You are on page 1of 17

Cuvinte cheie: piata muncii, forta de munca, somaj, angajare.

Rezumat Scopul principal al acestei lucrari este acela de a prezenta caracteristicile pietei muncii in Romania. Ocuparea forţei de muncă constituie în orice societate, inclusiv în ţările dezvoltate o condiţie esenţială a asigurării echilibrelor macroeconomice şi stabilităţii socialpolitice. Este un proces complex, dinamic, de interes major pentru toţi agenţii economici şi partenerii sociali, pentru prezentul şi viitorul societăţii, cu implicaţii variate: economice, psihosociale, educaţional-culturale, politice. Creşterea gradului de ocupare al forţei de muncă şi diminuarea fenomenului şomajului sunt în prezent obiective esenţiale ale politicii economice ale tuturor ţărilor, posibil de realizat prin intermediul echilibrului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă pe piaţa muncii.

Introducere Scopul principal al acestei lucrari este acela de a prezenta caracteristicile pietei muncii in Romania. Formarea și funcționarea pieței muncii este unul din procesele fundamentale și complexe ale tranziției la economia de piață în Romania. Aceasta necesită reconsiderarea bazelor teoretice ale politicii de ocupare și folosire a forței de muncă, ale mecanismelor de reglare a cererii și ofertei de forță de muncă datorită caracterului deosebit al mărfii care circulă pe această piață, ceea ce o diferențiază de celelalte piețe și o face să îndeplinească funcții importante în asigurarea și menținerea echilibrelor macroeconomice și a stabilității social-politice. Activitatea economică implică în mod obiectiv factorul muncă menit să valorifice resursele naturale si monetare în interesul său. Munca se tranzactionează prin intermediul pieței muncii. Echilibrele sau dezechilibrele pe piața muncii pot fi abordate pornind de la caracteristicile acestei piețe și continuând cu mecanismul intern al funcționării ei. Studierea mecanismelor și a politicilor de reglare a cererii și ofertei de forta de munca în perioada de tranziție la economia de piață în Romania necesită ca punct de plecare elucidarea unor probleme generale, de ordin conceptual, privind piața muncii. Demersul legat de poziția pe care o deține piața muncii în sistemul de piețe se justifică prin faptul că dreptul la muncă, libera alegere a profesiei, sunt drepturi fundamentale ale omului într-o societate democratică. Din această perspectivă, asigurarea locului de muncă
1

structuri și tendințe are importanță pentru definirea politicilor active de ocupare și protecție socială sub cele mai diferite laturi ale acestora În etapa de transformări.este nu numai un act economic ci și unul de echilibru social și politic. prin care a trecut Romania după anul 1989. este foarte importantă pregătirea populației pentru a înțelege și accepta procesele noi care se desfășoară în economie. ocuparea nu poate fi lăsată numai pe seama mecanismelor de piață. În consecință. 2 . precum și formarea unui comportament adecvat al agenților economici cu privire la ocupare și utilizarea eficientă a forței de muncă. ci trebuie implicată și răspunderea societății. Studierea și evaluarea proceselor pe piața muncii ca dimensiune.

a ansamblului de procese care prin interacțiunea lor generează ocuparea forței de muncă. și posesorii de forță de muncă.1. Studierea mecanismelor și a politicilor de reglare a cererii și ofertei de forta de munca în perioada de tranziție la economia de piață în Romania necesită ca punct de plecare elucidarea unor probleme generale. care exprimă totalitatea acțiunilor care se „consumă pe piața muncii ”. În contextul lucrării noastre. fie ca mecanisme de piață pure ( salariul în calitate de preț al muncii. precum și formarea unui comportament adecvat al agenților economici cu privire la ocupare și utilizarea eficientă a forței de muncă. privind piața muncii. Literatura economică prezintă definiții nuanțate ale conceptului de piață a muncii. iar cererea și oferta de forță de 3 . În consecință. în interdependență cu toate subsistemele sociale. de ordin conceptual. Activitatea economică implică în mod obiectiv factorul muncă menit să valorifice resursele naturale si monetare în interesul său. în calitate de vânzători ( ofertă ). piața muncii este un spațiu economic unde se încheie tranzacții ( se confruntă. în calitate de cumpărători ( cerere ). Studierea și evaluarea proceselor pe piața muncii ca dimensiune. sunt drepturi fundamentale ale omului într-o societate democratică. în mod liber. în care se asigură ajustarea cererii și ofertei de forță de muncă prin mecanisme specifice. Echilibrele sau dezechilibrele pe piața muncii pot fi abordate pornind de la caracteristicile acestei piețe și continuând cu mecanismul intern al funcționării ei. Caracteristici ale situaţiei pieţei muncii actuale in Romania Formarea și funcționarea pieței muncii este unul din procesele fundamentale și complexe ale tranziției la economia de piață în Romania. cel mai important factor de producție cu funcții active în procesul de dezvoltare. colectivități locale sau alte instituții ). În continuare vom analiza piața muncii în dubla ipostază: ca entitate închisă. asigurarea locului de muncă este nu numai un act economic ci și unul de echilibru social și politic. ale mecanismelor de reglare a cererii și ofertei de forță de muncă datorită caracterului deosebit al mărfii care circulă pe această piață. libera concurență între agenții economici ) sau ca mecanisme indirecte ( utilizate de stat. precum și mecanismele care intervin în funcționarea pieței muncii. De aceea am analizat legitățile care guvernează formarea cererii și ofertei de forță de muncă și raporturile dintre acestea. structuri și tendințe are importanță pentru definirea politicilor active de ocupare și protecție socială sub cele mai diferite laturi ale acestora În etapa de transformări. ocuparea nu poate fi lăsată numai pe seama mecanismelor de piață. În definirea pieței muncii am avut în vedere faptul că acesta piață tranzacționează munca. între deținătorii de capital. negociază ). Aceasta necesită reconsiderarea bazelor teoretice ale politicii de ocupare și folosire a forței de muncă. demersul legat de poziția pe care o deține piața muncii în sistemul de piețe se justifică prin faptul că dreptul la muncă. ci trebuie implicată și răspunderea societății. ca sistem deschis cu intrări și ieșiri. Din această perspectivă. Munca se tranzactionează prin intermediul pieței muncii. prin care a trecut Romania după anul 1989. fiind o abordare necesară. dacă ne raportăm la legitățile formării cererii și ofertei de forță de muncă. ceea ce o diferențiază de celelalte piețe și o face să îndeplinească funcții importante în asigurarea și menținerea echilibrelor macroeconomice și a stabilității social-politice. este foarte importantă pregătirea populației pentru a înțelege și accepta procesele noi care se desfășoară în economie. ca și la relațiile piețeii muncii cu întreg organismul economic și social. dar nu și suficientă. libera alegere a profesiei. După unii autori.

chiar dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. În condițiile actuale ale economiei de piață se adâncește considerabil diviziunea socială a muncii. putem concluziona că . piața muncii reflecta legăturile reciproce dintre realitățile demografice care determină oferta de muncă și cele ale dezvoltării economico – sociale care generează cererea de muncă. Piața muncii are un rol esențial în cadrul interdependențelor care asigură dinamismul economiei. în esență. În funcție de parametrii de peformanță pot fi delimitate piața principață a muncii caracterizată prin niveluri ridicate de stabilitate și siguranță și piața secundară a muncii caracterizată prin parametri specifici periferiei activității economice. care trebuie să prezinte o anumită flexibilitate care să ducă la o mai mare competitivitate și să influențeze în mod sistematic și favorabil creșterea economică. la formarea prețului muncii.Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piața muncii ca atare. Acestea determină anumite specificații referitoare la ajustarea ofertei și a cererii. la existența unui sistem de norme și valori sociale. salariului real.piața muncii este ansamblul actelor de vânzare – cumpărare a forței de muncă ce au loc într-un spațiu economic. De asemenea. un mecanism complex. Toate acestea se corelează cu funcția formativ-culturală a forței de muncă. profesii și niveluri de calificare. piața muncii reflectă felul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri.. De aceea. în cea mai mare parte. Exigențele juridico – sociale. sexe. piața muncii are și o însemnată funcție socială. În urma analizei acestor caracteristici. În acest context se impune precizarea că limitele acestei segmentări sunt variabile. Piața muncii este o piață cu concurență imperfectă. În strânsă relație cu acest aspect. deoarece nu întotdeauna există o corelație stransă între factorul de muncă și creșterea economică. nefiind chiar atât de restrictive. existând posibilitatea ca prin intervenția tuturor agenților economici și a partenerilor sociali. pe grade de calificare. piața muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi între purtătorii ofertei și ai cererii de muncă. Acestea se realizează prin intermediul tendinței de egalizare pe ramuri. în sensul că ea implică și negocierea unor elemente ce țin de condițiile de muncă și de ansamblul calității vieții. stabilirea pe această bază a 4 . forța de muncă fiind structurată pe vârste. Între cele două tipuri de piețe există o circulație continuă în ambele sensuri. Dar nu trebuie absolutizată acestă relație. În acestă accepțiune. ca și cele privind ocuparea și protecția socială nu soluționează automat nici problemele piețe muncii și nici pe cele cu care se confruntă dezvoltarea economiei. relevând întâlnirea cererii cu oferta de muncă. unele disfuncționalității ale acestor tipuri de piețe să fie corectate. sectoare. pe zone geografice și pe oportunități de ocupare. punându-și amprenta pe tipul de civilizație. Alți autori consideră piața muncii într-o formulă mai concretă. Din această perspectivă. sectoare și profesii a costurilor și a veniturilor factorilor de producție necesari activității economice. Observăm că piața muncii s-a format și funcționează în corelație cu rolul determinant al muncii în dezvoltarea economico-socială și cu exigențele generale ale pieței și prețului.muncă se ajustează prin mecanismele prețului forței de muncă. care asigură reglarea cererii și a ofertei de forță de muncă atât prin decizii libere ale agenților economici cât și prin intermediul salariului real. categorii socio-profesionale. asigurând o mai mare mobilitate și o mai ușoară adaptare a forței de muncă. concurenței libere dintre agenții economici. raporturile dintre oameni și evoluția lor în timp și spațiu. Această piață reflectă un complex de relații în care se regăsesc. Experiența arată că. piața muncii mai poate fi analizată ca piață a muncii caracteristică nivelului macroeconomic și piață a muncii caracteristică nivelului microeconomic. piața muncii presupune negocierea permanentă între purtătorii ofertei de muncă și cei ai cererii de muncă sub aspect calitativ și structural.

silvicultura.4 milioane in anul 2009.3 mld Euro16. In acest răstimp populaţia a scăzut cu 3. adică aproximativ 43. In perioada 2009-2011 sporul natural a fost in descreştere 5 .15 şi de 2-3 ori mai redus decat valorile inregistrate de către noile State Membre (Republica Cehă – 17.condițiilor pentru angajarea salariaților. Ungaria – 13.4% (800. dar mai ales pe baza dezvoltării serviciilor. Populaţia şi forţa de muncă Populaţia Romaniei se afl ă intr-un proces continuu şi lent de scădere de la inceputul anilor ’90.406 euro). PIB pe locuitor (la puterea de cumpărare standard) era in anul 2010 de numai 5. Polonia – 9. In funcţie de aportul la formarea PIB. negocierea și fixarea salariilor în functie de performanțele lucrătorilor și realizarea mobilității salariilor și forței de muncă”.512. activităţile cu o insemnătate deosebită sunt tot cele din domeniul serviciilor. Figura 1 Ponderea valorii adaugate in PIB 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 industrie agricultura.180 euro. exploatare forestiera si economia vanatului constructii servicii 2009 2010 2011 2. Republica Slovacă – 16. PIB a inregistrat creşteri spectaculoase. de peste 4 ori mai mari decat media UE astfel că nivelul PIB inregistrat in anul 2011 a atins valoarea record de 1.256. după cum se poate observa şi in Graficul nr.830 euro.6 mld lei. ca urmare a menţinerii unui nivel ridicat al activităţilor industriale şi de construcţii. „Ponderea valorii adăugate în PIB”.455 euro.620 euro.000 de persoane). Cu toate acestea. ajungand la 22. Sectorul serviciilor prestate către populaţie este unul de viitor. In perioada anilor 2010 şi 2011. acesta cotribuind semnificativ la creşterea nivelului de viaţă al populaţiei. adică de peste 4 ori mai redus decat media UE.

In anul 2008. pe la jumătatea anilor ’90 cand. comparativ cu valoarea de 50. O caracteristică a participării in Romania este rata ridicată de activitate a populaţiei din grupa 65 de ani şi peste. acest lucru fiind explicat de importanţa agriculturii in economia ţării noastre. oraşele Romaniei primind mai mult de jumătate de milion de oameni din mediul rural.In ceea ce priveşte nivelul educaţional mediu al intregii forţe de muncă putem spune că a crescut 6 . La inceputul anilor ’90 migraţia rural-urban s-a intensifi cat.7% la momentul primei Anchete asupra Forţei de Muncă din 1994. Scăderea participării a afectat mai puternic grupa de varstă tanără. Rata de activitate a populaţiei feminine a scăzut de la 63. 54. Declinul ratei de activitate a fost insemnat şi pentru grupa de varstă 45-54 de ani (de la o rată de activitate de 80. Participarea acestei grupe de varstă a prezentat o creştere de la 31% in anul 1994 la 37.datorită sporului de natalitate aflat int-o tendinţă de scădere. Rata participării populaţiei cu varsta cuprinsă intre 15 şi 64 de ani a fost de 69. Această creştere ascunde oricum schimbările importante in tendinţele migraţiei interne intre mediile rural şi urban de la inceputul perioadei de tranziţie.5% in anul 2009. in timp ce rata activităţii pentru grupa de varstă intre 55-64 de ani a fost cu un punct procentual mai mare in anul 2009 (51%) decat in 1994 (50%). dar in sens invers.4% in aceeaşi perioadă şi s -a situat peste media UE in anul 2001 ( 60.6% a fost cu 2 puncte procentuale mai scăzută decat in anul 1994 şi cu mult sub media UE de 78. In anul 2009 rata de activitate a populaţiei masculine de 74.2%). a cărei rată de activitate a scăzut de la aproximativ 49% la 41% intre 1994 şi 2009. datorită deteriorării situaţiei economice. 1%. sub media Uniunii Europene ( 69.1% la 62.5% in anul 2009. de data aceasta din oraşe.2%). Figura 2 Miscarea naturala a populatiei 14 12 10 8 6 4 2 0 2009 -2 -4 2010 2011 Nationalitate Mortalitate Spor natural Situaţia s-a repetat.3%. dar a inceput să scadă incet pană a ajuns la 68.5% la inceputul perioadei. Pană in 1996 această rată a ajuns la 72. s-a mutat la sate şi a inceput practicarea unei agriculturi de subzistenţă.6%. un nou flux de locuitori. la o rată de 77% la sfarşitul ac estei perioade).5% din populaţia Romaniei trăia in mediul urban. inregistrată la sfarşitul anilor’80.

In anul 2008 rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a fost de 70. cele mai inalte rate inregistrandu-se la grupa 25-49 de ani.84 milioane de persoane. De asemenea. Tabelul 1 Nivelul de instruire al populatiei active 1994 7.2 milioane de persoane (conform Balanţei forţei de muncă). populaţia ocupată a scăzut continuu.6% 74.4% 77. Populaţia cu varsta cuprinsă intre 15 şi 24 de ani reprezintă 11. ajungandu-se pană la 8. Populaţia ocupată este dominată de populaţia matură. De atunci a crescut cu 3% ajungand la 8.8% din totalul populaţiei ocupate (in anul 2008).4% Studii superioare Studii liceale Studii primare sau mai putin 18. aceasta diminuanduse cu 2. Provocări legate de ocuparea forţei de muncă pe sectoare In anul 1990 populaţia ocupată18 atingea un nivel de 10.4% pentru femei. cu varsta intre 25-50 de ani. dar a rămas scăzut in comparaţie cu standardele Uniunii Europene.3% 3. O comparaţie a situaţiei nivelelor de instruire este prezentată in tabelul 1. Grupa de muncă varstnică avea un nivel foarte scăzut de instruire formală (95% din populaţia acestei grupe avea nivel scăzut de instruire).3% 2009 8. In perioada 1996-2008 rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a fost in scădere. Declinul a inceput in anul 1992 şi a continuat de-a lungul anilor ’90.6% pentru bărbaţi şi 56.42 milioane persoane in 1999.2% decat atat 14.67 de milioane in anul 2009. Ponderea acesteia se apropie de 60% din intreaga populaţie.oarecum la mijlocul anilor’90. In perioada 2009-2011 rata de ocupare a forţei de muncă pe grupe de varstă este prezentată in tabelul 2. Tendinţele demografi ce negative au determinat niveluri scăzute ale participării populaţiei la activităţile economice. 7 .

