You are on page 1of 6

,,Tudor Arghezi- poet modernist” I. Particularitățile creației lui Tudor Arghezi ca reprezentant al modernismului românesc.

Numele lui Arghezi nu acoperă numai noțiunea de poet național, în toată plinătatea termenului, și tocmai de aceea și universal, în sensul cel mai cuprinzător al cuvîntului; el se confundă cu însăși ideea de Poezie, în imensa ei varietate, noblețe, profunzime și complexitate. Arghezi e un poet de o inegalabilă originalitate în proză, în dramaturgie și eseistică, în pamflet și memorialistică. Nu este vorba, firește, de o simplă infuzie desuetă de lirism, nici de folosirea unei expresii metaforice exacerbate, nesolicitată de o trăire autentică sau de un conținut adecvat, ci de o atitudine permenent poetică în fața lumii, a vieții, a marilor probleme, gînduri și sentimente cu care se confruntă ființa umană în existența ei trecătoare. ,,Singură poezia poate găsi vocea castă care să cînte”- scria Arghezi în revista Facla, din 1913, conchizînd categoric și lapidar: ,, Cîntecele ce se vor face fără geniu sînt deșarte”. Așa cum în mitologie regele Frigiei, Midas, transforma în aur tot ceea ce atingea cu mîna, la fel și Arghezi transfigureză în poezie tot ceea ce-i cade sub simțuri sau sub aripa imensă a imaginației sale creatoare. [1, p.15] ,, Poezia- scria reputatul crirtic și estetician român Tudor Vianu- n-a fost pentru Arghezi o îndeletnicire în marginea vieții, un act de reculegere, un popas. A fost forma vieții lui.” Se poate spune fără exagerare că nu a existat nici o zi din viața lui fără ca să aibă un ecou în creație. Confruntarea aprigă cu existența, chinul nobil al creației artistice, cuvintele ,,frămîntări de săptămîni” pentru a-i exprima ființa, patima și neliniștea dramatică în efortul de cunoaștere a tainelor lumii; fiorul dragostei, năzuința spre înalt și prăbușirea cu aripile gîndului arse de lumini stelare precum ale legendarului Icar de soare; biruința și înfrîngerea, zbaterea între frumos și urît, între credință și tăgadă, între bine și rău, lupta și strădaniile omului de-a lungul istoriei, pentru a crea progresul umanității, macro și microcosmosul, pe scurt, totul iscă admirația, sarcasmul, duioșia, atitudinea protestatară, optimismul și pesimismul, melancoloia, nostalgia și avîntul poetului, toate transformindu-se într-o poezie de o neobișnuită spiritualitate, hrănită necontenit din existența de toate zilele, din concretul vieții, neînfrumusețate și neidealizate. Apariția lui Arghezi în universul liricii românești, în învălmășeala de curente și mode care au dominat literatura mondială de la sfîrșitul veacului trecut, și începutul veacului nostru, reprezintă neîndoios o adevărată revoluție a sensibilității, a gîndirii și a expresiei poetice, dar nu împotriva bunelor tradiții românești, ci în sensul și spiritul lor, căci marea poezie românească a continuat să crească pe propriul ei teren, repudiind infliențele infructuoase și modele trecătoare sau reținînd din ele numai ceea ce corespundea specificului nostru național. Vorbind despre contribuția lui Arghezi la instituirea modernismului în literatura română, trebuie să spunem că poetul a fost cel prin care s-a produs în cea mai mare măsură emanciparea lirismului românesc de sub influența epigonismului posteminescian. Prin lirica sa, Arghezi a revoluționat sensibilitatea si lexicul poetic românesc; cu Argezi începe un mod nou de a ințelege și de a scrie poezie. Lirica argheziană șochează prin noutatea ei: față de seninătatea, armonia, reflexivitatea melancolică, gingășia, muzicalitatea liricii eminesciene, poezia argheziană se definește prin expresia dură, violentă, dar tipică și expresivă. Chiar de la inceput lirica

-anii petrecuți în străinătate au contribuit la lărgirea orizontului său spiritual. a recunoscut în Arghezi al doilea mare poet după Eminescu. fapt care l-a și recunoscut: . ingrijită. rafinată. care merge uneori pina la invectivă. capacitatea neîncetatei autoînnoiri. și expresia dură. i-au imbogățit lexicul poetic printr-un mare număr de termeni religiosi. sintaxa vechilor texte a influențat profund sintaxa poetică argheziană. Față de înaintașii si contemporani săi. Plugule.Arta poetică: Testament. Sursele inovației argheziene sînt considerate a fi: -un contact cu totul nou cu creația populară. placută.argheziană s-a definit prin contrastul violent dintre imaginea gingașă. poetul a modificat sensuri.5] Universul imaginarului poetic. ca prima dată. 3. sînt un băiat repetent. Creatorul Cuvintelor potrivite . expresii considerate pînă la el ca fiind nepoetice.. Arghezi reține cuvîntul aspru. mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți si prețuri noi. p. Numărul de școală de pe mînecă mi-a trecut prin postav pe braț. a creat cuvinte noi. filozofică. cînd am acoperit un ochi de hîrtie cu slove. Pentru prima dată Arghezi valorifică cuvinte. . socială. ocnaș în perpetuitate al gîndului îngropat în cuvînt și cimentat cu el laloalaltă. Între două nopti.. Mai putțin decît un școlar. -experiența monahală. Duhovnicească. dezagreabile. Două stepe. . a obținut efecte deosebite din ordinea si imbinarea cuvintelor. în fiece zi. etc.Din bube. aspră. Arghezi a fost printre contempoarnii săi. trezindu-i interesul pentru experiențele moderniste. Anii petrecuți in mănastire l-au influențat pe viitorul poet: i-au stimulat interesul pentru frămintarile metafizice.debutează timp de șapte decenii. Sînt un școlar etern. poetul a îmbinat ingenios neologismul rar cu arhaisme si termeni religioși. Apariția volumului Cuvinte potrivite (1927). George Călinescu și Șerban Cioculescu. tematica operei argheziene În lirica argheziană nu se poate vorbi de o succesiune a temelor.” Fară îndoială.Scriu de patruzeci de ani.Nici un alt autor român nu posedă. dar debutez în fiecare zi. este marturisită programatic în poezia Testament: . Obținerea frumosului din elemente urîte. Ruga de seară.Poezia frămîntărilor metafizice: Psalmi. care au reținut din creația populară expresia frumoasă.. De numele lui Arghezi se leagă estetica urîtului. în măsura care este proprie lui Tudor Arghezi.”[2. -o atitudine activă față de materialul lingvistic. Nehotarîre. Elita criticii românești prin Eugen Lovinescu. dar si un eveniment în evoluția liricii românesti. un poet al noului.. Arghezi a avut geniul limbii. Temele lirici argheziene: 1. expresia dură dar autentică.Lirica sociogonică: Cîntarea omului. a reprezentat un moment important in biografia spirituală a poetului. el a dat drept de cetațenie tuturor cuvintelor limbii române. Portret . pentru că poetul a cultivat simultan lirica erotică. 2.

Divinitatea veghează "voia de bine.. ca in poezia "Duhovnicească". iubirea este starea superioară a ingemănării indragostiților. Tudor Arghezi incearca sa se apropie de Dumnezeu prin negație. in trei. "Testament". o plăcere a cruzimii. in 1927. la vîrsta de 47 de ani. a pușcăriașilor. din toate. • Poezia iubirii proiectează un sentiment protector. prin glorificarea lui in opere literare originale. • Lirica existențială este ilustrată de "Psalmi". cerînd./ Arde-l-ar focul!" ("De-a v-ați ascuns") • Poezia socială exprimă o atracție surprinzătoare a poetului pentru fața dizgrațioasă a lumii. "Ex libris". Mireasa. cu un titlu sugestiv -"Cuvinte potrivite"-. . • Viziunea asupra morții profilează spaima. din care fac parte: arta poetică si poezia existentială. "Stihuri".Dumnezeu este visul purificator al omului: "Ești visul meu. eul liric amînand intîlnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins.in sensul că Dumnezeu este atotputernic și se identifică in mod desăvîrșit cu intreaga fire. bobocii mei. Ce-ai cu mine vîntule. • Sintetizand temele creației argheziene./ Scrisă-n visare ca o slovă. alteori smerit. Arghezi inovează estetica urîtului. Arta poetică argheziană se înscrie in creația filozofică și se fundamentează pe energia pe care o degajă cuvîntul în Univers. dovezi palpabile privind existența Lui.etică . critica literară plasîndu-l pe locul al doilea după Mihai Eminescu.Lirica erotică: în toate volumele.estetică . cel frumos". idee ilustrată in poezii ca: "Rugă de seară". care-l impune definitiv in literatura română.• Crezul artistic al lui Tudor Arghezi esențializează importanța cuvîntului în Univers..gnoseologică . "Inscriptie pe biserica. în ideea că acestea sunt atotputernice și pot schimba esența Universului. creînd un autentic spectacol al degradării umane. prin care se induce ideea că fiecare om trebuie să invete "sa se joace de-a moartea": "Puii mei. "Cîntare".Divinitatea este adevărul absolut si idealul suprem al ființei umane.Lirica socială: Cuvinte potrivite. pe primul loc se situeaza tema filozofică. ca in "Psalmul de taină". Flori de mucigai./ îl joci in doi. copiii mei!/ Așa e jocul. În spirit modernist. cărora le dă noi sensuri. o necontenită și timidă chemare a iubitei./ îl joci în cîte cîți vrei. sau percepție ludică.religioasa . cu care a intrat în contact în timpul . Mirele. "Flori de mucigai". intr-o viziune de factură populară. Eugen Simion delimitează patru subteme:. un procedeu artistic în care innoirea stilistică se materializeaza prin revalorificarea cuvintelor. "Poetica"etc. frumos si adevăr" a omului. a căror temă generală exprimă raportul spiritual dintre om si Divinitate. Cartea cu jucării. Lumea mahalalelor citadine. Peizaje. definirea omului și a Divinității într-o viziune filozofică. Lirica universului mic: Cărticică de seară.4. una dintre cele mai frumoase poezii din lirica erotică românească: "Femeie raspandită-n mine/ ca o mireasmăntr-o pădure. În alte creații. in care presară ironii încîntătoare: "Melancolie". "Creion". a ucigașilor. Primul volum de poezii apare foarte tarziu.Cîntec tăcut . uneori imperativ./ infiptă-n trunchiul meu: săcure". în concepția lirică a poetului cuvîntul fiind atotputernic/ omnipotent și incărcat de forță creatoare. În "Psalmii" arghezieni. a pungașilor. 5. oscilînd intre "credință" și"tăgadă".

• Poezia inscripțiilor. cîntece. în care poeziilepamflet "Cuvînt înainte". "Pe răzătoare". este ilustrată "in poeziile "Doi flamînzi". Ei în pamînt. [4.(Ion Simut) [3. Eminescu. Un exemplu de artă poetică este poezia „Ex libris” (inclusă în volumul „Cuvinte potrivite”) care . de la urîtul regasit intr-o multitudine de ipostaze. cum spunea George Calinescu. ritmuri si măsuri si chiar tipuri de rime populare. față de credința strămoșească. care trudesc în anonimat. pornind de la savoarea primelor noastre cărți bisericesti si trecînd prin experiența artistică a generațiilor anterioare (I. compunînd doine.urmat de materialul pe care poetul isi "ciopleste" ideile." Poet modern. "Generaț ii". amintind de "Numai poetul". poezia jocului. constituind prin excelență peisajul autohton.Peizaje" din 1955. poezie programatica eminesciană: "Toți au fost un timp. Aceasta din urmă este un soi de reafirmare a realitaților.16] Arta lui Arghezi are un pronunțat caracter național. Arghezi ramîne solidar cu cei mulți. de dragoste. înfrumusețați de munca aspră. o altă conurație a spatiului ș i a cosmosului. Limba argheziană însăși cuprinde toate straturile graiului românesc: cuvinte si construcții arhaice. de la gaze la oameni. fața de țară. șarsînd o revoluție in poezia românească: "în poezia argheziană intîlnim o altă vegetație. un alt sentiment al timpului decît acelea cu care eram obișnuiți din poezia anterioară. la sublim. nenumarate neologisme. Tudor Arghezi aduce in literatura română o operă ce se distinge printr-o noutate izbitoare atît în teme. El folosește numeroase forme poetice împrumutate din creația populară. trîndavi si degradați moral. Apar in opera sa motive populare. dar mai ales un alt spirit. . a boabei si a fărîmei exprimă fascinația pe care o are Arghezi pentru universul înconjurator. Poeziile au ca titlu cuvîntul "inscripție". "Cina" și în proza "Poarta neagră". distingîndu-se astfel poezia filosofică. "Ceasul de apoi". poezia „boabei si a farîmei” si arta poetică. "Lipsesc morminte" reflectă drama răscoalei țăranești într-un ton acuzator si o atitudine plină de revoltă și încrîncenare. "Inscripție pe biserică" potențează arta poetică argheziană ce exprimă aspirația artistului spre nemurire prin creatia sa literară. zece porți se dau la o parte'. cît și în limbajul poetic. cu candoare unică și fermecatoare./ Eu in cer. Heliade Rădulescu. Poezia de revoltă socială excelează in volumul "1907. Dar Arghezi se folosește din plin de tezaurul artistico-popular.detenției la inchisoarea Văcărești. Eu sunt. expresii argotice. proiectează reflecțiile profunde ale poetului cu privire la indatoririle pe care oamenii le au fața de semenii lor. Rădăcinile artei lui sale sunt înfipte puternic în tradiția culturală. din lumea gazelor. dar cinstită și disprețuitor fața de cei "plini de bube". Macedonski). prin expresia cea mai concretă. colinde. vizibil în universul imagistic. Tudor Arghezi este unul dintre poeții care abordează diferite teme în creațiile sale literare. cea mai tangibilă. cuprinzînd un imens univers. 'odată deschide o ușă. alcătuit. 4] Arta poetică argheziană Critica literară a înregistrat de mult bogăția si plasticitatea expresiei poetice argheziene. a florilor și a animalelor domestice. față de familie. p. p. prin folosirea unor cuvinte atît de grele de înțelesuri: profunde incît. vorbe cîmpenesti. Caragiale.• Tema inedită. lirica inedită in peisajul literaturii române.

/ Tu nu raspunzi la nici o intrebare”. deoarece misterele lumii nu pot fi descifrate. dar si interogația dilematică. anume înflorită/ Mîinilor mele. apoi cu o vioară „Ești ca o vioară. dovadă a faptului ca este o arta poetică. are și ea rolul de program literar. Aceste comparații relevă noblețea si frumusețea sentimentelor transmise si demonstrează adevărata valoare sfînta si eternă a cărții. de natură să sugereze contradictoriul unei trăiri dramatice. metonimie care desemnează opera literară. iar creația lui constituie o enigmă pe care „o pogoară vie printre noi”. "Cuvinte potrivite(1927)". Testament de Tudor Arghezi.. Făcînd parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioda interbelică . raportul dintre inspirație și tehnica poetică. se justifică sensul de inutilitate din întrebarea finală: "De ce-ai mai fi rămas?". ci ramâne în ordinea exterioară. iar poezia apare ca bun spiritual și peren: "Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte. singură ce cîntă”. Evocarea iubirii implică regretul. . a gândului rostit.. pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică. sugerează drumul dificil al cunoașterii și al acumulărilor străbătut de înaintași. ca și versul următor "Suite de bătrânii mei pe brânci". realizat însă cu mijloace poetice. sentimentul de admirație față de poet și creația acestuia „Carte frumoasă. ravîsirea interioară stârnită de întrebarile ce se succedă chinuitor: "Voiam sa pleci. Poezia incepe cu un ton optimist si se finalizează cu unul trist. creație lăsată ca moștenire unui fiu spiritual. este asemanată intîi cu o floare „Ești ca o floare. Cartea. care te-au deschis”. Un alt poem reprezentativ pentru lirica argheziană este elegia "De-abia plecaseși".reprezintă totodată si o definire metaforică a poetului „zamislitor”. fara acces la ordinea interioară. Eul liric redă atitudinea deosebită. Poezia glorifică actul creator si creația. ci doar redate prin „jertfa lui zadarnică se pare/ Pe cît e ghiersul cărtii de frumos/ Carte iubită. voiam și sa ramâi/Ai ascultat de gândul cel dintâi/Nu te oprise gândul fară glas. creația poetică. treaptă a prezentului: "În seara răzvrătită care vine/De la străbunii mei până la tine". Condiția creatorului este surprinsă„ Un om de sînge ia din pisc noroi/ Și zămislește marea lui fantomă”. Tema poeziei o reprezintă creația literară în ipostaza de meșteșug. Condiția poetului este concentrată în versul "decât un nume adunat pe-o carte".". estetica urâtului. cinste cui te-a scris”. a "gândului fară glas". Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tată unui fiu spiritual căruia îi este lăsată drept unică moștenire "cartea". așezată în fruntea primului volum arghezian. Metafora "seara răzvrătită" face trimitere la trecutul zbuciumat al strămoșilor. Enumerația "râpi și gropi adânci". fară de folos. prin "carte". Sentimentul iubirii neîmplinite pare a fi legat de constatarea că actul comunicării nu este total. care se leagă de generațiile viitoare. Elegia ilustrează o temă mai puțin cercetată a poeziei argheziene. specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic. tema erotică. adică a uneia indiferente la "discursul îndrăgostit" exterior si vibrând la inefabile latente. Poezia este o artă poetică modernă. simbol al creației literare. întreținut de sentimentul apasător al neîmplinirii./De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rămas ?" Arghezi aduce în prim-plan problema iubirii ca relație. În absența comunicării esențiale.

Mihai Cimpoi http://ru. acuză limitele și inconsistența relației ce capăta aspectul unei simple desfășurări în planul sărac al aparențelor.html . 19997 Opera lui Tudor Arghezi. voiam si sa ramâi". "Nu te-ai uitat o dată înapoi !". Reproșul. fertilă în ordine existențială. 3. 4. prin conectarea la viața interioară a celuilalt. Tudor Arghezi..com/doc/66670713/Testament-Tudor-Arghezi-COMENTARIU http://www. Este sugerată astfel o anumită modalitate de înțelegere a iubirii ca relație absolută.ro/versuri/meffd_tudor+arghezi+testament. Numai această formă de comunicare..versuri.Jurnalul Literar”. sa înalțe dualul la unitate. poems. 7. 6. și. 2. "voiam sa pleci. Călinescu George.Ruptura care intervine într-un moment de indecizie. București.scribd. 1965 http://ru. Poeme.scribd. instaurată prin comunicarea dincolo de "gândul rostit". Dumitru Micu. 5. îsi face loc pentru a amenda lipsa îndoielii. Bibliografie: 1. 1954 .com/doc/40092450/Tudor-Arghezi Tudor Arghezi (Studiu Critic). prin urmare. este de natură să conducă la o unitate reală a cuplului. Tudor Arghezi”. .Sfinte firi vizionare. suficientă în receptarea unei situații limită.