You are on page 1of 34

ARGUMENT

Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicaţiii ale electronicii din zilele noastre. În ultimi ani chip-urile de memorie au avansat Într-un ritm alert, ceea ce a dus la o scadere dramatică a preţului/MB. Factorul principal care a dus la creşterea producţiei fiind cererea de memorie, care a crescut datorită programelor ce utilizează tot mai multă memorie dar şi datorită avantajului (din punct de vedere al performanţelor) pe care memoria RAM il oferă În comparaţie cu alte tehnologii de stocare a informaţiei. În acelaşi timp performanţele noilor module au fost imbunataţite, au scăzut timpii de acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fost implementate din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre aceştia ar fi evoluţia procesoarelor, care prin creşterea frecvenţei introduc necesitatea creşterii performanţelor pentru memorii. În lungul timpului memoriile au fost construite prin prisma mai multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reuşit sa se impună pe piaţa. Principalul motiv fiind, după cum mulţi dintre noi cunosc, raportul preţ/performanţa. Această componentă permite lucrul cu diferitele informaţii din sistem. Există două mari categorii de memorii: RAM Random Access memory (memorie cu acces aleator) şi ROM Read Only Memory (memorie doar pentru citire). Ele sunt circuite electronice care pot memora o anumită cantitate de informaţie. Unii includ în termenul de memorie şi orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne referim aici numai la memoria RAM sau
1

memoria de sistem, cea care se şterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem se inţelege acea componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer în timpul funcţionarii sale. Fizic, este vorba de nişte placuţe care se montează pe placa de bază, şi ele conţin circuite de memorie. Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date, şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cît un sistem are mai multă memorie RAM, cu atît are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor, şi poate procesa blocuri mai mari de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Cănd memoria RAM ajunge sa se umple, sistemul incepe sa funcţioneze mai greu. Poţi vedea cîtă memorie RAM are sistemul tau chiar de la pornire, cînd se face un test iniţial al circuitelor de memorie, şi apare un contor care avansează rapid pîna la volumul total al memoriei instalate. Un sistem cu performanţe medii are astazi 128 MB de memorie RAM. În lipsa memoriei RAM, sau dacă memoria RAM este defectă, sistemul poate refuza sa pornească, deci şi memoria este o componentă vitală a computerului. Unii includ în termenul de memorie şi orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne referim aici numai la memoria RAM sau memoria de sistem, cea care se şterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem se inţelege acea componenţă care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer în timpul funcţionarii sale. Fizic, este vorba de nişte placuţe care se montează pe placa de bază, şi ele conţin circuite de memorie.

2

MEMORIA RAM (Random Access Memory)
Este denumirea generică pentru orice tip de memorie care defineşte următoarele caracteristici: poate fi accesată aleator (nu secvenţial, precum benzile magnetice), este volatilă (la întreruperea alimentării cu energie electrică, datele stocate se pierd) şi se prezintă sub forma de cip-uri (aşadar excludem dispozitivele magnetice sau optice, precum hard disk-urile sau CDurile). Utilitatea memoriei RAM este foarte mare, ea beneficiind în plus faţă de alte medii de stocare a informaţiilor de o viteză extrem de mare, fiind de mii de ori mai rapidă decăt un hard disk, de exemplu. Deoarece memoria RAM se montează pe placa de bază, şi există cîteva tipuri distincte de arhitectură a placuţelor de memorie, orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinănd cont de ceea ce poate fi montat pe placa ta de bază. O placă de bază poate suporta numai un anumit tip (uneori 2 tipuri, dar nu simultan) de plăcuţe de memorie. Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date, şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cît un sistem are mai multă memorie RAM, cu atît are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor, şi poate procesa blocuri mai mari de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Cînd memoria RAM ajunge să se umple, sistemul incepe sa funcţioneze mai greu. Poţi vedea cîtă memorie RAM are sistemul tau chiar de la pornire, cînd
3

Avem mărimi standard de 32 Mb megabaiţi. 64 Mb. Aplicaţie: o mulţime finită de programe care împreună rezolvă o problemă foarte complexa. în sensul că ea păstrează informaţia chiar şi după închiderea calculatorului. în sensul că ea pierde toată informaţia înmagazinată. sistemul poate refuza să pornească. la închiderea calculatorului. Memoria volatilă (memoria nepermanentă sau memoria internă) RAM: Este memoria de lucru a sistemului.256 Mb 512 Mb etc. 8 biţi formează un octet sau un byte sau bait. în continuare. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 128 MB de memorie RAM. Unitatea cea mai mică de măsură a informaţiei este bit-ul el ne arată dacă un eveniment a avut sau nu a avut loc şi este reprezentat printr-o valoare 0 sau 1. o urmăreşte pas cu pas pentru a obţine un rezultat bine definit.Este o memorie în care se 4 . este prezentată o scurtă descriere a modului de funcţionare pentru cele mai raspîndite memorii existente pe piaţa cît şi avantajele şi dezavantajele tehnologiilor existente. sau dacă memoria RAM este defectă. Memoria RAM este volatilă. Obs Program: Un şir imens de instrucţiuni elementare pe care microprocesorul le execută pas cu pas. deci şi memoria este o componentă vitală a computerului.se face un test iniţial al circuitelor de memorie. şi apare un contor care avansează rapid pînă la volumul total al memoriei instalate. Poate fi comparat cu o reţetă pentru prepararea unei prăjituri. În general o celulă de memorie poate memora o informaţie de 8 biţi deci un bait. 128Mb. În lipsa memoriei RAM. Memoria ROM este nevolatilă. Capacitatea memoriei se măsoară de obicei în megabaiţi. aici microprocesorul. În această memorie sistemul încarcă diverse programe sau aplicaţii pe care microprocesorul le execută instrucţiune cu instrucţiune.

Transferul de biţi în si din memorie este realizat de microprocesor. fără modificarea stării comutatoarelor din memorie. Numărul de biţi din memoria internă este constant. De memoria RAM depinde lungimea maximă a unui program care poate fi încărcat într-o sesiune de lucru şi executat de procesor. Programele rulează în memoria internă a calculatorului. primul model uzual a fost SIMM-ul pe 30 de pini. Acest lucru înseamna că datele şi programul sunt încărcate în memoria internă. Cănd un program este încărcat într-o zonă de memorie. SIMM (Single Inline Memory Module). La scoaterea de sub tensiune a sistemului. urmat de el pe 72 de pini. modulul 5 . vechile valori fiind şterse. Extragerea secvenţelor de biţi din memorie înseamnă copierea acestor biţi în registrele procesorului. Memoria RAM păstrează programele sistemului de operare al utilizatorului. informaţiile scrise aici se pierd. comutatoarele de aici sunt setate să reprezinte instrucţiuni. cănd chip-urile de memorie se înfigeau pur şi simplu în placa de bază. instrucţiunile sunt executate de microprocesor iar rezultatele sunt aduse în memoria internă. date sau biţi rămaşi liberi.poate scrie şi din care se poate citi. -extrage secvenţele de biţi din memorie (fetch). Depozitarea secvenţelor de biţi în memorie se face prin schimbarea stării comutatoarelor astfel încat sa reprezinte noile valori. care execută două operaţii: -depozitează secvenţele de biti în memorie (store). Dupa perioada de început. iar utilizatorul are acces la aceasta. Capacitatea memoriei interne a unui calculator este dimensiunea memoriei RAM şi este o caracteristică de performanţă a sistemului.

oricine putănd monta o memorie. Montarea inversă a unui DIMM (care necesită. care au acelaşi sistem de prindere) chinul a fost dat uitării.în funcţie de tip: SDRAM sau DDR SDRAM. Diferenţele de viteza dintre ele corespund perfect perioadei de glorie: dacă prima versiune era uzuală pe timpul sistemelor 286 şi 386. Memoria RAM 6 . fiind necesară doar puţina atentie. RIMM (Rambus Inline Memory Module) este modelul constructiv al memoriilor RDRAM. care deţin un număr diferit de pini: 184 pentru SDRAM şi 200 pentru DDR SDRAM. dacă ni se permite comparaţia. Practic vorbind. Chip-urile folosite au fost de tip DRAM. EDO DRAM. Urmaşul lui SIMM s-a chemat DIMM (Dual Inline Memory Module). Mai sunt de amintit modulele SO-DIMM. dublă faţă de SIMM-urile pe 72 de pini. Random Access Memory (Memorie cu acces aleator) este un tip de memorie a calculatorului folosită pentru rularea programelor. Numărul de pini a fost de 168 sau de 184 de pini. dimensiunea fizică a SIMM-ului pe 30 de pini este de două ori mai mică decat în cazul celeilalte variante. A existat şi un număr limitat de modele de DIMM bazate pe EDO DRAM dar ele nu au avut succes pentru că trecerea de la SIMM la DIMM a coincis cu cea de la EDO la SDRAM. configuraţia pinilor şi modul de lucru fiind total diferit. avănd la bază un fel de dual-channel intern. mai tărziu. după cum îţi spune şi numele. Numărul de pini este de 184 (ca şi la DDR SDRAM) dar asemănările se opresc aici. destinate calculatoarelor portabile. Odată cu modulele DIMM (si RIMM. el oferă o lăţime de bandă de 64 de biti. SIMM-ul pe 72 de pini a stat la baza generaţiei 486. Pentium şi Pentium Pro. FPM şi. totuşi. montarea modulelor SIMM era o operaţie greoaie şi necesită experienţa şi indemănare. destulă forţă) duce întotdeauna la arderea memoriei.prezentănd o lăţime de bandă de 8 biţi pentru prima versiune şi de 32 pentru cea de-a doua.

Memoriile Registered sunt mai lente decăt cele normale sau ECC şi extrem de scumpe. Cele ECC (Error Correction Code) deţin o funcţie specială care permite corectarea erorilor ce apar pe parcursul utilizării iar cele Registered (numite şi Buffered). SRAM (Static RAM) nu necesită reîmprospătare. Memoria cea mai des folosită pentru calculatoare este cea de tip DRAM (Dynamic RAM). cănd corectitudinea informaţiilor prelucrate şi stabilitatea sistemului este digitală. stabilitatea şi preţul memoriilor ar fi funcţiile ECC şi Registered. În general. atăt timp căt memoria nu este supusă unor situaţii anormale de funcţionare (frecvenţa. ceea ce il face mult mai rapid.în practică. permiţănd verificarea riguroasă a acesteia.este cel mai des întălnit tip de memorie la calculatoare şi alte periferice. tensiune sau temperatura în afara specificaţiilor) ea oferă o stabilitate extrem de apropiată de perfecţiune. Memoria ROM este în general utilizată pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui PC. dar este semnificativ mai scump. Două elemente care influenţează viteza. este de a actualiza funcţiile BlOS-ului pentru adaptarea noilor cerinţe şi realizări 7 . o dată cu evoluţia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de modificari care au ca rezultat rescrierea / arderea "flash" de către utilizator a BlOS-uIui. deţin un buffer (zonă de memorie suplimentară) care depozitează informaţia înainte ca ea sa fie transmisă controller-ului. evident. de exemplu în cazul server-elor. Memoria RAM se caracterizează prin timpi mici de acces (ceea ce permite o viteză de rulare maximă a programelor) şi volatilitate (informaţiile se pierd atunci cănd memoria nu mai este alimentată). integrate în unele module de memorie. Ea trebuie să fie improspătată de căteva mii de ori pe secundă pentru păstrarea informaţiei. Celălalt tip de memorie. folosirea lor fiind justificată doar în cazuri speciale. ar fi suficientă pentru un calculator obişnuit. Scopul.

DIMM-ul a fost folosit intăi la sistemele Maclntosch dar a fost adoptat 8 . Memoria este de asemenea legatura dintre software şi CPU . Astfel ca în zilele noastre există o multitudine de astfel de memorii ROM programabile (PROM. Memoria este spaţiul de lucru primar al oricarui calculator . fiecare celula fiind folosită pentru stocarea unui bit de date (Osaul logic) . mai mult sau mai puţin avantajoase în funcţie de gradul de complexitate al operării acestora. Tehnologia DRAM este cea mai întălnită în sistemele actuale . acesta reprezintă interfaţa între componentele din sistem şi sistemul de operare instalat (SO). Magistrala de date este pe 32 biti. SIMM-ul a fost dezvoltat cu scopul de a fi o soluţie usoară pentru upgradeuri . EPROM. fizic modulele prezentănd 72 sau 30 de pini.hardware ori chiar pentru a repara unele imperfecţiuni de funcţionare. BIOS-ul este un program de mărime mica (< 2MB) fără de care computerul nu poate funcţiona. Din punct de vedere intern memoria RAM este aranjată într-o matrice de celule de memorie . fiecare celula este concepută ca un mic condensator care stochează sarcina electrică . Lucrand în tandem cu CPU (procesorul) are rolul de a stoca date şi de a procesa informaţii ce pot fi procesate imediat şi în mod direct de către processor sau alte dispozitive ale sistemului . trebuind sa fie reîmprospătată de sute de ori / secunda pentru a reţine datele stocate în celulele de memorie (de aici vine şi numele) .RAM şi ROM. etc) prin diverse tehnici. Se deosebesc două tipuri de memorie : SRAM(Static Ram) şi DRAM(Dynamic Ram). Este prezentă sub două tipuri de module : SIMM-urile şi DIMM-urile . Datele memorate pot fi găsite aproape instantaneu (timp de ordinul zecilor de ns) prin indicarea randului şi coloanei la intersecţia carora se afla celula respectivă . În configuraţia unui sistem de calcul întălnim două mari tipuri de memorii .

Este o memorie cu viteză de acces foarte mare(actual 8-10 ns). ceea ce face ca informaţia conţinută aici sa se piardă la decuplarea calculatorului de sub tensiune. oferind timpi de acces mici (8ns). acum este caracterizată de viteza de bus la care lucrează cu procesorul (momentan existănd memorie funcţionand pe bus de 66. EDO (Extended Data Out). 100.în practică este memoria de lucru a PC-ului.pe PC-uri datorită magistralei pe 64 de biţi . fiind şi cele mai noi.Daca în urma cu caţiva ani ea era caracterizată după timpul de acces(60-70 ns). În memoria RAM se încarcă sistemul de operare şi programele de aplicaţie. RAM este o memorie volatilă. Aceasta este memoria care poate fi citită ori scrisă în mod aleator. în acest mod putănduse accesa o singură celulă a memoriei fără ca acest lucru sa implice utilizarea altor celule.133 Mhz. Tipurile de memorie DRAM sunt: FPM (Fast Page Mode). după care este necesar ca acestea să fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. 9 . avănd 128 pini. Cele mai rapide sunt SDRAM-urile . această este utilă pentru prelucrarea temporară a datelor. SDRAM (Synchronous DRAM).

De acest din urmă tip ne vom ocupa în continuare.TIPURI DE MEMORII RAM Există două tipuri principale de RAM: memorie statică (SRAM = Static RAM) şi dinamică (DRAM = Dynamic RAM). memoria de tip SRAM este folosită cel mai adesea ca memorie “cache’’ pe cănd DRAM-ul este uzual în PC-urile moderne. SGRAM (Synchronous Graphics RAM) şi GDDR3. toate concepute în scopul creşterii performanţelor DRAM-ului standard: FPM DRAM (Fast Page Mode DRAM) . WRAM (Windows RAM). asemanător unui mediu magnetic. Avantajele memoriei SRAM: utilitatea crescuta datorită modului de funcţionare şi viteza foarte mare. pana în momentul în care ea este rescrisă.în schimb. ele fiind variante de DRAM (primele două). RDRAM (Rambus DRAM).în realitate. dezavantaj: preţul mult peste DRAM. la căteva fracţiuni de secundă.în prezent impunăndu-se SDRAM (Synchronous DRAM). Astfel. optimizate pentru a fi folosite ca memorie video. altfel informaţiile fiind pierdute. printre care VRAM (Video RAM). SDRAM şi respectiv DDR2 SDRAM. memoria statică păstrează datele pentru o perioadă de timp nelimitată. fiind prezent în primul rănd ca memorie principală a oricărui sistem. pentru plăcile grafice au fost concepute mai multe tipuri de memorie. memoria dinamică necesită rescrierea permanentă. cu variantele DDR SDRAM (Double Data Rate SDRAM) şi DDR2 SDRAM. enumerănd tipurile uzuale de DRAM prezente de-a lungul istoriei. 10 . De asemenea. diferenţele constănd în "stabilitatea" informaţiilor. EDO DRAM (Extended Data Out DRAM). BEDO RAM (Burst EDO DRAM) .

condensatorul se descarca. Schimbarea stării se face prin încarcarea/descarcarea condensatorului. DRAM are ca principiu constructiv celula de memorie formată dintr-un tranzistor şi un condensator de capacitate mică. 11 . Celula de memorie din punct de vedere logic este tratat ca fiind un bit. Este compusă din componenţe electronice discrete. Datorită raspîndiri vaste a memoriei de tip DRAM.în funcţie de tehnologia utilizată. Aceştia colectează electroni care se afla în mişcare la aplicarea unei tensiuni electrice. este cea mai mică unitate fizică a memoriei. Din această cauză celula de memorie trebuie să fie reincarcată după fiecare citire. ori cu reconfigurarea matricei de tranzistori (in cazul SRAM). Schimbarea stării între 0 şi 1 se realizează prin comutarea stării tranzistorilor. Aceste probleme de ordin tehnic conduc la creşterea timpului de asteptare (latency) pentru folosirea memoriei. am sa exemplific modul de funcţionare a celulei de memorie în baza acestei tehnologii. La citirea unei celule de memorie informaţia nu se pierde. Datorită utilizări matricei de tranzistori. este timpul de reimprospătare al memoriei. O altă problemă. însă după o anumită perioadă de timp energia înmagazinată scade în intensitate datorită pierderilor din dielectric. Această metodă de citire a memoriei este denumită "citire distructivă". comutarea între cele două stări este foarte rapidă.SRAM : acest tip de memorie utilizează în structura celulei de memorie 4 tranzistori şi 2 rezistenţe. corespunde cu înmagazinarea energiei electrice prin intermediul unui condensator (pentru DRAM). La fiecare citire a celulei. Celula de memorie. Reimprospatarea memoriei este o consecinţa a principiului de funcţionare al condensatoriilor. care este o procedura obligatorie. care micsorează performantele în ansamblu. Principiul de funcţionare este în fapt modificarea stării logice între 0 şi 1 care la nivel fizic.

celulele de memorie sînt organizate sub forma unor matrici. Magistrala pentru adrese (BUS adrese) este conexiunea între chipset-ul plăcii de bază şi memorie. Magistrala pentru date (BUS date) este conexiunea între chipset-ul plăci 12 . acesta receptionează informaţiile stocate în celulele de memorie. acestea dispun de o adresă unică pentru fiecare celula în parte. retnearca memoria şi transmite informaţia prin BUS-ul de date către chipset (in cazul în care informaţia este citită din memorie). Pentru scriere procedeul se inversează. Identificarea celulei de memorie se face prin transmiterea adresei acesteia prin BUS-ul de adrese către decodorul de adrese (format din decodoare pentru linie şi coloana). aceasta este puntea de legatura prin care adresele sunt transmise către decodor. acesta receptionează adresa celulei de memorie pe care o împarte în doua. Prin gruparea a opt bytes se obţine un cuvînt (word). Decodorul de adrese este format din decodorul de linie şi el de coloana. acesta identifica celula de memorie care corespunde adresei primite şi transmite conţinutul acesteia către interfaţa de date iar aceasta mai departe. din motive ce ţin de design. către BUS-ul de date. Matricea de memorie este structura prin care celulele de memorie sunt ordonate pe linii şi coloane. Constructiv.Cea mai mică unitate logica adresabila a memoriei este formată din opt biţi şi ia denumirea byte. astfel se identifica celula de memorie corespunzatoare. amplifică semnalul. Pentru identificarea şi accesarea celulelor de memorie. prima parte fiind transmisă către decodorul de linie iar a două către cel de coloana. Acestă oferă posibilitatea obţineri a 256 combinaţii (caractere). Interfaţa pentru date confine un amplificator de semnal.

Acestea sunt conectate la magistrala de adrese şi la cea pentru date. În general celulele de memorie nu pot fi accesate individual. care are nevoie de 16 biţi pentru a umple magistrala de date. două astfel de module au fost conectate între ele. chipset şi memorie se utilizează 2 cicluri de tact. pentru care avem nevoie de 2/3 cicluri (în funcţie de calitatea memoriei utilizată). Pentru identificarea celulei de memorie se parcurg două operaţii. Timpul de aşteptare. constructiv matricea de memorie este încapsulata într-un chip. avind în vedere ca un modul de memorie defineşte numai 8 biti. Pentru transmiterea informaţiei către interfaţa de date se consuma 1 ciclu iar pentru ultima operaţie. aceasta perioadă se numeşte RAS (Row Address Strobe) to CAS (Column Address Strobe) delay şi identificarea coloanei (CAS latency) pentru care se consuma aproximativ acelaşi timp ca şi pentru prima operaţie (2/3 cicluri). aceasta oferă posibilitatea transmiterii informaţiilor ce trebuiesc prelucrate de către procesor ori stocate în memorie. formata din 8 biţi (1 byte). acestea sunt conectate între ele în acelasi mod ca şi chip-urile. care este identificat sub numele "latency". pentru efectuarea tuturor operaţiilor ce aduc informaţia în interfaţa pentru date este necesar un anumit timp. transmiterea datelor către chipset 13 . Dacă luam ca exemplu un procesor ce lucreaza pe 16 biţi şi vechile module de memorie de tip SIMM care functionau numai în perechi. Identificarea liniei din matrice. Ne punem intrebare. din acest motiv. Astfel ca. Modulele de memorie la rindul lor sunt organizate în bancuri de memorie. Astfel se obtine o celula de memorie virtuala. pentru transmiterea adreselor între procesor. Chip-urile de memorie sunt asamblate pe un modul de memorie (circuit imprimat) în numar de opt. de ce cite doua? Acest lucru se intîmpla datorită procesorului.de bază şi memorie.în acest mod sa obţinut o magistrală pentru date cu laţimea de 16 biti.

urmatoarele cuvinte sînt transmise către procesor în modul rafala "burst mode" la fiecare ciclu de tact. Ca şi procesorul şi memorile au o anumita viteză(66. După transmiterea informaţiilor.în cazul în care cererea emisă de procesor este mai mare decăt laţimea magistralei pentru date. 133Mhz) Există mai multe tipuri de memorie RAM: . înca 2 cicluri. acest lucru este posibil datorita unui numerator intern care identifică urmatoarea coloana şi transmite către amplificator continutul.şi apoi către procesor. 100. Este o memorie din care se poate citii şi pe care se poate scrie.EDO care are 32 de pini -SDRAM care are 72 de pini -RDRAM şi DDRAM care sunt deasmenea pe 72 de pini dar au viteze de păna la 2400 MHZ. 14 .

Atfel ca timpii de acces sînt mult mai mici iar viteza la care acest tip de memorie lucrează depăşeşte cu mult performanţele memoriei dinamice. În schimb performanţele sînt cu mult în urmă memoriei statice (SRAM). SRAM nu are nevoie de rescriere a datelor după ce acestea au fost citite şi nici de reimprospatarea celulei de memorie. Datorită modului prin care se comuta Între starile 0 şi 1 şi a modului în care se execută citirea celulei de memorie.DEOSEBIRI SRAM/DRAM Principalul avantaj al memoriei dinamice (DRAM) este preţul foarte redus pentru obţinerea unei celule. acest tip de memorie este utilizat numai pentru fabricarea memoriei cache ce se implementează în placile de sub denumirea de cache level 2 (L2) ori pentru memoria cache level 1 (Ll) ce este integrate în structura procesoarelor. care trebuie sa suplineasca diferenţa de frecvenţa dintre procesor şi memorie. Datorită preţului de cost mare pentru obţinerea unei celule SRAM. Memoria cache Ll funcţionează la aceaşi frecvenţa cu cea a procesorului în timp ce pentru memoria cache L2 frecvenţa de lucru este jumatate faţă de frecvenţa procesorului. De altfel. acesta este şi singurul plus pe care această memorie il are în comparaţie cu SRAM. Memoria cache a fost introdusa ca un artificiu tehnologic. 15 .

formănd o sarcină negativă. Timpul de acces la memorie. respectiv raportul dintre puterea totala consumată de circuit şi capacitatea acestuia. Ştergerea informaţiei din celula se face astfel: Se aplică tensiunea pozitivă (+20 V) pe linia de selecţie un cuvănt punănd în conducţie tranzistorul T. reprezentănd numărul total de biţi ce pot fi memoraţi. Volatitatea. o memorie este volatilă dacă informaţia inscrisă se pierde în timp. se exprimă în general în multipli de Ik = 1024 de biti. E. Electronii care trec din substrat prin efect tunel şi se acumulează în grila izolată. Geometria sau modul de organizare a memoriei reprezentat de lungimea unui cuvănt şi numărul de cuvinte memorate. Puterea consumată. pierderea informaţiei se poate datora fie modului de stocare a acesteia (memoriei dinamice fie datorită dispariţiei tensiunilor de alimentare ale circuitului. B. se exprima în [us] sau [ns] reprezentănd timpul necesar pentru citirea sau scrierea unor informaţii în memorie. Drena acestuia se conectează la potenţial zero şi se aplică +20V pe linia de programare. se masoara în[uw/bit]. D. se foloseşte puterea consumată raportată la un bit de informaţie. C. pentru caracterizarea din acest punct de vedere a unei memorii. Capacitatea memoriei. Inscrierea informaţiei în celula se face aplicănd +20V pe linia selecţie 16 . Datorită campului electric intern mare.CARACTERISTICILE MAI IMPORTANTE ALE UNEI MEMORII RAM A.

cuvănt (WL) şi +18V în drena tranzistorului în timp ce linia de programare este la potenţial zero. grila) smulge electroni din grila a doua. Cămpul electric format între grila şi substrat (substrat. aceasta acumulează sarcina pozitivă şi tranzistorul intră în conducţie prin formarea canalului "n" între drena şi sursă. 17 .

Numerele binare memorate constituie date pentru acest circuit şi ele sunt semnale de intrare atunci cănd se citeşte din 18 . Aceste semnale constituie intrări pentru circuitul de memorie şi se numesc adrese. EPROM (Eraseable Programable Read Only Memory) care pot fi numai citite de către sistemul care le utilizează. PROM (Programable Read Only Memory). Funcţia de memorare cu citire şi scriere de date. Nu este efectuată de către sistemul utilizator şi nu este selectivă în raport cu informaţia inscrisă. 2. Asa cum este usor de observat regăsirea unei informaţii stocate necesită furnizarea unor semnale privind locul unde se gaseşte această informaţie.CLASIFICARE CARACTERISTICILOR UNEI MEMORII RAM În funcţie de modul de utilizare în raport cu un sistem de calcul a acestor memorii avem următoarele tipuri de funcţii de memorare: 1. Funcţia de memorare numai cu citire de date. precum şi memoriile EEPROM (Electricaly Eraseable Programmable Read Only Memory) care pot fi atăt citite căt şi sterse în mod selectiv şi programate de către sistemul care le utilizează.în această categorie Intră asa numitele memorii cu acces aleator RAM (Random Acces Memory) care permit citirea şi inscrierea unor noi date de către sistemul care le utilizează.în această categorie intra memoriile ROM (Read Only Memory). ştergerea posibila numai în cazul memoriilor de tip EPROM.

Programarea se face succesiv pe fiecare celula.memorie. suficient de mare. în particular trebuie sa aibă timpi de raspuns foarte mici. Săgeţile indică schimb de spaţiu de memorie între componente. cît şi spaţiu necesar proceselor care se execută Interacţiunea dintre feluritele alocatoare de memorie din nucleu. Curentul de emiţator al tranzistorului. Programarea unei celule înseamnă arderea fuzibilului din nodul respectiv. Subiectul acestui articol este cutiuţa etichetată "alocatorul intern al nucleului". iar linia de bit DL se menţine la potenţial coborat. produce arderea fuzibilului F. moment necesar a fi comunicat printr-un semnal circuitului de memorie. El generează spaţiu atăt pentru procese (unitatea de bază fund pagina). Aceste alocatoare sunt mult mai constrănse decăt alocatoarele din spaţiul utilizatorului. acest alocator gestionează atăt spaţiul folosit în structurile de date interne nucleului. deşi multe din principiile indicate se aplică şi celorlalte entităţi. selecţia unei celule facăndu-se prin liniile WL şi DL.în final trebuie sa precizăm ca accesul la memorie se face la un moment de timp bine determinat. Iniţial toate fuzibilele memoriei sunt scurt circuitate. Alocatorul de pagini gestionează intreaga memorie fizica a masinii. PROM şi EPROM. Asa cum am spus deja. Pentru programare se aplică impuls pozitiv pe baza. Trebuie sa precizăm ca transferul de date este bidirecţional (datele intră şi ies din circuit) în cazul memoriilor RAM şi EEPROM şi unidirecţional (datele ies din circuit) în cazul memoriilor ROM. Nucleul: alocarea de memorie Un alt alocator se afla în nucleul sistemului de operare. 19 . pentru că pot fi chemate de parţi critice din nucleu. cît şi memorie pentru alocatorul intern al nucleului.

în asa fel încăt sa nu se incomodeze unele pe altele. la baza ierarhiei se afla sistemul de operare. de Uresh Vahalia. etc. care satisface cererile pentru noi zone şi care reutilizează zonele eliberate este alocatorul de memorie. programele utilizatorilor şi datele asupra carora acestea operează. care are la dispoziţie întregul RAM.ALOCAREA MEMORIEI Alocarea memoriei. Un tratament excelent al subiectului puteţi gasi în capitolul 12 din cartea "Unix Internals". publicat în anul 1996 de editura Prentice Hall. Ce este de fapt alocarea memoriei? Calculatorul posedă din fabricare o anumită cantitate de memorie (RAM). In acest text ne vom concentra asupra alocatorului de memorie din nucleele sistemelor de operare de tip Unix. datele acestuia.în memorie vor fi încărcate mai multe programe şi datele prelucrate de ele: nucleul sistemului de operare. Am folosit unele dintre prezentările din acea carte în scrierea acestui proiect. ţine contabilitatea zonelor ocupate şi a celor libere. O singură bucată mare de memorie (RAM-ul) trebuie împărţită între toate aceste entităţi lacome. datele citite de la dispozitivele periferice. Din această categorie fac 20 . Alocarea memoriei este de obicei o treaba ierarhică. Entitatea care gestionează memoria. bibliotecile încărcate dinamic. dar vom privi superficial şi asupra unor alte alocatoare. O clasificare a limbajelor din punctul de vedere al alocării memoriei se împarte în trei categorii: Limbaje care nu pot aloca dinamic memorie. pachetele de date care vin şi merg în reteaua în care calculatorul este conectat.

Ca funcţionare sunt extrem de similare. Aceste funcţii cer de la sistemul de operare o bucată mare de memorie pe care apoi o împart după necesităţi. compilatorul şi un sistem de funcţii care se execută simultan cu programul (runtime system) deduc singure care dintre zone sunt nenecesare şi le recuperează. toată memoria necesară trebuie sa fie alocată înainte ca programul sa porneasca în execuţie. atunci sistemul alocă automat spaţiu pentru lista 21 . fără ca utilizatorul să trebuiască să specifice asta (de exemplu cănd utilizatorul concateneaza două liste.în Pascal funcţiile cu pricina sunt new şi free. funcţiile din Pascal şi C++ folosesc tipul obiectelor alocate pentru a deduce căta memorie este necesara (de exemplu programatorul zice: "vreau memorie pentru un vector de 10 întregi"). Lisp-ul aparent este un limbaj în care nu există nici măcar alocare dinamică (o funcţie de gen new).în C malloc şi free iar în C++ new şi delete.în aceste limbaje (cel putin în versiunile lor iniţiate). Aceste funcţii au fost implementate de cel care a scris compilatorul pentru limbajul respectiv. programatorii în C trebuie sa indice explicit de cîta memorie au nevoie (ex. Fortran.în realitate în Lisp fiecare obiect nou creat este automat alocat într-o zonă de memorie nouă. Limbaje ca Pascal. utilizatorul nu poate aloca dinamic memorie de loc în momentul execuţiei programului.: "da-mi şi mie 40 de octeţi"). prin care utilizatorul nu specifică niciodată cînd vrea sa elibereze o zonă de memorie (adica free) (nu există). Lisp şi Java folosesc un mecanism extrem de interesant. C şi C++ îi permit utilizatorului sa ceara pe parcursul execuţiei noi zone de memorie şi să returneze memoria folosită. Limbaje cu alocare şi dealocare explicită.parte cele mai ancestrale limbaje: Cobol. atunci cănd toată bucata este consumată cer o alta de la nucleu. Limbaje cu colectoare de gunoaie (garbage collection). Utilizatorul apelează pentru acest scop nişte funcţii de bibliotecă.

In acest articol vom vorbi mai ales despre sisteme de tipul intermediar. Principalul ei avantaj este ca scuteste utilizatorul de pericolul de a folosi zone de memorie nealocate. Avantajele ei nu se opresc aici: impreuna cu o disciplina de tipuri stricta. colectarea de gunoaie are anumite dezavantaje: este impredictibila ca timp consumat (adica nu e clarînce moment al executiei programului se va petrece). Pe de alta parte.înal doilea rind. cu alocare şi dealocare explicita. colectarea deseurilor face demonstrarea automata a corectitudinii programelor o sarcina mult mai simpla: un demonstrator de teoreme va fi intotdeauna sigur ca o zonă de memorie folosita nu este dealocata. Intrebarea dacă o anumita zonă de memorie va mai fi sau nu folosită de un program în viitor esteîngeneral o chestiune nedecidabila. Din anumite puncte de vedere. colectarea gunoaielor este un subiect ceva mai dificil. Din cauza aceasta este posibil ca un program cu coleetare automata sa pastreze alocate zone de memorie care suntînrealitate inutile. chiar dacă are informatii complete despre programul analizat şi despre datele lui de intrare. 22 . asta înseamna ca nu se poate scrie nici un algoritm care sa raspunda la o astfel de intrebare. §i este conservative. tehnica colectării de gunoaie este cea mai preferabila.înprimul rind majoritatea alocatoarelor din nucleele sistemelor de operare comerciale sunt de acest tipl. pentru ca sistemul nu are cum sa demonstreze acest lucru. prevenind astfel aparitia unor bug-uri extrem de greu de depanat. siînal treilea rind. Motivele sunt multiple.rezultat). chiar implementarea unui alocator cu colector va folosi idei de genul celor prezenteînalocatoarele explicite.

CONCLUZII Alocarea memoriei este un subiect foarte generos. Gestiunea memoriei este un din functiile principale ale unui sistem de operare. care suscitaîncontinuare interes cercetatorilor. cît şi proceselor executate de utilizatori. 23 . Procesele utilizatorilor gestioneaza la rindul lor bucatelele primite de la nucleu. Nucleul unui sistem de operare gestioneaza Tntreaga memorie fizica a unui calculator. el oferă memorie atit siesi (nucleului). pentru functionarea sa.

A.TIPURI DE MEMORIE R.M 24 .

precum şi a unor echipamente electrice.25m gabaritele respective. 25 . chiar izolate. Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant. amenajarile şi mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate. este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului. Izolarea electrica a conductoarelor. Masurile. Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt: Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se realizeaza prin: Amplasarea conductelor electrice. aceasta inaltime se depaseasca cu 2. la o inaltime inaccesibila pentru om. la traversarea partilor carosabile de 6M. Astfel. normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M. iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare.PROTECTIA MUNCII Masuri de protectia muncii la utilizarea instalatiilor şi echipamentelor electrice Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare.

Evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces siînlocurile de depozitare a materialelor. Folosirea tensiunilor reduse (de 12. cablul va fi protejat prin ingropare. 24. 24 şi 36V. respectandu-se distanta impusapana la elementele sub tensiune. Menajarea cablului de legaturaîntimpul mutarii uneltei dint-un loc de muncaînaltul. acoperire. 26 . pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire. La utilizarea uneltelor şi lampilor portative alimentate electric. sa fie mai man decat cele ale fiselor obisnuite de 120. căt şi grosimea acestor picioruse. pentru mentinerea bunei stari a izolatiei. unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu.Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate. a izolatii ai a fixarii sculei înainte de incperea lucrului. Evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentareîntimpul lucrului şi a deplasarii muncitorului. Sculele şi lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se alimenteaza la un transformator coborator. 36V) pentru lampile şi sculele electrice portative. sunt obligatorii: varificarea atenta a uneltei. Folosirea mijloacelor individuale de protectie şi mijloacelor de avertizare. cu scanduri sau suspendate. Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atat distanta picioruselor fiselor de 12. Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa şi pot fi impartiteîndoua categorii: principale şi auxiliare. Interzicerea repararii sau remedierii defectelorîntimpul functionarii motorului sau lasarea fără supraveghere a uneltei conectate la reteua electrica. pentru a evita posibilitatea inversarii lor. dacă acest lucru nu poate fi evitat. 220 şi 380 V.

platforme şi gratare cu picioruse electroizolante din portelan etc. electromagnetice şi releu de protectie la curenti de defect. indicatoare de seuritate (stabilita prin standarde şi care contin indicatii de atentionare). cizme. un factor provocator de incendii. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatieiînconditii sigure. Acestea nu izoleaza. clesti izolanti şi scule cu manere izolante. cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conductoare de curent aflate sub tensiune. ingradiri provizorii prevazute şi cu placute etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva electrocutarilor. Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie (manusi. şi este echipat declansatoare termice. Intotdeauna este necesara folosirea simultana eel putin a unui mijloc principal şi a unuia auxiliar. Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare. Deconectarea automataîncazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de 27 . Mentionand faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveniînanumite conditii. galosi electroizolanti). Intreruptorul este prevazut cu carcase izolante.Mijloacele principale de protectie constau din: tije electroizolante. ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase. Se aplica mai ales la instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat faţă de pamant. aparatul prezentat asigura protectia şi impotriva acestui pericol. covorase de cauciuc.

dar care pot intra accidental sub tensiune. Protectia prin legarea la pamant este folosita pentru asigurarea personalului contra electrocutarii prin atingerea achipamentelor şi instalatiilor care nu fac parte din circuitele de lucru. Prin acesta. • Izolarea suplimentara de protectie se poate realiza prin:  aplicarea unei izolari suplimentare intre izolatia obisnuita de lucru şi elementele bune conducatoare de electricitate ale utilajului. • izolatia conductorului de alimentare sa fie intotdeunaînstare buna.încazul uni defect. la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. masinilor şi ale apartelor electrice.  aplicarea unei izolatii exterioare pe carcasa utilajului electric. pentru a fi exclusa posibilitatea aparitii unui curent de punere la pamant de valoare mare. intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica. • Izolarea suplimentara de protectie constaînexecutarea unei izolari suplimentare faţă de izolarea obtinuta de lucru. scheletele metalicecare sustin instaltiile electrice de 28 . pentru alimentarea echipamentelor electrice. se urmareste crearea unui circuit izolat faţă de pamant. deoarece trebuie sa treaca prin izolatia care are o rezistenta foarte mare. Elementele care se leaga la pamant sut urmatoarele: carcasele şi postamentele utilajelor.  izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pamant. dar care nu trebuie sa reduca calitatile mecanice şi electrice impuse izolarii de lucru.separatie. din cauza unui defect de izolatie. Conditiile principale care trebuie indeplinite de o protectie prin separare sunt: • la un transformator de separatie sa nu se poata conecta dacat un singur utilaj.

29 . benzi transportoare etc. . Instalatia de legare la pamant consta din conductoarele de legare la pamant şi priza de pamant. bine umezit şi batut. carcasele tablourilor de distributie şi ale tablourilor de comanda.utilajle electrice pot fi legate la o instalatie de legare la pamant cu o rezistenta suficient de mica.este economic.distribute. conductoarele de protectie ale liniilor electrice de transport etc. Sistemul de priza (legare la pamant) separata pentru fiecare utilaj prezinta urmatoarele dezavantaje: este costisitor (cantitati mari de materiale şi manopera). Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de protectie care insotescînpermanenta reteua de alimenare cu energi electrica a utilajelor. formata din electrozi. pentru a se realiza o priza buna. Reteaua de protectie are rolul unui conductor principal de legare la pamant. materialele folosite pot fi recuperateîncea mai mare parte. Prizele de paman verticale sau orizontale se realizeaza astfel încat diferenta de potential la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directa sa nu fie mai mare de 40V. legat la prize de pamant cu rezistenta suficient de mica. unele utilaje (transformatoare de sudura.înpamantul bun conducator de electricitate. In general. elementele ei metalice se vor ingropa la o adancime de peste 1M. legatura este de multe ori incorect executata datorita caracterului de provizorat al instalatiei.este usor de realizat.) se muta frecvent dintr-un locînaltul. cu rezistenta mica. Sistemul prezinta o serie de avantaje: . . putand fi folosite prizele de pamant naturale. deoarece la instalatiile provizorii pentru santiere. corpurile mansoanelor de calibru şi mantalele electrice ale cablurilor.

. a prizelor monofazate etc.se poate executaînmod facil un control al instalatiei de legare la pamant.constituite chiar din constructiile de beton armat. un numar de prize de pamant. prin conductoare. deoarece are prize stabile cu durata mare de functionare.permite sa se execute legaturi sigure de exploatare. careînmod accidental ar putea intra sub tensiune şi ar fi atinse de catre un muncitor ce lucreaza sau de catre o persoana care trece prin acel loc. . Instalatia de protectie nu poate fi modificataîntimpul exploatarii. utilajele ramanand protejatesigur de celelalte prize. iar prizele de pamant pot fi separate pe rand pentru masurare. 30 .). . Pentru cazul unei intreruperi accidentale a legaturii la nul se prevede.întoate partile metalice ale diverselor instalatii şi ale constructiilor. Protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie şi constaînefectuarea unor legaturi. iar a altora prin legare la nul. de lucru) nu pot fi folosite drept conductoare de protectie. ca o masura suplimentara. conductoarele de nul de protectie se vopsescînculoarea rosie (sau se folosesc conductoare cu izolatie rosie). Conductoarele circuitelor electrice prin care circula curentul de lucru (conductoarele de nul. fără un proiect şi fără dispozitia sefului unitatii respective. Pentru a nu se crea confuzii. Conductoarele de legare la pamant şi la nul nu se vor folosi pentru alte scopuri (alimentarea corpurilor de iluminat. iar cele de lucruînculoare alb-cenusie. deoarece legaturile sunt simple şi vizibile.toate utilajele electrice pot fi racordate cu usurinta la reteua de protectie. In aceeasi instalatie nu este permisa protejarea unor utilaje electrice prin legare la pamant.

Calculatoare personale 31 .BIBLIOGRAFIE • Winn L.Depanare şi modernizare • Shery Kinkoph – Microsoft • Joe Kraynak .Totul desprea hardware • Scott Muller . Rosch .

32 .

33 .

34 .