MINISTERUL EDUCATIEI , CERCETARII , TINERETULUI SI SPORTULUI SCOALA POSTLICEALA SANITARA „SF.

VASILE CEL MARE” PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL – SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA CALIFICARE PROFESIONALA – ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR: AS. BATU GABRIELA

ABSOLVENT: DOBRITA DUMITRU

2012

TEMA PROIECTULUI INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE PACIENTULUI CU FRACTURA INCHISA DE GAMBA

CUPRINS
ARGUMENT CAPITOLUL I- NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR CAPITOLUL II - NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI CAPITOLUL III- PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE CAPITOLUL IV- PLAN DE INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURA DE GAMBA CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ARGUMENT
Motto: Ceea ce-l face pe om mai mare decat simpla lui viata este dragostea pentru viata celorlalti. L.F. Celline Meseria de asistent medical este concentrata pe nevoile pacientului şi mai ales pe nevoile de nursing. Am considerat necesara o perfectionare, motiv pentru care am urmat cursurile acestei scoli. Am ales aceasta tema deoarece fracturile ocupa un important loc in sfera traumatismelor, frecventa lor reflectand un grad scazut al mijloacelor de prevenire. Acordarea corecta a primului ajutor la locul accidentului cat şi ingrijirile medicale ulterioare din partea unor buni profesionisti au o mare importanta in recuperarea completa şi reintegrarea bolnavului in familie şi societate.

CAPITOLUL I- NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR
Aparatul locomotor cuprinde in constitutia sa sistemele care participa la sustinerea corpului uman şi ii asigura, totodata, posibilitatea de miscare sau locomotie. De aceea a mai fost numit aparatul de sustinere şi miscare. El este format din oase şi articulatiile lor, care alcatuiesc sistemul osteoarticular, şi din muschi, elementele active a le miscarilor, care formeaza sistemul muscular. Aparatul locomotor, prin functia sa de locomotie, pune in legatura organismul cu mediul inconjurator. De aceea, impreuna cu sistemul nervos care ii coordoneaza activitatea, el participa la realizarea functiilor de relatie ale corpului uman. Cu studiul aparatului locomotor se ocupaosteologia, artrologia şi miologia. ANATOMIA SISTEMUL OSOS Generalitati Oasele sunt organe dure, rezistente şi, intr-o oarecare masura, elastice. Aceste proprietati ale osului se datoreaza compozitiei chimice a tesutului osos şi arhitecturii substantei osoase; gratie lor, osul rezista la presiune, tractiune şi torsiune. Ele sunt totodata expresia adaptarii osului la functiile pe care le indeplineste. Rolul oaselor in organism:  Prin duritatea şi rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului,constituind, impreuna cu articulatiile dintre ele, suportul partilor moi: scheletul.  Participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt adapostite organele, de exemplu cutia craniana şi canalul vertebral (adapostesc encefalul şi maduva spinarii), cutia toracica, bazinul osos.  Luand parte la formarea articulatiilor şi servind ca puncte de insertie pentru muschi, oasele sunt organe ale miscarii.  Maduva rosie din epifizele oaselor lungi, din oasele late şi cele scurte este un organ hematopoietic.  Prin componenta lor minerala, oasele constituie şi un depozit de substante fosfocalcice, prin care organismul le poate mobiliza la nevoie (de exemplu in sarcina).  Rol antitoxic. Oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F), patrunse accidental in organism şi le elibereaza treptat, fiind eliminate renal. In felul acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult şi sunt prevenite efectele negative asupra altor organe. Oasele sunt alcatuite din substanta osoasa, maduva osoasa şi periost. Au vase care le hranesc şi nervi, care le asigura mobilitatea. Forma oaselor este adaptata functiei lor. Dupa raportul dintre dimensiuni sunt luate in discutie trei categorii de oase: lungi, late şi scurte. Oasele lungi sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea şi grosimea şi formeaza, in cea mai mare parte, scheletul membrelor. Unui os lung i se deosebesc trei parti: un

iar in interior din tesut spongios. maxilar. Osul este alcatuit din doua varietati de tesut osos: compact şi spongios. Acestea sunt oase sesamoide.corp sau diafiza. Se gasesc in regiuni cu miscari variate dar mai putin ample. Prin arhitectura sa. in acest caz. coxalul. De asemenea sunt mentionate: Oasele neregulate (vertebre. . Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene. iar prin presiune adancituri numite fosete şi santuri. Structura functionala a osului este adaptata functiei de a rezista la presiune şi tractiune. sternul. cu un canal medular in centru şi doua extremitati numite epifize. Suprafata oaselor este neregulata. la suprafata sunt formate din tesut osos compact. format din tesut compact. asa cum au oasele lungi. etmoid. prin care se articuleaza intre ele. La nivelul oaselor se gasesc suprafete lucioase. scapula. prin tractiuni prelungite. netede. maximum de rezistenta. iar la suprafata din tesut compact. In interior sunt formate din tesut spongios. se numeste metafiza. de asemenea şi oase alungite – cum ar fi coastele şi clavicula – la care predomina lungimea. sfenoid. osul se supune principiului „cu material putin sa se obtina maximum de randament” şi. Exista. etmoid. Oasele scurte sunt acelea care au trei dimensiuni aproape egale. Oasele pneumatice (frontal. sfenoid). creeaza la suprafata osului proeminente numite apofize şi tuberozitati. dar care nu prezinta diafiza şi epifize. alcatuite din tesut spongios. portiunea dintre epifiza şi diafiza. unde este necesara o mai mare solidaritate. La oasele tinere. Aceasta se datoreaza in mare parte muschilor care. mandibula). numite fete articulare. Astfel de oase sunt: oasele tarsiene. Exista şi oase – cum ar fi rotula – care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Acestea sunt acoperite de cartilajul articular şi forma lor are mare importanta in miscarile articulare. Ele participa mai ales la formarea cavitatilor de protectie. Oasele late sunt acelea la care latimea şi lungimea sunt mai mari decat grosimea. carpiene şi vertebrele. la nivelul careia se gaseste cartilajul de crestere sau de conjugare.

diferentiati din celulele conjunctive medulare. structura şi fun ctiile maduvei corespund varstei osului şi de aceea ea se prezinta sub trei varietati: rosie. culoarea. Tesutul spongios din epifizele oaselor lungi. Trabeculele se dispun in directia liniilor de efort principal. in oasele late şi scurte (vertebre. ci se moduleaza toata viata. In fracturi. alaturi de factorii mecanici. Structura oaselor nu este fixa. ea mai poarta denumirea şi de maduva hematopoietica. el favorizeaza resorbtia şi depunerea de saruri. oase supuse la presiuni mari. In perioada de dezvoltare a osului. De aceea ea se mai numeste şi maduva osteogena. tiroidieni. din oasele scurte şi late. maduva trece prin mai multe stadii. cu concavitatea indreptata in jos sau in sus. Ceea ce o caracterizeaza este bogatia ei in celule adipoase. Prin reflexele de vasodilatatie şi vasoconstrictie. Factorii biologici. prin prezenta areolelor sale şi prin dispozitia lamelelor osoase. Structura functionala a osului se realizeaza sub influenta a doua feluri de factori: mecanici şi biologici. datorita substantei organice – oseina şi fibrelor colagene din constitutia lor. Acestea se intretaie intre ele aproape in unghi drept şi formeaza. precum şi la adult. Maduva osoasa se gaseste in interiorul canalului medular şi in areolele tesutului spongios. Maduva galbena se afla in toate oasele adultului cu exceptia celor amintite mai sus. regleaza tonusul muschilor. coaste. care ii dau şi culoarea galbena. Maduva cenusie se gaseste in oasele batranilor. .şi interoceptive). galbena şi cenusie. maduva rosie ia parte la procesul de osteogeneza prin osteoblast şi osteoclasti. se constata o anumita dispozitie a trabeculelor osoase. In dezvoltarea ei. intervin in realizarea structurii functionale a osului. Maduva rosie se intalneste la toate oasele tinere ale fatului. maduva rosie are rol in formarea calusului. Factorii mecanici – ca presiunea exercitata de greutatea corpului. Structura ei este diferita fata de celelalte. prin intermediul excitatiilor pe care le primeste din os (propio. coxal. sexuali – cat şi vitamina D intervin in aceste procese de organizare a osului. Astfel. de asemenea. la nivelul colului şi capului femural sisteme trabeculare curbe. De aceea oasele au fost denumite organe plastice. Sistemul nervos regleaza nutritia şi influenteaza structura osului. Ele au şi un grad de elasticitate. stern. şi tractiunea realizata de tonusul şi contractia musculara – determina in cea mai mare masura arhitectura osului. oasele bazei craniului şi epifizele oaselor lungi). Avand rol in formarea globulelor sangelui.Prezenta canalului medular şi a intregului sistem tubular haversian din compacta oaselor ii mareste rezistenta la presiune şi la tractiune. exercita tractiuni asupra oaselor. La copii elesticitatea este mai mare. iar acestia. s-a adaptat acelorasi principii. chiar in repaus. fiind formata din tesut conjunctiv. Factorii endocrini – hormonii hipofizari. daca se analizeaza atent pe o sectiune capul şi colul femural sau calcaneul.

reglandu-i nutritia şi intreaga activitate. in canalul rahidian coloana vertebrala adaposteste maduva spinarii. Aceasta provine din nervii care insotesc vasele nutritive şi dintr-un plex nervos subperiostic. cresterea osului se opreste. responsabil de cresterea in grosime a oaselor. scheletul membrelor superioare. pe cand la extremitatea cu cartilaj intact. cresterea sa continua in lungime şi grosime. Inervatia osului – oasele şi maduva osoasa au o bogata inervatie. Arterele nutritive patrund prin os prin gaurile nutritive. legate intre ele prin articulatii.Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste suprafata osului cu exceptia suprafetelor articulare. bogat in celule conjunctive. sistemul nervos central se pune in legatura cu osul. formeaza scheletul corpului. structura şi modul de legatura al oaselor pentru a forma scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la conditiile statiunii şi locomotiei bipede. SCHELETUL CORPULUI UMAN Totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200). Cresterea in grosime a osului se face pe seama stratului intern osteogen al periostului. care protejeaza viscerele toracice. Vasele osului se anastomozeaza bogat cu cele ale muschilor din jur. care adaposteste şi el organe şi transmite greutatea corpului membrelor inferioare. La oasele lungi. Elementele care formeaza periostul sunt dispuse in doua straturi: unul extern fibros şi altul intern. Daca se distruge cartilajul de crestere de la o extremitate. arcurile costale. De torace se leaga. In partea inferioara oasele centurii pelviene formeaza impreuna cu sacrul bazinul osos. Prin nervi. prin oasele centurii scapulare. lamele dinspre canalul medular se distrug şi se resorb. epifiza sa fie smulsa şi dezlipita de diafiza. de unde direct sau tot impreuna cu vasele intra in os. in partea superioara. Procesul de osteogeneza de la acest nivel este un tip de osificare encondrala. formand impreuna cutia toracica. Cresterea oaselor (osteogeneza) – dupa ce osul s-a format. Cresterea in lungime a osului se face la nivelul cartilajelor de crestere de la nivelul metafizei. in tractiuni puternice. situata vertical in axul longitudinal al corpului – axul de sustinere şi miscare. . Vascularizatia osului este realizata de artere şi vene. in spongioasa epifizelor şi in canalul medular. denumit şi stratul osteogen. format de coloana vertebrala. se intampla uneori ca. Forma. Potrivit acestor conditii. in timp ce sub acest periost se formeaza tesutul osos. El este alcatuit din fibre conjunctive şi elastice şi este bogat vascularizat şi inervat. iar cele periostale prin periost. Ele se ramifica in canalele Hawers. Oasele scurte au numai artere periostale. iar la polul superior sustine craniul. Datorita prezentei cartilajului de crestere la copii. spre stern. Arterele oaselor lungi şi late sunt de doua feluri: nutritive şi periostale. s-a produs urmatoarea diferentiere: intr-un schelet axial. care adaposteste encefalul. Tot astfel cresc oasele late şi scurte. de la coloana toracala pleaca anterior. ea continua.

SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE Membrele inferioare se mai numesc şi membre pelvine. sunt alcatuite prin sudarea intre ele a trei oase: ilion. Acestea. din cauza participarii oaselor coxale la formarea bazinului sau a pelvisului. la randul lor. Sudarea lor se datoreaza acelorasi conditii care au dus la . Scheletul mambrelor inferioare este alcatuit din oasele centurii pelviene şi din oasele extremitatii libere a membrelor inferioare. ischion şi pubis – piesele osoase primitive ale coxalului. Oasele centurii pelviene – centura pelviana este formata din cele doua oase coxale.

In partea mijlocie a fetei laterale se gaseste cavitatea acetabulara. In jos şi posterior.Marginea posterioara prezinta de sus in jos: spina iliaca postero-superioara şi spina iliaca postero-inferioara. adaptand bazinul la sustinerea greutatii trunchiului şi inlesnind posibilitatile de miscare a extremitatilor libere ale membrelor inferioare. care o separa in partile superioara şi posterioara de fata articulara auriculara.contopirea celor cinci vertebre sacrale. fiind alcatuit dintr-un corp superior şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite intr-un unghi aproape drept. precum şi patru unghiuri: . patru margini – anterioara. . marginita de o circumferinta numita spranceana acetabulului. cu deschiderea posterioara. Osul ischion se afla in partea inferioara şi posterioara şi este alcatuit dintr -un corp situat superior. ca intreg. . marginea anterioara devine concava. prin sudarea lor se mareste rezistenta. Sub acetabul se afla gaura obturatoare. Corespunzator corpului pubeului. care se termina la o proeminenta numitatrabecul pubic. pe aceasta margine se afla o proeminenta numita eminenţa iliopectinee. marginita inferior de spina iliaca antero-inferioara. . superioara şi inferioara. care se termina la tuberozitatea ischiatica. posterioara. Pubele formeaza partea anterioara şi inferioara a osului.Marginea inferioara se intinde de la unghiul pubelui la tuberozitatea ischiatica. şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite aproape in unghi drept. situat inferior. . Pe buza externa se afla o proeminenta denumita punctum coxae. Coxalul.Fata laterala prezinta in partea superioara fosa iliaca externa. fiind formata de marginea inferioara a ramurii inferioare a pubelui şi ischionului. Sub aceasta. Aceasta se termina la spina ischiatica. cu deschidere inainte şi in sus.Marginea superioara a coxalului se numeste creasta iliaca şi are doua buze – externa şi interna – iar intre ele un interstitiu. Fundul acetabulului poarta denumirea de fosa sau groapa acetabulara şi este nearticular. Sub ea urmeaza o incizura. cu deschidere anterioara. corespunzatoare aripii osului iliac. Unghiul lor corespunde simfizei pubiene. situat superior. fiind constituit dintr-un corp. . Osul coxal – cele trei oase care formeaza osul coxal sunt alcatuite şi dispuse in felul urmator: Osul iliac formeaza partea superioara a coxalului. Partea articulara a acetabulului are forma semilunara şi se numeste fata lunata. inferioara şi anterioara. dupa care urmeaza creasta pectineala a pubelui. palpabil sub piele la 5 cm de spina iliaca antero-superioara. linia arcuata se continua cu creasta pectineala de pe ramura superioara a pubelui.Fata mediala in partea superioara este scobita şi formeaza fosa iliaca interna. Sub spina urmeaza mica incizura ischiatica. . Anterior şi inferior. are doua fete – mediala şi laterala. şi aripa osului iliac. Unghiul corespunde tuberozitatii ischiatice. sub care se gaseste marea incizura ischiatica. Pe ea se gasesc trei creste: linia fesiera posterioara. fosa iliaca interna este delimitata de linia arcuata.Marginea anterioara incepe cu o proeminenta numita spina iliaca antero-superioara. prin care coxalul articuleaza cu sacrul.

la locul de intalnire a marginilor. corespunzatoare foselor iliace interne. poarta numele de creasta intertrohanterica. proeminenta dintre cele doua trohantere se numeste linia intertrohanteriana. fiind mai pronuntata. La locul de unire a colului cu corpul se afla o proeminenta laterala. are trei fete – mediala. Capul patrunde in acetabul. Corpul are o fata anterioara rotunjita. Linia inferioara este formata de stramtoarea inferioara a bazinului. condilii au cate o proeminenta denumita epicondil – unul medial şi altul lateral. proemina sub pielea . formand articulatia coxo-femurala. denumita trohanterul mic. Pe fata mediala a unghiului pubelui se afla fata articulara simfizara. denumit şi bazinul obstetrical. Epifiza superioara are un cap articular (caput femoris) aproape cat doua treimi dintr-o sfera. in doua etaje: unul superior. de linia terminala.Coxalul are şi patru unghiuri. Scheletul coapsei Femurul (os femoris) – este cel mai lung os al corpului şi formeaza scheletul coapsei. mult mai lung decat cel al humerusului. Scheletul gambei Tibia – este un os lung. iar posterior. iar deasupra ei o suprafata marginita de ramurile de bifurcatie a liniei aspre. Bazinul mare are peretii ososi numai in partea posterioara şi in partile laterale. Lateral. care patrunde intre acestea ca un cui. unde se intalneste cu cea de partea opusa. Inferior de aceasta se gaseste colul chirurgical al femurului. indreptata in sus. Epifiza inferioara are doua proeminente numite condilii femurali (unul medial. are drept limita in sus stramtoarea superioara. Inferior. Bazinul mic. posterior şi superior. mai lung şi altul lateral). Corpul tibiei. numit bazinul mare. de sacru. El are un corp (diafiza) şi doua extremitati (epifize) – una superioara şi alta inferioara. posterior. pe de alta parte. fiind principalul os de sprijin al acesteia. formand articulatia genunchiului. ei se articuleaza cu tibia. Intre acestia se gaseste. Peretii sai sunt formati de simfiza pubiana anterior. denumita trohanterul mare şi alta mediala. denumita de obstetricieni stramtoarea superioara a bazinului şi formata anatomic. cu sacrul. Linia terminala pleaca de la promontoriu intr-o parte şi alta. situat in partea mediala a scheletului gambei. groapa intercondiliana. Anterior. in forma de prisma triunghiulara. Bazinul osos sau pelvisul – prin articularea oaselor coxale intre ele şi. şi doua fete posterioare care se intalnesc şi formeaza linia aspra a femurului. denumita planul popliteu. se formeaza bazinul osos sau pelvisul. Capul este marginit de colul anatomic. Anterior. ascutita. Condilii au suprafete articulare care se unesc in partea anterioara şi se articuleaza cu patella (rotula). Colul face unghi cu corpul osului de 130o la barbat şi 125o la femeie. se continua cu linia arcuata a coxalului. Bazinul este impartit de o stramtoare. laterala şi posterioara – şi trei margini corespunzatoare. peretele abdominal se intinde pana la simfiza pubiana. cu creasta pectineala şi trabeculul pubic şi ajunge la simfiza pubiana. numit bazinul mic. Marginea anterioara. iar lateral de gaura şi membrana obturatoare şi de ligamentele sacroischiatice. şi altul inferior.

opus maleolei. Pe partea laterala şi inferioara a condilului lateral se gaseste fata articulara pentru corpul fibulei. prin care se articuleaza cu fibula. deoarece pe ea se prinde membrana interosoasa a gambei. Anterior şi posterior de eminenţa se afla cate o depresiune: fosa intercondiliana anterioara şi cea posterioara. se afla o linie oblica denumita linia poplitee. la locul de unire a condililor cu corpul. . Epifiza superioara. denumita tuberozitatea tibiei. Anterior. pentru condilii femurali. Pe fata posterioara. mai voluminoasa. are doi condili – medial şi lateral – cu fete articulare superioare usor concave. se afla o fata articulara concava antero-posterior.gambei şi se numeste creasta anterioara a tibiei. Marginea laterala. ascutita şi ea. Inferior prezinta fata articulara pentru talus. Intre fetele articulare se afla eminenţa intercondiliana. formata dintr-un trabecul medial şi altul lateral. Pe fata laterala a epifizei. in partea superioara a diafizei. Epifiza inferioara se prelungeste in partea mediala cu o proeminenta cu varful in jos. denumita maleola mediala care are lateral fata articulara maleolara pentru talus (astragal). se gaseste o proeminenta. se numeste creasta interosoasa.

situat in partea laterala a gambei. .Fibula este un os lung şi subtire.

Fetele articulare (posterioara şi mijlocie) sunt separate prin santul talusului. anterior are o fataarticulara pentru cuboid. numarat de la I la V. .Diafiza are aceleasi feţe ca tibia. Epifiza superioara se numeste capul fibulei. pe care se insera tendonul lui Achile. un corp şi un cap orientat anterior. Aceasta fata articulara in forma de scripete se continua pe fetele laterale cu fete articulare pentru maleola mediala şi laterala. prin care se articuleaza cu fata inferioara a epifizei inferioare a tibiei. . Randul posterior este format din talus şi calcaneu. .Oasele cuneiforme sunt in numar de trei: medial. . Scheletul piciorului. metatars şi falange. el prezinta pe fata superioara trei fete articulare. se articuleaza posterior cu calcaneul. Pe fata posterioara a osului se gaseste tuberozitatea calcaneului. Pe fata mediala exista o proeminenta osoasa. dar este mai turtita transversal. cu baza in sus şi varful in jos. cuboid şi cuneiforme. se afla doi tuberculi. Ele se articuleaza posterior cu osul navicular şi anterior cu metatarsienele I. pe care se prinde membrana interosoasa. este alcatuit din trei segmente: tars. Pe fata inferioara are trei fete articulare pentru calcaneu. format din cinci metatarsiene. Ele au o baza. iar anterior cu baza metatarsienelor al IV-lea şi al V-lea. Capul prezinta anterior o fata articulara pentru osul navicular. intermediar şi lateral. formeaza sinusul tarsului – un canal osos cu deschidere laterala.Calcaneul este mai mare decat celelalte oase ale piciorului. Creasta osoasa a fibulei. iar cel anteriorde navicular. Pe fata superioara a capului se gaseste trohleea talusului. Ele sunt dispuse in doua randuri: unul posterior şi altul anterior. calcaneu. Rotula (patella) este un os turtit sagital. mai mica şi laterala. un gat şi un cap. spre deosebire de tibie se afla pe partea mediana a osului. Tarsul reprezinta segmentul superior al piciorului şi este format din 7 oase tarsiene: talus. Cea posterioara are o fata articulara şi alta posterioara. Are o fata anterioara şi alta posterioara. . format dintr-un corp. Metatarsul este segmentul mijlociu al piciorului. mai mare – rotula se articuleaza cu condilii femurali. articulandu-se cu oasele gambei. Pe fata inferioara sau plantara. cea posterioara este separata de cea mijlocie şi anterioara prin santul calcaneului care. din interior spre exterior. iar anterior cu cele trei cuneiforme.Navicularul (scafoidul) se articuleaza posterior cu talusul. navicular. cuboid şi cele trei cuneiforme. de forma triunghiulara. al II-lea şi al III-lea. impreuna cu santul talusului. denumita sustentaculum tali. Lateral are un tubercul. Pe baza primelor trei metatarsiene se articuleaza cu cele trei cuneiforme şi ultimele doua cu osul cuboid.Cuboidul. Pe fata ei mediala se afla o fata articulara pentru talus. Asezat sub talus. el formeaza articulatia tolocrurala. Epifiza inferioara se prelungeste lateral şi in jos cu maleola laterala sau fibulara. ca şi cel al mainii. in partea posterioara.Talusul (astragalul) este un os scurt situat deasupra calcaneului. Prin aceste fete – mediala. situat lateral de navicular. unul lateral şi altul medial. . care in partea postero-laterala are o proeminenta – varful capului (apex capitis fibulae) – iar medial o fata articulara pentru tibie.

muschiul tibial anterior . Cavitatile. Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala. Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa. Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi. b) muschii posteriori ai gambei Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a celor doua oase ale gambei si se impart in : . Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului. . .Falangele (phalanges) formeaza scheletul degetelor. mijlocie şi distala.muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ). In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios. . Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului. Degetul mare sau halucele are doua falange. dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete. Muschii gambei Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje : .muschiul extensor lung al halucelui ( II-V ). care este structurata sub forma de lame osoase. Elemente de microstructura ale gambei Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de rezistenta si sustinere.externa (laterala) – muschii peronieri .posterioara – muschii flexori. a) muschii anteriori ai gambei Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt : . Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului.anterioara – muschii extensori . toate celelalte degete au cate trei falange: proximala. denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine. Dedesubt se gaseste osul compact. strabatut de canalele Hawers ce contin vase de sange si tesut conjunctiv lax. .

.muschi superficiali . La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase. Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente. .extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si prin rotatia femurala a tibiei. . cand femurul este fix.muschiul scurt peronier . sau in miscarile bruste ale genunchiului. dureri si hidroartroza. In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv abundent.piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei.si subiacente  Articulatia genunchiului Articulatia genunchiului cuprinde : . . inceputul miscarii se face prin rostogolirea condililor femurali pe platoul tibial.condilii femurali . Acestia sunt : . . Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care trece prin condilii femurali : .rotula . care ajunge la 20 grade . .muschiul lung peronier . fara vase de sange si nervi).muschiul scurt peronier .muschiul lung peronier . In miscarile de rotatie externa a gambei. ij afara.muschiul peronier al III-lea Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei : . multe dintre ele comunicand cu cavitatea articulara. meniscul poate fi fisurat sau rupt. .muschiul peronier al III-lea. c) muschii laterali ai gambei sunt : . numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri) Articulatiile supra.muschi profunzi.. producand blocaj articular.in flexia gambei pe coapsa.condilii tibiali. . .

Structura particulara a osului compact şi spongios ii confera rezistenta şi consistenta necesare functiei sale mecanice. intre maleola fibulara si extremitatea distala a tibiei intarite de doua ligamente . cele doua fractiuni – minerala şi organica – sunt resorbite. In acest spatiu. articulatia permite doar miscari de alunecare . fosfor. pe de o parte si trohleea de pe fata superioara a talusului. Structura consta dintro faza solida. Formarea şi localizarea partii minerale sunt determinate in parte de matricea organica. in stransa asociere cu o matrice organica. primind aproximativ 10 % din debitul cardiac. confera acestui material o rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice. osul constituie un rezervor de calciu. unele dintre aceste proteine jucand un rol in initierea mineralizarii osoase şi in asocierea dintre faza minerala şi matricea organica. Faza minerala consta din calciu şi fosfor. pe de alta parte . se depoziteaza initial in relatie stransa cu fibrele de colagen şi este localizata in mod specific in „gaurile” dintre fibrilele de colagen. Polul celular destinat resorbtiei osoase formeaza o margine in perie. magneziu. cum ar fi osteopontina. trece prin cele doua maleole. minerala şi organica. celula se inconjoara progresiv de matrice şi devine osteocit. dar nu este completa decat dupa cateva saptamani (mineralizare secundara). Articulatia gleznei Este formata din : 1) – articulatia tibiofibulara distala. In plus. Scheletul osos este bogat vascularizat. Proprietatile osului sunt legate de componentele sale extracelulare. articulatia permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale. Aranjamentul arhitectural al celor doua faze. Pe masura ce osteoblastul secreta matricea care apoi se mineralizeaza. unde marginea in perie este in contact intim cu tesutul osos. sodiu şi alti ioni necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice. specializata. Dupa solubilizarea substantei minerale osoase. pe tot parcursul vietii. formata in proportie de 90-95 % din colagen de tip I. Resorbtia osoasa se datoreaza in principal osteoclastelor. are loc in spatii speciale (lacunele Howship). unde osteoclastele sunt atasate prin intermediul unei integrine specifice la componente ale matricei osoase. Partea noncolagenica din aceasta matrice organica contine proteine. Aceasta zona (zona clara) contine proteine contractile. in continua remodelare. 2) – articulatia talocrurala – se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei. FIZIOLOGIA OASELOR Osul este un tesut dinamic. matricea organica este resorbita in mediul acid adiacent marginii in . Mineralizarea matricei care se realizeaza cu precadere in sistemele haversiene incepe rapid dupa secretia sa (mineralizare primara). Matricea organica este sintetizata şi secretata de osteoblaste. celula care ramane conectata la sistemul sanguin printr-un sistem de canalicule.

dupa o fractura. care sunt intretesute şi dispuse anarhic. fara alt tesut cicatriceal. Osul este un tesut metabolic activ. in straturi paralele sau concentrice (os lamelar). remanierea osului (remanierea sistemelor haversiene. infectii. formand un os „tesut”. La adult. ca şi a osului trabecular) continua pe tot parcursul vietii. Cresterea in lungime a oaselor este dependenta de proliferarea celulelor cartilaginoase şi de maturarea dupa un model encondral a cartilajului de conjugare. prezinta un raport celule/matrice relativ ridicat şi se caracterizeaza prin existenta unor fascicule de fibre de colagen grosiere. cu exceptia unei anumite activitati a celulelor cartilaginoase situate sub suprafata articulara. cu fascicule de fibre dispuse regulat. reparatia se face in principal prin neoformare osoasa. Remodelarea acestui os se face de-a lungul liniilor de forta determinate de solicitarile mecanice care genereaza un raspuns biologic.perie sub actiunea unor enzime hidrolitice acide. dupa inchiderea epifizelor. Osul este şi un important rezervor de ioni minerali. Suprafetele osoase nou formate sunt acoperite de osteoblaste active şi se caracterizeaza prin aspectul lor neted. cum este calciul. plasticitatea . La embrion şi la copilul in perioada de crestere. Tesutul osos este un veritabil depozit de factori de reglare a cresterii. proces care se realizeaza in asociere cu cresterea unor noi vase sanguine in aria afectata. osteogenina şi proteinele morfoformatoare de oase. osul matur este bine organizat. chiar la adulti. precursorii celulelor stromale se diferentiaza in celule cu capacitati functionale diferite de cele ale osteoblastelor. In oasele lungi. care necesita un aport sanguin corespunzator. prin captarea de tetraciclina şi printr-o densitate minerala relativ scazuta. Raspunsul osului la diferite agresiuni – fracturi. Osul devitalizat trebuie resorbit şi un os nou trebuie sa se formeze. Cand exista o buna apozitie a fragmentelor. Mai multi liganzi solubili moduleaza diferentierea osteoblastelor şi osteoclastelor pornind de la celulele precursoare. Osul nou format in timpul cresterii sau. In leziunile care distrug organizarea tesutului. mai multe proteine au capacitatea de a induce osteogeneza ectopica şi ar putea avea un rol in remanierea osoasa: factorul de osteoinductie. care joaca un rol esential in variate procese biologice. ca de exemplu in fracturile cu apozitie slaba a fragmentelor şi deplasare in focarul fracturii. osul se dezvolta prin remodelare şi inlocuire a cartilajului calcificat anterior (osificare encondrala) sau se formeaza fara o matrice cartilaginoasa (osificare endomembranoasa). formandu-se cantitati variabile de tesut fibros şi cartilaginos. Totusi. dispozitia concentrica a lamelelor osoase in jurul vaselor sanguine constituie sistemele haversiene. Astfel. Cresterea in latime şi grosime se realizeaza prin formarea de os la suprafata periostului şi prin resorbtia pe de alta parte la nivelul endostului. In plus. cu fixare şi mobilizare redusa in focarul fracturii. la adult. cresterea in lungime şi osificarea encondrala inceteaza. intreruperea irigarii sanguine sau leziuni expansive – este relativ limitat. La adult. viteza osteogenezei depasind-o pe cea a resorbtiei. precum şi functionarea celulelor diferentiate. Remanierea osului este intr-o anumita masura legata de solicitarile mecanice care se exercita asupra lui.

Mentinerea balantei calciului depinde de eficienta abssorbtiei intestinale. o afectiune intestinala sau o carenta severa de aport de calciu sunt situatii care produc tulburari ale homeostaziei calciului. in special de parathormon (PTH). sub forma de complexe ultrafiltrabile solubile. Concentratia serica a proteinelor este un factor determinant important pentru concentratia ionilor de calciu (calcemie). care este esentiala pentru reglarea functiilor biologice este joasa (aproximativ 1 mmol/l). organismul adult contine 1-2 kg de calciu. Cea mai mare parte a calciului intracelular se gaseste sub forma de complexe insolubile. Ionii de calciu intracelulari mediaza functii intracelulare. ioni legati de proteinele plasmatice şi. Concentratia de ioni liberi de calciu influenteaza numeroase functii celulare şi este supusa unei reglari hormonale stricte.osului se datoreaza interactiunii dintre celulele osoase şi a celei dintre acestea şi mediul inconjurator. Metabolismul fosforului Fosforul este un component major al osului şi al celorlalte tesuturi şi participa sub diferite forme la aproape toate procesele metabolice. Calciul paraseste lichidul extracelular prin secretia in tubul digestiv (aproximativ 100-200 mg/zi). dar numai cu pretul unei pierderi osoase progresive. Concentratia calciului in lichidele extracelulare este esentiala pentru variate functii biologice şi se mentine constanta. din care 98 % este detinut de schelet. prin excretia urinara (aproximativ 50-300 mg/zi). Un deficit de PTH sau de vitamina D. chiar in stari cronice cu bilant calcic negativ. ce nu mai pot fi compensate adecvat prin mecanismele renale de conservare a calciului. aceasta este influentata de vitamina D. avand ca rezultat o balanta calcica negativa. calciul este prezent sub 3 forme: ca ioni liberi (calciu ionizat). Cresterea resorbtiei osoase poate evita depleţia de calciu a lichidelor extracelulare. In plasma. Continutul de calciu din plasma provine din absorbtia intestinala şi din resorbtia ionilor din substanta minerala osoasa. Absorbtia calciului se mareste in timpul perioadelor de crestere rapida la copii. dar numai o mica parte din calciul total (aproximativ 0. Resorbtia şi formarea osului sunt strans corelate. Concentratia intracelulara a calciului liber. in mica parte. aproximativ 500 mg de calciu fixanduse şi parasind zilnic scheletul. din care mare parte sunt legati de albumina. Metabolismul calciului In medie. Concentratia ionilor de calciu in lichidele extracelulare este mentinuta constanta prin procese care in permanenta furnizeaza sau sustrag calciu din lichidul extracelular. in sarcina şi lactatie şi scade cu avansarea in varsta. prin incorporarea in substanta minerala osoasa şi prin pierderile in sudoare (pana la 100 mg/zi). Calciul substantei minerale osoase situat la suprafata cristalelor este in echilibru cu cel din lichidele extracelulare.5 %) este destinat schimbului. .

iar scaderea calcemiei reduce aceste niveluri. la randul sau: 1. Controlul major asupra homeostaziei fosforului se exercita la nivelul rinichiului. nu mai este necesara suplimentarea ei prin dieta. Orice tendinta la hipocalcemie. creste eficienta absorbtiei calciului din intestin. absorbtia fosforului este deosebit de eficienta. unde regleaza homeostazia calciului. precum şi de hormonii steroizi. 3. Aceasta. Acest sistem de feedback este principalul mecanism homeostatic de control al calciului extracelular. prin intermediul efectelor sale asupra sintezei de 1. Forma activa a vitaminei D este sintetizata sub control metabolic pe calea unor hidroxilari succesive in ficat şi rinichi şi este transportata pe cale sanguina la tesuturile tinta (intestinul subtire şi os). parathormon şi. Parathormonul are rolul de a mentine concentratia calciului in lichidele extracelulare. de alte peptide. inhibarii resorbtiei osoase mediate de osteoclaste şi. . Acest hormon actioneaza direct asupra osului şi rinichiului şi indirect asupra intestinului. probabil. nu o vitamina. in al doilea rand. Vitamina D este de fapt un hormon.25 dihidroxicolecalciferol. creste rata resorbtiei minerale osoase şi deci fluxul de calciu din oase spre sange. la randul sau. FIZIOLOGIA MISCARILOR GAMBEI Miscarile gambei sunt tributare muschilor care se insera pe oasele gambei. cum este cea indusa de un aport de calciu insuficient. reduce clearence-ul renal al calciului returnand o proportie mai mare din calciul filtrat prin glomerul spre lichidele extracelulare. care actioneaza pe mai multe cai. Nivelurile fosforului total sunt mai ridicate la copii şi la femei dupa menopauza. cat si articulatiile adiacente – articulatia genunchiului si articulatia gleznei. pentru cresterea concentratiei serice a calciului. ca un antagonist fiziologic al parathormonului. stimularii clearence-ului renal al calciului. este compensata printr-o crestere a secretiei de PTH. 2. In cazul unei expuneri adecvate la soare. Secretia de calcitonina se afla sub controlul direct al calcemiei: cresterea acesteia produce cresterea nivelurilor de calcitonina. membrul inferior functioneaza ca o coloana franta cu rol multiplu in locomotie si in sustinerea elastica a greutatii trunchiului . Aceste efecte sunt mediate de receptori prezenti pe osteoclaste şi celulele tubulare renale. Metabolismul renal al vitaminei D este reglat de ionii de calciu şi fosfati. Articulatia genunchiului inlesneste doua functii diferite si chiar contrarii : a) – prin flexiunea genunchiului. in primul rand. numai aproximativ 12 % din fosforul plasmatic este legat de proteine. Atunci cand calciul din dieta este absorbit ineficient din intestin. Calcitonina este un hormon peptidic hipocalcemiant. productia de PTH este strans legata de concentratia serica a calciului ionizat. Efectul hipocalcemiant al calcitoninei se datoreaza.Cantitatea totala de fosfor la un adult sanatos este de aproximativ 1 kg din care aproximativ 50 % se gaseste sub forma legata.

iar in mod pasiv. Cvadricepsul este practic singurul extensor. devin posibile si miscari secundare de rotatie : rotatia inauntru. Ea se poate realiza numai printr-o flexie prealabila si este oprita la un unghi de 180 grade. forta sa fiind de 3 ori mai mare decat a flexorilor la un loc si de 180 de ori mai mare dacat forta extensoare a muschiului tensor al fasciei laterale. unghiul dintre coapsa si gamba putand fi redus in mod activ la 50 grade. volumul si forta celor doua grupe musculareprincipale (flexorii si extensorii) sunt inegale. Datorita participarii fortei gravitationale. Flexiunea este foarte ampla.b) – prin stabilizarea genunchiului in pozitia de extensie a membrului inferior functioneaza ca o coloana rigida. In miscarile de flexie si extensie ale genunchiului. . Pe masura ce flexiunea se accentueaza. la 20 grade. Biomecanica miscarilor gambei este strans legata de biomecanica genunchiului si a coapsei. de cca 50-100 si rotatia in afara de 300-500. muschii gambei au rol important in realizarea miscarilor de extensie si flexie ale gleznei piciorului. Prin dispozitia si insertia lor. muschiul cvadriceps are un rol esential. Extensia este pozitia externa a celor doua segmente. necesara sustinerii greutatii corporale in ortostatism si in mers.

