MINISTERUL EDUCATIEI , CERCETARII , TINERETULUI SI SPORTULUI SCOALA POSTLICEALA SANITARA „SF.

VASILE CEL MARE” PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL – SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA CALIFICARE PROFESIONALA – ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INDRUMATOR: AS. BATU GABRIELA

ABSOLVENT: DOBRITA DUMITRU

2012

TEMA PROIECTULUI INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE PACIENTULUI CU FRACTURA INCHISA DE GAMBA

CUPRINS
ARGUMENT CAPITOLUL I- NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR CAPITOLUL II - NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI CAPITOLUL III- PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE CAPITOLUL IV- PLAN DE INGRIJIREA BOLNAVILOR CU FRACTURA DE GAMBA CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ARGUMENT
Motto: Ceea ce-l face pe om mai mare decat simpla lui viata este dragostea pentru viata celorlalti. L.F. Celline Meseria de asistent medical este concentrata pe nevoile pacientului şi mai ales pe nevoile de nursing. Am considerat necesara o perfectionare, motiv pentru care am urmat cursurile acestei scoli. Am ales aceasta tema deoarece fracturile ocupa un important loc in sfera traumatismelor, frecventa lor reflectand un grad scazut al mijloacelor de prevenire. Acordarea corecta a primului ajutor la locul accidentului cat şi ingrijirile medicale ulterioare din partea unor buni profesionisti au o mare importanta in recuperarea completa şi reintegrarea bolnavului in familie şi societate.

CAPITOLUL I- NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR
Aparatul locomotor cuprinde in constitutia sa sistemele care participa la sustinerea corpului uman şi ii asigura, totodata, posibilitatea de miscare sau locomotie. De aceea a mai fost numit aparatul de sustinere şi miscare. El este format din oase şi articulatiile lor, care alcatuiesc sistemul osteoarticular, şi din muschi, elementele active a le miscarilor, care formeaza sistemul muscular. Aparatul locomotor, prin functia sa de locomotie, pune in legatura organismul cu mediul inconjurator. De aceea, impreuna cu sistemul nervos care ii coordoneaza activitatea, el participa la realizarea functiilor de relatie ale corpului uman. Cu studiul aparatului locomotor se ocupaosteologia, artrologia şi miologia. ANATOMIA SISTEMUL OSOS Generalitati Oasele sunt organe dure, rezistente şi, intr-o oarecare masura, elastice. Aceste proprietati ale osului se datoreaza compozitiei chimice a tesutului osos şi arhitecturii substantei osoase; gratie lor, osul rezista la presiune, tractiune şi torsiune. Ele sunt totodata expresia adaptarii osului la functiile pe care le indeplineste. Rolul oaselor in organism:  Prin duritatea şi rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului,constituind, impreuna cu articulatiile dintre ele, suportul partilor moi: scheletul.  Participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt adapostite organele, de exemplu cutia craniana şi canalul vertebral (adapostesc encefalul şi maduva spinarii), cutia toracica, bazinul osos.  Luand parte la formarea articulatiilor şi servind ca puncte de insertie pentru muschi, oasele sunt organe ale miscarii.  Maduva rosie din epifizele oaselor lungi, din oasele late şi cele scurte este un organ hematopoietic.  Prin componenta lor minerala, oasele constituie şi un depozit de substante fosfocalcice, prin care organismul le poate mobiliza la nevoie (de exemplu in sarcina).  Rol antitoxic. Oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F), patrunse accidental in organism şi le elibereaza treptat, fiind eliminate renal. In felul acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult şi sunt prevenite efectele negative asupra altor organe. Oasele sunt alcatuite din substanta osoasa, maduva osoasa şi periost. Au vase care le hranesc şi nervi, care le asigura mobilitatea. Forma oaselor este adaptata functiei lor. Dupa raportul dintre dimensiuni sunt luate in discutie trei categorii de oase: lungi, late şi scurte. Oasele lungi sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea şi grosimea şi formeaza, in cea mai mare parte, scheletul membrelor. Unui os lung i se deosebesc trei parti: un

Structura functionala a osului este adaptata functiei de a rezista la presiune şi tractiune. etmoid. La oasele tinere. etmoid. de asemenea şi oase alungite – cum ar fi coastele şi clavicula – la care predomina lungimea. Exista şi oase – cum ar fi rotula – care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural). Acestea sunt oase sesamoide. prin tractiuni prelungite. iar la suprafata din tesut compact. Exista. iar prin presiune adancituri numite fosete şi santuri.corp sau diafiza. sternul. coxalul. Astfel de oase sunt: oasele tarsiene. la suprafata sunt formate din tesut osos compact. scapula. iar in interior din tesut spongios. Se gasesc in regiuni cu miscari variate dar mai putin ample. Suprafata oaselor este neregulata. creeaza la suprafata osului proeminente numite apofize şi tuberozitati. Acestea sunt acoperite de cartilajul articular şi forma lor are mare importanta in miscarile articulare. cu un canal medular in centru şi doua extremitati numite epifize. in acest caz. numite fete articulare. netede. maximum de rezistenta. sfenoid. Aceasta se datoreaza in mare parte muschilor care. asa cum au oasele lungi. alcatuite din tesut spongios. Prin arhitectura sa. La nivelul oaselor se gasesc suprafete lucioase. De asemenea sunt mentionate: Oasele neregulate (vertebre. maxilar. portiunea dintre epifiza şi diafiza. osul se supune principiului „cu material putin sa se obtina maximum de randament” şi. carpiene şi vertebrele. Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene. mandibula). Oasele late sunt acelea la care latimea şi lungimea sunt mai mari decat grosimea. unde este necesara o mai mare solidaritate. format din tesut compact. In interior sunt formate din tesut spongios. prin care se articuleaza intre ele. Oasele scurte sunt acelea care au trei dimensiuni aproape egale. la nivelul careia se gaseste cartilajul de crestere sau de conjugare. sfenoid). Osul este alcatuit din doua varietati de tesut osos: compact şi spongios. Oasele pneumatice (frontal. Ele participa mai ales la formarea cavitatilor de protectie. se numeste metafiza. dar care nu prezinta diafiza şi epifize. .

Maduva cenusie se gaseste in oasele batranilor. exercita tractiuni asupra oaselor. de asemenea. Structura ei este diferita fata de celelalte. ea mai poarta denumirea şi de maduva hematopoietica. . De aceea oasele au fost denumite organe plastice. prin intermediul excitatiilor pe care le primeste din os (propio. datorita substantei organice – oseina şi fibrelor colagene din constitutia lor. Ceea ce o caracterizeaza este bogatia ei in celule adipoase. tiroidieni. Tesutul spongios din epifizele oaselor lungi. Factorii mecanici – ca presiunea exercitata de greutatea corpului. Maduva rosie se intalneste la toate oasele tinere ale fatului. Acestea se intretaie intre ele aproape in unghi drept şi formeaza. precum şi la adult. Factorii endocrini – hormonii hipofizari. se constata o anumita dispozitie a trabeculelor osoase.şi interoceptive). culoarea. oase supuse la presiuni mari. coaste. sexuali – cat şi vitamina D intervin in aceste procese de organizare a osului. Structura oaselor nu este fixa. Maduva galbena se afla in toate oasele adultului cu exceptia celor amintite mai sus. şi tractiunea realizata de tonusul şi contractia musculara – determina in cea mai mare masura arhitectura osului. intervin in realizarea structurii functionale a osului. din oasele scurte şi late. diferentiati din celulele conjunctive medulare. maduva rosie are rol in formarea calusului. maduva trece prin mai multe stadii. Factorii biologici. in oasele late şi scurte (vertebre. chiar in repaus. structura şi fun ctiile maduvei corespund varstei osului şi de aceea ea se prezinta sub trei varietati: rosie. oasele bazei craniului şi epifizele oaselor lungi). care ii dau şi culoarea galbena. daca se analizeaza atent pe o sectiune capul şi colul femural sau calcaneul. iar acestia. La copii elesticitatea este mai mare. alaturi de factorii mecanici. In dezvoltarea ei. s-a adaptat acelorasi principii. Trabeculele se dispun in directia liniilor de efort principal.Prezenta canalului medular şi a intregului sistem tubular haversian din compacta oaselor ii mareste rezistenta la presiune şi la tractiune. galbena şi cenusie. Ele au şi un grad de elasticitate. Structura functionala a osului se realizeaza sub influenta a doua feluri de factori: mecanici şi biologici. Maduva osoasa se gaseste in interiorul canalului medular şi in areolele tesutului spongios. maduva rosie ia parte la procesul de osteogeneza prin osteoblast şi osteoclasti. De aceea ea se mai numeste şi maduva osteogena. Prin reflexele de vasodilatatie şi vasoconstrictie. Astfel. el favorizeaza resorbtia şi depunerea de saruri. Avand rol in formarea globulelor sangelui. fiind formata din tesut conjunctiv. prin prezenta areolelor sale şi prin dispozitia lamelelor osoase. ci se moduleaza toata viata. In perioada de dezvoltare a osului. coxal. Sistemul nervos regleaza nutritia şi influenteaza structura osului. stern. cu concavitatea indreptata in jos sau in sus. regleaza tonusul muschilor. In fracturi. la nivelul colului şi capului femural sisteme trabeculare curbe.

spre stern. in spongioasa epifizelor şi in canalul medular. Inervatia osului – oasele şi maduva osoasa au o bogata inervatie. de unde direct sau tot impreuna cu vasele intra in os. SCHELETUL CORPULUI UMAN Totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200). cresterea sa continua in lungime şi grosime. reglandu-i nutritia şi intreaga activitate. El este alcatuit din fibre conjunctive şi elastice şi este bogat vascularizat şi inervat. Ele se ramifica in canalele Hawers. De torace se leaga. Daca se distruge cartilajul de crestere de la o extremitate. Vasele osului se anastomozeaza bogat cu cele ale muschilor din jur. formand impreuna cutia toracica. legate intre ele prin articulatii. epifiza sa fie smulsa şi dezlipita de diafiza. formeaza scheletul corpului. de la coloana toracala pleaca anterior. structura şi modul de legatura al oaselor pentru a forma scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la conditiile statiunii şi locomotiei bipede. care adaposteste şi el organe şi transmite greutatea corpului membrelor inferioare. Forma. situata vertical in axul longitudinal al corpului – axul de sustinere şi miscare. arcurile costale. denumit şi stratul osteogen. cresterea osului se opreste. lamele dinspre canalul medular se distrug şi se resorb. Oasele scurte au numai artere periostale. Datorita prezentei cartilajului de crestere la copii. La oasele lungi. Cresterea in grosime a osului se face pe seama stratului intern osteogen al periostului. Aceasta provine din nervii care insotesc vasele nutritive şi dintr-un plex nervos subperiostic. prin oasele centurii scapulare. in tractiuni puternice. iar la polul superior sustine craniul. care protejeaza viscerele toracice. in partea superioara. s-a produs urmatoarea diferentiere: intr-un schelet axial. bogat in celule conjunctive. Prin nervi. in canalul rahidian coloana vertebrala adaposteste maduva spinarii. responsabil de cresterea in grosime a oaselor. se intampla uneori ca. format de coloana vertebrala. Cresterea oaselor (osteogeneza) – dupa ce osul s-a format. Vascularizatia osului este realizata de artere şi vene. Potrivit acestor conditii. Tot astfel cresc oasele late şi scurte. pe cand la extremitatea cu cartilaj intact. ea continua. sistemul nervos central se pune in legatura cu osul. Arterele oaselor lungi şi late sunt de doua feluri: nutritive şi periostale. Procesul de osteogeneza de la acest nivel este un tip de osificare encondrala. Elementele care formeaza periostul sunt dispuse in doua straturi: unul extern fibros şi altul intern. Cresterea in lungime a osului se face la nivelul cartilajelor de crestere de la nivelul metafizei. In partea inferioara oasele centurii pelviene formeaza impreuna cu sacrul bazinul osos. care adaposteste encefalul. in timp ce sub acest periost se formeaza tesutul osos. .Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste suprafata osului cu exceptia suprafetelor articulare. iar cele periostale prin periost. Arterele nutritive patrund prin os prin gaurile nutritive. scheletul membrelor superioare.

din cauza participarii oaselor coxale la formarea bazinului sau a pelvisului. la randul lor. sunt alcatuite prin sudarea intre ele a trei oase: ilion. Oasele centurii pelviene – centura pelviana este formata din cele doua oase coxale. Scheletul mambrelor inferioare este alcatuit din oasele centurii pelviene şi din oasele extremitatii libere a membrelor inferioare.SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE Membrele inferioare se mai numesc şi membre pelvine. Sudarea lor se datoreaza acelorasi conditii care au dus la . Acestea. ischion şi pubis – piesele osoase primitive ale coxalului.

marginita inferior de spina iliaca antero-inferioara. dupa care urmeaza creasta pectineala a pubelui. Anterior şi inferior. sub care se gaseste marea incizura ischiatica.Marginea inferioara se intinde de la unghiul pubelui la tuberozitatea ischiatica. Coxalul.Marginea posterioara prezinta de sus in jos: spina iliaca postero-superioara şi spina iliaca postero-inferioara. Sub acetabul se afla gaura obturatoare.Marginea superioara a coxalului se numeste creasta iliaca şi are doua buze – externa şi interna – iar intre ele un interstitiu. marginea anterioara devine concava. Osul ischion se afla in partea inferioara şi posterioara şi este alcatuit dintr -un corp situat superior. Sub spina urmeaza mica incizura ischiatica. cu deschidere inainte şi in sus. cu deschiderea posterioara. Sub ea urmeaza o incizura. fiind alcatuit dintr-un corp superior şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite intr-un unghi aproape drept. prin care coxalul articuleaza cu sacrul. linia arcuata se continua cu creasta pectineala de pe ramura superioara a pubelui. inferioara şi anterioara.Fata mediala in partea superioara este scobita şi formeaza fosa iliaca interna. cu deschidere anterioara. fiind formata de marginea inferioara a ramurii inferioare a pubelui şi ischionului. . Unghiul corespunde tuberozitatii ischiatice. Osul coxal – cele trei oase care formeaza osul coxal sunt alcatuite şi dispuse in felul urmator: Osul iliac formeaza partea superioara a coxalului. Pe ea se gasesc trei creste: linia fesiera posterioara. situat inferior. care o separa in partile superioara şi posterioara de fata articulara auriculara. . palpabil sub piele la 5 cm de spina iliaca antero-superioara. marginita de o circumferinta numita spranceana acetabulului. prin sudarea lor se mareste rezistenta. Fundul acetabulului poarta denumirea de fosa sau groapa acetabulara şi este nearticular. corespunzatoare aripii osului iliac. şi aripa osului iliac. . Corespunzator corpului pubeului. adaptand bazinul la sustinerea greutatii trunchiului şi inlesnind posibilitatile de miscare a extremitatilor libere ale membrelor inferioare. fosa iliaca interna este delimitata de linia arcuata. Partea articulara a acetabulului are forma semilunara şi se numeste fata lunata. patru margini – anterioara. Unghiul lor corespunde simfizei pubiene. Pubele formeaza partea anterioara şi inferioara a osului. .contopirea celor cinci vertebre sacrale. . . ca intreg.Marginea anterioara incepe cu o proeminenta numita spina iliaca antero-superioara. posterioara. Sub aceasta. In partea mijlocie a fetei laterale se gaseste cavitatea acetabulara. are doua fete – mediala şi laterala. precum şi patru unghiuri: . care se termina la o proeminenta numitatrabecul pubic. situat superior.Fata laterala prezinta in partea superioara fosa iliaca externa. Pe buza externa se afla o proeminenta denumita punctum coxae. şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite aproape in unghi drept. pe aceasta margine se afla o proeminenta numita eminenţa iliopectinee. In jos şi posterior. Aceasta se termina la spina ischiatica. fiind constituit dintr-un corp. care se termina la tuberozitatea ischiatica. superioara şi inferioara.

de linia terminala. indreptata in sus. denumit şi bazinul obstetrical. fiind mai pronuntata. Intre acestia se gaseste. numit bazinul mic. şi altul inferior. la locul de intalnire a marginilor. Linia inferioara este formata de stramtoarea inferioara a bazinului. in doua etaje: unul superior. posterior. formand articulatia genunchiului. denumita de obstetricieni stramtoarea superioara a bazinului şi formata anatomic. Corpul tibiei. mai lung şi altul lateral). şi doua fete posterioare care se intalnesc şi formeaza linia aspra a femurului. ascutita. cu creasta pectineala şi trabeculul pubic şi ajunge la simfiza pubiana. cu sacrul.Coxalul are şi patru unghiuri. La locul de unire a colului cu corpul se afla o proeminenta laterala. iar posterior. El are un corp (diafiza) şi doua extremitati (epifize) – una superioara şi alta inferioara. denumita planul popliteu. Bazinul mic. Scheletul gambei Tibia – este un os lung. Anterior. Epifiza inferioara are doua proeminente numite condilii femurali (unul medial. Corpul are o fata anterioara rotunjita. Condilii au suprafete articulare care se unesc in partea anterioara şi se articuleaza cu patella (rotula). posterior şi superior. groapa intercondiliana. situat in partea mediala a scheletului gambei. pe de alta parte. se continua cu linia arcuata a coxalului. are trei fete – mediala. se formeaza bazinul osos sau pelvisul. Epifiza superioara are un cap articular (caput femoris) aproape cat doua treimi dintr-o sfera. denumita trohanterul mare şi alta mediala. in forma de prisma triunghiulara. ei se articuleaza cu tibia. Capul patrunde in acetabul. unde se intalneste cu cea de partea opusa. numit bazinul mare. fiind principalul os de sprijin al acesteia. peretele abdominal se intinde pana la simfiza pubiana. condilii au cate o proeminenta denumita epicondil – unul medial şi altul lateral. poarta numele de creasta intertrohanterica. Linia terminala pleaca de la promontoriu intr-o parte şi alta. de sacru. Bazinul osos sau pelvisul – prin articularea oaselor coxale intre ele şi. Bazinul este impartit de o stramtoare. Bazinul mare are peretii ososi numai in partea posterioara şi in partile laterale. are drept limita in sus stramtoarea superioara. corespunzatoare foselor iliace interne. laterala şi posterioara – şi trei margini corespunzatoare. Inferior de aceasta se gaseste colul chirurgical al femurului. Anterior. Scheletul coapsei Femurul (os femoris) – este cel mai lung os al corpului şi formeaza scheletul coapsei. denumita trohanterul mic. Pe fata mediala a unghiului pubelui se afla fata articulara simfizara. iar lateral de gaura şi membrana obturatoare şi de ligamentele sacroischiatice. Colul face unghi cu corpul osului de 130o la barbat şi 125o la femeie. Marginea anterioara. Peretii sai sunt formati de simfiza pubiana anterior. formand articulatia coxo-femurala. proeminenta dintre cele doua trohantere se numeste linia intertrohanteriana. care patrunde intre acestea ca un cui. proemina sub pielea . Capul este marginit de colul anatomic. Lateral. iar deasupra ei o suprafata marginita de ramurile de bifurcatie a liniei aspre. mult mai lung decat cel al humerusului. Inferior.

formata dintr-un trabecul medial şi altul lateral. se afla o linie oblica denumita linia poplitee. mai voluminoasa. Pe fata posterioara. se numeste creasta interosoasa. Anterior. Anterior şi posterior de eminenţa se afla cate o depresiune: fosa intercondiliana anterioara şi cea posterioara. Inferior prezinta fata articulara pentru talus. Intre fetele articulare se afla eminenţa intercondiliana. Epifiza superioara. in partea superioara a diafizei. denumita maleola mediala care are lateral fata articulara maleolara pentru talus (astragal). denumita tuberozitatea tibiei.gambei şi se numeste creasta anterioara a tibiei. . opus maleolei. la locul de unire a condililor cu corpul. pentru condilii femurali. ascutita şi ea. se afla o fata articulara concava antero-posterior. deoarece pe ea se prinde membrana interosoasa a gambei. are doi condili – medial şi lateral – cu fete articulare superioare usor concave. Marginea laterala. se gaseste o proeminenta. prin care se articuleaza cu fibula. Pe partea laterala şi inferioara a condilului lateral se gaseste fata articulara pentru corpul fibulei. Pe fata laterala a epifizei. Epifiza inferioara se prelungeste in partea mediala cu o proeminenta cu varful in jos.

Fibula este un os lung şi subtire. . situat in partea laterala a gambei.

. . anterior are o fataarticulara pentru cuboid. . Scheletul piciorului. un corp şi un cap orientat anterior. iar anterior cu cele trei cuneiforme. Are o fata anterioara şi alta posterioara. navicular. Ele se articuleaza posterior cu osul navicular şi anterior cu metatarsienele I. Cea posterioara are o fata articulara şi alta posterioara. pe care se insera tendonul lui Achile. impreuna cu santul talusului. din interior spre exterior. Pe fata posterioara a osului se gaseste tuberozitatea calcaneului. Creasta osoasa a fibulei. cuboid şi cuneiforme. Tarsul reprezinta segmentul superior al piciorului şi este format din 7 oase tarsiene: talus. Lateral are un tubercul. Randul posterior este format din talus şi calcaneu. Asezat sub talus. Epifiza inferioara se prelungeste lateral şi in jos cu maleola laterala sau fibulara. intermediar şi lateral. . iar anterior cu baza metatarsienelor al IV-lea şi al V-lea. Fetele articulare (posterioara şi mijlocie) sunt separate prin santul talusului. metatars şi falange. format dintr-un corp. dar este mai turtita transversal. cu baza in sus şi varful in jos.Talusul (astragalul) este un os scurt situat deasupra calcaneului. spre deosebire de tibie se afla pe partea mediana a osului. Prin aceste fete – mediala.Oasele cuneiforme sunt in numar de trei: medial. el formeaza articulatia tolocrurala. el prezinta pe fata superioara trei fete articulare. ca şi cel al mainii. denumita sustentaculum tali. prin care se articuleaza cu fata inferioara a epifizei inferioare a tibiei. al II-lea şi al III-lea. pe care se prinde membrana interosoasa. este alcatuit din trei segmente: tars. articulandu-se cu oasele gambei. Ele au o baza. numarat de la I la V. mai mica şi laterala.Cuboidul. format din cinci metatarsiene.Navicularul (scafoidul) se articuleaza posterior cu talusul. se articuleaza posterior cu calcaneul. Pe fata ei mediala se afla o fata articulara pentru talus. . cuboid şi cele trei cuneiforme. Pe fata superioara a capului se gaseste trohleea talusului. Epifiza superioara se numeste capul fibulei.Calcaneul este mai mare decat celelalte oase ale piciorului. Metatarsul este segmentul mijlociu al piciorului. care in partea postero-laterala are o proeminenta – varful capului (apex capitis fibulae) – iar medial o fata articulara pentru tibie. unul lateral şi altul medial. de forma triunghiulara. cea posterioara este separata de cea mijlocie şi anterioara prin santul calcaneului care. . iar cel anteriorde navicular. Capul prezinta anterior o fata articulara pentru osul navicular. Rotula (patella) este un os turtit sagital. Pe fata inferioara sau plantara. Pe fata mediala exista o proeminenta osoasa. Pe baza primelor trei metatarsiene se articuleaza cu cele trei cuneiforme şi ultimele doua cu osul cuboid. Pe fata inferioara are trei fete articulare pentru calcaneu. situat lateral de navicular. calcaneu. un gat şi un cap. se afla doi tuberculi. Ele sunt dispuse in doua randuri: unul posterior şi altul anterior. mai mare – rotula se articuleaza cu condilii femurali. formeaza sinusul tarsului – un canal osos cu deschidere laterala. in partea posterioara. Aceasta fata articulara in forma de scripete se continua pe fetele laterale cu fete articulare pentru maleola mediala şi laterala.Diafiza are aceleasi feţe ca tibia.

Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului. . . Degetul mare sau halucele are doua falange. Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi. Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului. toate celelalte degete au cate trei falange: proximala.posterioara – muschii flexori.muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ). Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa. In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios. care este structurata sub forma de lame osoase. . mijlocie şi distala.externa (laterala) – muschii peronieri . Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala. Cavitatile.Falangele (phalanges) formeaza scheletul degetelor. Muschii gambei Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje : .anterioara – muschii extensori . Dedesubt se gaseste osul compact.muschiul extensor lung al halucelui ( II-V ). b) muschii posteriori ai gambei Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a celor doua oase ale gambei si se impart in : . dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete. Elemente de microstructura ale gambei Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de rezistenta si sustinere. strabatut de canalele Hawers ce contin vase de sange si tesut conjunctiv lax. Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului. a) muschii anteriori ai gambei Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt : . denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.muschiul tibial anterior . .

. care ajunge la 20 grade . In miscarile de rotatie externa a gambei. multe dintre ele comunicand cu cavitatea articulara. . .muschiul peronier al III-lea.si subiacente  Articulatia genunchiului Articulatia genunchiului cuprinde : . c) muschii laterali ai gambei sunt : . .muschiul lung peronier .in flexia gambei pe coapsa. . Acestia sunt : . meniscul poate fi fisurat sau rupt. Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care trece prin condilii femurali : . numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri) Articulatiile supra. producand blocaj articular.condilii femurali . La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase.piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei.rotula .muschiul scurt peronier .muschiul scurt peronier .condilii tibiali.. ij afara. sau in miscarile bruste ale genunchiului. inceputul miscarii se face prin rostogolirea condililor femurali pe platoul tibial.muschi superficiali . . Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente. In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv abundent. . .muschiul peronier al III-lea Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei : . cand femurul este fix.extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si prin rotatia femurala a tibiei.muschi profunzi. fara vase de sange si nervi).muschiul lung peronier . dureri si hidroartroza. .

se depoziteaza initial in relatie stransa cu fibrele de colagen şi este localizata in mod specific in „gaurile” dintre fibrilele de colagen. specializata. Articulatia gleznei Este formata din : 1) – articulatia tibiofibulara distala. Partea noncolagenica din aceasta matrice organica contine proteine. Structura consta dintro faza solida. unele dintre aceste proteine jucand un rol in initierea mineralizarii osoase şi in asocierea dintre faza minerala şi matricea organica. sodiu şi alti ioni necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice. Mineralizarea matricei care se realizeaza cu precadere in sistemele haversiene incepe rapid dupa secretia sa (mineralizare primara). Matricea organica este sintetizata şi secretata de osteoblaste. cele doua fractiuni – minerala şi organica – sunt resorbite. Formarea şi localizarea partii minerale sunt determinate in parte de matricea organica. Dupa solubilizarea substantei minerale osoase. Polul celular destinat resorbtiei osoase formeaza o margine in perie. fosfor. matricea organica este resorbita in mediul acid adiacent marginii in . are loc in spatii speciale (lacunele Howship). celula se inconjoara progresiv de matrice şi devine osteocit. unde marginea in perie este in contact intim cu tesutul osos. Resorbtia osoasa se datoreaza in principal osteoclastelor. in stransa asociere cu o matrice organica. trece prin cele doua maleole. FIZIOLOGIA OASELOR Osul este un tesut dinamic. in continua remodelare. formata in proportie de 90-95 % din colagen de tip I. Scheletul osos este bogat vascularizat. In plus. articulatia permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale. Faza minerala consta din calciu şi fosfor. articulatia permite doar miscari de alunecare . minerala şi organica. In acest spatiu. dar nu este completa decat dupa cateva saptamani (mineralizare secundara). Structura particulara a osului compact şi spongios ii confera rezistenta şi consistenta necesare functiei sale mecanice. confera acestui material o rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice. intre maleola fibulara si extremitatea distala a tibiei intarite de doua ligamente . Pe masura ce osteoblastul secreta matricea care apoi se mineralizeaza. cum ar fi osteopontina. pe tot parcursul vietii. Proprietatile osului sunt legate de componentele sale extracelulare. celula care ramane conectata la sistemul sanguin printr-un sistem de canalicule. osul constituie un rezervor de calciu. 2) – articulatia talocrurala – se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei. magneziu. Aceasta zona (zona clara) contine proteine contractile. pe de o parte si trohleea de pe fata superioara a talusului. primind aproximativ 10 % din debitul cardiac. Aranjamentul arhitectural al celor doua faze. pe de alta parte . unde osteoclastele sunt atasate prin intermediul unei integrine specifice la componente ale matricei osoase.

in straturi paralele sau concentrice (os lamelar). fara alt tesut cicatriceal. proces care se realizeaza in asociere cu cresterea unor noi vase sanguine in aria afectata. infectii. prin captarea de tetraciclina şi printr-o densitate minerala relativ scazuta. remanierea osului (remanierea sistemelor haversiene. prezinta un raport celule/matrice relativ ridicat şi se caracterizeaza prin existenta unor fascicule de fibre de colagen grosiere. Osul este şi un important rezervor de ioni minerali. care sunt intretesute şi dispuse anarhic. In leziunile care distrug organizarea tesutului. La adult. cresterea in lungime şi osificarea encondrala inceteaza. cum este calciul. Astfel. cu fascicule de fibre dispuse regulat. precursorii celulelor stromale se diferentiaza in celule cu capacitati functionale diferite de cele ale osteoblastelor. cu fixare şi mobilizare redusa in focarul fracturii. dispozitia concentrica a lamelelor osoase in jurul vaselor sanguine constituie sistemele haversiene. Cresterea in latime şi grosime se realizeaza prin formarea de os la suprafata periostului şi prin resorbtia pe de alta parte la nivelul endostului. reparatia se face in principal prin neoformare osoasa. mai multe proteine au capacitatea de a induce osteogeneza ectopica şi ar putea avea un rol in remanierea osoasa: factorul de osteoinductie. care joaca un rol esential in variate procese biologice. cu exceptia unei anumite activitati a celulelor cartilaginoase situate sub suprafata articulara. formandu-se cantitati variabile de tesut fibros şi cartilaginos. care necesita un aport sanguin corespunzator. Remodelarea acestui os se face de-a lungul liniilor de forta determinate de solicitarile mecanice care genereaza un raspuns biologic. Osul este un tesut metabolic activ. dupa o fractura.perie sub actiunea unor enzime hidrolitice acide. La embrion şi la copilul in perioada de crestere. dupa inchiderea epifizelor. Cand exista o buna apozitie a fragmentelor. Remanierea osului este intr-o anumita masura legata de solicitarile mecanice care se exercita asupra lui. Cresterea in lungime a oaselor este dependenta de proliferarea celulelor cartilaginoase şi de maturarea dupa un model encondral a cartilajului de conjugare. osteogenina şi proteinele morfoformatoare de oase. chiar la adulti. ca de exemplu in fracturile cu apozitie slaba a fragmentelor şi deplasare in focarul fracturii. In oasele lungi. Osul devitalizat trebuie resorbit şi un os nou trebuie sa se formeze. osul matur este bine organizat. Totusi. Osul nou format in timpul cresterii sau. plasticitatea . formand un os „tesut”. Mai multi liganzi solubili moduleaza diferentierea osteoblastelor şi osteoclastelor pornind de la celulele precursoare. In plus. La adult. ca şi a osului trabecular) continua pe tot parcursul vietii. precum şi functionarea celulelor diferentiate. Tesutul osos este un veritabil depozit de factori de reglare a cresterii. Suprafetele osoase nou formate sunt acoperite de osteoblaste active şi se caracterizeaza prin aspectul lor neted. intreruperea irigarii sanguine sau leziuni expansive – este relativ limitat. osul se dezvolta prin remodelare şi inlocuire a cartilajului calcificat anterior (osificare encondrala) sau se formeaza fara o matrice cartilaginoasa (osificare endomembranoasa). la adult. Raspunsul osului la diferite agresiuni – fracturi. viteza osteogenezei depasind-o pe cea a resorbtiei.

avand ca rezultat o balanta calcica negativa. ce nu mai pot fi compensate adecvat prin mecanismele renale de conservare a calciului.osului se datoreaza interactiunii dintre celulele osoase şi a celei dintre acestea şi mediul inconjurator. Concentratia de ioni liberi de calciu influenteaza numeroase functii celulare şi este supusa unei reglari hormonale stricte. Mentinerea balantei calciului depinde de eficienta abssorbtiei intestinale. dar numai o mica parte din calciul total (aproximativ 0. care este esentiala pentru reglarea functiilor biologice este joasa (aproximativ 1 mmol/l). organismul adult contine 1-2 kg de calciu. Calciul paraseste lichidul extracelular prin secretia in tubul digestiv (aproximativ 100-200 mg/zi). aproximativ 500 mg de calciu fixanduse şi parasind zilnic scheletul. Cresterea resorbtiei osoase poate evita depleţia de calciu a lichidelor extracelulare. prin incorporarea in substanta minerala osoasa şi prin pierderile in sudoare (pana la 100 mg/zi). ioni legati de proteinele plasmatice şi. Concentratia intracelulara a calciului liber.5 %) este destinat schimbului. prin excretia urinara (aproximativ 50-300 mg/zi). In plasma. Metabolismul fosforului Fosforul este un component major al osului şi al celorlalte tesuturi şi participa sub diferite forme la aproape toate procesele metabolice. in mica parte. Concentratia calciului in lichidele extracelulare este esentiala pentru variate functii biologice şi se mentine constanta. Metabolismul calciului In medie. Un deficit de PTH sau de vitamina D. Calciul substantei minerale osoase situat la suprafata cristalelor este in echilibru cu cel din lichidele extracelulare. calciul este prezent sub 3 forme: ca ioni liberi (calciu ionizat). Ionii de calciu intracelulari mediaza functii intracelulare. . Concentratia ionilor de calciu in lichidele extracelulare este mentinuta constanta prin procese care in permanenta furnizeaza sau sustrag calciu din lichidul extracelular. in special de parathormon (PTH). din care 98 % este detinut de schelet. o afectiune intestinala sau o carenta severa de aport de calciu sunt situatii care produc tulburari ale homeostaziei calciului. sub forma de complexe ultrafiltrabile solubile. Continutul de calciu din plasma provine din absorbtia intestinala şi din resorbtia ionilor din substanta minerala osoasa. aceasta este influentata de vitamina D. dar numai cu pretul unei pierderi osoase progresive. Cea mai mare parte a calciului intracelular se gaseste sub forma de complexe insolubile. din care mare parte sunt legati de albumina. Absorbtia calciului se mareste in timpul perioadelor de crestere rapida la copii. in sarcina şi lactatie şi scade cu avansarea in varsta. Resorbtia şi formarea osului sunt strans corelate. chiar in stari cronice cu bilant calcic negativ. Concentratia serica a proteinelor este un factor determinant important pentru concentratia ionilor de calciu (calcemie).

Orice tendinta la hipocalcemie. absorbtia fosforului este deosebit de eficienta. creste eficienta absorbtiei calciului din intestin. Aceasta. Articulatia genunchiului inlesneste doua functii diferite si chiar contrarii : a) – prin flexiunea genunchiului. Controlul major asupra homeostaziei fosforului se exercita la nivelul rinichiului. cum este cea indusa de un aport de calciu insuficient. . de alte peptide. care actioneaza pe mai multe cai. Forma activa a vitaminei D este sintetizata sub control metabolic pe calea unor hidroxilari succesive in ficat şi rinichi şi este transportata pe cale sanguina la tesuturile tinta (intestinul subtire şi os). ca un antagonist fiziologic al parathormonului. Calcitonina este un hormon peptidic hipocalcemiant. Secretia de calcitonina se afla sub controlul direct al calcemiei: cresterea acesteia produce cresterea nivelurilor de calcitonina. unde regleaza homeostazia calciului. Parathormonul are rolul de a mentine concentratia calciului in lichidele extracelulare. 3. iar scaderea calcemiei reduce aceste niveluri. Metabolismul renal al vitaminei D este reglat de ionii de calciu şi fosfati.Cantitatea totala de fosfor la un adult sanatos este de aproximativ 1 kg din care aproximativ 50 % se gaseste sub forma legata. nu mai este necesara suplimentarea ei prin dieta. in primul rand. 2. numai aproximativ 12 % din fosforul plasmatic este legat de proteine. reduce clearence-ul renal al calciului returnand o proportie mai mare din calciul filtrat prin glomerul spre lichidele extracelulare. precum şi de hormonii steroizi. Acest sistem de feedback este principalul mecanism homeostatic de control al calciului extracelular. la randul sau. parathormon şi. pentru cresterea concentratiei serice a calciului. Nivelurile fosforului total sunt mai ridicate la copii şi la femei dupa menopauza. inhibarii resorbtiei osoase mediate de osteoclaste şi. Aceste efecte sunt mediate de receptori prezenti pe osteoclaste şi celulele tubulare renale. FIZIOLOGIA MISCARILOR GAMBEI Miscarile gambei sunt tributare muschilor care se insera pe oasele gambei. Acest hormon actioneaza direct asupra osului şi rinichiului şi indirect asupra intestinului. probabil.25 dihidroxicolecalciferol. Atunci cand calciul din dieta este absorbit ineficient din intestin. Vitamina D este de fapt un hormon. In cazul unei expuneri adecvate la soare. este compensata printr-o crestere a secretiei de PTH. nu o vitamina. creste rata resorbtiei minerale osoase şi deci fluxul de calciu din oase spre sange. la randul sau: 1. membrul inferior functioneaza ca o coloana franta cu rol multiplu in locomotie si in sustinerea elastica a greutatii trunchiului . productia de PTH este strans legata de concentratia serica a calciului ionizat. Efectul hipocalcemiant al calcitoninei se datoreaza. prin intermediul efectelor sale asupra sintezei de 1. in al doilea rand. stimularii clearence-ului renal al calciului. cat si articulatiile adiacente – articulatia genunchiului si articulatia gleznei.

de cca 50-100 si rotatia in afara de 300-500. Cvadricepsul este practic singurul extensor. la 20 grade. Prin dispozitia si insertia lor. necesara sustinerii greutatii corporale in ortostatism si in mers. muschii gambei au rol important in realizarea miscarilor de extensie si flexie ale gleznei piciorului. Flexiunea este foarte ampla. Ea se poate realiza numai printr-o flexie prealabila si este oprita la un unghi de 180 grade. muschiul cvadriceps are un rol esential. unghiul dintre coapsa si gamba putand fi redus in mod activ la 50 grade. In miscarile de flexie si extensie ale genunchiului. Biomecanica miscarilor gambei este strans legata de biomecanica genunchiului si a coapsei. volumul si forta celor doua grupe musculareprincipale (flexorii si extensorii) sunt inegale. Datorita participarii fortei gravitationale. Extensia este pozitia externa a celor doua segmente.b) – prin stabilizarea genunchiului in pozitia de extensie a membrului inferior functioneaza ca o coloana rigida. . devin posibile si miscari secundare de rotatie : rotatia inauntru. Pe masura ce flexiunea se accentueaza. forta sa fiind de 3 ori mai mare decat a flexorilor la un loc si de 180 de ori mai mare dacat forta extensoare a muschiului tensor al fasciei laterale. iar in mod pasiv.

chist osos. osteoporoza).prin indoire-flexie: daca traumatismul se produce la una din extremitatile unui os lung.fracturi ale oaselor sanatoase. metastaze. . din ce in ce mai frecvente.  La copii fracturile sunt mai putin frecvente decat la adult datorita elasticitatii mari a oaselor.  La varstnici se produc dupa traumatisme mai putin violente decat la adult din cauza demineralizarii.  Dupa mecanismul de producere: . CLASIFICAREA FRACTURILOR Exista diferite tipuri de fracturi.  Dupa starea osului: .indirecte: agentul vulnerant e aplicat intr-un punct şi fractura se produce la distanta de acesta. ETIOLOGIE Principala cauza a producerii fracturilor o constituie traumatismele suferite indeosebi in urma accidentelor de circulatie.prin rasucire-torsiune: osul are una dintre extremitati fixata şi sufera o actiune de rasucire.CAPITOLUL II .  Fracturile gambei se intalnesc mai des la barbati decat la femei si copii. aparuta de regula in urma unor traumatisme puternice.  Varsta cea mai afectata este 20-40 ani. Intensitatea de actiune a agentului vulnerant. . de starea osului. . chiar daca este mai mica. sold). . Pot lua diferite variante din cauza variatelor mecanisme de producere: . poate produce o fractura asupra unui os anterior afectat de procese patologice (metastaze.prin apasare-infundare: un fragment osos patrunde intr-altul ( de exemplu caderile pe umar. .prin smulgere-tractiune: tendonul de insertie osoasa sau ligamentul exercita o actiune brusca asupra osului.directe: agentul cauzal fractureaza osul chiar la nivelul de aplicare. in functie de modul de actiune al agentului vulnerant. .fracturi ale oaselor bolnave (declacifieri. producand asa-numita „fractura pe os patologic”. greutatii mici a corpului si masei musculare mai reduse. a accidentelor de munca etc.NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI DEFINITIE Fractura este definita ca o intrerupere totala sau partiala a continuitatii unui os. de intensitatea lui. cancer).  Fracturile au o pondere ridicata mai ales in randul persoanelor adulte şi varstnice.

c. sau dupa reducere.bifocale sau trifocale. . . b.spiroide.dupa aspectul traiectului se descriu trei tipuri de fracturi : . Dupa traiectul de fractura 1– fracturi simple – se impart in : a. de obicei sunt stabile.„aripa de fluture”. a. de la inceput. . - - .transversale.oblice. c. supramaleolar.sunt fracturi stabile.Fracturile transversale: . axa spirei unui os este totdeauna situata in prelungirea spirei celuilalt deoarece fractura de peroneu este de alt nivel fata de fractura tibiei (pe col) .Fracturi spiroide : se produc prin mecanism de torsiune. in general oblice sau transversale.au traiect neregulat.sunt fracturile in care exista mai mult de doua fragmente.complexe. b. Fracturile in „aripa de fluture” : sunt fracturile cu trei fragmente in care exista un sector de contact direct intre fragmentele principale. „trietajate” sau „plurietajate”. - Fracturi plurifragmentare : . se mai numesc „dublu etajate” . in fragmentele spiroide ale oaselor gambei. .au traiectul inclinat fata de orizont si sunt oblice scurte (aproape de cele transversale) si oblice lungi. mai mult sau mai putin perpendicular pe axa diafizei.daca este bine redusa poate permite incarcarea mai precoce. . Fracturile bi.Fracturile oblice : . contractura intre fragmente este mica. au traiect helicoidal in spirala si fracturile in V cu bizou superior si inferior.sau trifocale : sunt acelea in care se izoleaza un fragment intermediar intre cele doua traiecte.

. nervi. planul muscular şi osul ajunge in contact cu exteriorul. b) Fracturi plurifragmentare : . nervi.sunt cele ce se insotesc de leziuni ale structurilor importante din jur : vase. chiar dupa reducere. vase sangvine. . 2– fracturi complicate .fracturi deschise: focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga a pielii şi tesuturilor moi: muschi.osul se fractureaza pe partea opusa locului de actiune a fortei. .fracturile cu mai mult de doua fragmente se numesc fracturi cominutive. .fracturi inchise: este orice fractura in care segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.se vindeca repede. pielea in zona focarului de fractura este intacta (contuzie). Ele sunt: a) Fractura prin infundare: . .sunt acelea in care nu exista contact direct intre fragmentele principale. Se mai numeste fractura deschisa şi aceea in care exista solutie de continuitate tegumentara creata de insusi agentul traumatic.complete = sunt fracturile care intereseaza intrega circumferinta a osului. .spiroide.survine mai ales la copii. Se descriu mai multe tipuri de fracturi complete : a) Fracturi simple sau bifragmentare: . complicatiile depind de localizare b) Fisura c) Fractura in lemn verde : .  Dupa intensitatea traumatismului: 1. .survine cand partea din corticala a osului este impinsa sub nivelul osului din jur. 2.Fracturi complexe : . .complexe. este aceea in care a fost lezata pielea.oblice.incomplete = sunt fracturile care nu intereseaza osul decat partial cum ar fi deformarea in grosimea osului.  Dupa aspectul fracturii: .in „aripa de fluture”. interesand intreaga circumferinta a diafizei pe o inaltime variabila. Gravitatea deosebita a fracturii deschise este reprezentata de riscul major al suprainfectarii.cel mai des se produce la craniu. . .transversale. articulatii.bifocale sau trifocale.

cu focare de fractura multiple. oblic. In acest caz posibilitatea de vindecare şi de refacere functionala a osului este mai mare.  Dupa codificarea regiunilor anatomice (clasificarea AO) . Acest tip de fractura apare la copii.Cand fragmentele osoase isi pastreaza pozitia anatomica fiziologica. la mijlocul acestuia (diafizar). cel putin intr-o pozitie cat mai corecta (cu un procentaj de contact cat mai ridicat). daca nu integral in pozitia lor initiala. fracturile complete pot fi simple. fragmentele de os purtand denumirea de eschile.fisura „in lemn verde” se numeste asa pentru ca seamana cu modul de rupere a unei crengi verzi atunci cand este indoita puternic.cominutive: cu mai multe fragmente. atunci fractura se numeste angrenata sau fara deplasare.folosirea unui cod cu cinci simboluri care permite stabilirea gravitatii.fisura este tipul cel mai simplu de fractura şi consta intr-o simpla plesnitura a osului. posibilitatea de vindecare corecta este mai mica şi pentru realizarea vindecarii este necesar un tratament ortopedic sau chirurgical foarte corect care are scopul de a reduce deplasarea şi de a repune fragmentele osoase. pentru oasele lungi.infundarea apare de obicei la oasele craniului şi la cavitatea catiloida a osului coxal. Fracturile incomplete. . a prognosticului si alegerea indicatiei terapeutice. . cu traiect transversal.prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului : brat = 1 antebrat = 2 coapsa = 3 .3. Cuprinde cinci simboluri : Primele doua simboluri definesc codificarea localizarii fracturii : . in care linia de fractura nu intereseaza toata circumferinta osului şi in consecinta nu se produce deplasarea de fragmente osoase: . Fracturile complete sunt fracturi grave prin faptul ca segmentele sunt mai mult sau mai putin departate intre ele. in zonele intermediare (diafizo-epifizare sau metafizare). Dupa aspectul traiectului. la extremitatea osului (epifizar). . In astfel de cazuri. şi anume incomplet.Cand fragmentele osoase fac un unghi diferit de 180o intre axele lor diafizare. spiroidal sau cominutive. Ca şi fisura se vindeca repede şi nu este urmata de tulburari functionale ulterioare. Sediul fracturii poate fi. Fracturile cu şi fara deplasare: . In consecinta pentru ca segmentele sa fie mentinute in pozitie normala trebuie sa se aplice o terapeutica specializata şi foarte activa. atunci fractura este cu deplasare.

Se apeleaza la inspectie. Deosebim la tabloul clinic semne generale şi locale. constituie focarul de fractura. SIMPTOMATOLOGIE Fractura impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi. Examinarea clinica trebuie sa fie atenta si blanda. . .a doua cifra reprezinta localizarea la nivelul osului. inclusiv hematomul local sau difuz la distanta.deformatia.gamba = 4 coloana =5 bazin = 6 mana = 7 picior = 8 centura scapulara = 9 .plagile. .tumefactia. .excoriatiile. . la nivelul diafizei (2). cu ajutorul careia se depisteaza . Acest focar de fractura este centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. fiecare os lung fiind impartit in trei segmente numerotate : epifiza proximala = 1 diafiza = 2 epifiza distala = 3 oasele gambei au patru segmente : epifiza proximala = 1 diafiza = 2 epifiza distala = 3 maleola = 4 Exemplu : o fractura codificata 42 reprezinta o fractura la nivelul gambei (4).

in care difuzarea sangelui spre suprafata se produce mai greu. la nevoie se cere pacientului o miscare activa. intr-un punct fix şi se intensifica la mobilizarea segmentului respectiv.mobilitatea anormala in focar – atunci cand executam manevre asupra oaselor pe care le banuim fracturate şi constatam mobilitatea anormala a acestora. .flictenele sunt rezultatul decolorarii epidermei de catre plasma sau sangele iesit din focarul de fractura.hematomul. Semne de probabilitate: . Socul traumatic.Prin palpare se localizeaza durerea. impotenta functionala in cazul fracturilor incomplete sau cu fragmente bine angrenate este mai putin evidenta. Aceste modificari dispar in timp dupa imobilizare. . iar in leziuni osoase complicate cu zdrobiri ale partilor moi imbraca forma de „sindrom de zdrobire”. cum sunt femurul. Semnele clinice locale se impart in semne de probabilitate şi semne de certitudine. . Semne de certitudine: . fara sa fie nevoie de tratament simptomatic.durerea este un semn constant şi valoros. avem certitudinea de fractura. stare de agitatie. unice.deformarea regiunii este un semn deosebit de important. dintre oasele la care deformarea se observa cel mai usor amintim oasele lungi. trebuie stiut ca exista scurtarea segmentului şi in cazul unei luxatii. se apreciaza temperatura locala si se examineaza circulatia sub focar De obicei sunt de evitat miscarile pasive. Hipertermia locala este determinata in unele cazuri de resorbtii din focarul de fractura. ceea ce impune un examen atent. cu fractura. modificari ale valorilor tensiunii arteriale. .impotenta functionala este cauzata de lipsa de continuitate a parghiei osoase. . de obicei o indispozitie generala. humerusul. Semnele generale constau in tahicardie. este evidenta pentru oasele lungi. . . care in caz de hemoragie masiva imbraca forma de soc hemoragic. durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii.scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabila. are o stare generala alterata mai mult sau mai putin. este un semn constant sau tardiv. este o durere puternica.edemul local se explica prin vasodilatatie ca şi prin tulburari circulatorii locale care apar reflex sau sunt determinate de modificari locale patologice –compresiuni pe vasele de intoarcere. dar cu prudenta Semne clinice generale Bolnavul traumatizat. .echimoza – apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura (in cazul fracturilor osoase superficiale) şi mult mai tarziu cand fractura se gaseste la nivelul unui segment acoperit de o masa musculara mai bine reprezentata.

care daca se percepe.  Trunchiurile vasculo-nervoase se pot prezenta : .cu decolare circumscrisa.necroza cutanata cu deschidere secundara a focarului de fractura. . .daca este fractura inchisa/deschisa. . . Ruperea vaselor mari provoaca hemoragii periculoase. .amputatii subtotale sau totale Ruperea vaselor mici provoaca hematomul fractural. .fara leziuni.fara leziuni.cu leziuni localizate.manevrele pentru depistarea fracturii pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. poate fi un indiciu important. . .intreruperea evidenta a continuitatii osoase (la inspectie sau la palpare).nelezata. .probleme de dependenta.leziuni vasculare izolate. rupt.denumirea osului fracturat. . .  Musculatura din jurul focarului poate fi : . .locul fracturii.leziuni ale unui nerv.angulaţia diafizara a osului lung.cu decolare intinsa. . .sindrom de compartiment.daca intereseaza articulatia. . Periostul poate fi decolat. .cu leziuni circumscrise la un grup muscular. . Leziuni asociate  Tegumentele pot sa se prezinte : .examenul radiologic (radiografierea) este absolut indispensabil pentru radiografierea diagnosticului de fractura.netransmisibilitatea miscarilor. . El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu : .crepitatiile osoase – miscarea foarte blanda a fragmentelor osoase produce un zgomot caracteristic. uneori interpunandu-se intre fragmentele fracturate.cu leziuni musculare extensive. . DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice. . precum şi pentru precizarea tipului acesteia.

examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice. Tratamentul acestuia trebuie sa fie precoce. urina pacientului poate contine picaturi fine de grasime.aprecierea starii tegumentelor . tulburari de vedere. . fara deplasare „. . in primele zile sau saptamani . Din grupa complicatiilor generale. cianoza. deficite motorii. in doua stadii :  STADIUL I – sau faza colusului primar – se caracterizeaza prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura. dupa unii autori.cercetarea complicatiilor .stabilirea diagnosticului de fractura . producand somnolenta.  COMPLICATIILE FRACTURILOR Pot fi sistematizate in complicatii imediate (locale şi generale) şi complicatii tardive locale. In politraumatisme. intensiv şi corect. .contuzii susceptibile de evolutie spre necroza. aparitia de pneumonii acute. in special la bolnavii varstnici. retentia acuta de urina şi infectiile urinare pot fi observate la purtatorii unui adenom de prostata imobilizati la pat consecutiv unei fracturi.. Vindecarea fracturii s-ar produce. Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective . Embolia apare de regula prin fragmente de grasimi mobilizate din focarul de fractura in torentul circulator.capetele osoase Exemplu : „ fractura inchisa 1/3 medie femur drept.sau faza colusului secundar – se caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat. .deschiderea focarului de fractura . . dispnee) sau cerebral. In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul imobilizarii pacientului. temperatura si coloratia tegumentului. transversala. pe primul plan se situeaza socul posttraumatic manifestat in special la accidentatii cu politraumatisme. chiar bronhopneumonii severe. STADIUL al-II-lea . De asemenea. confuzie. . motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura.obligatoriu se vor examina : pulsul distal. La cateva zile dupa accidentul embolic. poate favoriza congestia pulmonara. Imobilizarea la pat. Ea se poate localiza pulmonar (exprimata clinic prin junghi toracic. coma. condus de personal medical calificat. .

erorile terapeutice. dupa intervalul normal necesar consolidarii. Principalele cauze sunt: infectia in focarul de fractura.Alteori. la mobilizarea focarului.fractura deschisa. nervul sciatic popliteu la nivelul colului peronier. uneori grave. Diagnosticul pseudartrozei se bazeaza pe: . pareze şi chiar paralizii definitive. insuficienta cardiaca sau crize anginoase la pacientii cardiaci sau coronarieni.leziunile vasculare. In aceste cazuri.ischemiei acute severe. Complicatiile locale tardive – calusul vicios este rezultatul consolidarii unei fracturi incorect reduse sau redeplasate sub aparatul de contenţie. Intarzierea in consolidare constituie o alta complicatie locala posibila.examenul radiografic care arata oase densificate operculante. produsa fie prin strapungerea partilor moi şi tegumentului de catre capetele osoase fracturate. .ischemiei cronice nervoase şi musculare – are drept rezultat in timp scleroze şi retractii tendinoase şi musculare. uneori mobilitatea este foarte redusa sau lipseste (pseudartroza fibroasa stransa). Pseudartroza constituie starea definitiva care urmeaza in timp intarzierii in consolidare. mergand pana la gangrenarea membrului. cu producerea unor plagi arteriale sau venoase. Gravitatea deosebita a fracturilor deschise este reprezentata de riscul major al suprainfectarii. . deteriorarea functiei articulare. hipotrofii musculare. compresia pe trunchiurile vasculare poate produce fenomene ischemice. . intre ele interpunandu-se un tesut fibros dur. ale segmentului afectat. Tratamentul calusului consta in corectarea pe cale chirurgicala a deplasarilor. . consolidarea are loc in pozitii defectuoase care antreneaza in timp tulburari functionale. elongatie sau chiar sectionare) intereseaza mai frecvent nervul radial in santul de tensiune al humerusului. parestezii. o serie de afectiuni preexistente se pot decompensa şi produce: cetoacidoza la diabetici. necroza fragmentelor osoase. Dintre complicatiile locale imediate mentionam: . se soldeaza cu hematoame in fracturile inchise sau cu hemoragie externa in cele deschise. nervul median de la plica cotului.impotenta fibroasa partiala. Intreruperea de parti moi intre capetele osoase fracturate şi deplasate poate produce intarzieri in formarea calusului şi chiar aparitia in timp a unei pseudartroze. . . Diagnosticul se bazeaza pe faptul ca. .leziunile nervoase (prin compresie. de obicei nedureroasa.mobilitatea in focar. efilate sau ingrosate. afectiunile debilitante.ischemiei cutanate cu delimitare consecutiva de escare ce prin desprindere deschid focarul de fractura. fie prin crearea unei solutii de continuitate tegumentara de insusi agentul traumatic. pacientul acuza dureri. Practic orice fractura deschisa trebuie considerata de la inceput ca fiind contaminata microbian şi tratata ca atare. in contextul tulburarilor fiziopatologice induse se socul traumatic. Ischemia la nivelul membrului fracturat se poate manifesta sub forma: .

in jurul articulatiei sau in muschii din vecinatatea acesteia. Radiologic se observa o demineralizare intensa. suplimentarea aportului de calciu şi vitamina D. decalcifieri osoase extinse. cianoza şi hipotermie locala. urmand consolidarea in pozitie normala a capetelor osoase. a impotentei functionale. . asociat dupa caz cu imobilizarea gipsata de contenţie. hipotrofie musculara.atelele improvizate sau specializate vor fi captusite cu vata sau alte materiale textile pentru a nu leza tegumentele sau a nu spori durerea. Tratamentul urmareste ameliorarea regimului circulator local. . hiperhidroza. prin depuneri de saruri calcare in hematoamele periarticulare. . kinetoterapie. Radiologic apar mici opacitati cu contur neted şi structura omogena. deci vindecarea biologica şi functionala.dimensiunea osului – oasele mai groase se consolideaza mai greu decat cele subtiri. dupa 2-3 saptamani. .starea biologica generala. a mobilitatii anormale. EVOLUTIA normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de tip osos care poarta denumirea de calus şi care va suda intre ele fragmentele osoase. Constituirea calusului osos şi variatiile de timp pana la consolidarea definitiva depind de: .manevrele de imobilizare vor fi facute cu multa blandete.extremitatea segmentului fracturat (degetele de la mana şi picior) va fi lasata descoperita (pentru a supraveghea circulatia).calmarea durerii.transportul accidentatului.imobilizarea provizorie. . realizand refacerea continuitatii osului. .varsta pacientului – cu cat inainteaza in varsta vindecarea se face mai greu. disparitia edemului. Semnele vindecarii fracturii sunt disparitia durerii in focarul de fractura.numarul total al fracturilor concomitente şi cel al fracturilor produse pe acel segment. TRATAMENTUL FRACTURILOR Orice fractura reprezinta o urgenta şi tratamentul incepe la locul producerii accidentului.Tratamentul pseudartrozelor este prin excelenta chirurgical. Osteoporoza posttraumatica are ca principale mecanisme de producere tulburari neuro. Osteoamele periarticulare posttraumatice apar tardiv. Tratamentul consta in extirparea lor chirurgicala.in atele se vor fixa cele doua articulatii vecine regiunii fracturate – supra şi subiacente focarului de fractura. Principii de imobilizare provizorie a fracturilor: .şi vasomotorii locale şi se exprima clinic prin dureri. sunt obiective de radiografie de „control” a segmentului pe care se observa prezenta calusului in focarul de fractura. . Primul ajutor consta in: . . .

In principal. pentru a urmari procesul de cicatrizare sau pentru a surprinde eventualele deplasari secundare. . iar contractura musculara antalgica-reflexa este anihilata printr-o buna anestezie.. Reducerea se realizeaza cu atat mai usor cu cat timpul scurs de la accidentare este mai scurt.calmarea durerii. . . In unele cazuri. in asa fel incat sa se refaca forma anatomica a osului. Acesta urmareste mentinerea functionalitatii articulare.reducerea fracturii: asezarea fragmentelor osoase fracturate. prevenirea hipotrofiilor musculare şi a tulburarilor circulatorii in membrul afectat. Un bun aparat gipsat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa imobilizeze o articulatie deasupra şi alta sub focarul de fractura. operatia consta in deschiderea focarului de fractura. suruburi. . dar sa nu jeneze circulatia sangvina. Tratamentul ortopedic: . Manevrele de reducere ortopedica pot fi efectuate normal sau folosind anumite dispozitive speciale. la scurt timp trebuie inceput un program progresiv de recuperare functionala.atelele se fixeaza cu faşa circulara. cat şi ulterior. reducerea fragmentelor deplasate şi fixarea acestora prin diverse procedee de osteosinteza (brose. fizioterapie. dar fara sa impiedice circulatia. Controlul radiografic se va face atat imediat dupa aplicarea aparatului gipsat. mai rar recurgandu-se la sisteme de imobilizare prin tractiune continua.radiografie fata şi profil. placi cu suruburi. Dupa obtinerea pe cale ortopedica sau chirurgicala a reducerii şi imobilizarii focarului de fractura. pentru realinierea progresiva a capetelor osoase. Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor ce nu pot fi rezolvate prin manevre ortopedice. serpuitoare. suficient de strans ca sa nu permita mobilizarea fragmentelor osoase. gimnastica medicala.extensie continua – care poate deveni mijloc terapeutic de vindecare definitiva. constand in exercitii de contractura musculara. sa imobilizeze segmentul afectat in pozitie functionala. cum sunt fracturile de diafiza femurala cu deplasare. Reducerea fracturii: . confectionarea de materiale metalice inerte biologic. . tije).imobilizarea in aparat gipsat. se utilizeaza sisteme de tractiune continua cu broşa transosoasa la care este atasata o greutate metalica. sa fie suficient de strans pentru a nu permite deplasarea. ca masa ortopedica şi cadrele reductoare. Imobilizarea ortopedica dupa reducerea fracturii se obtine de cele mai multe ori prin aplicarea unui aparat gipsat.imediata – urmata de imobilizare in aparatul gipsat sau atele gipsate.

circulation) si constau in : .oxigenoterapie pe masca ( cand este posibil) . breath. .sonda gastrica pentru evacuarea continutului gastric .diafizei tibiale – prin lovitura directa pe gamba. sau indirecta prin torsiunea gambei cu piciorul fixat . .monitorizarea functiilor vitale . .sedarea durerii cu analgezice. Imobilizarea provizorie este precedata de degajarea membrelor. la adultii tineri si la varstnici prin caderea in picioare pe gamba intinsa.protectie termica .diafizei peroniere – prin lovitura directa sau indirecta.abord venos periferic pentru perfuzie si solutie Ringer lactat 500ml . . . de obicei. trebuie sa preceada imobilizarea provizorie. prin contractia violenta a bicepsului femural .ambelor diafize gambiere – prin traumatisme violente directe sau indirecte. CONDUITA DE ASISTENTA PRIMARA Masurile de supravietuire si stabilizare atunci cand fractura este asociata politraumatismului.dezobstructie oro-faringiana . . . ele se bazeaza pe algoritmul ABC ( air.impiedicarea complicatiilor ( deschiderea focarului de fractura. hemoragia.hemostaza provizorie . Imobilizarea provizorie a focarului de fractura are drept obiective : . . sectionarea nervilor). se deosebesc urmatoarele tipuri : Fracturile platoului tibial Fracturile diafizare Fracturile pilonului tibial Fracturile maleolare CARACTERISTICI  Fracturile platoului tibial – sunt fracturile intraarticulare ce afecteaza epifiza proximala a tibiei pe o distanta de 6 cm de la linia interarticulara. Apar.  Fracturile diafizare – pot fi localizate la nivelul : . . . dezbracarea acestora prin sacrificarea imbracamintei ( taiere la incheieturi).PRINCIPALELE TIPURI DE FRACTURI ALE GAMBEI Din punct de vedere anatomopatologic.calmarea durerii .

Improvizate – scanduri din lemn. lemn. Acest tip de imobilizare trebuie folosit numai in cazurile in care nu exista posibilitatea aplicarii primelor doua tehnici. pana la varful degetelor. una pe partea externa si alta pe partea interna a membrului inferior. de sub genunchi pana la calcai si se fixeaza cu lagaturi circulare. umbrele. bastoane. Cele doua atele lungi se aplica pe partile laterale ale gambei. coaja de copac sau chiar membrul sanatos. placaj. cat lungimea talpei piciorului. se aseaza un strat gros de vata la calcai precum si la coapsa. Imobilizare cu trei atele . care se intinde de la jumatatea coapsei sau de la plica fesiera spre partea distala. Imobilizarea cu doua atele egale ca lungime. bete.     Pentru protejare. egale. sub capatul proximal al atelei . care sa se intinda de la genunchi pana la calcai si o a treia mai scurta. Atela posterioara se fixeaza cu fesi. conduse circular pe toata lungimea atelei . Se folosesc atele mai lungi.Mijloace folosite la imobilizarea provizorie   Speciale – atele metalice sau din material plastic. TEHNICI DE IMOBILIZARE PROVIZORIE Imobilizarea cu o singura atela asezata pe fata inferioara. condusa in forma de « 8 » si sub talpa pentru a imobiliza si incheietura gleznei. de care se fixeaza cu legaturi de fasa. care se aseaza lateral.   . din piele. Ele se intind de la radacina coapsei pana la calcai. schiuri. cordoane elastice. gonflabile. Se va avea in vedere ca piciorul sa fie asezat in unghi drept fata de gamba .

la inspectia locala se observa semnele de fractura. percutia şi auscultatia care dau indicatii asupra starii generale a pacientului. a tratamentului şi. mai ales. . palpare.dupa tehnica conduce pacientul la pat. In leziunile sistemului osteo-articular se mai realizeaza cu scop explorator şi terapeutic punctii articulare. acestea fiind certificate prin palpare. . imbracare.PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATIE Pentru precizarea diagnosticului de fractura este necesar un examen clinic minutios şi examene paraclinice pentru decelarea altor afectiuni concomitente fracturii. ce indica un diagnostic pozitiv de fractura. . Astfel. dezbracare). In cazul diagnosticarii unei fracturi. Participarea asistentei la efectuarea examenului clinic: . . stabileste atitudinea terapeutica.are grija ca in timpul examinarii geamurile sa fie inchise şi sa nu se circule prin camera. Ea furnizeza date despre sediul.pregateste psihic pacientul (ii explica necesitatea examenului şi conditiile in care se realizeaza). . corespunzator regiunii anatomice ce urmeaza a fi explorata. cat şi pentru pozitivarea examenului clinic. .ii va indeparta obiectele de imbracaminte radioopace. Dintre examenele paraclinice cel mai important şi cu valoare de diagnostic este examenul radiologic. explicandu-i conditiile desfasurarii acestuia. . percutie şi auscultatie.asistenta se va proteja fata de sursa de raze roentgen şi de pacient cu sorţ şi manusi speciale. . tipul fracturii şi. unde il va ajuta la dezbracare. a evolutiei pacientului. medalioane etc. .pregateste fizic pacientul. mai ales.pregateste fizic pacientul (pozitionare. Radiografia se executa obligatoriu in orice suspiciune de fractura sau leziuni de parti moi articulare. Examenul clinic consta in inspectie. margele.examenul radiologic efectuat se noteaza in foaia de observatie.va tine seama de pudoarea pacientului şi va izola patul de examinare cu un paravan.dupa examinare imbraca pacientul. il aseaza intr-o pozitie antalgica. osoase şi biopsice.pregateste psihic pacientul. Alte examene paraclinice cum ar fi examenele de laborator ale produselor biologice şi patologice. au importanta crescuta in stabilirea complicatiilor generale. de mare valoare sunt inspectia şi palparea.CAPITOLUL III. sustinere etc. .insoteste pacientul la serviciul radiologie. care pot cauza greseli de interpretare a imaginii radiologice (nasturi. . Participarea asistentei la efectuarea examenului radiologic: .).

La locul accidentului: . .examinarea celorlalte regiuni in vederea decelarii leziunilor asociate.Participarea asistentei la recoltarea produselor biologice şi patologice pentru examene de laborator: .starea de constienta. . b. . asezare in pozitie corespunzatoare in functie de recoltare.efectuarea bilantului lezional: .efectueaza tehnica. . . starea pacientului in momentul producerii traumatismului. recoltare de produse biologice. data recoltarii). numarul salonului şi al patului. administrarea tratamentului medicamentos. . musama. .completeaza buletinul de analiza (numele şi prenumele pacientului. . repaus la pat.supravegherea pacientului: .pregateste psihic pacientul.modificari aparute in starea pacientului. holder. il supravegheaza.pozitionare corecta a pacientului in mijlocul de transport.la indicatia medicului instituirea unei perfuzii. .dupa efectuarea tehnicii aseaza pacientul comod in pat.pregateste fizic pacientul – regim alimentar. tampoane. garou. aleza. . . natura produsului. alcool medicinal. aceasta va fi recuperata imediat şi introdusa intr-un recipient cu gheata.in cazul unei parti amputate. . . Pe timpul transportului: . tavita renala. .aprecierea starii de constienta.acordarea primului ajutor tinand cont de elementele de gravitate care pun in pericol viata pacientului. PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE a. .asigurarea unui mediu de securitate pentru pacient. . analiza ceruta.expediaza imediat produsele recoltate la laborator. vacuumtainere cu dopuri de diferite culori conventionale). . ora.continuarea masurilor de prim ajutor. . manusi chirurgicale.aprecierea functiilor vitale. .culoarea tegumentelor. .pregateste materialele şi instrumentele necesare recoltarii (perna elastica.examinarea segmentului anatomic afectat.anamneza (de la pacient daca este constient sau de la anturaj) pentru a afla circumstantele producerii traumatismului.functiile vitale. .prevenirea şi combaterea unor complicatii. ace.

.modul de efectuare a unor miscari. .cand intervine o schimbare in starea de sanatate.observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat (cianoza. . In spital: Interventiile sunt diferentiate in functie de tipul traumatismului şi de starea pacientului. verificarea intelegerii recomandarilor facute. amorteli.observarea schimbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii (sange. . asistenta: .administreaza medicatia prescrisa de medic. . se masoara atunci: . . . .exercitii in perioada de recuperare. . paloare). . .necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carja.sesizarea medicului in cazul in care pacientul acuza furnicaturi.educarea pacientului: . .inainte şi dupa proceduri invazive de disgnostic. .sesizarea oricarui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat (mirosul fetid denota prezenta escarei de decubit sau infectia plagii). . .modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea pozitiei şi deplasare.ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale. .pregateste psihic pacientul (explica tehnica. .asezarea obiectelor de stricta necesitate langa patul pacientului şi inlaturarea obstacolelor.la cererea medicului efectueaza testarea sensibilitatii la diferite medicamente (xilina.c. in timpul şi dupa interventiile chirurgicale. . . .inainte.urmareste efectul medicamentelor administrate şi semnaleaza medicului eventualele efecte adverse.pregateste materiale şi instrumentar in stare de functionare. pe perioada spitalizarii şi la externare).urmareste şi noteaza functiile vitale. . in timpul consolidarii. Pacienti imobilizati in aparat gipsat: . Pentru masurarea functiilor vitale.urmarirea miscarilor şi segmentelor distale (degetele membrelor superioare şi inferioare).inainte şi dupa administrarea de medicamente care au efect asupra aparatului respirator şi cardiovascular. presiune la nivelul membrului afectat. fara a prejudicia procesul de vindecare. . . necesitatea efectuarii tehnicii).necesitatea respectarii repausului la pat şi a indicatiilor medicului. . baston) in deplasare pentru protejarea membrului lezat.aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat.consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat.cand pacientul este spitalizat (la internare.inainte şi dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale (mobilizarea pacientului imobilizat la pat timp indelungat). Functiile vitale sunt indicatori ai starii de sanatate sau de boala. penicilina). secretii purulente).

umiditate). simetria. Se apreciaza frecventa. tipul. forma de prezentare. lichide. observand integritatea.respecta doza de medicament – doza unica şi doza pe 24 de ore. . . supozitoare. temperatura camerei. Masurarea şi notarea respiratiei: pacientul sta in decubit dorsal. . masurarea se face cu un tensiometru cu mercur sau cu manometru asezat pe brat la nivelul arterei humerale. Masurarea şi notarea tensiunii arteriale: se asigura repausul fizic şi psihic cu 15 minute inainte. ritmicitatea. ritmul respiratiei. . . Asistenta isi aseaza fata palmara pe suprafata toracelui pacientului. chimioterapicelor cu ore fixe de administrare). volumul.respecta caile de administrare prescrise de medic. tulburarea.trebuie sa cunoasca antecedentele medicale şi tratamentele prescrise ale pacientului. culoare. Se noteaza printr-un punct cu pix cu mina albastra. Masurarea şi notarea temperaturii: termometrul cu mercur este mentinut la nivelul axilei timp de 10 minute.trebuie sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale in functie de sex şi varsta. . . culoarea medicamentelor solide. se numara miscarile inspiratorii timp de un minut şi se consemneaza in foaia de temperatura printr-un punct cu pix cu mina verde. .identifica medicamentul prescris dupa eticheta. Fiecare linie orizontala reprezinta doua inspiratii.serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala. Masurarea şi notarea pulsului: pacientul sta in decubit dorsal. Fiecare linie orizontala reprezinta patru pulsatii. consistenta.respecta orarul şi ritmul de administrare al medicamentelor pentru a se mentine concentratia constanta in sange.asigura un microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste.respecta somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea in afara orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor.va comunica medicului modificarile functiilor vitale.evita incompatibilitatile medicamentoase cauzate de asocierea unor solutii medicamentoase in aceeasi seringa. hasurandu-se spatiul obtinut.trebuie sa stie notarea şi reprezentarea grafica a functiilor vitale in foaia de temperatura.verifica calitatea medicamentelor. . cu repaus fizic 10-15 minute. valoarea obtinuta consemnandu-se in foaia de temperatura printr-un punct cu pix cu mina rosie.pregateste fizic pacientul (pozitie. sedimentarea. apoi injectii. dupa care administreaza ovule vaginale. opalescenta medicamentelor sub forma de solutie. repaus). tensiunea şi celeritatea pulsului. . asistenta: . . nu trebuie anuntata procedura. miros. . . Se apreciaza frecventa. Asistenta isi fixeaza degetele palpatorii la nivelul arterei (de obicei artera radiala) şi numara tensiunea şi pulsatiile timp de un minut.. In administrarea medicamentelor. amplitudinea. Valorile obtinute se noteaza cu o linie orizontala rosie.respecta medicamentul prescris de medic. . in acelasi pahar.respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor: pe cale orala – solide. .

reactia se citeste dupa 30 minute şi se raporteaza medicului. Testarea sensibilitatii la xilina: asistenta pregateste materialele pentru injectia intradermica (seringa sterila de 0. . injecteaza pe fata anterioara a antebratului in grosimea dermului 0. manusi sterile) şi informeaza pacientul cu privire la necesitatea şi conditiile efectuarii acestei tehnici. daca starea pacientului o permite. se retrage brusc acul. se intinde pielea intre indexul şi policele mainii stangi şi se inteapa perpendicular pielea cu acul montat la seringa. legate de doza.anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor.5 ml. medicatia de urgenta (adrenalina. tampoane sterile de vata şi tifon. se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfecteaza locul. . alcool. i se va da in pozitie sezand. Injectia intramusculara: asistenta pregateste materialele (seringi sterile cu capacitatea corespunzatoare cantitatii solutiei medicamentoase. Administrarea medicamentelor sub forma de tablete pe cale orala: asistenta informeaza pacientul asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului şi a eventualelor efecte secundare. tampoane sterile de vata şi tifon. ace sterile. de igiena pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.. se observa formarea unei papule cu aspectul cojii de portocala (buton dermic). efedrina.respecta masurile de asepsie. manusi sterile). fiola de xilina 2 %. hemisuccinat de hidrocortizon) şi pacientul din punct de vedere psihic.informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul urmarit şi efectele adverse. Tableta se aseaza pe limba pacientului şi se inghite cu o cantitate suficienta de apa pregatita in prealabil in paharul pacientului. ace sterile. gradata in sutimi de ml.administreaza imediat solutiile injectabile aspirate in fiole. cu repaus fizic 5-10 minute. In regiunea fesiera dezinfecteaza locul injectiei.1 ml xilina 2 %. tavita renala. Dupa dezinfectia locului injectiei. Dupa efectuarea injectiei pacientul este asezat comod. nu se tamponeaza locul injectiei. . se injecteaza lent solutia. calea şi tehnica de administrare. alcool. se verifica pozitia acului prin aspirare. flacoane. tavita renala. . masandu-se usor.

alcool. citeste. 1-2 tigari ocazional. Conditii de viata: Locuieste impreuna cu parintii şi cu fratele mai mic intr-un apartament de 4 camere. echipa medicala. Prenume: A.primare (pacienta). DATE PRIVIND IDENTITATEA BOLNAVULUI Date relativ stabile Nume: S. droguri: consuma o ceasca de cafea zilnic.CAPITOLUL IV. Obiceiuri: isi petrece timpul liber cu parintii şi fratele. Neaga boli cronice sau infectocontagioase in familie. foaia de observatie). Varsta: 21 ani Sex: femeiesc Stare civila: necasatorita Nationalitate: romana Religia: ortodoxa Ocupatia: studenta Date variabile Domiciliul: Ploiesti Alimentatia: echilibrata şi diversificata care ii asigura necesarul zilnic de calorii. Interventii chirurgicale: apendicectomie la varsta de 6 ani. droguri. Starea de sanatate anterioara Boli anterioare: bolile infecto-contagioase ale copilariei. are foarte multi prieteni. Fiind o persoana sociabila. Stari fiziologice: menarha la 12 ani. flux moderat.secundare (familia pacientei. Accidente: nu a avut. Nu consuma alcool. preferinte: dulciurile şi cartofii prajiti. tutun. la teatru. merge cu grupul de prieteni in excursii. 0 P. Date antropometrice: Grup sanguin: A II Rh: pozitiv . Masticatie şi apetit normale. 0 G. . nedureros. Consumul de cafea.PLAN DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU FRACTURA DE GAMBA CULEGEREA DATELOR SURSE DE INFORMATIE .

se dezechilibreaza şi cade pe piciorul stang.03. mobilitate osoasa anormala cu senzatie de fragmente osoase. practica gimnastica aerobica Anxietate: moderata Stres: nu este stresata Confort: nu este obisnuita cu mediul spitalicesc Stare depresiva: nu prezinta Stare de constienta: constienta. Se prezinta la Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Ploiesti. regulat Tensiunea arteriala: 120/65 mmHg Respiratia: 19 r/min Apetit: normal Eliminare: mictiuni şi scaune normale Somn: linistit. orientata in timp şi spatiu Capacitate de comunicare: este comunicativa Motivele internarii: durere vie la nivelul gambei stangi. Istoricul bolii: in dimineata zilei de 07.9oC Puls: 70 p/min. Data internarii: 07. Sistem ganglionar-limfatic: normal la palpare.03. unde i se acorda primele ingrijiri şi i se recomanda internarea. ora 9:30 Examen clinic general Tegumente şi mucoase: normal colorate. in drum spre piata.2012. doarme 8-9 ore pe zi Miscarea: mobilitate foarte buna. impotenta functionala a membrului inferior stang. pacienta a simtit o durere vie la nivelul gambei stangi. Imediat ce a cazut.2012. Tesut celular subcutanat: normal reprezentat. Diagnostic medical: Fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.Greutate: 60 kg Inaltime: 170 cm Deficite senzoriale: nu prezinta Proteze: nu prezinta Alergii: nu este alergica la nimic INFORMATII LEGATE DE BOALA Temperatura: 36. . tanara aluneca pe scara din fata blocului in care locuieste.

miscari respiratorii simetrice. .stare generala relativ buna. R = 19 r/min. regulat. Aparat respirator: torace normal conformat. Aparat digestiv: abdomen suplu.echimoza plantara este liniara şi discreta. . in urma careia se precizeaza diagnosticul: fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi. pulsul periferic prezent şi bine batut. zgomote cardiace ritmice. . Stare fizica la internare . SNC: echilibrat. Aparat cardio-vascular: cord in limite normale. Frecventa respiratorie: 19 r/min.tahipnee moderata. TA = 126/65 mmHg.la palpare se percep crepitatii osoase. Examen clinic local . . imobilitatea membrului inferior stang. .durere vie in focarul de fractura.9oC Examen radiologic: radiografie fata şi profil gamba stanga.deformarea regiunii este tipica.Sistem osteo-articular: intreruperea continuitatii osoase la nivelul gambei stangi. mictiuni fiziologice.impotenta functionala a membrului inferior stang. murmul vezicular prezent bilateral. .functii vitale cu urmatoarele valori: TA = 120/65 mmHg. ficat şi splina in limite normale. suple şi nedureroase. P = 70 p/min. P = 70 p/min.miscarea membrului inferior stang este limitata şi dureroasa. nedureros la palpare. . T = 36. . Aparat uro-genital: loji renale libere. tranzit intestinal normal.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR a. regulat .a evita pericolele .necunoasterea prognosticului bolii . .dificultate de a se mobiliza .a se recrea .a se misca şi a avea .durere .imobilizare gipsata .imobilizare . .frica.durere .aparat gipsat .spitalizare .adormiri cu odihni dificultate .a dormi şi a se .tegumente şi fanere .afectare fizica.aparat gipsat .imobilizare in AGFP .reflex de deglutitie prezent . ingrijit.spitalizare .a bea şi a manca . ingrijite şi in a-şi acorda ingrijiri mucoasele integre igienice .digestie normala .spitalizare .TA=120/65 mmHg .dezvoltare intelectuala normala .treziri frecvente in timpul noptii .a respira şi a avea o . neliniste.P=70 p/min.spitalizare .durere .dentitie buna.durere .apetit diminuat completa .durere şi imobilitate . a . Nevoi afectate – surse de dificultate Nevoia Manifestari de Manifestari de fundamentala independenta dependenta .aparat gipsat .durere .masticatie usoara şi eficace . imobilizare in AGFP .a comunica .oboseala .durere .tahipnee moderata buna circulatie simetrica .predispozitie la accidente Sursa de dificultate .dificultate de a stabili legatura cu familia şi prietenii .limitarea miscarilor o buna postura .a fi curat. perturbarea somnului .inactivitate .dificultate temporara proteja tegumentele şi curate.R=16-19 r/min .tegumente normal colorate .anxietate .integritatea persoanei şi a organelor sale de simt .respiratie ritmica.

dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza durerii. necunoasterii prognosticului bolii. . d.dificultate de a lua legatura cu familia şi prietenii. Probleme potentiale: .anxietate.risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului.atrofie musculara.anxietate moderata şi vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerii. perturbarea somnului. . manifestata prin inactivitate. . durerii şi anxietatii.dificultate de a indeplini activitati recreative. oboseala. . Diagnostic de nursing .risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului. Stabilirea gradului de dependenta . predispozitie la accidente (caderi). . neliniste. . .deficit temporar de autoingrijire. pacienta prezinta surse de dificultate diferite. . .risc de accidentare (cadere).postura inadecvata din cauza aparatului gipsat şi a durerii. .risc de complicatii cauzate de alterarea integritatii fizice şi imobilizare: . . manifestata prin frica.imobilizare. manifestat prin adormiri cu dificultate. .alterarea integritatii fizice. afectarii fizice cu imobilizare in aparat gipsat.anchiloiza. Stabilirea problemelor Probleme actuale: . .b. . imobilizarii in aparat gipsat. .tulburari respiratorii şi circulatorii.durere vie la nivelul gambei stangi. . deci are nevoie de echipa de ingrijire şi ulterior de o persoana pentru a-şi satisface anumite nevoi fundamentale.perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii din cauza spitalizarii şi imobilizarii in aparat gipsat manifestata prin dificultate de a stabili legatura cu acestia. .deficit temporar de autoingrijire din cauza durerii şi imobilizarii in aparat gipsat manifestat prin dificultate in executia ingrijirilor igienice. spitalizarii. imobilizarii şi spitalizarii. manifestata prin limitarea miscarilor şi dificultate de a se mobiliza.alterarea integritatii fizice in urma traumatismului prin cadere manifestata prin impotenta functionala insotita de durere vie in focarul de fractura. . c. treziri frecvente in timpul noptii.formarea unui calus vicios. . .somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza constrangerii fizice in aparat gipsat. in conditiile durerii.vulnerabilitate fata de pericole.grad 3 de dependenta temporara.disconfort. . oboseala.

..primul ajutor a fost acordat in Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Ploiesti şi a constat in: . Obiectiv global . .. sa i se explice. i.precizarea diagnosticului clinic şi radiologic. . .pacienta sa inteleaga importanta imobilizarii. c.efectuarea unei radiografii fata şi profil a oaselor gambei stangi pentru precizarea diagnosticului. sa inteleaga necesitatea acestora. tulburari respiratorii şi circulatorii. sa coopereze cu echipa de ingrijire.risc de complicatii cauzat de alterarea integritatii fizice şi imobilizarii: atrofie musculara. b. . calusare vicioasa.m. .pacienta sa fie echilibrata psihic. bogat in calciu şi vitamine. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR a. .imobilizarea provizorie intr-o atela Cramer. anchiloza. .pacienta sa fie linistita – calmarea durerilor. Obiective specifice . .pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sa-şi satisfaca singura nevoile fundamentale şi sa se reintegreze in societate. Obiective pe perioada de urgenta .imobilizarea provizorie. sa adopte masurile necesare pentru diminuarea anxietatii.pacienta sa beneficieze de conditii optime de ingrijire şi de tratament adecvat.pacienta sa aiba un regim alimentar corespunzator.pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale şi locale de urgenta. . .examinarea clinica a segmentului fracturat.pacienta sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt posibil.calmarea durerii cu Algocalmin 2 fiole. .

am recoltat produse biologice şi patologice la indicatia medicului (VSH. .sa-şi adapteze de mobilizare activa permise. de relativ confort . Radiologie pentru radiografia de .traumatismul Manifestari: .sa prezinte stare control. . in pat pozitii cat mai comode . .rezultatele examenelor de laborator au foat in limite normale. Postura inadecvata. . .pacienta a fost internata in . TGO.imobilizare in AG. durerile au cedat. consolidarii .controlul radiologic confirma imobilizarea corecta. luminos.am pregatit pacienta in vederea reducerii ortopedice.am evaluat caracteristicile durerii. imiscarile la noile am fixat pe marginea distala a conditii create de patului agatatoare cu ajutorul imobilizarea in carora sa se poata ridica mai AG. Pacienta: .la indicatia medicului am administrat antialgic (Algocalmin 1 fiola i. cu o in intensitate pana temperatura optima.am invatat pacienta modalitati .calmarea durerii pentru a preveni aparitia Obiective Evaluare .am participat cu medicul la reducerea ortopedica a fracturii. corecta in aparat . . la disparitie in . . dupa imobilizare in AG s-a mentinut o jena dureroasa la nivelul focarului de fractura.am asigurat conditiile de decurs de 24-48 microclimat.durere vie in focarul de fractura şi impotenta functionala Interventii autonome şi delegate Pacienta: .functiile vitale s-au incadrat in limite normale. Cauze: .am sfatuit pacienta sa nu gipsat in vederea efectueze miscari care i-ar putea formarii şi accentua durerea. HLG. aerisit. Manifestari: .am condus pacienta la serviciul calusului osos. hematocrit.pacienta a inceput sa se mobilizeze cu ajutorul carjelor.sa prezinte sectia Ortopedie intr-un salon dureri diminuate curat.sa beneficieze .m. vitale.la indicatia medicului am executat testare la Xilina 2 %.am masurat şi notat functiile fizic.limitarea miscarilor. . .dificultate de a . . uree sanguina.la fiecare 2 ore am ajutat de relativ confort pacienta sa se mobilizeze. .durere. Cauza: .in urma interventiilor autonome şi delegate durerea a diminuat treptat. are tonusul şi forta musculara pastrate. .APLICAREA INTERVENTIILOR Problema Alterarea integritatii fizice. .dupa 2 zile pacienta se acomodeaza aparatul gipsat.). TGP). confort. utilajul ore. sa ia fizic. usor in pozitie sezand. .imobilizare pozitiei şi mobilizarii pacientei. auxiliar necesar schimbarii .

sa i se asigure pentru furnizarea alimentelor . Somn inadecvat.imobilizare. . calciu şi vitamine. . Risc de alterare Pacienta: .pacienta şi-a recapatat apetitul. necesitatea de vindecare a fracturii. de somn.sa-şi recapete alimentatiei pentru mentinerea deficit.am rugat pacienta sa evite .durere. .Anxietate Pacienta: . branza. . .m.adoarme cu administrat Diazepam 10 mg. .se misca.sa prezinte somn picotelile in timpul zilei. .aparat gipsat. nutritional. .diminuarea un regim preferate şi in acelasi timp apetitului.sa-şi inteleaga mecanismul de producere dar şi . escarelor de decubit.pacienta beneficiaza de ore de somn suficiente. .la indicatia medicului am . fata de pericole. . zile.la indicatia medicului am administrat Algocalmin 2 fiole i. sa se alimenteze.treziri frecvente. oua) dar şi fructe proaspete pentru favorizarea tranzitului şi combaterea eventualei constipatii din cauza imobilizarii. alimentar bogat in bogate in calciu (lapte. 1 dificultate.am ajutat pacienta sa se imbrace/dezbrace. . sa-şi efectueze toaleta zilnica.oboseala.durere. . . servindu-i alimentele in conditii igienice.anxietate.am luat legatura cu familia Manifestari: . pe cat posibil alimentele preferate. Am protejat zonele expuse prin asezarea de pernite moi de vata invelite in tifon.Vulnerabilitate boala. .spitalizare.sa fie echilibrata calusului). . inainte de culcare.am ajutat pacienta sa aiba o Cauze: . Manifestari: odihnitor. tableta seara. se alimenteaza şi se hidrateaza corespunzator. apetitul in echilibrului biologic al Cauze: urmatoarele 2 organismului şi pentru .am discutat cu pacienta despre .anxietatea s-a diminuat odata cu acomodarea cu aparatul gipsat şi . Pacienta: .am explicat pacientei rolul a nutritiei: . se simte odihnita. imobilizarii.am ajutat pacienta sa se alimenteze. .sa beneficieze pozitie corespunzatoare in pat . .am explicat pacientei moderata. favorizarea vindecarii (formarea . de ore suficiente pentru a se putea odihni.

imobilizare in AG. .inlesnesc accesul familiei şi prietenilor pacientei in salon in timpul orelor de vizita. in conditiile imobilizarii şi spitalizarii. . .in urma aplicarii interventiilor pacienta prezinta tegumente şi mucoase curate şi integre. . este atenta. .frica.neliniste. fara accidente.dificultate de a stabili legatura cu acestia.durere.pacienta se mobilizeaza corect cu carjele. Dificultate de a se recrea. Deficit temporar de autoingrijire. tratamentul pe care il va face pe perioada spitalizarii.pacienta sa beneficieze de un mediu de siguranta. . . .permit ca familia sa-i aduca un aparat TV portabil pentru ca pacienta sa urmareasca emisiunile preferate.am ajutat pacienta sa se mobilizeze. .spitalizare. Cauze: . . . Pacienta sa-şi mentina tegumentele şi mucoasele curate şi integre.inactivitate. . Pacienta: . .durere. Manifestari: .explorez şi stabilesc impreuna cu pacienta ce activitati recreative ii produc placere.perturbarea somnului.imobilizare. .Cauze: . Obiectiv realizat . .sa prezinte stare de buna dispozitie. diminuarea durerii. . spre a reduce riscul unei eventuale caderi. .sa coopereze cu echipa de ingrijire pentru o evolutie favorabila rapida.spitalizare.sa poata comunica cu familia şi prietenii sai.am efectuat toaleta corporala a pacientei.pacienta colaboreaza cu echipa de ingrijire.sfatuiesc pacienta sa comunice telefonic cu apropiatii sai in afara orelor de vizita.la indicatia medicului am administrat medicatie antialgica (Algocalmin) şi tranchilizanta (Diazepam) pe cale orala. Pacienta: .predispozitie la accidente. pe regiuni.imobilizare in aparat gipsat. . . sfatuind-o sa nu faca miscari inutile. Cauze: . . . Perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii.interventiile aplicate nevoii de a se misca şi de a avea o buna postura satisfac şi aceasta nevoie. Manifestari: .dificultate in executia ingrijirilor igienice. .necunoasterea prognosticului bolii.imobilizare in AG. Manifestari: . .durere. . Manifestare: .am invatat pacienta cum sa foloseasca carjele şi cum sa se deplaseze corect cu ele.pacienta prezinta o stare psihica buna. Obiectiv realizat. Cauze: .

. Recomandari la externare: Plan de recuperare şi reintegrare socio-profesionala: .alterarea integritatii fizice.stare de dependenta redusa deoarece se deplaseaza cu ajutorul unei carje. . bine batut.echilibrata din punct de vedere fizic şi psihic. In urma interventiilor autonome şi delegate aplicate. Bilantul autonomiei la externare: In urma interventiilor autonome şi delegate. .somn fiziologic. mobilitate osoasa anormala cu senzatie de cracmente osoase.poate efectua unele activitati recreative şi de destindere.03.va respecta perioada de imobilizare in aparat gipsat (40 de zile).sa fie echilibrata din punct de vedere respirator şi circulator. amplu. fara complicatii. pacienta a beneficiat de tratament ortopedic. se externeaza la data de 10. Imobilizare 40 zile in aparat gipsat pelvipodal care cuprinde articulatia genunchiului şi articulatia gleznei. .am masurat şi notat tensiunea arteriala şi temperatura. Cauze: . EVALUARE FINALA La data de 07. . . Diagnostic la externare: Fractura helicoidala 1/3 medie la nivelul tibiei gambei stangi. la externare pacienta prezinta: . In urma examinarii medicale şi a examenului radiologic se stabileste diagnosticul medical de fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi şi se decide internarea pacientei.Risc de complicatii. .respiratie spontana libera. avand o evolutie favorabila.03. pacienta are o evolutie favorabila. impotenta functionala a membrului inferior stang.puls ritmic. . Pacienta: . functii vitale cu valori in limite normale.alimentare şi hidratare corespunzatoare.am supravegheat faciesul pacientei.am observat. pacienta in varsta de 21 de ani se prezinta la spital in urma unei caderi accidentale cu urmatoarele acuze: durere vie la nivelul gambei stangi. .imobilizare. . .tegumente şi mucoase curate şi integre. .am observat ritmic aspectul tegumentelor degetelor membrului afectat.2012.2012 cu stare generala ameliorata.cunoaste masurile de prevenire a complicatiilor. . antialgic. . masurat şi notat respiratia şi pulsul. Pe parcursul internarii. .sa prezinte valori ale functiilor vitale in limite normale. tranchilizant.

. care sa puna in miscare grupele de muschi aflate in imobilitate prelungita.va respecta un regim alimentar bogat in proteine. . saruri minerale. . calciu. fara fortarea membrului afectat..dupa scoaterea aparatului gipsat. va efectua exercitii fizice usoare.va efectua miscari reduse.

De asemenea. . datoria asistentei este sa convinga pacientii sa respecte sfaturile medicale ale cadrelor medicale de specialitate şi ale instructorilor de reeducare fizica din serviciile unde vor merge sa faca aceasta recuperare. care au in ele abcese. copii care sunt expusi frecvent la accidente. De asemenea. ca reluarea activitatii la parametrii anteriori nu poate sa se fac afara o actiune sustinuta de recuperare la care bolnavii trebuie sa participe foarte activ. Pe perioada spitalizarii asistenta are obligatia de a ajuta pacientii in satisfacerea nevoilor fundamentale. Bolnavii care au prezentat fracturi trebuie sa cunoasca la externare faptul ca segmentul osos prezinta o fragilitate deosebita şi trebuie sa evite accidentele şi traumatismele de orice fel.CONCLUZII EDUCATIE PENTRU SANATATE Educatia pentru sanatate in ceea ce priveste fractura se axeaza pe evitarea accidentelor şi traumatismelor de multiple cauze şi pe constientizarea in privinta traumatismelor mici a unei categorii de bolnavi care prezinta risc potential şi care sunt expusi foarte usor la fracturi. Asistenta medicala trebuie sa convinga pacientii inca din perioada in care sunt imobilizati pentru o fractura. supravegheaza intra. asistenta participa la acte de investigatii şi tratament. osteoporoza.şi postoperator. In aceasta categorie intra bolnavii cu oase patologice. la care tesutul osos sufera un proces de distrugere fiziologica. formatiuni tumorale. Dintre investigatii: punctia osoasa. Educatia pentru sanatate are o importanta deosebita la persoanele in varsta. Pentru tratamentul chirurgical asistenta pregateste pacientul preoperator. punctia articulara – pregateste pacientul psihic şi fizic in vederea realizarii tehnicii.

Carmaciu. Cezar Th. Radu N. M.BIBLIOGRAFIE Manual de chirurgie. vol. Theodorescu Urgente medico-chirurgicale – Lucretia Titirca Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali – Lucretia Titirca Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale – Lucretia Titirca Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistentii medicali – Lucretia Titirca Explorari functionale şi ingrijiri speciale acordate bolnavului – Lucretia Titirca . I – Dr. Mihailescu Patologie chirurgicala şi mica chirurgie – P. Niculescu Mic atlas de anatomia omului – Dr. docent Dem. Dr. Simici Anatomia şi fiziologia omului – Dr.

ANEXE FRACTURA DE TIBIE o tijă de metal (intramedually tija) este plasata în tibia rupta pentru a realinia osul şi a susţine fractura de tibie . FRACTURA DE FEMUR .

după fixare în sala de operatie. Aceasta este o metodă de a menţine poziţia de os. pentru a permite vindecarea DUBLĂ FRACTURĂ DE TIBIE ŞI PERONEU LA PICIORUL DREPT . cu tija de metal şi şuruburi.FRACTURA DE TIBIE ŞI PERONEU Fractură de tibie şi peroneu.

închisă la culoare.Linia foarte groasă şi de culoare închisă dintre cele două jumătăţi ale scafoidului reprezintă o pseudartroză de scafoid (indicată prin săgeata galbenă). . deoarece configuraţia anatomică a articulaţiei presupune că fracturile pot să devină vizibile numai pe una din incidenţe. FRACTURA DE SCAFOID. (imaginea mică).Glezna este ilustrată în două planuri. Va fi nevoie ca cele două părţi ale scafoidului să fie unite folosind un şurub Herbert. Planulantero-posterioralgleznei apare normal. către capătul distal. Textura osoasă în ambele părţi ale scafoidului este normală şi nu există dovada unei necroze vasculare. Principala imagine este cea din incidenţă laterală a gleznei. Leziunea scafoidului sa produs cu aproximativ şase luni înainte de efectuarea acestei radiografii.FRACTURA DE GLEZNA. ce străbate peroneul. Această radiografie a fost executată în acelaşi timp cu cea în plan antero-posterior şi arată o linie clară.

situat de o parate şi de alta a şoldului). Deplasarea este descrisă în raport cu mişcarea fragmentului osos distal. Va fi nevoie ca acestea să fie îndepărtate chirurgical. FRACTURA DE ŞOLD Această examinare CT este alcătuită dintr-o serie de imagini ce arată existenţa unei fracturi de acetabulum (spaţiu articular rotund.FRACTURA CORONOIDĂ Imaginea de mai sus arată existenţa unei fracturi cu deplasare posterioară a cotului. . Un fragment osos liber (indicat prin săgeata albă) s-a desprins de procesul coronoid ulnar (vezi săgeta albastră). chiar dacă nu ar fi necesară fixarea intern. Examenul CT arată clar linia principală de fractură. Ascensionarea pachetului de ţesut gras de la nivelul cotului indică existenţa unui revărsat în articulaţie (indicat prin săgeata roz). prin partea superioară a acetabulului şi prezenţa a mai multe fragmente osoase libere în articulaţie.

Fractura a fost evidenţiată”. Aici se vede fractura oaselor frontale şi chirurgul se va folosi de aceste imagini pentru a corecta deformarea printr-o operaţie. . Reexaminarea radiografiilor simple după IRM a arătat existenta unei mici anomalii. exista un revărsat articular important (o colecţie de lichid) la nivelul genunchiului şi pacientul nu putea să se deplaseze fără cârje. Totuşi. în cele din urmă. Rotaţia este obţinută prin furnizarea de informaţii specifice către computer şi permite vizualizarea zonei de interes din toate unghiurile. FRACTURA DE TIBIE Radiografiile simple păreau să fie normale în cazul acestui pacient.FRACTURA FACIALĂ Imaginile CT pot fi folosite pentru a recompune o imagine tridimensională. Acest efect 3-D este ilustrat în serie de imagini rotative ale unei fracturi faciale. de un examen IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) şi traseul ei era vertical. de sub platoul tibiai.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful