TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE ÎN ADĂPOSTURI ACOPERITE CU MASE PLASTICE ŞI ÎN SERE-SOLAR Bogăţia sortimentului de specii legumicole

, diversitatea condiţiilor pedoclimatice şi nu în ultimul rând cerinţele consumatorilor în continuă creştere au impus căutări pentru găsirea de noi soluţii de cultivare a legumelor şi diversificarea sistemelor de cultivare a acestora. Consumul de legume proaspete în perioadele de primăvară timpurie şi toamnă târzie, cât şi în perioada rece a anului în cantităţi mereu sporite, este realizabil printr-o eşalonare raţională a producţiei de legume, care are ca suport lărgirea metodelor de forţare şi protejare a legumelor şi a sistemelor constructive. Producerea legumelor forţate şi protejate în perioada noiembrie-iunie se realizează prin culturi în sere acoperite cu sticlă sau cu materiale plastice în sere-solar, solarii şi adăposturi joase acoperite cu materiale plastice. Datorită dezvoltării intense pe plan mondial a industriei de materiale plastice, ca efect al cerinţelor tot mai mari din partea agriculturii, cât şi a nivelului calitativ al acestora sub aspectul fotoselectivităţii luminii şi a durabilităţii în exploatare, suprafeţele cu adăposturi şi sere-solar s-au extins în ultimii ani într-un ritm rapid (eclipsând chiar suprafeţele de sere acoperite cu sticlă), cu rezultate deosebite în protejarea şi forţarea legumelor timpurii şi târzii. Extinderea în ţara noastră în ultimii 10 ani în sectorul privat al suprafeţelor de solarii, adăposturi acoperite cu materiale plastice şi a serelor-solar, au deschis noi posibilităţi de intensificare a producţiei de legume printr-o eşalonare judicioasă a unui sortiment diversificat, în condiţii de eficienţă. Spaţiile protejate folosite în mod intensiv, asigură nu numai o eşalonare mai bună a producţiei, ci şi posibilitatea obţinerii unor producţii sporite la unitatea de suprafaţă. În situaţia în care există posibilitatea încălzirii serelor acoperite cu mase plastice, acestea pot fi folosite la producerea legumelor tot timpul anului (I. Popilian, H. Popescu, 1971). 1. Pregătirea construcţiilor şi lucrările solului Rezultatele de producţie ce se realizează sunt diferenţiate în funcţie de tipul constructiv al adăpostului, solarului sau serei-solar, de alegerea terenului unde se amplasează construcţia şi de intensitatea culturilor (2-3 sau 4 cicluri anual). La alegerea tipului constructiv se ţine cont de anumite criterii cum sunt: folosirea pe cât este posibil a materialelor de construcţie din resurse locale; construcţia să prezinte rezistenţă cât mai mare la vânturi puternice şi la eventualele căderi de zăpadă care se produc primăvara; învelirea şi dezvelirea cu folie să se producă cât mai uşor în vederea recuperării acesteia; tipul constructiv să permită mecanizarea în totalitate a lucrărilor de pregătire a solului şi întreţinerea culturilor. Pregătirea construcţiilor de adăposturi şi solarii depinde în primul rând de destinaţia acestora care poate fi pentru producere de răsaduri sau pentru producerea legumelor. Apariţia, extinderea şi îmbunătăţirea continuă a tipurilor constructive de solarii acoperite cu folie de polietilenă a făcut posibilă amenajarea acestora şi pentru producerea răsadului de legume pentru culturile timpurii în câmp. În perioada de iarnă se efectuează lucrări care vizează construcţia ca atare şi se referă la: - repararea scheletului prin consolidarea, înlocuirea sau îndreptarea elementelor de rezistenţă şi prin înlocuirea sau întinderea firelor de sârmă cu rol în susţinerea foliei; - înlăturarea de pe scheletul solariilor a elementelor constructive ascuţite, cuielor, capetelor de sârmă, care pot deteriora folia de polietilenă la acoperirea solarului; - aprovizionarea cu materialele necesare pentru acoperire: folia de polietilenă, cuie, bandă sau sfoară din material plastic, şipci de lemn, necesare pentru fixarea foliei pe scheletul solarului;

1

- verificarea foliei recuperate şi lipirea ei în zonele rupte sau tăiate; - confecţionarea foliilor de dimensiuni mari prin lipirea celor cu lăţimi mai reduse, în cazul în care nu sunt sau din diverse motive nu se pot aproviziona cele cu dimensiuni corespunzătoare tipului de solar. Pentru învelirea adăposturilor şi solariilor consumul specific de folie utilizat pentru suprafaţa de 1 ha depinde de grosimea foliei utilizate şi de tipul de adăpost (tabelul 1.). Tabelul 1. Consumul specific de folie pentru protejarea suprafeţei de 1 ha, în funcţie de grosimea foliei şi tipul de adăpost (kg/ha) Tipul constructiv Grosimea mp/kg Adăposturi joase, tip Solarii tip Solarii tip foliei (mm) “tunel” “bloc” “tunel” 0,05 14,0 550 0,08 14,0 620 0,10 9,5 700 0,15 6,8 1850 2800 0,20 4,5 2800 4000