.fracturi ale oaselor bolnave (declacifieri. a accidentelor de munca etc. poate produce o fractura asupra unui os anterior afectat de procese patologice (metastaze. de intensitatea lui. metastaze. Intensitatea de actiune a agentului vulnerant.CAPITOLUL II .  La varstnici se produc dupa traumatisme mai putin violente decat la adult din cauza demineralizarii. din ce in ce mai frecvente.fracturi ale oaselor sanatoase. chist osos. cancer).prin rasucire-torsiune: osul are una dintre extremitati fixata şi sufera o actiune de rasucire.prin apasare-infundare: un fragment osos patrunde intr-altul ( de exemplu caderile pe umar. sold). chiar daca este mai mica.  Varsta cea mai afectata este 20-40 ani. .  Dupa mecanismul de producere: . . ETIOLOGIE Principala cauza a producerii fracturilor o constituie traumatismele suferite indeosebi in urma accidentelor de circulatie.directe: agentul cauzal fractureaza osul chiar la nivelul de aplicare.  Fracturile gambei se intalnesc mai des la barbati decat la femei si copii. de starea osului. .indirecte: agentul vulnerant e aplicat intr-un punct şi fractura se produce la distanta de acesta. in functie de modul de actiune al agentului vulnerant. producand asa-numita „fractura pe os patologic”. greutatii mici a corpului si masei musculare mai reduse. aparuta de regula in urma unor traumatisme puternice.prin indoire-flexie: daca traumatismul se produce la una din extremitatile unui os lung.  La copii fracturile sunt mai putin frecvente decat la adult datorita elasticitatii mari a oaselor.prin smulgere-tractiune: tendonul de insertie osoasa sau ligamentul exercita o actiune brusca asupra osului. osteoporoza).  Fracturile au o pondere ridicata mai ales in randul persoanelor adulte şi varstnice.NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI DEFINITIE Fractura este definita ca o intrerupere totala sau partiala a continuitatii unui os. . . Pot lua diferite variante din cauza variatelor mecanisme de producere: .  Dupa starea osului: . CLASIFICAREA FRACTURILOR Exista diferite tipuri de fracturi.

. se mai numesc „dublu etajate” . sau dupa reducere. - - . axa spirei unui os este totdeauna situata in prelungirea spirei celuilalt deoarece fractura de peroneu este de alt nivel fata de fractura tibiei (pe col) . Dupa traiectul de fractura 1– fracturi simple – se impart in : a.spiroide.Fracturi spiroide : se produc prin mecanism de torsiune. a. „trietajate” sau „plurietajate”. - Fracturi plurifragmentare : . Fracturile bi. . b. in fragmentele spiroide ale oaselor gambei.daca este bine redusa poate permite incarcarea mai precoce.Fracturile transversale: . b.sau trifocale : sunt acelea in care se izoleaza un fragment intermediar intre cele doua traiecte.bifocale sau trifocale. c. de obicei sunt stabile.oblice.„aripa de fluture”. Fracturile in „aripa de fluture” : sunt fracturile cu trei fragmente in care exista un sector de contact direct intre fragmentele principale. in general oblice sau transversale. . .sunt fracturile in care exista mai mult de doua fragmente.Fracturile oblice : . contractura intre fragmente este mica.transversale.dupa aspectul traiectului se descriu trei tipuri de fracturi : .au traiect neregulat. supramaleolar.complexe. c. .au traiectul inclinat fata de orizont si sunt oblice scurte (aproape de cele transversale) si oblice lungi. mai mult sau mai putin perpendicular pe axa diafizei. de la inceput.sunt fracturi stabile. au traiect helicoidal in spirala si fracturile in V cu bizou superior si inferior.

vase sangvine.fracturi inchise: este orice fractura in care segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele. este aceea in care a fost lezata pielea. .survine mai ales la copii.  Dupa aspectul fracturii: .sunt acelea in care nu exista contact direct intre fragmentele principale. articulatii.se vindeca repede.Fracturi complexe : . Se descriu mai multe tipuri de fracturi complete : a) Fracturi simple sau bifragmentare: .survine cand partea din corticala a osului este impinsa sub nivelul osului din jur. . nervi.spiroide. complicatiile depind de localizare b) Fisura c) Fractura in lemn verde : .fracturile cu mai mult de doua fragmente se numesc fracturi cominutive. pielea in zona focarului de fractura este intacta (contuzie). chiar dupa reducere. . . .cel mai des se produce la craniu.sunt cele ce se insotesc de leziuni ale structurilor importante din jur : vase. . b) Fracturi plurifragmentare : . Gravitatea deosebita a fracturii deschise este reprezentata de riscul major al suprainfectarii.fracturi deschise: focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga a pielii şi tesuturilor moi: muschi. planul muscular şi osul ajunge in contact cu exteriorul. . Ele sunt: a) Fractura prin infundare: .complete = sunt fracturile care intereseaza intrega circumferinta a osului.transversale.incomplete = sunt fracturile care nu intereseaza osul decat partial cum ar fi deformarea in grosimea osului.  Dupa intensitatea traumatismului: 1. .bifocale sau trifocale.oblice.complexe. . interesand intreaga circumferinta a diafizei pe o inaltime variabila. nervi. Se mai numeste fractura deschisa şi aceea in care exista solutie de continuitate tegumentara creata de insusi agentul traumatic. 2.in „aripa de fluture”. 2– fracturi complicate .osul se fractureaza pe partea opusa locului de actiune a fortei. .

Cand fragmentele osoase isi pastreaza pozitia anatomica fiziologica. spiroidal sau cominutive.folosirea unui cod cu cinci simboluri care permite stabilirea gravitatii. Cuprinde cinci simboluri : Primele doua simboluri definesc codificarea localizarii fracturii : . atunci fractura este cu deplasare. atunci fractura se numeste angrenata sau fara deplasare. Dupa aspectul traiectului. posibilitatea de vindecare corecta este mai mica şi pentru realizarea vindecarii este necesar un tratament ortopedic sau chirurgical foarte corect care are scopul de a reduce deplasarea şi de a repune fragmentele osoase. şi anume incomplet.fisura este tipul cel mai simplu de fractura şi consta intr-o simpla plesnitura a osului.fisura „in lemn verde” se numeste asa pentru ca seamana cu modul de rupere a unei crengi verzi atunci cand este indoita puternic.3.Cand fragmentele osoase fac un unghi diferit de 180o intre axele lor diafizare. pentru oasele lungi.infundarea apare de obicei la oasele craniului şi la cavitatea catiloida a osului coxal. a prognosticului si alegerea indicatiei terapeutice.  Dupa codificarea regiunilor anatomice (clasificarea AO) . cu focare de fractura multiple. . . Fracturile complete sunt fracturi grave prin faptul ca segmentele sunt mai mult sau mai putin departate intre ele. Fracturile cu şi fara deplasare: . Sediul fracturii poate fi. Acest tip de fractura apare la copii. la mijlocul acestuia (diafizar).prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului : brat = 1 antebrat = 2 coapsa = 3 . Fracturile incomplete.cominutive: cu mai multe fragmente. daca nu integral in pozitia lor initiala. Ca şi fisura se vindeca repede şi nu este urmata de tulburari functionale ulterioare. cel putin intr-o pozitie cat mai corecta (cu un procentaj de contact cat mai ridicat). . In astfel de cazuri. in zonele intermediare (diafizo-epifizare sau metafizare). In consecinta pentru ca segmentele sa fie mentinute in pozitie normala trebuie sa se aplice o terapeutica specializata şi foarte activa. la extremitatea osului (epifizar). in care linia de fractura nu intereseaza toata circumferinta osului şi in consecinta nu se produce deplasarea de fragmente osoase: . In acest caz posibilitatea de vindecare şi de refacere functionala a osului este mai mare. cu traiect transversal. fracturile complete pot fi simple. fragmentele de os purtand denumirea de eschile. oblic.

.gamba = 4 coloana =5 bazin = 6 mana = 7 picior = 8 centura scapulara = 9 . cu ajutorul careia se depisteaza . fiecare os lung fiind impartit in trei segmente numerotate : epifiza proximala = 1 diafiza = 2 epifiza distala = 3 oasele gambei au patru segmente : epifiza proximala = 1 diafiza = 2 epifiza distala = 3 maleola = 4 Exemplu : o fractura codificata 42 reprezinta o fractura la nivelul gambei (4).a doua cifra reprezinta localizarea la nivelul osului.deformatia. Se apeleaza la inspectie.plagile. . constituie focarul de fractura. SIMPTOMATOLOGIE Fractura impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi. la nivelul diafizei (2). inclusiv hematomul local sau difuz la distanta.tumefactia. . Examinarea clinica trebuie sa fie atenta si blanda. . Acest focar de fractura este centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim la tabloul clinic semne generale şi locale. .excoriatiile.

cum sunt femurul.flictenele sunt rezultatul decolorarii epidermei de catre plasma sau sangele iesit din focarul de fractura. Semne de certitudine: . .mobilitatea anormala in focar – atunci cand executam manevre asupra oaselor pe care le banuim fracturate şi constatam mobilitatea anormala a acestora. dar cu prudenta Semne clinice generale Bolnavul traumatizat.deformarea regiunii este un semn deosebit de important.edemul local se explica prin vasodilatatie ca şi prin tulburari circulatorii locale care apar reflex sau sunt determinate de modificari locale patologice –compresiuni pe vasele de intoarcere. humerusul.Prin palpare se localizeaza durerea. trebuie stiut ca exista scurtarea segmentului şi in cazul unei luxatii. Socul traumatic.durerea este un semn constant şi valoros. fara sa fie nevoie de tratament simptomatic. este un semn constant sau tardiv. durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. . avem certitudinea de fractura. . se apreciaza temperatura locala si se examineaza circulatia sub focar De obicei sunt de evitat miscarile pasive. are o stare generala alterata mai mult sau mai putin.impotenta functionala este cauzata de lipsa de continuitate a parghiei osoase. . Semne de probabilitate: .scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabila. . este o durere puternica. modificari ale valorilor tensiunii arteriale. Semnele clinice locale se impart in semne de probabilitate şi semne de certitudine. intr-un punct fix şi se intensifica la mobilizarea segmentului respectiv. in care difuzarea sangelui spre suprafata se produce mai greu. la nevoie se cere pacientului o miscare activa. ceea ce impune un examen atent. . iar in leziuni osoase complicate cu zdrobiri ale partilor moi imbraca forma de „sindrom de zdrobire”. impotenta functionala in cazul fracturilor incomplete sau cu fragmente bine angrenate este mai putin evidenta.echimoza – apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura (in cazul fracturilor osoase superficiale) şi mult mai tarziu cand fractura se gaseste la nivelul unui segment acoperit de o masa musculara mai bine reprezentata. este evidenta pentru oasele lungi. unice. stare de agitatie. dintre oasele la care deformarea se observa cel mai usor amintim oasele lungi. cu fractura. Aceste modificari dispar in timp dupa imobilizare.hematomul. . Semnele generale constau in tahicardie. Hipertermia locala este determinata in unele cazuri de resorbtii din focarul de fractura. . care in caz de hemoragie masiva imbraca forma de soc hemoragic. de obicei o indispozitie generala.

. . .amputatii subtotale sau totale Ruperea vaselor mici provoaca hematomul fractural.nelezata.necroza cutanata cu deschidere secundara a focarului de fractura. .manevrele pentru depistarea fracturii pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. .denumirea osului fracturat. . . .leziuni ale unui nerv. El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu : .cu leziuni musculare extensive.  Musculatura din jurul focarului poate fi : .fara leziuni.locul fracturii.examenul radiologic (radiografierea) este absolut indispensabil pentru radiografierea diagnosticului de fractura. .angulaţia diafizara a osului lung. .netransmisibilitatea miscarilor.sindrom de compartiment. .cu decolare circumscrisa. Ruperea vaselor mari provoaca hemoragii periculoase.probleme de dependenta. . poate fi un indiciu important. . .cu decolare intinsa. precum şi pentru precizarea tipului acesteia. Periostul poate fi decolat.intreruperea evidenta a continuitatii osoase (la inspectie sau la palpare). uneori interpunandu-se intre fragmentele fracturate. .  Trunchiurile vasculo-nervoase se pot prezenta : . . DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice.daca intereseaza articulatia. Leziuni asociate  Tegumentele pot sa se prezinte : .crepitatiile osoase – miscarea foarte blanda a fragmentelor osoase produce un zgomot caracteristic.cu leziuni circumscrise la un grup muscular. care daca se percepe.fara leziuni. rupt. .cu leziuni localizate. .daca este fractura inchisa/deschisa.leziuni vasculare izolate. . .

Embolia apare de regula prin fragmente de grasimi mobilizate din focarul de fractura in torentul circulator. . coma. intensiv şi corect. . in doua stadii :  STADIUL I – sau faza colusului primar – se caracterizeaza prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura. poate favoriza congestia pulmonara. Imobilizarea la pat. retentia acuta de urina şi infectiile urinare pot fi observate la purtatorii unui adenom de prostata imobilizati la pat consecutiv unei fracturi. producand somnolenta. In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul imobilizarii pacientului. fara deplasare „. . Vindecarea fracturii s-ar produce. confuzie. . In politraumatisme.aprecierea starii tegumentelor . in primele zile sau saptamani . transversala. deficite motorii.deschiderea focarului de fractura . Din grupa complicatiilor generale.capetele osoase Exemplu : „ fractura inchisa 1/3 medie femur drept.contuzii susceptibile de evolutie spre necroza. temperatura si coloratia tegumentului. condus de personal medical calificat. . Ea se poate localiza pulmonar (exprimata clinic prin junghi toracic. motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura. tulburari de vedere. dupa unii autori. . in special la bolnavii varstnici. Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective . pe primul plan se situeaza socul posttraumatic manifestat in special la accidentatii cu politraumatisme. STADIUL al-II-lea .stabilirea diagnosticului de fractura ..obligatoriu se vor examina : pulsul distal. aparitia de pneumonii acute. examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice. Tratamentul acestuia trebuie sa fie precoce. De asemenea. urina pacientului poate contine picaturi fine de grasime.  COMPLICATIILE FRACTURILOR Pot fi sistematizate in complicatii imediate (locale şi generale) şi complicatii tardive locale.sau faza colusului secundar – se caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat. dispnee) sau cerebral.cercetarea complicatiilor . La cateva zile dupa accidentul embolic. cianoza. . chiar bronhopneumonii severe.

intre ele interpunandu-se un tesut fibros dur. Pseudartroza constituie starea definitiva care urmeaza in timp intarzierii in consolidare. fie prin crearea unei solutii de continuitate tegumentara de insusi agentul traumatic. Principalele cauze sunt: infectia in focarul de fractura. .leziunile vasculare. Complicatiile locale tardive – calusul vicios este rezultatul consolidarii unei fracturi incorect reduse sau redeplasate sub aparatul de contenţie.examenul radiografic care arata oase densificate operculante. compresia pe trunchiurile vasculare poate produce fenomene ischemice. nervul sciatic popliteu la nivelul colului peronier.impotenta fibroasa partiala. nervul median de la plica cotului. Intreruperea de parti moi intre capetele osoase fracturate şi deplasate poate produce intarzieri in formarea calusului şi chiar aparitia in timp a unei pseudartroze. mergand pana la gangrenarea membrului. deteriorarea functiei articulare.fractura deschisa. Practic orice fractura deschisa trebuie considerata de la inceput ca fiind contaminata microbian şi tratata ca atare. . . elongatie sau chiar sectionare) intereseaza mai frecvent nervul radial in santul de tensiune al humerusului. pareze şi chiar paralizii definitive. erorile terapeutice. In aceste cazuri.leziunile nervoase (prin compresie. . ale segmentului afectat. hipotrofii musculare.ischemiei cronice nervoase şi musculare – are drept rezultat in timp scleroze şi retractii tendinoase şi musculare. afectiunile debilitante.ischemiei cutanate cu delimitare consecutiva de escare ce prin desprindere deschid focarul de fractura. Tratamentul calusului consta in corectarea pe cale chirurgicala a deplasarilor. necroza fragmentelor osoase. consolidarea are loc in pozitii defectuoase care antreneaza in timp tulburari functionale. parestezii. in contextul tulburarilor fiziopatologice induse se socul traumatic. de obicei nedureroasa.ischemiei acute severe. Dintre complicatiile locale imediate mentionam: . dupa intervalul normal necesar consolidarii. Diagnosticul pseudartrozei se bazeaza pe: . se soldeaza cu hematoame in fracturile inchise sau cu hemoragie externa in cele deschise. .Alteori. insuficienta cardiaca sau crize anginoase la pacientii cardiaci sau coronarieni. Intarzierea in consolidare constituie o alta complicatie locala posibila. o serie de afectiuni preexistente se pot decompensa şi produce: cetoacidoza la diabetici. uneori grave. uneori mobilitatea este foarte redusa sau lipseste (pseudartroza fibroasa stransa). . Diagnosticul se bazeaza pe faptul ca.mobilitatea in focar. la mobilizarea focarului. Ischemia la nivelul membrului fracturat se poate manifesta sub forma: . Gravitatea deosebita a fracturilor deschise este reprezentata de riscul major al suprainfectarii. cu producerea unor plagi arteriale sau venoase. produsa fie prin strapungerea partilor moi şi tegumentului de catre capetele osoase fracturate. pacientul acuza dureri. . efilate sau ingrosate.

extremitatea segmentului fracturat (degetele de la mana şi picior) va fi lasata descoperita (pentru a supraveghea circulatia).in atele se vor fixa cele doua articulatii vecine regiunii fracturate – supra şi subiacente focarului de fractura. suplimentarea aportului de calciu şi vitamina D. prin depuneri de saruri calcare in hematoamele periarticulare. . Radiologic apar mici opacitati cu contur neted şi structura omogena.transportul accidentatului.atelele improvizate sau specializate vor fi captusite cu vata sau alte materiale textile pentru a nu leza tegumentele sau a nu spori durerea. a impotentei functionale.Tratamentul pseudartrozelor este prin excelenta chirurgical. sunt obiective de radiografie de „control” a segmentului pe care se observa prezenta calusului in focarul de fractura. . realizand refacerea continuitatii osului. hiperhidroza. urmand consolidarea in pozitie normala a capetelor osoase.imobilizarea provizorie. asociat dupa caz cu imobilizarea gipsata de contenţie. dupa 2-3 saptamani. Osteoporoza posttraumatica are ca principale mecanisme de producere tulburari neuro. Constituirea calusului osos şi variatiile de timp pana la consolidarea definitiva depind de: . Semnele vindecarii fracturii sunt disparitia durerii in focarul de fractura. hipotrofie musculara. kinetoterapie. . Osteoamele periarticulare posttraumatice apar tardiv.starea biologica generala. . . .varsta pacientului – cu cat inainteaza in varsta vindecarea se face mai greu. cianoza şi hipotermie locala. . Tratamentul urmareste ameliorarea regimului circulator local. Primul ajutor consta in: . Radiologic se observa o demineralizare intensa. Tratamentul consta in extirparea lor chirurgicala.şi vasomotorii locale şi se exprima clinic prin dureri. TRATAMENTUL FRACTURILOR Orice fractura reprezinta o urgenta şi tratamentul incepe la locul producerii accidentului. in jurul articulatiei sau in muschii din vecinatatea acesteia.dimensiunea osului – oasele mai groase se consolideaza mai greu decat cele subtiri. EVOLUTIA normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de tip osos care poarta denumirea de calus şi care va suda intre ele fragmentele osoase. .manevrele de imobilizare vor fi facute cu multa blandete.calmarea durerii. decalcifieri osoase extinse. Principii de imobilizare provizorie a fracturilor: .numarul total al fracturilor concomitente şi cel al fracturilor produse pe acel segment. deci vindecarea biologica şi functionala. disparitia edemului. a mobilitatii anormale. .

pentru a urmari procesul de cicatrizare sau pentru a surprinde eventualele deplasari secundare. dar fara sa impiedice circulatia. in asa fel incat sa se refaca forma anatomica a osului. cat şi ulterior. serpuitoare.imediata – urmata de imobilizare in aparatul gipsat sau atele gipsate. dar sa nu jeneze circulatia sangvina. constand in exercitii de contractura musculara. fizioterapie. tije). confectionarea de materiale metalice inerte biologic. . suruburi. gimnastica medicala. Dupa obtinerea pe cale ortopedica sau chirurgicala a reducerii şi imobilizarii focarului de fractura. In principal. Acesta urmareste mentinerea functionalitatii articulare. . Un bun aparat gipsat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa imobilizeze o articulatie deasupra şi alta sub focarul de fractura. Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor ce nu pot fi rezolvate prin manevre ortopedice. la scurt timp trebuie inceput un program progresiv de recuperare functionala. Manevrele de reducere ortopedica pot fi efectuate normal sau folosind anumite dispozitive speciale. iar contractura musculara antalgica-reflexa este anihilata printr-o buna anestezie. . ca masa ortopedica şi cadrele reductoare. cum sunt fracturile de diafiza femurala cu deplasare. Tratamentul ortopedic: .imobilizarea in aparat gipsat. prevenirea hipotrofiilor musculare şi a tulburarilor circulatorii in membrul afectat. operatia consta in deschiderea focarului de fractura.atelele se fixeaza cu faşa circulara. sa fie suficient de strans pentru a nu permite deplasarea. pentru realinierea progresiva a capetelor osoase. Imobilizarea ortopedica dupa reducerea fracturii se obtine de cele mai multe ori prin aplicarea unui aparat gipsat. placi cu suruburi. sa imobilizeze segmentul afectat in pozitie functionala. . se utilizeaza sisteme de tractiune continua cu broşa transosoasa la care este atasata o greutate metalica. Reducerea fracturii: . reducerea fragmentelor deplasate şi fixarea acestora prin diverse procedee de osteosinteza (brose. .reducerea fracturii: asezarea fragmentelor osoase fracturate. Controlul radiografic se va face atat imediat dupa aplicarea aparatului gipsat.. In unele cazuri. Reducerea se realizeaza cu atat mai usor cu cat timpul scurs de la accidentare este mai scurt.radiografie fata şi profil. suficient de strans ca sa nu permita mobilizarea fragmentelor osoase.extensie continua – care poate deveni mijloc terapeutic de vindecare definitiva. mai rar recurgandu-se la sisteme de imobilizare prin tractiune continua.calmarea durerii.

calmarea durerii . trebuie sa preceada imobilizarea provizorie.ambelor diafize gambiere – prin traumatisme violente directe sau indirecte. .oxigenoterapie pe masca ( cand este posibil) . circulation) si constau in : . . Imobilizarea provizorie este precedata de degajarea membrelor. . prin contractia violenta a bicepsului femural . sau indirecta prin torsiunea gambei cu piciorul fixat . sectionarea nervilor).hemostaza provizorie . .impiedicarea complicatiilor ( deschiderea focarului de fractura. dezbracarea acestora prin sacrificarea imbracamintei ( taiere la incheieturi).diafizei peroniere – prin lovitura directa sau indirecta.diafizei tibiale – prin lovitura directa pe gamba.dezobstructie oro-faringiana .abord venos periferic pentru perfuzie si solutie Ringer lactat 500ml . hemoragia.  Fracturile diafizare – pot fi localizate la nivelul : . se deosebesc urmatoarele tipuri : Fracturile platoului tibial Fracturile diafizare Fracturile pilonului tibial Fracturile maleolare CARACTERISTICI  Fracturile platoului tibial – sunt fracturile intraarticulare ce afecteaza epifiza proximala a tibiei pe o distanta de 6 cm de la linia interarticulara. .protectie termica . breath. .sonda gastrica pentru evacuarea continutului gastric . . CONDUITA DE ASISTENTA PRIMARA Masurile de supravietuire si stabilizare atunci cand fractura este asociata politraumatismului. ele se bazeaza pe algoritmul ABC ( air.monitorizarea functiilor vitale . Imobilizarea provizorie a focarului de fractura are drept obiective : . . .PRINCIPALELE TIPURI DE FRACTURI ALE GAMBEI Din punct de vedere anatomopatologic. de obicei. .sedarea durerii cu analgezice. Apar. la adultii tineri si la varstnici prin caderea in picioare pe gamba intinsa.

care sa se intinda de la genunchi pana la calcai si o a treia mai scurta. Se folosesc atele mai lungi. cordoane elastice. bete. care se intinde de la jumatatea coapsei sau de la plica fesiera spre partea distala.   . egale. Imobilizarea cu doua atele egale ca lungime. coaja de copac sau chiar membrul sanatos. din piele. Imobilizare cu trei atele . cat lungimea talpei piciorului.     Pentru protejare. bastoane. sub capatul proximal al atelei .Mijloace folosite la imobilizarea provizorie   Speciale – atele metalice sau din material plastic. schiuri. se aseaza un strat gros de vata la calcai precum si la coapsa. pana la varful degetelor. umbrele. Se va avea in vedere ca piciorul sa fie asezat in unghi drept fata de gamba . Cele doua atele lungi se aplica pe partile laterale ale gambei. TEHNICI DE IMOBILIZARE PROVIZORIE Imobilizarea cu o singura atela asezata pe fata inferioara. de care se fixeaza cu legaturi de fasa. gonflabile. una pe partea externa si alta pe partea interna a membrului inferior. de sub genunchi pana la calcai si se fixeaza cu lagaturi circulare. Acest tip de imobilizare trebuie folosit numai in cazurile in care nu exista posibilitatea aplicarii primelor doua tehnici. Improvizate – scanduri din lemn. care se aseaza lateral. condusa in forma de « 8 » si sub talpa pentru a imobiliza si incheietura gleznei. Atela posterioara se fixeaza cu fesi. placaj. conduse circular pe toata lungimea atelei . Ele se intind de la radacina coapsei pana la calcai. lemn.

. palpare. Dintre examenele paraclinice cel mai important şi cu valoare de diagnostic este examenul radiologic.examenul radiologic efectuat se noteaza in foaia de observatie. stabileste atitudinea terapeutica. mai ales. osoase şi biopsice. Radiografia se executa obligatoriu in orice suspiciune de fractura sau leziuni de parti moi articulare.are grija ca in timpul examinarii geamurile sa fie inchise şi sa nu se circule prin camera. .dupa examinare imbraca pacientul. . Participarea asistentei la efectuarea examenului clinic: .PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATIE Pentru precizarea diagnosticului de fractura este necesar un examen clinic minutios şi examene paraclinice pentru decelarea altor afectiuni concomitente fracturii.ii va indeparta obiectele de imbracaminte radioopace. . la inspectia locala se observa semnele de fractura. In leziunile sistemului osteo-articular se mai realizeaza cu scop explorator şi terapeutic punctii articulare. . a evolutiei pacientului. au importanta crescuta in stabilirea complicatiilor generale. care pot cauza greseli de interpretare a imaginii radiologice (nasturi.dupa tehnica conduce pacientul la pat. dezbracare). de mare valoare sunt inspectia şi palparea. .pregateste fizic pacientul. a tratamentului şi. Astfel. unde il va ajuta la dezbracare. Alte examene paraclinice cum ar fi examenele de laborator ale produselor biologice şi patologice.pregateste psihic pacientul. acestea fiind certificate prin palpare. explicandu-i conditiile desfasurarii acestuia.insoteste pacientul la serviciul radiologie. . Examenul clinic consta in inspectie. .CAPITOLUL III. ce indica un diagnostic pozitiv de fractura.pregateste psihic pacientul (ii explica necesitatea examenului şi conditiile in care se realizeaza). imbracare. . medalioane etc. percutie şi auscultatie. percutia şi auscultatia care dau indicatii asupra starii generale a pacientului.asistenta se va proteja fata de sursa de raze roentgen şi de pacient cu sorţ şi manusi speciale. il aseaza intr-o pozitie antalgica. Participarea asistentei la efectuarea examenului radiologic: . mai ales. corespunzator regiunii anatomice ce urmeaza a fi explorata. Ea furnizeza date despre sediul. .va tine seama de pudoarea pacientului şi va izola patul de examinare cu un paravan. .). In cazul diagnosticarii unei fracturi.pregateste fizic pacientul (pozitionare. sustinere etc. cat şi pentru pozitivarea examenului clinic. tipul fracturii şi. margele.

anamneza (de la pacient daca este constient sau de la anturaj) pentru a afla circumstantele producerii traumatismului. PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE a. Pe timpul transportului: .Participarea asistentei la recoltarea produselor biologice şi patologice pentru examene de laborator: . garou.supravegherea pacientului: .la indicatia medicului instituirea unei perfuzii.modificari aparute in starea pacientului.pregateste fizic pacientul – regim alimentar.in cazul unei parti amputate. tampoane. . il supravegheaza.aprecierea starii de constienta. .efectueaza tehnica.culoarea tegumentelor. administrarea tratamentului medicamentos.examinarea segmentului anatomic afectat. numarul salonului şi al patului.asigurarea unui mediu de securitate pentru pacient. ace.aprecierea functiilor vitale. . .efectuarea bilantului lezional: . analiza ceruta.pregateste materialele şi instrumentele necesare recoltarii (perna elastica.examinarea celorlalte regiuni in vederea decelarii leziunilor asociate. manusi chirurgicale. . aleza. . .expediaza imediat produsele recoltate la laborator. . natura produsului.continuarea masurilor de prim ajutor. vacuumtainere cu dopuri de diferite culori conventionale). .completeaza buletinul de analiza (numele şi prenumele pacientului. . musama. b.pozitionare corecta a pacientului in mijlocul de transport. La locul accidentului: . . . . data recoltarii). alcool medicinal. .functiile vitale.prevenirea şi combaterea unor complicatii.pregateste psihic pacientul. repaus la pat. . recoltare de produse biologice. holder.dupa efectuarea tehnicii aseaza pacientul comod in pat. asezare in pozitie corespunzatoare in functie de recoltare. .acordarea primului ajutor tinand cont de elementele de gravitate care pun in pericol viata pacientului. . starea pacientului in momentul producerii traumatismului.starea de constienta. . . ora. . aceasta va fi recuperata imediat şi introdusa intr-un recipient cu gheata. . tavita renala.

. .sesizarea oricarui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat (mirosul fetid denota prezenta escarei de decubit sau infectia plagii). paloare). se masoara atunci: .necesitatea respectarii repausului la pat şi a indicatiilor medicului.educarea pacientului: . . Pentru masurarea functiilor vitale. .aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat. .ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale. . baston) in deplasare pentru protejarea membrului lezat. In spital: Interventiile sunt diferentiate in functie de tipul traumatismului şi de starea pacientului.consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat. .la cererea medicului efectueaza testarea sensibilitatii la diferite medicamente (xilina.inainte şi dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale (mobilizarea pacientului imobilizat la pat timp indelungat). . asistenta: . . secretii purulente). necesitatea efectuarii tehnicii). penicilina).observarea schimbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii (sange. .inainte şi dupa administrarea de medicamente care au efect asupra aparatului respirator şi cardiovascular.modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea pozitiei şi deplasare. Functiile vitale sunt indicatori ai starii de sanatate sau de boala. fara a prejudicia procesul de vindecare.exercitii in perioada de recuperare. .cand pacientul este spitalizat (la internare. pe perioada spitalizarii şi la externare).asezarea obiectelor de stricta necesitate langa patul pacientului şi inlaturarea obstacolelor. . . . .urmarirea miscarilor şi segmentelor distale (degetele membrelor superioare şi inferioare).inainte. verificarea intelegerii recomandarilor facute.pregateste materiale şi instrumentar in stare de functionare. presiune la nivelul membrului afectat.inainte şi dupa proceduri invazive de disgnostic.urmareste şi noteaza functiile vitale. in timpul şi dupa interventiile chirurgicale.pregateste psihic pacientul (explica tehnica.c.modul de efectuare a unor miscari.necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carja.observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat (cianoza. Pacienti imobilizati in aparat gipsat: . . . . . amorteli. .urmareste efectul medicamentelor administrate şi semnaleaza medicului eventualele efecte adverse.administreaza medicatia prescrisa de medic. in timpul consolidarii. . .cand intervine o schimbare in starea de sanatate.sesizarea medicului in cazul in care pacientul acuza furnicaturi. . .

.. se numara miscarile inspiratorii timp de un minut şi se consemneaza in foaia de temperatura printr-un punct cu pix cu mina verde. amplitudinea. tensiunea şi celeritatea pulsului. hasurandu-se spatiul obtinut. Se noteaza printr-un punct cu pix cu mina albastra. masurarea se face cu un tensiometru cu mercur sau cu manometru asezat pe brat la nivelul arterei humerale.pregateste fizic pacientul (pozitie. Fiecare linie orizontala reprezinta patru pulsatii. . In administrarea medicamentelor.respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor: pe cale orala – solide. . volumul. . sedimentarea. chimioterapicelor cu ore fixe de administrare). ritmul respiratiei. Asistenta isi aseaza fata palmara pe suprafata toracelui pacientului.trebuie sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale in functie de sex şi varsta. cu repaus fizic 10-15 minute. apoi injectii. tulburarea. simetria. observand integritatea.trebuie sa cunoasca antecedentele medicale şi tratamentele prescrise ale pacientului. opalescenta medicamentelor sub forma de solutie. tipul. Asistenta isi fixeaza degetele palpatorii la nivelul arterei (de obicei artera radiala) şi numara tensiunea şi pulsatiile timp de un minut. .va comunica medicului modificarile functiilor vitale. Masurarea şi notarea temperaturii: termometrul cu mercur este mentinut la nivelul axilei timp de 10 minute.trebuie sa stie notarea şi reprezentarea grafica a functiilor vitale in foaia de temperatura. Se apreciaza frecventa. .respecta medicamentul prescris de medic. ritmicitatea.asigura un microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste. dupa care administreaza ovule vaginale.verifica calitatea medicamentelor. . culoarea medicamentelor solide. . miros. asistenta: . Se apreciaza frecventa. Fiecare linie orizontala reprezinta doua inspiratii.evita incompatibilitatile medicamentoase cauzate de asocierea unor solutii medicamentoase in aceeasi seringa.serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala. supozitoare. . Masurarea şi notarea pulsului: pacientul sta in decubit dorsal.respecta caile de administrare prescrise de medic. temperatura camerei. forma de prezentare. .respecta orarul şi ritmul de administrare al medicamentelor pentru a se mentine concentratia constanta in sange. nu trebuie anuntata procedura. lichide. repaus). Masurarea şi notarea tensiunii arteriale: se asigura repausul fizic şi psihic cu 15 minute inainte. Masurarea şi notarea respiratiei: pacientul sta in decubit dorsal. . . valoarea obtinuta consemnandu-se in foaia de temperatura printr-un punct cu pix cu mina rosie. in acelasi pahar. .respecta doza de medicament – doza unica şi doza pe 24 de ore. . Valorile obtinute se noteaza cu o linie orizontala rosie. culoare. consistenta.identifica medicamentul prescris dupa eticheta. . umiditate).respecta somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea in afara orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor.

efedrina. calea şi tehnica de administrare.respecta masurile de asepsie. tampoane sterile de vata şi tifon. se verifica pozitia acului prin aspirare. se observa formarea unei papule cu aspectul cojii de portocala (buton dermic). . alcool. fiola de xilina 2 %. In regiunea fesiera dezinfecteaza locul injectiei. se retrage brusc acul. hemisuccinat de hidrocortizon) şi pacientul din punct de vedere psihic. daca starea pacientului o permite. tavita renala.. Tableta se aseaza pe limba pacientului şi se inghite cu o cantitate suficienta de apa pregatita in prealabil in paharul pacientului. cu repaus fizic 5-10 minute. alcool. Dupa dezinfectia locului injectiei.5 ml. manusi sterile) şi informeaza pacientul cu privire la necesitatea şi conditiile efectuarii acestei tehnici. reactia se citeste dupa 30 minute şi se raporteaza medicului. ace sterile. gradata in sutimi de ml. legate de doza. de igiena pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.administreaza imediat solutiile injectabile aspirate in fiole.informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul urmarit şi efectele adverse. flacoane. masandu-se usor. i se va da in pozitie sezand. nu se tamponeaza locul injectiei.1 ml xilina 2 %. Injectia intramusculara: asistenta pregateste materialele (seringi sterile cu capacitatea corespunzatoare cantitatii solutiei medicamentoase. . Administrarea medicamentelor sub forma de tablete pe cale orala: asistenta informeaza pacientul asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului şi a eventualelor efecte secundare. medicatia de urgenta (adrenalina. . ace sterile. se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfecteaza locul. tavita renala. Testarea sensibilitatii la xilina: asistenta pregateste materialele pentru injectia intradermica (seringa sterila de 0.anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor. se injecteaza lent solutia. injecteaza pe fata anterioara a antebratului in grosimea dermului 0. manusi sterile). Dupa efectuarea injectiei pacientul este asezat comod. se intinde pielea intre indexul şi policele mainii stangi şi se inteapa perpendicular pielea cu acul montat la seringa. tampoane sterile de vata şi tifon. .

nedureros. droguri: consuma o ceasca de cafea zilnic. Accidente: nu a avut. Conditii de viata: Locuieste impreuna cu parintii şi cu fratele mai mic intr-un apartament de 4 camere. foaia de observatie).primare (pacienta). DATE PRIVIND IDENTITATEA BOLNAVULUI Date relativ stabile Nume: S. are foarte multi prieteni. Consumul de cafea. Nu consuma alcool.PLAN DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU FRACTURA DE GAMBA CULEGEREA DATELOR SURSE DE INFORMATIE . droguri. 1-2 tigari ocazional. Stari fiziologice: menarha la 12 ani. merge cu grupul de prieteni in excursii. Neaga boli cronice sau infectocontagioase in familie. citeste. alcool. Fiind o persoana sociabila. preferinte: dulciurile şi cartofii prajiti. Varsta: 21 ani Sex: femeiesc Stare civila: necasatorita Nationalitate: romana Religia: ortodoxa Ocupatia: studenta Date variabile Domiciliul: Ploiesti Alimentatia: echilibrata şi diversificata care ii asigura necesarul zilnic de calorii. Masticatie şi apetit normale. 0 P. Obiceiuri: isi petrece timpul liber cu parintii şi fratele. Prenume: A. Interventii chirurgicale: apendicectomie la varsta de 6 ani. 0 G. flux moderat. echipa medicala. Date antropometrice: Grup sanguin: A II Rh: pozitiv . Starea de sanatate anterioara Boli anterioare: bolile infecto-contagioase ale copilariei.CAPITOLUL IV. la teatru. . tutun.secundare (familia pacientei.

Greutate: 60 kg Inaltime: 170 cm Deficite senzoriale: nu prezinta Proteze: nu prezinta Alergii: nu este alergica la nimic INFORMATII LEGATE DE BOALA Temperatura: 36.03. Diagnostic medical: Fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.03.9oC Puls: 70 p/min. tanara aluneca pe scara din fata blocului in care locuieste. Imediat ce a cazut. practica gimnastica aerobica Anxietate: moderata Stres: nu este stresata Confort: nu este obisnuita cu mediul spitalicesc Stare depresiva: nu prezinta Stare de constienta: constienta. Sistem ganglionar-limfatic: normal la palpare. in drum spre piata. regulat Tensiunea arteriala: 120/65 mmHg Respiratia: 19 r/min Apetit: normal Eliminare: mictiuni şi scaune normale Somn: linistit. ora 9:30 Examen clinic general Tegumente şi mucoase: normal colorate.2012. Data internarii: 07. impotenta functionala a membrului inferior stang. Se prezinta la Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Ploiesti. orientata in timp şi spatiu Capacitate de comunicare: este comunicativa Motivele internarii: durere vie la nivelul gambei stangi.2012. se dezechilibreaza şi cade pe piciorul stang. Istoricul bolii: in dimineata zilei de 07. . unde i se acorda primele ingrijiri şi i se recomanda internarea. Tesut celular subcutanat: normal reprezentat. doarme 8-9 ore pe zi Miscarea: mobilitate foarte buna. pacienta a simtit o durere vie la nivelul gambei stangi. mobilitate osoasa anormala cu senzatie de fragmente osoase.

. Examen clinic local . SNC: echilibrat. pulsul periferic prezent şi bine batut. miscari respiratorii simetrice.9oC Examen radiologic: radiografie fata şi profil gamba stanga. murmul vezicular prezent bilateral.impotenta functionala a membrului inferior stang. . . Aparat cardio-vascular: cord in limite normale. Aparat digestiv: abdomen suplu. mictiuni fiziologice. zgomote cardiace ritmice. suple şi nedureroase. .stare generala relativ buna. . regulat. Stare fizica la internare .tahipnee moderata. ficat şi splina in limite normale.functii vitale cu urmatoarele valori: TA = 120/65 mmHg. .echimoza plantara este liniara şi discreta.deformarea regiunii este tipica. imobilitatea membrului inferior stang. T = 36. tranzit intestinal normal. Frecventa respiratorie: 19 r/min. nedureros la palpare. R = 19 r/min. P = 70 p/min.la palpare se percep crepitatii osoase.durere vie in focarul de fractura. Aparat respirator: torace normal conformat.miscarea membrului inferior stang este limitata şi dureroasa. Aparat uro-genital: loji renale libere.Sistem osteo-articular: intreruperea continuitatii osoase la nivelul gambei stangi. in urma careia se precizeaza diagnosticul: fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi. . TA = 126/65 mmHg. P = 70 p/min. .

dificultate de a se mobiliza .oboseala .aparat gipsat .dentitie buna.integritatea persoanei şi a organelor sale de simt .durere .ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR a.inactivitate . perturbarea somnului .respiratie ritmica.adormiri cu odihni dificultate . imobilizare in AGFP .a evita pericolele .spitalizare .dezvoltare intelectuala normala . a .aparat gipsat .necunoasterea prognosticului bolii .durere şi imobilitate .imobilizare .dificultate de a stabili legatura cu familia şi prietenii .predispozitie la accidente Sursa de dificultate . .digestie normala . ingrijit.a comunica .imobilizare gipsata .TA=120/65 mmHg . ingrijite şi in a-şi acorda ingrijiri mucoasele integre igienice .durere .frica.durere .durere .anxietate .limitarea miscarilor o buna postura .P=70 p/min.tahipnee moderata buna circulatie simetrica .durere .a respira şi a avea o .a se misca şi a avea .a fi curat.spitalizare .a bea şi a manca .dificultate temporara proteja tegumentele şi curate.spitalizare .R=16-19 r/min . Nevoi afectate – surse de dificultate Nevoia Manifestari de Manifestari de fundamentala independenta dependenta . . neliniste.spitalizare .apetit diminuat completa .masticatie usoara şi eficace .reflex de deglutitie prezent . regulat .tegumente şi fanere .imobilizare in AGFP .treziri frecvente in timpul noptii .a se recrea .aparat gipsat .durere .tegumente normal colorate .a dormi şi a se .afectare fizica.

atrofie musculara. spitalizarii. manifestata prin frica. .somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza constrangerii fizice in aparat gipsat.tulburari respiratorii şi circulatorii. manifestat prin adormiri cu dificultate. perturbarea somnului.perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii din cauza spitalizarii şi imobilizarii in aparat gipsat manifestata prin dificultate de a stabili legatura cu acestia. . . .anxietate moderata şi vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerii. Stabilirea problemelor Probleme actuale: . c.risc de complicatii cauzate de alterarea integritatii fizice şi imobilizare: .vulnerabilitate fata de pericole. manifestata prin limitarea miscarilor şi dificultate de a se mobiliza.anxietate.dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza durerii. deci are nevoie de echipa de ingrijire şi ulterior de o persoana pentru a-şi satisface anumite nevoi fundamentale.risc de accidentare (cadere). . . oboseala.postura inadecvata din cauza aparatului gipsat şi a durerii. neliniste. Diagnostic de nursing . in conditiile durerii. predispozitie la accidente (caderi).imobilizare. . Probleme potentiale: .grad 3 de dependenta temporara.anchiloiza. d. . afectarii fizice cu imobilizare in aparat gipsat. manifestata prin inactivitate.risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului.risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului. . Stabilirea gradului de dependenta . durerii şi anxietatii.b. . imobilizarii şi spitalizarii.disconfort. necunoasterii prognosticului bolii.deficit temporar de autoingrijire. .durere vie la nivelul gambei stangi. . oboseala. . . .dificultate de a indeplini activitati recreative. . imobilizarii in aparat gipsat. . .alterarea integritatii fizice in urma traumatismului prin cadere manifestata prin impotenta functionala insotita de durere vie in focarul de fractura. .deficit temporar de autoingrijire din cauza durerii şi imobilizarii in aparat gipsat manifestat prin dificultate in executia ingrijirilor igienice. .dificultate de a lua legatura cu familia şi prietenii. .alterarea integritatii fizice.formarea unui calus vicios. treziri frecvente in timpul noptii. pacienta prezinta surse de dificultate diferite.

.calmarea durerii cu Algocalmin 2 fiole. . sa inteleaga necesitatea acestora. Obiective pe perioada de urgenta .examinarea clinica a segmentului fracturat.risc de complicatii cauzat de alterarea integritatii fizice şi imobilizarii: atrofie musculara. . .pacienta sa fie linistita – calmarea durerilor. .pacienta sa aiba un regim alimentar corespunzator. tulburari respiratorii şi circulatorii.primul ajutor a fost acordat in Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Ploiesti şi a constat in: . .. sa coopereze cu echipa de ingrijire. c. Obiective specifice .precizarea diagnosticului clinic şi radiologic. . Obiectiv global .pacienta sa inteleaga importanta imobilizarii.pacienta sa fie echilibrata psihic. anchiloza.pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale şi locale de urgenta.m. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR a.pacienta sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt posibil. . sa adopte masurile necesare pentru diminuarea anxietatii. i.pacienta sa beneficieze de conditii optime de ingrijire şi de tratament adecvat. . calusare vicioasa.imobilizarea provizorie intr-o atela Cramer. . bogat in calciu şi vitamine.pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sa-şi satisfaca singura nevoile fundamentale şi sa se reintegreze in societate. b. .efectuarea unei radiografii fata şi profil a oaselor gambei stangi pentru precizarea diagnosticului. . .imobilizarea provizorie. sa i se explice.

m.controlul radiologic confirma imobilizarea corecta. .durere vie in focarul de fractura şi impotenta functionala Interventii autonome şi delegate Pacienta: . consolidarii . durerile au cedat. luminos. .imobilizare in AG. Pacienta: .dificultate de a .sa prezinte sectia Ortopedie intr-un salon dureri diminuate curat. Radiologie pentru radiografia de .am sfatuit pacienta sa nu gipsat in vederea efectueze miscari care i-ar putea formarii şi accentua durerea. usor in pozitie sezand.APLICAREA INTERVENTIILOR Problema Alterarea integritatii fizice. Postura inadecvata. aerisit. .am invatat pacienta modalitati .in urma interventiilor autonome şi delegate durerea a diminuat treptat.pacienta a fost internata in .am pregatit pacienta in vederea reducerii ortopedice. sa ia fizic. Cauze: . Cauza: .la fiecare 2 ore am ajutat de relativ confort pacienta sa se mobilizeze. HLG.sa beneficieze . corecta in aparat .sa-şi adapteze de mobilizare activa permise. . dupa imobilizare in AG s-a mentinut o jena dureroasa la nivelul focarului de fractura.am evaluat caracteristicile durerii.pacienta a inceput sa se mobilizeze cu ajutorul carjelor. Manifestari: .am condus pacienta la serviciul calusului osos. la disparitie in .la indicatia medicului am administrat antialgic (Algocalmin 1 fiola i.imobilizare pozitiei şi mobilizarii pacientei. . . are tonusul şi forta musculara pastrate. auxiliar necesar schimbarii . . cu o in intensitate pana temperatura optima. in pat pozitii cat mai comode .dupa 2 zile pacienta se acomodeaza aparatul gipsat. . TGP).am recoltat produse biologice şi patologice la indicatia medicului (VSH. hematocrit. . de relativ confort . . . imiscarile la noile am fixat pe marginea distala a conditii create de patului agatatoare cu ajutorul imobilizarea in carora sa se poata ridica mai AG.traumatismul Manifestari: . . utilajul ore. uree sanguina.calmarea durerii pentru a preveni aparitia Obiective Evaluare .functiile vitale s-au incadrat in limite normale.am asigurat conditiile de decurs de 24-48 microclimat.la indicatia medicului am executat testare la Xilina 2 %.am masurat şi notat functiile fizic.sa prezinte stare control. confort.am participat cu medicul la reducerea ortopedica a fracturii.limitarea miscarilor.rezultatele examenelor de laborator au foat in limite normale.). . TGO.durere. . vitale.

se misca. Pacienta: .aparat gipsat. oua) dar şi fructe proaspete pentru favorizarea tranzitului şi combaterea eventualei constipatii din cauza imobilizarii.am discutat cu pacienta despre .sa-şi inteleaga mecanismul de producere dar şi .pacienta şi-a recapatat apetitul.adoarme cu administrat Diazepam 10 mg. servindu-i alimentele in conditii igienice. . de somn. escarelor de decubit.pacienta beneficiaza de ore de somn suficiente. de ore suficiente pentru a se putea odihni. alimentar bogat in bogate in calciu (lapte. .Vulnerabilitate boala. branza.la indicatia medicului am . . .am explicat pacientei rolul a nutritiei: .anxietate. . .diminuarea un regim preferate şi in acelasi timp apetitului. se alimenteaza şi se hidrateaza corespunzator.treziri frecvente. sa-şi efectueze toaleta zilnica.am ajutat pacienta sa se alimenteze.sa fie echilibrata calusului). . se simte odihnita. necesitatea de vindecare a fracturii. . . nutritional.oboseala. favorizarea vindecarii (formarea . Manifestari: odihnitor. 1 dificultate.sa beneficieze pozitie corespunzatoare in pat . . tableta seara. .am rugat pacienta sa evite . Somn inadecvat. sa se alimenteze.m. Risc de alterare Pacienta: . apetitul in echilibrului biologic al Cauze: urmatoarele 2 organismului şi pentru .sa prezinte somn picotelile in timpul zilei.sa i se asigure pentru furnizarea alimentelor .sa-şi recapete alimentatiei pentru mentinerea deficit.am ajutat pacienta sa aiba o Cauze: . fata de pericole.imobilizare. . . .am luat legatura cu familia Manifestari: .anxietatea s-a diminuat odata cu acomodarea cu aparatul gipsat şi .Anxietate Pacienta: .am explicat pacientei moderata. zile. calciu şi vitamine.spitalizare. inainte de culcare. .am ajutat pacienta sa se imbrace/dezbrace. . imobilizarii. pe cat posibil alimentele preferate. .durere.durere.la indicatia medicului am administrat Algocalmin 2 fiole i. Am protejat zonele expuse prin asezarea de pernite moi de vata invelite in tifon.

. in conditiile imobilizarii şi spitalizarii.sfatuiesc pacienta sa comunice telefonic cu apropiatii sai in afara orelor de vizita. . . . Manifestare: . Manifestari: . Pacienta sa-şi mentina tegumentele şi mucoasele curate şi integre. .imobilizare in AG. spre a reduce riscul unei eventuale caderi.durere.imobilizare in AG. . .inactivitate. .pacienta prezinta o stare psihica buna. .interventiile aplicate nevoii de a se misca şi de a avea o buna postura satisfac şi aceasta nevoie. Perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii.in urma aplicarii interventiilor pacienta prezinta tegumente şi mucoase curate şi integre. Manifestari: . .dificultate de a stabili legatura cu acestia.la indicatia medicului am administrat medicatie antialgica (Algocalmin) şi tranchilizanta (Diazepam) pe cale orala. Cauze: .spitalizare.sa prezinte stare de buna dispozitie.pacienta se mobilizeaza corect cu carjele. . tratamentul pe care il va face pe perioada spitalizarii. Cauze: .durere. . este atenta. sfatuind-o sa nu faca miscari inutile.am ajutat pacienta sa se mobilizeze. .permit ca familia sa-i aduca un aparat TV portabil pentru ca pacienta sa urmareasca emisiunile preferate. .inlesnesc accesul familiei şi prietenilor pacientei in salon in timpul orelor de vizita.durere. . . Obiectiv realizat . Manifestari: . Pacienta: .dificultate in executia ingrijirilor igienice.sa poata comunica cu familia şi prietenii sai. Obiectiv realizat.necunoasterea prognosticului bolii. Dificultate de a se recrea.imobilizare. Cauze: .pacienta colaboreaza cu echipa de ingrijire. . . pe regiuni. .frica.perturbarea somnului.spitalizare.am invatat pacienta cum sa foloseasca carjele şi cum sa se deplaseze corect cu ele. . diminuarea durerii.predispozitie la accidente. . Deficit temporar de autoingrijire.explorez şi stabilesc impreuna cu pacienta ce activitati recreative ii produc placere.neliniste.am efectuat toaleta corporala a pacientei.pacienta sa beneficieze de un mediu de siguranta. fara accidente. Pacienta: . . .Cauze: .sa coopereze cu echipa de ingrijire pentru o evolutie favorabila rapida.imobilizare in aparat gipsat. .

In urma interventiilor autonome şi delegate aplicate. .2012 cu stare generala ameliorata. antialgic. EVALUARE FINALA La data de 07. .tegumente şi mucoase curate şi integre. se externeaza la data de 10.am supravegheat faciesul pacientei.sa fie echilibrata din punct de vedere respirator şi circulator. .echilibrata din punct de vedere fizic şi psihic.sa prezinte valori ale functiilor vitale in limite normale. Bilantul autonomiei la externare: In urma interventiilor autonome şi delegate. Pacienta: .somn fiziologic. . . pacienta in varsta de 21 de ani se prezinta la spital in urma unei caderi accidentale cu urmatoarele acuze: durere vie la nivelul gambei stangi.respiratie spontana libera. . pacienta a beneficiat de tratament ortopedic.cunoaste masurile de prevenire a complicatiilor. amplu. fara complicatii. .03. Diagnostic la externare: Fractura helicoidala 1/3 medie la nivelul tibiei gambei stangi. Cauze: . . la externare pacienta prezinta: . Pe parcursul internarii. tranchilizant. .2012. avand o evolutie favorabila.puls ritmic.am observat.alterarea integritatii fizice. .poate efectua unele activitati recreative şi de destindere.03.Risc de complicatii. Recomandari la externare: Plan de recuperare şi reintegrare socio-profesionala: . functii vitale cu valori in limite normale.am masurat şi notat tensiunea arteriala şi temperatura. In urma examinarii medicale şi a examenului radiologic se stabileste diagnosticul medical de fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi şi se decide internarea pacientei. Imobilizare 40 zile in aparat gipsat pelvipodal care cuprinde articulatia genunchiului şi articulatia gleznei.imobilizare. masurat şi notat respiratia şi pulsul. pacienta are o evolutie favorabila. . impotenta functionala a membrului inferior stang. .stare de dependenta redusa deoarece se deplaseaza cu ajutorul unei carje. .alimentare şi hidratare corespunzatoare.va respecta perioada de imobilizare in aparat gipsat (40 de zile). . bine batut.am observat ritmic aspectul tegumentelor degetelor membrului afectat. . mobilitate osoasa anormala cu senzatie de cracmente osoase.

va efectua exercitii fizice usoare. saruri minerale. .va respecta un regim alimentar bogat in proteine. .va efectua miscari reduse.dupa scoaterea aparatului gipsat.. care sa puna in miscare grupele de muschi aflate in imobilitate prelungita. fara fortarea membrului afectat. calciu. .

Dintre investigatii: punctia osoasa.CONCLUZII EDUCATIE PENTRU SANATATE Educatia pentru sanatate in ceea ce priveste fractura se axeaza pe evitarea accidentelor şi traumatismelor de multiple cauze şi pe constientizarea in privinta traumatismelor mici a unei categorii de bolnavi care prezinta risc potential şi care sunt expusi foarte usor la fracturi. punctia articulara – pregateste pacientul psihic şi fizic in vederea realizarii tehnicii. Educatia pentru sanatate are o importanta deosebita la persoanele in varsta. osteoporoza. Asistenta medicala trebuie sa convinga pacientii inca din perioada in care sunt imobilizati pentru o fractura. Pe perioada spitalizarii asistenta are obligatia de a ajuta pacientii in satisfacerea nevoilor fundamentale. la care tesutul osos sufera un proces de distrugere fiziologica. supravegheaza intra. Bolnavii care au prezentat fracturi trebuie sa cunoasca la externare faptul ca segmentul osos prezinta o fragilitate deosebita şi trebuie sa evite accidentele şi traumatismele de orice fel. care au in ele abcese. In aceasta categorie intra bolnavii cu oase patologice. ca reluarea activitatii la parametrii anteriori nu poate sa se fac afara o actiune sustinuta de recuperare la care bolnavii trebuie sa participe foarte activ. De asemenea. formatiuni tumorale. De asemenea.şi postoperator. asistenta participa la acte de investigatii şi tratament. copii care sunt expusi frecvent la accidente. Pentru tratamentul chirurgical asistenta pregateste pacientul preoperator. . datoria asistentei este sa convinga pacientii sa respecte sfaturile medicale ale cadrelor medicale de specialitate şi ale instructorilor de reeducare fizica din serviciile unde vor merge sa faca aceasta recuperare.

M. Simici Anatomia şi fiziologia omului – Dr. Theodorescu Urgente medico-chirurgicale – Lucretia Titirca Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali – Lucretia Titirca Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale – Lucretia Titirca Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistentii medicali – Lucretia Titirca Explorari functionale şi ingrijiri speciale acordate bolnavului – Lucretia Titirca . Mihailescu Patologie chirurgicala şi mica chirurgie – P. docent Dem. Dr. Radu N. Niculescu Mic atlas de anatomia omului – Dr. Carmaciu. I – Dr.BIBLIOGRAFIE Manual de chirurgie. vol. Cezar Th.

ANEXE FRACTURA DE TIBIE o tijă de metal (intramedually tija) este plasata în tibia rupta pentru a realinia osul şi a susţine fractura de tibie . FRACTURA DE FEMUR .

pentru a permite vindecarea DUBLĂ FRACTURĂ DE TIBIE ŞI PERONEU LA PICIORUL DREPT . Aceasta este o metodă de a menţine poziţia de os. după fixare în sala de operatie. cu tija de metal şi şuruburi.FRACTURA DE TIBIE ŞI PERONEU Fractură de tibie şi peroneu.

Linia foarte groasă şi de culoare închisă dintre cele două jumătăţi ale scafoidului reprezintă o pseudartroză de scafoid (indicată prin săgeata galbenă).închisă la culoare. Această radiografie a fost executată în acelaşi timp cu cea în plan antero-posterior şi arată o linie clară. ce străbate peroneul. . Va fi nevoie ca cele două părţi ale scafoidului să fie unite folosind un şurub Herbert. (imaginea mică).FRACTURA DE GLEZNA. deoarece configuraţia anatomică a articulaţiei presupune că fracturile pot să devină vizibile numai pe una din incidenţe.Glezna este ilustrată în două planuri. Principala imagine este cea din incidenţă laterală a gleznei. Planulantero-posterioralgleznei apare normal. FRACTURA DE SCAFOID. Leziunea scafoidului sa produs cu aproximativ şase luni înainte de efectuarea acestei radiografii. Textura osoasă în ambele părţi ale scafoidului este normală şi nu există dovada unei necroze vasculare. către capătul distal.

situat de o parate şi de alta a şoldului). Va fi nevoie ca acestea să fie îndepărtate chirurgical. Ascensionarea pachetului de ţesut gras de la nivelul cotului indică existenţa unui revărsat în articulaţie (indicat prin săgeata roz). Examenul CT arată clar linia principală de fractură. Deplasarea este descrisă în raport cu mişcarea fragmentului osos distal. chiar dacă nu ar fi necesară fixarea intern.FRACTURA CORONOIDĂ Imaginea de mai sus arată existenţa unei fracturi cu deplasare posterioară a cotului. . prin partea superioară a acetabulului şi prezenţa a mai multe fragmente osoase libere în articulaţie. FRACTURA DE ŞOLD Această examinare CT este alcătuită dintr-o serie de imagini ce arată existenţa unei fracturi de acetabulum (spaţiu articular rotund. Un fragment osos liber (indicat prin săgeata albă) s-a desprins de procesul coronoid ulnar (vezi săgeta albastră).

în cele din urmă. Rotaţia este obţinută prin furnizarea de informaţii specifice către computer şi permite vizualizarea zonei de interes din toate unghiurile. Fractura a fost evidenţiată”. Acest efect 3-D este ilustrat în serie de imagini rotative ale unei fracturi faciale. de un examen IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) şi traseul ei era vertical.FRACTURA FACIALĂ Imaginile CT pot fi folosite pentru a recompune o imagine tridimensională. Totuşi. de sub platoul tibiai. FRACTURA DE TIBIE Radiografiile simple păreau să fie normale în cazul acestui pacient. Reexaminarea radiografiilor simple după IRM a arătat existenta unei mici anomalii. Aici se vede fractura oaselor frontale şi chirurgul se va folosi de aceste imagini pentru a corecta deformarea printr-o operaţie. . exista un revărsat articular important (o colecţie de lichid) la nivelul genunchiului şi pacientul nu putea să se deplaseze fără cârje.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful