You are on page 1of 4

■ Formele limbajului verbal.

Analiza limbajului in contextul

activitatii generale de comunicare interumana a dus la delimitarea formelor particulare in care se manifesta: limbajul extern si limbajul intern. Limbajul extern este adresat cu precadere unor destinatari din afara. El se realizeaza in doua forme: limbajul oral si limbajul scris. Limbajul oral rezulta din succesiunea selectiva, structurata dupa regului logico-gramaticale, a sunetelor articulate, produse de aparatul fonator. Dupa specificul schemei de comunicare, limbajul oral se realizeaza in trei variante: solilocviu, monolog si dialog. Formele limbajului sunt: • Limbaj pasiv • Limbaj activ • Limbaj intern  Oral (vorbirea)  Scris (scrierea)

Limbajul pasiv are în vedere recepţionarea şi înţelegerea limbajului. Citirea este o variantă a limbajului pasiv. Limbajul pasiv precede celui activ, fiind şi mai bogat. Limbajul activ se referă la iniţiativa de comunicare, la procesul de pronunţare a cuvintelor (vorbirea) şi de fixare a acestora în scris (scrierea). Limbajul oral:  Este cel mai important;  Este forma fundamentală a limbajului;  Este dotat cu un ansamblu de mijloace de expresivitate;  Se desfăşoară întotdeauna în condiţii concrete. Forme ale limbajului oral: • Limbajul colocvial • Limbajul dialogat • Limbajul monologat

1

In mod normal.Solilocviul inseamna vorbirea cu voce tare cu noi insine. si el are ca obiectiv informarea auditoriului. imaginii şi sentimentelor ce se transmit şi nu să atragă atenţia prin ele. Monologul presupune existenta unui destinatar extern. Expunerea trebuie să fie bine organizată. să aibă cursivitate. dialogul se axeaza pe o problema anume. monologul este centrat pe o anumita tema.     Note definitorii ale limbajului monologat: Emiţătorul vorbeşte în faţa unui auditoriu. Note definitorii ale limbajului dialogat: Toate mijloacele de expresie trebuie să fie subordonate conţinutului de idei. consens sau rezultat final. 2 . Dialogul poate fi structurat si liber-situational. Limbajul monologat este mai dificil decât cel dialogat. El se desfasoara prin alternarea pozitiilor celor doi termeni ai relatiei de comunicare si are caracter de schimb reciproc de mesaje. aceasta forma se intalneste la copii (pana la 5 ani). Emiţătorul trebuie să susţină singur firul expunerii. La adult. In primul caz. care sa recepteze fluxul mesajelor fara a replica dupa fiecare secventa. Dialogul liber se incheaga si se desfasoara spontan. De regula. vorbirea cu sine insusi apare doar situational sau in stari patologice. si prin el se urmareste ajungerea la un acord. Transmiterea informaţiilor trebuie să se realizeze într-o formă accesibilă şi să cuprindă lucruri valoroase. ci doar la sfarsit. Dialogul este forma cea mai frecventa de realizare a limbajului oral. Limbajul dialogat se realizează atunci cînd sunt două sau mai multe persoane implicate în procesul vorbirii.

mai pretentios. Trebuie avute în vedere (prevăzut). Oricare ar fi . Limbajul scris are doua verigi care se constituie paralel: cititul si scrierea. Existenta ei poate sa tina auditoriul conectat la mesaj . Expresivitatea depinde de intonatie. impunand respectarea stricta a regulilor . El se realizează după clasa a patra si are un grad mare de dificultate datorita regulilor logico-gramaticale. betiei 3 . Limbajul colocvial se realizează atunci când sunt mai multe persoane implicate în procesul vorbirii. Limbajul scris este mai complex. iar absenta acestei expresivitati poate duce la neintelegerea mesajului . Limbajul scris se realizează prin codarea mesajelor orale in forma grafica. erori gramaticale. sau monologat.  Emiţătorul trebuie să răspundă operativ eventualelor întrebări ale auditoriului. Limbajul oral este cel care le precede pe celelalte forme . Limbajul colocvial întruneşte notele definitorii ale limbajului dialogat. licente de expresie. capabil de reactii. In cadrul limbajului scris apar procedee stilistice care măresc latura expresiva. este fundamental. citite uneori şi după mimica şi gestica celor ce ascultă.limbajul oral are o caracteristica definitorie –expresivitatea. viu.Un critic inrait al .nefiind premise discontinuitati . de alegerea cuvintelor( poti alege sinonime ale unui cuvant pentru a evita repetarea suparatoare) si de accent. realizându-se o comunicare pe o temă dată. este cel mai important . El poate fi : dialogat . de modul de frazare . ecoul pe care îl trezeşte în mintea celorlalţi mesajul transmis. nelămuririlor. printr-un proces de instruire in care copilul trebuie sa diferenţieze literele si sa le lege in cuvinte. Din punct de vedere ontogentic se constituie mai târziu decât cel oral. El depinde de nivelul general de instruire si cultura al subiectului..

cu atât gândirea este mai bine consolidata. omitandu-se cuvinte si realizându-se noduri releu. Cu cat este mai bine elaborat. el este cel care se desfasoara in sfera launtrica. nu . asonora.de cuvinte” a fost Titu Maiorescu ce s-a ingrijit de dezvoltarea unei limbi literare cultivate . Limbajul intern reprezintă o comprimare a limbajului extern. Din punct de vedere ontogenetic se consolidează mult mai târziu decât limbajul oral si scris. este o vorbire cu sine si pentru sine. Limbajul intern dispune de o mare viteza de derulare a ideilor. Din punct de vedere funcţional se bazează pe scurt-circuite. Din punct de vedere structural se bazează pe scheme logico-gramaticale. 4 . Limbajul intern insa . care indeplineste functii de anticipare si proiectare si care este o rampa de lansare pentru limbajul extern.fara imprumuturi nefolositoare.