Nr. crt. 1 2 3 4 5

Indiferent de destinaţia solariilor acestea se acoperă cu folie de polietilenă cu cca. 7-8 zile înainte de data plantatului în vederea încălzirii solarului şi a efectuării lucrării de modelare în conformitate cu tehnologia de cultivare. Principalele verigi tehnologice ce trebuie aplicate şi respectate la toate speciile legumicole cultivate sunt: lucrările de pregătire a solului efectuate toamna, primăvara şi vara; producerea răsadului; înfiinţarea culturii; lucrările de întreţinere; recoltarea şi livrarea producţiei. Lucrările solului efectuate toamna: - eliberarea terenului de resturile vegetale, ca măsură obligatorie de protecţie fitosanitară anticipată. Resturile vegetale evacuate se compostează sau se ard. Compostul obţinut se va folosi pentru fertilizarea culturilor de plante tehnice sau cereale, a celor de furaje sau în livezi şi vii. - nivelarea curentă a terenului prin adaos de pământ în depresiunile unde a stagnat apa în perioada precedentă a exploatării. Se elimină astfel riscul apariţiei golurilor în culturi prin pierderea plantelor în zonele în care bălteşte apa şi pe termen lung se evită degradarea solului datorită excesului de umiditate; - fertilizarea de bază cu 40-60 t/ha gunoi de grajd, 400-500 kg/ha superfosfat şi 130-150 kg/ha sulfat de potasiu; - efectuarea arăturii adânci la 28-30 cm cu MSS-1,4 în agregat cu tractorul V-445 care încorporează în sol îngrăşămintele organice şi chimice administrate; - efectuarea o dată la 2-3 ani a lucrării de subsolaj cu subsolierul pentru vie SV-45 la adâncimea de 45 cm în vederea creării de condiţii unui drenaj corespunzător pentru apă şi aer; - frezarea în luna octombrie a arăturii de toamnă şi modelarea terenului în cazul înfiinţării culturilor de legume-verdeţuri (spanac, ceapă verde, salată sau usturoi); - în cazul în care se nu practică înfiinţarea de culturi anticipate (plantate în toamnă) arătura de toamnă rămâne peste iarnă în brazdă crudă, urmând ca lucrările de erbicidat, frezat şi modelat terenul să fie efectuate primăvara în vederea înfiinţării culturilor timpurii, în special de tomate. Lucrări efectuate primăvara: - după zvântarea solului, frezarea imediată cu freza FPP-1,4 în agregat cu tractorul V-445; - erbicidarea şi încorporarea erbicidelor; - modelarea terenului cu mijloace mecanice sau pe cale manuală; - efectuarea rigolelor în vederea plantatului.

2

Lucrări efectuate vara: - arat, frezat şi modelat terenul imediat după desfiinţarea culturilor din ciclul I (tomate, castraveţi timpurii) al căror ciclu se încheie la 10-20 iulie; - înfiinţarea culturilor succesive din ciclul II cum sunt castraveţii şi conopida de toamnă. 2. Înfiinţarea culturilor Înfiinţarea culturilor de legume în adăposturi acoperite cu mase plastice, solarii şi sere-solar reprezintă un moment important al aplicării tehnologiei de cultivare, prin care se pun bazele viitoarelor producţii legumicole. Calitatea răsadurilor folosite pentru înfiinţarea culturilor are un rol de mare importanţă privind sporirea producţiei la unitatea de suprafaţă, date tehnice specifice privind producerea răsadurilor pentru solarii fiind prezentate în tabelele 2. şi 3. Tabelul 2. Norme tehnologice privind producerea răsadurilor Perioada planificată Cantitatea de Suprafaţa Vârsta Cantitatea de pentru răsad Data necesară răsadului la Cultura sămânţă plantare în necesară (mii semănatului pentru plantare necesară (g) 2 tunele sau fire/ha) semănat (m ) (zile) solarii Varză timpurie 5-15.III 70-75 1-10.I 40,0 300 50-55 (la tunele) Tomate 25.III-5.IV 50-55 1-10.II 60,0 250 50-55 timpurii Ardei gras 5-15.IV 70-75 5-10.II 60,0* 800 55-60 Vinete 5-15.IV 30-35 5-10.II 30,0* 500 50-60 Salată asociată 5-10.III 60-70 15-25.I 20,0 80 40-45 cu tomate timpurii Castraveţi şi 5-20.IV 22-25 1-5.III 200 1000 35-40 pepeni * În situaţia producerii răsadului prin semănat şi repicat Tabelul 3. Condiţii de calitate ale răsadurilor înainte de plantarea în solarii Înălţimea Diametrul la Specia Nr. frunze Inflorescenţa Vârsta optimă zile plantei (cm) colet mm Tomate 15-20 6-8 6-8 Vizibilă 50-55 Ardei gras 15-20 6-8 5-8 Boboc 55-60 Vinete 20-25 6-8 6-8 Boboc 50-55 Castraveţi 20-25 4-6 6-8 35-40 Pepeni galbeni 15-20 4-6 5-6 35-40 Salată asociată 6-8 40-45 Varză şi conopidă 15-20 6-8 5-7 50-55 asociată Tehnologia de producere a răsadurilor pentru solarii face parte din tehnologia generală şi din cea specifică fiecărei specii legumicole. Cercetările efectuate în sere încălzite şi acoperite cu polietilenă şi în solarii de mărimi şi tipuri diferite, cultivate cu o gamă variată de legume în cultură timpurie şi târzie de toamnă, au
3

