You are on page 1of 40

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINłELE COMUNICĂRII Program de studii: COMUNICARE ŞI RELAłII PUBLICE

COMUNICARE NONVERBALĂ
- Sinteză de curs Conf. univ. dr. Aurel M. Cazacu

Tema I CONCEPTE INTRODUCTIVE, ISTORICUL DISCIPLINEI ŞI CÂTEVA FORME ALE COMUNICĂRII NONVERBALE
PRECIZĂRI CONCEPTUALE Sub aspect etimologic termenul de „comunicare” vine din limba latină (communico, are, avi, atum) şi înseamnă acŃiunea de a face ceva comun, de a împărtăşi sau de a împărŃi ceva cu cineva. Astăzi, deşi se vehiculează nu mai puŃin de 15 sensuri, de regulă prin „comunicare” se înŃelege orice transmitere a informaŃiilor, ideilor şi emoŃiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor (Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă - 1982). Apare posibilitatea unei prime clasificări: - comunicare „verbală”; - comunicare „nonverbală”. În cadrul comunicării verbale informaŃia este transmisă prin limbajul articulat (oral sau scris). Ca şi comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi cercetată şi modelată în termenii de: - emiŃător (sursa mesajelor), - receptor (destinatarul), - mesaj (semnificaŃia acestuia este codificată – tradusă într-un cod, un sistem de semne adecvat canalului de comunicare şi receptorului – de către emiŃător şi decodificată de către receptor), - canal de comunicare, - efect, - feedback - şi context (informaŃii culturale ataşate) al actelor de comunicare. În legătură cu contextul comunicării nonverbale (R.E. Dulek, J.S. Fielder, J.S. Hill – 1991):

1

- unele culturi sunt înalt contextuale (se acordă o importanŃă deosebită contextului în stabilirea sensului unei comunicări, de pildă prin intermediul perceperii şi utilizării timpului când se stabilesc întâlniri de afaceri în culturile chineză, japoneză ş.a.); - iar alte culturi sunt slab contextuale (când semnificaŃia unui gest este luată în considerare fără a fi ajustată după împrejurări, ca în culturile din America de Nord, Europa de Nord ş.a.). - noi, românii, aparŃinem unei culturi mediu contextuale, ca şi Ńările din sudul Europei. În toate cazurile însă, trebuie să fim atenŃi cum decodificăm semnalele nonverbale, dacă dorim să dobândim o competenŃă de comunicare nonverbală. S-a observat de către cercetători (C. Lancelot, S. Nowicki – 1997) că abilitatea de decodificare a mesajelor nonverbale variază în funcŃie de: - gen (remarcăm aici superioritatea femeilor în legătură cu comunicarea vizuală, dar şi aptitudini superioare ale bărbaŃilor în ceea ce priveşte paralimbajul); - vârstă (o dată cu creşterea în vârstă se obŃin rezultate mai bune în decodificarea mesajelor transmise de gesturi şi postură, nu şi în decodificarea expresiilor faciale). În comunicarea nonverbală, mesajele sunt transmise prin diferite canale (E.O. Wilson – 1975): - vizual, - auditiv, - tactil, - olfactiv. Pentru a exprima acordul sau dezacordul este suficient să mişcăm capul (în sus şi în jos, de la dreapta la stânga sau invers), transmiŃând mesajul Da/Nu prin intermediul canalului vizual. Dar, în limbaj nonverbal, „te iubesc” se transmite concomitent prin mai multe canale senzoriale: contact vizual (modul de a privi), paralimbaj (tremurul vocii), atingeri corporale (îmbrăŃişare şi sărut), comunicare olfactivă (semnale chimice, feronomii). Dragostea maternă se exprimă concomitent prin mai multe canale senzoriale: tactil (contactul corporal mamă-copil), olfactiv (nou.născuŃii îşi recunosc mamele încă de la vârsta de două luni după miros), vizual (provire) şi auditiv (tonul vocii, accentuarea cuvintelor, gângurit etc.). După S. Chelcea (2005), modurile de comunicare pot fi clasificate după canalul de transmitere a informaŃiilor: - vizual (somatotipurile, prezenŃa fizică, expresia facială, postura, gesturile, distanŃa, spaŃiul, artefactele); - auditiv (vocalica sau paralimbajul); - tactil (contactul cutanat, atingerile); - olfactiv (mirosul). Această clasificare este limitată, deşi pare a fi convenabilă în procesul cercetării. Însă comunicarea nonverbală nu se reduce doar la cele patru canale enumerate mai sus. Psihologii au atras atenŃia şi asupra altor forme de comunicare nonverbală (A. Uhtomski, apud P. Popescu-Neveanu – 1978): - termică, - vibratorie, - proprioceptivă, - ortostatică şi de echilibru, - gustativă, - introceptivă,

2

- dureroasă. De pildă, decodificăm diferit o strângere rece de mână, comparativ cu o strângere călduroasă de mână; strângerea mâinii tip menghină faŃă de una abia perceptibilă; sensibilitatea vibratorie este performantă la nevăzători, nu mai puŃin la văzători. Iar comunicarea extrasenzorială a informaŃiilor (gândurilor, emoŃiilor etc.), adică fenomenele parapsihologice, de tipul telepatiei, clarviziunii etc. sunt încă incert clasificabile în grupa comunicării nonverbale sau verbale (S. Chelcea, A. Chelcea – 1990). Comunicarea nonverbală se realizează cu ajutorul semnelor (de pildă mirosul emanat de propriul nostru corp) şi semnalelor. Prezentăm în continuare câteva clasificări ale semnalelor. Semnalele pot fi: - discrete (sau digitale); - gradate (sau analogice – T.A. Sebeok – 1962). Semnalele digitale sunt simbolice, abstracte, mai complicate şi semnifică prezenŃa/absenŃa, da/nu etc. Semnalele analogice sunt directe, plastice sau reprezintă o analogie şi semnifică intensitatea. De pildă, stabilirea contactului vizual reprezintă un semnal digital, iar durata contactului vizual este un semnal analogic. Dar din combinarea celor două tipuri de semnale (discret şi gradat) rezultă semnificaŃii noi: de pildă, pumnul strâns şi braŃul ridicat (semnal discret) exprimă revolta, dar în combinaŃie cu zâmbetul (semnal gradat), semnifică bucuria victoriei. Semnalele pot fi: - congruente (semnale care se potrivesc); - incongruente (semnale care nu se potrivesc). De pildă, când persoana pe care o întâlneşti îŃi spune „Ce bine îmi pare că te văd!” (deci cuvinte care exprimă bucuria revederii) şi face în acelaşi timp o „mutră acră” (buzele lipite, colŃurile gurii şi maxilarul inferior în jos, riduri în zona nasului şi a ochilor), ceva nu se potriveşte, deci semnalul transmis este incongruent. Nu concluzionaŃi că persoana vă dispreŃuieşte. S-ar putea ca, în clipa în care a rostit „Ce bine îmi pare că te văd!” să fi călcat într-o mică groapă plină de noroi sau apă. În concluzie, congruenŃa / incongruenŃa se referă la potrivirea / nepotrivirea dintre: - semnalele verbale şi nonverbale. Problematica minciunii este generată de incongruenŃa dintre cele două semnale. - semnalele nonverbale transmise prin diferite canale de comunicare. De pildă, ochii transmit un anumit tip de semnal, pe când gesturile transmit cu totul altceva. - semnalele nonverbale şi situaŃia socială concretă. De pildă, nu foloseşti parfumuri seducătoare când te duci la o ceremonie funerară; nu te prezinŃi nebărbierit, cu o cămaşă ponosită şi în blue jeans la un interviu de selecŃie pentru funcŃionari bancari; nu-Ńi pui o bluză îndrăzneŃ decoltată, o fustă ultramini şi un machiaj ca pentru o serată atunci când te duci dimineaŃa la examenul de rezidenŃiat. - semnalele nonverbale şi caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. De pildă, nu porŃi fustă mini când ai ajuns la vârsta a treia; nu te plimbi de mână pe bulevard cu o puştoaică când bărbatul este la vârsta senectuŃii. Semnalele incongruente sunt, adesea, generate de persoane nesigure de adevărul mesajelor verbale transmise sau care vor în mod deliberat să ascundă adevărul. Altfel spus, incongruenŃa nu are putere de convingere (V.F. Birkenbihl – 1979), aspect cunoscut de către profesioniştii persuasiunii şi care ar trebui să fie cunoscut de către vânzători, manageri, profesori, politicieni ş.a.

3

O altă distincŃie se face între: - semnale; - metasemnale (semnale despre alte semnale, care schimbă semnificaŃia lor). De pildă, zâmbetul sau privirea pot fi metasemnale în comunicarea nonverbală, prin contactul cutanat (atingerea cutanată); atingerea cu mâna a braŃului celuilalt semnalizează simpatia / antipatia în funcŃie de dublarea acestui gest de zâmbet sau de coborârea sprâncenelor, de privirea încordată şi împingerea înainte a capului. Tot aşa se face şi distinŃia între semnale: - exagerate (sau anormale); - obişnuite (sau normale). Ce se înŃelege prin termenul de „cod” ? Prin acest termen înŃelegem un sistem de semne, semnale şi reguli de folosire a lor împărtăşit de membrii unei culturi sau subculturi. Orice cod are următoarele caracteristici (J. Fiske – 1990): - depinde de un acord prealabil între cei care îl folosesc şi care împărtăşesc acelaşi fundament cultural; - îndeplineşte o funcŃie comunicativă sau de identificare socială; - este transmisibil prin mijloace de comunicare sau canale care îi sunt aplicabile. Cu referire la comunicarea nonverbală, R.P. Harrison (1974) a identificat patru tipuri de coduri: - coduri de execuŃie (mişcările corporale, expresiile faciale, privirea, atingerile şi paralimbajul); - coduri spaŃio-temporale (utilizarea spaŃiului şi a timpului); - coduri artefactuale (utilizarea materialelor şi a obiectelor, de la îmbrăcăminte la arhitectură); - coduri mediatoare (efectele speciale produse de interpunerea media între emiŃător şi receptor, de exemplu, unghiul de filmare). SCURT ISTORIC AL COMUNICĂRII NONVERBALE Preistoria domeniului de studiu al comunicării nonverbale acoperă perioada din Antichitate până spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Amintim faptul că Aristotel în „Retorica” abordează primul aspecte legate de comunicarea nonverbală specifică oratorului, iar primul profesor de retorică din Roma antică, Marcus Fabius Quintilianus, a consacrat unul din cele 12 capitole ale lucrării „Institutionis oratoriae libri XII” (apărut în 3 volume în 1974 la Editura Minerva, colecŃia BPT) pronunŃiei (vocii şi gesturilor). În primele decenii ale secolului al XVII-lea se înregistrează o renaştere a interesului pentru studiul gesturilor. Astfel, la VeneŃia, Giovanni Bonifacio publică în 1616 lucrarea Arte de Cenni, iar la Londra, John Bulwer publică în 1644 Chironomia. În secolele următoare se înmulŃesc scrierile despre posibilităŃile cunoaşterii oamenilor după constituŃia lor corporală, după configuraŃia feŃei şi a craniului şi după expresiile faciale. Precursorii Până la jumătatea secolului al XX-lea se poate vorbi despre precursori ai istoriei ştiinŃei despre comunicarea nonverbală: - Charles Darwin, „Expression of Emotions in man and Animals” (1872),

4

. Frank. . Archer.R. lingvistică. „Introduction to Communication Studies” (1990/2003). .K. . în care variabilele şi modelele sunt mai degrabă eclectice decât subordonate unor teorii sau paradigme consistente. Origins. . R. Lucrarea sa. Hall (2002). Gill Woodall (1996/1998). În 1970.Judee K. În scurt timp. jurnalistul şi scriitorul american Julius Fast publică o lucrare de sinteză a cercetărilor în domeniu. Hall. este firesc să fie populat cu observaŃii disparate. Introduction to Kinesics” (1952) şi „Kinesics and Context: Essays in Body Motivation Communication” (1970). Aşadar. 1995).. 1990. „Experimenter Effects in Behavioral Research” (1966) şi „Pygmalion in the Classroom” (1968) ş. sociologie. psihologie.B. . ştiinŃele comunicării etc. . . . Burgoon.William H. Davitz. Streeck şi M.Thomas A.L. . Knapp (1984. Akert şi M. David . domeniul de cercetare a comunicării nonverbale este relativ nou şi pentru că a fost abordat din perspectiva mai multor discipline (etologie.Psihiatrul Jurgen Ruesch şi fotograful Weldon Kees au fost cei dintâi care au inclus termenul de „comunicare nonverbală” în titlul unei cărŃi. . Fondatorii Primele studii care au în titlu sintagma „comunicare nonverbală” au apărut la jumătatea secolului XX.David Efron.). În 1976 apare prima revistă de specialitate.M.L.M. „Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations” (1956). „Varieties of Human Physique” (1940). „Silent Language” (1959) şi „Beyond Culture” (1977). .L. „The Communication of Emotional Meaning” (1964). Friesen. .L.J.a. . .John Fiske. Usage. „Les communications nonverbales” (1980/2000) ş. care îşi continuă apariŃia şi azi.a.Ernest Kretschmer. .Antropologul american R.D. Knapp şi J. „Journal of Environmental Psychology and Nonverbal Behavior”. 5 . cu cercetări ad hoc. „Tactile Communication” (1957).J.L. colegiile şi universităŃile din Statele Unite ale Americii încep să se predea cursuri de comunicare nonverbală. Sheldon. în şcolile elementare.Robert Rosenthal. semiotică. Perioada contemporană După 1980 şi până azi au apărut numeroase lucrări teoretice şi de cercetare empirică: . Patterson (1983. „Body Language”. transformată apoi în „Journal of Nonverbal Behavior”.Jacques Corraze.Paul Ekman şi Wallace V. Constanzo (1993). Knapp (1992). and Coding” (1969). . devenită best-seller.Adam Kendon (1989). Buller şi W. Perioada 1950 – 1980 o putem considera ca perioada fondatorilor acestei ştiinŃe: . „The Repertoire of Nonverbal Behavior: Categories.Mark L.A. 1992). Birdwhistell. „Physique and Character” (1925). favorizează cunoaşterea de către publicul american a problematicii comunicării nonverbale. Sebeok (1977). 1984.Edward T. „Gesture and Environment” (1941).

Însă. . 1. luminoasă şi cromatică. inclusiv prin satelit.ori a unor boli (de pildă. călugărilor din diverse ordine religioase. 4. Comunicarea pe cale chimică Chiar dacă comunicarea pe cale chimică s-a bucurat de mai puŃină atenŃie din partea cercetătorilor. în multe privinŃe. comunicarea nonverbală umană este tot atât de relevantă ca şi comunicarea verbală. mânia sau ruşinea (vezi expresia „săŃi fie ruşine obrazului!”).CÂTEVA FORME ALE COMUNICĂRII NONVERBALE Deşi si-a creat un mod de comunicare ce îi aparŃine în exclusivitate. persoanelor în doliu. mijloacele nonverbale. dar utilizarea telegrafului sau a altor elemente de telecomunicaŃii.unor emoŃii puternice. . printre altele. şi anume: a) coduri explicite: . nu toate mijloacele nonverbale utilizate de om sunt comparabile cu cele ale unor animale. . În continuare vom prezenta succint câteva forme ale comunicării nonverbale. face ca acest tip de comunicare să fie performant. BineînŃeles. ea era oricum prezentă într-o formă rudimentară şi necontrolată conştient. nu l-a împiedicat pe om să utilizeze.în situaŃia morŃii unui dresor în arenă ca urmare a emisiei feronomilor de spaimă. în continuare.în atracŃia sexuală. 2. Semnalele luminoase Semnalele luminoase ale unor animale sunt net depăşite de om cu deplin succes de mijloacele tehnice de producere a luminii artificiale.asocierea dintre sentimentul naŃional şi culorile drapelului de stat. precum spaima. prin fenomene ca schimbarea culorii obrazului în cazul: .semaforizarea rutieră.culorile machiajului. . 6 . Semnalele electrice Semnalele electrice emise de corpul uman sunt infinit mai slabe decât cele ale unor animale.semnalizarea navală cu fanioane. 3. . Ne referim. şi încă pe scară largă.. hepatita).culorile specifice artelor decorative. mireselor etc. Dar domeniul semnificării prin culoare s-a extins prin introducerea unor coduri. b) coduri implicite: . la comunicarea. Comunicarea cromatică Cât priveşte comunicarea cromatică. limbajul articulat. începând cu străvechiul foc de semnalizare a pericolelor şi sfârşind cu transmisiile prin fibre optice. electrică. membrilor sau suporterilor unor echipe sportive. .heraldica. . mesajele olfactive joacă un rol major: .culorile vestimentare care ne permite chiar să identificăm apartenenŃa la o categorie sau la un grup anume a militarilor.

intensitatea vocii). .intonarea unor cântece de luptă.manifestaŃiile de stradă.emiterea sunetelor nearticulate (ex. Toate grupurile şi asociaŃiile (ex: partide politice. Expresii ale instinctului teritorial: . ritmul. atractivi de tipul parfumurilor şi al altor cosmetice odorifere. oftatul. . în domeniul militar etc. tonul. atunci individul formează subgrupuri mai mici şi pe care le cunoaşte mai bine. în care demonstranŃii îşi apără poziŃia metru cu metru împotriva invaziei forŃelor de ordine un teritoriu asupra cărora nu au nici un drept de proprietate. . bande de răufăcători etc.fluierat (utilizat în sport. şi până la tuse – ce semnalează necesitatea citirii mesajului într-o cheie deosebită). marcânduşi teritoriul şi apărându-l prin mijloace specifice. cu ocuparea atelierelor şi baricadarea ca într-o fortăreaŃă. Deoarece este greu de resimŃit sentimentul de apartenenŃă la o mare colectivitate (zeci sau sute de milioane de oameni). TERITORIUL TRIBAL Teritoriul tribal ar reprezenta astăzi o comunitate vastă pe care individul nu îi poate cunoaşte. 5. intonaŃia.parametri „muzicali” ai limbajului (timbrul. ONGuri. „îhî” – strecurat în conversaŃie pentru a-l convinge pe interlocutor că este urmărit cu atenŃie.familial. fără a se transforma în limbaj articulat. . asociaŃii profesionale. înălŃimea. deşi împărtăşeşte cu ei tendinŃa de apărare a teritoriului. . aşadar mai apropiate de modelul vechi al tribului. numită proxemica. .. Tema II PROXEMICA IMPLICAłIILE TERITORIALE ALE RAPORTURILOR INTERPERSONALE ModalităŃile diferite de realizare a îmbrăŃişării şi sărutului în funcŃie de natura relaŃiilor dintre parteneri l-a condus pe americanul Edward T. Proxemica = cercetează instinctul teritorial şi manifestările ei în evoluŃia raporturilor sociale. pauzele. Cercetătorul american Desmond Moris distinge trei tipuri de teritoriu: . Şi aici omul ajută natura prin producerea unor feronomi artificiali. Ne referim la: . Comunicarea sonoră Şi comunicarea sonoră face parte din comunicarea nonverbală.tendinŃa de a purta negocieri pe teren neutru. . Hall la cercetarea implicaŃiilor teritoriale ale raporturilor interpersonale.). 7 .) simt nevoia de a-şi delimita zona de acŃiune.în simpatia sau antipatia spontană pe care o resimŃim la prima întâlnire faŃa de o persoană sau alta.greva.personal.tribal.

funcŃionează aşa-zisul principiu al „locului central”. descurajând tentativele de dialog sau formarea de grupuri. cu diferite tipuri de organizare (E. Nu întâmplător scaunele sunt dispuse de-a lungul pereŃilor. Intrarea în aceste zone e strict condiŃionată de tipul de relaŃie pe care vizitatorul o întreŃine cu „ai casei”. ExplicaŃia ? Apropierea excesivă de persoana izolată ar putea fi interpretată drept agresiune. cu timpul. Unele edificii sunt astfel organizate încât restrâng raporturile de comunicare interpersonală (ex. TERITORIUL FAMILIAL Teritoriul familial poate fi observat de regulă: . deşi există mai multe scaune.T. care se aşează unde pofteşte. Casa tradiŃională japoneză este exemplul tipic de „spaŃiu cu organizare variabilă”. Astfel. în timp ce aşezarea la o distanŃă prea mare. dar are grijă să-şi delimiteze teritoriul pentru restul familiei. Prezentăm o ipostază imobilă a teritoriului familial: casa de locuit. altele în bucătărie. Exemplul 2: alegerea cârligelor pentru prosoape într-o baie publică. LocuinŃa vest europeană este paradigma „spaŃiilor cu organizare fixă”. care exprimă diferite tipuri de comunicare interpersonală: a. dormitoarele (zona cea mai intimă) sunt amplasate la etaj.- desfăşurarea şi expunerea de însemne specifice şi al deghizării pe stadioane sau terenuri de sport etc. ca un veritabil cuib. soŃul / soŃia. Ca şi în cazul relaŃiilor interpersonale. iar aceasta din urmă de două 8 . alte camere.). 2. De reŃinut comportamentul primului venit pe o plajă. este foarte probabil să ne alegem un loc situat la jumătatea drumului între scaunul ocupat şi capătul rândului. Exemplul 3: alegerea cuierelor de haine în vestiare. 3. distanŃele dintre „proprietăŃile” familiale scad treptat. Edificiile de interes public sunt „spaŃii cu organizare semifixă”. pe măsura aglomerării plajei. Prin simpla deplasare a unor panouri mobile se modifică fără dificultate distribuŃia încăperilor şi. numai anumite persoane intră în dormitor (iubitul / iubita. dar. şi în care nu poŃi pătrunde fără invitaŃia expresă a proprietarului. amantul / amanta. atunci când observăm un rând liber.în comportamentul familiei atunci când ea se află în deplasare (la munte. . suscită de trei ori mai puŃine conversaŃii decât dispunerea alăturată. fiind protejate de câteva linii de fortificaŃii succesive (holuri.în modul de organizare a locuinŃei. în Ńară. la o distanŃă de de cca 1 metru. Următorii veniŃi se vor aşeza mai departe. scări interioare. sălile de aşteptare ale policlinicilor şi spitalelor). eventual medicul). Prezentăm o ipostază mobilă a teritoriului familial: apropierea prea mare şi persistentă a unei maşini străine trezeşte călătorilor o iritare comparabilă cu cea stârnită spectatorului de cinematograf de aşezarea unei persoane pe locul din faŃa sa. pe care nu se află decât o singură persoană. ca expresie a dispreŃului sau repulsiei faŃă de vecinul potenŃial. grădina casei etc. deşi rămâi practic locului. Hall): 1. Exemplu 1: la cinematograf. la mare. S-a observat că poziŃia faŃă în faŃă. altele în salon sau sufragerie. Unele persoane sunt primite în vestibul. în străinătate). îŃi poŃi schimba radical tipul de activitate.

.Zona intimă (0 – 45 cm). cofetării etc. Mesajul olfactiv rămâne perceptibil şi atingerea oricând posibilă. cu riscul de a avea o clientelă sensibil mai gălăgioasă. Comunicarea tactilă şi cea olfactilă ocupă aici locul privilegiat. generează fie agresivitate.60 m). bineînŃeles. 2. mesajele transmise sunt aproape în exclusivitate afective sau puternic colorate afectiv. ne străduim să ne mişcăm cât mai puŃin şi să evităm să atingem pe cineva. cea mai destinsă relaŃie este între persoane plasate la colŃul mesei.Zona socială (1. Specificăm că în timpul unei conversaŃii obişnuite participanŃii se privesc cca 50% din timp. deoarece jocul privirilor este aici cel mai natural. Ei au delimitat 4 zone caracteristice. a îmbrăŃişării. terase. şi la o masă rotundă. îşi fac de lucru citind. Să ne aducem aminte de curtea legendarului rege Arthur (din zorii Evului Mediu). dacă unul dintre participanŃi are un statut superior. alăturarea meselor etc. . elaborată. lupta corp la corp). TERITORIUL PERSONAL Teritoriul personal s-a bucurat de cea mai mare atenŃie din partea cercetătorilor. . Contactul ocular este slab. în unghi drept. îşi aŃintesc privirile în gol sau Ńinte neutre. contactul ocular devine mai bun. locurile alăturate scaunului său devin poziŃii râvnite. restaurante. rostită cu voce tare. grădini de vară. resimŃim stânjeneală sau iritare (ex.25 – 3. fiecare dintre ele fiind subîmpărŃită în câte 2 subzone. b. relaŃia sexuală. 1. în situaŃia de a circula cu liftul sau cu mijloace de transport în comun la ore de mare aglomeraŃie). Totuşi. fie atitudini defensive.Zona personală (45 – 125 cm). deci iluzia egalităŃii se spulberă. dar şi ponderea comunicării verbale creşte. Zona intimă (0 – 45 cm) Specifică dansului apropiat. Toate trăsăturile comunicaŃionale sunt împinse aici la limită: privirea nu îşi mai îndeplineşte funcŃia normală. Deoarece simŃim noi înşine că jucăm pentru ceilalŃi acelaşi rol. asimilându-i cu obiectele neînsufleŃite. când masa rotundă este preferată pentru tratativele între parteneri ce se vor egali. Zona personală (45 – 125 cm) Cuprinde două subzone: Subzona personală apropiată (45 – 75 cm). nu conversează. relaŃia între persoanele aşezate pe locuri alăturate este mult mai cooperantă decât a celor aşezaŃi vis-a-vis unul de altul. şi.Zona publică (peste 3. A doua subzonă intimă: Se întinde între 0-15 cm (ex.) stimulează comunicarea de grup prin deplasarea mobilierului. ochiul adaptându-se cu dificultate apropierii excesive.60 m). 9 . Aşezarea faŃă în faŃă (ochi în ochi) stimulează controversele. comunicarea sonoră are manifestări involuntare. dar şi a luptei corp la corp. . tactilitatea şi olfactivitatea sunt dominante. SoŃia sau iubita pot „locui” fără probleme acest teritoriu.ori mai puŃine decât amplasamentul în colŃ. Călătorii evită să se privească. unde cheful de vorbă este maxim. Alte spaŃii publice (ex. Prima subzonă intimă: Daca suntem obligaŃi să acceptăm în zona noastră intimă unele persoane. ReacŃia în atare situaŃii constă în încercarea de a-i depersonaliza pe cei din jur. şoapta sau emisiile de sunete nearticulate înlocuieşte formularea verbală coerentă.

ministrul te Ńine la o distanŃă mai mare decât directorul. englezul are tendinŃa de a se retrage instinctiv pentru a-şi Ńine partenerul la distanŃă. .nevoia de linişte (ex. Dar aceste limite de multe ori se încalcă: mulŃumit de mersul negocierilor. . Ńăranul o face cu braŃul rigid. Precizăm că limitele menŃionate ale zonei personale nu sunt aceleaşi în toate mediile.60 m) adaugă două condiŃii noi: . Chiar subiectul conversaŃiei poate influenŃa distanŃa dintre interlocutori: informaŃiile confidenŃiale sunt transmise pe un ton mai scăzut.20 – 3. directorul sau ministrul se ridică în picioare şi. atunci se crează disconfort. dar ne plângem de înghesuială atunci când ne aflăm printre persoane pe care nu le simpatizăm. biroul. meridionalii. Subzona socială apropiată (1.sublinierea distanŃei ierarhice (ex.25 – 2. vorbitorul nu mai poate 10 . Pe când lociutorii unor Ńări foarte populate îşi vorbesc de la distanŃe mult mai mici. se adresează unei colectivităŃi.Daca persoane neautorizate pătrund în acest spaŃiu (ex.60 m) Comunicarea îşi pierde caracterul interpersonal. va veni să continue conversaŃia cu vizitatorul său pe un ton amical. iritare. în concordanŃă cu propria lor idee de spaŃiu personal Românii îşi Ńin partenerul de discuŃie la depărtarea corespunzătoare încheieturii mâinii. soŃul se poate refugia la distanŃa socială îndepărtată pentru a nu fi deranjat de soŃie atunci când îşi citeşte ziarul).20 m) presupune comunicarea verbală cu o voce plină şi clară pentru a acoperi eventualele zgomote de fond. . de la o distanŃă personală. ci ele diferă în funcŃie de diverşi parametri: psihologici. se îngreunează comunicarea. Deci obligaŃi să discute stând în picioare. temperamentali.Parametri demografici DistanŃa personală este mai mare în cazul locuitorilor de la sate decât a celor de la oraş. acesta din urmă la o distanŃă mai mare decât un funcŃionar oarecare. arabii sau negrii se apropie de interlocutor până la distanŃa cotului. ocolind biroul. obligaŃi să trăiască în spaŃii mai aglomerate (ex. ParticipanŃii îşi pot strânge mâinile pe un teren neutru (la limita zonei lor intime). de la cea intimă. al relaŃiilor de serviciu. demografici. .25 – 3. şi-ar putea atinge interlocutorul cu vârful degetelor. 3. tindem să reducem distanŃa faŃă de ceilalŃi. sau. în unele cazuri. corespunzătoare în mentalitatea europeană zonei intime. Anglo-saxonii se apropie până la distanŃa la care. 4. Corespunde distanŃei obişnuite dintre doi oameni ce conversează pe stradă. Zona publică (peste 3. când îŃi întinde mâna. Volumul glasului creşte.60 m) Este spaŃiul negocierilor impersonale. înŃepenit din cot). Zona socială (1. Italienii. taraba Subzona socială îndepărtată (2. iar discursul este mai formalizat. întinzând braŃul.Parametri psihologici (subiectivi) La o reuniune la care ne simŃim bine (anturajul ne convine). o altă femeie). ceea ce presupune un grad superior de intimitate spaŃială.Parametri temperamentali Temperamentul naŃional influenŃează raporturile spaŃiale. Subzona personală îndepărtată (75 – 125 cm). mergând până la vorbitul „la ureche”. socio-culturali. Între interlocutori se află adesea amplasate obiecte tampon: ghişeul. inclusiv dimensiunile obiectelor cu rol de barieră diferă). societăŃile şi culturile.

avocat şi pedagog Quintilianus (un adept al lui Cicero) a luat iniŃiativa de a întocmi. în conformitate cu care societatea americană din timpul său era alcătuită din trei straturi (categorii. la rândul său. De aceea Cicero recomandă oratorilor să-şi utilizeze toate resursele corporale. Apare însă posibilitatea feedback-ului: continuă să urmărească reacŃiile publicului şi reuşeşte să-şi ajusteze comunicarea în funcŃie de acesta. în concepŃia lui Cicero. subîmpărŃită. Pornind de la o taxonomie socială simplă. „gesturile sunt un limbaj pe care îl înŃeleg şi barbarii” şi. Primii teoreticieni care au subliniat importanŃa comunicativă a mimicii şi a gesturilor au fost profesorii de retorică şi marii oratori ai AntichităŃii. Însă iniŃiativa nu s-a concretizat. până la bătăi din picior în momentele culminante ale discursului. în secolul XX. sunt în atenŃia cercetătorului tocmai pentru că în ele vedem cultura încorporându-se) şi personalitatea umană.păstra contactul ocular cu fiecare ascultător în parte. care. Tema III KINEZICA SAU COMUNICAREA GESTUALĂ INTRODUCERE Kinezica = studiul modalităŃilor de comunicare prin intermediul gesturilor şi al mimicii. diversele instituŃii sau alte forme consacrate ale interacŃiunii sociale. ca atare. în scopuri didactice. în două subclase. midlle class = clasa de mijloc şi higher class. un dicŃionar al semnificaŃiilor persuasive al gesturilor.50): relaŃia profesor – studenŃi în timpul orelor de curs. marele retor. începând cu lecŃiile Ńinute la Universitatea din Toronto în anul 1944-1945. Mult mai târziu. fiind insolită în contextul epocii.50 m): discursuri politice în faŃa unor mari mulŃimi sau spectacole în care prezenŃa reflectoarelor adaugă o barieră în plus contactului vizual cu publicul. La rândul său. Teza principală a lucrărilor sale de kinezică: gestualitatea reprezintă un fel de instanŃă intermediară între cultură (în accepŃiunea antropologică a termenului. putem vorbi de o încercare de reînnodare cu acel început. De pildă. Ray Birdwhistell susŃine că apartenenŃa la una sau alta dintre aceste straturi determină un comportament 11 . pune bazele unei noi discipline din sfera ştiinŃelor comunicării. când vorbim în faŃa unui public „absolut toate mişcările sufletului trebuie însoŃite de mişcări ale trupului”. TENTAłIA FORMALIZĂRII Studiul sistematic al gestualităŃii începe cu cercetările lui Ray Birdwhistell. Subzona publică îndepărtată (peste 7. Amploarea acestui feed-back distinge cele două subzone. la care se adaugă acum şi mişcările trupului. upper class = înalta societate sau aristocraŃia şi lower class = clasa celor bogaŃi). kinezica. Subzona publică apropiată (3.60 – 7. de la mişcări ale ochilor şi degetelor. clase) principale (lower class = clasa inferioară.

Aluzie la homosexualitatea cuiva în Malta. atunci când substituirea afectează înŃelesul comunicării. Ray Birdwhistell a încercat să introducă în cartea sa „Introduction to Kinesics” (1952) o terminologie asemănătoare: a) kineme = (analoage fonemelor) unităŃi gestuale elementare lipsite de semnificaŃie. Este un procedeu analog celui pe care fonologii îl numesc metoda comutării. 12 . Două gesturi diferite vor fi considerate drept variante ale unei aceleiaşi unităŃi semnificative în cazul în care înlocuirea unuia cu celălalt nu modifică mesajul transmis. în esenŃă. comportament).nonverbal specific.„OK” în America. Pe de o parte. drept urmare.„Zero” în FranŃa. unii cercetători au pledat pentru prezenŃa arbitrariului în domeniul semnelor gestuale. marea diversitate şi dificultatea definirii sensurilor mesajelor gestuale au făcut ca acest program ambiŃios să rămână la stadiul de simplu deziderat. potrivit căreia tot ceea ce Ńine de lumea lăuntrică a individului constituie o „cutie neagră”. Practic însă. . au fost deschise noi piste de investigaŃie.AmeninŃare cu moartea în Tunisia etc. CARACTERUL ARBITRAR SAU MOTIVAT AL GESTURILOR ? Dacă încercarea de formalizare a kinezicii a eşuat. cercetătorii au încercat să clarifice caracterul arbitrar sau motivat al semnului gestual. Exemplu 1 (acelaşi gest în zone geografice diferite): desenarea unui cerculeŃ cu degetele mare şi arătător unite la vârf însemnă: .Rusul ridică degetul mare în poziŃie verticală. fapt ce obligă la introducerea unor criterii de „reducere a variantelor”. chestiune cu care se se confruntaseră fondatorii fonologiei. închiderea accidentală a unui ochi reprezintă un kinem. singurul lucru pe care îl poate face cercetătorul este să incerce să deducă din comportamentul individului (output-uri) câte ceva din modul de funcŃionare a mecanismelor psihice care le-au provocat. Avand în vedere multitudinea de ipostaze pe care le poate îmbrăca un acelaşi gest. Fenomenele kinezice s-au dovedit mult prea complexe pentru a suporta încadrarea în graniŃele rigide ale modelării fonologice. inaccesibilă investigaŃiei şi. Exemplul 2 (exprimarea aceleiaşi idei prin gesturi neasemănătoare): în locul semnului OK: . b) kinemorfeme = (analoage morfemelor) gesturi semnificative. . behavioristă (behavior = conduită. .Francezul îşi duce la buze arătătorul şi degetul mare unite la vărf. Se observă că perspectiva cercetătorului este. De exemplu. De pildă. Încercarea eşuată a lui Ray Birdwhistell de formalizare a kinezicii este resimŃită şi în zilele noastre. un observator avizat poate să deducă din mimica şi gesturile unei persoane din care clasă sau subclasă face parte acesta.„Bani” în Japonia. iar cand „facem cu ochiul” devine kinemorfem. . cele două gesturi diferite sunt considerate drept ipostaze ale unor invarianŃi distincŃi. . Prin urmare. Motivul ? Interpretarea diferită dată aceluiaşi gest în zone geografice diferite şi posibilitatea exprimării aceleiaşi idei prin gesturi neasemănătoare. cercetările în domeniu nu au stagnat.

adaptori.gesturi de reglaj. .Brazilianul îşi strânge între degete lobul urechii etc. de însoŃire a discursului verbal (care întăresc discursul).Sicilianul se va ciupi uşor de obraz etc.Nedumerirea se exprimă prin ridicarea din umeri. 13 .embleme.ilustratori. substituire.Brazilianul duce mâna la ochi în poziŃia „binoclu”. contrazicere. .mişcări afective. Friesen. Însă. comunicarea nonverbală poate îndeplini funcŃii de: accentuare. Exemple: . Wespi (în 1949) împărŃea gesturile în: substitutive (gesturi care Ńin loc de cuvinte). iar mai târziu lingura cu supă. În zilele noastre. reglaj. ca formă abstractă de comunicare a refuzului. alŃi cercetători au pledat pentru existenŃa unor gesturi universale. O clasificare mai cunoscută se datorează americanilor Paul Ekman şi Wallace V.Italianul se trage cu arătătorul de pleoapa inferioară. potrivit căreia gesturile pot fi: .Tentativa sugarului sătul de a înlătura sânul matern. cercetătorii consideră că în relaŃia cu planul lingvistic. Germanul H. . . Pe de altă parte. încercările de găsi explicaŃii biologice unor gesturi foarte răspândite nu reuşesc întotdeauna. . CLASIFICAREA GESTURILOR Majoritatea cercetătorilor iau drept punct de pornire raporturile gestului cu limbajul.TristeŃea sau veselia sunt semnalate prin modificări fizionomice asemănătoare etc.. Exemplul 3 (exprimarea aceleiaşi idei prin gesturi neasemănătoare): semnalarea trecerii unei femei frumoase: . general umane. completive (complementare cuvintelor). Exemple: .Justificarea exprimării negaŃiei prin mişcări orizontale ale capului. . . . completare. repetare.

IndicaŃiile gestuale oferite unui străin pentru ca acesta să ajungă într-un anumit loc (ex.1. 2. să se constituie într-un limbaj de sine stătător. d) Ideografele = descriu o mişcare abstractă.Povestim cum cineva s-a frânt de mijloc la apropierea şefului şi. . filmul mut). ca atare. . indicăm cu mâna direcŃia de mişcare şi manevrele autovehicilelor implicate.bastoanele. .kinetografele. .: limbajul gestual al unui ordin călugăresc). b) Pictografele = desenează în aer forma unor obiecte despre care se vorbeşte. . 14 .: pe măsura creşterii distanŃei. apoi cu cel al mâinilor şi. întrucât reprezintă o variantă stilizată a ameninŃării cu nuiaua (ex. ne aplecăm noi înşine într-un mod asemănător.Cazul distanŃei prea mari dintre emiŃător şi destinatar (ex. . traiectoria unui raŃionament.ilustratorii emblematici. Bastoanele sunt folosite mai ales în comunicarea publică şi sunt considerate. Ele Ńin loc de cuvinte şi pot. .mişcările deictice. Wespi.Diversitatea lingvistică (ex. .: marea diversitate lingvistică a idiomurilor vorbite de unele triburi africane sau amerindiene generează spontan dialoguri gestuale) . . Emblemele sunt asemănătoare gesturilor substitutive din clasificarea germanului H. mai întâi cu ajutorul degetelor.Relatând un accident rutier. Aşa se întâmplă când se împiedică recurgerea la cuvânt: .ideografele. în locul teatrului vorbit. Ilustratorii îndeplinesc deopotrivă funcŃia de însoŃire (a discursului verbal) şi de completare din clasificarea germanului H.: pantomima. c) Kinetografele = descriu o acŃiune sau o mişcare corporală pe care emiŃătorul consideră insuficient să o redea numai prin cuvinte.Un tabu religios (ex. a unei demonstraŃii. şi nu numai acolo). populaŃia Aranda din Australia utilizează peste 500 de mişcări semnificative. au caracter universal. iar o parte dintre ei sunt reacŃii gestuale înăscute şi.Suprapunerea unui bruiaj foarte puternic. în fine. După Paul Ekman şi Wallace V. a) Bastoanele = mişcări verticale ale mâinii cu scopul de a accentua anumite cuvinte şi pentru a atrage atenŃia ascultătorului asupra elementelor esenŃiale ale discursului. Wespi. . în genere.mişcările spaŃiale.pictografele. Ilustratorii au un caracter mai puŃin arbitrar decât emblemele.: practicată în învăŃământ. .O convenŃie artistică (ex.mişcările ritmice.: dacă locuim într-un oraş vizitat de mulŃi străini. la nevoie. . Friesen există 8 (opt) tipuri principale de ilustratori: . Exemple: . de multe ori îi explicăm prin gesturi cum se ajunge într-un anumit loc). pentru a zugrăvi mai convingător scena. drept indicii ale agresivităŃii şi dorinŃei de dominare. mişcarea gândului propriu. prin gesturi ample ale braŃelor şi înclinări ale părŃii superioare a corpului).Cazul surdomuŃilor. .

descriu raporturile de poziŃie dintre obiectele sau persoanele despre care se vorbeşte. Însă tabuul gestual nu este suficient de puternic pentru a bloca total mişcarea deictică sau este preluată de alte componente corporale sau fizionomice. O propoziŃie ca: „M-a tocat. vom face probabil gesturi care să transpună în termeni spaŃiali mersul în etape al consideraŃiilor respective. controlează şi întreŃin comunicarea. recurgerea la ele este limitată de reguli de politeŃe (ex.: mişcarea deictică a privirii). al cenzurii sociale. . exteriorizarea liberă a emoŃiilor este adeseori îngrădită de o dublă cenzură: socială şi personală. încorporări gestuale ale unor evenimente din planul gândirii. locuri. îl poate determina pe vorbitor să îşi reconsidere total strategia discursivă. având întipărită pe faŃă o expresie de amărăciune. cu degetele strânse şi îndreptate în jos ca pliscul unei ciocănitori. Exemple: 15 . mărunt” poate fi însoŃită de un gest rapid şi repetat al mâinii. 3.). g) Mişcările ritmice = reproduc cadenŃa unei acŃiuni.O grimasă abia perceptibilă. Aceste gesturi îl asigură pe receptor despre continuitatea comunicării.Semnul crucii însoŃit de formula sacramentală este tot un illustrator emblematic. Când se referă la persoane. Când însoŃeşte însă strigătul de biruinŃă. gesturi de disperare etc.Omul abătut merge cu umerii căzuŃi şi capul plecat.Urmărind pas cu pas desfăşurarea logică a unei demonstraŃii. h) Ilustratorii emblematici = sunt embleme utilizate în prezenŃa cuvântului căruia i se substituie în mod normal. Exemplu: .: încă din primii ani de viaŃă suntem învăŃaŃi să nu arătăm cu degetul). f) Mişcările spaŃiale = subcategorie distinctă de ilustratori. Din acest motiv. Exemple: . exprimând nemulŃumirea sau îndoiala. personae. Exemple: . nici o societate nu şi-a încurajat vreodată membrii să-şi manifeste durerile în public (hohote de plâns. În primul caz. aceeaşi mişcare este un illustrator emblematic. în funcŃie de reacŃiile interlocutorului. 4. . Gestul este o emblemă atâta timp cât cuvântul “victorie” nu este rostit. uite-aşa. Însă. .Exemple: . Mişcările afective = comunică stările sufleteşti prin care trece emiŃătorul. care o rafinează.Degetele arătător şi mijlociu dispuse în formă de V reprezintă de peste 50 de ani semnul victoriei (a fost folosit prima dată cu acest înŃeles de Winston Churchill). Gesturile de reglaj = dirijează. cu atât gradele de libertate ale manifestării publice a sentimentelor sunt mai reduse. mişcările deictice produc iritare din partea celor vizaŃi. iar pe emiŃător să-şi ajusteze. dându-i o aparenŃă mai puŃin agresivă (ex. Cu cât o cultură este mai veche şi guvernată de reguli mai stricte. e) Mişcările deictice = indică obiecte. prin feed-back. parametrii enunŃării.Cursurile universitare sunt mai întotdeauna însoŃite de ideografe.Confirmarea „din cap” cu care îi sunt întâmpinate vorbele îl încurajează pe emiŃător.

.exagerarea reacŃiei. În cel de-al doilea caz. Se cunosc 3 (trei) tipuri de adaptori: . .În cazul şantajului sentimental.mimarea reacŃiei contrare.Unele persoane simulează reacŃiile pentru a-i menaja pe ceilalŃi. Exagerarea reacŃiei mimico-gestuale = folosirea exagerată a mimicii şi a gesturilor pentru a şantaja sau a seduce. cel al cenzurii personale. informaŃia afectivă îmbracă. în practica anchetelor se procedează la plasarea subiectului pe un scaun în centrul unei încăperi bine luminate. expresiile faciale micromomentane (reacŃii afective de durată extrem de mică) pot fi decodificate în urma filmării anchetei. - 16 . amintim: femeia care vrea să cucerească un bărbat.Membrilor unor societăŃi caracterizate printr-o codificare comportamentală mai redusă le sunt îngăduite mult mai multe manifestări afective. Inhibarea reacŃiei = blocarea pornirii de a-Ńi dezvălui stările lăuntrice. . necontrafăcută.HoŃul prins şi adus la audierile PoliŃiei etc. Ne putem controla. Mimarea reacŃiei contrare = simularea stării contrare poate avea la bază delicateŃea sau orgoliul. Exemplu: . Nici controlul facial nu poate fi perfect.ReprezentanŃilor aristocraŃiei britanice sau nipone le sunt îngăduite mult mai puŃine exteriorizări ale unor sentimente.alter-adaptorii. modalitatea cea mai răspândită de ascundere a reacŃiilor emoŃionale. să ne dăm în vileag prin indicatori corporali rămaşi nesupravegheaŃi.În cazul mijloacelor de seducŃie. 5. Cunoaşterea înŃelesurilor diferitelor mişcări afective datorează enorm experienŃei multimilenare a artelor spectacolului.Alte reacŃii de simulare sunt manifestările de mândrie ale celui care nu suportă să fie compătimit. . ne prefacem mai supăraŃi decât suntem. Nu întâmplător.Jucătorul de pocher. cât şi în absenŃa observatorilor. pentru a nu-i afecta. Din acest punct de vedere. grija faŃă de cel de lângă tine sau teama de autodemascare pot sta la baza iniŃiativelor individuale de falsificare a informaŃiei afective.inhibarea reacŃiei. de regulă. În anumite cazuri. Un receptor uman bine antrenat ar putea sesiza micromomentele care reprezintă reacŃia sinceră. Nu toŃi parametrii fizici sunt la fel de uşor de stăpânit. teatrul a reprezentat un veritabil laborator de cercetare a gestualităŃii. În atare situaŃii. muşchii feŃei şi. subalternul dornic să „se bage pe sub pielea” şefului sau cel care râde cu o poftă exagerată la glumele de valoare îndoielnică ale şefului. de pildă. în acelaŃi timp. . . 3 (trei) forme diferite: . Adaptorii = clasa de gesturi cel mai puŃin legată de comunicare include mişcările ce răspund unor necesităŃi umane şi pot fi efectuate atât în prezenŃa. pentru a impresiona pe cineva căruia îi pasă de noi. dar şi a comunicării interumane în general. Exemple: . Exemple: .

Aranjarea cravatei la bărbatul care intenŃionează să abordeze o femee. torsul drept). .mişcările specifice oricărei alte munci manuale. b) Auto-adaptorii = se referă la nevoile propriului nostru trup. satisfacerea trebuinŃelor de îngrijire. Cercetătorul A. de îndemânare sau de entuziasmal acŃiunii emiŃătorului.măturatul. fără ca acesta să fi dorit să ne transmită mesajele respective. şi nu numai. . .utilizarea tastelor calculatorului. cu buzele umezite. Exemple: . a) Alter-adaptorii = gesturi de manipulare a obiectelor într-un scop practice. ci încercăm să frecăm pielea printr-o mişcare cât mai puŃin perceptibilă.E. similare comportamentului „de toaletă”.auto-adaptorii.Mângâierea cu mâinile a propriului corp. Regulile vieŃii sociale limitează drastic sau interzice manifestarea în public a manifestărilor auto-adaptative. nu şi de semnale. . Ele pot transmite informaŃii despre cel care le săvârşeşte numai în calitate de indicii. curăŃenie sau orice alte necesităŃi trupeşti. . Gesturile din familia alter-adaptorilor dobândesc valoare comunicativă atunci când sunt efectuate în scop didactic („Iată. . aruncarea capului pe spate.adaptorii obiectuali.Posturi prezente în atitudini preparatorii similare curtării (Ńinuta încordată. aşa se mânuieşte acest obiect”).În prezenŃa unor persoane străine. . scoaterea şi introducerea periodică a piciorului în pantof sunt numai câteva dintre gesturile cu conotaŃie erotică specific feminine. . . . . 17 . cu mâinile în şolduri sau în buzunarele pantalonilor.Evităm pieptănatul sau alte gesturi de toaletă în prezenŃa unor persoane străine.Dacă simŃim o mâncărime insuportabilă nu ne scărpinăm cu toată puterea.Privirea laterală („cu coada ochiului”).Încercarea unei naive supradimensionări. gura întredeschisă. expunerea încheieturii mâinii. Schefler a demonstrat însă că aceleaşi manifestări pot fi lipsite de implicaŃii de ordin sexual atunci când autorii lor sunt persoane chemate să participe la o acŃiune comună. pot transmite şi un mesaj de ordin sexual: Exemple: . .cusutul.Apropierea interlocutorilor unii de alŃii.Gesturi legate de aranjarea părului şi a îmbrăcăminŃii. Putem astfel să deducem din ele nivelul de competenŃă.. legănarea şoldurilor. poziŃia picior peste picior cu încrucişarea foarte sus a picioarelor. Exemple: .Încrucişarea foarte sus a picioarelor (în cazul femeilor) etc. ne suflăm nasul mai discret decât în singurătate. prin umflarea pieptului.Contactul mai intens al privirilor. . Gesturile de toaletă. Exemple: .Punerea în ordine a părului sau a cutelor rochiei la femeia care doreşte să placă unui bărbat. .

postúri comunicative. întăresc motivaŃia socială.gesturi convenŃionale. 3. cel care întreabă îşi încheie replica pe un ton mai înalt şi. efectuate deliberat.Sugerea cozii pixului. şirag de pietre şlefuite ş. . Ele constituie dovezi ale disponibilităŃii de a colabora. cu intenŃia expresă de a comunica. ale interesului faŃă de un proiect comun al grupului. O altă clasificare mai nouă a gesturilor aparŃine cercetătorilor americani Richard Epstein şi Alex Raffi: .În toate cazurile de mai sus semnificaŃia este cu totul diferită de cea obişnuită.marcatori ai discursului verbal 1. Marcatori ai discursului verbal Marcatorii reglează procesul comunicării.). 4. dar nu în scopul căruia îi sunt destinate acestea.gesturi ilustrative. Gesturi convenŃionale Gesturile convenŃionale sunt mişcări simbolice. Se suprapun într-o anumită măsură peste „ilustratorii” definiŃi de Ekman şi Friesen. breloc cu chei. pachet de Ńigări. Corespund parŃial „emblemelor” din clasificarea lui Ekman şi Friesen. 18 . activează atenŃia. nu sunt adoptate cu scopul de a comunica. 2. Exemple: .Lovirea repetată a pixului de masă. .a. Problema caracterului universal sau nu al acestor gesturi este încă motiv de dispută între specialişti. de obicei. concomitent. . c) Adaptorii obiectuali = gesturi care fac uz de obiecte. . dar au înŃelesuri perceptibile pentru un eventual observator. . . Postúri comunicative Postúrile comunicative nu presupun mişcare şi. Exemple: . contribuie la creşterea creativităŃii participanŃilor.Jocul cu un obiect aflat la îndemână (pipă. .într-un dialog. Aceste gesturi nu recurg la obiecte şi sunt recunoscute de membrii comunităŃii respective chiar dacă aceştia nu obişnuiesc să le efectueze la rândul lor. Gesturi ilustrative Gesturile ilustrative sunt mişcări nestandardizate cu ajutorul cărora însoŃim cuvintele şi le completăm înŃelesul. Expresii stilizate ale emoŃiilor Expresiile stilizate ale emoŃiilor sunt definite drept modalităŃi standardizate de a exterioriza stări sufleteşti ce pot fi folosite pentru a comunica.expresii stilizate ale emoŃiilor.indică partenerului de dialog când este momentul să intervină. 5. ridică uşor capul cu privirea îndreptată către interlocutor spre a-i da de înŃeles că acesta este invitat să ia cuvântul. dar adeseori nu implică această intenŃie.

sugerând o pupilă. de sfidare sau ca o invitaŃie de natură sexuală. iar cel interior are suprafaŃa înnegrită. surpriză. asociată cu ridicarea pomeŃilor şi micşorarea ochilor apare deopotrivă în cazul râsului. se constată că persoanele cărora li se prezintă alăturat două asemenea desene 19 . . sperietură sau chiar frică.coborârea sprâncenelor.picioarele. Exemple: .capul. . . .ochii. Ochii Ochii dispun de posibilităŃi de comunicare practic nelimitate.cutele orizontale se asociază cu deschiderea largă a ochilor.o privire insistentă adresată unei persoane necunoscute poate fi interpretată ca un act de agresiune. De aceea sunt necesare precauŃii în utilizarea acesteia. . Fruntea Fruntea poate exprima diferite stări de spirit. . Prezentăm şi experimente semnificative care demonstreză cât de puternic ne impresionează până şi formele care se aseamănă vag cu conturul ochilor: .gura. Sprâncenele Sprâncenele sunt un element extrem de mobil al fizionomiei. . sau chiar mânie şi furie.când cele două tipuri de reacŃie se combină. dar niciodată nu îl lasă indiferent pe cel privit.fruntea. prin mobilizarea unor muşchi ce dau naştere la cute cu diverse orientări: . . o atitudine critică. de nemulŃumire.salutul prin ridicarea sprâncenelor este unul dintre semnalele cele mai răspândite din lume. Ca „fereastră a sufletului”. . 2.nasul. . semn de mirare.cutele verticale indică un nivel ridicat de concentrare. figura denotă derută.ridicarea ambelor sprâncene exprimă mirare.sprâncenele.degetele. 3. Exemplu: . . ochii au rolul de a asigura comunicarea afectivă dintre oameni. 1.Clasificarea manifestărilor kinezice se poate face şi în funcŃie de ce parte a corpului este implicată în transmiterea informaŃiei respective: .dacă pe o foaie de hârtie sunt reprezentate două cercuri concentrice.mâinile. ca o formă de reproş. Cercetătorii au descoperit peste 40 de poziŃii diferite. neînŃelegere a situaŃiei. . incapacitate de a face faŃă unei sarcini sau de a găsi o soluŃie unei probleme de moment. Impactul privirii este foarte puternic. al plânsului şi al exprimării dispreŃului.ridicarea unei singure sprâncene exprimă atitudinea critică sau dispreŃul. .

ascultătorul priveşte mai puŃin decât vorbitorul. când obiceiul a fost reluat. candidaŃii la un anumit post pot fi testaŃi cu ajutorul pupilometrului pentru a li se detecta reacŃiile afective cele mai intime la întrebările ce li se pun. ca să poată sesiza toate reacŃiile faciale ale acestuia şi să se poată adapta la situaŃie în timp util. simpatie sau dragoste faŃă de partenerul de dialog. În schimb subordonatul. iar femeile vorbesc adesea despre atractivitatea bărbaŃilor cu ochii mari.subiecŃii cărora li se cere să reŃină figurile unor persoane prezente într-o fotografie de grup le recunosc cu precădere pe cele care în momentul când au fost fotografiate priveau către obiectiv şi ca atare ochii lor erau vizibili în fotografie.atunci când există o diferenŃă sensibilă de statut social situaŃia se inversează: şeful care îşi cheamă subalternul la raport se preface că are de lucru şi răsfoieşte diverse hârtii fără importanŃă tocmai pentru a evita să îşi privească interlocutorul. când interlocutorul ne este antipatic. . un stimulent pentru creşterea dimensiunilor propriei pupile (obs: Curtezanele Romei antice îşi picurau în ochi atropină pentru a obŃine o mărire artificială a pupilei.în cazul îndrăgostiŃilor.dacă albii le impun copiilor să îi privească în ochi. .scade atunci când acesta ne trezeşte afecte negative.creşte când nutrim interes. iniŃiată de de psihologul Ekhard Hess). SuperstiŃiile legate de efectele deochiului. Tocmai de teama acestei forŃe redutabile preferăm uneori să evităm contactul ocular cu semenii noştri: . .în cadrul interviurilor de angajare. Un indicator al sentimentelor care îi animă pe interlocutori este dimensiunea pupilei (există astăzi chiar o disciplină denumită „pupilometrie”. . la rasa neagră lucrurile se petrec invers. planta din care se extrăgea atropina. pentru a avea certitudinea că sunt ascultaŃi. El îi dă astfel de înŃeles că nu pune prea mult preŃ pe spusele lui. ceea ce pare să contribuie la sentimentele pozitive pe care aceştia le trezesc celor mai mulŃi dintre noi. stă cu ochii Ńintă la şeful său. . . dovedindu-i astfel că îl ascultă cu atenŃie. mătrăguna.bărbaŃii mărturisesc că una dintre cele mai atrăgătoare trăsături fizice ale femeilor o reprezintă ochii mari. Strategia schimbului de priviri dezvăluie natura relaŃiei dintre interlocutori: .în cadrul rasei albe receptorul este cel care îl priveşte mai mult pe emiŃător. . îndepărtaŃi. sau când manifestăm aroganŃă faŃă de celălalt. când suntem nesiguri sau intimidaŃi. Începând din Renaştere. totodată. deşi în calitate de emiŃător ar trebui să îşi ferească privirea. când părinŃii le fac morală.reacŃionează printr-o dilatare a pupilei. 20 . precum şi succesele obŃinute de hipnotizatori subliniază şi ele puterea privirii. bebeluşii au ochii considerabil mai mari decât adulŃii. fiindcă părinŃii îşi învaŃă copiii de mici că privirea are un potenŃial agresiv şi le cer să stea cu ochii în pământ atunci când le fac morală. care: . s-a numit „atropina belladonna”). dilatarea pupilei partenerului / partenerei constituie un element de atracŃie şi.comparativ cu mărimea corpului lor. când resimŃim jenă sau ruşine. Exemple: .ne ferim privirea când relatăm întâmplări care ne dor. pe când cele cărora li se arată numai un desen sau trei nu au nici o reacŃie.

„strâmbatul din nas” exprimă o stare de nemulŃumire. ea constituind principalul mijloc de reglare a interacŃiunii. cu semnalarea existenŃei unui raport social de un tip anume. . Privirea joacă un rol determinant în realizarea feedback-ului. Pe ipoteze de acest gen se bazează „programarea neuro-lingvistică” (PNL). aversiune sau dezgust.Indicarea naturii relaŃiei. 4. . .recurgem la „privirea paralelă” dacă persoanele necunoscute se află chiar în faŃa ochilor noştri.Cererea de informaŃie. Dacă nu cunoaşte numele elevilor.încercăm să nu le privim. dacă spaŃiul nostru intim (0-45 cm) sau personal (45-125 cm) este invadat de persoane necunoscute. întrun loc aglomerat. ceea ce denotă că privirea este recunoscută drept echivalentă cu cuvântul. care simŃea în mai mare măsură nevoia reacŃiilor încurajatoare ale interlocutorului. selectarea vorbitorului poate fi făcută pe căi lingvistice sau prin orientarea deictică a privirii. dezagreabil. dar în alt context. Unii cercetători au pus acest fapt pe seama tendinŃei mai accentuate a femeilor de a-şi afişa emoŃiile. Iar de natura relaŃiei depinde şi amplasamentul punctului către care ne aŃintim privirea (în mijlocul frunŃii interlocutorului. realizează un contact vizual mai intens. Nu întâmplător vorbim despre: - 21 . aceasta presupune că persoana încearcă să îşi amintească o imagine din trecut.dacă cineva priveşte către stânga sus. După Mark Knapp. dimpotrivă. . iar alŃi cercetători. îl consideră o consecinŃă istorică a condiŃionării şi îngrădirii libertăŃii femeii. Expresia gurii închise. indiferent de sexul interlocutorului.Informarea altor persoane că pot vorbi. funcŃiile mai importante ale comunicării vizuale ar fi în număr de patru: . -Compensarea distanŃei fizice. Orientarea şi durata acesteia se pot asocia cu interesul sau ostilitatea.dacă priveşte către drepta sus construieşte mental o imagine nouă. tehnică elaborată de cercetătorii Richard Bandler şi John Grinder în vederea îmbunătăŃirii performanŃelor persuasive şi manipulatorii ale comunicatorilor. ne face să ne simŃim mai apropiaŃi de el. Aceasta din urmă ne interesează în acest context. între ochi şi gură sau între bărbie şi zona coapselor). . printre care şi Evan Marshall. cu dragostea sau ura. profesorul poate folosi curent procedeul de a le da cuvântul „din ochi”.încreŃirea nasului exprimă neplăcere. Nasul .dacă priveşte către dreapta jos trăieşte un sentiment inedit. Astfel: . . de regulă. corespunde unor situaŃii diferite. . Femeile. Sentimentele pozitive sau negative sunt transmise prin intermediul privirii. excitare senzuală. .nările mărite exprimă mânie. 5. asemănătoare poziŃiei când ne confruntăm cu un gust plăcut sau. Într-o comunicare de grup. Interceptarea privirii cuiva aflat la distanŃă. Gura Putem fi consideraŃi „gură cască” când Ńinem gura mereu întredeschisă.dacă priveşte către stânga jos înseamnă că se simte cuprins de nostalgie. Orientarea privirii dezvăluie atitudinea privitorului. Privirea instaurează aşadar şi o proxemică vizuală (deşi poate intra în contradicŃie cu proxemica corporală).

orientarea în sus a palmelor indică bunăvoinŃă. Înclinarea capului spre stânga (precizăm că emisfera stângă este responsabilă cu procesele logice. . . Mâinile .siguranŃa de sine. de analiză „la rece” a datelor realităŃii) denotă: . dorinŃa de a Ńine situaŃia sub control. . . de regulă. modestie. . subordonarea.un râs chicotit în „i”.. .folosirea ambelor mâini este specific celor care comunică cu pasiune. Specialiştii clasifică râsul în funcŃie de vocala dominantă: . . cumpătare şi obiectivitate.persoana care zâmbeşte „amar”. respingerea. expresie a unei frici intense. Capul Capul Ńinut plecat exprimă: .existenŃa unui sentiment de simpatie faŃă de interlocutor. gânduri prieteneşti. lipsiŃi de ascunzişuri.spirit critic. dorinŃa de pace. lipsă de elan sau de voinŃă. .mâinile Ńinute în poziŃie verticală cu palmele înainte exprimă refuzul.persoana care zâmbeşte „dulce”. 8. chiar cu forŃa. . . renunŃarea la voinŃa proprie. 7. care presupune şi o emisie sonoră. autoritate.orientarea în jos a palmelor indică voinŃă de afirmare. . ele încearcă să impresioneze.un râs şmecheresc în „e” al celor ce se bucură de paguba sau necazul semenilor. . Degetele Degetul mare: . renunŃarea. . Tipologia zâmbetului a fost descris de către Paul Ekman care a prezentat 18 dintre ele. denumit şi „râsul în pumni”.în cadrul salutului este un semn de bunăvoinŃă.cineva cu figura „acră”.utilizarea unei singure mâini este suficientă pentru sublinierea unui mesaj.un râs în „u”.mâinile Ńinute în poziŃie verticală cu palmele şi degetul mare îndreptat spre corp exprimă preocuparea pentru propria persoană. 22 . . Forma extremă a zâmbetului este râsul.când mâinile sunt fluturate amplu prin faŃa interlocutorului. 6. .există un râs în „a” al oamenilor sinceri.infatuare. Înclinarea capului către dreapta (precizăm că emisfera stângă este responsabilă cu procesele afective) dezvăluie: . desnădejde. . Capul înălŃat exprimă: . ele exprimă mai multă reŃinere.scepticism.aroganŃă.semnifică. sugerează supunerea.descurajare. . forŃa de dominare.cu cât mişcările mâinilor au loc mai aproape de corp. să impună atenŃia.un râs în „o” al individului care a avut o păŃanie neplăcută.

dorinŃa de a sta comod se realizează prin poziŃia şezând cu coapsele îndepărtate (în public de regulă femeile se feresc de o atare postură).timiditatea sau nesiguranŃa se exprimă prin lipirea genunchilor. Picioarele Deoarece picioarele sunt plasate cel mai departe de creier. de regulă.în colaborare cu degetul mare sugerează agresivitatea (deoarece se aseamănă cu un pistol). .în cursul luptelor de gladiatori.când este ascuns în podul palmei. liniştea se exprimă prin întinderea picioarelor. intolerantă se exprimă prin apucarea cu mâinile a piciorului orizontal de la poziŃia picior peste picior. când este ridicat exprimă satisfacŃia şi poate fi un semn de încurajare.uşor curbat serveşte la invitarea cuiva de a se apropia. cu unul dintre picioare în poziŃie orizontală.când îl Ńinem drept şi cu intenŃia chiar de a-l atinge pe interlocutor.pregătirea pentru acŃiune se exprimă prin poziŃia persoanei care stă pe un scaun cu genunchii mult îndoiŃi. de regulă. . indică direcŃia. Degetul mic: .este. . el arăta că gladiatorul este graŃiat.când îl retragem în podul palmei. el indică o voinŃă slabă. .informează. Degetul arătător: .îndreptat către un adversar devine acuzator.s-a specializat în ultimul timp în exprimarea unor de semnificaŃii obscene. pasiv şi se asociază cu interioritatea. . se pare că ele sunt şi cel mai puŃin controlate în mod conştient. concomitent cu înclinarea în faŃă a trunchiului.îndreptat către un adversar şi în mişcare repetată devine ameninŃător. De aceea poziŃiile şi mişcările lor exprimă mai bine starea sufletească a individului: .funcŃionează ca un substitut de săgeată.dorinŃa de a trece imediat la acŃiune se exprimă prin apucarea genunchilor cu mâinile. . . iubire. . . . . iar în jos că acesta trebuia să fie executat.ridicat în sus şi balansat exprimă negaŃia. .) se exprimă ancorându-ne de scaun prin împletirea picioarelor noastre pe după picioarele scaunului. cu sentimentele intime (nu întâmplător logodnicii şi soŃii poartă verighetele pe inelar).relaxarea. el semnifică amiciŃie.refuzul de a conversa a femeilor se exprimă prin poziŃia strânsă picior peste picior.atitudinea rigidă. . .funcŃia de barieră a picioarelor se realizează în poziŃia picior peste picior. Degetul mijlociu: . prietenie.conservarea unei poziŃii (situaŃii. simultan cu încrucişarea braŃelor. împăraŃii romani îşi făceau cunoscută voinŃa prin expunerea gegetului mare: orientat în sus. - 23 . despre calitatea relaŃiei cu interlocutorul. Degetul inelar: . negocieri etc. . . o urare de succes. el semnifică dorinŃa de întrerupere a relaŃiei. 9. . refuzul.dacă se bate cu el în tăblia mesei (tablei) atrage atenŃia interlocutorului (auditoriului).

ExperienŃa anterioară influenŃează acceptarea sau respingerea atingerii celuilalt (în familiile în care contactul fizic este frecvent.Intensitatea atingerii. de profesor. 2. . În procesul de socializare a copiilor. dând mâna cu mirele şi încercând să facă acelaşi lucru şi cu mireasa. reprimarea unei atitudini negative la bărbaŃi se exprimă prin încrucişarea gleznelor. .statusul interlocutorilor.Modul atingerii (de a da mâna. ca tip de limbaj nonverbal. După ceremonie. Aceasta s-a retras câŃiva paşi. . 9. deoarece în cultura islamică este interzisă atingerea femeilor de către persoane străine. Atingerile primesc semnificaŃii diferite în funcŃie de situaŃia de comunicare şi de starea psihică. 7. a bate pe umăr etc. Astfel. cultural.Tipul atingerii.În 2003.: situaŃia persoanelor infectate cu HIV). Exemple: . la căsătoria fiului prim-ministrului Turciei. studiile consacrate comunicării tactile au evidenŃiat că: 1. 4. de iubit). În cazul unor boli contagioase şi de situaŃii de izolare. Localizarea atingerii este determinată cultural. Comunicarea tactilă este reglementată social. Tema IV COMUNICAREA TACTILĂ MODUL DE MANIFESTARE AL COMUNICĂRII TACTILE Comunicarea tactilă. 3. a lua de braŃ. neatingerea corpului induce un stigmat (ex. atât la locul de muncă. 24 . de prieten.vârstă. dar femeile preiau iniŃiativa îmbrăŃişărilor mult mai des. atingerea este mai uşor acceptată şi în context extra-familial). BărbaŃii ating femeile mai mult decât femeile bărbaŃii. 6.FrecvenŃa atingerii. 8.- timiditatea şi sentimentul de frustrare la femei se exprimă prin împletirea gambelor. 5. Durata atingerii influenŃează semnificaŃia acordată. contextual.tipul de relaŃie instituită între interlocutori. . femeile de culoare comunică tactil de două ori mai mult decât cele albe. Modul în care percepem relaŃia cu celălalt afectează decodificarea atingerii (în calitate de tată. . contactul tactil dintre mamă şi copilul nou-născut se realizează încă din primele momente de viaŃă ale acestuia.normele care reglementează relaŃia. acesta i-a felicitat pe tinerii căsătoriŃi. . se manifestă prin: .) ParticularităŃile acestui tip de limbaj nonverbal sunt dependente în mare măsură de: . cât şi în relaŃia de cuplu. a fost invitat de onoare şi Silvio Berlusconi. a îmbrăŃişa.

10. La strângerea mâinii se a daugă de multe ori şi alte semnale: .relaŃiile dintre persoane. acesta. dar dacă ar încerca să facă acelaşi lucru superiorului său. . căutând să o conducă pe regină (se numeşte „gest de ghidaj”). Când sunt laolaltă mai multe persoane. Există reguli culturale şi sociale care reglementează acest tip de comunicare: .atingerea şi altor zone ale corpului decât mâinile (antebraŃ. la invitaŃia lui Jacques Chirac. În Ńările europene. În Coreea.zâmbetul. se consideră că persoana în cauză nu a fost deplin socializată.În 2004. 1993) apreciază că poziŃia palmei îndreptată în sus sau în jos când întindem mâna pentru salut transmite informaŃii despre atitudinea noastră faŃă de celălalt: . mâinile se strâng pe rând: doamnele între ele. Dacă se încalcă aceste norme.identitatea persoanei.contactul vizual prelungit. persoanele mai în vârstă şi doamnele.. zona capului este sacră. În cadrul aceleiaşi culturi există diferite moduri de a întinde şi de a strânge mâna. Strângerea mâinii Ca salut sau gest de despărŃire. domnii între ei. 25 . transmiŃându-se astfel informaŃii despre: .apropierea spaŃială. iniŃiază salutul prin întinderea mâinii persoanele cu status social superior. . regina Marii Britanii a făcut o vizită în FranŃa.dominare (când se întinde mâna cu palma în jos). într-un moment de curtoazie a atins cu măna umerii acesteia.cine întinde primul mâna. . .sentimentele persoanelor care se salută. deoarece regina nu poate fi atinsă. . ar reacŃiona negativ).: un subaltern acceptă ca şeful lui să pună braŃul pe umerii lui. . strângerea mâinii este un tip de comunicare tactilă puternic socializată.în ce ordine se strâng mâinile. În momentul ceremoniei. de neatins. Australianul Allan Pease („Limbajul trupului”. . Persoanele cu status social asimetric au comportamente diferite în cazul comunicării tactile şi. DIFERENłE CULTURALE ÎN COMUNICAREA TACTILĂ În Tailanda. persoanele cu status social superior sunt cele care iniŃiază cel mai adesea comunicarea tactilă (ex. CELE MAI FRECVENTE TIPURI DE COMUNICARE TACTILĂ Desmond Morris (1977/1986) a descris cele mai frecvente tipuri de comunicare tactilă: 1.cum se salută prin strângerea mâinii. În Japonia. Presa britanică s-a scandalizat. umeri). doamnele şi domnii. probabil. La eschimoşi ceremonia salutului se exprimă cu o uşoară lovitură pe umăr. de regulă. tinerilor nu le este permis să atingă umerii celor în vârstă. înclinarea capului înlocuieşte strângerea mâinii ca salut.

apucarea umărului. copiii învaŃă să plece privirea.apucarea braŃului. ori necunoaşterea normelor sociale. . provenind din practica primitivă de hrănire a copiilor prin introducerea în gura acestora a alimentelor mestecate de mamă. . Pentru îndrăgostiŃi.supunere sau acceptarea superiorităŃii (când se întinde mâna cu palma în sus).în culturile nord-americană şi europeană.la tinereŃe. . Astăzi. de rugă chiar. consemnează faptul că pentru unele populaŃii primitive. . Sărutarea mâinii Ca formă de salut.„menghină” – trădează ori o fire agresivă.în India sai Thailanda. în anumite Ńări şi straturi sociale. .„peşte mort” – provoacă o senzaŃie neplăcută şi constituie un indiciu al deficitului de energie. în lucrarea „Obârşia lucrurilor” (1955/1958).egalitate. sărutul pe gură. de exemplu indienii miskito din Honduras.Eschimoşii şi vechile populaŃii din Samoa şi Insulele Filipine se salutau atingându-şi nasurile. partenerii de cuplu abia dacă îşi ating o fracŃiune de secundă buzele. . 3. bun prieten.apucarea încheieturii mâinii. să adopte o poziŃie de supunere. Strângerea mâinii transmite voluntar sau involuntar informaŃii psiho-sociale şi culturale: . Sărutul pe gură Etnologul german Iulius E. 2. Alte maniere de salut: . . .PopulaŃia maori din Noua zeelandă exprimă şi azi bucuria reîntâlnirii celor dragi frecându-şi nasurile. să se încline în faŃa celuilalt. exprimă dorinŃa celui ce iniŃiază gestul de a fi considerat un om onest. sărutarea mâinii a fost practicată în anumite perioade istorice.la vârsta a treia. Tot cercetătorul australian descrie şi câteva moduri (maniere) de a strânge mâna şi semnificaŃia acestora: . . sărutul pe gură (răspândit în Ńările nord-americane şi cele europene) este privit ca o formă mai uşoară a canibalismului Etologii includ sărutul pe gură în categoria „gesturilor-relicvă”. Lips. . - 26 . copiii sunt învăŃaŃi să-i privească în ochi pe cei cu care dau mâna.apucarea cotului.apucarea vârfului degetelor. În ultimul timp sărutarea ambilor obraji a devenit o formă răspândită de salut. Fiecare vârstă are modul ei de a săruta: . demn de încredere. variat ca durată şi modalităŃi.„mănuşă” – denumită şi „strângerea de mână a politicienilor”. . reprezintă un semn de iubire cu conotaŃii sexuale. sărutarea mâinii se practică în raport cu unele persoane mai în vârstă şi în relaŃiile cu femeile (cu sau fără semnificaŃie sexuală). partenerii de cuplu îşi strivesc buzele minute în şir.

4. de genul „Fii atent !”. a pleoapei inferioare la extremitatea nazală a ei poate să însemne: . La fel. o insultă.„N-am vazut nimic rău”.sau chiar starea de sănătate psihică a persoanelor (ex. probabil. 2003) consideră că bărbaŃii îşi freacă ochii viguros şi că. Atingerea nasului cu degetele are semnificaŃii diferite în zone culturale diferite. În Columbia.situaŃia socială concretă (ex. Receptare şi responsabilitate”.în Italia. ceva de genul „Rămâne numai între noi !”.În anii 60` ai secolului XX a avut loc o aşa-zisă „revoluŃie sexuală”. Nasul simbolizează falusul. prin acest gest este arătată o persoană cu orientare sexuală diferită.atingerea nasului cu arătătorul şi cu degetul mijlociu depărtate în formă de V. de regulă. palma fiind îndreptată spre faŃa celui care face gestul constituie. ÎmbrăŃişarea trebuie examinată în funcŃie de: .tipul de cultură. Axtell (1991) arată că: . Autoatingerile După australianul Allan Pease. iar degetele depărtate.tot o insultă. . medicii lui au declarat că le era foarte greu să-l consulte). din această cauză. .dar şi „îndepărtarea inducerii în eroare. adesea încărcată şi cu semnificaŃie sexuală. . Americanul Charles U. în Ńări ca Mexic şi Arabia Saudită. cu aceeaşi simbolistică. . intenŃia de confidenŃialitate. frecarea ochiului. când. îndoiala sau minciuna pe care le vede”. nici să atingă pe cineva. iar femeile fac acest gest cu o mişcare tandră. . acelaşi gest transmite o avertizare prietenească. în mod obişnuit. îi lasă în jos când mint. 5. o constituie introducerea nasului în cercul format de arătător şi degetul mare. .în România. Unele atingeri ale nasului au o semnificaŃie universală: 27 .în Marea Britanie gestul de atingere laterală a nasului cu degetul arătător traduce. Prin acest gest o persoană evită să-şi privească în faŃă interlocutorul pe care îl minte. Americanul Rogers E. .: se spune despre Adolf Hitler că nu suferea nici să fie atins de o altă persoană.: îmbrăŃişarea partenerilor pe un ring de dans şi cea a fotbaliştilor pe stadion au semnificaŃii diferite). labiile. a lovi uşor şi repetat nasul cu degetul arătător are. semnificaŃia „Să-Ńi fie ruşine ! „. atingerea nasului (ca versiune deghizată a gestului de acoperire a gurii) semnifică încercarea subconştientă de oprire a cuvintelor mincinoase pe care o persoană începe să le rostească. Larson (în „Persuasiunea. se îmbrăŃişează. Se exprimă în acest fel bucuria revederii. ÎmbrăŃişările Când două persoane se întâlnesc după o perioadă de timp mai mare. sărutul pe gură a trecut din sfera privată în sfera publică. printre altele.

El semnifică „Ceva miroase urât”. Comunicarea tactilă reprezintă şi astăzi un liant social (ex. După Stanley Jones şi Elaine Yarbrough funcŃiile comunicării tactile sunt următoarele: a) Atingeri care transmit emoŃii pozitive: . Autoatingerea obrazului cu degetele constituie.rotirea în jurul nasului a cercului format din degetul mare şi arătător se întâlneşte numai în FranŃa şi semnifică dorinŃa sau invitaŃia de a consuma băuturi alcoolice. de asemenea. în timp ce degetele celelalte răsfirate freamătă parcă ar cânta la flaut. atingerea vârfului nasului cu degetul mare.acelaşi gest de mai sus în Germania transmite mesajul „Eşti nebun !”. adesea îşi atinge vârful nasului cu extremitatea degetului arătător. Cel mai adesea. Există şi autoatingeri ale nasului întâlnite numai în unele Ńări sau culturi (după Axtell): .gestul de autoatingere a nărilor cu vârful indexului şi al degetului mare. . i se trimitea celui faŃă de care teai angajat un fir de păr din mustaŃă.în Iran. .adultul care mângâie un copil înlăcrămat pentru a-l linişti.a duce degetul la tâmplă înseamnă „a gândi”. îmbrăŃişarea între îndrăgostiŃi. a duce arătătorul la mustaŃă echivalează cu „a bate obrazul”. La Hollywood. . . .mângâierea şoldului transmite un semnal sexual.se plimbă limba pe buze pentru că ne-ar plăcea să fim sărutaŃi etc. probabil doreşte sp fie mângâiat de altă persoană. răsucirea arătătorului în obraz este un gest prin care un macho semnalează apariŃia unei tinere foarte drăguŃe. . În unele culturi: . semnificând uşurinŃa de a face un anumit lucru se întâlneşte numai în FranŃa.- - după Axtell. 28 . mâinile ating celelalte zone ale corpului. . .şeful cate te bate pe umăr spre a te încuraja. pentru a întări cuvântul dat.dacă cineva îşi mângâie barba. când o persoană vorbeşte despre sine.: strângerea mâinii între cei care se întâlnesc. gesturi cu semnificaŃii diferite (după Axtell): . deoarece mustaŃa este semn de bărbăŃie. semnificând pecetluirea înŃelegerii.în Japonia. prin acest gest se exprimă o judecată de valoare. îmbrăŃişarea între mame şi copiii lor). Desmond Morris (1986) numeşte „auto-intim” acest tip de mişcare ce mimează inconştient contactul cu o altă persoană: .în trecut. tot gest universal este considerat de către Axtell strângerea nasului cu vârful degetelor mare şi arătător. .în Italia. Copii îşi dau astfel cu tifla. Paul Ekman (1977) observă că în interpretarea autoatingerilor trebuie avut în vedere ce părŃi ale corpului se ating. prieteni sau îndrăgostiŃi.mama care alăptează. în semn de batjocură.

bărbat-femeie etc.omul care îŃi strânge mâna cu căldură. b) Atingeri în joacă: . .participarea şi celeilalte mâini în sistem „mănuşă” sau de a strânge antebraŃul sau braŃul într-o poziŃie mai înaltă înseamnă apropriere. . .dezmierdarea. de egalitate. perspectivă care se concretizează întrun ansamblu de asemănări şi diferenŃe: ASEMĂNĂRI ÎNTRE COMUNICAREA NONVERBALĂ ŞI CEA VERBALĂ .ambele tipuri de comunicare (varbală şi nonverbală) se bazează pe un set de simboluri acceptate cultural.atingerea încheieturii ca să luăm pulsul.sărutarea mâinii. medic-pacient. . solidaritate sau compasiune. .strângerea mâinii în semn de salut poate îmbrăca atitudini diferite.atingerea frunŃii pentru a evalua temperatura unui bolnav.aceeaşi interpretare între cuplurile profesor-elev. dominare sau supunere. în funcŃie de poziŃia mâinii celui ce iniŃiază gestul de salut. de a atrage atenŃia interlocutorului: .pălmuirea în glumă. director-secretară.sărutul între îndrăgostiŃi care este controlat şi dirijat de femeie. de forŃa cu care se strânge mâna. .„Ńocăitul” buzelor practicate de regulă de femeile rujate.să ne privească. . . Tema V FUNCłIILE ŞI DISFUNCłIILE COMUNICĂRII NONVERBALE Un instrument util în încercarea de definire a comunicării nonverbale îl constituie raportarea la comunicarea verbală. e) Alte tipuri de atingeri: .să stea locului.să se dea la o parte.sărutarea picioarelor în Orient.sărutatul pe obraz. .susŃinerea unei persoane care urcă sau coboară dintr-un vehicul. Aceasta implică şi un statut diferit între oameni: . . poliŃistdelicvent. . d) Atingerea „rituală”: . dar gestul invers va fi privit ca un gest deplasat. .. . c) Atingeri „de control”. 29 . .muncitorul bătut pe umăr de patronul său se va simŃi flatat.scuturarea mânii.iubita sau soŃia care te sărută.

comunicarea nonverbală se realizează independent de cea verbală.comunicarea nonverbală este continuă. chiar dacă.FuncŃia de repetare a ceea ce a fost comunicat verbal. . Burgoon.FuncŃia de completare.. . Însă nu putem disocia semnele comportamentale de interacŃiunea verbală. sporind şansele de înŃelegere corectă a lui. funcŃiile exercitate de comunicarea nonverbală şi disfuncŃiile inerente sunt abordate în relaŃie cu indicii comunicării verbale. Exemplu: la întâlnirea cu un bun prieten.mesajele nonverbale au impact emoŃional mai puternic (diferenŃiaŃi. deschiderea braŃelor pentru îmbrăŃişare înlocuieşte cuvintele care ar exprima sentimentele de afecŃiune. Cercetătorii Judee K. Mesajele de repetare pot funcŃiona de sine stătător. personale. . semnificaŃiile primite fiind dependente reciproc. Substituirea presupune înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinaŃie de gesturi. în consecinŃă. Exemplu: întinderea mâinii în faŃă semnifică „stop”. iar funcŃiile trebuie analizate în parteneriat cu comunicarea verbală. Buller şi Gill Woodall (1996) atrag atenŃia asupra faptului că nu trebuie să acordăm comunicării nonverbale o poziŃie secundară. pe când comunicarea verbală este compusă din unităŃi segmentate (id est orice propoziŃie are un început şi un sfârşit bine delimitat). . fiind. de clarificare sau accentuare a ceea ce dorim să exprimăm. Exemplul 2: când discutăm cu un străin fără să cunoaştem foarte bine limba în care acesta vorbeşte. aceste funcŃii ar fi următoarele: . de auxiliar al comunicării verbale. . prezenŃa lacrimilor versus exprimarea verbală a stării „sunt trist”).de regulă.comunicarea nonverbală este învăŃată mai devreme decât cea verbală. cercetătorii consideră că. FUNCłIILE COMUNICĂRII NONVERBALE Dincolo de varietatea punctelor de vedere (pe care le vom aminti puŃin mai jos).ambele tipuri de comunicare (varbală şi nonverbală) sunt produse de indivizi şi implică mesaje subiective. semnificaŃiile ataşate indicilor verbali şi nonverbali corelează reciproc. Exemplul 1: aprecierea verbală poate fi însoŃită de o bătaie uşoară pe umăr. Altefel spus. ele adaugă „un ceva” în plus cuvintelor. Gesturile de ilustrare (ilustratorii) dublează prin repetare mesajul verbal. uneori. mai dificil de controlat. în sensul că mesajele de completare deşi relaŃionează cu repetarea.comunicarea nonverbală este guvernată de factori biologici. trebuie să analizăm care sunt intenŃiile. Prin urmare. motivele şi scopurile comunicării nonverbale. de regulă. .FuncŃia de substituire a ceea ce ar fi putut fi comunicat verbal. David B. DIFERENłE ÎNTRE COMUNICAREA NONVERBALĂ ŞI CEA VERBALĂ . 30 . de pildă.

dimpotrivă.Substituirea.înlocuirea (substituirea) mesajelor verbale. iar decizia îŃi probează abilităŃile de decodificare. .Completarea. . 31 . Să amintim în continuare (aşa cum am promis în pasajul anterior) câteva dintre funcŃiile comunicării nonverbale luate în considerare de autorii de referinŃă. . diminuarea celor spuse. Friesen sunt în număr de şase: . Buller şi W. Ne vom referi la funcŃiile identificate de următorii cercetători: . Exemplu: o faŃă posomorâtă ne transmite mesajul că persoana în cauză nu se simpte bine. . Friesen.Repetarea. id est punerea în evidenŃă a mesajelor verbale. însă indicii nonverbali demonstrează contrariul (mâinile îi tremură. . Burgoon. . . . . Exemplul 2: ne văităm că nu avem din ce trăi. .dublarea (redundanŃa) mesajelor verbale. DeVito. Exemplul 1: mişcarea capului pentru exprimarea acordului.Judee K. expresia facială poate arăta că nu ne-am supărat chiar foarte rău. . FuncŃiile comunicării nonverbale identificate de Paul Ekman şi Wallace V.Maurice Patterson. id est dublarea comunicării verbale.Joseph A. ridicăm braŃul şi arătăm pumnul. dar ne afişăm cu bijuterii sau haine scumpe.Paul Ekman şi Wallace V. Exemplul 1: spunem că ne bucurăm că ne-am întâlnit cu o persoană cunoscută.Contrazicerea. considerându-l veridic. Exemplul 1: spunem „da” şi dăm din cap de sus în jos şi de jos în sus.Accentuarea sau moderarea. David B. sunt transpirate şi clipeşte des).Paul Ekman.. Exemplul 2: când admonestăm un prieten. . în acest caz trebuie să decizi asupra cărui mesaj te opreşti.FuncŃia de regularizare (reglare). dar privim în altă parte când îi întindem mâna. Exemplul 2: tăcerea semnifică faptul că nu suntem pregătiŃi pentru a lua cuvântul. id est înlocuirea mesajelor verbale. Gill Woodall.Michael Argyle. ceea ce duce la o mai bună codificare a lor.amplificarea (complementaritatea) mesajelor verbale. Exemplul 2: spunem cuiva că adresa căutată este pe o stradă la dreapta şi în acelaşi timp arătăm cu mâna încotro să se îndrepte. Paul Ekman (1965) a identificat cinci funcŃii ale comunicării nonverbale: . id est transmiterea de semnale în opoziŃie cu mesajele verbale. id est colaborarea la transmiterea mesajelor verbale.FuncŃia de contradicŃie a mesajelor verbale Exemplu: interlocutorul susŃine verbal că este perfect calm. amplificarea sau. Exemplul 1: când scandăm sloganuri. aspect care ajută la clarificarea situaŃiei.

exprimarea emoŃiilor. . .facilitează satisfacerea unor obiective sau interese. . reglajul mesajelor verbale. . După Maurice Patterson (1991).exercită influenŃă. .controlează sentimentele. . ce roluri vor juca persoanele implicate în actul comunicării. . formarea primei impresii. .InfluenŃa socială.Exprimarea şi managementul emoŃiilor.- punerea în evidenŃă a mesajelor verbale.reflectă gradul de apropiere.Managementul impresiei.a accentua o anumită parte a mesajului verbal. Înaintea începerii comunicării propriu-zise. Această funcŃie se referă la modul de codificare şi de decodificare a mesajelor. id est rolul comunicării nonverbale în procesele de persuasiune. David B.Structurarea interacŃiunii.Managementul relaŃiei de comunicare. . plăcere / neplăcere etc. . Michael Argyle (1975) ia în considerare patru funcŃii ale comunicării nonverbale: .gestionează interacŃiunile. comunicarea nonverbală îndeplineşte şase funcŃii: . . . pentru a atrage atenŃia). .prezentarea personalităŃii.Înşelarea şi suspiciunea de înşelare. Joseph A. .a regla transmiterea mesajelor verbale. .a contrazice în mod deliberat mesajul verbal.a întări tonul general sau atitudinea transmisă prin mesajul verbal.Formarea impresiei. .transmiterea atitudinilor interpersonale (dominanŃă / supunere. indicând cum se va desfăşura comunicarea. serveşte drept ghid implicit pentru desfăşurarea acesteia. . DeVito (1983) apelează la verbe pentru a analiza cele şase funcŃii ale limbajului corpului: .).Identificarea sau proiectarea identităŃii sinelui. . .Managementul conversaŃiei. 32 . Judee K. Burgoon.a repeta ce s-a spus verbal. transmiterea unor semnale opuse (contrazicerea) celor transmise verbal.acompanierea vorbirii (ca feedback. .transmite informaŃii. Buller şi W. Este modul în care sunt percepute persoanele după comportamentul lor nonverbal. Gill Woodall (1989) au în vedere nouă funcŃii: .

la: armonia feŃei. ARMONIA FEłEI Armonia feŃei. împiedică de multe ori mesajul. iar gesturile şi atitudinile sunt primele percepute de interlocutor sau de auditoriu. . DISFUNCłIILE COMUNICĂRII NONVERBALE Marea majoritate a cercetătorilor au identificat doar două discfuncŃii: . Tema VI PREZENłA PERSONALĂ INTRODUCERE PrezenŃa personală se referă. dar de asemenea poate întrerupe comunicarea. structura / forma corpului (atractivitatea fizică).Limbajul nonverbal susŃine. mimica sau postura de închidere marchează ruptura în comunicare. Exemplul 2: gesturile de ilustrare sporesc uneori redundanŃa. vestimentaŃie. iar interlocutorul îşi astupă urechile cu mâinile. poziŃie ce traduce dezinteres sau absenŃă. . Exemplul 1: cineva vorbeşte. miros. o ruptură a contactului stabilit. id est interesul pentru ceea ce se spune trece în plan secund. parazitând mesajul.în conferirea unui anumit grad de încredere. Exemplul 2: jocul cu ochelarii indică o schimbare. surâsul. ridicarea privirii înspre tavan. „îhî”-urile segmentează mesajul. „aha”-urile. anumite gesturi de deschidere ale mâinii asigură şi menŃin contactul. de regulă. Exemplul 4: „ooo”-urile.- a înlocui unele cuvinte sau mesaje verbale.Limbajul nonverbal parazitează mesajul. dimpotrivă.în alegerea partenerilor de comunicare în situaŃii punctuale. 33 . .în alegerea partenerilor de viaŃă. ImportanŃa prezenŃei personale: . Exemplul 3: privirea plictisită. ca şi atractivitatea fizică reprezintă factori importanŃi în alegerea partenerului de viaŃă şi a partenerilor de comunicare. .în succesul public. Exemplul 1: dacă privirea. absenŃa oricărei urme de interes are drept efect întreruperea comunicării.în succesul profesional. .

STRUCTURA SAU FORMA CORPULUI După Sheldon (1954) distingem trei tipuri fizice (corporale): ectomorf. chiar cu valoarea. atletic.roşu aprins: vitalitate. creativitate. prietenoşi. Iată o posibilă semnificaŃie ataşată culorilor: .sau „nonconformişti”. nervoşi şi mai puŃin masculini. 34 . aventuroşi. . sinceritate.albastru marin: onestitate. Pe baza alegerilor pe care le facem în planul vestimentaŃiei.„conservatori” . . De pildă. tensionaŃi.galben: schimbare. interes. onestitate în intenŃii. înalt) sunt percepuŃi ca fiind puternici. demodaŃi. plini de încredere în sine. Cele trei caracterizări sunt de fapt stereotipuri culturale prin care tindem să ne judecăm interlocutorii. . Indivizii ectomorfi (fragil. scund) sunt percepuŃi ca fiind mai puŃin rezistenŃi fizic. Insă fiecare colectivitate umană are un etalon specific de frumuseŃe. După italianul Umberto Eco „hainele sunt artificii semiotice. subŃire şi înalt) sunt percepuŃi ca fiind ambiŃioşi. .Cercetătorul Widgery (1974) precizează că nu ar fi corect ca indivizii apreciaŃi sub această dimensiune să fie investiŃi cu mai multă încredere în activitatea profesională şi publică. Magro (1977) a evidenŃiat că trăsăturile frumuseŃii feminine sunt sintetizate astăzi de păpuşa Barbie.negru: control.M. mezomorf. agreabili. . vorbăreŃi. de încredere. . sufletişti. succes. romantism. statura sau înălŃimea unei persoane este corelată de multe ori cu dominaŃia. Astfel. Indivizii mezomorfi (musculos. stabilitate.alb: puritate. siguranŃă. suspicioşi.alte nuanŃe de roşu: agresivitate.maro: căldură sufletească. forŃă. Eysenck (1998) a remarcat că toŃi preşedinŃii Statelor Unite ale Americii aleşi începând cu secolul XX au fost mai înalŃi decât contracandidaŃii lor. a creativităŃii. invidie. mecanisme de comunicare”. Cu toate acestea este rareori blamată această atitudine discriminatorie. Un studiu realizat de A. a capacităŃii de inovare. endomorf. maturi în comportament.verde: sănătate.gri: profesionalism. deseori suntem evaluaŃi şi catalogaŃi ca fiind: . învingători. dependenŃi de ceilalŃi. . VESTIMENTAłIA VestimentaŃia este privită de multe ori ca marcă a expresivităŃii. Indivizii endomorfi (solid. loialitate. a autorealizării. îmbătrâniŃi. .

cum gândiŃi despre ceilalŃi. Alegerea vestimentaŃiei afectează comportamentul propriu şi pe al celor din jur (influenŃează percepŃia şi modul de a acŃiona). ExplicaŃia ar fi corelaŃia pe care o facem între vestimentaŃia de tip managerial (de business) şi comportamentul profesionist. În măsura în care este rezultatul unei alegeri personale.unde şi cum se derulează activitatea profesională.preocupări. Mai mult. reprezintă o extensie a eului şi ca atare comunică despre acesta. în lipsa unor modele de rol.gen.grupul de referinŃă etc. . Experimentul a demonstrat că femeile cu o aparenŃă de tip managerial aveau mai multe şanse de a fi angajate decât cele îmbrăcate specific feminin. vestimentaŃia femeilor aflate în funcŃii de conducere. . .locul spre care vă îndreptaŃi.status. dar la fel de sigur este că nu va obŃine slujba”. se integrează procesului de autodefinire.sexuale. atrasă de culoarea cea mai deschisă în combinaŃiile de culori. de prezentare a eului în diferite situaŃii şi roluri pe care le jucăm: -sociale. El a conchis: „în mod sigur.imaginea de sine. .grupul de apartenenŃă. . . Astfel vestimentaŃia poate oferi indicii privind: . . culorile deschise atrag şi măresc. . . o femeie atrăgătoare va avea un interviu de angajare lung. .cine sunteŃi d-voastră şi cine este interlocutorul d-voastră.măsura în care doriŃi sau nu să atrageŃi atenŃia celor din jur. . . Experimentul realizat de psihologul american Th. de regulă. . . Cercetătorii au observat recent că. Ce importanŃă au aceste culori pentru comunicarea nonverbală ? privirea este.valori. dar şi vulgaritate (în anumite situaŃii). au suferit influenŃe masculine.necesităŃi de spaŃiu personal. Cash a probat acest aspect: managerilor unei companii li s-a cerut să evalueze cererile de angajare ale unor femei în funcŃii de conducere pe baza unor fotografii ale solicitantelor. 35 .profesionale.preferinŃe de culoare. . vestimentaŃia poate fi folosită pentru a crea un rol şi pentru a marca statutul social real sau pretins. vestimentaŃia oglindeşte personalitatea individului. . creează impresia de apropiere. culorile închise micşorează şi creează impresia de distanŃă.- purpuriu: roialitate (culoarea regalitaŃii). .vârstă.venit.

. să comunice instrumental: Carolyn Saarni – 1999. . tristeŃe. Sulivan – 1991. dimpotrivă. determinat de cantitatea de carne consumată: . când acestea sunt prezentate timp de mai puŃin de 1/25 secunde.asocierea mirosului cu experienŃe trecute. Mirosul. în marea lor majoritate.arabii consideră mirosurile ca fiind o extensie a persoanei şi le valorizează în consecinŃă.contextul întâlnirii. altele. ca indicator pentru determinarea performanŃei indivizilor în detectarea minciunii (J. orientarea spre 36 . surpriză. Coie . Ekman .occidentalii.O. bucurie.1997).în China. îi inhibă. P.abilitatea de a distinge între cei care mint şi cei care spun adevărul (P. Hubbard şi J. mirosul persoanelor care vin din Europa este considerat ofensiv. transmite sau interpreta semnalele nonverbale şi performanŃele lor în variate contexte ale vieŃii social – profesionale. De pildă: . gradul de evitare a normelor sau legilor. FACTORI DETERMINANłI CompetenŃa în comunicarea nonverbală se dezvoltă în funcŃie de: contextul social-cultural în care ne naştem şi evoluăm ca persoane (unele culturi îi încurajează pe indivizi să-şi exprime sentimentele. .1994). altele. ca element important al prezenŃei personale.recunoaşterea expresiilor faciale (cele fundamentale sau universale sunt: bucurie. unele contexte culturale îi ajută pe indivizi să comunice afectiv. . dimpotrivă.modul în care este percepută relaŃia dintre interlocutori de către fiecare dintre aceştia. dezgust – pentru alŃi cercetători). nivelul masculinităŃii. . teamă.cât de puternic este mirosul (mai ales în cazul parfumului). mânie. Ekman şi M. tristeŃe. teamă.MIROSUL SemnificaŃia care i se acordă mirosului în prezenŃa personală depinde de mai mulŃi factori: . mânie – pentru unii cerecetători. Tema VII COMPETENłA ÎN COMUNICAREA NONVERBALĂ CE ESTE COMPETENłA ÎN COMUNICAREA NONVERBALĂ ? CompetenŃa în comunicarea nonverbală = legătura dintre abilitatea indivizilor de a codifica / decodifica. Exemple: . refuză mirosurile naturale etc. .distanŃa faŃă de interlocutor. este supus unor puternice diferenŃe culturale. nivelul ierarhiei. trebuie avut în vedere nivelul de individualism / colectivism specific culturii respective.

1993). Rotter – 1966. colegi de muncă. apartenenŃa la gen (femeile sunt mai performante în codificarea expresiilor faciale în comparaŃie cu bărbaŃii: C. teamă: M. Tabasso . Hall – 1984. Rosenthal – 1979. Stein şi T.A. Hubbard şi J. experianŃa în relaŃiile cu ceilalŃi. grup de prieteni. prieteni ad hoc.E. diferenŃele socio-ocupaŃionale. socializarea diferită a indivizilor (agenŃii socializatori – părinŃi. Walden şi I. acceptarea în grup: J. maturitatea emoŃională: olandezul Meerum Terwogt . J. Field – 1988. vârstă (experianŃa de viaŃă). R. locul controlului (unii cercetători consideră că evenimentele prin care trec indivizii depind de propriile reacŃii şi comportamente şi deci sunt controlabile „intern”. Caul – 1974. competenŃa socială a indivizilor (statusul social: J.A.a. Coie – 1994.muncă. Przewuzman – 1979. adaptarea socială. 37 .1989). anxietate. Thelen – 1988. M. Buck. hazardului şi deci sunt mai puŃin controlabile.B. în timp ce alŃii consideră că ceea ce li se întâmplă este datorat destinului.1989). M. Miller şi W. modul de percepŃie a spaŃiului personal: Geert Hofstede – 1991. interacŃiunile pe care le stabilim cu semenii de-a lungul vieŃii. cât şi în ceea ce priveşte receptarea mai exactă a acestora: J. D. Pittman . Zukermann şi S. Cassidy – 1992. mass-media – contribuie la felul în care individul îşi stabileşte Ńeluri. anumite caracteristici individuale ale fiecăruia. Hall – 1984. 1996). gradul în care subiecŃiik sunt apreciaŃi în grup: T. - - - - MĂSURAREA COMPETENłEI ÎN COMUNICAREA NONVERBALĂ TESTUL PONS Să analizăm impactul diferenŃelor la nivel individual în decodificarea semnalelor nonverbale asupra anumitor aspecte din viaŃa indivizilor. Bugental ş. LaFrance şi C. R.B. Mayo – 1979. – 1992). au o abilitate sporită atât în transmiterea mai clară a semnalelor nonverbale. caracteristicile psihologice ale persoanei. 1998). iar bărbaŃii obŃin performanŃe ridicate în inhibarea emoŃiilor negative. ca tristeŃe. la definirea a ceea ce place şi ceea ce respinge: N. depind de un aşa-zis control „extern”: J. şcoală. R. Saarni – 1999. trăsăturile de personalitate (extravertiŃii performează mai bine decât introvertiŃii: Archer Akert şi Robin Akert – 1991. F.

simultan. Judith A. 16 mm) şi respectiv auditiv de 45 de minute. Robin M. sub conducerea lui Robert Rosenthal. programul a fost resuscitat în anii `90 (apud N.se poate diferenŃia un individ de altul. dintre care numai una este corectă în raport cu itemul vizionat sau ascultat. adică faŃă şi corp până la genunchi). . . 2000). În literatura de specialitate este cunoscut testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity).3 sunt canale „pur vizuale” (faŃa. program concretizat prin apariŃia. . gesturi ale mâinii etc. posturi. Testul prezintă 11 canale de comunicare nonverbală: expresii faciale.. persoana în întregul său. mişcări ale ochilor. . Rogers şi Dane Archer. Cum se aplică testul PONS ? O persoană căreia i se aplică testul PONS priveşte şi ascultă fiecare dintre cele 220 de secvenŃe specifice unei situaŃii emoŃionale redată de persoana care codifică şi încearcă să decodifice respectiva situaŃie emoŃională.persoana în întregul său şi vocea – prin filtrarea conŃinutului. . ca instrument de măsurare a diferenŃelor individuale în receptarea unor semnale nonverbale prin mai multe canale de comunicare: vizual. Ambady ş. The PONS Test”.indivizii competenŃi în codificarea / decodificarea semnalelor nonverbale sunt mai inteligenŃi. .corpul şi vocea – prin filtrarea conŃinutului. – 1992. Deoarece testul PONS a fost utilizat insuficient după 1980. mişcări ale corpului. DiMateo.faŃa şi vocea – prin filtrarea conŃinutului. vocea – prin filtrarea conŃinutului). 1993. auditiv şi. Subiectul utilizează o foaie de răspuns cuprinzând itemi cu alegere multiplă. în ce fel ? Pentru a răspunde la aceste întrebări este nevoie de instrumente validate de măsurare a capacităŃii de codificare / decodificare a semnalelor nonverbale.a. vizual şi auditiv. dintre care: .Iată o serie de întrebări la care trebuie să răspundem: . Hall.faŃa şi vocea – prin eşantionarea aleatorie. Ce este testul PONS ? Testul se prezintă sub forma unui material filmat (alb-negru.faptul că un individ dovedeşte acurateŃe sporită în detectarea şi interpretarea unor semnale nonverbale are vreo influenŃă asupra comportamentului său sau asupra reuşitei personale ? . mai de succes sau mai buni lideri decât cei care nu deŃin aceste competenŃe ? . Testul PONS este rezultatul unui program de cercetare în domeniul comunicării nonverbale care a început în Statele Unite ale Americii în 1971. corpul de la gât la genunchi.corpul şi vocea – prin eşantionare aleatorie. Peter L. în 1979. care cuprinde 220 de secvenŃe de câte 2 secunde extrase din comportamentul nonverbal al unui emiŃător (o femeie). EmiŃătorul este de fiecare dată aceeaşi persoană. care exprimă 20 de situaŃii emoŃionale diferite. .2 sunt canale „pur auditive” (vocea – prin eşantionare aleatorie. a lucrării „Sensitivity to Nonverbal Communication. care manifestă o acurateŃe scăzută sau medie în decodificarea semnalelor nonverbale ? Şi daca da.persoana în întregul său şi vocea – prin eşantionare aleatorie. Spre exemplu: 38 . El trebuie să aleagă între două variante de răspuns.

există un singur emiŃător care transmite mesajele nonverbale.prezenŃa celor 11 canale de comunicare.nu este analizată capacitatea de codificare a emiŃătorului. Cele 11 canale de comunicare nu înseamnă că lista este exhaustivă. În viaŃa reală. unul dintre ei poate fi mai eficient în decodificarea feŃei. iar celălalt în decodificarea mişcărilor corpului. . acest model susŃine că subiecŃii cu profiluri similare sau comportamentale comunică mai eficient. mânie.izolarea canalelor de comunicare.reacŃiile emoŃionale exprimate nu sunt spontane. . Avantajele testului PONS . Totuşi testul PONS încearcă să se apropie de situaŃii din viaŃa reală prin introducerea canalelor combinate. . ci dirijate. O corelaŃie ridicată ar însemna un nivel al comunicării optim între cei doi. dezgust – şi au neglijat emoŃiile mai puŃin intense ale vieŃii cotidiene). Sunt totuşi situaŃii când numai anumite canale ne sunt accesibile sau când acordăm o prioritate unui canal de comunicare în evaluarea celorlalte persoane (exemplu: vocea la telefon). aspect care îl întâlnim foarte rar în situaŃiile din viaŃa reală când trebuie să evaluăm o persoană. Limite ale testului PONS . Modelul presupune că indivizii se mişcă în spaŃiul lor social sub imboldul a doi vectori: .celălalt. decodificăm informaŃia simultan pe mai multe canale.nu toate canalele de comunicare sunt luate în considerare. care permit comparaŃia între grupuri diferite de indivizi (studiile anterioare s-au concentrat doar pe emoŃiile considerate fundamentale – bucurie. ca în viaŃa reală.lipsa informaŃiei verbale. scorurile pe canale pe care un subiect trimite mesajele pot fi corelate cu scorurile pe canalele pe care receptorul decodifică mesajele. suficientă pentru subiecŃi pentru a face o alegere. . .unul care arată profilul persoanei în ceea ce priveşte claritatea trimiterii unor mesaje prin diverse canale de comunicare. Cu alte cuvinte. 39 . ură. de regulă. teamă. tristeŃe. care descrie capacitatea sau sensibilitatea individului în ceea ce priveşte decodificarea acestor mesaje. de asemenea prin mai multe canale de comunicare luate în considerare. Testul PONS are la bază un model de comunicare menit să prezică rezultatele interacŃiunii dintre doi sau mai mulŃi indivizi.chiar dacă 2 persoane obŃin scoruri asemănătoare la testul PONS. tranzacŃiile şi expectaŃiile interpersonale. variabilă presupusă constantă de-a lungul celor 220 de itemi.(A) cicăleşte un copil (B) îşi exprimă gelozia Fiecare item este însoŃit de o pauză. . ci doar capacitatea de decodificare a receptorului. Pentru fiecare pereche de indivizi aflaŃi în interacŃiune. . profilurile lor în ceea ce priveşte sensibilitatea nonverbală pot fi diferite: de exemplu.

Editura Comunicare. Comunicare interpersonală (ediŃia a II-a).Dr. Ghidul unui fost agent FBI pentru “citirea” rapidă a oamenilor (traducerea din limba engleză de Mihaela Liliana Stroe). Limbajul trupului. forme şi psihologia situaŃiilor de comunicare (traducere din limba italiană de Giuliano Sfichi. 2011. 2005.Loredana Ivan. Bucureşti. ediŃia a III-a. . 2004. Repere fundamentale .Peter Collett. alegerea între două variante de răspuns date. Editura Tritonic. Editura Teora. 1993. . Cartea gesturilor. 2007. Facultativă: . Cuvintele nu sunt de-ajuns . Editura Tritonic. 2008. Limbajul trupului (traducere din limba engleză de Liana Stan). Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura. ceea ce pune în dificultate acurateŃea testului. Editura UniversităŃii din Bucureşti. fără ca subiecŃii să cunoască motivul care a provocat emoŃia respectivă şi fără a avea vreo interacŃiune preliminară cu persoana care transmite mesajele.Alex Muchielli.). Comunicare nonverbală şi construcŃii sociale . Bucureşti. 2009.Irena Chiru. Comunicarea nonverbală în spaŃiul public . dintre care una este considerată corectă (prin identificarea situaŃiei emoŃionale respective) poate fi o problemă de recunoaştere ori. . Gina Puica şi Marius Roman).Septimiu Chelcea (coord. 40 . 2011. Comunicarea. . . Comunicarea nonverbală în didascaliile din dramaturgia română. Bucureşti. Editura Meteor Press.Septimiu Chelcea. Bucureşti. Bucureşti. Metode. Peter A. Editura Tritonic. Bucureşti. scenele prezentate sunt acontextuale. Editura Orizonturi. Bucureşti. . Editura Polimark. . Alina Duduciuc (coordonatoare). de reproducere. Bucureşti. Arta de a comunica. . Editura Polirom. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor (traducere din limba engleză de Alexandru Szabó).Joe Navarro. Iaşi.- - sexul persoanei care codifică (o femeie) ridică o problemă de interpretare a capacităŃii de decodificare a receptorului. . Loredana Ivan. Bucureşti. Secretele comunicării nonverbale. Marvin Karlins.ro. Andersen. deşi permite controlul unor variabile a căror influenŃă ar fi fost dificil de urmărit în situaŃii reale. BIBLIOGRAFIE Obligatorie: .Raluca Mihaela Levanian. 2011. 2005.Allan Pease. creează o situaŃie artificială. Adina Chelcea. Editura Trei. 2009. Cum putem citi gândurile oamenilor din acŃiunile lor (traducere din engleză de Alexandra Borş). din contră.Mihai Dinu.