Evoluţia conceptului de mic business, rolul şi importanţa lui în economia de piaţă În teoria economică nu există o definiţie universală a micului

business, lipseşte criteriul unic acceptat şi în practică, fiecare ţară stabilindu-şi independent standardele ce trebuie să le îndeplinească o afacere pentru a fi socotită mixtă. Diferă chiar şi terminologia în denumirea micii afaceri. De exemplu, în ţările anglo-saxone este utilizat termenul de „mic business ”,
în Japonia şi ţările Europei Occidentale cel de „întreprindere mică şi mijlocie”, în timp ce în Federaţia Rusă şi Ucraina este aplicat termenul de „antreprenoriat mic”. Însă, indiferent de termenul utilizat, drept criterii cantitative în definirea micului business sunt aplicate: mărimea activelor, volumul producţiei realizate pe domenii de activitate, numărul angajaţilor, sau o combinare dintre criteriile enumerate. Lipsa unui numitor comun, privind terminarea indicatorului unic pentru definirea micului business, se exprima prin faptul că nici unul din criteriile menţionate nu permit definirea completă a acestuia.

Tabelul 1 . 1 Criteriile de definire a micului business
Cantitative • Numărul de angajaţi • Mărimea activelor • Volumul producţie realizate • Numărul de angajaţi pe domenii de activitate • Numărul de angajaţi şi volumul producţiei • Alte combinaţii ale indicatorilor enumeraţi Calitative • Conducerea unică • Aria de activitate • Introducerea inovaţiilor • Relaţiile cu clienţii • Criteriul de independenţă • Alte criterii

În unele domenii de activitate, mărimea activelor este unul dintre cei mai importanţi indicatori, deoarece prezintă potenţialul real productiv al întreprinderii. însă, nu întotdeauna un astfel de indicator caracterizează „adecvat” întreprinderea, deoarece există întreprinderi valoarea activelor cărora este apreciabilă, datorită folosirii noilor tehnologii, a unui echipament sofisticat, în acelaşi timp ele având un număr mic de angajaţi şi o cifră redusă de afaceri. De asemenea, activele sunt supuse uzurii fizice şi morale, permanent apărând problema evaluării şi actualizării valorii acestora. Evidenţa numai a mărimii activelor în definirea întreprinderilor mici şi mijlocii complică efectuarea comparaţiilor internaţionale.

Drucker..Volumul producţiei realizate sau cifra de afaceri este un alt criteriu frecvent utilizat în literatura de specialitate. Excluzând neajunsurile generate de indicatorii valorici. în cazul dat. pe o anumită perioadă de timp. mulţi cercetători. pentru a determina cît de mare sau de mic este compania e nevoie de a studia o totalitate de factori. indiferent de criteriile de clasificare aplicate de statele membre la nivel naţional. valoarea adăugată. poate fi nesemnificativă. Biroul Statistic (EUROSTAT) atribuie toate . a proceselor inflaţioniste etc. desfăşurarea activităţii în cadrul unor pieţi-nişe. din care nici unul nefiind decisiv şi imposibil de a fi luat independent”. Indicatorul cel mai frecvent folosit în definirea micului business este numărul angajaţilor. indicatorul menţionat este mult influenţat de domeniul de activitate. consideră că numărul angajaţilor „nu caracterizează decât un aspect al businessului. În pofida avantajelor oferite de criteriul menţionat. luându-se în consideraţie toate avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă. Pe lângă criteriile cantitative în teoria şi practica economică sânt aplicate paralel şi o serie de criterii calitative: conducerea unică. în ansamblu. complexitatea şi diversitatea produselor. cota întreprinderii pe piaţă. reflectând corespunzător mărimea ei. precum şi permite efectuarea unor comparaţii în dinamică. indicatorul numit asigură continuitatea seriilor de date în perspectiva integrării economice europene şi mondiale. aplicarea pe larg a inovaţiilor etc. Definirea micului business pe plan internaţional: în Uniunea Europeană. Indicatorii optimi folosiţi la definirea micului business trebuie analizaţi în contextul unei anumite ramuri şi al economie unei ţări. E necesar de luat în consideraţie şi structura ramurii industriale. El caracterizează valoarea afacerii.. printre care şi P. precum şi numărul de alţi factori. aceeaşi mărime. într-o perioadă concretă de timp. ca urmare a fluctuaţiei monetare. volumul vânzărilor. pentru alt domeniu. complexitatea tehnologiilor etc. dacă pentru un domeniu mărimea cifrei de afaceri este mare. apar unele deformări în aprecierea întreprinderilor mici şi mijlocii. numărul pieţelor. ca fluctuaţia cursurilor de schimb. cei de bază fiind: numărul angajaţilor. a monedei naţionale etc.

în care lucrează până la 499 angajaţi la categoria de întreprinderi mici şi mijlocii (ÎMM). nedeterminat. o altă definiţie calitativă este cea aprobată de Committee for Economic Deployment & Standards. în corespundere cu care o afacere mică. În SUA există mai multe definiţii ale micului business. furnizorii. Capitalul este oferit de o persoană sau de un grup mic. IMM lucrează. mai mult sau mai puţin. cu resurse limitate şi într-un mediu. 2. De obicei. dacă îndeplineşte cel puţin 2 din următoarele trăsături: 1. independent condusă şi nedominată în ramura sa de activitate”. aceştia fiind proprietarii afacerii. Acestea sunt grupate în trei clase de bază: • micro întreprinderi: 0-9 angajaţi. Aceasta e o întreprindere care este supusă unor riscuri mari. problemele curente şi legătura strânsă cu administraţia locală constituie esenţa modului de viaţă al întreprinderii. iar reputaţia întreprinzătorului şi respectul din societate depinde de succesul sau insuccesul în afaceri.). Dezvoltarea IMM înseamnă evoluţia personală a proprietarului-manager. a echipei lui şi a angajaţilor. legea publică PL 85-536 cu privire la micul business adoptată în 1954 şi completată prin legea PL 104-208 în 1996. A fi o IMM înseamnă a soluţiona singur toate problemele şi a suporta prin experienţa proprie toate avantajele şi dezavantajele independenţei şi autonomiei. Reţeaua relaţiilor de afaceri constituie mediul de trai social. • întreprinderi medii: 100-499 angajaţi. juriştii etc. de regulă. defineşte micul business ca o întreprindere „independent posedată. Nedeterminarea. • întreprinderi mici: 10-99 angajaţi. în care toate persoanele sunt strâns legate între ele (clienţii. băncile. Managerul este independent. Small Business Act. de aceea în Uniunea Europeană este vehiculată şi o definiţie calitativă a IMM. Pentru mulţi antrenori conducerea independentă a propriei afaceri constituie „modul de viaţă”. ea defineşte IMM ca o întreprindere ce aparţine şi este condusă de o persoană fizică.întreprinderile din ţările Uniunii Europene. o familie sau o grupă de persoane. organele locale. managerii sunt şi proprietari. .

la definirea micului business se ia în consideraţie numărul angajaţilor pe domenii de activitate. în capitalul statutar. loială. în perioada de dare de seamă. întreprinderi medii de la 50 până la 249 salariaţi.numărul angajaţilor. În Federaţia Rusă. întreprinderi mici de la 10 până la 49 salariaţi. De exemplu.1. lei şi de la 10 până la 50 angajaţi şi suma anuală a vânzărilor nete până la 10 mii. • comerţul cu amănuntul şi prestarea serviciilor populaţiei: 30 angajaţi. construcţii şi transport: 100 angajaţi. în cadrul cărora activează. societăţilor obşteşti sau religioase. când în comparaţie cu cea mai mare întreprindere din ramura dată este mic. • comerţul cu ridicata: 50 angajaţi. a întreprinderilor mari ce nu trebuie să depăşească 25 la sută din mărimea totală. lei. potrivit „Legii cu privire la stipularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii”. Pieţele nu sunt obligatoriu locale. a statului. Astfel. respectiv. În România. • agricultură şi domeniul ştiinţifico-tehnic: 60 angajaţi. Microîntreprinderi sunt considerate întreprinderile ce au un număr până la 10 salariaţi. la definirea micului business se utilizează un singur criteriu . Businessul este mic. Aria de activitate este. „Legea cu privire la susţinerea şi protecţia micului business” defineşte micul business ca o activitate antreprenorială realizată de întreprinderile micro şi mici. în statul Florida întreprinderea poate fi considerată mică dacă este condusă individual. Lucrătorii şi proprietarii fac parte din aceeaşi comunitate. 2. dolari. nu depăşeşte următoarele niveluri: • industrie. de obicei. Un alt criteriu este cota de participare. Nu se referă la micul business şi nu se bucură .5 mil. Sunt consideraţi subiecţi ai antreprenoriatului mic întreprinderile în care numărul mediu al angajaţilor. are maximum 25 de angajaţi şi cifra de afaceri nu depăşeşte 0. În unele state americane sunt adoptate propriile criterii de definire a micului business. În Republica Moldova în calitate de criterii ale definirii micului business numărul mediu anual de angajaţi şi suma anuală a vânzărilor nete. de la 1 până la 9 angajaţi şi suma anuală a vânzărilor nete este până la 3 mii.

micul business ocupă un loc important în viaţa economică şi socială a societăţii. au un număr mare de angajaţi calificaţi şi pot garanta o ofertă în creştere. 60% din numărul total al angajaţilor şi jumătate din volumul total al vânzărilor din sectorul privat. începând cu anii '60.de susţinere din partea statului întreprinderile care deţin poziţia dominată pe piaţa internă de bunuri şi la care cota asociaţilor. Reprezentând coloana vertebrală a economiei. Fiind o componentă numeric ponderentă şi alcătuind pe plan mondial. ce nu sunt subiecţi ai micului business. ce stau în faţa oricărei societăţi. ele contribuie esenţial la realizarea obiectivelor de bază. O lungă perioadă de timp în rândul economiştilor şi practicienilor. după informaţia multor cercetători. mai întâi în SUA. . dispun de resurse financiare considerabile. unul din promotorii căreia este J. în prezent. Schumacher şi care lansând sloganul „Small is Beautiful” (ce e mic este frumos). de la 80% până la 99% din numărul întreprinderilor existente. care oferă o cantitate mare de produse standardizate. în cartea sa cu acelaşi titlu. apoi în Europa Occidentală devine tot mai populară ideea dezvoltării întreprinderilor mici. predomina opinia că în economia de piaţă şi în lupta de concurenţă au şanse de dezvoltare şi reuşită numai întreprinderile mici. e imposibil de găsit o ţară cu o economie de piaţă în care n-ar exista întreprinderi mici şi micro. a dat un imbold puternic dezvoltării acestor unităţi economice. depăşeşte 35 la sută din capitalul social al întreprinderii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful