You are on page 1of 6

Sistemul lui C.S.Stanislavskii nu stabileşte reguli rigide,de natură să informeze genurile şi stilurile în munca actorului.

În limitele unor principii generale, universal valabile în munca actorului contemporan,el oferă cele mai largi perspective de creaţie artistică,mijloacele cele mai bune de valorificare a posibilităţilor actoriceşti. Marele actor B.Şciukin spunea: „ Acest sistem ne-a dezvăluit nouă , actorilor, legile ştiinţifice ale vieţii scenice, legi simple şi clare, care stau la baza măiestriei actoriceşti.” Într-adevăr, metoda de creaţie a lui C.S.Stanislavskii nu reprezintă o manieră artistică individuală,ea conţine în esenţă legile obiective ale creaţiei realiste Terminologia folosită de Stanislavskii e culeasă din practică, de la elevi şi actori începători. Este limbajul actoricesc creat de-a lungul anilor. De aceea, în întreaga sa activitate el, urmărea ca obiectiv suprem reprezentarea în teatru a adevărului vieţii, a fost continuu preocupat de reflectarea unui bogat conţinut de idei, care să servească cele mai bune năzuinţe ale poporului. Pentru ca actorul, însă ,să poată aduce în scenă tot adevărul vieţii, el trebuia să fie înarmat cu cunoştinţe, cu anumite priceperi morale.De aici pornesc cerinţele etice pe care C.S. Stanislavskii le manifesta în raporturile sale cu actorii. K.S.Stanislavskii considera, că etica este principiul suprem al artei,al creaţiei ,deaceea o mare parte din viaţă, sa ocupat de problemele eticii teatrale. La baza acestui principiu, stă învăţătura despre artă, care poate contribui la îndeplinirea scopurilor civice şi estetice. K.S. Stanislavskii spunea : „…De cum spectatorul a intrat în sală,s-a aşezat la locul lui şi s-a deschis cortina, chiar atunci noi îl facem să uite că este în teatru. Îl luăm cu noi, în situaţia, atmosfera noastră…”, acesta este rezultatul posibil dorit,dar pînă atunci actorul trebuie să treacă peste cea mai anevoioasă etapă a vieţii scenice,procesul. Toate repetiţiile, orele de instruire, întîlnirile, convorbirile din ultima perioadă a vieţii lui, au fost consacrate, în fond, eticii teatrale. În amintirile sale scria: „Fiecare angajat al teatrului, începînd cu portarul, garderobierul, controlorul de bilete,casierul cu care se întîlneşte mai întîi spectatorul şi terminînd cu administraţia, regizorul, şi în cele din urmă artiştii, care sunt coautorii poetului, a compozitorului datorită cărora oamenii vin la teatru - toţi sunt consacraţi artei, scopului suprem al ei ce conţine în sine şi etica teatrală.” Etica, după Stanislavskii, nu e un cod de reguli de ordin disciplinar, adresat în primul rîhd artiştilor, fiecare om de artă trebuie să înţeleagă importanţa eticii în viaţă. După el chipul moral al artistului are mare influenţă asupra activităţii artistice. Disciplina e sufletul nobil al teatrului,etica şi tehnica izbăveşte creaţia de sentimente, scopuri de prisos. Stanislavskii mereu spunea, cît de dăunătoare pentru teatru sunt distracţiile, desfătarea şi lipsa scopurior mari ale creaţiei. Uneori evoluarea în faţa publicului influenţează nefavorabil asupra actorului. Obişnuinţa de a fi la public, a se prezenta, a se etala, a fi aplaudat, lăudat, a primi daruri e o coborîre morală.Pentru a asigura condiţii normale de activitate, dezvoltare a colectivului e necesar de a stabili norme etice stricte. Lipsa lor va influenţa asupra procesului de creaţie, teatrul n-ar putea

 Autoprezentare. că pretutindeni cinematograful. cînd teatrul poate fi de cel mai mare folos omenirii în scopuri supreme.  Etica faţă de sine.. biblioteci. Şi aceasta are loc atunci. Considera. ba şi a celorlalţi colaboratori ai scenei e la fel de important. figura centrală e actorul. structura organismului lui. atrăgea o deosebită atenţie problemelor legăturii teatrului cu viaţa. vor modera egoismul.  Etica în general către teatru .  A nu te amuza prin artă (diletantism). ani de studii teoretice în ţări străine. compozitorului. în operă. Stanislavskii punea mare speranţă în misia teatrului. componenţa trupei.spunea el. Un spectacol exprimă prin sine mai mult decît un curs de prelegeri. Şi în acest domeniu se cer norme etice. După cum vedem. Stanislavskii afirma. esenţa lui socială. scenograf.  Etica faţă de alţi colaboratori (autor.  Etica faţă de partener (creaţia colectivă). deoarece vedea în arta scenică posibilitatea de a influenţa spiritual asupra mediului. regizor. ce vor întemeia stima faţă de creaţia altuia.  Să iubeşti rezultatul depln şi nu eftin. distribuirea forţelor de creaţie. America a concluzionat.care transmite spectatorului ceia ce a fost acumulat în timpul muncii îndelungate asupra spectacolului. spiritul prietenesc în activitatea comună.  A fi devotat esenţialului. e nevoie de a determina şi respecta normele etice. scopurile iniţiate influenţează asupra modului de viaţă a colectivului teatral. . depăşi 2 . acoperă teatrul şi arta lui pură.  Să te jertveşti pentru artă. că în teatru organizatorul şi conducătorul activităţii de creaţie e regizorul. Să iubeşti arta în sine şi nu pe sine în artă. că anume teatrul poate uni popoarele lumii. De aceia Stanislavskii.rezista în faţa meşteşugului. şablonului. manifestările spectaculoase.  Etica către public.  A nu te folosi de artă ca mijloc de succes în carieră. instinctul de faimă rea a fiecărui membru al colectivului. După ce a vizitat Europa. dar şi rolul scenografului. desfătării ieftine. După moartea lui Stanislavskii au fost găsite materiale despre etica teatrală pregătite pentru editare.caracterul colectiv al creaţiei scenice . Locul teatrului în societate. Pentru a reglementa activitatea oamenilor de creaţie şi a asigura libertatea fiecăruia în parte. care tot mai des îşi vor face loc pe scenă.care cuprinde următorele obiective:  Etica faţă de artă. Altă trăsătură căreia Stanislavskii îi atribuia atenţie a fost . conţinutul repertoriului etc.  A învăţa să iubeşti arta pură. Etica către artă:  A înţelege esenţialul în artă. coregrafului.  A tinde nu spre exteriorizare ci spre interpretarea lăuntrică.  Acurateţe şi pedantism în lăuntric şi nu în exterior. costumier) .

să se reeducă ca personalitate. educării normelor morale a fiecărui collaborator. ca artist.ci şi să întruchipeze exterior cele trăite. Chema pe toţi sa se debaraseze de viciile şi orgoliile proprii. cu condiţii favorabile de creaţie. Esenţa acestei direcţii în artă rezultă în aceia. regizorului. fără convenţionalism. Atît repetitiile cit şi spectacolele trebuie sa decurgă într-o atitudine activa de cautare a trăsăturilor chipului. statistului. mai sinestătători.duşmănia şi neîncrederea între ele. se cere multă înţelepciune de la administraţia teatrului şi de la personalitaţile de creaţie. comunicarea intre ei.Arta trăirii scenice tinde să influinţeze spectatorul prin sentimentul lăuntric al artistului. Alt principiu al eticii teatrale ţine de „supra-supra sarcina actorului”. deoarece de fiecare dată reproduce în scenă viaţa psiho-fizică a omului în toată plinătatea ei. scenografului. artistului. raportul. a expresivităţii şi a altor componente ale spectacolului. organizatorice şi cele ale eticii teatrale. Pentru ca normele eticii să fie respectate. invidia faţa de succesul altuia nu duce la bine teatrul.El cheama pe toţi să înţeleagă scopul suprem al teatrului si al artei. cum se practică în societatea noastră. Regizorul trebuie să se preocupe de crearea condiţiilor de trăire scenică. aspiraţiile. actorilor. muzicantului. Spectacolul teatral e produsul muncii colective a dramaturgului.impresarului.această jertfire era justificată. teatrul îşi va pierde capacitatea de a exprima năzuinţele.Dar pentru a obţine acestea. „Trăirea scenică” poate exprima părţile lăuntrice şi exterioare a caracterului omului. Altfel se rup fibrele ce leagă teatrul cu viaţa. otrăvesc atmosfera de creaţie ducînd la insucces. dansatorului. şi nu făcea exceptii pentru favoriţi. spectacolului în ansamblu”. ca regizorul sa poată crea cu individualitaţi. făcîndu-i mai puţin dependenţi de „bagheta” regizorilor.Astfel va exista o atmosferă sănătoasă de muncă.întilnirea cu spectatorul. Stanislavskii atribuia o deosebită atenţie disciplinei în teatru. costumierului.şi de acei cu titluri şi de acei fără titluri în egală măsură. chemindu-i sa contribuie la formarea actorilor tineri.cu concept si viziune proprie. Conştientizarea muncii pe scenă este similară cu conştientizarea actului artistic în sine şi porneşte de la simple întrebări ca :  Cine sunt eu ca persoană particulară vizavi de cine sunt eu în această piesă şi mai ales cine voi fi eu în acest spectacol. a tuturor celor care măcar cîtuş de puţin işi aduc aportul pentru acordul final . Dacă cel mai mare artist nu respecta normativele etice Stanislavskii refuza colaborarea cu el. Disciplina trebuie sa fie respectată cît de subalterni atît şi de conducători. să se concentreze la munca de creaţie. că rolul trebuie de trăit în fiecare seară şi la orice repetiţie a actului creativ. Iată de ce. Stanislavskii a lăsat mai multe poveţe actorilor in etate. marilor maieştri ai scenei.Stanislavskii nu mergea la compromisuri. care va duce spre un rezultat bun.ci şi reflectarea ei într-o formă artistică. Lupta pentru prioritate a regizorilor. sa vina in teatru cu sufletul curat. Stanislavskii dorea să stabilească în teatru legătura strînsă dintre problemele creaţiei. Scopul artei teatrale nu este numai crearea vieţii spirituale a rolului. 3 .chiar dacă punea viitorul spectacolului în pericol.Drept cele mai importante reguli ale eticii teatrale Stanislavskii referea atentia actorilor către parteneri. fiecare trebuie sa-şi revadă atitudinea faţă de colegi. Despre aceasta vorbeste o notiţă de a lui „Ai jucat slab şi nu după esenţa partiturii launtrice stabilite — ai dăunat partenerului. Deaceia Stanislavskii chema de a perfecţiona continuu arta trăirii scenice.Dar actorul nu trebuie numai să trăiască lăuntric rolul.

Altfel spus. nu va rezolva principalele scopuri ale spectacolului. Cine sunt cei din sală. pe care o face posibilă de la ridicarea cortinei. De la regizor se cere erudiţie. Actorul trebuie să insuşească totul de la viata reală. Era convins că numai etica. care duce observări asupra mediului inconjurător. locul. Se exprima astfel: „Determinaţi-vă pentru ce aţi urcat in scena? Nu vă sfiiţi sa spuneţi ceia ce gindiţi “. traieşte bucuriile şi greutăţile.Actorul era considerat de Stanislavskii. Daca actorul nu va fi figura centrala in scenă. Catre actor sunt indreptate toate accentele sistemei. putem rezolva şi problema originii acestei arte. a vieţii întregi. Catre ei sunt indreptate toate fortele lui. Ordinea. raportul dintre aceste două componente. dramatismul profund . ce rol au ei şi care este relaţia mea cu ei. Stanislavskii spunea că: „Inr-un regizor adevărat există concomitent: regizor-pedagog. Relaţiile dintre actori in scena şi în afara ei determina mult rezultatul muncii creative. a semnificaţiei şi a necesităţii ei. Prima formeaza conţinutul creativ.inima teatrului şi în teatru totul depindea de responsabilitatea lui. Acesta a devenit alt principiii ai eticii teatrale. El trebuie să respect anumite reguli. rolul artei in viaţa socială. lipsa gălăgiei şi a persoanelor straine în culise contribuie la stabilirea nivelului de concentrare. spiritului actorului. regizor. Un alt motiv al acestei adevărate „saga” a căutărilor şi întrebărilor este şi ideea potrivit căreia dacă vom afla ce rol are actorul în viaţa teatrului. Lucrul asupra rolului continuie pe parcursul zilei intregi. Cel ce nu patrunde in esenta profunda al lucrurilor nu e artist.aşa artist nu este pentru o arta adevarată.administrator” şi este foarte important cît de armonios ele sunt îmbinate în munca sa creativă cu actorii şi alţi colaboratori. ce este El de fapt. viziune.pregateşte aparatul psihofiziologic de activitate creatoare. O dată stabilit faptul că. Tendinţa regizorului de a extrage foloase proprii din montarea 4 . că etica teatrală a lui Stanislavskii traseaza doua căi in viaţa şi dezvoltarea artistului:  educaţia morala şi ideinică. actorul trebuie să aibă grijă să îl „ ignore“ în aşa fel încât să-i dea posibilitatea să-l „ vadă“ plenar. linistea. Raportul dintre regizor şi actori determină succesul spectacolelor şi succesul teatrului.Cu inchiderea cortinei actorul nu şi-a epuizat funcţia.şi numai atunci actorul atinge culmile măiestriei. regizorliterator. fără de care nu se poate concepe un spectacol. intelegerea de catre el a datoriilor lui faţă de societate. a duce după sine colectivul de actori. capacitaţi de a mobiliza. că figura centrală in teatru este actorul: ACTORUL. regizor-artist. în lipsa căruia arta teatrului nu poate exista. Dupa Stanislavskii.  perfecţionarea capacităţilor profesioniste. fiind într-un cadru în care personajul nu comunică în mod direct cu publicul. ci doar îi comunică prin propria sa fiinţă. Astfel conchidem.el în continuu va trebui să promoveze in viaţă nobleţea şi frumuseţea. ideea repertoriului. a doua . poziţiile civice ale actorului creaza fundamentul real al creaţiei. Intr-un articol " Dupa un sfert de veac de lucru"Stanislavski a scris. Calea spre perfctionarea maiestriei porneşte de la ideea. atunci teatru1 nu va fi cu putinţă sa-şi indeplineasca funcţiile sale sociale. sunt consacrate toate cautarile. care-1 inconjoara şi nu vede după ele evenimentele fenominale. un anumit tip de mesaj. actorul adevărat devine pe calea autoinstruirii din punct de vedere conceptual. artistul. Acest factor determina şi etica launtrică a teatrului. Etica teatrala conţine inca un factor important -conţinutul. imaginaţie bogată. etica auditoriului. al eticii teatrale.

sub forma unei asigurări. un regizor îşi câştigă statutul de artist prin naşterea în acest scop. disciplina ce domină în teatru. Despre aceasta vorbesc urmatoarele: "Nu am cuvinte pentru a revărsa toata ura faţă de categoria de tipi raspindită în teatru. că reprezentaţia nu se va pierde în sine însăşi. capacităţi pornite de la cultura interioara a fiecărui.administraţii. Stanislavskii era pentru autoritatea conducatorilor. şlefuire cu iscusinţă a mişcarilor frumoase . Etica nu e un conglomerat de maniere de ordin exterior. că principalul în învăţătura lui despre teatru îl constituie etica teatrală. Etica teatrală trebuie sa fie pusă in favoarea practicii teatrului şi nu a unor personalitaţi. unul din cercetătorii sistemei lui Stanislavskii consemna. Pentru Stanislavskii. morala.Urmaşii lui Stanislavskii considerau că normele etice determinate de el nu au fost îndeajuns studiate. nu erau respectate şi cereau să revină la această problemă. dar avea mari cerinţe catre ei. în care dacă crezi nu e neapărată nevoie să o respecţi în viaţa de toate zilele. Raportul regizor . care in modul cel mai obraznic exploatează munca artiştilor. cercetători ai moştenirii lui teoretice afirmau. fiind preocupat de succesul propriu şi nu al colectivului. pentru a nu dăuna integrităţii personalităţii sale creatoare. adâncindu-se în lumea fictivă pe care şi-a propus s-o creeze." Mulţi din contemporanii lui Stanislavskii.grupuri.actor.Numai scena dă viaţă artei teatrului. poate fi considerată o faptă amorală distructivă a eticii teatrale. în practica vieţii teatrale.ci o structură de calităţi. Galaşnicov. 5 . dar acestea trebuie să fie îndeajuns de nesemnificative. Prezenţa funcţiei regizorale împlineşte spectacolul. În formarea sa artistică el îşi acoperă lacunele naturale.unui spectacol. că lumea teatrală cunoştea chiar pe de rost principiile eticii dar le privea ca pe o oarecare "religie".

1960  К. –“Munca actorului cu sine însuşi”-Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.Станиславский. „Искусство” Москва.Станиславский.Станиславский.ЭТИКА”  Б.С.  Климова Л. 1964 6 .BIBLIOGRAFIE:  Stanislavski K.в русской и советской критике”.Собрание сочинений.С. 1986  К. „Искусство” Ленинградское отделение. Bucureşti.Е.Захава „Мастерство Актёра и Режисёра” „Искусство” Москва. 1954  Calaşnicov „ТЕАТРАЛЬНАЯ ЭТИКА СТАНИСЛАВСКОГО” ВТО.S.П –„К.С.