arătat care dintre specii valorifică mai bine condiţiile de mediu create sub adăposturile de polietilenă şi totodată care dintre culturi sunt mai eficiente şi cum pot fi utilizate mai intensiv spaţiile protejate. În tabelul 4. este prezentată o sinteză de date tehnice privind producerea răsadurilor şi înfiinţarea culturilor de legume în solarii şi adăposturi joase tip tunel (Pelaghia Chilom, 1998). În adăposturile acoperite cu folie de polietilenă şi în serele solar se pretează pentru cultivare atât specii legumicole cu cerinţe mai ridicate, cât şi mai reduse faţă de temperatură. Prioritare pentru înfiinţare în prima parte a perioadei de plantare în adăposturile cu plastic sunt legumele verdeţuri (salata, ridichile de lună, ceapa verde, usturoiul verde, mărarul, pătrunjelul, etc.) urmate de culturile cu pretenţii mai ridicate la temperatură (tomate timpurii, vinete, ardei gras, castraveţi, pepene galben, dovlecei, fasole verde, etc.) – tabelul 5. În tabelul 6. şi graficul din fig. 1. se prezintă date privind structura succesiunilor la unele specii legumicole. La stabilirea tehnologiilor de cultivare în solarii a fiecărei specii de legume se are în vedere: - dirijarea eficientă a condiţiilor de microclimat în funcţie de pretenţiile fiecărei specii şi cultivar; - utilizarea celor mai timpurii cultivare pentru culturile timpurii de primăvară; - plantarea unor răsaduri viguroase produse în cuburi sau ghivece nutritive şi bine călite; - efectuarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor de îngrijire a culturilor în vederea realizării unei producţii timpurii. Practicarea de culturi succesive şi asociate în solarii are ca efect realizarea unor producţii ridicate la unitatea de suprafaţă (80-100 t/ha) cu profituri însemnate, ceea ce conduce de cele mai multe ori la amortizarea cheltuielilor efectuate cu construcţia într-un singur an. (tab. 7. – după Popilian, I. şi Popescu, H, citaţi de Mănescu, B., 1970). În cultura timpurie din solarii, pe lângă rezultatele bune obţinute la tomate s-au remarcat şi culturile de castraveţi, ardei şi pătlăgele vinete. Succesiunile cele mai des utilizate în solarii s-au dovedit a fi cele de: tomate-salată-ceapă de stufat; castraveţi-tomate-salată şi vinete-fasole-salată, etc. Tabelul 7. Model de succesiune a culturilor în serele-solar Succesiunile Tomate Fasole păstăi Spanac Total Tomate Tomate Salată Total Tomate Salată Ceapă stufat Total Vinete Tomate Ceapă stufat Total Vinete Data plantatului sau semănatului 1.IV 1.VIII 5.IX 1.IV 26.XII 5.XI 1.X 4.IX 6.XI 10.IV 2.XII 6.XI 10.IV Data primei recoltări 24.V 11.IX 26.III 24.V 20.IX 5.IV 24.V 20.X 27.III 9.VI 20.IX 27.III 9.VI Data ultimei recoltări 11.VII 5.XI 26.III 11.VII 4.IX 15.IV 11.VII 6.IX 30.III 22.VII 4.IX 3.IV 22.VII Producţia kg/ha 54230 14380 24000 92610 54230 31842 10350 96422 54230 13600 15420 83250 48085 29460 16060 93605 46890 Valoarea producţiei realizată în % 69,8 12,4 17,8 100 61,8 14,4 23,8 100 62,4 7,9 29,7 100 51,5 14,9 33,6 100 56,5
4

Succesiunile Fasole păstăi Salată Total Dovlecei Tomate Ceapă stufat Total Castraveţi Tomate Salată Total Pepeni galbeni Tomate Spanac Total Fasole păstăi Tomate Ceapă stufat Total

Data plantatului sau semănatului 15.VIII 5.IX 12.IV 26.VII 4.XI 12.IX 26.VIII 5.XI 13.IV 2.VIII 4.IX 3.IV 26.VII 5.XI

Data primei recoltări 8.IX 5.IV 10.V 20.IX 26.III 18.V 29.IX 5.IV 21.VI 20.IX 26.III 24.V 20.IX 28.III

Data ultimei recoltări 3.XI 15.IV 10.VI 3.XI 26.III 28.VI 4.IX 15.IV 16.VII 4.IX 28.III 10.VI 3.X 31.III

Producţia kg/ha 14380 10840 72110 42300 33540 16060 71900 51300 30420 10350 97070 18648 30420 24000 73068 46800 43820 16060 67680

Valoarea producţiei realizată în % 13,5 30,0 100 43,4 18,2 38,4 100 50,8 18,0 31,2 100 46,3 25,1 28,6 100 37,7 20,3 42,0 100

Rezultatele de producţie şi cele experimentale de la Staţiunea Experimentală legumicolă Işalniţa (1971) au demonstrat că în serele acoperite cu polietilenă, dar încălzite pe cale tehnică se pot obţine producţii de legume în tot timpul anului (tabelul 8.). Tabelul 8. Producţii de legume şi structura succesiunilor efectuate în sere acoperite cu polietilenă şi încălzite pe cale tehnică Data plantării şi Cultura succesiunii Perioada de recoltare Producţia obţinută kg/mp însămânţării Tomate 20.I 12.IV-6.VII 7,4 Salată 15.VIII 10-16.X 18** Ceapă de stufat 26.X 8-12.I 14* Pătlăgele vinete 1.II 20.IV-20.VII 4,8 Salată (cult.asociată) 5.I 15.II-18.II 7** Tomate 10.VIII 11.X-25.XII 3,6 Castraveţi 20.I 26.III-30.IV 15,1 Varză timpurie 10.I 18-22.III 3,8 (cult.asociată) Tomate 5.VIII 4.X-22.XII 3,2 Castraveţi 5.II 3.IV-2.VII 14,6 Ardei iute 25.I 6.III-18.V 80** (cult.asociată) Tomate 8.VIII 10.X-15.XII 3,3 Salată 15.XII 2-4.II 14** Ardei iute 23.I 5.III-28.VI 210**
5

Data plantării şi Perioada de recoltare însămânţării Salată 5.IX 6-8.XI Spanac 10.XI 20.I * producţia este exprimată în legături/m.p. ** producţia este exprimată în buc./m.p. Cultura succesiunii 3. Dirijarea factorilor de mediu

Producţia obţinută kg/mp 19** 2,1

În tehnologia de cultivare a legumelor în perioade mai puţin favorabile pentru plante, se precizează necesitatea dirijării competente şi eficiente a factorilor de vegetaţie. Pentru realizarea acestui lucru se impune cunoaşterea şi analizarea condiţiilor de microclimat din interiorul construcţiilor de adăposturi, solarii şi sere-solar precum şi cunoaşterea temeinică a relaţiilor dintre complexul factorilor de vegetaţie a speciilor cultivate (Mănescu, B şi col., 1968). Interdependenţa dintre factorii de mediu şi acţiunea în complex a acestora se manifestă în sensul că nivelul şi efectul altora, depinde de intensitatea unuia dintre ei. Obţinerea recoltelor ridicate şi timpurii din culturile forţate şi protejate, este condiţionată de aplicarea măsurilor agrotehnice indicate în aceste condiţii de cultură şi de dirijarea permanentă a factorilor de vegetaţie care să corespundă cerinţelor, prin folosirea de aparatură electronică sau simplă sau în situaţii extreme prin dirijare manuală. Rolul cel mai important în determinarea microclimatului din construcţiile acoperite cu materiale plastice îl au temperatura şi lumina. Temperatura este unul din factorii cei mai importanţi din viaţa plantelor, de aceasta depinzând toate procesele fiziologice ale plantei. Aceasta trebuie menţinută cât mai constant, la nivele specifice fiecărei specii legumicole pe baza cerinţelor acesteia, în funcţie de faza de vegetaţie (tabelul 9.) şi de intensitatea radiaţiei solare. Tabelul 9. Cerinţele faţă de temperatură în diferite faze de creştere a răsadului la principalele specii legumicole Temperatura aerului oC În perioada creşterii răsadului Specia Până la În perioada În perioada călirii Zile Zile răsărire răsăritului Noaptea noroase senine Ziua Noaptea Tomate timpurii 20-22 14-16 16-18 20-22 14-16 8-10 6-8 Ardei şi vinete 22-24 16-18 15-17 20-24 14-16 10-12 8-10 Castraveţi şi pepeni 24-28 18-20 18-20 22-25 18-20 12-14 10-12 Varză şi conopidă 16-18 10-13 10-12 14-16 8-10 6-8 4-6 Salată 15-18 10-12 10-12 14-16 8-10 6-8 4-6 Adăposturile acoperite cu plastic lasă să pătrundă uşor radiaţiile solare şi reţin căldura acumulată fără pierderi mari datorită etanşeităţii aproape perfecte a construcţiilor. Observaţiile efectuate asupra materialului plastic utilizat pentru acoperire, au arătat că în adăposturile unde s-a folosit material plastic vechi, temperatura maximă realizată a fost mai scăzută cu 2-3 oC faţă de adăposturile acoperite cu plastic nou (Mănescu, B., 1970). Temperatura în adăposturile din plastic mai depinde şi de volumul de aer al acestora, volumul mai mare determinând o eficienţă termică mai bună. Serele-solar fără încălzire fiind exploatate de la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie sunt supuse variaţiilor de temperatură din exterior. Astfel orice variaţie a temperaturii în atmosfera exterioară determină schimbări mari sau mai mici în interiorul serei, înregistrările efectuate arătând diferenţe între temperaturile medii din seră şi exterior.
6

Peruşunaru şi col. (1962) face observaţii asupra evoluţiei temperaturii în diferite tipuri de sol pe care au fost construite adăposturi din plastic, iar Popescu, H. (1968) aduce date foarte utile referitoare la temperatura maximă, arătând că diferenţele între seră şi exterior sunt evidente, atingând valori de 6oC până la 10oC. Între tipurile de seră bloc şi seră individuală, diferenţele pot atinge 2-3oC. Pe baza acestor date se poate stabili epoca optimă de plantare în funcţie de tipul constructiv. Referitor la temperatura aerului şi solului din serele-solar , cercetările arată că se realizează o încălzire mai rapidă prin acoperirea mai devreme a acestora, ceea ce permite plantarea răsadului în condiţii mai bune şi mai sigure. Temperatura mai ridicată din solul serei favorizează absorbţia mai intensă a substanţelor nutritive de către plante, prinderea totală a răsadurilor la plantare, grăbirea vegetaţiei şi fructificării şi în consecinţă o producţie timpurie mult sporită. Producţia ce se realizează este condiţionată nu numai de nivelul temperaturilor de pe întreaga durată a culturii, ci şi de diferenţele dintre zi şi noapte, avându-se în vedere particularităţile termoperiodismului la toate speciile legumicole (M. Bălaşa, 1980). În toată perioada de vegetaţie se acordă o atenţie deosebită aerisirii, întrucât depăşirea nivelului optim de temperatură şi umiditate ale aerului provoacă dezechilibrarea totală a metabolismului plantelor. (Tabelul 10.) Tabelul 10. Temperaturile favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor legumicole în solarii (I. Ceauşescu, 1975) Cultura Temperatura în perioada de vegetaţie oC În perioada plantatului Până la începutul În perioada fructificării fructificării aer sol aer sol aer sol Salată, spanac, ceapă 10-12 8 10 10-12 10-15 10-12 Varză, conopidă 10-12 8 10-15 10-12 10-15 10-12 Tomate timpurii 18-20 12-14 20-22 14-16 22-25 18-22 Ardei, vinete 18-20 14-16 22-24 16-18 24-28 20-25 Castraveţi, fasole 20-22 16 22-25 18-20 25-30 22-25 Din punct de vedere al metodologiei de dirijare a temperaturii în solarii facem următoarele precizări: - primăvara devreme, când temperaturile din exterior sunt destul de scăzute, (4-5oC) solariile se ţin închise până când temperatura din interior s-a ridicat la 20-25oC cu tendinţă de creştere; aerisirea se face numai în zilele însorite, de regulă în jurul orei 10,00; - solariile se ţin deschise până în jurul orei 16,00 (în zilele însorite), apoi se închid astfel încât până la apusul soarelui să se acumuleze un plus de căldură de 10-12oC faţă de exterior, în vederea protejării plantelor în nopţile reci, când temperaturile pot coborî până la 0oC; - începând din luna iunie, când temperatura din exterior nu mai scade sub 20 oC, solariile se ţin deschise în continuu, atât ziua, cât şi noaptea; dacă temperatura din interiorul solarului depăşeşte 28-30oC în timpul zilei, se procedează la aerisirea solarului şi prin acoperiş; - când în timpul nopţii temperatura scade sub 20 oC, odată cu venirea toamnei, solariile se închid din nou, aerisirea făcându-se numai la nevoie; - în zilele reci cu vânt din timpul primăverii sau toamnei solariile se ţin închise; în cazul depăşirii temperaturii specifice perioadei de vegetaţie a plantelor aerisirea se face prin deschiderea solarului în partea opusă direcţiei din care bate vântul. Dirijarea temperaturii în serele acoperite cu polietilenă, încălzite, se face în acelaşi mod ca şi în serele din sticlă. Cultivarea legumelor mai pretenţioase la căldură (vinetele, ardeii, tomatele, castraveţii, etc.) se poate face la începutul lui februarie, (cu peste două luni înaintea plantării în solarii) în aceste construcţii existând condiţii mai bune de temperatură decât în solarii. Deşi majoritatea speciilor
7

legumicole cultivate valorifică bine condiţiile de mediu create în aceste sere, totuşi unele legume, cum sunt castraveţii, varza şi salata găsesc condiţii mai bune în privinţa umidităţii decât în serele acoperite cu sticlă. Dezavantajele exploatării acestor sere comparativ cu a celor acoperite cu sticlă, se referă la asigurarea şi dirijarea condiţiilor de microclimat şi la mecanizarea lucrărilor de înfiinţarea culturilor care se efectuează mai greu şi de asemenea pierderile de căldură în lunile de iarnă sunt mai mari, fapt ce impune cultivarea în această perioadă a speciilor mai puţin pretenţioase la temperatură cum sunt spanacul, varza, salata, ridichii de lună, etc. Cu excepţia perioadei de vară când serele se descoperă pentru prevenirea temperaturilor foarte ridicate, care dăunează grav culturilor de legume, în restul anului serele acoperite cu polietilenă oferă condiţii bune de cultivare pentru majoritatea speciilor de legume. O atenţie deosebită trebuie însă acordată lucrărilor de protecţie fitosanitară în sensul prevenirii şi combaterii atacului bolilor şi dăunătorilor, care găsesc în aceste sere condiţii bune de dezvoltare datorită umidităţii ridicate a aerului. Tehnologia generală de cultivare a legumelor în serele acoperite cu polietilenă este asemănătoare cu a celor din serele acoperite cu sticlă, deosebirile fiind cele referitoare la perioadele de plantare . Luminozitatea este în mare măsură influenţată de lumina naturală, dirijarea ei urmărind folosirea cât mai economică a luminii naturale disponibile. Radiaţia vizibilă are un rol important în viaţa plantelor, datorită acţiunii asupra fotosintezei clorofiliene, creşterii, fructificării, morfogenezei formării de pigmenţi şi de vitamine. Procesele fiziologice şi biochimice din plante sunt influenţate de acţiunea diferitelor domenii ale spectrului radiaţiei solare (Mănescu, B., 1970). Procesul de fotosinteză are loc sub acţiunea radiaţiei cu lungimi de unde cuprinse între 0,380,76 microni, în acest sens de foarte mare importanţă fiind şi acţiunea radiaţiei fiziologice ultraviolete şi infraroşii. Consemnăm că pelicula de polietilenă este foarte transparentă pentru razele infraroşii. H. Butnaru, T. Pleşca, I. Medrea (1984) au publicat date de analiză a redistribuţiei energiei pe benzi spectrale la trecerea luminii prin ecrane fotoselective distincte, din cele curent folosite la acoperirea amenajărilor, poliester armat cu fibre de sticlă (PAS) şi polietilenă. După o folosire îndelungată transparenţa materialelor suple se modifică sensibil, astfel că după două luni de exploatare peliculele îşi reduc transparenţa la razele ultraviolete cu cca. 20%. În ultimii ani au apărut tipuri de folii cu proprietăţi optice diferite alcătuite din straturi multiple cu durata de folosinţă de 45 luni (vezi capitolul 4 pct. i- solarii tip Filclair). Dirijarea acestui factor de microclimat se poate face numai în mod indirect, dată fiind natura sa cosmică, prin diverse metode ce vizează construcţiile acoperite cu materiale plastice. Îmbunătăţirea regimului de lumină se poate face prin: - adaptarea unei forme circulare a acoperişului (Nissen, 1966); - orientarea pantelor către puncte cardinale favorabile: nord-sud (Rozov – 1964) şi înclinarea acestora la un unghi de 45o; - utilizarea de elemente constructive mult reduse, având în vedere încărcătura mică de suportat de pe acoperiş; - folosirea acelor materiale din plastic specifice tipului de construcţie ales, cu proprietăţi de fotoselectivitate adecvate speciei legumicole cultivate şi de durabilitate, sporite. Penetrabilitatea radiaţiei vizibile este redusă de coloraţia materialelor suple în proporţie de 12-54%, însă mult mai redusă la materiale rigide. S-au constatat în urma experimentărilor efectuate creşteri vegetative accentuate a plantelor de tomate sub pelicule colorate în albastru şi roşu. Sub pelicula colorată cu albastru, creşterea a început imediat după plantare, iar sub cea colorată în roşu după 30 de zile de la plantare, înregistrându-se şi diferenţe sensibile de producţie.

8

Umiditatea relativă a aerului în serele acoperite cu plastic şi în solarii, înregistrează valori mai ridicate decât în serele acoperite cu sticlă. Formarea condensului are loc în cazul materialelor suple (policlorură de vinil şi polietilenă) pe suprafaţa interioară a peliculelor care acoperă solariile sau serele-solar. Umiditatea relativă a aerului în cursul zilei, urmează cursul temperaturii exterioare şi interioare, astfel că noaptea şi în orele de dimineaţă este ridicată, iar în orele de la amiază scăzută. Variaţia umidităţii absolute şi relative din aerul solariilor şi serelor-solar este influenţată de udările frecvente pe brazdă, prin aspersiune şi prin picurare şi de asemenea, de volumul diferit de aer ca efect al tipului de construcţie. Condensarea pe pelicule are aspecte pozitive dar şi negative. Cele pozitive se referă la menţinerea unei umidităţi ridicate a aerului în timpul perioadei de vegetaţie şi influenţează în cazul unei condensaţii puternice chiar şi umiditatea solului. În zilele senine cu temperaturi ridicate de 25-45 oC în exterior şi menţinerea condensului pe peliculă produce arsuri pe plante, în momentul căderii picăturilor pe frunze. În perioadele cu temperaturi mai scăzute, căderea lui pe plante favorizează apariţia bolilor criptogamice la culturile de tomate, vinete şi ardei. Dirijarea umidităţii relative a aerului în sere-solar şi solarii se realizează prin: - evitarea udărilor prin aspersiune atunci când în exterior temperaturile sunt scăzute şi nu permit efectuarea aerisirilor; - udările în asemenea situaţii se fac obligatoriu prin picurare sau pe brazdă. 4. Lucrările de întreţinere ale culturilor Lucrările de întreţinere se împart în: 1.1. Lucrări generale, care sunt asemănătoare culturilor de legume din câmp şi se referă la: - Afânarea solului prin praşile efectuate manual; - Mulcirea solului atât pe intervalele dintre rândurile de plante, cât şi pe cele dintre plante pe rând, cu diverse materiale pentru împiedicarea formării crustei, menţinerea umidităţii şi apariţia buruienilor. Se utilizează materiale organice, sintetice şi organo-sintetice degradabile; - Completarea golurilor după 5-10 zile de la înfiinţarea culturii, pentru asigurarea desimii optim stabilită înainte de plantare. Se realizează cu răsad de aceiaşi vârstă menţinut ca rezervă pentru acest scop; - Combaterea buruienilor prin metode preventive generale, agrotehnice, biologice şi chimice (vezi capitolul 5); - Fertilizarea fazială reprezintă o lucrare de o importanţă deosebită, cu influenţă hotărâtoare asupra nivelului producţiei realizate. Pentru o fertilizare echilibrată a legumelor în sere şi solarii pe lângă aplicarea riguroasă a tehnologiei de cultură este necesară şi corelarea datelor de analiză chimică a solului şi plantei, cu ritmul de absorbţie al elementelor nutritive şi factorii temperatură şi lumină (Velicica Davidescu şi D. Davidescu, 1975). Dozele ce se aplică în spaţiile protejate sunt de 5-10 ori mai mari pentru unele elemente faţă de câmp, motiv pentru care raportul N:P:K diferă la aceiaşi specie şi soi după locul de cultură. Aplicarea nu se poate face decât fracţionat pentru a nu provoca fenomene de toxicitate. Stabilirea dozelor se face astfel încât să corespundă consumului de N, K, Mg, P al plantelor fără să se creeze rezerve în sol, ţinându-se seama şi de cantităţile care se mobilizează din îngrăşămintele organice aplicate. O îngrăşare echilibrată necesită stabilirea raportului în care se dau îngrăşămintele (N:P:K) în funcţie de vârsta şi factorii de mediu (temperatură şi lumină), luându-se în considerare şi perioadele şi ritmul de creştere în care se află planta. (tabelul 11.)

9

Tabelul 11. Raportul între elementele nutritive în cursul vegetaţiei la câteva specii legumicole cultivate în sere şi solarii Cultura Faza de vegetaţie Raport între elemente N P2O5 K2O Tomate (ciclu de - la plantare 1 1,6 1,25 primăvară) 1 0 3 - lunile ianuarie-februarie 1 0 2 - martie, aprilie 1 0 1,2 - mai Castraveţi la plantare la începutul fructificării în plină fructificare la plantare la începutul fructificării la plantare la începutul formării căpăţânii 1 3 5 1 3 1 2 3 0 0 3 0 2 0 3 5 7 3 1 2,5 1

Ardei Salată

De asemenea este important de apreciat necesarul de elemente principale N, P, K, adică dozele recomandate, calculate pentru un sol cu o aprovizionare medie în elemente nutritive. (tabelele 12. şi 6.13.)

Tabelul 12. Dozele de îngrăşăminte chimice recomandate pentru principalele culturi de legume, din solarii (M.Mihalache şi colab., 1985) Cultura Prod. (t/ha) Doze (kg s.a./ha) Gunoi de grajd (t/ha) N P2o5 K2O Ardei 25-50 125-150 150-180 75-100 60 Castraveţi 45-80 100-135 125-170 100-125 60 Tomate 50-70 80-100 100-152 75-100 40-60 Varză timpurie 30-60 125-150 70-100 50-75 40 Vinete 30-50 100-150 175-200 100-125 60 Ceapă verde cultură anticipată 10-12 100-120 Salată cultură anticipată 18-25 75-100 Salată cultură asociată 14-18 50-75 Salată cultură succesivă 20-25 100-125 75 50 Fasole păstăi 10-25 160 80 40 -

10

Tabelul 13. Doze orientative de îngrăşăminte pentru aplicări în timpul vegetaţiei la legume cultivate în solarii, pe soluri cu textură medie şi stare de asigurare mijlocie cu elemente nutritive – kg/ha Epoca de aplicare Azotat de Sulfat de Sulfat de Complex III Cultura amoniu potasiu magneziu 13:20:13 2-3 săptămâni după plantare 150 Tomate* legarea inflorescenţelor 1-2 100 200 legarea inflorescenţelor 3-4 200 200 50 în timpul recoltării, din 2 în 2 100 Castraveţi* 75 40 săptămâni 2-3 săptămâni după plantare 150 Ardei* prima înflorire în masă 200 40 100 prima recoltare mare 250 100 40 după 4 săptămâni de la plantare 80 100 40 Vinete după 7 săptămâni 150 după 10 săptămâni 100 150 40 Varză, după 2-3 săptămâni de la plantare 150 100 conopidă, la formarea căpăţânii 300-400 gulioare Salată* la formarea căpăţânii 150 Andive la plantare 150 Pepeni la creşterea fructelor, din 2 în 2 100 150 50 galbeni* săptămâni Pătrunjel la începutul formării rădăcinii 150 150 Revent din 4 în 4 săptămâni 100 Cicoare după 6 săptămâni 50 150 * se pot aplica extraradicular 2-6 fertilizări în timpul vegetaţiei, cu îngrăşăminte foliare de tip F, în concentraţie de 0,3%. Fertilizarea fazială se poate efectua şi extraradicular prin folosirea de îngrăşăminte chimice cum sunt: Grenzit, Foliar-feed, Wuchsal, Folamin 232, Folamin 234, F-011, F-141, F-232, F-411, Biofit, în concentraţii de 0,2-1,0%, reducându-se astfel cantitatea de fertilizanţi de 5-6 ori. - Irigarea culturilor se face diferenţiat în funcţie de cerinţele speciei cultivate, de tipul de sol, de anotimp şi de faza de vegetaţie. Metodele practicate sunt irigarea prin aspersiune, irigarea prin picurare şi irigarea pe brazdă. Primele irigări se aplică după 12-15 zile de la plantare, utilizându-se la început norme mai mici de apă, iar pe măsură ce plantele cresc şi solul se încălzeşte acestea se măresc. În perioada rece (februarie-martie) umectarea solului trebuie asigurată până la 30 cm adâncime, iar începând din aprilie până la 40 cm. Normele de udare în cazul utilizării instalaţiei de aspersie vor fi de 150-200 m3/ha pe solurile uşoare şi de până la 300 m 3/ha pe solurile grele sau foarte bogate în materie organică. Intervalul între udări se corelează cu evapotranspiraţia, în perioada rece putând fi de 15-20 zile, iar vara în perioade cu insolaţie puternică udările sunt necesare la interval de două zile pe soluri nisipoase şi la 3-4 zile pe soluri medii sau grele. Pentru a se evita dezechilibrul hidric în zilele cu insolaţie puternică, se vor da şpriţuri odată sau de două ori pe zi, pentru umidificarea aerului din solarii. - Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor este o lucrare de importanţă deosebită pentru culturile din solarii, datorită condiţiilor specifice care favorizează apariţia şi atacul de boli şi dăunători specifici.
11

Bolile şi dăunătorii specifici sunt aceiaşi ca şi în sere, astfel că tratamentele sunt similare (vezi capitolul 7, tabelele 7.8. şi 7.9.) 1.2. Lucrările de întreţinere speciale sunt practic aceleaşi care se aplică şi la culturile legumicole din sere şi se referă la: - susţinerea plantelor în solarii se face pe spalier, care constă dintr-o sârmă care se întinde paralel, deasupra rândului de plante, ţăruşi din lemn sau alte materiale, la înălţimea de 1-1,2 m. Plantele se palisează cu ajutorul sforii care se leagă sub prima frunză de la baza plantei şi de spalier cu un nod culisant. De regulă, la cultura de tomate se folosesc soiuri sau hibrizi cu creştere determinată (4-5 inflorescenţe/plantă) care pot fi conduşi în vegetaţie pe o tulpină şi un lăstar prefloral, astfel că se ajunge la 7-8 inflorescenţe. În cazul în care se folosesc soiuri sau hibrizi cu creştere nedeterminată în ciclu prelungit ca şi în serele încălzite sau semiîncălzite, palisarea se face pe o singură tulpină ca şi în sere. - copilitul este o lucrare specifică culturii de tomate şi constă în înlăturarea lăstarilor (copililor) de la subsuoara frunzelor în vederea echilibrării vegetaţiei. Înlăturarea lor de pe plantă se face săptămânal când au lungimea de 4-5 cm, prin rupere cu mâna, odată cu răsucirea sforii în jurul plantelor. Pentru a preveni transmiterea bolilor, în special a virozelor şi cancerului bacterian de la o plantă la alta se evită folosirea uneltelor de tăiat (foarfeci, cuţite, bricege). Pentru ciclul scurt copilitul se execută la o singură tulpină, după 4-5 inflorescenţe plantele cârnindu-se, în cazul soiurilor cu creştere nedeterminată. Pentru ciclul lung cu menţinerea culturii în timpul verii copilitul se face tot la o singură tulpină, cârnindu-se după 8-10 sau chiar 12 inflorescenţe. La hibrizii noi apăruţi cu creştere vegetativă foarte accentuată, conducerea în vegetaţie se poate face şi pe două tulpini (tulpina principală şi un copil prefloral). - cârnitul constă din ruperea vârfului de creştere al plantei, limitându-se astfel creşterea în înălţime a numărului de inflorescenţe/plantă. Este lucrarea care contribuie la accentuarea timpurietăţii şi la reglarea nivelului de producţie în funcţie de scopul urmărit. Este caracteristică atât culturii de tomate din spaţiile protejate, cât şi altor specii cum sunt ardeii, vinetele, castraveţii şi pepenii galbeni sau verzi. La cultura de tomate se execută cu 65-70 zile înaintea desfiinţării culturii, la două frunze deasupra ultimei inflorescenţe în curs de înflorire. - ciupitul este o lucrare specifică speciilor legumicole care fructifică şi pe lăstari cum sunt de exemplu ardeii, vinetele şi castraveţii. Constă în limitarea creşterii lăstarilor după 1-2-3 sau 4 frunze în cazul castraveţilor sau după 1-2 fructe la ardei, vinete şi pepeni galbeni. - defoliatul, lucrare care se execută după cca. o lună de la plantare şi se execută treptat, eliberând planta de frunzele îmbătrânite de la bază şi inflorescenţele în curs de recoltare. În faza finală se păstrează pe plantă în partea superioară a acesteia 80-100 cm foliaj. - asigurarea legării fructelor prin executarea polenizării şi prin stimularea chimică a florilor din inflorescenţe. Polenizarea se realizează prin lovirea sârmelor de susţinere zilnic între orele 10-14, prin vibrarea inflorescenţelor cu vibratorul electromagnetic, de două ori pe săptămână între aceleaşi ore şi prin aspersări scurte (şpriţuri de 1-2 minute) pentru umidificarea aerului. Stimularea chimică se efectuează în condiţii de nebulozitate puternică, la primele inflorescenţe, la interval de 7-10 zile. Se utilizează Tomafix 0,1-0,3% sau Tomatostim 1-2%, nefiind permis ca o floare să fie stimulată de două ori. - efectuarea tăierilor de conducere şi de echilibrare a creşterilor , lucrare specifică culturii de castraveţi. Se utilizează aceleaşi metode de tăiere şi sisteme de conducere în vegetaţie ca şi în sere, cele mai utilizate fiind: “V” clasic şi “V” modificat; pergolă simplă şi pergolă îmbunătăţită; umbrelă cu plete lungi sau scurte

12

Tabelul 4. Date tehnice privind înfiinţarea culturilor legumicole în spaţii protejate ( Pelaghia Chilom, 1998) Cantitatea de Număr de seminţe sau Vârsta rânduri în Epoca de Modalitate de material pentru răsadurilor solarul tip plantare plantare plantat (kg/ha (zile) tunel sau cultură) adăpostul jos Culturi în solarii 0,25 55-60 25.03-5-04 M,SM 8 0,25 55-60 25.03-5.04 M,SM 6 0,8 60-70 1-15.04 M,SM 10 0,7-0,8 60-65 1-10.04 M,SM 6 1,0-1,2 40 5-15.04 M,SM 4 0,30-0,35 40-45 1-20.03 M,SM 10 0,3 40-45 5-15.03 M,SM 10 0,4-0,5 40-45 15-20.03 M,SM 14 25-30 1-5.04 sau 10- M (semănat 25.07 direct) 3500-4500 25.02-15.03 M,SM 8-10 0,2 40-45 1-10.03 sau 1M,SM 16 35-40 10.10 1500-2000 09-10 M 36 Culturi în adăposturi joase tip tunel 0,25 55-60 1-10.04 M,SM,Mc 2 0,30-0,35 40-45 1-10.03 M,SM,Mc 2 1-15.03 M,SM,Mc SM – semimecanizat; 2

Specia

Epoca de semănat pentru producerea răsadurilor 20.01-10.02 20.01-10.02 1-10.02 20-31.01 5-10.03 5-15.01 5-15.01 10-20.01 10-20.01 sau 25-31.08 1-20.01 5-15.01

Scheme şi distanţe de plantare (cm) 70x22 70x24 40+56x30 130+70x40 185+80x30 56+58x35 56+58x35

Număr de plante la hectarul de cultură (mii) 65 60 62 28 24 53 53

Tomate-ciclu scurt Tomate-ciclu prelungit Ardei gras Vinete Castraveţi Varză Conopidă Gulioare Fasole păstăi Cartofi timpurii Salată Ceapă verde Tomate Varză timpurie, conopidă Cartofi timpurii

60+70x17-22

80-90

60+90x25 50+100x22

51 61 67-72

3500-4000 M- manual;

70+80x17-20 Mc – mecanizat.

13

Specia Varză timpurie Conopidă timpurie Gulioare Tomate timpurii Ardei gras Vinete Salată timpurie Castraveţi Pepeni galbeni Spanac

Tabelul.5. Date tehnice privind cultura unor legume în adăposturi cu folie de polietilenă (Suciu, Z., Pleşca, T., Goian, M. – 1987) Perioada de plantare-semănat Distanţa în solarii (adăposturi înalte) adăposturi joase Soiul în solarii (adăposturi adăposturi joase şi sere solar (tunele) înalte) şi sere solar (tunele) între rânduri pe rând între rânduri pe rând Dittmark 1-5.III 10-15.III 50 25 50 25 Timpurie de Vidra Timpurie de Erfurt 1-5.III 10-15.III 50 25 50 35 Dworski 1-5.III 10-15.III 50 25 30 30 Export 2 25.III 10.IV Argeş 450 70 30 60 25 H14 5.IV 15.IV Export 10-15.IV 15-25.IV 40 30 60 25 Galben superior Delicia 10-15.IV 15-25.IV 80 35 60 50 Pana corbului Botner 1-3.III 5-8.III 20 25 20 25 Parifin mix, Plisca, 5-12.IV 70 75 Cornişon Cantalup 12-14.IV 70 55 Ogen, Turkestan Matador 1-3.III 5-10.III 15 15 Virofley

14

Tabelul 6. Nr. Structura succesiunilor crt. 1 Tomate Tomate 2 Tomate Salată Ceapă de stufat 3 Tomate Fasole păstăi 4 Castraveţi Tomate Salată 5 Pătlăgele vinete Fasole păstăi Salată 6 Dovlecei Tomate Ceapă de stufat 7 Pepeni galbeni Tomate Spanac 8 Fasole păstăi Tomate Ceapă de stufat Model de succesiune a culturilor de legume în solarii Data însămânţării şi Data plantatului sau Distanţa de plantare producerii răsadului semănatului 25-28.I 1-3.IV 60/30 10-15.VI 25-28.VI 60/35 25-28.I 3-5.IV 60/30 1-3.VIII 4.IX 40/20/20 4-5.XI 12/3 25-28.I 1-3.IV 60/30 8.VIII 45/15/15 20-25.II 12.IV 80/50 10-15.VI 20.VII 60/35 26-28.IX 5.XI 40/20/15 1-5.II 8-10.IV 60/40 10-15.VIII 45/15/10 26-28.IX 4-5.XI 40/20/15 1-3.III 10-12.IV 80/60 10-15.IV 20.VII 60/34 5-6.XI 12/3 18-20.II 12-13.IV 100/60 10-15.VI 20-25.VII 60/35 4-6.XI 525-28.II 3.IV 45/15/10 10-15.VI 20.VIII 60/35 5-6.XI 12/3 Data primei recolte 24-26.V 15-20.IX 24-26.V 20.X 28-30.III 21-26.V 20-22.IX 18-20.V 12-15.IX 4-6.IV 5-9.VI 25-28.IX 4-6.IV 10-14.V 12-15.IX 28-30.III 20-22.VI 12-15.IX 26-28.III 24-27.V 12-15.IX 28-29.III Data ultimei recolte 10-12.VII 3-4.XI 25-30.VII 4-6.XI 1-2.IV 20-25.VII 3-5.XI 5-8.VII 3-5.XI 10-12.IV 25-30.VII 3-5.XI 8-10.IV 10-15.VI 3-5.XI 4-6.IV 16-18.VII 3-5.XI 5-8.IV 10-12.VI 3-5.XI 1-2.IV

15

BIBLIOGRAFIE
1. Berar, V. şi col. – Vademecum horticol, Ed. de Vest, Timişoara, 1997. 2. Butnariu, H., Suciu, Z., Cărăuş, V. – Influenţa iluminării artificiale arăsadului asupra producţiei la castraveţii cultivaţi în solar. Lucr. Şt. I.A.T., 1970.
3. BERAR V., 1997 – Vademecum horticol, Editura de vest, Timişoara. 4. HORGOŞ A., - 1999 – Legumicultură specială, Ed. Mirton. Timişoara. 5. HORGOŞ A., - 2003 – legumicultura specială – Ed. Print Timişoara.

16

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful