelor noastre si numai de vom fi luminati prin lumina candelei ce ne vine din Hristos. izvorul de lumina al tuturor. sau nu recunosc pe Dumnezeu deci sensul pozitiv al existentei. a dat firii noastre si posibilitatea pocaintei.

este ziua. cunoastere care e lumina proiectata in sine dar si in relatiile lui cu tot ce exista. Cu cat ne incredem mai mult in Dumnezeu ca o ia in seama.” (Filocalia XII) ˇ Sa credem cu toata convingerea ca Dumnezeu ia in seaea pocainta noastra. Placerile trupesti sunt insotite de imprastierea cugetarii.) De aceea zice Apostolul: ”Cel ce se lupta se infraneaza de la toate. o intoarcere din durere si cu durere. Somnul este si el intuneric si . Pocainta este astfel o intoarcere hotarata a omului de la viata patimasa la o viata virtuoasa. Amanarea increderii ca Dumnezeu va lua in seama pocainta noastra. (Filocalia XII) ˇ Moartea este noaptea de care sunt constient si deci ma chinuie. Sa nu avem nici o indoiala si sa nu amanam manifestarea ei in fata lui Dumnezeu. (Filocalia XII) ˇ Pocainta inseamna a ne intoarce de la pacat . Caci este o insusire importanta a lui Dumnezeu mila fata de cei indurerati. ci intreg omul vechi se numeste pacat. (Filocalia XII) ˇ Pocainta fiind si un regret pentru pacatele egoismului este si o silinta de revenire in comunicare cu ceilalti. cu atat slabeste mai mult si o ia Dumnezeu mai putin in seama. Noaptea ne face sa dormim si ne indeamna la betie si acestea ne fac sa dorim noaptea. Cunoasterea iubirii lui Dumnezeu aratata de Hristos este lumina. inclusiv cu Dumnezeu.iar pacatul nu este unul. (Pacatul este intreg omul cazut in ceea ce este contrar firii lui. aceasta lumina a indepartat noaptea care ma inconjoara. betie si moarte este o identitate. ca el insusi devine acestea. Aceasta ziua. Pe de alta parte si intre somn. ele il fac pe om sa nu se concentreze in sine si sa vada bucuria ce i-o aduce fapta buna fata de altul.au voit sa-L cunoasca pe Dumnezeu. care explica existenta si da fericire din iubirea Lui ca plinatate de viata. caci si Dumnezeu o ia in seama imediat. este sensul satisfacator al vietii mele. iar unde este pocainta mare este si durere mare. Dar moartea aceasta nu este numai una cu intunericul si cu moartea din el intr-un mod oarecum constient. Pocainta ne indeamna sa ne opunem acestui om intreg cazut din normalitatea firii. Placerea impiedica de aceea cunoasterea de sine a omului. cu atat este mai puternica si cu cat o amanam mai mult. ca atare este o revolutie afectiva in viata omului. Este o silinta a omului vechi intreg de a deveni un om nou al binelui. inseamna slabirea ei.

Poate cadea prin fire din starea conforma firii. nu intrucat firea ar cere-o. XII) ˇ ”Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu. la viermele neadormit. la intunericul cel mai dinafara. ci cosmar chinuit. (Filocalia XII) ˇ Cel ce se gandeste pururea la moarte. Lipsa lor de cunostinta fiind lipsa iubirii. topeste bucuria placerii si intoarce toata pofta spre Dumnezeu.15. ca un fel de cosmar care intuneca si stramba realitatea. sau un sir de cosmaruri. Amandoua sunt la marginea extrema a existentei. la plansul cel nemangaiat. (Fil. la focul vesnic. (Filocalia XII) ˇ ”Focul si intunericul cel mai dinafara” este intunericul neintelegerii ultime pe care si-au cultivat-o cei ce n-au voit sau nu s-au ostenit sa cunoasca adevarul ca toate au un sens numai daca sunt de la un Creator constient si iubitor. dinaintea ingerilor si a oamenilor. se poate abate ”prin fire”. (Fil. la scrasnirea dintilor.50) Daca noi nu ne silim sa inaintam spre trupul induhovnicit. XII) ˇ Intunericul si chinurile iadului sunt ”intunericul cel mai dinafara” caci este zona cea mai saraca a existentei si cei ajunsi in ea nu inteleg nimic din rostul existentei. ci intrucat firea ii da si aceasta posibilitate datorita libertatii cu care este inzestrat. la fel si betia. (Filocalia XII) ˇ Sa nu cadem cu sufletul din faptele conforme firii caci el este pe de alta parte schimbator din fire.moartea spirituala le mareste. nici stricaciune nu mosteneste nestricaciunea. ei n-au nici o bucurie ci traiesc intr-un chin nesfarsit asemenea unui foc care-i arde. oarecum in afara ei. iubirea tripersonala suprema. la rusinea ce-o avea inaintea scaunului infricosator al judecatii lui Hristos. In somn si in betie strambam si facem fara sens toata realitatea asa va fi iadul. ci si una cu patimile caci patimile te fac sa te repezi la placerile momentane pierzand perspectiva vietii indelungate a bucuriei nesfarsite. nu vom mosteni nestricaciunea trupului lui Hristos caci desi nu pier definitiv nici trupurile in iad. daca gradul suprem al existentei se arata in iubirea si in nemarginita cunoastere a lui Dumnezeu. Adica se poate abate prin fire de la cele conforme firii. ele vor suferi de anumite chinuri proprii trupurilor .” (I Cor. Somnul si betia nu sunt una cu moartea. iar betia la fel. Dar somnul spiritual nu este inconstienta totala.

inainte de a se lasa rastignit ca e mai tare ca toate incercarile si ispitirile. Ingerii ce vor sta de-a dreapta se vor bucura toti de iubirea fiecaruia care s-a indreptat spre toti. de lucrarea viermilor. Simturile i-au devenit un trup unic cu Hristos. (Fil. (Fil.stricacioase: durerile produse de focul arzator.XII) ˇ Cel care a fost in comuniune cu cei pacatosi pe pamant si i-a aprobat. (Fil. respectiv cunoasterea lui Dumnezeu si-a pregatit o stare de incapatanare vesnica in necredinta. XII) ˇ Mintea care nu mai este stapanita de nimic din cele ale lumii se pregateste. de intepaturi. se va descoperi in ziua judecatii ca a fost in comuniune cu diavolul.XII) ˇ Dreptatea lui Hristos va lasa si pe vrajmasii nostri sa fie prezenti in partea stanga. Chiar in suferinta lor. (Fil.XII) ˇ Cel care n-a luptat aici pentru a castiga credinta. (Fil. ca e mai tare si decat moartea. vor sa-si afirme cu incapatanare sfidarea fata de Cineva care este superior. ci pentru ca ei se incapataneaza sa nu stie de Dumnezeu.XII) ˇ De ai fost un fel de invatator al celui pacatos aici fara sa-l indrepti. XII) ˇ Hristos trebuia sa arate.XII) ˇ Cei din iad nu sunt lasati acolo pentru ca asa vrea Dumnezeu. Este marea taina a libertatii si a mandriei unora in afirmarea ei. desi in moartea Lui arata o si mai mare putere si are o si mai mare semnificatie putand-o invinge chiar dupa ce se lasa El Insusi dus in stare de moarte si invie nu pentru a reveni la viata istorica. (Fil. te vei afla partas la pedeapsa lui in ziua judecatii. (Fil. spre o singura tinta: sa se pregateasca prin moarte spre trecerea la nemurirea vietii viitoare impreuna cu Hristos pe care-L vedem ca model in aceasta. ci deschizandu-ne viata in vesnicie. deci totodata un trup cu Hristos prin . Asa ii putea convinge pe apostoli ca a putut invinge moartea. la judecata finala pentru a arata intrucat ca le-am urmat lor iubind mai mult pacatul decat virtutea. Iubirea va uni atunci pe toti iar egoismul de pe pamant aratat atunci pe fata va singulariza pe cei ce l-au practicat. isi aduna simturile indreptate spre lume.

XII) ˇ Ce trebuie cugetat despre bucuria ce va veni sufletului care s-a hotarat sa slujeasca lui Dumnezeu si sa-si desavarseasca lucrarea? De fapt. ferind lucrul nostru de tot raul pana ce ne vom scapa mintile de ispitele celor vicleni ce vor veni inaintea noastra. la iesirea lui din lumea aceasta lucrul lui va merge inaintea lui si se vor bucura cu el ingerii lui Dumnezeu pentru ca l-au vazut mantuit de stapiniile intunericului.impartasirea cu El. (Fil. Numai cu ajutorul Tatalui putem invinge crucea pe care am primit-o ca sa o invingem si pe ea dupa ce-am invins celelalte patimi egoiste ale noastre prin patimiri neplacute. Iar cand vor invinge faptele lui. ci pentru noi. ci faptele pe care le-a facut il imprejmuiesc impotriva acelora ca sa nu se atinga de el. . (Fil. Atunci. dar si-a insusit frica noastra de el cerand ajutor Tatalui ca sa ne faca si pe noi sa cerem acest ajutor in clipa incercarii extreme. Si El Care a invins moartea prin cruce imprima trupului celui ce s-a impartasit de El aceasta pornire spre moarte si spre trecerea prin ea la viata vesnica in unire cu El. caci vor cerceta cu putere tot lucrul nostru. Atunci nu ingerii vor lupta pentru el. Cand sufletul va iesi din lume. Propriu-zis nu pentru Sine se roaga Iisus Hristos sa treaca paharul mortii. XII) ˇ ”In ora crucii este o mare primejdie. 2007 in Asceza. El putea sa suporte prin sine acest pahar. in acea ora va uita toata osteneala si toata suferinta. (Fil. Fericit cel in care nu se va afla nimic de-al lor deoarece veselia si bucuria lor va fi vesnica. Deci si noi fratilor sa implinim lucrarea noastra lucrand bine scurta si greaua viata de aici. XII) Publicat: August 20th. fiind rai si fara mila. vor merge impreuna cu el ingerii si-l vor intampina toate puterile intunericului voind sa-l impiedice cercetandu-l de are ceva de-al lor in el. vor canta ingerii inaintea lui pana se va intalni cu Dumnezeu intru veselie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful