You are on page 1of 3

Monolog comic Avarul Molière

Haropagon.Haroagon, singur, răcneşte prin grădină cu mîinile ridicate şi aleargă de colo colo cupălăria-n mînă.Hoţii! Hoţii! Criminalilor! Bandiţilor! Doamne, pedepseşte-i! Cer dreptate! Sînt pierdut.M-au ucis. Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi putut să-i fure? Undeeşti hoţule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cumaş putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici?Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mînă şi se trage de degete) Dă-mi baniiînapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea. Simt că- nebunesc. Nu ştiu cinesînt. Cine sînt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi...prieteni dragi, prieteni de-o viaţă,nepreţuiţi şi sinceri, concubini minunaţi...Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai iubirii,tovarăşi de nădejde. De cînd mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şipărăsit. Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sînt pierdut! Saterminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar unminuţel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort,am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un om drăguţ să mă dezgroape, să mă învie şisă- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A,e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda care a comis furtişagul?Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el şi n-am statsuficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-mi pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţiiinfamilor! Cine sînt aceşti oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţifurat tocmai voi bănişorii bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sînteţi cu toţiivinovaţi de la cel mai mic pînă la cel mai mare trebuie să-mi daţi socoteală. Hei! Cevorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel care m-a jefuit? Ce este atîtazgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu dacă aţi pus mîna petîlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gît. Tepomeneşti că toţi sînt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zîmbiţi? Cred că şi-auîmpărţit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţiioameni de ordine şi de încredere, executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voicălăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoţ. Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi dincasă în casă, să faceţi

Actul IV Scena 7 . la spînzurătoare cu toţi. mişeilor! Iar dacă nu găsiţi penimeni spînzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spînzur şi eu de o cracă.percheziţii.

a scazut pana si criminalitatea. Cand sunt in interiorulcercului. ingari nu vezi acum decat oameni ghemuiti parca uitati in cercul lor. nimeni nupoate sa taie cercul din exterior pentru mine. nu mai sunt catastrofe. Nimeni nu poate si nicinu are dreptul sa ma atinga. .Ininteriorul cercului nu mai aud nici zgomtele strazii.In marile sali de asteptare. si nu vrem sa murim. Sunt unii care au incercat. sau sa ma priveasca prea insistent.E adevarat ca doua finite umane nu pot intraimpreuna inauntrul aceluasi cerc. de 20 de ani sunt in realitate prizonieri ai cercului. lumea o duce mult mai bine. orasul si-a schimbat total infatisarea. nici foame. Se vehiculeaza ideea ca cei care traiesc incercul lor de 10 ani. un cerc pentrudoi? Asa ceva nu exista si nici nu va exista vreodata. niciodata. Nimeni nu poate sa o faca pentru mine inafara de mine insami.Matei Visniec Cand vreau sa fiu singur ma opresc.Daca vreau sa ies din cerc. De cand oamenii au invatat sautilizeze cercul. nici valurile marii si nici tipetelepasarilor. Nu mai suntrazboaie. Scot o bucata de creta din buzunar si trag uncerc in jurul meu. se spune ca oamenii intra in cercuri si nu mai pot iesi. cel mai bine ste sa ne odihnim in interiorulcercului. se spune ca toate cercurile ascundtotusi o capcana. unorale place sa-si instaleze cercul pur si simplu pe trotuar sau in mijlocul strazii.In interiorul cercului ma simt la adapost. cercul este cel mai bun loc derefugiu si meditatie. chiar sitimpul se opreste in loc. in pietele publice. sa intre in cercul meu. Miracolul cercului sta in protectia totala pecare o ofera. se vorbeste chiar despre oameni care in pofida vointei lor au ramas blocati in cercuri.S-ar parea ca de la ovreme cercurile nici nu mai asculta de oameni.Cand esti in cerc nu mai simti nici frica. dar degeaba. sunt altii caren-au mai iesit din cerc de zile si zile in sir. si nici durere.S-ar parea ca suntnenumarati cei care odata intrati in cercul lor descopera ca nu mai pot sa-si deschidacusca in care au intrat si ca nu vor mai putea iesi defapt . nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa imi vrobeasca. intind pur si simplu mana si intreruplinia cercului. De cand a fost inventat cercul .Daca nu putem raspunde la o intrebare esentiala. nu mai e foamete. Te scufunzi pur si simplu in abstract ca intr-un vis protector. putemvegeta la infinit in interiorul cercului.Dacasuntem intr-o calatorie si suntem obositi . Ceea ce ma nelinisteste insa putinsunt unele zvonuri care circula de o vreme prin oras.Peste tot vezi numai cercuri.Asa se face ca de la ovreme orasul e mult mai curat si e mai multa liniste.devii centrul cercului.Daca ni se apropie momentul mortii.Monolog dramatic Omul si cercul.