1

Biofizica - Conf. Dr. Constanta GANEA - Curs 4.2

ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ
Noţiuni generale. Definiţie. În accepţiunea originală, termodinamica este acea ramura a fizicii care se ocupă de relaţiile între căldură (Q) şi lucru mecanic (L), dar într-un sens mai larg, ea este ştiinţa care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale şi în cele construite de om. Termodinamica biologică se ocupă cu studiul transformărilor de energie în sistemele biologice. Sisteme termodinamice. Sistem - ansamblu de componente aflate în interacţiune, delimitate de mediul extern care îl înconjoară. Sistem termodinamic - sistem macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de atomi şi molecule, aflate în interacţiune energetică atât între ele cât şi cu mediul exterior. Clasificarea sistemelor termodinamice: -deschise - schimbă cu exteriorul atât energie cât şi substanţă - închise - schimbă cu exteriorul numai energie - izolate - nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereţi adiabatici. Sistemul izolat este o abstractizare, caz limită, util numai pentru simplificarea unor raţionamente. În natură nu există sisteme izolate.

. .schimburile de energie şi substanţă.schimburile de substanţă şi energie între componentele sistemului şi cu mediul extern nu încetează. . temperatura). Starea de echilibru termodinamic este caracterizată de următoarele proprietăţi: . proce se necvasistatice.reversibile .producerea de entropie este minimă.parametrii intensivi sunt constanţi în spaţiu (omogenizare).parametrii de stare sunt constanţi în timp. în general. .extensivi .intensivi .depind de dimensiunile sistemului şi de cantitatea de substanţă existentă în sistem (volumul.treceri ale sistemului termodinamic de la o stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) la altă stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) prin modificarea în timp a parametrilor termodinamici. sistemul evoluează de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum. în orice moment sistemul este în echilibru termodinamic.2 Starea sistemului termodinamic . . numărul de moli). . fără a fi egală cu zero. cât şi cu mediul înconjurător încetează.ireversibile – sunt. . Revenirea la starea iniţială (dacă este posibilă) se face pe alt drum şi pe seama unei intervenţii active din exterior (nu poate decurge de la sine). .producerea de entropie încetează.parametrii de stare sunt constanţi în timp. Ele pot fi : . Dacă se schimbă semnul parametrilor termodinamici. concentraţia. masa.dezordinea este maximă (entropia termodinamică este maximă). Starea staţionară se caracterizează prin: .este reprezentată de totalitatea parametrilor săi de stare (care sunt mărimi fizice măsurabile) Parametrii de stare sunt de două feluri: . . care nu depind de dimensiuni (presiunea. atât între componentele sistemului.sunt procese cvasistatice.au valori definite în orice punct al sistemului.parametrii intensivi nu sunt constanţi în spaţiu. . Procese termodinamice .

Deci în sistemul izolat U = 0 . Mayer. ci pentru furnizarea unei energii este necesară consumarea alteia.R. Joule. osmotic. chimic. postulează existenţa unui parametru caracteristic oricărui sistem. electric etc) schimbate de acest sistem cu exteriorul. În 1840. H. U = Q + Li sau conform convenţiei de semn în care se consideră negativ lucrul mecanic primit şi pozitivă căldura primită: U = Q . Conform unei alte formulări a principiului I. Hess a formulat regula după c are căldura eliberată sau absorbită într-o reacţie chimică nu depinde de etapele intermediare prin care poate decurge această reacţie ci numai de starea iniţială şi cea finală a reactanţilor .Li O a treia formulare: în orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se pierde. H. parmetru care exprimă capacitatea totală a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip şi are o valoare bine determinată în fiecare stare a sistemului.3 PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII În urma eşecurilor de a construi o maşină care. nu se creează energie. să funcţioneze la nesfârşit fără a consuma energie (perpetuum mobile de speţa I-a) s-a ajuns la concluzia că nu se poate “crea” energie. odată pornită. Între 1842 şi 1850 o serie de cercetători (J. variaţia ener giei interne a unui sistem la trecerea dintr-o stare în alta ( U) este egală cu suma algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) şi toate formele de travaliu (mecanic. ci aceasta trece dintr-o formă în alta şi de la o parte a sistemului la alta. Principiul I al termodinamicii sau principiul conservării energiei. numit energie internă (U) a sistemului. J. Helmholtz) au descoperit echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie şi au determinat echivalentul mecanic al caloriei.

H: Dacă scriem expresia principiului I: U = Q . volumul său rămânând constant (într-un proces izocor). aşa cum sunt sistemele biologice. atunci când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic.L = Q . variaţii de suprafaţă contra unei tensiuni superficiale. Când H > 0 sistemul primeşte căldură (reacţii endoterme) şi când H< 0 sistemul cedează căldură (reacţii exoterme). presiunea este constantă (condiţii izobare). în locul energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie.) În cursul transformărilor chimice. luat ca întreg. APLICAŢII ALE PRINCIPIULUI I IN BIOLOGIE . În acest caz.variaţia energiei interne prin mişcări ordonate la scară macroscopică (variaţii de volum contra unei presiuni exterioare. în raport cu exteriorul). deci: H = Qizobar (căldura schimbată de sistem izobar) Mărimea H = U + pV se numeşte entalpia sistemului şi este foarte utilă în studiul termodinamic al reacţiilor chimice. transport de sarcină electrică într-o diferenţă de potenţial etc. iar lucrul mecanic L . variaţia energiei interne poate fi măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de căldură al sistemului considerat cu exteriorul.4 Energia internă a unui sistem reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale particulelor ce alcătuiesc sistemul (în aceasta nu este inclusă energia cinetică şi potenţială a sistemului. Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă. Cantitatea de căldură Q reprezintă variaţia energiei interne prin mişcări dezordonate ale moleculelor (agitaţie termică).pV cantitatea de căldură Q va fi: Q = U + pV = (U + pV) = H.

astfel încât problema conservării energiei se pune numai pentru sistemul închis format din organismul respectiv împreună cu mediul său înconjurător. captează radiaţii din spectrul vizibil. Principala sursă de energie pentru lumea vie în ansamblu este radiaţia solară. Cloroplastele. H2O şi săruri minerale a substanţelor organice bogate în energie. Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate creşte sau scădea în funcţie de diferite condiţii (vârsta. osmotic etc.). prin care se stabileşte valoarea de referinţă la care să fie raportat efectul diferiţilor factori care influenţează metabolismul energetic. Bilanţul energetic al organismului. un procent redus este captat de plantele fotosintetice şi folosit pentru sintetizarea din CO 2. Aplicând principiul I în cazul unui organism. construiesc din H2O şi CO2 molecule complexe . energia eliberată astfel fiind folosită pentru producerea de lucru mecanic. iar procesele biologice sunt procese termodinamice ireversibile. starea fiziologică etc. produşii rezultaţi din fotosinteză sunt utilizaţi ca sursă de energie pentru sinteza ATP. este un . chimic. molecula de ATP este scindată enzimatic. Circuitul energiei în biosferă. Din fracţiunea de energie solară care cade pe suprafaţa Pământului. Testul clinic al intensităţii metabolismului bazal. Pentru a aplica corect principiul I în cazul organismelor. În mitocondrii. se poate formula următorul bilanţ energetic: energia preluată din mediu = travaliul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în rezevele organismului.5 Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice deschise. alte organite din celulele organismelor heterotrofe (dintre care face parte şi omul). trebuie să se ţină seama de faptul fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau şi degajă în exterior energie. organite din celulele plantelor verzi. La rândul ei.polizaharide (C6H12O6)n şi degajă oxigen.

Entropia este un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. dacă o cantitate de căldură Q este absorbită reversibil de către un sistem. În acest caz.energia depozitată = energia utilizată PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII Principiul o cantitate de II al termodinamicii în lucru generalizează mecanic. Subiectul este în repaus (nu efectuează lucru mecanic) şi nu a mâncat 12 ore (nu preia energie din mediu). la temperatura T (izoterm). gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcătuit. procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. Există mai multe formulări ale principiului II. constatarea de practică a imposibilităţii ca o maşină termică să transforme integral căldură randamentul transformare fiind întotdeauna subunitar. Dacă . care creşte cu S. în modul următor: S = Q/T (2) Boltzmann a arătat că entropia exprimă în mod nemijlocit alcătuirea atomo-moleculară a sistemului şi anume.6 exemplu de asemenea bilanţ în condiţii simplificate. Conform acestei variante. (1) Conform modului în care a fost introdus iniţial acest concept. se defineşte o funcţie de stare S. În varianta care indică sensul spontan al desfăşurării proceselor termodinamice. Ea poate fi definită în două moduri. bilanţul energetic se poate scrie: căldura degajată = . unul macroscopic (Clausius)(1) şi unul microscopic (Boltzmann)(2). principiul II se numeşte principiul creşterii entropiei.

o abstractizare.38 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann)..k ( Ni/N) ln (Ni/N) unde k = 1..numărul de aranjamente ale particulelor care dau aceeaşi stare. cu Ni = N.k ln N/N = 0 APLICAŢIILE PRINCIPIULUI II ÎN BIOLOGIE Termodinamica clasică se ocupă cu relaţiile existente între parametrii unui sistem atunci când acesta se găseşte în stare de echilibru termodinamic. sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune continuă de stări de echilibru. În particular. obţinem: S = -k pi ln (pi) Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte puţine stări.probabilitatea de ocupare a nivelului i. şi în acest caz: S = k ln N N . Înlocuind în funcţie de probabilitate. toate sistemele biologice sunt . deci când nu se desfăşoară nici un fel de proces. Pentru un sistem total dezordonat N 1 = N2 = . În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) : S = . numărul de stări posibile este foarte mare şi S va avea o valoare maximă. suferind o transformare reversibilă. doar câteva probabilităţi sunt diferite de zero şi S va avea o valoare foarte mică. entropia ansamblului va fi: S = . molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte.7 avem N particule identice (atomi. Într-un sistem dezordonat există o distribuţie haotică a particulelor. iar N i/N = pi . Dar procesele reversibile ce nu reprezintă îşi poate doar găsi o noţiune decât ideală. corespondente aproximative în natură.probabilitatea termodinamică a stării . = Ni = 1. câte Ni pe fiecare nivel.

Într-un sistem izolat entropia creşte în . Se impune. care este întotdeauna pozitivă.8 “deschise”. din schimbul de entropie cu exteriorul d eS. aplicarea efectivă a termodinamicii în biologie a fost posibilă numai după apariţia în ultimele decenii a termodinamicii proceselor ireversibile . deci. dS = deS + diS cu condiţia ca diS > 0 Pentru un sistem izolat deS = 0. având loc permanent schimburi de substanţe şi energie cu exteriorul. trecerea în revistă a unor noţiuni termodinamicii. variaţia entropiei este determinată numai de schimbul de căldură cu exteriorul. În cazul unui astfel de proces: dS = (dQ/T)rev Pentru un sistem izolat dS = 0 Dacă ne referim la procesele ireversibile (reale) variaţia entropiei sistemului este întotdeauna mai mare decât cea produsă de schimbul de căldură: dS > (dQ/T)irev Se poate defini astfel o cantitate de căldură dQ (căldură necompensată) care a rezultat în sistem prin degradarea energiei libere (datorită faptului că au loc procese ireversibile). Datorită acestui fapt. datorită schimburilor de căldură (dQ)irev şi din producerea de entropie în sistem diS datorită ireversibilităţii proceselor care au loc în el (dQ). Deci. entropia unui sistem izolat nu se modifică într-un proces reversibil şi creşte într-un proces ireversibil. Pentru sistemele în care au loc procese reversibile. iar aceste schimburi reprezintă în mod esenţial procese ireversibile. dar dS = d iS > 0. Procese reversibile şi ireversibile. deci. Variaţia entropiei unui sistem cu dQ > 0 în care au loc procese legate de această parte a ireversibile constă. şi care se adaugă la căldura schimbată cu exteriorul: dS = (dQ/T)irev + dQ/T.

Deci.ST) se defineşte ca energie liberă mărimea: F = U.9 timp.ST Această mărime exprimă capacitatea efectivă a sistemului de a efectua diferite acţiuni. din energia internă U a unui sistem. U = 0 şi : F = .TdiS/dt deoarece dU/dt = 0 Expresia : = T diS/dt se numeşte funcţia de disipare a lui Rayleigh. numai o parte poate fi convertită în travaliu: F = U .TdiS/dt = .. în care toată energia internă a sistemului a fost degradată la căldură. în care U = ct. o formulare mai completă a principiului II ar fi: Toate procesele care au loc în sisteme izolate decurg în sensul creşterii entropiei şi al scăderii energiei libere (al scăderii capacităţii de a efectua lucru mecanic). În sistemele izolate.TS TS 0 se degradează în mod ireversibil în căldură.ST şi calculăm izoterm variaţia ei în timp: dF/dt = dU/dt . evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă. Deci. fără a mai putea fi convertită într-o formă de travaliu util.TS < 0 deoarece S > 0. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic în condiţii izobare este numită entalpie liberă (Gibbs) G: G = H . Dacă scriem: F = (U .ST Dacă vom considera energia liberă F a unui sistem izolat: F = U . în care mărimea : = di S/dt .

De exemplu: Xc = c/x (gradient de concentraţie) potenţial) Ei joacă acelaşi rol în termodinamică ca şi forţa în mecanică.. în general Ji. intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp exprimă viteza de scădere a energiei libere a sistemului în urma degradării ei de către procesele ireversibile. Din diferitele ecuaţii care descriu procese de transport (legea lui Ohm. Aceşti gradienţi sunt desemnaţi drept “forţe termodinamice” şi se notează cu Xi (Xc. de la o regiune la alta a unui sistem. Fluxul de substanţă se notează cu Js şi are ca unitate Kg/m2s sau Kmol/m2s. Fluxurile sunt determinate de existenţa unor gradienţi (diferenţe ale unor parametri intensivi de stare) de concentraţie. XT. fie de căldură. care traversează unitatea de arie. potenţial electric etc. Într-un sistem pot exista simultan mai multe tipuri de procese şi acestea nu sunt independente.10 se numeşte sursă de entropie. Fluxuri termodinamice şi forţe termodinamice În sistemele fizice. orice proces constă din trecerea fie a unei cantităţi de substanţă. Uneori. fie de electricitate. între diferitele regiuni ale sistemului. căldură. fluxul de electricitate Je(unitate C/m2s). electricitate etc. legea Poiseuille etc.. fluxul de căldură Jq (J/m2s) etc. dacă deplasarea se face spre interiorul sistemului şi efluxuri. dacă se face spre exterior. Fluxurile se numesc influxuri.. Deci. temperatură.) se constată că fluxul este proporţional cu forţa termodinamică: XV = V/x (gradient de J X sau J = LX L se numeşte coeficient fenomenologic. Pentru a exprima cantitativ aceste deplasări se introduce noţiunea de flux termodinamic. Fluxul termodinamic reprezintă variaţia în unitatea de timp a cantităţilor de substanţă. XV). un proces atrage după .

. Acesta...... Deci forţa X T a antrenat şi un flux de substanţă J s (de difuzie).... deci apare o cuplare a proceselor... într-un sistem pot exista mai multe forţe Xi care determină fluxurile respective Ji. Onsager a găsit o relaţie de simetrie între coeficienţii fenomenologici: Lij = Lji Fluxurile termodinamice (de exemplu L12 = L21 etc. dacă într-o soluţie există un gradient de temperatură.m.... De exemplu. demonstrează că intensitatea producerii de entropie.. Ji = LijXj Lij sunt coeficienţii fenomenologici.. numita sursă de entropie = dS/dt.). iar ecuaţiile se numesc ecuaţiile fenomenologice lineare. Dar acesta duce la un transport al moleculelor înseşi ca purtători ai acestei energii.a. Ji depind de toate forţele termodinamice din sistem : Ji = f(Xi) astfel încât relaţia de proporţionalitate J = LX devine în cazul general: J1 = L11X1 + L12X2 +..... trebuie să se ţină seama de exprimarea corectă a expresiilor fluxurilor şi forţelor . . la rândul sau... Jq tinde să egaleze temperaturile dar Js determină apariţia unui gradient de concentraţie Xc.. poate fi reprezentată printr-o sumă de produse ale fluxurilor şi forţelor conjugate. Pe baza unor constatări experimentale şi a unor consideraţii statistice. determină apariţia unui flux conjugat J s care să egaleze concentraţia ş.11 sine alt proces.... forţa termică X T determină fluxul de căldura Jq... = (1/T) JiXi = J i Xi Observaţie..d.... Deci. La aplicarea ecuaţiilor de mai sus. termodinamice ireversibile. sunt asociate de cu procese Se generatoare entropie. J2 = L21X1 + L22X2 +...

deci disiparea de energie şi producerea de entropie nu sunt zero. un sistem deschis nu este lăsat să evolueze spontan. încetând toate procesele din sistem (J 1 = J2 = . Aceasta este starea de echilibru termodinamic în care. Aceasta este starea staţionară.. sistemul nu va putea ajunge în starea de echilibru. iar valoarea entropiei devine şi se menţine maximă.. Întotdeauna. De exemplu. anumite forţe din sistem sunt menţinute la valori constante. încetează şi producerea de entropie echilibru = 0. Ecuaţiile fenomenologice permit verificări ale corectitudinii măsurării fluxurilor şi forţelor termodinamice ce acţionează într-un sistem şi estimarea sensului de evoluţie a sistemului la un moment dat. Stări staţionare şi procese cuplate în sistemele biologice. un gradient de temperatură determină un flux de căldură de la temperatura superioară la cea inferioară până când acestea se egalează şi gradientul dispare. dacă între două compartimente separate de o membrană permeabilă se creează un gradient de concentraţie al unei substanţe (X c . dar au valoarea mini mă posibilă în condiţiile date. prin introducerea unui coeficient adecvat care să asigure coerenţa relaţiilor (corectitudinea dimensională). existenţa unei forţe determină apariţia unui flux care tinde să o anuleze. Se ajunge la un echilibru termodinamic: Xc = dc/dx Jc = d/dt Jc = 0 XcJc > 0 =0 S = maximă. există la un moment dat mai multe forţe.forţa termodinamică) va apărea un flux Jc de particule (difuzie) care tinde să egalizeze concentraţiile.= 0).12 termodinamice. Astfel. ci prin intervenţia unor cauze externe. Când într-un sistem care evoluează spontan (fără intervenţii din exterior). numită . adică într-un sistem izolat. însă. în el se vor produce fluxurile corespunzătoare până când toate forţele devin nule. La echilibru Xc = 0 Când.

iar entropia lor în loc să crească. Dacă vom lua în considerare sistemul alcătuit din organismul viu dSstationar/dt = 0 . cu consum de energie metabolică. în sistem ia naş tere un flux care tinde să anuleze perturbaţia şi să-l readucă în starea staţionară anterioară. prin procesele care au loc întrun sistem diS > 0. Acest mecanism explică aparenta funcţionare antientropică a organismelor vii. în ansamblu. iar cele prin care entropia scade sunt procese cuplate. se realizează în organism prin mecanisme homeostatice. organismul îsi menţine constanţi. dar cu condiţia ca altele să crească entropia diS(2) > 0. să fie o producere. nu un consum de entropie. scade.diSstationar/dt Deci. astfel încât. Principiul lui Le Chatelier arată că stările de echilibru sunt stabile faţă de perturbaţiile mici. dintre care unele pot determina scăderea entropiei diS(1) < 0. se numesc procese cuplante. Dar organismul viu nu este un sistem izolat. deci şi entropia. în care toate caracteristicile sistemului. sunt constante în timp. S staţionar = ct. Astfel. acestea se organizează. un sistem aflat în stare staţionară elimină în exterior toată entropia ce se produce prin procesele ireversibile care au loc în el. Este însă posibil ca în acelaşi sistem să se desfăşoare simultan mai multe procese. producerea de entropie are o valoare minimă în situaţia impusă de condiţiile la limită (Prigogine) Starea staţionară. Cum însă dS/dt = deS/dt + diS/dt rezultă: deSstationar/dt = . parametrii mediului său interior . Procesele prin care entropia creşte. Conform principiului II al termodinamicii. I. Prigogine a demonstrat că şi stările staţionare au această proprietate: atunci când apare o perturbaţie (forţele trebuie însă menţinute constante).13 uneori şi starea de echilibru dinamic. de mare stabilitate. În stări “aproape de echilibrul termodinamic” în care sunt valabile relaţiile lui Onsager. cel puţin în prima parte a vieţii lor. entropia sa rămânând astfel constantă. mărindu-şi gradul de ordine. Prin aceste mecanisme.

procesele anabolice. Se pot produce două tipuri de structuri: structuri de echilibru.. deci.mediu nu încalcă principiul II al termodinamicii. sistemul organism . care apar şi se menţin numai în condiţiile unui schimb continuu de energie (şi uneori de substanţă) cu exteriorul (ele pot exista numai pe seama unei permanente disipări de energie). Organismele vii preiau din mediu (sub forma de hrană) molecule complexe cu entropie scazută şi elimină în exterior moleculele simple ce rezultă din arderea acestora. generatoare de entropie. Se spune că organismul preia din mediu entropie negativă (numită şi neg-entropie) şi elimină în mediu entropie pozitivă.14 împreună cu mediul său înconjurător. excreţie etc. O formulare locală a principiului II spune că desfăşurarea unui proces ireversibil într-un domeniu cât de mic al unui sistem termodinamic este însoţită întotdeauna de producere de entropie chiar în acel loc. . Pe măsura scăderii entropiei unui sistem se produce o structurare din ce în ce mai avansată a acestuia. sunt procese cuplate consumatoare de entropie. sunt procese cuplante. Produşii de ardere sunt eliminaţi prin respiraţie. pe când cele catabolice. Pe baza acestor considerente. şi structuri disipative. Starea departe de echilibru. cr escând entropia mediului. vom observa ca entropia lui scade pe seama creşterii entropiei mediului. macromolecule şi structuri biologice complexe. cu biosinteza de produşi complecşi. de degradare a substanţelor organice prin ardere. care odată apărute se menţin indefinit fără schimb de substanţă sau energie cu exteriorul (de exemplu cristalele). În organismul viu. În ansamblu. se poate spune ca procesul de îmbătrânire a organismului se datorează unei evoluţii înspre creşterea entropiei acestuia.

corespunzător producerii minime de entropie. În organismele vii se pot întâlni atât stări staţionare aproape de echilibru. În organismele vii.două lanţuri de reacţie îsi activează reciproc sinteza).produşii de reacţie catalizează sau inhibă propria sinteză . În concluzie. constituie structuri disipative. pe seama disipării de energie. Prigo gine. Pe măsură ce sistemul se apropie de zero absolut . prin aceste mecanisme se asigură reglarea funcţiilor metabolice (bucle autocatalitice . traversate în permanenţă de fluxuri de materie şi în care au loc procese ireversibile disipative de energie.şi cataliza încrucişată . The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in Principiul III al termodinamicii Entropia unui sistem tinde spre o valoare constantă atunci când temperatura se apropie de zero absolut. Asemenea structuri apar şi se menţin numai în condiţii departe de echilibru. Se spune că apare un regim “ departe de echilibru”. calitativ diferit de starea staţionară. . acestea nu mai pot fi compensate şi sistemul evoluează către un nou regim. Într-un asemenea regim. provenită din exterior. ducând la formarea unor structuri disipative. cât şi regimuri departe de echilibru.15 Dacă într-o stare staţionară apar fluctuaţii mari ale forţelor termodinamice. agitaţia termică se reduce şi sistemul tinde să devină ordonat. Acest concept a fost introdus de I. depăşind o anumită valoare critică. se poate afirma că din punct de vedere termodinamic biosistemele care sunt sisteme deschise. apare în mod spontan un proces de autoorganizare. cu un înalt grad de ordonare spaţială şi cu o dinamică temporară specifică a proceselor care se desfăşoară în interiorul lor. Odată cu aceasta fluctuaţiile de entropie se reduc şi ele. Ecuaţiile fenomenologice lineare nu mai sunt valabile ca în cazul structurilor de echilibru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful