You are on page 1of 19

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Drept Catedra de Drept Penal și Criminologie

Referat
”LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ ÎN REGLEMENTAREA LEGISLAŢIEI PENALE A REPUBLICII MOLDOVA”

Chișinău 2012

III. VI. V. III.aplicată exclusive până la condamnarea definitivă.Introducere. Liberarea de pedeapsă penală.I. II. Bibliografie. Liberarea de pedeapsă penală.II. Concluzii generale.aplicată în timpul condamnării executării pedepsei sau după condamnarea definitivă.Liberarea de pedeapsă penală a minorilor.Cuprins: I. III. Analiza conceptului şi categoriilor liberării de pedeapsa penală. IV. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedpsei. .I. IV.

pedepsite cu o astfel de sancţiune. Reacţia negativă a întregii societăţi în privinţa flagelului infracţiunii a fost întotdeauna prezentă şi.deoarece liberarea de pedeapsă penală este o atitudine manifestată a legislatorului sau reacţia asupra fenomenului infracţional prin prisma educării şi corectării persoanei condamnate în regim de libertate sau excluderii aplicării unei pedepse în mod tardiv sau fără necesitate. aceasta nicidecum nu evită prezenţa abaterilor respective. care. indiscutabil. Desigur că. Deşi pedeapsa penală sub forma închisorii a dominat decenii la rând. Cetăţenii au deplina cunoştinţă de normele de drept şi. instituţia liberării de pedeapsa penală s-a văzut a fi salvatorul legiuitorului în reglementarea unor situaţii ce nu necesită o recluziune a unei persoane vinovate de o faptă penală. a invocat şi modalităţi noi de liberare de pedeapsa penală. XX şi începând cu primii ani ai sec. în vigoare din 12 iunie 2003.Introducere Actualitatea şi importanţa problemei abordate. ori liberarea de la executarea pedepsei de mai departe în pofida păşirii pe calea corectării. prin ameninţarea cu sancţiunea corespunzătoare pentru fapta comisă.I. Desigur aceasta necesită. Aicise observă pentru prima dată cu claritate modalităţi concrete de liberare de pedeapsa penală.ulterior. instituţia liberării de pedeapsa penală a fost completată pe parcursul deceniilor cu modalităţi noi care reflectau mai bine atitudinea statului faţă de cei care au săvârşit infracţiuni cu un pericol mai redus pentru societate. implicarea statului prin organele sale competente în soluţionarea diferendelor. care a sistematizat normele. a avut-o adoptarea Codului penal nou al Republicii Moldova. ceea ce în legea penală anterioară nu a fost şi. Datorită răsturnării postulatului desăvârşirii aplicării pedepsei cu închisoare ca unicul mijloc raţional al salvării societăţii de flagelul infracţional. în special. deoarece a dat posibilitate că pentru unele infracţiuni uşoare să se aplice o măsură represivă mai blândă sau chiar să-l exonerze de pedeapsa penală prin stabilirea unui termen de probă. ce prevăd modalităţile liberării de pedeapsă penală într-un capitol separat. XXI. Astfel.s istemul justiţiei a beneficiat din partea legiuitorului de apariţia unor norme penale ce reglementează astfel de situaţii cu alternative la pedeapsa închisorii. Liberarea de răspundere penală reprezintă un interes important atât pentru știința dreptului penal cât și pentru societatea civilă. bunăstarea economică. respectiv. determină o degenerare a calităţii vieţii tuturor membrilor societăţii. a fost tratată cu un răspuns de represiune penală. manifestărilor antisociale în vederea restabilirii echităţii sociale. prin faptele penale. Apariţia instituţiei liberării de pedeapsa penală la jumătatea sec. Instituţia liberării de pedeapsa penală îşi are apariţia pentru ţara noastră după ce-a de-a doua conflagraţie mondială şi anume odată cu adoptarea Codului penal al RSSM din 1961. ameninţând cu desăvârşire viaţa sau sănătatea cetăţenilor.au menirea să contribuie la menţinerea ordinii publice. care au săvârşit fapte penale. Din cele invocate se poate spune că instituţia liberării de pedeapsa penală a avut un progres în dezvoltarea multitudinii sale în ultimele decenii ale sec. XX a avut un efect pozitiv în reglementarea relaţiilor juridico-penale. însă nu a convins societatea că este unicul mijloc desăvârşit în corectarea şi reeducarea persoanelor. În pofida faptului că aceste norme îşi au aplicabilitatea la moment şi la modul cel mai serios. cele penale. au mai fost completate cu altele noi. care. Relaţiile sociale ce au loc în societatea contemporană sunt destul de variate şi manifestă atitudine din partea indivizilor. indiscutabil. . Criminalitatea întotdeauna a erodat valorile sociale. O importanţă deosebită în acest sens. în consecinţă.

Se ştie că timpul scurs după gratii reprezintă mai degrabă o „şcolarizare în domeniul infracţionalităţii” şi nu o ocazie de reeducare a infractorului. numărul mare al deţinuţilor a generat o serie de probleme. între douăsituaţii etc. Din stabilirea raportului menţionat a luat naştere ideea conceptualizării pedepselor alternative. acestea pledau pentru instituirea unor pedepse alternative pedepsei cu închisoarea Din cele menţionate se observă că noua viziune asupra prevenirii şi contracarării fenomenului infracţional prin prisma aplicării pedepselor alternative şi a măsurilor alternative faţă de persoanele vinovate de săvârşirea unei infracţiuni de o gravitate redusă se rezumă la două momente. De asemenea. Astfel. în esenţă. După importanţa juridico-penală aceste împrejurări se echivalează cu ispăşirea pedepsei. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea în gândirea filozofică europeană prinde contur tot mai mult concepţiile cu un pronunţat caracter umanist privind scopul pedepsei. legislaţia penală fixează un şir de împrejurări care condiţionează liberarea de pedeapsa penală. pe această cale. noţiunea de „alternativă" înseamnă „posibilitatea de a alege între două soluţii. acestea se axează pe pedepsele nonprivative de libertate şi alte măsuri juridico-penale. În special. Caracteristicile specifice instituţiei liberării de pedeapsă penală enunţate determinăaprecierea importanţei şi locului său în cadrul răspunderii penale. Deseori. Conform DEXului. prin care . poziţia de inferioritate pe care se plasează acesta la eliberarea din închisoare. precum şi a aspeсtelor etice şi organizatorice ce ţin de ocrotirea sănătăţii în penitenciare în care se invocă posibilitatea liberării înainte de termen sau amnistierea din motive medicale. În prezent. Practica demonstrează că pedepsele privative de libertate au o serie de efecte nedorite cum ar fi influenţa devastatoare a mediului de detenţie asupra personalităţii individului. care se exclud" . În anii ’70 ai sec. Aceste opinii încercau să se concentreze nu atât asupra faptei comise. Analiza conceptului şi categoriilor liberării de pedeapsă penală.II. Prezenţa mai multor forme de realizare a răspunderii penale a permis legislatorului să prevadă un şir de împrejurări în care poate fi aplicată liberarea de pedeapsa penală. în aceeaşi perioadă s-au făcut primele teoretizări ale estimării raportului dintre eficacitatea pedepsei vis-a-vis de gravitatea faptei ilicite. problemelor maladiilor înrudite în penitenciar şi posibilitatea acordării tratamentului cuvenit în mediul social prin intermediul liberării de pedeapsă înainte de termen .XX s-au materializat unele încercări de reformă în aplicarea pedepsei. pedeapsa cu închisoarea nu mai are suficientă putere de intimidare a infractorilor şi nici nu conduce la integrarea acestora în societate. supravegherii condamnaţilor condiţionali sau a infractorilor liberaţi condiţional . de natură economică. avându-se în vedere faptul că a fost nevoie de construirea noilor închisori şi mărirea numărului personalului din penitenciare. iar daunele suferite de victimă nu sunt compensate prin hotărârea pronunţată de instanţă în procesul penal. închisorile sunt suprapopulate. cât asupra celor care ar urma. Este o realitate faptul că formele tradiţionale de protejare a societăţii împotriva criminalităţii nu mai fac faţă. După cum rezultă din actele normative internaţionale instituţia liberării de pede apsa penală în calitate de alternativă la închisoare se aplică ca rezultat al supraaglomerării insituţiilor penitenciarelor . preconizându-se un sistem de preîntâmpinare a fenomenului infracţional. întreruperea legăturilor şi relaţiilor sale sociale pozitive. stimulării implementării regulamentului european privind sancţiunile şi măsurile comunitare .

a modalităţii supravegherii condamnaţilor după liberarea de pedeapsa penală. Astfel. În conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova în vigoare din 12 iunie 2003 potrivit pct. În pofida faptului că există o multitudine de definiţii în literatura de specialitate cu privire la instituţia liberării de pedeapsa penală. Astfel. parţială sau totală. care determină condiţiile în care persoana condamnată pentru infracţiune este liberată de pedeapsa penală parţial. Astfel. este prevăzută în CP al RM într-un capitol separat de alte instituţii de drept penal şi care stabileşte esenţa acestei instituţii prin specificarea prevederilor legale ce trebuiesc întrunite pentru a putea fi aplicată. prelungirii termenului de aflare a persoanei în instituţia specială de învăţământ şi de reeducare sau în instituţia curativă şi de reeducare. . legea penală defineşte această instituţie în art. Prin instituţia liberării de pedeapsă penală. prin liberarea de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvârşit o 36 infracţiune de la executarea reală. 96 CP. să fie realiste şi pline de argumentare. real sau total. Astfel. Urmare acestui fapt rezultă că instituţia liberării de pedeapsa penală îşi are o susţinere internaţională ca alternativă a pedepselor penale. prevedrile în cauză stabilesc condiţiile cu privire la înaintarea unui demers în vederea liberării condiţionate de pedeapsă în ainte de termen sau a înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. Numai în urma stabilirii exacte a întrunirii condiţiilor ce se referă la una sau alta dintre modalităţile liberării de pedeapsă penală instanţa de judecată poate aplica această instituţie şi numai în măsura în care ea poate contribui la corectarea şi reeducarea persoanei vinovate de o infracţiune în regim de libertate. cu modalităţile sale.. 89 liberarea de pedeapsă penală se efectuează prin următoarele modalităţi: a) condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. problemele legate de limba în care se desfăşoară şedinţa respectivă. drepturile şi obligaţiile procesuale ale participanţilor. amânării executării pedepsei potrivit prevederilor art. 89 CP RM. reişind din faptul că norma materială ce prevede această instituţie. a pedepsei penale pronunţate prin hotărâre a instanţei de judecată . se reflect principiul umanismului. obligativitatea participării reprezentanţilor etc. nu în ultimul rând. În cele din urmă instituţia liberării de pedeapsa penală se reflectă şi în legea procesual penală a RM. Așadar. care stabileşte procedura de soluţionare a chestiunilor ce apar în timpul executării unei hotărâri judecătoreşti. Prin intermediul normelor procesuale legiuitorul prevede indirect şi o conotaţie procesuală a instituţiei liberării de pedeapsa penală. b) liberarea condiţionată înainte de termen. în acest sens. generând prevederi care stabilesc competenţa instanei de judecată.liberarea de pedeapsa penală reprezintă o instituţie pluriramurală. în argumentarea acestei idei ne poate servi faptul că. reflectarea ei este evidentă în CE RM prin prevederile cap. urmăreşte atingerea scopului prevenirii săvârşirii infracţiunilor prin acordarea posibilităţii condamnatului de a se corecta în regim de libertate şi exclude iraţionalitatea executării pedepsei mai departe de către condamnat în cazul în care condamnatul a păşit ferm pe calea corectării. XXVI. în acest sens.face ca abordările. în argumentarea ideei expuse susţinem următoarele: liberarea de pedeapsă penală reprezintă o instituţie de drept penal. desigur că. Cât priveşte reprezentarea sa ca instituţie execuţional penală. ideilor socialraţionale şi economisirea măsurilor repressive. este evident că în cazul liberării de pedeapsa penală este vorba despre executarea unei hotărâri judecătoreşti. generând de drept aplicarea normelor procesualpenale. care serveşte drept reper de stabilire a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de către instituţiile penitenciare şi oficiile de executare privind punerea în executare a acestora. liberării de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave şi. la examinarea chestiunilor legate de aplicarea liberării de pedeapsa penală.2 art.

94. 95. g) amânarea executării pedepsei penale pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani. Dacă ace ste cerinţe (condiţii) nu sânt respectate de ea. 96 CP RM). 97 CP RM. 95. prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. art. art. 93.c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Condiţionalitatea liberării de pedeapsa penală se referă la situaţia în care cel liberat de pedeapsa penală este dator să respecte anumite cerinţe (obligaţii) cu referire la o astfel de liberare. 95. modalităţi ale liberării de pedeapsa penală aplicate exclusiv după condamnarea definitivă (art. d) liberarea de pedeapsă a minorilor. 97 CP RM. 91. toate celelalte modalităţi ale liberării de pedeapsa penală reprezintă un drept al instanţei de judecată cu excepţia liberării de pedeapsă penală în condiţiile pct. nu se va mai putea reveni la executarea pedepsei stabilite de instanţa de judecată prin sentinţa de condamnare sau la pedeapsa pentru care persoana condamnatului a fost liberată. 95 CP RM şi a liberării de pedeapsa penală în legătură cu scurgerea termenului de prescripţie. Astfel. Astfel. prin abordarea în cauză se pot distinge câteva criterii ce determină . 92. Cât priveşte ce-a de-a doua categorie. cât şi în timpul executării pedepsei stabilite prin sentinţa 41 de condamnare (art. căreia dacă se va încălca acestea va urma revocarea (anularea) liberării de pedeapsa penală. Deşi aplicabilitatea acesteia este legată de faptul că numai instanţa de judecată o poate face. (1) art. la rândul său. 96. privitor la conduita ei în termenul de încercare. 90. 90. Liberarea de pedeapsa penală poate fi condiţionată şi necondiţionată. care reprezintă o obligaţie a instanţei de judecată. 96 CP RM. 92. 97 CP RM). modalităţi ale liberării de pedeapsa penală aplicate exclusiv în timpul executării pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare (art. considerăm că la modalităţile liberării de pedeapsa penală condiţionată se referă instituţiile prevăzute de art. 94 CP RM) şi cele care se aplică în timpul executării pedepsei penale pronunţate de instanţa de judecată. îndeplinirea cărora ţine de momentul după aplicarea liberării de pedeapsa penală. O particularitate esenţială a liberării de pedeapsa penală este faptul că ea reprezintă instrumentul cu care poate opera doar instanţa de judecată. instituţia de drept penal în cauză îşi pierde importanţa juridică şi persoana vinovată este silită prin hotărârea judecătorească să continue executarea pedepsei penale. Particularitatea în cauză. Cât priveşte necondiţionalitatea liberării d e pedeapsa penală. potrivit prevederilor art. 91. O altă particularitate a instituţiei liberării de pedeapsa penală este că. În acelaşi timp. 91. în funcţie de anumite situaţii ea poate să devină fie un drept al ei. aceasta din urmă este legată de faptul că odată liberată persoana condamnatului de pedeapsa penală. ea poate fi aplicată odată cu pronunţarea sentinţei de condamnare sau până la executarea totală a pedepsei. în timpul pronunţării sentinţei de condamnare sau după condamnarea definitivă (art. Un interes aparte îl reprezintă posibilitatea aplicării instituţiei liberării de pedeapsa penalăfaţă de toţi condamnaţii sau numai faţă de anumite categorii de condamnaţi. iar la cele necondiţionate: art. Însă liberarea condiţionată solicită anumite cerinţe persoanei după liberarea ei de pedeapsă penală. 92 CP RM). distinge instituţia liberării de pedeapsa penală în cel puţin două categorii una dintre care ar fi: cele aplicate exclusiv în timpul pronunţării sentinţei de condamnare a persoanei vinovate de săvârşirea infracţiunii (art. Liberare a necondiţionată nu presupune anumite cerinţe privitor la conduita ulterioară a persoanei. stabilite de judecată. e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei: f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave. 97 CP RM). fie o obligaţie. 93. poate fi clasificată în următoarele categorii: modalităţi ce pot fi aplicate atât în timpul pronunţării sentinţei de condamnare. atunci putem menţiona faptul că.

LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ APLICATĂ EXCLUSIV PÂNĂ LA CONDAMNAREA DEFINITIVĂ 2. respectiv . 96 CP RM. stabilite de către instanţa de judecată printr-o sentinţă de condamnare. genului.  ca măsură conţine mai multe obligaţii în cumul. 2. cel al restricţionării. în cazul 48 eschivării condamnatului de la obligaţiile impuse de instanţa de judecată. potrivit prevederilor art. excepţional de gravă sau în cazul recidivei. art.boala gravă de care suferă). 139 şi 143 CP RM.1 Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 90 CP RM nu se va putea aplica faţă de persoanele condamnate pentru infracţiuni intenţionate.cercul persoanelor faţă de care se poate aplica una sau alta din modalităţile liberării de pedeapsa penală. 91 CP RM se va ţine cont de faptul dacă s-a reparat integral dauna cauzată de infracţiunea săvârşită sau dacă condamnatul a participat la munci neremunerate sau remunerate în penitenciar. Aceasta se demonstrează prin următoarele argumente:  condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei reprezintă o instituţie juridicopenală distinctă de pedeapsa penală prin însăşi prevederile sale legale. liberare ce îşi are consecinţa evitării. criteriul vârstei este inerent liberării de pedeapsa penală. criteriul sănătăţii se manifestă pe deplin (sănătatea condamnatului . 95 CP RM şi care din nou au săvârşit o faptă penală). sănătăţii. pedeapsa) se întruneşte şi cel al genului (femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani). De exemplu. Printre acestea se regăsesc criteriul: vârstei. or în cazul aplicării prevederilor art. Spre exemplu. Celelalte modalităţi ale liberării de pedeapsa penală se ghidează de cel mai important criteriu.  este o măsură juridico-penală care se execută în regim de libertate. în afara de criteriul restricţiei (ex: categoria infracţiunii. deoarece se aplică numai faţă de minori. reprezintă o instituţie distinctă.  se aplică în urma stabilirii pedepei penale şi numai în anumite condiţii. În acelaşi timp. or. 93 CP RM. dacă perso ana condamnatului a săvârşit o infracţiune de categoria celor deosebit de grave. iar cel a restricţiei (indirect – pentru persoanale liberate de pedeapsă potrivit art. ca condiţie a liberării de pedeapsa penală. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei reprezintă o măsură alternativă pedepsei cu închisoarea. cel al restricţiei. iar criteriul restricţiei se referă la categoria infracţiunii faţă de care se poate aplica această modalitate a liberării. În acelaşi timp. pedeapsa căreia va depăşi termenul de 5 ani sau în cazul infracţiunilor din imprudenţă care va depăşi 7 ani. 135-137. În cazul aplicării art. restricţiei. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca instituţie juridico-penală reprezintă o modalitate a liberării de pedeapsă penală. a executarii pedepsei principale. 95 CP RM. deoarece corectarea condamnatului are loc fără izolarea lui de societate. 97 CP RM. este de menţionat faptul că criteriile în cauză de fiecare dată sunt cumultative cu cel mai important criteriu din cele menţionate.  aplicarea ei este condiţionată de mărimea pedepsei penale. ce se delimitează substanţial de o pedeapsă penală. ce urmează a fi respectate decât în cazul pedepsei închisorii care se rezumă la: obligaţia executării acesteia sau amenzii care are o singură obligaţie: de achitare a acesteia ca măsură juridico-penală poate fi anulată. ce rezidă în acordarea acesteia condamnatului sub rezerva unor condiţii. În cazul aplicării prevederilor art. în cazul aplicării prevederilor art. nu se aplică faţă de persoanele ce au săvârşit infracţiuni prevăzute de art. în condiţii legale. a condamnării cu suspendarea condiţionată a executări pedepsei.

este înlocuită în acest caz cu o constrângere indirectă. ţinând cont de circumstanţele cauzei şi de personalitatea celui vinovat..609-610]. În aşa fel. condamnatul este ameninţat că va executa şi pedeapsa suspendată. după expirarea termenului de probă. deoarece reeducarea şi îndreptarea condamnatului se realizează în mod nemijlocit prin lăsarea acestuia în libertate (pedeapsa fiind considerată ca executată dacă sunt respectate condiţiile). deoarece „instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă. această instituţie este foarte importantă. dacă la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă. în virtutea nerespectării condiţiilor legale. dacă e să facem o precizare în vederea elucidării noţiunii de „suspendare”. (1) art. În cazul termenului de încercare. în termenul de probă pe care l-a fixat. 90 al CP RM. atunci conform Dicţionarului Enciclopedic „suspendarea” se defineşte ca „întrerupere. Constrângerea directă. autorul în cauză.. aplicate pentru o infracţiune săvârşită în perioada de încercare. În acest caz. impuse de admiterea suspendării executării pedepsei [151. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se aplică vinovatului. Însă. precum şi pentru faptul că o serie de condamnaţi primari sunt feriţi de mediul penitenciarelor. Totodată. dacă va săvârşi din nou o infracţiune. suspendarea reprezintă o activitate care prezumă reluarea procesului suspendat peste o anumită perioadă. indicând numaidecât în sentinţă motivele condamnării sau suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă. (1) art. în opinia autorului Martin D. instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă. suprimare (temporară)” . Din cele invocate. la aplicarea acestei instituţii penale (suspendarea executării pedepsei) este necesară nu numai stabilirea lipsei stării de recidivă. dar şi totalitatea datelor obiective şi subiective. Din prevederile legale în cauză se ditinge următorul fapt: corectarea condamntului se poate realiza şi fără executare reală a pedepsei penale stabilite prin sentinţa de condamnare şi că. De aceea. acordarea acesteia este o soluţie facultativă ce ţine de dreptul instanţei de judecată. p. 90 al CP RM.  executarea pedepsei iniţiale. . instanţa de judecată. va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat”.va avea loc reîntoarcerea la poziţia iniţială a pedeapsei penale şi a executării acesteia. cât şi a pedepsei noi. considerând mai corect a numi această instituţie a dreptului penal „condamnarea cu liberarea condiţionată de la executarea pedepsei”. prin comportare exemplară şi muncă cinstită. condamnatul nu va săvârşi o nouă infracţiune şi prin comportare exemplară şi muncă cinstită. suspendarea executării pedepsei ar presupune executarea ei după trecerea unei porţiuni de timp. va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. deoarece oferă posibilitatea unor condamnaţi (care au săvârşit infracţiuni cu un pericol social mai redus) să se reeduce în starea de libertate în care se află. va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. condamnatul nu mai este obligat de a executa pedeapsa aplicată anterior de către instanţa de judecată şi nici nu se mai examinează o astfel de posibilitate. Or. Instituţia suspendării condiţionate a pedepsei are două funcţii (sau caractere de ordin general):  neexecutarea pedepsei penale. condamnarea cu suspendarea condiţionată În conformitate cu pct. condamnatul nu va săvârşi o nouă infracţiune şi. în termenul de probă pe care l-a fixat. care ar putea avea o influenţă negativă asupra lor. Astfel. care se realizează întotdeauna prin executarea propriuzisă a pedepsei. În conformitate cu pct. care se exercită datorită acordării suspendării condiţionate. după cum suţine autorul Basarab M. ajunge la concluzia că. După cum explică unii autori .

2 art. este de menţionat că. pentru determinarea prezenţei acestui temei la aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este evident că se ia în considerare pericolul social (gradul prejudiciabil) al faptei comise .16 CP RM. nu este observabilă. restrictivitatea în privinţa categoriilor infracţiunii pentru condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei în alte state. tâlhăria art. pe când pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă aceasta nu va putea depăşi termenul maxim de 7 ani închisoare. ne permitem să afirmăm că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele stabilite de prevederile art. în acest sens.2.287 alin. în urma căreia instanţa de judecată stabileşe o pedeapsă penală mai blândă sub limita minimă prevăzută de lege penală pentru infracţiunea săvârşită. 43 (pentru infracţiuni ca: huliganismul alin. 90 prevede căcondamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se aplică şi în cazul săvârşirii de infracţiuni grave precum: jaful art. putem menţiona că. 1. în literatura de specialitate precum că. dacă Codul Penal în redacţia d in 1961. 2. Astfel. Această interacţiune este determinată de anumite circumstanţe excepţionale. temeiul obiectiv se va referi la pedeapsa aplicată de instanţa de judecată. este vorba de prevederile art. considerăm ca acesta se referă la persoana infractorului şi la situaţia în care se află acesta la momentul examinării posibilităţii aplicării condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. poate fi aplicată în ordine succesivă în urma individualizării pedepsei penale. Astfel. Legea penală în vigoare a Republicii Moldova prevede un termen maxim al pedepsei cu închisoarea. huliganismul art. aceste infracţiuni sunt de categoria celor săvârşite intenţionat pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen ce depăşeşte 12 ani închisoare (pentru infracţiuni deosebit de grave) şi detenţiunea pe viaţă (pentru infracţiuni excepţional de grave). Aşadar.după cum se susţine o poziţie clară. Aşadar. chiar deloc. stabilite în cadrul examinării cauzei. precum şi la însăşi categoria infracţiunii pentru care este condamnată persoana vinovată. care serveşte în calitate de punct de reper posibila aplicare faţă de condamnat a instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. Referitor la cuantumul pedepsei ce este stabilit de instanţa de judecată. prevedea în art. Astfel. Cât priveşte temeiul subiectiv.43 că condamnarea cu suspendarea pedepsei se aplica doar celor care nu cădeau sub interdicţia prevăzută în alin.Astfel la aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se ţine seama de temeiurile aplicării şi anume de temeiul obiectiv şi cel subiectiv. în unele situaţii întâlnite şi în practica judiciară. la aplicarea acestei instituţii se disting două temeiuri şi anume: cel obiectiv şi subiectiv . Spre exemplu. 90 CP RM este posibilă în unele situaţii şi prin aplicarea concomitentă a unor instituţii penale prevăzute de partea generală a CP RM. Totodată. Totodată. aceasta are loc în felul următor: în cazul infracţiunilor intenţionate mărimea pedepsei stabilite celui vinovat nu va putea depăşi 5 ani închisoare.3 sau în ca sau în cazul săvârşirii a unor infracţiuni de corupţie pentru care legislaţia penală anterioară nu prevedea pentru asfel de infracţiuni aplicarea instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei. ca urmare a săvârşirii infracţiunii. potrivit prevederilor pct. aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 218. 90 CP RM.4 art. 121 şi alte infracţiuni grave). 187 alin. Aşadar.79 CP RM. pentru determinarea existenţei temeiului subiectiv la examinarea posibilităţii aplicării . cu modificările sale ulterioare. Codul Penal al Republicii Moldova în vigoare din 12 iunie 2003 la art. 3 art. Astfel. în conformitate cu prevederile art. urmare căreia se stabileşte mărimea pedepsei penale pentru fapta comisă de cel vinovat. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave.

va fi imposibil de aplicat de către instanţa de judecată. nefrecventarea anumitor locuri. reieşind din periculozitatea pe care o prezintă pentru societate. dacă la prima vedere pentru infracţiunile uşoare şi mai puţin grave săvârşite din intenţie şi imprudenţă. precum şi în cazul recidivei. Aşadar. urmarea unui tratament în caz de alcoolism. 6 art.79 CP RM.90 CP RM). aplicând condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei reprezintă un instrument de constrângere corectiv. 90 CP RM. pct. termen în care se verifică şi se supraveghează comportamentul social al condamnatului. 7 art. comportamentul său în ce priveşte restricţiile la aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedespei penale urmează să menţionăm că. acordarea unei susţineri materiale familiei victimei. termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani. durata suspendării condiţionate a pedepsei reprezintă şi termenul de încercare (de probă). dacă pentru infracţiunile grave săvârşite intenţionat se va stabili o pedeapsă mai mare de 5 ani. îl poate obliga pe condamnt la: neschimbarea domiciliului fără consimţământul organului competent. ceea ce face ca cel vinovat de săvârşirea infracţiunii şi liberat în modul respectiv să se conformeze acestora. comportamentul căruia este aflat sub controlul organului responsabil de aceasta şi care ajunge la concluzia că este necesară o anulare sau adăugare a unei sau altei obligaţii. 90 CP RM invocă că. 6 art. în cazul întrunirii circumstanţelor prevăzute de lege este posibilă cu mai multă uşurinţă. 56 instanţa de judecată. Prin obligaţiile impuse în acest sens se demonstrează încă o dată că. instanţa de judecată.Aceste prevederi stabilesc în mod direct că. iar pentru infracţiuni grave săvârşite din imprudenţă o pedeapsă mai mare de 7 ani şi dacă în aceste ambele cazuri nu se va putea aplica prevederile a rt. potrivit prevederilor pct. (2) art. În conformitate cu pct. 90 CP RM. Urmare acesteia instanţa de judecată va trimite condamnatul să execute pedeapsa cu închisoarea. instanţa de judecată va urma să determine dacă cel care a săvârşit infracţiunea este în situaţia recidivei sau nu (art. suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave.prevederilor art. precum şi a faptului dacă infractorul poate fi corectat fără executarea pedepsei stabilite prin sentinţa de condamnare. Astfel. 90 CP RM. 4 al art. toxicomanie sau altă boală venerică. atunci în cazul infracţiunilor grave intenţionate sau din imprudenţă situaţia este diferită. 90 CP RM. în întregime sau parţial sau să adauge altele noi din obligaţiile stab ilite în pct. repararea daunelor cauzate în termenul stabilit de instanţă. urmare căreia condamnatul este obligat să manifeste pe parcursul unei perioade de probă corectitudinea încrederii acordate. Odată garantată posibilitatea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea reală a acesteia. prin sentinţa de condamnare. considerate astfel de către instanţa de judecată ca repere legale faţă de care comportamentul condamnatului poate fi ghidat spre unul legal ulterior. aplicarea prevederilor art. anularea sau adăugarea obligaţiilor stabilite de lege considerăm că rezultă din comportamentul condamnatului în timpul perioadei de probă. Aşadar. Aplicarea condamnării condiţionate a executării pedepsei după cum rezultă din legea penală poate fi însoţită de stabilirea unor obligaţii în temrmenul de probă. De altfel. Un alt element destul de important al condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl reprezintă termenul de probă. 90 CP RM. . Totodată. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o anumită durată. atunci prevederile art. Obligaţiile care le poate stabili instanţa de judeactă faţă de cel condamnat condiţionat l a executarea pedepsei ţine de respectarea prevederilor pct. 90 Cod penal al RM. instanţa de judecată are posibilitatea să anuleze. narcomanie. 90 CP.

termenul de probă are o mare însemnătate practică şi reişind din aceea că el poate fi redus. Anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu trimiterea spre executare a pedepsei pronunţate în sentinţa de condamnare. care ţine de comportamentul condamnatului. condamnatul în termenul de probă trebuie să aibă un comportament corect şi exemplar. c) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu trimiterea executării pedepsei cumulate cu cea stabilită prin noua sentinţă de condamnare şi cu stingerea antecedentului penal după executarea pedepsei. încalcă. determină producerea efectelor imediate (neexecutarea într-un loc de deţinere a pedepsei închisorii aplicate şi. instanţa de judecată. 90 CP RM.Termenul de încercare reprezintă forma extremă de verificare a condamnatului privind abţinerea de a mai săvârşi fapte penale. condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară. or nereparării cu rea-voinţă a daunei cauzate se face potrivit prevederilor pct. generând stingerea antecedentului penal. . poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării condiţionate şi stingerea antecedentelor penale. Dovada înţelegerii acestei exigenţe legale şi menţinerea garanţiei că infractorul nu va mai săvârşi alte infracţiuni. Astfel. poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa reală. în decursul termenului de probă. obligaţiile stabilite sau ordinea publică. fiind supus răspunderii administrative sau nu a reparat cu rea-voinţă dauna cauzată. stabilit de instanţa de judiciară. Cât priveşte anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul primei situaţii. în urma căreia persoana se consideră liberată total de executarea pedepsei penale stabilite prin sentinţa de condamnare. alăturate pedepsei principale) cât şi a celor definitive (încetarea duratei termenului de încercare. ţinem să menţionăm că aceasta are loc în condiţii specifice. implicit. 8 art. b) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu trimiterea spe executare a pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare . va fi reabilitat de drept). precum şi să repare integral dauna cauzată ca rezultat al săvârşirii infracţiunii. ţinem să specificăm că anularea categoriei în cauză a liberării de pedeapsa penală ţine de 3 tipuri de anulări: a) anularea la jumătatea termenului de probă. pe durata termenului de încercare şi nu s-a pronunţat revocarea suspendării. (9) art. la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Această reducere. a pedepselor complementare. dacă după expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă. În ce priveşte aspectul anulării condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. instanţa de judecată. în mod sistematic. de executarea a jumătate din termenul de probă şi de repararea integrală a daunei cauzate prin săvârşireainfracţiunii. A doua situaţie a anulării se poate produce în cazul încălcării obligaţiilor stabilite în termenul de probă. desigur. Astfel. reiese din comportamentul celui condamnat. până la expirarea termenului de încercare. în favoarea condamnatului. la propunerea organului care execută controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei. astfel încât dacă persoana condamnată nu a săvârşit din nou o infracţiune. în cazul încălcării obligaţiilor stabilite în termenul de probă sau încălcării ordinei publice. Pentru a se întruni condiţiile pct. 90 CP RM. or a încălcării ordinii publice sau dacă până la expirare termenului de probă nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de a repara dauna cauzată. Totodată. să execute mai mult de jumătate din termenul de probă stabilit. stabilită prin hotărârea instanţei de judecată. dacă condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

controlul asupra comportării celor condamnaţi la închisoare cu suspendarea condiţionată a executări pedepsei îl exercită organele competente. restabilirea echităţii va consta în prevenirea prin corectarea şi reeducarea minorului cu măsuri adecvate. în această situaţie.Liberarea de pedeapsă penală a minorilor Fenomenul infracţional cunoaşte metode moderne de abordare. iar în privinţa comportării militarilor – comandamentul militar respectiv. în 61 termenul de probă. mental. întemniţarea. Drept urmare a acestei consecinţe. (1) art. procedura . care este o subdiviziune teritorială a Departamentului de executare ce face parte din sistemul organelor Ministerului Justiţiei. însă paralel cu prezenţa acestora. moral. întemniţarea minorului reprezintă o măsură de ultimă oră.reprezintă o obligativitate a societăţii faţă de minor (principiul 2 din Declaraţia drepturilor copilului din 1959) . III. care să-i dea posibilitatea de a se dezvolta din punct de vedere fizic. potrivit prevederilor pct. oferite prin lege sau alte mijloace. Aşadar.II. se hotărăşte de instanţa de judecată. ar reprezenta o formă de înrăutăţire a situaţiei condamnatului şi o garanţie a îndeplinirii condiţiilor suspendării iar nu un mijloc de reeducare a condamnatului . Revocarea. care reişind din caracteristicile sale bio-psihofiziologice necesită o tratare diferită de a celor maturi. spiritual şi social într-un mod sănătos şi normal şi în condiţii de libertate şi demnitate”. deţinerea unui copil se va folosi numai ca măsură extremă şi în conformitate cu legea . care au săvârşit fapte penale. În ce priveşte aspectul ce ţine de supravegherea condamnaţilor. asigurarea copilului cu „o protecţie specială. . ce acordă o deosebită influenţă asupra înţelesului „restabilirea echităţii sociale” ca scop al pedepsei penale. Astfel.Ce-a de-a treia situaţie a anulării condamnării cu suspendarea condiţionată executării pedepsei se poate produce în cazul săvârşirii unei infracţiuni noi.37 invocă că. Astfel. beneficiind de facilităţi şi ocazii. vârsta minorului determină pericolul social redus al infracţiunilor săvârşite. În literatura de specialitate se în literatura de specialitate se susţine însă că. legislaţia penală nu poate elimina din vizorul său şi problema tragerii la răspundere penală şi aplicare a pedepsei penale faţă de minori. Totodată. Însă ţinem să menţionăm că acestea trebuie aplicate în funcţie de pericolul social pe care îl prezintă minorul pentru societate şi de gravitatea faptei săvârşite. 90 CP RM. cărora li s-a aplicat condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. (11) art. lăsând a se înţelege că statul trebuie să opereze în acest sens mai întâi cu alte măsuri juridicopenale. considerăm că în atingerea scopului propus de societate. potrivit prevederilor pct. prevederile art. 170 Codulu de Executare a RM. precum şi gradul de pericol social al personalităţii sale . după cum se susţine în literatura de specialitate. aici se poate invoca prevederile pct. săvârşirea de către un minor a unei infracţiuni într-o oarecare măsură reprezintă încălcarea acestei obligativităţi. Asupra măsurilor ce necesită a fi luate în cazul în care se săvârşeşte o infracţiune de către un minor se pronunţă şi Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului. problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni noi (săvârşită din imprudenţă sau din intenţie de categoria celei mai puţin grave). După cum se suţine în literatura de specialitate. arestarea. (1) art. care stabilesc că. Astfel. Astfel. Reieşind din aceea că intervenţia societăţii în cazul săvârşirii de către un minor este una d estul de importantă. Astfel. atunci şi măsurile juridico-penale trebuie să fie speciale. iar apoi cu cele mai drastice (de exemplu: pedeapsa închisorii). în cazul săvârşirii unei infracţiuni de către un minor de o gravitate mai mare nu trebuie să lipsească sau chiar să fie ignorate nici pedepsele penale. 90 CP RM. executarea hotărîrilor privind condamnarea cu suspendarea executării pedepsei se asigură de către oficiile de executare.

în aşa mod legiuitorul s -a ghidat de gradul prejudiciabil al faptei penale. în vederea evitării stigmatizării copiilor şi pentru a proteja viaţa privată a acestora. argumentele sale. Totodată. iar. deşi reprezintă un deziderat prioritar al politicii penale.  categoria faptei penale săvârşite de minor . să nu uităm că apărătorul minorului în procesul penal. 93 CP RM. CP RM prevede că infracţiunea săvârşită de minor trebuie să fie una uşoară. Minorilor care au manifestat un comportament deviat. pledoaria acestuia trebuie să fie orientată spre acest fapt. dar nu printr-o pedeapsă penală. minorii condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare. fără a implica consecinţe nefavorabile legate de aplicarea pedepsei. care sânt chemate. În conformitate cu art. Aplicarea măsurii liberării de pedeapsa penală în privinţa minorului. Aşadar. pe de altă parte. pe de o parte. în general. excepţie stabilită şi de art. . în acest sens. este expusă printr-o argumentare clară din partea instanţei de judecată. vârsta între 14-18 ani. dacă corectarea şi educarea lor poate fi obţinută pe calea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter educative. acestea este de menţioant că se referă la persoanele minore. care au săvârşit o infracţiune ce nu prezintă un mare pericol social. şi în faţa pedepsei penale. care pot întruni condiţiile ce se refărăla subiectul infracţiunii. care stau în faţa legislaţiei penale. tinde să realizeze scopurile. în care s-a pomenit minorul. legiuitorul a avut ca reper:  categoria persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni. precum şi de interesul reeducării acestora. li se pot aplica atât pedepse. 14 (1) al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice. este de menţionat că. aducând şi ele. în acest sens. deşi liberarea de pedeapsa penală a minorului prin prisma măsurilor educative. să sublinieze dezaprobarea din partea societăţii a comportamentului minorului. Cât priveşte categoria persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor. trebuie să contribuie activ. în special. incriminat de legea penală. care ar reflecta cu siguranţă necesitatea aplicării acesteia de către instanţa de judecată. mai puţin gravă sau gravă dar nici într-un caz de altă categorie. prevăzute la art. precum şi prin aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ. 104 al CP al RM. prin formarea unei opinii acceptate din partea instanţei asupra necesităţii aplicării măsurilor educative. Reieşind din considerentul acesta. Totodată. Astfel. Analiza instituţiei în cauză oferă temei de a constata că pentru liberarea de pedeapsă a minorilor în baza art. pronunţarea sentinţei. Legislaţia penală cunoaşte un şir de măsuri juridico-penale. 93 CP RM. Instanţa de judecată la emiterea sentinţei de condamnare nu trebuie să admită cazurile de aplicare a pedepsei penale faţă de minorii. în cazul lor nu este publică. dar cu aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter educativ. se referă la categoria infracţiunii săvârşite de minor. invocând necesitatea contribuirii la reeducarea şi corectarea minorului prin măsuri educative. ce necesită a fi respectată la aplicraea art. Printre aceste măsuri pot fi enumerate liberarea de răspundere şi de pedeapsă a minorilor . unele din condiţiile ce trebuie întrunite pentru a fi aplicată instituţia liberării de pedeapsă a minorilor. 93 CP al RM este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii. în mod general. cât şi măsuri educative.  posibilitatea atingerii scopului pedepsei penale fără aplicarea pedepsei penale. Ce-a de-a doua condiţie.aplicată acestora rămâne a fi ghidată de vârsta minorilor. mai puţin grave sau grave pot fi liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituţie specială de învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare. urmează a fi aplicată doar în urma stabilirii tuturor circumstanţelor cauzei.

pct. aceasta se referă la posibilitatea atingerii scopului pedepsei penale fără aplicarea pedepsei penale. 93 CP RM stabileşte că. generează discuţii. care nu pot fi înlăturate. aflarea minorilor delicvenţi în şcoala-internat poate fi prelungită până la vârsta de 16 ani. Ţinând cont însă de scopurile acestei măsuri educative. în acest sens. Cât priveşte aspectul prelungirii aflării minorului în aceste instituţii. Aceasta se explică prin simplul fapt că. cu deficienţe de adaptare. legea. aptitudinea şi motivaţia sa necesitatea reinserţiei sale anticipate. (2) art. Iar în cazul întreruperii termenului aflării minorului în instituţiile menţionate. relevăm faptul că aceasta este legat de momentul absolvirii studiilor generale sau profesionale. prelungirea într-o astfel de instituţie este posibilă şi după atingerea majoratului. aplicabilitatea instituţiei liberării de pedeapsa penală a minorilor reprezintă până la urmă un atu. iar pct. Astfel. Interpretând pct 19 al Regulamentului . în aşa mod această măsură educativă poate fi aplicată faţă de minorii cărora până la atingerea majoratului le-a rămas nu mai puţin de 6 luni. minorul nu poate beneficia de o astfel de tratare penală. însă cu aplicarea faţă de minor a măsurilor de constrângere cu caracter educativ. În ce priveşte aflarea minorului în instituţia specială de învăţământ şi de reeducare. nici cea procesual-penală nu prevăd expres vârsta minorului la atingerea căreia el nu mai poate fi internat în instituţiile speciale. în al doilea rând. de ordin psihologic sau cu alte maladii psihice sau fizice. iar tratamentul nu poate fi efectuat decât prin internarea lor în aceste instituţii (şcoli internate. Internarea minorului care are vârsta aproape de majorat. nu trebuie să fie ghidată de faptul că. se ia faţă de minorii care răspund penal. Minorul fiind în situaţia în care trebuie să respecte atât condiţiile de aflare în instituţiile nominalizate. aceasta urmează a se efectua în condiţiile stabilite de Regulamentul de activitate a şcolii-internat pentru copii şi adolescenţi cu devieri de comportament. deoarece este aproape de majorat. care este aproape de atingerea vârstei de 18 ani. deoarece această instituţie acordă şansa rămânerii în libertate a minorului. ajungem la concluzia că minorii se pot afla în şcoala-internat cel puţin 6 luni. probabilitatea liberării minorului înainte de împlinirea vâr stei de 18 ani poate avea loc în condiţiile în care minorul cu desăvârşire îndeplineşte cerinţele aflării acestuia în instituţiile speciale de învăţământ şi de reeducare. instituţii curative). destinată minorilor retardaţi. Pornind de la cele expuse anterior. în baza acordului autorităţilor administraţiei publice locale şi direcţiei şcolii. dar care din cauza stării sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament sau de o îngrijire medicală şi implicit de un regim de instruire şi de educare adecvat stării sale. deoarece se pune accentul pe insuficienţa recuperării minorului. iar. Internarea într-un institut medical-educativ (precum în RM instituţie curativă şi de reeducare) fiind o măsură mixtă. Nici legislaţia penală. în primul rând. Măsura internării într-o instituţie curativă şi de reeducare. în cazuri excepţionale. respectiv cu condiţia absolvirii unei şcoli de cultură generală sau de meserii.În ce priveşte a treia condiţie. în perioada în care au loc . În final. nici nu interzice această internare dacă are o vârstă aproape de majorat. considerăm că imposibilitatea acceptării aplicării măsurii privind internarea minorului în instituţiile speciale de învăţământ. 13 prevede că minorii pot fi întreţinuţi în această instituţie până la vârsta de 15 ani. considerăm că n -ar fi justificată internarea în instituţia specială de învăţământ şi reeducare a minorului. cât şi să demonstreze prin atitudinea. această măsură poate fi aplicată în cazul în care minorul nu mai are nevoie de influenţare prin metoda în cauză. urmează a remarca următoarele că. este de natură educativ-curativă complexă. În şcoala-internat sunt admişi minorii delicvenţi în vârstă de la 11 până la 14 ani. Măsura dată este destinată minorilor care au nevoie concomitent de îngrijire medicală şi de un regim special de instruire şi educaţie.

de a asigura creşterea.Întradevăr. s-a văzut a fi prezente primele concepţii cu privire la măsurile alternative şi în cele din urmăau determinat ca la sfârşitul sec. 48 al Constituţiei RM [52]. în cazul amânării se face o conformare şi cu prevederile Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului. iar pentru femei condamnate cu copii mici – până la împlinirea de către aceştia a vârstei de 3 ani.Е. Totodată. 44 operate prin Legea nr. cu atât mai mult legea nu interferează aplicarea acesteia de atingerea scopului pedepsei . remarcăm că aceasta reprezintă o consecinţă a gândirii pozitiviste. educaţia şi instruirea copiilor.06. Or. cu atât mai mult că o reglementare procesual-penală apăruse în acest sens. (2) art. îşi are reflectare principiul umanismului. o astfel de amânare a fost însă reflectată în Codul de executare a sancţiunilor de drept penal în art. O astfel de instituţie a fost prevăzută anterior în Codul Penal din 1961. care au copii în vârstă de până la 8 ani să nască în condiţii normale şi/sau să participe la educarea copiilor. legea penală în aceată situaţie nu urmăreşte scopul de a cauza unele suferinţe fizice. Menţionăm faptul că CP RM nu prevede o novaţie legală cu privire la amânarea executării pedepsei penale pentru femei gravide şi cele care au copii minori. 1404-XIV din 07. urmare căreia în primele decenii ale sec. care asigură posibilitatea îndeplinirii îndatoririlor părintelui (în cazul dat – ale mamei). 1524-XII din 22. Necătând la faptul cămodalitatea respectivă apare destul de târziu în legea penală a Republicii Moldova.1993. după cum susţine autorul rus Якубов А. În acelaşi timp. în situaţia amânării executării pedepsei pentru categoriile de femei menţionate.. deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei. Astfel. Potrivit prevederilor art. prin amânarea executării pedepsei faţă de categoria condamnaţilor menţionaţi. care după executarea pedepsei cu închisoarea se deosebesc substanţial de cum au fost înainte de condamnare şi alte probleme legate de intimidarea persoanei condamnate după liberare.I. femeile condamnate gravide şi cele care au copii în vîrstă de până la 8 ani.2000. Pornind de la faptul că instituţia amânării executării pedepsei penale pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani este prevăzută de art. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani. IV. 9 că statele părţi vor asigura ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei sale . cât şi faţă de copil. precum şi a celor fizice. cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave.transformările viziunilor psihosociale. instanţa de judecată le poate amâna executarea . XX să apară în legislaţia penală autohtonă a statelor est-europene o astfel de instituţie juridico-penală. problemele legate de influenţa mediului penitenciar asupra viziunilor ulterioare ale unui condamnat. se realizează prevederile pct. aplicarea liberării minorilor de pedeapsa penală exclude la maximum problemele legate de reinserţia persoanei condamnate la închisoare. 96 CP RM. în urma modificărilor ulterioare a art. o manifestare a umanismului atât faţă de condamnată. 152-153. Reieşind din prevederile art. Această modalitate a liberării de pedeapsa penală reflectă. 341 CPP RM din 1961. adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. se acordă posibilitatea femeilor gravide şi femeilor. fără a condiţiona o distanţăîntre copii şi părinţi. în privinţa femeilor gravide este prevăzută amânarea executării sentinţei de condamnare pentru cel mult un an de zile. care stabileşte în art. care ar putea avea repercusiuni asupra educaţiei acestora .12. XX. primordial punând accentul pe raţionalitatea acestei amânări. 96 CP RM.

constă în aceea că ea se referă la o categorie aparte de condamnaţi. deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei. Referitor la procedura de dispunere a amânării executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani. documentelor ce atestă graviditatea sau aflarea copiilor minori la întreţinere. 96 CP RM. ceea ce face posibil aplicarea acestei instituţii şi persoanelor minore. însă în privinţa persoanelor care se află în stare de arest sau care execută pedeapsa penală. Aici un rol important are atitudinea condamnatei faţă de educaţia copilului şi întreţinerea lui . amânarea executării pedepsei pentru femeile gravide şi cele care au copii în vârstă de până la 8 ani reprezintă o facultate a instanţei de judecată. la care se anexează raportul medical ce confirmă graviditatea sau copia adeverinţei de naştere a copilului şi dosarul personal al condamnatei. care au fost condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave. legiuitorul axează această modalitate a liberării de pedeapsa penală faţă numai de femei condamnate. ce vor reflecta comportamentul în timpul executării pedepsei. Astfel. Drept urmare a celor remarcate. faţă de femeile gravide şi cele care au copii în vârstă de până la 8 ani se poate aplica instituţia amânării executării pedepsei. Astfel. prezentând pentru copil condiţii normale de trai. amânarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani nu se aplică faţă de persoanele. considerăm că.Din prevederile art. contrar intereselor copilului şi nu va săvârşi din nou o infracţiune. indiferent dacă este îndreptată împotriva persoanei sau nu. instituţia respectivă nu se referă la femeile care au fost private de drepturile părinteşti şi a acelor care au fost condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave. instanţa de judecată determină acest lucru de sine stătător reieşind din principiile individualizării pedepsei penale. Astfel. urmează a se aplica amânarea executării pedepsei numai în baza unui demers corespunzător sau a cererii condamnatei. care execută pedeapsa în a în penitenciarele pentru minori. care se află într-o stare de graviditate sau are copii minori la întreţinere. deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei. nu va folosi amânarea executării pedepsei. În privinţa persoanei asupra căreia urmează a fi aplicate prevederile art. cu condiţia că există unele garanţii căva avea grijă de educaţia copilului. Astfel. din prevederile legale rezultă că. concluziei medicale privind graviditatea ei sau prezenţa certificatului ce atestă existenţa copiilor minori la întreţinere. Totodată. putem conchide următoarele: amânarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 .pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani. cât şi datele aduse în instanţă de către condamnată că are condiţii de trai pentru îngrijirea copilului etc. dar nicidecum o obligativitate a acesteia. În acelaşi timp. condiţia respectivă denotă posibilitatea amânării executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani pentru toate cazurile în c are s-a săvârşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă de către astfel de categorii de co ndamnate. 96 CP RM şi care se află în libertate până la condamnare. Instanţa de judecată în baza examinării dosarului personal al condamnatei. O primă caracteristică specifică acestei amânări a executării pedepsei. Termenul gravidităţii şi vârsta femeii nu se limitează de lege. rezultă că. administraţia înaintează în instanţa de judecată demersul respectiv. În cazul în care persoana execută pedeapsa. Ea poate fi aplicată în cazul în care instanţa de judecată va constata că Ea poate fi aplicată în cazul în care instanţa de judecată va constata că persoana vinovată şi acţiunile ei nu prezintă un pericol real pentru societate. este de remarcat că. în cazul în care graviditatea a apărut în timpul executării pedepsei sau copilul condamnatei s-a născut în penitenciar. garanţiile vor fi prezentate atât prin materialele anexate la dosar. aceasta se dispune de instanţa de judecată în baza probelor administrate la dosar. examinează posibilitatea amânării executării pedepsei.

care a afectat condamnata c a urmare a pierderii copilului.ani poate fi anulată în situaţia în care condamnata renunţă la copil sau se eschivează de la educarea copilului după avertismentul făcut de organul. aceasta reieşind din prevederile pct. aceasta nefiind o obligativitate. (4) art. se va lua în baza demersului înaintat de oficiul de executare. în perioada de până la atingerea copilului a vârstei de 8 ani. (2) al art. Una din aceste hotărâri a instanţei de judecată. atunci ţinem să determinăm că. În urma celor expuse ajungem la următoarea concluzie: instituţia liberării de pedeapsa penală prin intermediul amânării executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani răspunde adecvat politicii penale. Astfel. Pornind de la faptul că legea penală nu acoperă legal situaţia când copilul decedează în timpul amânării executării pedepei pentru condamnată. Nu în ultmul rând. (3) art. 96 CP RM merită a fi completate cu următoarele: condamnatei în privinţa căreia i s-a aplicat amânarea executării pedepsei şi care în perioada amânării executării pedepsei i-a decedat copilul (deces necondiţionat de acţiunile ilegale ale mamei) instanţa de judecată va înlocui pedeapsa stabilită prin sentinţa de condamnare cu o pedeapsă mai blândă din categoria pedepselor stabilite la art. Hotărârea definitivă a instanţei de judecată.Concluzii generale În urma celor expuse putem enumera următoarele concluzii: . b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă. 96 CP RM. datorită aplicării prevederilor legale cu privire la cumulul de sentinţă. Cât priveşte situaţia în care se săvârşeşte o infracţiune nouă în perioada amânării executării pedepsei. în acest sens. Argumentul forte în această situaţie ar fi suferinţa sau trauma psihologică. care exercită controlul asupra comportamentului condamnatei. ci mai cu seamă o facultate a instanţei. deoarece în urma cumulului pedepselor. care statuează vehement şi primordial asupra educării copilului care merită a i se acorda o atenţie deosebită. În cazul în care amânarea executării pedepsei nu a fost anulată. cumulul de sentinţă urmează a fi făcut în ordine obligatorie. reieşind din materialele şi probele aduse. Dar să nu uităm că potrivit prevederilor pct. 96 CP RM: a) liberează condamnata de executarea părţii neexecutate a pedepsei. instanţa de judecată este liberă de a hotărî în privinţa anulării. dacă e să facem o trimitere la CE al RM. pedeapsa definitivă trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârşirea unei noi infracţiuni şi decât partea neexecutată a pedepsei. 96 CP RM cu referire la aceste situaţii. instanţa de judecată are libertatea de a hotărî în privinţa aceasta. instanţa de judecată urmează a lua una din următoarele hotărâri potrivit prevederilor pct. pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată. V. respectiv va urma şi anularea amânării executării pedepsei. în termen de 5 zile. anularea amânării executării pedepsei penale poate avea loc şi în cazul în care în perioada amânării executării pedepsei condamnata săvârşeşte o nouă infracţiune. considerăm că prevederile art. dar nu a executării pedepsei penale de către mama acestuia care a săvârşit o faptă penală de o anumită gravitate. se trimite instanţei care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar. 62 CP RM sau va înlocui partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă. c) trimite condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neexecutate a pedepsei. care întreprinde măsuri de supraveghere şi probaţiune a condamnatei pentru toată perioada pentru care a fost amânată executarea pedepsei. sau după aprecierea proprie asupra acestui fapt.

Discuţii referitoare la liberarea condiţionată a persoanelor condamnate la detenţiunea pe viaţă. 8.2002. deşi se referă la instituţii penale diferite din partea generală. Costa M. 2005 . 2.1994.03. însă după executarea unei anumite părţi din pedeapsă. Vol.I. 2007. 93 CP RM. 6. prevăzute de art. 4..I. care s-ar delimita substanţial de fracţiunea ce este specifică celor care au săvârşit infracţiuni uşoare sau mai puţin grave.T. care au săvârşit infracţiuni de altă gravitate. Ansamblul de Reguli Minime pentru tratamentul deţinuţilor şi recomandările referitoare la acesta. reieşind din neclaritatea coroborativă cu instituţia recidivei şi/sau cu prevederile legale ce prevăd cumulul de sentinţe. 1997. 1 din 12. Chişinău: Cartdidact. aplicate minorilor în cazul liberării de pedeapsa penală. Criminologie. ar putea beneficia şi alte categorii de condamnaţi. 34-35/112 din 03. ..Bodrodac A. iar nu în calitate de temei al aplicării. Botnaru S. Codul Penal al Republicii Moldova. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994. Şavca A. Măsurile juridico-penale. VI. .M. Rezoluţia Adunării Generale a ONU din 29 noiembrie 1985. Grosu V. 3. Monitorul Oficial al Republicii Moldova... 5. 5. În contextul. Cluj-Napoca: Lumina Lex.. În: Revista Dreptul.04. 7.2005. Partea generală. nr. 6. Legea nr. trebuie să pornească întâi de la prezumţia aplicării celor mai uşoare măsuri juridico-penale. Basarab M. Partea generală. Legea penală. Legea nr. 94 CP RM.1. Chişinău: Cartier juridic.12.985-XV din 18. Maldea N. Anghel N.2002. potrivit prevederilor art. Gherman M. Manual de drept penal.. Prevederile legale privind situaţiile în care se poate anula liberarea de pedeapsa penală în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen nu sunt atât de adecvate. 2004. Vol. Stiuj V. 2005. Bucureşti: Universitatea Titu Maiorescu.09. este aplicabilă noţiunea de schimbare a situaţei. Chişinău: Tipografia Centrală. 3. Codul de Executare al Republicii Moldoval.II. iar apoi dacă cu acestea nu se poate atinge scopul legii penale şi a pedepsei penale se apelează la cele mai drastice. Ansamblul Regulilor Minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing).. instituţiei liberării de pedeapsa penală. Nr. 9. Aldea C. Vol.08. Costache Gh. 128-129/1012 din 13. Ciobanu I. care poartă un caracter evaziv sau o astfel de prevedere este concepută diferit pentru situaţii similare. însă cu aceleaşi consecinţe. Drept penal. 415 (V). Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. De instituţia înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. 11. Nr. Grama M. 443-XV din 24. Drept penal. Partea generală.. Repararea integrală a daunelor cauzate de infracţiunea săvârşită în cazul liberării condiţionate înainte de termen urmează a fi determinată numai ca obligaţie faţă de cel condamnat în perioada de probă. Dreptul Executării Sancţiunilor Penale. 2. în perspectivă. Rezoluţia Adunării Generale a ONU din 30 august 1955. 40/33. 4.Bibliografie 1.2004. ba chiar nu dă soluţii şi face ca legea să rămână evazivă în cazul decesului minorului în perioada amânării. 2002. cu regret nu acoperă toate situaţiile care pot surveni în timpul amânării executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vârstă de până la 8 ani. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10.

12. Istoricul apariţiei şi evoluţiei măsurilor alternative privaţiunii de libertate în Republica Moldova. 2007. nr. 6. Martin D. Seria Ştiinţe Sociale. . În: Revista Studia Universitatis.. Universitatea de Stat din Moldova. Grama M.