Structura populaţiei ocupate pe ramuri de activitate este prezentată in figura 3.6 72. Deşi in agricultură s-a inregistrat o creştere a ocupării (de 13 puncte procentuale.6 28.8%). activităţi financiare. Astfel.7 73. bancare şi de asigurări.6 2011 57. invăţămant.2 37.4 76. reduceri semnifi cative ale populaţiei ocupate au fost inregistrate in industrie (cu 52.000 persoane). adică 401.Tabelul 2 Rata de ocupare Indicator Rata de ocupare (%din populaţia cu varsta intre 15-64) Rata de ocupare (%din populaţia cu varsta intre 15-24) Rata de ocupare (%din populaţia cu varsta intre 25-54) Rata de ocupare (%din populaţia cu varsta intre 55-64) 2009 64. numai intr-o mică măsură persoanele disponibilizate din industrie şi construcţii a fost absorbită.3 38.6 32.1 48.6%) – in special industria prelucrătoare .1 Intre 1990 şi 2009 in toate domeniile cu excepţia agriculturii şi a unora dintre servicii (comerţ. 8 . sănătate şi asistenţă socială şi administraţie publică) populaţia ocupată a inregistrat scăderi.şi construcţii (cu 51.7 26.4 2010 57.

cu un procent de circa 8 ori mai mare decat in Uniunea Europeană ( 4. emigraţie masivă a forţei de muncă. dar de lungă durată şi şomaj mascat.5% in anul 2008). sunt principalii factori responsabili pentru reducerea drastică a participării la piaţa forţei de muncă.Figura 3 Structura populaţiei ocupate 2010 Sales Agricultura Industrie Constructii Servicii Figura 3 „Structura populaţiei ocupate’’ Agricultura a jucat un rol de amortizare prin absorbirea pierderilor de locuri de muncă din restul ramurilor. factor ce trebuie privit din perspectiva activităţilor social-utile. declinul demografic a condus la scăderea continuă a populaţiei active şi a populaţiei ocupate. in timp ce realocarea ocupării către sectorul de servicii a fost marginalizată datorită creşterii greoaie şi marginalizării acestui sector. 4. şomaj relativ redus. Fundalul general al dimensionării ocupării resurselor de muncă este factorul demografic însăşi cu structurile sale. ca şi cea a consumului general (a cererii agregate). grupele de ocupaţii manuale predominante. pensionările masive de la începutul anilor ’90. un sector informal supradimensionat. riscuri deosebit de mari de a deveni sărac pentru persoanele care muncesc (pentru persoanele ce au absolvit cel mult şcoala profesională). prea puţini salariaţi şi prea puţini patroni. După 1990. creşterea ratei de participare a tinerilor la educaţie superioară şi emigraţie. Situaţia ocupării în România Piaţa muncii şi soluţii de depăşire a crizei România este o ţară europeană a cărei piaţă a muncii este încă marcată de structuri neeuropene: prea multă agricultură de subzistenţă. In urma analizării acestui indicator al ocupării. Alături de această scădere. 9 . se ridică două probleme. Prima este legată de ponderea foarte ridicată (37%) a agriculturii pe ansamblul ocupării forţei de muncă. A doua problemă este nivelul scăzut al ocupării populaţiei in sectorul serviciilor faţă de nivelul inregistrat in Uniunea Europeană: 32% in Romania faţă de 66% in UE.

dar şi eliminarea riscului ca acestea să fie deturnate spre grupuri de interese. Ne-am 10 . în timp ce rata şomajului „ne poate induce în eroare cu nivelul său scăzut şi cu trendul său descendent. Exemplul cel mai evident – reducerea evaziunii fiscale. în străinătate şi în statistica oficială”. În perioadele de criză şomajul capătă alte semnificaţii. După opinia multor specialişti în economie. Dincolo de această opinie şi indiferent cum vom calcula rata şomajului – după metodologia naţională sau după BIM – valoarea acesteia a fost în România sensibil şi continuu mai scăzută comparative cu media europeană. c. de exemplu. dar care nu au un loc de muncă.Rata ocupării. valoarea în România fiind de 59. unii trebuie să plece pentru că nu sunt eficienţi. care plătesc taxe. Creşterea ocupării este un obiectiv general care ar îngloba mai multe obiective specifice imperios necesare. Şomajul în România nu este deloc unic. Economia nu se redresează prin reducerea ocupării şi implicit prin reducerea cererii respective. comparative cu cele din perioadele de creştere economică. ceea ce face ca rata şomajului să fie mai ridicată decât în perioadele obişnuite. Şi ce-i de făcut în perioadele de criză? Ţările dezvoltate pot implementa pachete de stimulente fiscale de miliarde de euro. Majoritatea pieţelor forţei de muncă sunt incapabile să absoarbă forţa de muncă. În România au fost vehiculate şi parţial aplicate trei direcţii de acţiune ca soluţii alternative pentru ieşirea din criză: a. Creşterea ocupării este în fapt opusul aşa zisei restructurări din sectorul privat pentru reducerea costurilor cu personalul şi opusul reducerii cheltuielilor bugetare pe seama angajaţilor bugetari. respectiv 75% în 2020. un lux pe care ţările emergente nu şi-l pot permite din cauza dificultăţilor de finanţare a deficitelor bugetare. b. este în România actuală mult sub ţinta europeană de 70% în 2010. care consumă şi economisesc. dar nu o fac. un indicator cheie al Agendei Lisabona. este creşterea ocupării forţei de muncă. El este doar ascuns în mediul rural. apelul sporit la fonduri structurale. Asta înseamnă mai mulţi oameni care produc valoare adăugată. Nivelul ocupării este uşor sub 60% în prezent. reluarea creditării şi stimularea consumului. creşterea investiţiilor publice în infrastructură. După 1990 România a trecut prin două perioade de criză economică 1988-1992 şi 1997-1999.6%. dar nu pentru simplul motiv că sunt angajaţi. alţii pentru că sunt corupţi. cel puţin nu în economia reală. Există multe alte resurse de eficienţă în economie. 4 din 10 români nu lucrează. Dacă reuşim să facem 1 din aceşti 4 români să se angajeze ar fi un impact uriaş (1 milion din 4 milioane). atât cauzele crizei. faţă de 63% cât avea în 2000. datorită mobilităţii mai mari a mediului de afaceri şi a capacităţii acestuia de a genera noi locuri de muncă. Rata ocupări este un indicator complet pentru că surprinde mai bine dinamica forţei de muncă. iar acum suntem în cea de-a treia începând cu 2008. soluţia unei creşteri economice sănătoase în România. şi ar fi în spiritul ţintei europene. Sigur. dar nu una sustenabilă la rate înalte de creşt ere. deci şi măsurile de ieşire din criză ar trebui să fie diferite. Ea ar presupune o nouă politică industrială pentru stimularea anumitor sectoare economice în care să se creeze noi locuri de muncă şi care să stimuleze şi mobilitatea internă. când ieşirea şi reinserţia pe piaţa muncii sunt relative mai uşoare. România are aproape 4 milioane de persoane care fac parte din populaţia activă. Creşterea ocupării nu înseamnă atingerea ocupării depline – suntem foarte departe de acest nivel. de la rural la urban reducând în timp şi migraţia externă. În această ideea. cât şi mecanismele de transmitere sunt diferite între Est şi Vest. aceste trei direcţii ar putea conduce la o reluare a creşterii economice în România. Sunt 4 milioane de oameni care ar putea să muncească. dar şi al noii strategii europene Europa 2020. În plus.

. Cu cât valoarea indicelui este mai mare. cu o valoare dublă faţă de media ţărilor OCUE. ci duc la mai puţine noi locuri de muncă. inclusiv a sistemului de conducere a agenţilor economici. reangajările şi alte proceduri. cât şi lucrătorii să opereze (măcar parţial) în sectorul informal. la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană. Trebuie menţionat şi faptul că în contextul evoluţiilor social . Contribuind la o funcţionare normală şi echilibrată a economiei naţionale. Ea trebuie să se adapteze continuu schimbărilor tehnologice. modernizării şi restructurării generale. cu atât reglementările tind să creeze bariere pe piaţa muncii. b) indicele rigidităţii orelor de muncă.BIRD) care furnizează anual analize comparative pentru 181 de economii privind indicele rigidităţii ocupării.economice. Este de dorit ca piaţa muncii din România să fie o piaţă competitivă. cât şi satisfacerea nevoilor angajaţilor de către organizaţia din care fac parte. se urmăreşte atât satisfacerea cerinţelor angajatorilor din punct de vedere al competenţelor salariaţilor.migrarea spre locurile de muncă bine plătite.nu primesc sau nu răspund semnalelor cererii şi ofertei. individul trebuie pregătit pentru activitatea de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru a-şi actualiza permanent competenţele şi pentru a face faţă exigenţelor pieţei. care iată.neajunsurile din sistemul de formare profesională care generează un grav dezechilibru între diferitele categorii socio-profesionale şi. cursurile de recalificare. şomaj şi şomaj ascuns. predominanţa microîntreprinderilor. Indicele rigidităţii ocupării este media a 3 subindici: a) indicele dificultăţilor de angajare. 11 . Pentru aceasta. deoarece nu-şi pot adapta şi adecva dimensiunile lor la cerinţele pieţei. Privatizarea.salariile . Un aspect foarte important care împiedică şansele creşterii ocupării.cel mai important instrument al pieţei muncii . Analizele internaţionale comparative arată că reglementările rigide – care pun accentul pe păstrarea angajaţilor şi eventuală creştere salarială – nu duc la securitatea angajaţilor. în consecinţă. reforma fiscală bazată pe principiul solidarităţii. piaţa muncii se caracterizează însă printr o accentuată ineficienţă. introducerea mecanismelor de piaţă au condus la afirmarea unor coordonate noi ale pieţei muncii în România. Salariul se îndepărtează de natura sa economică şi de funcţia de mecanism de reglare a raportului cerere. Sectorul informal şi agricultura de subzistenţă sunt atât de dezvoltate în România din cauze şi nu în ciuda reglementărilor rigide privind piaţa muncii. În acest sens. c) indicele dificultăţii de concediere. România se află pe locul 47 în anul 2009. între diferitele activităţi care formează sistemul activităţii economice. În momentul de faţă. investiţii mai reduse în cercetare-dezvoltare. într o economie bazată pe cunoaştere. se dovedeşte a fi chiar una dintre soluţii şi cea mai grăitoare – pentru depăşirea crizei economice. scăderea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor. piaţa muncii are rolul de a valorifica eficient resursele de muncă. Este limpede că în toate aceste măsuri anticriză statul are un rol foarte important – dincolo de opiniile politice vizavi de non/intervenţionism în economie – şi care împreună cu partenerii sociali ar trebui să găsească soluţiile pentru creşterea ocupării. piaţa muncii se modifică extrem de rapid şi are nevoie de personal calificat în cât mai multe domenii. restructurarea tehnologică şi organizatorică. în special satisfacerii priorităţilor din Strategia Europa 2020. diminuarea siguranţei ocupării.oferta pe piaţa muncii . Studiile internaţionale Doing Business (Banca Mondială . ale cărei principale cauze sunt următoarele: . mai ales în perioada de criză. forţând angajatorii.apropiat astfel de o altă componentă esenţială a unei creşteri economice sănătoase şi anume. . notificările. ţine de reglementările privind relaţiile de muncă care sunt apreciate destul de rigide în România. modificărilor acestora.

a realizării următoarelor obiective: .mutaţii esenţiale în politicile de management şi gestiune a pieţei muncii. Până în prezent. asigurând echilibrul între cererea şi oferta de muncă pe meserii.reducerea nivelului de intervenţie a statului sau chiar eliminarea totală a intervenţiei acestuia în anumite momente şi zone ale pieţei muncii. formarea. Intervenţia statului trebuie să fie ca un catalizator al acţiunilor întreprinse de agenţii factorului muncă.care include şi un plus de formare . şi circulaţia liberă a persoanelor şi factorului muncă .evoluţia ireversibilă a salariilor şi. ramuri şi subramuri de activitate. interni şi externi.stoparea reală a declinului economic. creşterea lor peste nivelul stabilit şi în neconcordanţă strictă cu rezultatele muncii. determinate de cererea si oferta de muncă. . respectiv deplasarea centrului de greutate de la politici preponderent pasive. detensionarea pieţei muncii este posibilă numai în condiţiile acţiunii combinate a unor factori economici. Ocuparea.orientarea spre politici regionale de ocupare. Dezechilibrele globale şi structurale au. Aşadar. Aceasta echivalează cu relansarea şi restructurarea economiei. în general evoluţia spre structurile europene moderne. Câştigă teren formele precare. ocazionale. psiho-sociali şi politici. Dilema ocupare . piaţa subterană a muncii. la politicile active în care „terapia” economică a şomajului este fundamentală.păstrarea în limite raţionale a disproporţiilor dintre salarii. în special. numai în plan secundar.productiv. volumul ocupării şi al şomajului şi zonele în regres sau cele în ascensiune în ceea ce priveşte ocuparea factorului muncă. a stabilizării macroeconomice preponderent prin politici de ocupare. asigurarea unei creşteri economice neinflaţioniste stabile şi durabile.eficienţă . În perspectiva anilor următori.un nou program de ocupare a resurselor de muncă. demografici. înainte de toate. pentru a se putea îndeplini funcţiile de alocare şi de mobilitate ale factorului muncă. Aceasta presupune. Şomajul cronic cu caracter de masă tinde să devină un serios handicap economic şi un risc social major. . dezvoltarea şi utilizarea eficientă a resurselor de muncă sunt obiective prioritare ale reformei economice şi ale politicii sociale asociate acesteia. acolo unde cererea şi oferta de muncă sunt mai bine cunoscute. . devine canal de pierdere de potenţial uman creativ . tensionată.migraţia de întoarcere . zone geografice. a segmentelor cele mai pregătite a acestora se accelerează. pe lângă libera circulaţie a capitalului şi produselor. piaţa muncii în România este puternic dezechilibrată. în mod cumulativ.menţinerea creşterii fondului total de salarii într-un ritm posibil de suportat de către economie. cauze economice şi. trebuie să regleze asigurarea. şi nu prin şomaj de proporţii şi durată. Statul. de creare de noi locuri de muncă.insuficienta informare despre cererea şi oferta de muncă. libera circulaţie a factorului muncă este îngrădită şi/sau selectivă. .emigraţie. de promovare a mobilităţii factorului muncă şi a flexibilităţii pieţei muncii. . iar înclinaţia tineretului spre emigraţie se menţine la cote ridicate.accentuarea şi accelerarea proceselor de integrare economică.. El coabitează cu inflaţia şi cu alte procese economice dezechilibrante şi destructurante. 12 . .este modestă. . .şomaj se cere soluţionată în favoarea ocupării şi eficienţei. existând posibilităţi mai mari de ajustare prin valorificarea resurselor locale. ceea ce implică: . Emigraţia persoanelor active. al căror conţinut principal constă în „tratamentul” social al şomajului. dar şi migraţie de revenire. cauze demografice. prin discreţia de acţionare pe piaţa muncii.

-Stimularea inovaţiei şi iniţiativei locale. -Încadrarea parţială în muncă a populaţiei tinere şi a celor excluşi de pe piaţa muncii. în procesul de transformare şi restructurare. -Protecţia mediului. peroane cu handicap. Formarea profesională. la întărirea economiei. sociale şi intelectuale. -Creşterea gradului de ocupare a femeilor în anumite sectoare specific de activitate. implicit. nu este numai un produs al dezvoltării locale. -Susţinerea agriculturii şi dezvoltării rurale. -Realizarea unor proiecte şi programe regionale pe termen mediu. al ocupării. Formarea profesională ar trebui să pregătească forţa de muncă pentru a face faţă din punct de vedere tehnic schimbărilor. tineri care părăsesc sistemele de protecţie ale copilului). de-a lungul întregii vieţi.Numai prin intervenţia energică şi promptă a statului în corectarea abuzurilor salariale. regiunilor şi comunităţilor. în acest sens. la actualizarea competenţelor profesionale. Din punct de vedere al protecţiei şi securităţii sociale în plan local se impune creşterea gradului de ocupare a populaţiei prin următoarele măsuri: -Stimularea patronilor în vederea angajării şomerilor proveniţi din grupurile defavorizate (şomeri de lungă durată. ci constituie ea însăşi o resursă care generează dezvoltare. Formarea profesională este. ca o platformă care oferă cetăţenilor abilităţi pentru a se orienta în acest proces şi pentru a-şi însuşi calificările profesionale şi competenţele necesare ocupării unui loc de muncă. Formarea profesională continuă constituie mai mult decât un instrument prin care să se minimizeze inegalităţile de acces pe piaţa muncii a persoanelor care trăiesc în zone defavorizate economic. Din perspectiva resurselor de muncă. Principalele valenţe de dezvoltare ale formării sunt evidenţiate în cele ce urmează: -Formarea profesională trebuie înţeleasă ca un ajutor de bază în managementul schimbării. -Asigurarea şi protecţia investiţiilor în exploataţiile agricole. piaţa muncii devine o piaţă organizată. aparţin unor grupuri sociale defavorizate sau unor minorităţi cu problem de adaptare. -Combaterea parţială a şomajului pe termen lung. ca instrument legat de promovarea muncii. Formarea profesională. prin instituţiile sale publice sau private. ca un segment al educaţiei înţelese ca un proces continuu. următoarele intervenţii sunt considerate prioritare: -Declararea unor zone cu probleme socio-economice drept zone defavorizate sau zone prioritare din perspectiva dezvoltării forţei de muncă. este implicată în toate domeniile activităţilor economice. -Adoptarea unui nou cadru legislative privind ocuparea şi protecţia social. în concluzie. un factor al dezvoltării economice şi. constituie o ramură de activitate economică şi un sector profesional în sine. -Formarea profesională contribuie la stabilizarea locurilor de muncă existente. -Stimularea şi sprijinirea dezvoltării comunitare şi a capacităţilor locale. -Dezvoltare capacităţilor manageriale ale personalului administrativ local. -Realocarea resurselor la nivel local şi regional. 13 . Dezvoltarea regională este una din priorităţile politicilor sectoriale şi generale. Formarea profesională continuă. la promovarea unor noi posturi de lucru şi profesii şi. -Dezvoltarea agro-turismului. să contribuie la orientarea acestor schimbări şi să asigure necesarul de cunoştinţe şi competenţe pentru participarea activă la luarea deciziilor în societate. astfel încât politica resurselor de muncă să ia în considerare nevoile şi potenţialul specific zonelor. cu o gamă largă de instituţii specializate şi întreprinderi care creează produse şi valoare adăugată de înalt potenţial. clădită pe baze şi principii democratice .

-Combaterea sărăciei extreme prin măsuri de protecţie social activă (angrenarea în acţiuni de interes local şi comunitar). primării) în formarea profesională. se aşteaptă ca schimbările să fie profunde pe măsura presiunilor rezultate din noile nevoi de calificare şi recalificare a forţei de muncă. care rezidă în transformările şi restructurările 14 . îmbrăcămintei. persoane cu nivel redus de calificare. cumpărării de medicamente ori întreţinerii copiilor cât şi pe plan psihologic. afaceri sau părţi de afaceri şi a protecţiei drepturilor angajaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului. În plus.F. 2. Aceste opinii nu pot fi susţinute în mod argumentat. şcolilor profesionale. printr-o stare de stress care afectează relaţiile şomerului cu ceilalţi membri ai familiei. dezvoltarea dialogului şi crearea unui parteneriat real între aceştia. locuinţei. să facă faţă cererii tot mai crescute de servicii sociale. femei. că şomerii iau bani de la stat şi o duc bine. cei care urmează cursurile centrelor de calificare nu se integrează în mod satisfăcător pe piaţa muncii. centrelor de calificare. Cu toate că pe ansamblu s-au obţinut unele rezultate pozitive din evoluţia generală a pieţei muncii se desprind următoarele concluzii: 1. totodată.M. nu sunt încă suficient exploatate. nevoia unei cooperări între diverşii actori sociali. oferta de formare profesională continuă vine din partea instituţiilor publice ( A. Deocamdată. cu acest prilej acordându-se o mai mare atenţie grupurilor şi populaţiilor cu risc sporit de şomaj: tineri.). implicarea şi cointeresarea sindicatelor.J. reuşind însă doar parţial. -Ridicarea nivelului cantitativ şi calitativ al serviciilor şi prestaţiilor sociale pentru persoanele vârstnice.O. cu referire directă la cei disponibilizaţi ca urmare a lichidării unor întreprinderi şi concedierilor colective nu sunt pe deplin conturate şi funcţionale. calificarea şi recalificarea. chiar mai bine decât cei care lucrează. sprijin material şi financiar punctual.-Alinierea legislaţiei muncii la legislaţia europeană în privinţa protecţiei drepturilor angajaţilor în cazul transferului de întreprinderi. -Integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate domeniile şi la toate nivelurile vieţii sociale. mijloace educaţionale. În ceea ce priveşte formarea profesională continuă. a patronatului. dar şi în general totalitatea relaţiilor sale sociale. Posibilităţile sectorului privat sau a societăţii civile (ONG-uri. calificare îngustă sau pregătire în domenii care nu sunt solicitate pe piaţa muncii. aşa cum rezultă din datele disponibile. De asemenea procesele de reconversie profesională.fundaţii). cauză şomajului fiind în principal una structurală. recalificare şi perfecţionare. atât în domeniul alimentaţiei. ei sunt afectaţi de lipsa locului de muncă. dar şi a altor instituţii (Camera de Comerţ. prefecturi. în identificarea noilor posibilităţi locale de pregătire. persoane handicapate. asociaţii. Situaţia economică şi socială a şomerilor este dintre cele mai proaste. 5. Programele naţionale de ocupare a forţei de muncă din ultima perioadă au fost completate şi dezvoltate. de creşterea continuă a preţurilor la mărfuri şi servicii. Concluzii Sistemul protecţiei sociale a fost permanent îmbunătăţit şi a devenit din ce în ce mai funcţional prin noile instituţii şi mecanisme înfiinţate. întâmpină greutăţi la tot pasul. Persistă opinia ca numai cine nu vrea să lucreze şi este slab calificat nu are de lucru. Se resimte.

În scopul diminuării ratei şomajului. elaborarea de către agenţii economici a unor programe proprii anticipând activităţile viitoare. salariu egal pentru muncă egală. precum şi diversificarea atribuţiilor în domeniu ale agenţilor economici.afaceri” şi munci ocazionale. care “n-au moştenit” de la regimul trecut o locuinţă şi posibilitatea de a cumpăra ieftin o serie de bunuri de folosinţă îndelungată.post-revoluţionare şi nu datorită unor motive personale. pentru activizarea resurselor de muncă neocupate. în dorinţa şi capacitatea lui de a . acordarea în avans a tuturor indemnizaţiilor cuvenite pentru cele 27 de luni de ajutor de şomaj. pe care le practică. Există totuşi un număr de şomeri. iar după încheierea perioadei de şomaj. care în opinia lor. Şomerii tineri de 18-25 de ani sunt oarecum protejaţi în faţa efectelor şomajului. fără contract de muncă legal. potrivit legii. de unde rezultă o actuală nemulţumire faţă de cuantumul alocaţiei de stat pentru şomaj. dacă persoana aflată în şomaj deţine terenuri agricole şi optează pentru stabilirea domiciliului în mediul rural. Dar ei uită că statul le acordă doar un anumit ajutor. limitat în timp cât şi ca valoare. calificării şi promovării. care au familie şi copii şi a căror carieră profesională şi relaţii sociale sunt brusc întrerupte. 3. nu vor primi chiar nimic de la stat. în special prin întreţinerea lor de către familie. cu deplasarea accentului de la protecţia socială la autoprotecţia economică. scutirea persoanelor juridice de la plata contribuţiei pentru constituirea fondului de şomaj în schimbul încadrării a cel puţin 10% din numărul total al angajaţilor. sindicatelor şi instituţiilor specializate non-guvernamentale. 5. 15 . a asociaţiilor profesionale. dar ei sunt o foarte mică parte a şomerilor şi nicidecum o pătură caracteristică pentru situaţia aceasta.rezolva” problema şomajului este nejustificat de mare. ca şi de muncile ocazionale. iar patronii profită din plin de această situaţie. folosiţi fără scrupule de patroni ca mână de lucru ieftină. precum şi a celor în şomaj de lungă durată. reducerea contribuţiei agenţilor economici la constituirea fondului de şomaj de la 5% la 3.. estimat la circa 5% care se “descurcă” prin diverse . din rândul tinerilor. 4.. finanţarea procesului de recalificare pentru persoanele aflate în şomaj care. scutirea de la plata contribuţiei pentru constituirea fondului de şomaj pentru cei care angajează absolvenţi sun un an de la data absolvirii. evoluţia necesarului de personal şi a structurii profesionale a acestuia. 26-45 de ani. evitarea subreprezentării femeilor în anumite domenii şi în structurile sociale şi politice. şomerii care în continuare nu vor găsi de lucru. nu neapărat în perfectă legalitate şi care nu trăiesc mai prost decât restul populaţiei. Cei mai afectaţi sunt şomerii de vârste medii. fac următoarele propuneri: partajarea între stat şi agenţii economici a activităţilor de ocupare şi adaptare profesională. Încrederea şomerilor în forţa statului. nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj. a persoanelor singure care au în întreţinere minori. tratament egal în privinţa angajării. circa 70 % considerând că statul are obligaţia de a asigura protecţia socială. trebuie făcute eforturi în vederea evitării discriminării indirecte. instituirea unui sistem tripartit de gestionare a fondului de şomaj şi control.5% pentru cei care creează noi locuri de muncă. Tinerii şomeri nu prea îşi dau seama de efectele dezastruoase în timp ale lipsei unui contract legal de muncă. ar trebui să crească.

În plan imediat ar putea fi organizate cursuri de marketing pentru şomeri. încurajarea iniţiativelor private în formarea şi reconversia forţei de muncă. creşterea rolului parteneriatului social în soluţionarea problemelor privind ocuparea forţei de muncă.a.a unor înlesniri în domeniul transportului. prin toate mijloacele mass-media. al cumpărării de medicamente ş. răspândirea în rândul lor a unor materiale publicitare. al asistenţei medicale. de scurtă durată şi care doar ameliorează momentan situaţia lui. pe un tip de protecţie activă a cetăţeanului însuşi. În consecinţă ar fi necesară desfăşurarea unei largi campanii.de disponibilizare. de păstrare a locului de muncă existent . local şi sectorial. ca un tampon. la nivel regional.posibilitatea finanţării celui de-al doilea curs de (re)calificare pentru şomerii cărora le-a expirat dreptul la plata indemnizaţiilor. elaborarea de studii de prognoză asupra dinamicii forţei de muncă. diplomelor şi calificărilor profesionale. înfiinţarea unor cabinete juridice de consultanţă pe probleme de şomaj în cadrul birourilor de şomaj. de a adopta o atitudine mai activă pe plan economic. pentru deplasarea centrului de pe rolul statului în protecţia socială a şomerilor. realizarea unui sistem informaţional eficient şi operativ privind cererea şi oferta de forţa de muncă. angajarea unor investiţii în special în zonele rurale prin creşterea unor obiective mici pentru prelucrarea materiilor prime agricole care implică crearea de noi locuri de muncă. cu condiţia ca aceştia să aibă perspectiva unui loc de muncă. de construire a unor rezerve. folosindu-şi posibilităţile materiale şi profesionale şi nu în ultimul rând. sprijinirea prioritară a programelor care vizează utilizarea forţei de muncă reprezentată de categoriile defavorizate de piaţa muncii. cu caracter imediat. de o pregătire psihologică adecvată pentru cazurile-oricând şi pentru oricine posibile . îmbunătăţirea corelării cererii de formare profesională cu cerinţele pieţei muncii. acordarea referenţială-similar pensionarilor . promovarea unei legislaţii mai bune în domeniu. proiectarea de programe concrete de perfecţionare şi reconversie profesională a angajaţilor(educaţia permanentă) în interiorul sau exteriorul întreprinderilor. asigurarea cadrului instituţional şi juridic pentru recunoaşterea şi echivalarea studiilor. 16 .

Ionescu. Editura Economicã.Wagner. 8. C. 6. 2007. Ocuparea resurselor de muncă în România.Duţu Mircea . Iasi. Politica de dezvoltare regională.anofm.Emilia Herman.România şi integrarea europeană. 2006 . Editura Tempus.Seccareanu . N.) . Toderaş. Bucureşti. Note de curs.ro.1997. eficienţă. ed. Economie politică.Bădulescu. 2.insse.Gheorghe Creţoiu. Editura Tritonic. Economică.Capanu.ro.mmssf. Ed. 4. C.europa. Resurse on-line: Ministerul Muncii. Editura CONPHYS. 3. Piaţa forţei de muncă în context european. C. Ocuparea şi şomajul : între abordări teoretice şi realităţi contemporane. Rm. 2004.Statistica macroeconomica. Vâlcea. 1997. Site-ul comisiei europene: ec. 2007.Anghelache. Institutul European..Cristache Ristea. Piaţa muncii. Bucureşti. 2002. Coman Ramona (coord. Bucureşti. Economica. Institutul Naţional de Statistică: www. Mirela Ionela Aceleanu. Editura Economică.Niţă Dobrotă. comportament.. România 2004.Dobre Ana Maria. Editura Universităţii din Oradea. modelare.eu 17 . Familiei şi Protecţiei Sociale: www. 2005.ro. Cornescu.Bibliografie 1.A.Drept comunitar al mediului. V. 1992. 9. P. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă: http://www. 5. 7.. Bucureşti.