You are on page 1of 8

Bazilica paleocreştină de la Niculiţel

Bazilica de la Niculiţel constituie până în prezent, una din puţinele mărturii arheologice din teritoriul Noviodunumului (Isacccea) înscrise în contextul evenimentelor de la începutul sec. al VI-lea e.n. şi care ridică noi probleme a căror elucidare va contribui la o mai bună recunoaştere a istoriei creştinismului nord-scythic. Situată într-o zonă deluroasă şi împădurită, localitatea Niculiţel se remarcă prin mulţimea vestigiilor arheologice rămase încă inedite. Câteva descoperiri fortuite şi-au găsit ecoul în literatura de specialitate, introducând Niculiţelul în circuitul arhelogic. Ruinele unei frotificaţii în punctul ,,La Cetăţuie”, de unde provin materiale romane, bizantine şi slave, este situat pe o înălţime care domina localitatea dinspre sud-vest, abundenţa monedelor romane şi bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculiţelul dinspre sud-sud-vest, bisericuţa ,,Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantină, ca şi cele treisprezece monede medievale, aparţinând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă, evidenţiază o intensă şi îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat necunoscut, ci într-o aşezare civilă. Aflată la numai câţiva kilometri de Noviodunum - Isaccea, staţiune a flotei dunărene, devenită în perioada constanteniană pivotul apărării sectorului nord scythic, unde se găsea staţionată ,,praefectueripae legionis primae foviae, cohortis quintae pedaturae superioris” şi unitatea de auxiliari - ,,milites primi Constantiani”, aşezarea de la Niculiţel pare să fi cunoscut o dezvoltare continuă. Frumoasele sale dealuri, complet împădurite, cu perspectiva Dunării, ne fac să intuim rolul jucat până în sec. al V-lea de această aşezare, acela de punct recreativ pentru autorităţile militare şi civile ale Noviodunumului. Negustorii bogaţi, veneau în special din Orient, în vederea schimburilor de mărfuri ce se efectuau periodic la Noviodunum cu lumea norddunăreană, aceştia fiind interesaţi de câştigurile mari pe care le puteau dobândi aici. La

1

IV. procese.Piatra Roşie” îşi făcuseră făgaş. iar viiturile mari din ultimii ani au spălat terenul. o porţiune din cupola unei cripte.adăpostul pădurilor şi înălţimilor localitatea prezenta un strălucit loc de refugiu în cazul unor atacuri. . a fost descoperită cripta celor patru martiri.La Plăcinta” cu numai câteva decenii în urmă. păstrată neatinsă. atacuri care nu vor întârzaia să apară. Făcându-se cercetări.. Deasupra ei se aflau temeliile bazilicii3 creştine. bazilike .1 În locul numit . Sătenii au spart din păcate pintenul trapezoidal din vârful cupolei şi o mică porţiune din zidaria acestuia. Sătenii au acoperit râpa. începând cu finele sec. atacă hunii.sală regală. pe unde apele ploilor adunate pe dealul . despre care nu se bănuia nimic până atunci. Zidaria de piatră. deranjând o parte a mormântului din interior 2. din care s-au descoperit până acum numai temeliile absidei 4 semicirculare şi ale unei mici porţiuni din naos.. În timpul creştinizării mai ales în perioada romană a început să fie utilizat termenul în mod deosebit de religia romano-catolică. iar apele au fost forţate să-şi schimbe făgaşul. lat. se desfaşoară judecăţi. Bătrânii spuneau că locul prezenta aglomerari de piatră şi cărămidă şi chiar ziduri năruite de vreme. Victor Henrich. a fost refolosită la construirea noilor case. biserici. pentru edificii religioase. între altar şi pronaos. Descoperită şi cercetată arheologic în cursul anilor 1971-1975. orientată N-NE 60 de grade. Deschiderea criptei s-a făcut în ziua de 29 septembrie 1971. de plan rectangular şi în care au loc adunări publice. 5 Temeliile bazilicii sunt construite din piatră locală de carieră. situată în mijlocul clădirii. basilica domus) este o construcţie de foarte mari dimensiuni. 4 5 Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine. Această bazilică are proporţii considerabile (aproximativ 36 m x 1 La finele secolului al VI-lea pătrund vizigoţii şi în tot cuprinsul primei jumătăţi a secolului al V-lea e. aflată la suprafaţă. 2 . sau târguri. Prima bazilică a fost construită în anul 184 îHr. Extinderea satului în această zona a schimbat însă complet configuraţia terenului. navă. se afla o ridicătură de teren protejată spre sud-sud-est de o viroagă. 2 3 Conform lui Baumann. S-a scos la iveală o bazilica creştină cu trei nave. bazilica paleocreştină de la Niculiţel apare ca un edificiu rectangular compus din trei nave şi un nartex deschis spre o curte interioară asemănătoare atriumului. pieţe. legată cu mortar amestecat cu cărămidă sfărâmată. Bazilică (grec. scoţând la iveală în vara anului 1971. şedinţele Senatului.n. Parte principală a unei biserici.

aşezată mozaical ca pe o tablă de şah. ci o adevărată catedrală sau biserica unei mănăstiri.Cetăţuia’’ secolele XI-XII au fost identificate ca chilii. într-o aşezare romană ale cărei începuturi sunt plasate arheologic în sec. Naosul era pardosit cu dale de cărămidă romană. Atanasie din 7 8 centrul acestei aşezări îşi înscrie şi ea începuturile în sec. cu baza mare spre interior. În prezent este distrus şi avea probabil rolul de a indica locul altarului (prestolul 9)..lea.. Ea reprezintă cea mai veche construcţie creştină de acest gen cunoscută până în prezent. se termină printr-un vârf tronconic. Niculiţelul s-a numit . De altfel. Tip de plan de biserică în care cele trei abside sânt racordate direct între ele la partea estică. I d.14m). Tomis. delimitau nava centrală a naosului de presbyterium 6 şi de navele laterale..Valea Episcopiei”. situat chiar pe centrul ei. şi localitatea Niculiţel era consemnată până nu demult cu numele de . cu o deschidere interioară de 6 m. În cadrul descoperirilor de la Niculiţel un loc aparte ca importanţă istorică şi religioasă îl are cripta. în prima jumătate a secolului al XIXlea. 3 . 8 Situată în mediul rural. Două temelii subţiri.Mănăstirea”. 9 Sfânta masă.. are o formă cubică şi un plan trapezoidal.. fiind acoperită de o cupolă semisferică sprijinită de pandativi rezultând din intersecţia a patru cilindri oblici. Gherontie şi Isaia. Acest tip de bazilică cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei. găsindu-şi analogii la Histria. Situată sub perimetrul de cărămidă al presbyterium-ului.al XIII. Tot aici s-a descoperit mormântul unui monah. Monahii nu ar fi înfiinţat mănăstirea pe un loc pustiu. Altarul se află situat deasupra unei cripte cu plan trapezoidal.Cetăţuia” o depresiune mai poartă şi azi numele de . de cele mai multe ori pătrată. Cu siguranţă aceştia aveau cunoştinţă de existenţa anterioară pe acele locuri a unei aşezări monahale. rotunde. S-a remarcat de specialişti. Dimensiunile bazilicii înlesnesc presupunerea că nu era o biserică de mir oarecare. Zidurile criptei construite direct în 6 Partea bisericii dintre altar şi naos. Absida este de formă semicirculară.. iar biserica Sf. Ruinele locuinţelor din preajma bisericii treflate 7 de pe dealul . din cărămidă. În apropierea mănăstirii se află mănăstirea Cocoş ridicată de monahii Visarion.Mănăstirea’’ până acum aproximativ 180 de ani. Cupola construită din cărămizi legate cu mortar. că aşezarea oferea condiţii deosebit de prielnice pentru întemeierea unei mănăstiri. bazilica de la Niculiţel are un pregnant caracter martiric. iar în apropiere de dealul . Noviodunum. Hr. Spre intrare se află un şir de plăci mari.

pentru a se efectua săpăturile din jurul său. cu evidente urme de reântrebuinţare se afla destul de sus în raport cu pragul intrării. ei nu puneau preţ pe lucrurile pământeşti. 11 Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi. pietrele sale fiind găsite în pământul de umplutură al unei gropi circulare. deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. Deasupra intrării timpanului a fost avariat din antichitate. O moneda mică. Fără veşminte. Una din virtuţiile monahilor era sărăcia. Aceste schelete erau puse în poziţie orizontală cu capetele spre intrare şi erau complet dezgolite. cu o cruce abia perceptibil gravată. sub care se continuă zidurile marii basilici. Cripta prezintă o structură etajată. modestia. cobora apoi până la baza intrării constituind practic dovada utilizării curente a criptei în antichitate. din piatră de mortar. aşezate după obiceiul creştinesc. sunt încununate de timpane 11 . pulverulent. în curtea vecină. descoperită sub pragul criptei a permis datarea cu aproximaţie a criptei şi bisericii în perioada împăratului Theodosios II (408450). 12 4 . osemintele celor patru martiri se pot observa destul de bine. Prin tratative cu sătenii. în formă de puţ. Chiar şi azi. deşi ele sunt mult deteriorate în partea toracelui şi a capului. ale căror arce proveneau din cele patru colţuri ale camerei mortuare. modestia înhumării. cu aspect masiv şi. După îndepărtarea cărămizilor şi a lespezii care acopereau intrarea. Pereţii interiori ai criptei au un aspect semicircular cu pereţii tencuiţi de var şi nisip. cu capul spre apus şi picioarele către răsărit. 10 Loess este un depozit siltic poros. claritatea inscripţiilor ne duc cu gândul că martirii au fost oameni simpli. în majoritate dezvelită şi inclusă în clădirea ce o adăposteşte. fără gard. deşi practic necimentat. în care se aflau osemintele întregi a patru bărbaţi. zidul muzeului intră. aceştia şi-au strămutat gospodariile mai pe deal. S-au păstrat însă mai bine osemintele picioarelor şi a braţelor. după ridicarea boltei din cărămidă frumos rostuită.loess 10. În timpul cercetărilor arheologice intrarea a fost găsită blocată şi tencuită. din scândură de brad. înăuntrul criptei s-a găsit un sicriu comun. are o coeziune foarte mare. în perioada romano-bizantină. care provenea de sub pavimentul de cărămidă al bazilicii. friabil. poate nu sunt lipsite de temei. Lipsa veşmintelor şi a inventarului. modeşti şi cele câteva ipoteze avansate că aceştia ar fi monahi. s-a putut pătrunde într-o cameră mortuară al cărui dalaj 12 compus din trei lespezi de calcar cretacic. Nu prezintă stratificaţie. situată între o grindă orizontală și un arc de Ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj. deschisă spre vizitare.

cu urme de mortar. probabil în timpul lui Constantin cel Mare sau a urmaşilor săi 13. Numărul celorlalţi trei martiri ni-l dă Marbyrologium Hieronymianum împreună cu alţi martiri. Cea mai preţioasă ştire o dă Breviarum Syricum care aminteşte dintre aceşti martiri doar pe Fillipos. cu var de 6 cm grosime. cu o cruce deasupra.În partea superioară a pereţilor din dreapta şi din stânga intrării au fost incizate în tencuială două inscripţii cu slove greceşti. Au înălţimea de 7-8 cm şi 4. de 5 cm şi alta albă. Literele celor două inscripţii au fost de asemenea vopsite cu roşu. Cei patru martiri – Zoticos.5-6 cm lăţime. cărămiziu. Arcadele pereţilor au fost vopsite cu două benzi. după Codex Bernensis 289. împărţind imperiul. Atal. În partea de sus. Poate au fost martirizaţi încă din timpul lui Decius (250-251) şi înmormântaţi apoi într-un loc necunoscut nouă din metropola cetăţii Noviodunum. ΜΑΡΤΥΡΕΣ ΧΡΙΣΤΟΥ (MARTYRES HRISTOU = Martiri ai lui Hristos). Scrierea este specifică secolelor IV-V. Constantin II. dar nu este exclus ca ei să fi venit din provinciile Asiei Mici. o altă cruce deasupra. Alte obiecte descoperite în criptă au fost găsite în încăperea de la subsol. sunt amintiţi de unele din martirologiile creştine ce au pătimit pentru Hristos la Noviodunum – Isaceea în Scythia Minor în ziua de 4 iunie. Nu se cunoaşte însă anul pătimirii lor şi nici anul mutării trupurilor de la Noviodunum în cripta bazilicii de la Niculiţel. Filippos. în greceşte. dovadă a depunerii sale în momentul construirii criptei şi un vas globular. caracteristic secolului IV-V. Kamasis. din Tracia sau din alte provincii sud-dunărene ale imperiului roman. pe peretele din stânga e o inscripţie săpată în piatră. cu ocru. una roşie. Este vorba de două vase de ofrandă: un castron negrucenuşiu. Fiecare inscripţie este străjuită de Sfânta Cruce cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos . Attalos. iar pe peretele din dreapta. şi inscripţiile una sub alta: ΜΑΡΤΥΡΕΣ ΖΩΤΙΚΟΣ ΑΤΤΑΛΟΣ ΚΑΜΑΣΙΣ ΦΙΛΙΠΠΟΣ (MARTYRES ZOTIKOS ATTALOS KAMASIS FILIPPOS = Martirii Zotic. Crucea monogramată în forma existentă pe peretele criptei din basilica niculiţeană este întâlnită pe mai multe monumente creştine din perioada romanobizantină. Filip). 13 Abia pe 9 septembrie 337. Constanţiu II şi Constant şi-au luat titlul de augustus. Din aceste relatări reiese că cetatea în care au suferit martiriul aceştia este Noviodunum de la Dunărea de Jos. Mai târziu au fost transportaţi la Niculiţel şi reânhumaţi în hypogeu. unde se poate intra culcat. 5 . Este posibil ca cei patru martiri să fi locuit la Noviodunum. Camasie. din secolele V-VI. cu fundul rotund specific ceramicii romane târzii.

1975. anteriori celor patru descoperiţi prima dată. Aici si acolo. ΩΔΕ Κ ΩΔΕ ΙΧΩΡ ΜΑΡΤΥΡΩΝ ODE K ODE IHOR MARTYRON’’. reprezintă argumente în sprijinul ipotezei că resturile umane din zona „subterană” a criptei aparţin celor mai vechi martiri dobrogeni atestaţi arheologic. fără a menţiona numele martirilor ca şi a mormântului martiric din apropiere. Attalos. că au fost înmormântaţi în aceeaşi criptă cu alţi martiri mai vechi şi că deasupra lor s-a ridicat o bazilică măreaţă. fie de atacurile hunilor. din timpul împăraţilor Arcadius (395-408) sau Teodosiu al II-lea (408-450). al căror număr variază de la 32 până la 36. iar pentru această mărturisire au fost pedepsiţi.. dovedeşte evlavia şi cinstirea ce le-a fost arătată de strămoşii noştri. Cercetările arheologice continuate în 1975 au evidenţiat existenţa unui mormânt martiric şi a unei construcţii anexe. 14 Faptul că au fost aduşi de acolo la Niculiţel. Cripta mai avea o încăpere situată dedesupt şi despărţită în două. În Acta Sanctorum se scoate în relief că ei au fost acuzaţi pentru credinţa creştină. localitate mai ferită din calea barbarilor. Există ipoteza ca trupurile lor să fi fost mutate din cetatea Noviodunum. mărturisind fără ezitare religia lor. În aceea încăpere s-au găsit resturi de oase umane. Se crede că martirii au suferit moartea în chinuri pentru credinţa lor în Hristos. spre a fi protejate fie de atacurile goţilor. Numele lor nu este cunoscut. Inscripţia se afla pe una din lespezile de calcar care blocau intrarea în subsol şi proba faptul că resturile de oseminte proveneau de la alţi doi martiri de gen masculin. a unei inscripţii martirice care astupa intrarea acestuia. fie în timpul grelei persecuţii dezlănţuită de Diocleţian (284-305) şi de ginerele său Galeriu (292-311) între anii 304-305. 6 .450) cunoscut sub numele de Teodosie II cel Tânăr a fost împărat al Imperiului Bizantin între 408 şi 450.Nu se cunoaşte modul pătimirii şi uciderii martirilor de la Noviodunum. sânge de martiri’’. Împrăştiate în cele două încăperi mici de jos se aflau circa 100 de oase aparţinând celor doi martiri necunoscuţi. Probabil ca în timpul grelei persecuţii generale din cursul anului 304.1985 şi 1994. Kamasis şi Filippos. 14 Flavius Theodosius (401 . să fi pătimit pentru Hristos şi sfinţii martiri Zoticos. anterioare datei la care au fost construite cripta şi bazilica paleocreştină.. Săpăturile arheologice s-au efectuat succesiv în anii 1971. Teodosie era fiul lui Arcadius. care spune: . în cripta bazilicii de la Niculiţel . Prezenţa unei cantităţi mari de pământ în care se aflau resturile umane din subsolul criptei. fie în timpul persecuţiilor lui Liciniu dintre anii 320-324. Exista şi o inscripţie în limba greacă. adică .

Attalos. pentru cinstirea cuvenită. prin grija conducerii eparhiale. unul lângă altul. Bibliografie 15 Mormânt complet subteran. cu multă cucernicie. orientaţi cu capetele spre apus. constituie fundamentul ştiinţific al existenţei unei vieţi religioase organizate în forme creştine încă din sec.Sus. Pomenirea sfinţilor martiri Zoticos. decapitate ale celor patru mucenici. fiind înştiinţat despre această deosebită descoperire. scheletele complete. cu mâinile pe piept – trei cu capetele plasate la locurile lor. cei patru de aici şi cei doi de la Halmyris. Se ajunge la concluzia că martyrionul este un hipogeu etajat 15. cu mai multe încăperi. Martirionul de la Niculiţel este un monument unic în Europa. într-un singur mormânt. al patrulea cu capul aşezat pe piept. iar descoperirea unei bazilici paleocreştine în satul Niculiţel. şi aşezate în biserica cea mare de la Mănăstirea Cocoş. sfintele moaşte au fost aduse. la Mănăstirea Cocoş din apropiere. deşi au fost căutate asiduu astfel de vestigii ale începutului creştinismului. Descoperirea de la Niculiţel a fost o mare noutate şi a trezit deosebit interes în rândul credincioşilor şi al cercetătorilor din ţara noastră. nicăieri nu s-au gasit la un loc. acoperiţi parţial de resturile unei racle comune de lemn. la numai 12 km sud-est de cetate. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.Hr. ale căror nume sunt înscrise şi pe zidul exterior al bisericii noi de la Peştera Sfântului Andrei. 7 . într-o stare foarte bună de conservare. Izvoarele hagiografice (Sinaxarul constantinopolitan şi Martirologiul hieronymian) amintesc acest număr impresionant de creştini martirizaţi la Noviodunum. Kamasis şi Filippos se face la 4 iunie. cu rugăciuni şi cântări duhovniceşti şi în sunet sărbătoresc de clopote. La 17 ianuarie 1973. moaştele a şase martiri. Aceste moaşte ale celor şase mucenici. întinşi drepţi.III d. a luat cunoştinţă de ea cu mare bucurie şi a hotărât ca sfintele moaşte să fie mutate. au fost singurele descoperite dintre sutele de nume pomenite în actele martirice despre regiunea Dobrogei şi dintre miile de creştini necunoscuţi despre care se scrie că au primit moartea martirică în această zonă.

Eugen Dragoi.Barnea Ion. Idem._Tulcea video. Noi dovezi arheologice referitoare la vechimea martirilor de la Niculiţel.Îndrumător Bisericesc.. anul XCI (1973) nr. 1-2.ro/. în .Biserica Ortodoxă Română”. ro... misionar şi patriotic’’. Despre bazilica şi Sfinţii martiri de la Niculiţel..Biserica Ortodoxă Română” anul XCIV (1976) nr.wikipedia. Martyrion-ul de la Niculiţel în . Bucureşti./Bazilica_de_la_Niculitel.org/wiki/Niculiţel.. 5-6. Galaţi 1988. 4.crestinortodox. Date bibliografice în . Bucureşti.html 8 .