Alegeri Parlamentare Regatul Unit 2010

Task-ul principal: Analiza alegerilor Parlamentare din Regatul Unit din 6 Mai 2010 având în vedere : analiza macromediului și micromediului de marketing politic; analiza sondajelor de opinie realizate în preajma alegerilor; analiza pietei politice; analiza mixului de marketing politic; analiza elementelor de publicitate politică;

Informații generale Informații despre campania electorală Informații despre partidele participante la alegeri Informații despre candidații partidelor Negocierile de după alegeri 2. Analiza mixului de marketing politic - 6. Concluzii . Analiza elementelor de publicitate politică Campania de teasing Campania convențională Campania negativă Branding 7.Planul Proiectului 1. Analiza sondajelor de opinie Sondajele de opinie realizate înainte de alegeri Estimările și analiza acestor estimări ale sondajelor 4. Analiza pieței politice Segmentare Grupurile țintă Produsele politice – candidații Prețurile campaniilor Promovarea Plasament 5. Analiza macromediului și micromediului de marketing politic Analiza SWOT a macromediului Analiza SWOT a micromediului Analiza STEP a macromediului Analiza STEP a micromediului 3.

Partidul Laburist. alegerile au fost amânate pentru data de 27 mai. Gordon Brown își înaintează demisia din funcția de prim-ministru. În ceea ce privea politica externă. transformând acest partid într-un partid patriotic cu veleităţi populare. Ca urmare a voturilor exprimate în 649 de circumscripții parlamentare. În a 650-a circumscripție. se poate spune că alegătorul votează nu numai partidul dar implicit și persoanele care vor alcătui guvernul. David Cameron. Direcţia . împreună cu liberal-democrații. nu a obținut majoritatea absolută. Dacă nici un partid nu câștigă majoritatea parlamentară.. Partidul Laburist a obținut 255 fotolii parlamentare. pentru care avea nevoie de 326 mandate. naţiunea trebuia să contribuie la înflorirea Imperiului Britanic (Empire). în cele din urmă circumscripția a fost câștigată tot de conservatori. ar fi obținut 315 mandate. negocierile dintre conservatori și liberal democrați au fost încununate de succes. iar Nick Clegg. În această situație. fiind necesară cooptarea la guvernare a reprezentanților altor partide mai mici. cu 303 locuri în Camera Comunelor. politica internă trebuind să urmărească introducerea anumitor reforme care să diminueze diferenţele dintre clasele sociale. partidul micii nobilimi. Marea Britanie a trebuit să spună adio ideii de Imperiu.Informații despre campania electorală Alegerile legislative din Regatul Unit din 2010 au avut loc la data de 6 mai. Nu există o dată formală de înfiinţare a partidului. Partidul Conservator s-a clasat pe primul loc. președintele conservatorilor. Cum în sistemul politic britanic este împământenită ideea „guvernului din umbră”. O aritmetică simplă arată că Partidul Conservator. deoarece sistemul electoral britanic generează practic întotdeauna majorități parlamentare absolute. În perioada ce a urmat celui de-al Doilea Război Modial. deși învingător. și Partidul Liberal-Democrat. devine vice-premier. ca în cazul alegerilor actuale. a aşa numitei gentry. cu unsprezece mai puțin decât majoritatea parlamentară. această procedură simplă nu este aplicabilă și. pot apărea scurte perioade de incertitudine în viața politică. Benjamin Disraeli (1804-1881) a elaborat liniile organizatorice şi programatice ale conservatorilor. iar Partidul Liberal Democrat a obținut 57 de mandate. și Partidul Liberal Democrat au inițiat o serie de consultări pentru formarea unui guvern de coaliție. și-a preluat rolul de șef al guvernului la doar o oră după ce regina Elisabeta a II-a a acceptat demisia lui Brown. Alegerile au stârnit un viu interes. cu 305 locuri. El a apărut în anii treizeci ai secolului XIX. Pe data de 11 mai.Informații despre partidele participante la alegeri Partidul Conservator Partidul Conservator (Tories) este urmaşul Tory Party. Thirsk și Malton. . ca urmare a decesului unui candidat în ajunul votului . Partidul Conservator. marcând sfârșitul a treisprezece ani de guvernare laburistă. Partidul Conservator. ar fi putut forma în mod confortabil o majoritate parlamentară. pe când Partidul Laburist. fiind nevoie de negocieri între principalele partide politice pentru formarea noului guvern. Această alternativă a fost urmărită de Gordon Brown în weekendul de după alegeri. liderul liberal-democraților. cu 57 locuri.

de-a lungul anilor 90. Edward Heath a încercat zadarnic. Cu ocazia Conferinţei Conservatorilor din 1998 el a susţinut propunerea introducerii unui parlament englez special.000 lire sterline pe an). venite atât din partea Uniunii Europene. să confere partidului un profil liberal-economic mai bine conturat.Hague îşi înţelege partidul ca un bastion ridicat împotriva atacurilor la adresa instituţiilor britanice. După ce laburiştii au adoptat în politica lor economică liniile directoare ale conservatorilor. Premierii postbelici Winston Churchill (1951-1955). care să constituie o contrapondere la parlamentele scoţiene şi din Ţara Galilor. Baza de membri a partidului a scăzut. Partidul Conservator întâmpină acum probleme serioase în ceea ce priveşte apariţia sa ca o alternativă politico-economică. la circa 250. fără să facă compromisuri. nefiind reprezentanţi ai clasei superioare. personificarea noului tip de conducător al Tories. Peste 90 la sută din aceştia sunt proprietarii unei locuinţe. Această idee abandonată de Hague în decembrie 1998. făcându-l mai atrăgător pentru tinerii alegători şi să mărească baza de membri a acestuia. Acest liberalism economic era însă deseori însoţit de un paternalism motivat social care legitima anumite corecturi socio-politice aduse economiei de piaţă. Harold Macmillan (1957-1963) şi Sir Alec Douglas-Home (1953-1964) se aflau în fruntea unor guverne pragmatice. Sir Anthony Eden (1955-1957). ar putea părea contraproductivă din punctul de vedere al Partidului Conservator. iar un sfert sunt dispun de venituri mai consistente (în 1994 = peste 30. De abia Margaret Thatcher a reuşit. garantarea libertăţilor individuale şi limitarea intervenţiilor statului în economia ţării. rege şi patrie-mamă). . de la trei milioane în 1950. lucru obişnuit pentru cei aflaţi în fruntea Partidului Conservator. ci ca o dătătoare de impulsuri care conducea. Heath a guvernat ca european convins. Heath a fost primul preşedinte al partidului ales prin votul fracţiunii parlamentare a Partidului Conservator. El a încercat să-şi întinerească partidul. Ambii erau persoane care urcaseră pe scara socială. ales în anul 1997. de centru-dreapta. Partidul Conservator s-a confruntat. Din 1965. Mulţi donatori tradiţionali din domeniul industrial şi-au retras susţinerea financiară. Ea a direcţionat partidul pe un curs care urmărea strict obiectivele economiei de piaţă şi ale integrării europene. la fel ca şi Edward Heath mai înaintea ei. să facă din susţinătorii politicilor sociale o minoritate. a introdus principiul alegerii conducerii partidului de către membri. bugetul conservatorilor se află astăzi într-un moment critic.000 în anul 1998. cât şi din partea politicii de reformare a Constituţiei adoptată de Labour Party. Şeful Partidului Conservator de astăzi. partidul într-o anumită direcţie. Actualii membrii ai Partidului Conservator sunt foşti elevi ai unor şcoli private şi lucrează în cadrul unor firme particulare. Margaret Thatcher a fost însă. Printre obiectivele acestora se numărau apărarea tradiţiilor şi instituţiilor naţionale (Dumnezeu. în perioada în care a fost prim-ministru (19701974).socială pe care a adoptat-o partidul la început avea însă destule puncte comune cu tradiţia conservatoare. cu probleme importante în ceea ce privea mobilizarea populaţiei în vederea susţinerii de către aceasta a politicii partidului. orientate după câteva principii ideologice. William Hague. în anii optzeci. Thatcher nu se înţelegea ca un moderator între diversele facţiuni ale partidului. pe lângă Westminster Parliament. alegerea preşedintelui s-a făcut în cadru intern. introducându-şi ţara în anul 1973 în CE. ea revendicând dezintegrarea Regatului Unit şi anulând legitimitatea doctrinei suveranităţii parlamentare. Altfel decât predecesorii ei. Din pricina costurilor ridicate ale campaniei electorale şi a donaţiilor şi cotizaţiilor insuficiente.

Liberalii participă la elaborarea reformelor constituţionale într-un comitet afiliat guvernului Blair. După Primul Război Mondial.Partidul Democrat-Liberal Până în 1920. Ashdown a fost cel care. Noul partid a primit numele de "Liberal Democrats". zece la sută din numărul total al comunelor era condus de liberali (44 la sută de Labour şi doar patru la sută de conservatori). El considera că viitorul liberal-democraţiilor se află de partea Partidului Laburist. Susţinătorii integrării europene. peste 90 la sută din liberali sunt de acord cu ridicarea cotei de impozitare. Obiectele principale ale liberalismului de secol XIX marcat de William Gladstone (1809-1898) erau stimularea comerţului liber. ca de exemplu în politica educaţională sau în cea sanitară. În cadrul sistemului actual de partide. Altfel decât conservatorii şi noii laburişti. ai federalizării şi ai introducerii unui sistem electoral proporţional au intrat şi ei sub umbrela politică a liberalilor. la stânga Partidului Laburist. În 1988. rolul de principală forţă de opoziţie. legislaţia industrială. Primul preşedinte al acestei noi formaţiuni politice a fost Paddy Ashdown. respectiv de potenţial partid de guvernare a trecut din mâna liberalilor în cea a Partidului Laburist. premisă a dezvoltării burgheziei industriale. Aici poate apela la resursele bogate de activişti experţi în probleme politice concrete. care ar fi conferit Irlandei posibilitatea de a se auto-administra (Home Rule). abolirea sclaviei. pentru că doar acest partid ar putea să formuleze o politică care să corespundă cu ideile programatice ale liberalilor. Liberalii s-au transformat pe parcursul ultimilor decenii în tabăra susţinătorilor procesului de dezarmare şi a individualiştilor de orientare ecologistă. Liberal Democrats. s-a aşezat în multe domenii politice. Acest partid a fost înfiinţat în 1859 ca o continuare a politicii duse de Whigs. protecţia copilului şi a săracilor. precum şi reglementarea autonomiei irlandeze.000 membri. unde se află de altfel şi baza sa politică. în 1997. mai ales în politica economică şi socială. Partidul Liberal a fost cel de-al doilea partid politic mare din Marea Britanie. partidul marilor latifundiari şi al comercianţilor înstăriţi. Partidul este astăzi foarte angajat la nivelul politicii comunale. fapt care ar permite statului să facă investiţii mai mari. ca partid liberal de stânga. reglementarea timpului de lucru sau reforma administraţiei comunale. Partidul Liberal a fost şi promotorul altor idei precum extinderea dreptului de vot. Partidul Liberal a reuşit în mod constant să câştige la alegeri 10-20 la sută din voturi. . Partidul Liberal s-a unit cu Partidul Social-Democrat. Liberal Democrats numără circa 100. a obligat partidul să renunţe la tradiţionala echidistanţă între cele două partide mari. dar niciodată nu a dobândit mai mult de o duzină de locuri în Parlament. o facţiune de dreapta ieşită din Labour Party. care a ocupat acest post până în 1999. În anul 1995.

nu în ultimul rând din pricina rezistenţei opuse de sindicate. de a răspunde intereselor sindicatelor prin implicarea acestora în deciziile privitoare la politica salarială şi a preţurilor au dus ţara într-o criză economică de proporţii.a industriei din Marea Britanie (. La începutul anilor optzeci. Şeful partidului. În perioada de guvernare a lui Clement Attlees (1945-1951). acesta fiind schimbat în "Labour Party" în 1906. În acest partid există şi membri individuali dar şi membri colectivi . este astăzi numit în funcţie de un comitet electoral alcătuit din reprezentanţi ai sindicatelor. Alianţa politică a Labour Party cu sindicatele s-a destrămat în 1978/1979 din pricina refuzului sindicatelor de a-şi convinge membrii de necesitatea restructurării . după 1974. abia apoi aceştia putând să îşi declare propria opţiune în cadrul congresului de partid. ci şi felul în care acest partid este organizat la nivel intern. Transformarea partidului din "Old Labour" în "New Labour" s-a petrecut şi printr-o distanţare de sindicate. În urma reformelor la nivel programatic şi organizatoric aduse Partidului Laburist. care a făcut evident stadiul de înapoiere a productivităţii din economia britanică. Din 1993. câte o treime din voturi. partidul a reuşit să-şi consolideze democraţia intra-partinică prin mobilizarea membrilor săi. De o valoare simbolică în acest sens a fost ştergerea. au fost puse bazele statului social postbelic. Partidul Laburist a revenit la guvernare de abia în anii şaizeci. Fiecare dintre aceste trei grupări au dobândit.Labour Party . care a cîştigat în mod surprinzător primele alegeri de după război. ales până în anul 1981 de facţiunea parlamentară. care sunt considerate acum unul din multiplele grupuri de interese reprezentate de partide. eşecul programului lor de modernizare economică fiind un eşec. Partidul Laburist a exclus din rândurile sale aripa troţkistă. renunţând la intervenţiile statului în economie şi la atitudinea de respingere a valorilor Europei continentale. şi ale lui James Callaghan (1976-1979).a fost înfiinţat în anul 1900 de sindicatele care doreau să fie reprezentate la nivel politic. în urma ultimei reforme a partidului din 1993. întrecându-l pe premierul Winston Churchill. în anul 1995... partidul se îngrijeşte ca atât reprezentanţii organizaţiilor regionale cât şi cei ai sindicatelor să câştige mai întâi voturile membrilor lor.sindicate şi organizaţii socialiste. ai organizaţiilor regionale de partid şi din deputaţi. Pe atunci partidul purta încă numele de "Labour Representation Committee".).Partidul Laburist Partidul Laburist . a articolului 4 din statutul partidului. New Labour s-a distanţat şi de vocabularul şi de programa socialistă a Old Labour Party. partidul a luat hotărârea să adere la principiile economiei de piaţă. După contribuţia unui sindicat este calculat şi numărul voturilor cu care poate contribui conducerea acestuia la congresele partidului (block votes). În urma unor lungi discuţii. printr-o politică de statalizare şi de reforme socio-politice (înfiinţarea National Health Service — Serviciul Naţional de Sănătate şi înfiinţarea unui sistem comprehensiv de asigurări sociale). Calitatea de membru colectiv este dată de faptul că organizaţiile şi mai ales sindicatele aduc mulţi bani Partidului Laburist sub formă de cotizaţii. începute de liderul Neil Kinnock în 1983 şi continuate în mod consecvent de John Smith (1992-1994) şi de Tony Blair. . care obliga .ce-i drept dureroase . Încercările lui Wilson. Faptul că a fost fondat de sindicate nu explică numai dependenţa financiară a partidului de sindicate. avându-l ca prim-ministru pe Harold Wilson (19641970).

Acest lucru este absolut necesar.Informații despre candidații partidelor David William Donald Cameron (n. A luat examenul. Tim Rathbone din colegiul elegectoral Lewes și pentru bunicul său. și apoi al lui Michael Howard. școală absolvită și de Prințul Andrew și Prințul Edward. când era adolescent. După demisia lui Gordon Brown. prima sa opțiune. După preluarea conducerii partidului de către Tony Blair. în toamna următoare.000. A devenit rapid membru marcant al opoziției. doar 30 din cele 70 de sindicate din Trades Union Congress (TUC) mai erau membri ai Labour Party. Întrucât a recunoscut și nu a fost implicat în traficul de droguri. numărul membrilor a înregistrat o oarecare creştere. La alegerile din 2010. În mai 1983. De la șapte ani. Numărul de membri individuali se afla. 9 octombrie 1966. în anul 1995. dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. El i-a urmat la această școală fratelui său Alex. științe politice și economie la Oxford. și apoi a studiat cursuri A-Level de istoria artelor. Cameron a studiat la școala independentă Heatherdown Preparatory School din Winkfield. și a primit un „Georgic” (pedeapsă ce implica copierea a 500 de rânduri de text în latină). Pe viitor va fi însă decisivă calitatea individuală de membru.În 1997 a candidat pentru un post în Parlament. când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. În plus. Cameron a urmat apoi Colegiul Eton. cu șase săptămâni înainte de a da examenele Ordinary Level. în Berkshire. . scăzând însă după primul an de guvernare. Laburiştii încearcă astăzi să devină cât mai independenţi din punct de vedere financiar şi organizatoric faţă de sindicate. la începutul anilor nouăzeci. având în vedere scăderea numărului de membri ai sindicatelor. La ora actuală numărul membrilor se ridică la cca. Cameron a trecut 12 examene O-level. cam la acelaşi nivel cu cel al Partidului Conservator. După ce a plecat de la Eton chiar înainte de Crăciunul anului 1984. a fost acuzat că a fumat cannabis. A rămas apoi să dea examen de admitere la Universitatea Oxford. A lucrat acolo doar trei luni. S-a revanșat în 2001. Cameron a studiat filozofie. Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi. dar a fost amendat. Partidul Laburist mai are şi acum mai multe milioane de membri. dar în acest răstimp a urmărit pe viu dezbaterile din Camera .partidul să practice o politică a statalizării. Numărul de voturi al sindicatelor la congresele laburiştilor a fost redus cu 50 de procente. istorie și economie politică. i-a fost interzisă ieșirea de pe raza școlii. 350. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator. devenind consultant special al lui Norman Lamont. A obținut trei note 'A' și o notă '1' la examenul de Scholarship Level de economie politică. Datorită statutului de membru colectiv al sindicatelor. denumit prin tradiție „principala pepinieră a oamenilor politici ai Angliei”. a fost interesat în principal de artă. cu trei ani mai mare. În ianuarie 1985 a lucrat ca cercetător pentru parlamentarul conservator. Partidul Conservator va forma o coaliție cu cel Liberal Democrat. dar nu a fost ales. Londra) este actualul prim-ministru al Regatului Unit și președinte al Partidului Conservator. a dat și un interviu și a primit un loc la colegiul Brasenose. Pentru alcătuirea unui guvern. la biroul parlamentar al primului. nu a fost exmatriculat. Cameron a făcut o pauzău de nouă luni înainte de a începe studiile la Oxford.

Perioada lui Cameron la Bullingdon Club este analizată în documentarul dramatic When Boris Met Dave difuzat în premieră de Channel 4 la 7 octombrie 2009. Cameron nu a reușit să primească postul. Tutorele său de la Oxford. A fost membru al student dining society de la Bullingdon Club. însă. În 1991. a vizitat Moscova și o plajă din Ialta în URSS. printre care evidențierea de către Major a unor exprimări ambigue ale lui Tony Blair (pe atunci purtător de cuvânt pe teme de forță de muncă al Partidului Laburist) despre efectul unui salariu minim la nivel național. În timpul campaniei. Presiunile acestei perioade când s-a trezit . fiind abordat de doi ruși care vorbeau fluent engleza. Westminster. I-am citit discursul și este plin de incoerențe. care avea să devină director de strategii în timpul șefiei partidului. Cameron a colaborat pentru prima oară mai îndeaproape cu Steve Hilton. profesorul Bogdanor. Cariera politică După absolvire. Cameron a studiat apoi la colegiul Brasenose de la Universitatea Oxford. post administrativ pentru care nu se cerea experiență profesională. grupare cunoscută pentru cultivarea consumului de alcool combinat cu comportamente turbulente și acte de vandalism. dar aceasta a fost retrasă apoi de la publicare de deținătorul drepturilor de autor. profesorul Vernon Bogdanor. inclusiv Boris Johnson. Cameron a absolvit în 1988 cu o diplomă first class honours. dar ele doar se întrevăd printr-o pâclă de contradicții”. unde a urmat cursuri de PPE (Filosofie. În 2007 a apărut o fotografie ce-l înfățișa pe Cameron în frac împreună cu alți membri ai clubului. În 2006. grup de strategi de partid care munceau între 12 și 20 de ore pe zi. lucrând la această campanie. când a comentat ideile fostului său elev despre un „bill of rights” care să înlocuiască Legea Drepturilor Omului. Cameron a fost la Downing Street pentru a-l pregăti pe premierul John Major pentru sesiunea de interpelări. l-a descris ca fiind „unul dintre cei mai capabili” studenți pe care i-a avut. Cameron ține în continuare legătura cu mulți dintre foștii colegi de facultate de la Oxford. Prin tatăl său. a spus: „Cred că este foarte confuz. A devenit șeful secțiunii politice din cadrul Conservative Research Department. Cameron a lucrat pentru Conservative Research Department între 1988 și 1993. s-a angajat pentru încă trei luni la Hong Kong la Jardine Matheson ca ship jumper. Cameron a condus secțiunea economică. inclusiv cu Boris Johnson și cu prietenul său de familie preotul James Hand. cu convingeri politice „conservatoare moderate și sensibile”. Unul din profesorii săi avea să-i spună mai târziu lui Cameron că aceea fusese „categoric o tentativă” a KGB-ului de a-l recruta.Comunelor. dormind în locuința lui Alan Duncan din Gayfere Street. acesta fiindu-i acordat lui Jonathan Hill în martie 1992. El a făcut parte și din Octagon Club. La Oxford. Politică și Economie). Un ziar l-a creditat pe Cameron pentru răspunsurile „mai ascuțite” ale lui Major din Cameră. Cameron a primit responsabilitatea de a-l pregăti pe John Major pentru conferințele de presă din timpul campaniei pentru alegerile generale din 1992. Întors de la Hong Kong. el însuși Liberal Democrat. care a fost sediul de campanie al lui Major în timpul campaniei pentru realegere ca lider al conservatorilor. Cameron a fost unul dintre tinerii din Brat pack. iar în august 1991 a fost sfătuit să o urmeze pe Judith Chaplin ca Secretar Politic al Primului Ministru. Cameron a fost căpitanul echipei de tenis a colegiului Brasenose College. Sunt câteva lucruri bune în el. o altă grupare studențească.

Consilier special Succesul neașteptat al conservatorilor la algerile din 1992 l-au făcut pe Cameron să le răspundă vechilor membri de partid care îi criticaseră pe el și pe colegii săi. Lamont a fost demis la sfârșitul lui mai 1993. . Lamont a fost întrebat dacă regretă cel mai mult că a declarat că vede „firele verzi ale revenirii” sau că a recunoscut că a „cântat în baie” de bucurie că a ieșit din ERM. „orice ar spune lumea despre noi. Cameron. și că i-au ascultat pe activiștii de pe teren mai mult decât au ascultat vocile din presă. un necunoscut în ochii publicului la vremea aceea. Cameron a avut dificultăți în a încerca să aranjeze pregătirea participanților la dezbaterea economică. Cameron a fost răsplătit cu o promovare în funcția de consilier special al Ministrului de Finanțe. Cameron nu a mai rămas la Finanțe mai mult de o lună. Norman Lamont. Home Office După demiterea lui Lamont. Norman Lamont. el a trebuit să recurgă la sistemul de televiziune cu circuit închis pentru a o ruga pe inițiatoarea moțiunii. În bugetul pe 1993. neapărat pe Cameron: el era considerat un potențial candidat-kamikaze pentru alegerile parțiale din Newbury. Șeful lui Cameron. însa. Cameron s-a alăturat unei delegații de consilieri speciali care au vizitat Germania pentru a întări relațiile cu Uniunea Creștin Democrată din această țară. a pierdut mult din popularitate împreună cu John Major după Black Wednesday. El a răspuns Je ne regrette rien. La conferința Partidului Conservator din octombrie 1992. În acea lună. fiind recrutat de Ministrul de Interne Michael Howard. să-l contacteze. nu ar fi putut ocupa acest post în Guvern). Nepopularitatea lui Lamont nu l-a afectat. Cameron lucra pentru Lamont când a venit Black Wednesday. nefiind parlamentar. La alegerile parțiale. zi în care presiunea speculanților de pe piața monetară au făcut ca lira sterlină să fie scoasă în afara European Exchange Rate Mechanism. Cameron nu a candidat. iar Cameron a primit responsabilitatea de a da presei o declarație de justificare. La începutul lui septembrie 1993. El a dezvăluit că i-a trimis pe alți membri ai echipei să transmită mesaje ironice înspre Transport House. Patricia Morris. însă.în fiecare dimineață la 4:45 l-a făcut pe Cameron să hotărască să renunțe la politică în favoarea jurnalismului. a apărut lângă Lamont în reportajele de știri când acesta a anunțat în acea seară ieșirea din European Exchange Rate Mechanism. am făcut campania bine”. a trebuit să se mărească taxele. iar Cameron a transmis opțiunile prezentate de Lamont Biroului Central Conservator pentru evaluarea acceptabilității lor politice. El ar fi spus în ziua de după alegeri. S-a relatat mai târziu că mulți dintre cei de la Finanțe ar fi vrut ca Cameron să rămână. Cameron a cerut Biroului Central al Partidului Conservator să-l treacă pe lista candidaților pentru alegerile legislative. alegeri desfășurate și în zona în care a crescut. S-a speculat că înfrângerea conservatorilor la Newbury l-ar fi costat pe Cameron șansa de a deveni el însuși Ministru de Finanțe (deși. Cameron a fost identificat de un ziarist ca fiind cel care a inspirat această gafă. fostul sediu al laburiștilor.

deși a rămas pe statele de plată ale firmei în calitate de consultant. Candidaturile pentru Parlament După ce i-a fost aprobată candidatura. scriind că Cameron propusese o definiție mult mai scurtă pentru nivelul de calitate al alimentației deținuților. pentru care sa asociat cu Granada television și cu BSkyB. în care inițial se dădea numărul corect de abonați. Cameron i-a arătat o listă de propuneri ale lui Howard și ale soției acestuia. În perioada cât a lucrat pentru Howard. și că Lewis i-a mulțumit în scris lui Cameron pentru o contribuție de valoare. definiție ce se centra pe formularea „regim alimentar echilibrat”. În 1999. S-a scris că la primele alegeri ar fi pierdut selecția pentru Ashford în decembrie 1994 pentru că trenul cu care mergea la ședința de stabilire a candidaților a avut întârziere. parlamentarul laburist Peter Mandelson i-a cerut asigurări lui Howard că nu Cameron era cel responsabil. Încă din 1996. În apărarea Sandrei Howard. presa a aflat o informație conform căreia Partidul Laburist ar fi cerut o întâlnire cu John Major pentru a ajunge la un consens privind Legea de Prevenire a Terorismului. ziarul Express on Sunday a susținut că Cameron a alterat un articol publicat de acest ziar. . După ce investigațiile nu au arătat cine este de vină pentru scurgerea de informații. un colegiu înființat în urma modificării delimitării colegiilor și care se presupunea că este majoritar conservator. era o companie media în creștere care avea și ramuri producătoare de filme. Cameron a demisionat din funcția de consilier special pentru a lucra ca director de afaceri corporative la Carlton Communications. formând împreună British Digital Broadcasting. pe atunci Director-General al Serviciului de Penitenciare al Majestății Sale. Cameron a demisionat din funcție în februarie 2001 pentru a candida pentru Parlament. La conferința din 1996 a Partidului Conservator. Carlton În iulie 1994. Sandra. Carlton. ziaristul Bruce Anderson a insistat că aceasta nu a făcut o asemenea propunere. Cameron a cerut ca reducerile de impozite din bugetul pe anul următor să fie direcționate spre cei cu salarii mici și înspre „micile afaceri pentru care proprietarii au scos bani din propriile buzunare pentru a le ține în funcțiune”. deoarece dorea ca numerele să pară mai mari decât cele așteptate. În 1997 Cameron s-a ocupat de promovarea companiei pe piața televiziunii digitale terestre. Cameron a ținut adesea conferințe de presă.După cum declara Derek Lewis. el fusese desemnat drept candidat în colegiul Stafford. deși Sandra Howard a negat aceasta. În 1998. Lewis a declarat despre Cameron că nu era mulțumit de listă. Lewis a spus că pe lista Sandrei Howard apăreau propuneri de reducere a calității hranei oferite deținuților. Cameron a început să caute un colegiu. Consorțiul Carlton a câștigat licența de emisie digitală terestră dar compania rezultată a întâmpinat dificultăți la a atrage abonați. Howard doar stă de vorbă la sediul partidului cu niște tineri domni educați la școli publice”. întro discuție privind viitorul televiziunii. iar Howard l-a asigurat că nu era de vină. În martie 1994. el a criticat efectele suprapunerii diferitelor instituții de reglementare asupra industriei. care în 1991 câștigase franciza emisiei ITV de luni până vineri pentru Londra. Un membru civil al Home Office a observat influența consilierilor speciali ai lui Howard declarând că foștii miniștri "urmăreau dovezile concrete înainte de a lua o decizie.

În colegiul Stafford. S-a opus plății de compensații lui Gurbux Singh. a fost membru în Comisia pentru Afaceri Interne a Camerei Comunelor. Cameron a făcut încercări ferme de a-și promova imaginea publică. Este timpul să ne întoarcem la programul nostru de reduceri de impozite. Cameron a încercat din nou să obțină un colegiu eligibil. Acesta era un colegiu considerat sigur de conservatori. cetățenii și-au schimbat votul. oferind presei remarci privind subiecte controversate aflate în dezbatere. Aceasta era o distanțare de politica oficială a conservatorilor. atrăgând 1. și s-a angajat să nu o susțină. A câștigat mandatul. Parlamentar După alegerea în Parlament. Premierii socialiști din Europa l-au susținut pe Tony Blair pentru că vor un pisoi federal și nu un leu britanic”. a ajuns în ultimii doi dar a pierdut candidatura în martie 2000.El a declarat și că partidul „trebuie să se mândrească cu politica sa fiscală dar că oamenilor trebuie să li se amintească aceste realizări . dar parlamentarul titular Shaun Woodward (care lucrase cu Cameron în campania pentru alegerile din 1992) trecuse la Partidul Laburist. Cameron a rămas apropiat de linia partidului.. înfrângere pusă de Samantha Cameron pe seama lipsei sale de spontaneitate în discurs. o numire neaccesibilă de obicei parlamentarilor nou aleși. și a . iar în timpul anchetei. Când și-a scris discursul de la finalul campaniei. Cameron s-a opus aderării la moneda unică europeană. candidatul laburist David Kidney. și atacându-l pe Woodward pentru că s-a răzgândit în ce privește interzicerea vânătorii de vulpi. În runda de selecție a candidaților dinaintea alegerilor generale din 2001. care demisionase din funcția de șef al Comisiei pentru Egalitate Rasială după o confruntare cu poliția. ziarele au scris că Cameron și Woodward „nu se puteau suporta”. și câștigat în mod repetat în trecut.314 de voturi. dar nu a ajuns nici pe lista scurtă de posibili candidați. Pe timpul campaniei electorale. Raportul Comisiei a recomandat ca Ecstasy să fie retrogradat de la drog din clasa A de risc la clasa B. precum și mișcarea spre o politică de „reducere a efectelor negative”. Cameron a fost cel care a propus ca această Comisie să lanseze o anchetă privind legea stupefiantelor.973 de voturi. ca și în toată țara. La 4 aprilie 2000. dar alți aproximativ 200 de candidați au făcut declarații similare. apărând în public la diverse evenimente. el a susținut că un guvern laburist va lua măsuri ce vor crește prețul unui pint de pere cu 24 pence. iar mandatul de parlamentar a fost obținut de laburiști: David Kidney a obținut un avans de 4.. deși biografii Francis Elliott și James Hanning au descris relațiile dintre ei ca fiind „în termeni relativ amicali”. mișcare promovată de Cameron. Altfel. Cameron a acceptat oferta de a scrie editoriale pentru ediția online a ziarului The Guardian. A încercat să obțină candidatura în colegiul Kensington and Chelsea după moartea lui Alan Clark. pe de altă parte. În campanie. Cameron a depus mult efort în a-și apropia alegătorii din colegiu. Cameron a fost ales drept posibil candidat pentru colegiul Witney din Oxfordshire. Apoi a încercat la colegiul Wealden. l-a descris pe Cameron ca fiind „un Tory (conservator) de dreapta”.9% dintre alegătorii inițial pro-laburiști și cu o majoritate de 7. el a cerut să se ia în considerare unele „opțiuni radicale”.

totalizând doar 38 de voturi. David Davis avea doar 62 de voturi. Cu toate acestea. deși i s-a cerut să voteze contra. s-a dovedit a fi un important punct de cotitură. În primul vot al parlamentarilor conservatori ținut la 18 octombrie 2005. cu doar 51 de voturi. Discursul său. a fost un vot deschis tuturor membrilor de partid. a fost director neexecutiv la Urbium PLC. Următoarea etapă a procesului electoral intern al conservatorilor. Din februarie 2002 până în august 2005. înainte de a fi promovat în guvernul din umbră în iunie ca responsabil pe coordonarea politicilor. devenind frontbencher. cu 56 de voturi. Liam Fox a ieșit al treilea cu 42 de voturi și Kenneth Clarke a fost eliminat. Cameron a fost numit ministru în guvernul din umbră al opoziției. Cameron a ieșit al doilea. Cameron a fost ales cu peste dublul voturilor primite de Davis și peste jumătate dintre voturile posibile. Printre colegii săi parlamentari care l-au susținut de la început s-au numărat Boris Johnson. Michael Howard și-a anunțat demisia din funcția de lider al Partidului Conservator. Oliver Letwin și fostul lider de partid William Hague. În săptămâna ce a urmat. În al doilea tur de scrutin. între Davis și Cameron. el nu a fost promovat de la nivelul de backbencher când s-a ivit ocazia în iulie 2002. Cameron s-a abținut deliberat de la vot când s-a discutat permiterea adopției de copii pentru cuplurile necăsătorite sau de același sex. Ministrul Finanțelor în guvernul din umbră George Osborne. În pofida acesteia. Cameron și-a anunțat oficial candidatura pentru acest post la 29 septembrie 2005. În acesta. În iunie 2003. Ulterior. pe atunci Ministru al Apărării în guvernul din umbră Michael Ancram. cu o prezență la vot de .446 de voturi. abținerea sa a fost observată. ca secund al lui Eric Forth. el a devenit Secretar de Stat pe educație în rearanjarea cabinetului din umbră avută loc după alegeri. desfășurat la 20 octombrie 2005. devansându-l pe David Davis care avea 57. mai puține decât se aștepta. puțin mai multe decât se aștepta. Cameron a ieșit primul cu 90 de voturi. a fost numit purtător de cuvânt al Opoziției pe teme de administrație publică și guvernare locală. ținut fără notițe.comentat că în Comisia de Afaceri Interne deliberase timp îndelungat dacă să se folosească sau nu sintagma „piața neagră”. campania sa nu a câștigat susținere semnificativă înainte de Conferința Partidului Conservatr din 2005. El a devenit și vicepreședinte al Partidului Conservator după ce Michael Howard a devenit președinte în luna noiembrie a aceluiași an. liderul conservator Iain Duncan Smith l-a invitat pe Cameron și pe aliatul său George Osborne pentru a-l pregăti pentru interpelarea Primului Ministru în noiembrie 2002. Cameron a obținut 134. Alegerile din partid După victoria laburiștilor din alegerile generale din mai 2005. În 2004. Seria lungă de abțineri și voturi de partea Puterii i-au destabilizat autoritatea lui Iain Duncan Smith. pe atunci șef în acest guvern din umbră al Camerei Comunelor. Toți cei 198 de parlamentari conservatori au votat la ambele tururi. și vicepreședintele partidului. companie care opera lanțul de baruri Tiger Tiger. iar Liam Fox fiind eliminat. el a jurat că-i va face pe oameni „să aibă din nou sentimente mai bune față de conservatori” și a spus că dorește „trecerea la o generație cu totul nouă”.

dar fără dulciuri înăuntru”. Într-un comunicat politic al Partidului Laburist. „noul stil de politică” al lui Cameron cu primii ani ai lui Tony Blair la conducere. Cameron a răspuns făcându-l pe Hitchens „maniac”. Cameron a declarat apoi despre acea eminiune că este „clipul preferat” al fiicei lui. etichetându-l pe Cameron drept „superficial. în vreme ce discursul lui Cameron a fost bine primit. Alegerea lui Cameron ca Lider al Partidului Conservator și ca Lider al Opoziției a fost anunțată la 6 decembrie 2005. care a fost aprobat ca membru la 14 decembrie 2005. Cameron a abandonat și ultima diferență semnificativă între partidul său și stânga de la puteree”. realizatorul de emisiuni de comedie Charlie Brooker l-a descris în editorialul său din The Guardian ca fiind „asemenea unui ou de Paști gol. și a depus jurământul la 8 martie 2006. Verde și cu Accepțiune a Globalismului”. împreună cu textul „primul transplant de față reușit din lume”. așa cum arată Daily Mail. Cameron a fost acuzat că acordă atenție excesivă imaginii. Deși Davis era inițial favorit. Reacții la victoria lui Cameron Vârsta relativ fragedă a lui Cameron și lipsa sa de exeriență din momentul alegerii ca lider au determinat presa și unii comentatori să-l compare cu Tony Blair. față de cele doar 64. acuzându-l de îmbrățișarea liberalismului social și a poreclit partidul condus de acesta „laburiștii albaștri”. Dinspre dreapta. ITV News difuzând imagini de la Conferința Partidului Conservator din 2006 din Bournemouth în care el apărea purtând patru ținute diferite în doar câteva ore.398 de voturi ale lui Davis. candidatura lui Davis a fost compromisă de un discurs dezamăgitor ținut la conferință. afirmând că își înstrăinează elementele conservatoare tradiționaliste din rândul partidului. ca „aspirant la funcția de Prim-Ministru”. De asemenea. nedemn de încredere și *cu+ o aparentă lipsă a oricărei convingeri clare” și a declarat că David Cameron a transformat misiunea Partidului Conservator într-o „agendă de relații publice”. . la portofoliile Finanțelor și Internelor. Din partea publicațiilor de stânga. cu comentarii negative. Revista Private Eye a publicat pe coperta unui număr o fotografie cu ambii lideri. așa a fost cazul cu Cameron. Bloggerul și corespondentul Daily Telegraph Gerald Warner a criticat deosebit de dur conducerea lui Cameron. în timp ce atât George Osborne cât și David Davis au fost păstrați. Apariția lui Cameron pe coperta revistei Time în septembrie 2008 l-a prezentat. Editorialistul și scriitorul conservator tradiționalist Peter Hitchens a scris: „dl. Conform tradiției. când un lider al Opoziției nu este membru. New Statesman a comparat.78%. Fostul parlamentar conservator Quentin Davies a trecut la laburiști în 26 iunie 2007. Fostul lider William Hague a fost numit la Afaceri Externe. Numirile în guvernul din umbră Printre numirile în guvernul din umbră pe care le-a făcut s-au remarcat parlamentari asociați cu diferite curente de opinie din rândul partidului. el devine automat membru al Privy Council. „el are intenția de a elimina chiar și amintirea thatcherismului înainte de a construi Noul Partid Modern Milos. Cameron a fost caracterizat drept Dave Cameleonul. care poate să-și schimbe mesajul pentru a se adapta așteptărilor publicului. fostul președinte al Partidului Conservator Norman Tebbit l-a asemuit pe Cameron cu Pol Pot.

Cameron s-a îndepărtat de tradiția de două decenii a colaborării cu creștin-democrații de centrudreapta din Partidul Popular European (PPE). Davis și-a anunțat intenția de a demisiona din Parlament. A înlătura și a introduce oameni în cabinetul din umbră e ceva foarte dificil. și a fost imediat înlocuit la portofoliul Internelor din guvernul din umbră de Dominic Grieve. cu o singură excepție: Europa. care avea o abordare „federalistă” asupra Uniunii Europene. Cameron a comentat astfel problemele colegilor din cabinetul din umbră: „una dintre cele mai dificile componente este gestiunea cadrelor.” Rearanjarea a dus la efectuarea a opt alte modificări. Liderul PPE Wilfried Martens. s-a făcut o rearanjare a cabinetului din umbră. David Cameron spunând că „după sosirea lui Ken Clarke. Cameron s-a angajat că sub conducerea sa. Cameron a condus conservatorii spre cel mai bun rezultat al lor de după alegerile din 1992 (ultima victorie a conservatorilor). a declarat: „campania lui Cameron a fost aceea de a-și duce partidul spre centru în orice direcție politică. i-a ținut locul lui Cameron în timpul concediului de paternitate luat în februarie 2006. cu un total de 54 de europarlamentari din opt din cele 27 de state membre UE..” Gruparea parlamentară eurosceptică În timpul campaniei pentru conducerea Partidului Conservator. Discuțiile purtate de Cameron cu liderul Liberal-Democrat . Aceasta a avut ca rezultat prima legislatură fără majoritate din 1974. În iunie 2008. Merkel și Sarkozy nu-i vor accepta niciodată euroscepticismul. cu 20 de locuri mai puțin decât aveau nevoie pentru a câștiga o majoritate. La formarea acestui grup. Nu-i înțeleg tactica. ajutat de Davis. cineva cu care administrația Obama trebuie să aibă multă grijă”. Cameron a participat la cinematograful Palladium din Varșovia la o întrunire în care s-a sărbătorit înființarea alianței. mai ales din Europa de Est. europarlamentarii partidului se vor retrage din Partidul Popular European. dacă va obține acest post. formând Mișcarea pentru Reformă Europeană. Alegerile generale din 2010 La alegerile generale din 6 mai 2010.Hague. dar e ceva ce până la urmă trebuie făcut. În ianuarie 2009. pe motiv că sunt dominați de eurofederaliști și de susținători ai tratatului de la Lisabona. avem acum cea mai bună echipă economică.” Publicația de stânga New Statesman a relatat că administrația americană are „îngrijorări în ce-l privește pe Cameron în rândurile membrilor de rang înalt” și l-a citat pe David Rothkopf care declara că problema „îl face pe Cameron o alegere și mai dubioasă ca viitor Prim Ministru al Regatului Unit decât era înainte. după alegerile europarlamentare din 2009. iar în iulie 2006 a ajuns la un acord cu Partidul Civic Democrat din Cehia.. Cameron a inițiat discuții cu partidele eurosceptice de dreapta din alte țări europene. După ce a fost ales. Principala schimbare a fost numirea fostului Ministru de Finanțe Kenneth Clarke la portofoliul Afacerilor. fost Prim-Ministru al Belgiei. . înființând grupul europarlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. obținând cel mai mare număr de locuri (306). Întreprinderilor și Reformei Reglementărilor. Nu trebuie să te ferești de asta. mutare surprinzătoare văzută ca o contestare a schimbărilor introduse sub conducerea lui Cameron.

a fost numit ministru de Finanțe. În 2007. regina Elisabeta a II-a l-a invitat pe Cameron să formeze un nou guvern. ca vice-prim-ministru. Cameron a devenit cel mai tânăr Premier britanic de la Lord Liverpool. Brown a petrecut inceputul carierei sale de lucru atât ca un lector de la un colegiu de formare continuă și un jurnalist de televiziune. care a fost prim-ministru al Regatului Unit și lider al Partidului Muncii din 2007 până în 2010. oferind Partidul Conservator o pluralitate și rezultând într-un parlament fără majoritate parlamentară. Timpul lui Brown de cancelar a fost marcată de reformă majoră a arhitecturii politicii monetare și fiscale din Marea Britanie. Cameron a subliniat felul în care intenționa să lase deoparte „diferențele de partid și să muncim împreună pentru binele comun și pentru interesul național”. liderul Liberalilor Democrați. El anterior a servit ca ministru de finanțe în guvernul laburist 1997-2007. devenind titularul cel mai longeviv de acest serviciu în istoria modernă. primul de la Al Doilea Război Mondial. Prim Ministru La 11 mai 2010. Împreună. cu o majoritate de 76 de locuri. Cameron l-a numit pe Nick Clegg. care fusese numit în 1812. În primul său discurs ținut în 10 Downing Street. Un absolvent de doctorat de la Universitatea din Edinburgh. și a cerut partidului sa puna în . ca secretar de stat pentru comerț. cea mai mare pierdere a partidului din 1931 pana acum. Conservatorii și Liberalii Democrați controlează 363 de locuri în Camera Comunelor. el a anunțat intenția de a forma împreună cu Liberalii Democrați un guvern de coaliție. La 10 mai 2010. Brown a anunțat că va renunta la pozitia lider al Partidului Muncii. Brown a fost un membru al Parlamentului (MP) din 1983. După victoria "Muncii" în 1997. ceea ce duce la rezultate slabe în alegerile locale și europene în 2009. iar mai târziu a fost promovat pentru a deveni cancelar de finanțe în 1992. James Gordon Brown (născut 20 februarie 1951) este un politician britanic Partidul Muncii. de o extindere largă a competențelor de Trezorerie pentru a acoperi politica internă și prin transferarea responsabilității pentru supravegherea bancară de Autoritatea Serviciilor Financiare. în 1989. Mutări controversate includ eliminarea avansului impozitului pe profit (ACT) și eliminarea din bugetul său final al "ratei de plecare" la 10% din impozitul pe venitul personal pe care le-a introdus în 1999. El a intrat în Parlament în 1983 în calitate de deputat pentru Dunfermline Est. ce i-a permis reginei Elisabeta a II-a să-l invite pe Cameron să formeze guvernul. popularitatea muncii a scăzut cu debutul unei recesiuni în 2008. Ca una dintre primele sale mișcări. Tony Blair a demisionat în calitate de prim-ministru și lider al Muncii și Brown a fost ales să-l înlocuiască dupa alegeri necontestate. în primul rând pentru Dunfermline Est și în prezent pentru Kirkcaldy și Cowdenbeath. El s-a alăturat Guvernului din umbră. după demisia lui Gordon Brown din funcția de Prim Ministru și la recomandarea acestuia.Nick Clegg a dus la o coaliție între cele două partide. partidul Muncii a pierdut 91 locuri în Camera Comunelor la alegerile generale din 2010. La 43 de ani. După creșteri inițiale în sondajele de opinie în urma carora Brown a deveni prim-ministru. Un an mai târziu.

in timp ce conservatorul William Hague va fi seful diplomatiei. Liderul conservator David Cameron a fost confirmat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii in functia de prim ministru dupa ce liderul laburist. La 11 mai 2010. Conservatorii au castigat cele mai multe mandate in alegerile generale de saptamana trecuta. După ce a participat la Universitatea din Cambridge. cand liberal-democrații au format un guvern de coaliție cu Partidul Conservator. Nick Clegg. Coalitie istorica Noul premier a inceput deja munca pentru formarea primului sau cabinet. informeaza BBC. [Marea Britanie: Brown a demisionat din functia de premier] Cameron a anuntat imediat ca va face guvern de coalitie cu liberal-democratii. Brown a demisionat oficial ca prim-ministru și lider al Partidului Laburist. Clegg a fost ales în Camera Comunelor la alegerile generale 2005 și a devenit purtator de cuvant pentru afaceri interne al liberal-democraților în 2006. de asemenea. Acestia vor forma un executiv de coalitie cu liberal-democratii. Aceasta este pentru prima data in istorie cand conservatorii si liberal-democratii au incheiat un acord pentru impartirea puterii. Un vorbitor fluent cinci limbi europene. dar nu suficiente pentru a obtine majoritatea absoluta in Camera Comunelor. partile au ajuns marti la un acord ce a dus la demisia premierului laburist Gordon Brown. va fi vicepremier. și un membru al Parlamentului (MP) reprezintă Sheffield Hallam din 2005. Nicholas William Peter "Nick" Clegg (născut 07 ianuarie 1967) este un politician britanic care a fost viceprim-ministru al Regatului Unit și Lord Președinte al Consiliului (cu responsabilitate specială pentru reforma politică și constituțională) din 2010. dupa 13 ani. un număr mare de locuri de muncă. ca parte a Guvernul de coaliție.Negocierile de după alegeri Conservatorii se intorc la guvernare in Marea Britanie. inclusiv a fi un instructor de schi și de lucru în biroul unei bănci din Helsinki. Liam Fox secretar al apararii. conservatorul George Osborne urmand sa fie ministru de finate. și Colegiul Europei. si-a dat demisia. și la 25 septembrie 2010. lider al Partidului Muncii devine Ed Miliband. citat de NewsIn. Gordon Brown. El a devenit viceprim-ministru în urma alegerilor generale 2010. iar Andrew Lansley ministru al sanatatii. liderul carismatic al liberal-democratilor britanici. condusă de prim-ministrul David Cameron. in timp ce Clegg lea cerut liberal-democratilor care au indoieli sa aiba incredere in noul guvern. Liderul conservator si-a luat angajamentul sa treaca peste diferendele dintre partide. . Inafara rolurilor sale parlamentare. Dupa mai multe zile de discutii intre conservatori si liberal-democrati. El a fost succedat ca prim-ministru de către David Cameron. el a avut. dar si intre liberal-democrati si laburisti. pentru formarea unui guvern.mișcare procesul de a alege un nou lider. Clegg a contribuit la mai multe broșuri și cărți pe teme politice. Astfel. . Clegg a fost lider al liberal-democraților din 2007. el a fost anterior un membru al Parlamentului European (MEP) și un premiat jurnalist de la Financial Times. Universitatea din Minnesota.

Liderul conservator. Astfel. evenimentul politic principal al anului l-au constituit alegerile parlamentare. pentru prima oară după 13 ani. dată fiind moștenirea fiscală dezastruoasă a Executivului laburist : deficit bugetar de 155 de miliarde de lire pe . prima destinatie a noului premier britanic? Presedintele american Barack Obama a fost primul lider strain care l-a felicitat pe Cameron. care a fost revelația acestor dezbateri. liberal-democrații au câștigat chiar mai puține mandate decât în urmă cu cinci ani. Alternanță la putere În Marea Britanie. Noua administratie va respinge planurile laburiste de a spori cotizatiile sociale si va ridica pragul veniturilor considerate mici. Liberal-democratii au fost de acord sa renunte la planurile privind introducerea unei "taxe de vila" pentru proprietatile care costa mai mult de doua milioane de lire sterline. iar conservatorii nu vor mai pleda pentru ridicarea pragului de impozitare a mostenirii la un milion de lire. care este cu sase ani mai tanar decat era Tony Blair cand a devenit premier. însă. in 1997. SUA. din ultimii 65 de ani. condus de premierul Gordon Brown a pierdut puterea. iar liberal-democratii si-au luat angajamentul sa nu adopte euro in timpul mandatului noului Parlament. dar Partidul Conservator. De asemenea. intreaga constructie europeana. Un buget de urgenta ar urma sa fie prezentat in 50 de zile. care va include o "accelerare semnificativa" a eforturilor pentru a reduce deficitul bugetar. la care au participat pe lângă cei doi lideri și Nick Clegg.Așa cum era de așteptat. dar au reușit să dețină balanța puterii în noul Parlament. reușind la un moment dat să se situeze în sondajele de opinie la egalitate cu laburiștii și conservatorii. este cel mai tanar sef al Guvernului britanic din 1812 si primul absolvent al colegiului Eton care conduce executivul de la inceputul anilor '60. dar programul va fi monitorizat atent.Ce contine programul noului guvern? Surse conservatoare au prezentat si o serie de detalii despre programul noului guvern. Partidul Laburist.Noul Cabinet n-a avut însă o lună de miere. timp în care Gordon Brown a rămas în funcția de prim-ministru.În premieră. Printre concesiile facute de conservatori se numara si recunoasterea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex in sistemul fiscal si convocarea unui referendum pentru modificarea sistemului de vot. fapt care va afecta. al treilea partid din tara a fost de acord cu propunerile conservatorilor privind limitarea numarului de imigranti din afara UE. Si cancelarul german Angela Merkel l-a felicitat pe liderul conservator si l-a invitat la Berlin.În final. printre care o reducere a cheltuielilor cu sase miliarde de lire sterline anul acesta.După cinci zile de suspans. conservatorii isi mentin perspectiva eurosceptica in programul de guvernare. Cameron și Clegg au reușit să ajungă la un acord și au format primul Guvern de coaliție din Marea Britanie. Fara euro in timpul acestul mandat Orice viitor transfer de prerogative catre UE va fi suspus unui referendum. liderul celui de-al treilea partid ca mărime. au avut loc trei dezbateri televizate în direct. desfășurate pe data de 6 mai. liberal-democratii nu se vor mai opune inlocuirii rachetelor nucleare Trident. Liberal Democrat. pe termen lung. condus de David Cameron nu a reușit să obțină singur majoritatea absolută în Camera Comunelor. in care presedintele american l-a invitat pe noul premier la Washington. in luna iulie. intr-o scurta discutie telefonica. In schimb.

elevi și studenți. .În paralel. echivalent cu 11% din Produsul Intern Brut. 8 decembrie. soldate cu răniți de ambele părți și cu arestări în rândul manifestanților. Majorarea taxelor universitare a provocat proteste de stradă. cu începere de la 1 ianuarie 2011. În ziua votului din Camera Comunelor. în bugetul rectificativ de urgență au fost majorate taxe și impozite. A urmat în octombrie faza cea mai dureroasă. în centrul Londrei au avut loc ciocniri între demonstranți și Poliție. inclusiv Interne.300 la un maximum de nouă mii de lire pe an. deși peste jumătate dintre deputații Partidului Liberal Democrat au votat fie împotrivă. Măsura a trecut de Camera Comunelor. cea mai importantă măsură fiind mărirea cotei TVA de la 17. rezultând în reducerea efectivelor de angajați în sectorul public cu cinci sute de mii. cea a reducerii cheltuielilor bugetare. Așa încât. uneori vehemente. în luna iunie. la care au participat zeci de mii de tineri. Justiție și Educație își vor vedea bugetele reduse cu 10 până la 25% pe următorii cinci ani. până în 2015. fie s-au abținut de la vot.5% la 20%. Numeroase departamente.anul fiscal 2009 – 2010. coaliția a luat taurul de coarne și a decis majorarea taxelor universitare de la 3. Externe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful