JOE WHITE NICHOLAS COMNINELLIS DEMISIA LUI DARWIN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WHITE, JOE Demisia lui Darwin - apusul unei teorii -Evoluţionismul / Joe White şi Nicholas Comninellis; Traducere: Alina Năsăudean. Cluj-Napoca: Aqua Forte, 2005 ISBN 973-7758-10-2 I. Comninellis, Nicholas II. Năsăudean, Alina (trad.) 575.827 57(420) Darwin, Ch. 929 Darwin, Ch.
Editată şi distribuită de: Editura AQUA FORTE Of.P. 12 CP. 805 Cluj-Napoca www.aquaforte.com, e-mail: comenzi@aquaforte.cotn Traducere: ALINA NĂSĂUDEAN Lectori: Mugur Bogătean (doctorand în Ecologie, consultant de specialitate) Consilier editorial: Voicu Bojan © 2005 pentru prezenta ediţie: Operation Mobilisation Greater Europe Publishing şi Editura Aqua Forte, Cluj. Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, exceptând cazul unor scurte citate destinate recenziilor, fără permisiunea prealabilă din partea editorului. Originally published in English as Darwin's Demise by Joe White, Ed.D. and Nicholas Comninellis, M.D. © 2001 by Maşter Books, Inc. English edition published by Maşter Books, Inc., P.O. Box 727, Green Forest, AR 72638. © 2005 by Operation Mobilisation Greater Europe for the Romanian edition. Translated by permission. AU rights reserved.

Cum a apărut viaţa?
Jf DILEME MAJORE
1. în esenţă, cunoaşterea adevărului asupra originii noastre este hotărâtoare deoarece influenţează atât atitudinea pe care o avem faţă de noi înşine, cât şi felul în care ne raportăm la ceilalţi. Spre exemplu, dacă într-adevăr admitem că suntem rezultatul final a miliarde de ani de reacţii biochimice aleatorii, după cum susţine teoria evoluţionistă, atunci natura umană şi chiar valoarea vieţii umane, sunt altele decât în situaţia în care considerăm că suntem concepuţi de un Creator inteligent. 2. Cunoaşterea adevărului despre originea noastră are de asemenea impact asupra ideii noastre de Dumnezeu şi asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu. Dacă într-adevăr acceptăm ideea că oamenii sunt rezultatul accidental al unor mutaţii biologice, aceasta va fi în detrimentul credinţei în existenţa vreunei forţe superioare omului. Dacă însă admitem că suntem creaţia unui Dumnezeu care a conceput şi creat oamenii şi celelalte fiinţe, ar fi de dorit să cunoaştem mai multe despre Acesta. Găsirea răspunsului la problema originii vieţii este o preocupare fascinantă, implicând domeniile cosmologiei (studiul universului), chimiei, fizicii, statisticii, biologiei, geneticii, paleontologiei şi arheologiei. Descoperirea adevărului în această privinţă necesită atât un anume grad de obiectivitate, cât şi

o oarecare detaşare emoţională, subiectul în sine stârnind adevărate pasiuni de-a lungul vremii.

1f DEFINIREA TEORIEI LUI DARWIN
Să definim pentru început termenul de evoluţie. Până în a doua jumătate a secolului al XlXlea, majoritatea oamenilor credeau că toate fiinţele vii - toate speciile existente de animale, plante sau microorganisme - au
Demisia lui Darwin

fost create nemijlocit de Dumnezeu şi s-au schimbat foarte puţin, sau chiar deloc, în tot timpul care trecuse de la apariţia lor. Cu puţine excepţii, majoritatea savanţilor din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, care de altfel au pus bazele multor domenii ştiinţifice studiate astăzi, credeau că oamenii, ca toate celelalte fiinţe vii au fost creaţi de o forţă divină. Mai târziu, în 1859, Charles Darwin publică lucrarea sa intitulată Originea speciilor prin selecţie naturală, cu subtitlul Păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă, sau, mai pe scurt, Originea speciilor. Darwin a produs o puternică impresie susţinând că viaţa a apărut dintr-o singură celulă care s-a modificat continuu de-a lungul a miliarde de ani, s-a adaptat mediului său, a devenit tot mai complexă şi s-a diversificat, dând naştere la mulţimea de fiinţe vii de infinită diversitate şi complexitate care există în prezent.

Uf DARWIN: PRIVIT MAI ÎNDEAPROAPE
Bunicul şi tatăl lui Charles Darwin au fost amândoi medici, iar Charles a încercat la început să le calce pe urme. în ciuda faptului că nu era un elev eminent, a fost admis la Cambridge University în anul 1828, absolvind până la urmă cu o licenţă în teologie. Darwin se gândea ca după terminarea studiilor să preia o parohie de ţară, undeva în Anglia. într-o bună zi, a primit o scrisoare din partea căpitanului Fitzroy, un navigator experimentat, comandant al navei Beagle. Acesta îi propunea lui Darwin să participe ca naturalist la o expediţie maritimă în jurul lumii, ce urma să dureze cinci ani. Darwin a acceptat. în timpul călătoriei şi-a notat amănunţit toate observaţiile făcute, mai ales cele cu privire la varietăţile existente în cadrul aceleiaşi specii. Darwin a remarcat astfel existenţa a 13 varietăţi de cinteză, o mică pasăre tropicală. La scurt timp după întoarcerea din expediţia întreprinsă la bordul vasului Beagle, Darwin a început săşi definească propria teorie despre originea vieţii. El afirma că diversele varietăţi din cadrul aceleiaşi specii - spre exemplu, în cazul cintezei - au luat naştere în mod spontan. Unele dintre aceste varietăţi sau adaptat mai bine decât altele luptei pentru supravieţuire într-un mediu înconjurător ostil. Varietăţile cu putere mai mare de adaptare au supravieţuit şi s-au înmulţit, pe când cele mai puţin rezistente au dispărut. Darwin considera că acest proces de schimbări spontane, în urma căruia supravieţuia specimenul „cel mai bine adaptat", s-a desfăşurat de-a lungul a miliarde de ani şi a avut ca rezultat uimitoarea diversitate a formelor de viaţă întâlnită astăzi.
Cum a apărut viaţa?

La început, Darwin a fost considerat de mulţi un gânditor remarcabil. Teoria sa evoluţionistă a influenţat mai multe domenii, printre care: biologia, astronomia, etica, religia, psihologia şi filozofia. Ulterior, în totală contradicţie cu pregătirea sa teologică, Darwin a manifestat un real dispreţ faţă de orice lucru care amintea de creştinism. El scria: Din cauza modului eronat în care prezintă istoria Pământului, Vechiul Testament nu prezintă mai multă credibilitate decât cărţile sfinte ale hinduşilor, sau decât credinţele barbarilor. Noul Testament cuprinde o doctrină condamnabilă. Nu reuşesc să înţeleg cum poate cineva crede că învăţăturile creştine ar fi adevărate.1 Teoria lui Darwin a fost acceptată cu uşurinţă, iar explicaţiile oferite de el au fost repede admise ca reale. în mai puţin de 50 de ani, majoritatea comunităţii ştiinţifice şi cea mai mare parte a societăţii occidentale au acceptat teoria sa ca fiind adevărată. Dar pe ce anume se baza succesul teoriei evoluţioniste a lui Darwin? în prezent, teoria evoluţionistă formulată de Darwin este explicaţia cel mai larg acceptată cu privire la originea vieţii. Pe scurt, aceasta susţine că toate lucrurile vii au apărut în mod accidental dintr-o materie anorganică, neînsufleţită şi că o înşiruire întâmplătoare de reacţii a condus la apariţia primei celule vii. în continuare, aceste reacţii au determinat modificarea celulei iniţiale, ducând la apariţia diversităţii de creaturi ce se poate observa în prezent. Vietăţile unicelulare s-au transformat în meduze. Meduzele au devenit peşti vertebraţi, aceştia au dat naştere la reptile, reptilele la păsări, mamiferele s-

au diversificat, iar primatele au evoluat în fiinţe umane. Conform acestei teorii, toate lucrurile vii sunt în strânsă legătură unele cu altele. Se crede, de exemplu, că oamenii şi maimuţele s-au dezvoltat din acelaşi animal, în urmă cu cinci până la douăzeci de milioane de ani. în acelaşi fel, întreaga clasă a mamiferelor (ce cuprinde oamenii, caii şi maimuţele antropoide) îşi are originea într-un singur animal, care a existat în urmă cu aproximativ şaptezeci şi cinci de milioane de ani. S-au trasat legături similare între toate componentele regnului animal şi vegetal. Studiul acestor presupuse conexiuni se numeşte filogenie, legăturile putând fi ilustrate prin aşa-numitul arbore filogenetic. Teoria evoluţionistă are la bază trei factori, pe care evoluţioniştii îi definesc astfel:
Demisia lui Darwin 1. GENERAŢIA SPONTANĂ

Aceasta se referă la organismele vii care au luat naştere din materia neînsufleţită (moartă). Un mediu umed oarecare (numit supa chimică primară) a conţinut la un moment dat, în mod absolut întâmplător, concentraţia perfectă de compuşi ai carbonului. Contrazicând orice raţionament ştiinţific, un cod ADN, un nucleu, o membrană şi un sistem producător de energie - minimum de elemente necesare pentru existenţa unei celule vii - s-au găsit întâmplător în acelaşi loc, fiecare dintre ele formându-se în mod spontan. Această celulă iniţială s-a reprodus şi prima formă de viaţă şi-a început astfel existenţa.
2. MUTAŢIILE ACCIDENTALE

Mici modificări în ADN-ului unei fiinţe survin în mod spontan. Se consideră că cele mai multe asemenea modificări apar „accidental", la copierea codului genetic, în procesul de reproducere. Se crede că radiaţiile şi substanţele chimice din mediu joacă şi ele un rol în apariţia acestor mutaţii. Produsul lor este o nouă fiinţă, uşor diferită de cea din care s-a format. Foarte important de reţinut este faptul că această nouă creatură poate fi mai bine sau mai puţin bine adaptată la mediul său de viaţă. Cele mai multe dintre mutaţii au efecte dăunătoare asupra fiinţei la care survin. Prin urmare, este nevoie să se producă un număr mare de asemenea mutaţii, pentru a creşte şansele apariţiei unei mutaţii cu efecte pozitive. Lupta pentru supravieţuire
Cum a apărut viaţa? 3. SELECŢIA NATURALĂ

Darwin a observat că numărul fiinţelor care se nasc este mult mai mare decât al celor care rămân în viaţă. El a remarcat că are loc o luptă pentru supravieţuire din care ies învingătoare fiinţele cu putere mai mare de adaptare, în timp ce cele mai slab înzestrate dispar. Acest proces de supravieţuire este numit selecţie naturală. Darwin a concluzionat că orice mutaţie accidentală care dădea naştere unei fiinţe mai puţin rezistente avea ca efect dispariţia sigură a plantei sau a animalului în cauză. La polul opus, orice mutaţie accidentală în urma căreia puterea de adaptare sau capacitatea de reproducere a unei specii de animale sau de plante erau sporite conferea acesteia un real avantaj în lupta pentru supravieţuire.
4. TIMPUL

Mutaţiile accidentale nu survin foarte des şi marea lor majoritate au efecte negative. Mai mult, pentru a da naştere unei specii diferite trebuie să aibă loc multe mutaţii favorabile. în consecinţă, pentru ca procesul de evoluţie să funcţioneze, este nevoie de foarte mult timp. Producerea şi acumularea în timp a mai multor mutaţii mici, dar cu efecte favorabile, este modul în care evoluţionismul explică transformarea unei celule microscopice în fiinţă umană. Acest proces s-a desfăşurat însă pe parcursul a miliarde de ani.

* MICILE MODIFICĂRI SUNT IRELEVANTE
Este de asemenea extrem de important să evidenţiem câteva aspecte care nu implică ceea ce înţelegem prin evoluţie. Schimbările care apar în cadrul unei specii de plante sau de animale ca urmare a adaptării la mediu nu sunt considerate ca fiind evoluţie. Mai exact, evoluţia - uneori numită „macroevoluţie" - defineşte transformarea unei specii într-o cu totul altă specie. în mod frecvent, manualele prezintă schimbările biologice cauzate de adaptarea la mediu, micile modificări ce apar în cadrul aceleiaşi specii. Fluturele „sare-şi-piper" (Biston betularia) din Anglia este un exemplu citat adesea în acest sens. Procesul de adaptare la mediu este uneori denumit „microevoluţie". Acesta este

un fapt real. însă. Ceea ce teoria evoluţionistă susţine este că pisicile şi câinii s-au dezvoltat dintr-un strămoş comun. din moment ce ele nu conduc la apariţia de noi familii şi specii de plante sau animale. Nu intervin mutaţii semnificative nici în urma încrucişărilor repetate. şobolanii. culoarea ochilor la oameni) sunt dovada unui proces evolutiv în desfăşurare. de adaptare la condiţiile de mediu. considerând că producerea mai multor asemenea modificări va conduce în final la apariţia de noi specii. maimuţele. porumbul de floricele şi porumbul dinte-de-cal. ÎNMULŢIREA ŞI SELECŢIA ARTIFICIALĂ A PLANTELOR Şl A ANIMALELOR NU SUNT RELEVANTE Ca dovezi în sprijinul evoluţionismului. găini care produc mai multe ouă şi porumb cu un conţinut crescut de proteine. câini sau porumb . 8 Demisia lui Darwin Orice specie de fiinţe vii posedă un fond genetic comun irepetabil. fiecare dintre acestea reprezentând o cu totul altă specie. cintezele. ci a transformării unei specii într-o specie cu totul diferită. pisicile. Mutaţiile pozitive obţinute în urma selecţiei artificiale sunt însoţite de o reducere a capacităţii de supravieţuire. De asemenea. Teoria susţine de asemenea că vrăbiile. cimpanzeii şi gorilele. care în mod clar reprezintă fiecare specii distincte. amfibiile şi păsările sunt în mod evident specii diferite. din păcate. de fapt.fie ei cai. . reptilele. care de-a lungul timpului a dat naştere mai multor specii de mamifere. ştie bine că: Cum a apărut viaţa? 1. meduzele. crocodilii şi dinozaurii. posibilă doar pentru că plantele cultivate de om şi animalele domestice nu trăiesc în mediul lor natural.aparţinând tot speciei de la care s-a pornit. Oamenii aparţin cu toţii unei singure specii. peştii. Ele sunt total insuficiente pentru a dovedi că evoluţia este un proces „natural" spontan. un fel de reptilă ancestrală. Prin experimente ştiinţifice se pot obţine cai cu păr mai scurt. Argumentul suprem în sprijinul teoriei evoluţioniste ar fi deci nu demonstrarea existenţei variaţiilor. Falconer oferă următoarea explicaţie: Animalele domesticite şi plantele cultivate de om sunt poate cea mai bună dovadă a funcţionării acestei reguli. presupunerea că modificările cauzate de adaptarea la mediu (sau microevoluţia) sunt dovada concludentă a procesului „macroevoluţiei" (transformarea unei specii întro specie nouă). facilitată de intervenţia factorului uman care are un rol determinant în acest proces. în clasa nevertebratelor. Cultivatorii de plante şi crescătorii de animale au obţinut întotdeauna indivizi . lemurienii. Categoria reptilelor cuprinde ţestoasele. cu toate că experimentul a continuat. adică propriul său cod genetic. dacă luăm de pildă culoarea ochilor. Prin încrucişări controlate şi prin selecţie artificială capacitatea de supravieţuire se diminuează. asupra căruia toţi specialiştii au căzut de acord. homarii şi albinele sunt specii distincte. 3. sfecla conţinea 6% zahăr. în Franţa s-a realizat un experiment cu scopul creşterii concentraţiei de zahăr la sfeclă. Iniţial. uneori savanţii menţionează selecţia artificială a plantelor. între vertebrate. O eroare de judecată larg răspândită în lumea ştiinţifică este. iepurii. papagalii şi mierlele îşi au originea în acelaşi precursor. care pe parcursul erelor geologice a evoluat în noi specii. aricii. Ei susţin că acestea reprezintă o evoluţie accelerată. realizarea acestor modificări fiind. în fiecare dintre aceste situaţii se atinge o limită. Orice persoană cu experienţă în altoirea plantelor sau în creşterea animalelor. melcii. viermii. spongierii. câinii. Vietăţile obţinute în urma mutaţiilor sunt de regulă mai puţin rezistente şi nu pot concura din acest punct de vedere cu specimenele originale. Animalul rezultat în urma încrucişării aparţine aceleiaşi specii. dar. în cazul porumbului. printre mamifere se numără liliecii. concentraţia de zahăr a crescut la 17%. urangutanii. aspectul părului sau culoarea pielii. înmulţirea prin selecţie artificială a plantelor şi animalelor oferă doar rezultate limitate. Unii savanţi susţin că micile variaţii care apar în cadrul aceleiaşi specii (ca de exemplu. De exemplu.3 Selecţia artificială produce doar variaţii minore. protozoarele. După câţiva ani de selecţie artificială. Homo sapiens. de-a-lungul timpului au apărut multe varietăţi: porumbul cu bob tare. Macroevoluţia nu constă din aceste variaţii limitate. f CREŞTEREA. Mici variaţii există şi în cazul speciei noastre. iar obţinerea acestora este posibilă doar cu ajutorul omului. porumbul dulce.2 2. o şi mai mare concentraţie de zahăr a fost imposibil de obţinut. precum şi creşterea şi înmulţirea animalelor.

de exemplu. VÂRSTA PĂMÂNTULUI Din moment ce teoria susţine că procesul evolutiv se desfăşoară pe parcursul a miliarde de ani. este de asemenea foarte important să stabilim vârsta corectă a planetei noastre. Dacă teoria evoluţionistă este adevărată.deoarece ceea ce se obţine nu este complet diferit sau nou. De asemenea. însă ţinând cont de faptul că evoluţia durează milioane de ani. timpul scurs putea fi insuficient pentru finalizarea procesului evolutiv. ca să observăm procesul evolutiv în desfăşurare sau ca să aflăm. iar rasa canină va continua să rămână rasă canină. dacă teoria evoluţionistă este adevărată. de la cinteză la vultur şi de la primate la om. poate chiar miliarde de forme intermediare. printre altele. aceasta ar trebui să fie matematic previzibilă. Pentru că nici una din variantele de mai sus nu e fezabilă. De asemenea. superficiale. Aşadar. precum şi transformarea pielii solzoase a reptilelor în pene. că probabil Teoria evoluţionistă susţine că toate fiinţele vii s-au dezvoltat dintr-o singură celulă iniţială. Pentru ca o teorie să fie corectă ea trebuie confirmată ştiinţific cu o probabilitate de 95%. Cum a apărut viaţa? Presupunem că cele mai adânci şi mai vechi straturi geologice cuprind fosile ale formelor de viaţă primitive. ci vom avea fosile din etapele intermediare. care să demonstreze o evoluţie treptată neîntreruptă. Demisia lui Darwln INDE ESTE DOVADA? Pentru a dovedi dacă o teorie se verifică sunt necesare cercetări amănunţite. Demisia lui Darwin nu am găsi dintr-odată fosile ale formelor de viaţă noi. nu ne rămâne decât să încercăm să găsim dovezi indirecte ale evoluţiei. ar trebui să dovedim că în tot acest timp condiţiile de mediu au fost prielnice pentru apariţia şi dezvoltarea vieţii. specia umană nu se va transforma radical. Fosilele descoperite ar trebui să scoată la iveală milioane de forme intermediare. Cercetările noastre trebuie să demonstreze că vechimea pământului este de ordinul a miliarde de ani. Specimenele supuse celor mai complexe modificări supravieţuiesc doar datorită faptului că sunt îngrijite de om şi sunt ferite de duşmanii naturali ai speciei din care fac parte. cel puţin. pe parcursul cărora au existat milioane. atunci în mod obligatoriu vom descoperi fosile care să demonstreze trecerea treptată de la membrele anterioare ale reptilelor la aripile păsărilor. că peştii au evoluat în vieţuitoare amfibii. Pe măsură ce ne apropiem spre straturile mai noi. experimentul nu va fi posibil. de la suprafaţă ne aşteptăm să descoperim o trecere treptată de la formele rudimentare spre forme de viaţă mai complexe. Trei pot fi sursele principale ale acestor indicii: TEORIA PROBABILITĂŢII Apariţia generaţiei spontane şi a mutaţiilor accidentale poate fi prevăzută matematic. de asemenea. Indiferent de tipul de combinaţii folosit. Mai ştim. să ilustreze transformarea treptată a înotătoarelor în membre. în caz contrar. înmulţirea animalelor domestice şi selecţia artificială nu fac decât să demonstreze limitele procesului de evoluţie. ar trebui să găsim fosile ale tuturor acestor vietăţi. Prin urmare. O a doua posibilitate ar fi organizarea unui experiment de laborator. de exemplu de la peştii de dimensiuni reduse la rechini. ar trebui să descoperim fosile care să indice o dezvoltare progresivă a formelor de viaţă şi să ilustreze toate verigile. Din păcate. dacă evoluţia este posibilă. concentraţia de oxigen şi lumina solară au favorizat existenţa fiinţelor vii. Cea mai bună metodă pentru confirmarea unei teorii ar fi observarea subiectului în acţiune. Din moment ce transformarea peştilor în amfibii s-a produs de-a lungul a milioane de ani. Dacă reptilele au evoluat în păsări. care să poată umple . aşa cum se pretinde. PALEONTOLOGIA Straturile pline de fosile din scoarţa Pământului sunt un adevărat muzeu al începuturilor vieţii. De fapt. selecţia naturală poate fi analizată prin metode statistice. Evoluţioniştii susţin. nu putem da timpul înapoi ca să studiem primele stadii de evoluţie a vieţii pe planeta noastră. Ne-am aştepta deci ca probabilitatea matematică în favoarea teoriei evoluţiei să fie una ridicată. iar numărul de varietăţi obţinute este limitat. este logic că presupunem că vom descoperi forme intermediare care. iniţiale. că temperatura aerului.

apoi plantele. gânditori atei şi o serie de religii acceptă acest punct de vedere. După 150 de zile. Noe.muzee întregi. de dovedirea existenţei unei planete locuibile vechi şi de legile probabilităţii. Capitolul 5 al Genezei prezintă câteva generaţii de oameni care au trăit înainte de naşterea unui bărbat ales. parte bărbătească şi parte femeiască. precizând doar că l-a creat din nimic şi în mod intenţionat. Versiunea creştină susţine că Dumnezeu a conceput şi a creat Universul şi toate formele de viaţă cunoscute. inclusiv munţii cei mai înalţi. Cercetarea complexei biologii umane. Biblia este cartea care prezintă concepţia creştină despre apariţia vieţii şi despre multe alte aspecte. a trăit 930 de ani). suprafaţa Pământului era acoperită cu o perdea de aburi ce crea un efect de seră şi filtra radiaţiile dăunătoare ale Soarelui. Cum a apărut viaţa? Pentru cei care nu cunosc Geneza. Analizarea afirmaţiilor şi a dovezilor prezentate în sprijinul teoriei evoluţioniste ne determină să credem că trebuie să existe o explicaţie mai adecvată. aceasta spune că Dumnezeu a creat mai întâi Pământul. permiţând vieţuitoarelor să trăiască mult şi confortabil. Necazurile se înmulţeau pe Pământ. E de ajuns pentru unii să privească Pământul. într-un climat subtropical. Apariţia vieţii este relatată chiar de la începutul Bibliei. Autenticitatea teoriei evoluţioniste trebuie demonstrată de fosilele descoperite. Noe a deschis arca şi a dat drumul animalelor să repopuleze Pământul. Până la potop. Adam şi Eva au avut copii şi oamenii s-au înmulţit rapid. . Vom reveni la aceste trei mijloace de probă în capitolele următoare. inundând întreg Pământul. Faptul că cei mai mulţi dintre oameni consideră teoria evoluţionistă ca fiind corectă nu înseamnă neapărat că o şi pot motiva. Apariţia universului ca rezultat al voinţei şi acţiunii lui Dumnezeu este denumită Creaţie. planetele şi universul ca să fie siguri că există un Creator. ţf VARIANTA CREATIONISTĂ Cealaltă explicaţie admisibilă pentru apariţia vieţii este că ea a fost planificată şi creată în mod deliberat. în capitolul numit Geneza. iar faptul că anumite forme de viaţă sunt asemănătoare altora nu este o dovadă că acestea au evoluat una din alta. Mulţi oameni de ştiinţă. Dovezi concludente ale acestui climat protector sunt existenţa reptilelor uriaşe (dinozaurii). stelele şi soarele. de pildă. a fosilelor de plante (cum este feriga) descoperite în calota glaciară arctică. Demisia lui Darwin 14 Geneza ne arată că Dumnezeu a dorit să aibă o relaţie apropiată cu Adam şi Eva. Dumnezeu a hotărât să nimicească lumea şi să-i pună un început nou. primii oameni. însoţindu-i adesea prin Grădina Edenului. în cele din urmă. Geneza nu oferă amănunte despre felul în care Dumnezeu a creat universul. Dumnezeu l-a creat pe om. din fiecare specie de vieţuitoare de pe Pământ. Dumnezeu a spart perdeaua de abur. precum şi viaţa lungă de care se bucurau oamenii după cum spune Geneza (Adam. Toate fiinţele trăiau împreună. după aceea animalele. apele au început să scadă şi au apărut suprafeţe de uscat. pe numele său Noe. L-a ales pe Noe să construiască o arcă (o corabie uriaşă) şi să o umple cu câte o pereche. pentru că oamenii îl uitaseră pe Dumnezeu şi erau nemiloşi cu semenii lor. familia sa şi animalele pe care i s-a permis să le ia cu el erau în siguranţă în arcă. a codului genetic şi a sistemelor interne i-a determinat pe savanţi să se convingă că este imposibil ca acestea să fi apărut accidental.

ÎN DOMENIUL FIZICII: Demisia lui Darwin Albert Einstein Einstein . alături de multe alte persoane aparţinând altor religii. INALIZAREA CREAŢIEI Până acum am definit fiecare formă de viaţă ca specie distinctă. . Evoluţioniştii susţin că modificările apărute duc la obţinerea de specii complet noi.a descoperit legea gravitaţiei şi a inventat telescopul cu oglindă. conform căreia în cea de a şasea zi Dumnezeu a încheiat lucrarea pe care o începuse. ciobănescul german. cu toţii suntem în mod evident exemplare umane.fondatorul hidraulicii. Uf SUSŢINĂTORI DE SEAMĂ AI TEORIEI Cei care susţin teoria că viaţa este rezultatul creaţiei unei Fiinţe Supreme.a descoperit că plantele se învârt în jurul . . Mai mult. Modificările minore care au intervenit la fiinţele vii după crearea lor au dat naştere doar la noi varietăţi în cadrul aceleiaşi specii. Cu toate acestea. Micul Chihuahua. Acesta este unul dintre punctele în care teoria evoluţionistă şi creaţionismul se contrazic radical. există nenumărate dovezi ştiinţifice şi istorice care susţin faptele prezentate în Cartea Genezei. Primele două capitole ale Genezei descriu modul în care Dumnezeu a creat toate speciile de plante şi animale şi subliniază că fiecare dintre acestea era menită să se înmulţească. Situaţia este similară şi în cazul câinilor.a elaborat teoria relativităţii. ÎN DOMENIUL GENETICII: Mendel . dar aceste modificări nu vor duce niciodată la obţinerea unei noi specii.a dezvoltat vaccinul. Specimenele obţinute sunt însă tot câini. noi rase. Toate rasele cunoscute de câini fac parte din specia Caniş familiaris. aparţinând speciei numite Homo sapiens.fondatorul geneticii moderne. bacteriile. Există aproximativ cinci miliarde de oameni pe Pământ în prezent. Teoreticienii creaţionişti sunt de părere că este posibilă apariţia de noi varietăţi în cadrul aceleiaşi specii. nu există doi oameni absolut asemănători. prepelicarul şi buldogul au cu toţii un fond genetic comun care îi distinge de alte specii. Da Vinci . Cum a apărut viaţa? T 15 Fiinţele umane (Homo sapiens) reprezintă o asemenea specie.au fost însă create la începutul timpului şi nici o altă specie nu a apărut ulterior. Fiecare dintre noi posedă o combinaţie de gene unică. Creaţia nu elimină posibilitatea apariţiei unor varietăţi în cadrul aceleiaşi specii. Fiecare dintre acestea a fost creată cu un fond genetic bogat. după studierea dovezilor. plantele sau mamiferele . oamenii au crescut câini şi au încercat să creeze. numeroşi oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că cea mai bună explicaţie cu privire la apariţia vieţii este oferită de teoria creaţionistă. Toate speciile cunoscute astăzi sau care au existat vreodată -dinozaurii. ÎN DOMENIUL ASTRONOMIEI: Copernic . De-a lungul timpului. Cu excepţia gemenilor identici.fondatorul geneticii moderne. astfel încât să permită apariţia a numeroase varietăţi în interiorul speciei respective. Această afirmaţie întăreşte relatarea din Geneza 2:2. prin încrucişări selective. Printre cei mai faimoşi oameni de ştiinţă „creaţionişti" se numără: ÎN DOMENIUL BIOLOGIEI: Pasteur Mendel Newton .După cum vom descoperi mai încolo. sunt cunoscuţi drept „creaţionişti". Creştinii. sunt adepţii acestei teorii. fiind şi iniţiatorul bacteriologici.

vom descoperi direct fosile ale unor forme complexe de viaţă. de circa 6 până la 10 mii de ani. ne aşteptăm să nu găsim nici o formă intermediară de viaţă. astfel încât pentru stabilirea adevărului trebuie să avem în vedere dovezile oferite de paleontologie. Presupunem că vom găsi exemplare fosilizate din majoritatea tipurilor de plante şi animale cunoscute. cai. Davy . oamenii de ştiinţă examinează cu Cum a apărut viaţa? mare atenţie toate formele de viaţă actuale. bovine.Soarelui. în acest scop. pisici. creaţia fiinţelor vii a fost încheiată chiar de la începutul timpului. matematic vorbind. însă. nu s-a înregistrat apariţia vreunei specii noi. DOVEZILE OFERITE DE PALEONTOLOGIE Dacă teoria creaţionistă este validă. vom căuta principalele indicii în trei domenii: TEORIA PROBABILITĂŢII Viaţa este un fenomen singular şi extrem de complex. ÎN DOMENIUL ELECTRONICII: Morse Lister . astfel încât probabilitatea ca ea să fi apărut în mod accidental este.fondatorul termocineticii. pentru a demonstra că apariţia lor prin creaţie este posibilă din punct de vedere ştiinţific. ţf UNDE ESTE DOVADA? La fel ca în cazul teoriei evoluţioniste. câini. în lipsa acestei posibilităţi. simplul fapt că există persoane care susţin fiecare dintre aceste teorii nu constituie dovada validităţii vreuneia dintre ele. potrivit Genezei. Credem că vom găsi fosilizate exemplare întregi.fondatorul chirurgiei moderne (antiseptice). care să facă legătura între două specii principale. rechini. primate şi de oameni.inventatorul telegrafului.poate fi adevărată. lilieci. maimuţe. am putea încerca să studiem formele de viaţă din prezent. . Prin urmare. Nu există cale de mijloc. ÎN DOMENIUL MEDICINEI: ÎN DOMENIUL CHIMIEI: Boyle . Apariţia vieţii nu poate fi explicată în nici un alt mod. vârsta planetei noastre trebuie să fie destul de mică. cele mai concludente dovezi în sprijinul creaţionismului s-ar fi putut obţine dacă am fi fost de faţă la momentul Creaţiei şi am fi putut studia desfăşurarea sa. impresionant numărul oamenilor de ştiinţă contemporani care aderă la teoria creaţionistă. cercetările noastre cu privire la vechimea Pământului trebuie să demonstreze că acesta este o planetă relativ tânără. Un obstacol sunt chiar prejudecăţile fiecăruia dintre noi. Ca şi în cazul evoluţiei. Cu toate acestea. Ei resping ideea evoluţiei de la fiinţe monocelulare la oameni. pe traiectoria unei orbite. şopârle. nici nu ar fi fost nevoie de mai mult timp pentru a explica apariţia şi dezvoltarea acestora. de stabilirea vârstei pământului şi de legile probabilităţii. STABILIREA VÂRSTEI PĂMÂNTULUI După cum reiese din Biblie. de asemenea. aceşti savanţi consideră că viaţa ne dezvăluie anumite lucruri despre Creatorul ei. elefanţi. doar una dintre cele două teorii . întrucât nu avem la dispoziţie nici una din variantele de mai sus. de-a lungul întregii istorii umane. tot ce ne rămâne de făcut este să căutăm dovezi indirecte ale creaţiei.a elaborat teoria dinamicii gazelor. în plus. Până şi cele mai vechi dintre fosile trebuie să aparţină unor specii complet dezvoltate şi să prezinte toate caracteristicile care individualizează specia respectivă. Prejudecata este . extrem de redusă. Refuzând să accepte că fiinţele vii au apărut în mod accidental. sau rămăşiţe de şoareci.4 Este. dinozauri. Din moment ce toate formele de viaţă au fost create simultan.creaţionism sau evoluţionism . Demisia lui Darwin I Ş^ERIŢI-VĂ DE PREJUDECĂŢI Faptul de a găsi răspunsuri corecte la problemele majore reprezintă o încercare deopotrivă grea şi demnă de toată lauda. De asemenea. fiind convinşi de argumentele care susţin că universul pe care îl cunoaştem este opera unui Creator inteligent.

quoting D. Dacă însă reuşim să ne învingem prejudecăţile. în afara evoluţionismului.trebuie să fie confirmată de următoarele teste: probabilitatea matematică a producerii ei trebuie să fie una ridicată. Prejudecăţile ne împiedică să ne conducem viaţa în armonie cu adevărul. iar femeile doar asistente. al mutaţiilor accidentale care au survenit ulterior şi al selecţiei naturale. 331. în timp ce cei negrii sunt atleţi mai buni. decât să observe faptele şi să-şi redefinească poziţia. Oamenii au tendinţa să se lase conduşi de prejudecăţi. Negarea realităţii are însă preţul său.S. 1970). cât şi relaţia noastră cu divinitatea. precum şi presupunerea că putem avea mai mare încredere în oamenii vârstnici. Falconer. p. iar fosilele descoperite trebuie să ateste existenţa unor forme de viaţă intermediare între diverse specii. cum nu dorim nici să trăim guvernaţi Cum a apărut viaţa? de convingeri false. de a vedea doar ceea considerăm noi că este adevărat. Heredity (Grand Rapids. de istorie.. Nimeni nu-şi doreşte aşa ceva. în loc să analizeze faptele. MI: Zondervan Publishing House.. ne aşteptăm să descoperim fiinţe atât de perfecţionate încât să fie evident că nu au apărut prin puteri proprii. p. De unde ai preluat aceste idei? Ce nelămuriri îţi ridică ele astăzi? # Stabileşte de la bun început că vei proceda la analizarea dovezilor şi că nu te vei lăsa condus de ideile dobândite anterior. Fiecare dintre noi îşi poate depăşi prejudecăţile cu privire la crearea sau la evoluţia vieţii. Pentru aceasta trebuie luate următoarele măsuri: # începe prin a încerca să-ţi dai seama ce crezi cu adevărat despre acest subiect. N CONCLUZIE Cum a apărut viaţa? Este esenţial să găsim răspunsul la această întrebare. credem în mod cu totul eronat că studenţii albi sunt mai buni la învăţătură. 1995. 1859). 1 2 Charles Darwin. . care a conceput şi a dat naştere tuturor fiinţelor vii. Rezolvarea dilemei cu privire la originea vieţii este complicată de tendinţa oamenilor de a vedea doar ceea ce cred ei că este adevărat. în acelaşi fel. Burton and R. Există oameni care nu doresc să afle un adevăr ce i-ar putea forţa săşi reevalueze convingerile legate de existenţa lui Dumnezeu. Burt. să aflăm că planeta noastră este relativ „tânără". 21 Great Scientists Who Believed the Bible (Australia: Creation Science Foundation. NY: Ronald Press Co. Acţiunea gravitaţiei te va face să cazi. în susţinerea acestei teorii. 4 A. Tinkle. de ştiinţă sau de originea vieţii. Burton. Men of Science. Spre exemplu.înclinaţia noastră de a descoperi ceea ce am pornit să căutăm şi nu ceea ce există. Introduction to Quantitative Genetics (New York. mai există o singură explicaţie posibilă a apariţiei vieţii. confirmând relatările biblice despre geneză. M. p. La fel de greşită este şi convingerea că bărbaţii trebuie să fie doctori. 1982). dacă se va dovedi necesar. The International Wildlife Encyclopedia (New York. Morris. această teorie . # Promite-ţi ţie însuţi că.J. decât în cei tineri. 3 W. planeta trebuie să fie de vârstă înaintată şi să fi oferit condiţii de mediu favorabile vieţii. îmbrăţişarea unor concepţii greşite asupra origiaii universului te poate împiedica să observi nişte aspecte extrem de importante ale vieţii. p. toate acestea desfăşurându-se pe parcursul a miliarde de ani. nu faptele reale. că oamenii şi toate celelalte forme de viaţă existente sunt rezultatul apariţiei generaţiei spontane. Curentul electric îţi va provoca şocuri. vom putea afla adevărul cu privire la originea vieţii. şi să nu găsim nici o fosilă care să ateste existenţa unor stadii de evoluţie intermediare între specii diferite. chiar dacă nu crezi că această forţă există. AR: Maşter Books. 2706. 1960). deşi nu îl poţi vedea. ne limitează orizontul şi ne fac să ratăm şanse reale.dacă este adevărată . 1970). 84. Lamont. The Origin of Species (London: A. Oricât ar fi de larg răspândită. Studierea răspunsurilor oferite de teoria evoluţionistă sau de cea creaţionistă în problema originii vieţii tinde să intensifice prejudecăţile. editors. NY: Marshal Cavendish Corp. şi anume că aceasta este creaţia lui Dumnezeu. Explicaţia acceptată de majoritatea oamenilor este că viaţa a apărut ca urmare a unui proces evolutiv. Le este mult mai uşor să se încăpăţâneze în a susţine lucruri greu de dovedit.L. De aceea trebuie să aflăm adevărul despre originea vieţii. îţi vei modifica părerea în legătură cu acest subiect şi că vei încerca să trăieşti respectând adevărul descoperit. care nu e deloc abstractă. 120131. Să ai halucinaţii înseamnă să percepi lucruri care nu există în realitate. Men of God (Green Forest. pentru că acesta poate influenţa atât felul în care ne raportăm la ceilalţi. Henry M.

creierul.fiecare carte fiind unică şi diferită de toate celelalte. Se poate observa că şi cele mai simple vietăţi au la bază funcţii şi structuri extrem de perfecţionate. De la câteva sute până la câteva mii de perechi de baze azotate intră în componenţa genelor. aşa se şi întâmplă. Nivelul Şanse minime de rei 21 GRUPUL FOSFAT® o I o = p . ADN-ul bacteriei este doar foarte puţin similar cu cel al . 3 Deoarece ADN-ul conţine informaţia necesară pentru producerea unor substanţe chimice şi structuri existente în toate formele de viaţă. numite nucleotide. ADNul conţine patru sub-unităţi diferite. Cu toate aceste. cu cât apreciem mai bine complexitatea unică a tuturor formelor de viaţă. De aceea. şi ADN-ul lor este similar. inima şi glanda pituitară sunt organe extrem de perfecţionate. cu atât putem analiza mai uşor probabilitatea ca viaţa să fi apărut într-un mod cu totul întâmplător. ochii. fiecare celulă din aceste organe conţine structuri cu mult mai complexe decât organul însuşi: acidul dezoxiribonucleic sau ADN-ul. combinaţiile întâmplătoare de polimeri nu pot fi considerate forme de viaţă deoarece le lipseşte specificitatea. deoarece le lipseşte complexitatea. Cristale precum granitul nu pot fi cuprinse în această categorie. Sute de mii de gene sunt prezente în fiecare celulă din organismul animalelor superioare. unele din aspectele lor funcţionale abia încep să fie descifrate. . a cărei capacitate pare să crească pe zi ce trece. De fapt. eliminarea reziduurilor şi reproducerea celulei. Succesiunea specifică a acestor subunităţi în lanţui ADN face distincţia dintre o genă şi cealaltă. dar cantitatea de informaţie înmagazinată în cel mai scurt lanţ ADN este echivalentă cu conţinutul unui teanc de cărţi înalt cât de 500 de ori distanţa de la Pământ la Lună .19 Şanse minime de reuşită! E NE SPUNE ADN-UL? Teoria evoluţionistă face afirmaţii uluitoare în ceea ce priveşte apariţia omului şi a altor vieţuitoare. Demisia Iul Darwin el cuprinde o cantitate vastă de informaţii biochimice. ci şi incredibil de densă. Evoluţionistul Dawkins subestimează în mod evident complexitatea codului genetic. Mai multe grupuri de gene se organizează apoi în cromozomi. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ADN-ul este organizat pe trei nivele principale. tipul de substanţe chimice şi hormoni pe care le va produce aceasta.2 Informaţia din ADN-ul celular nu este doar impresionantă din punct de vedere cantitativ. a subliniat acest fapt spunând: Formele de viaţă se disting prin complexitatea lor specifică. ADN-ul determină tipul de structură pe care o va forma o celulă. Oamenii de ştiinţă consideră viaţa ca fiind de o complexitate inegalabilă. dar există încă asemănări între ele. 1 Sângele. ADN-ul este materialul genetic care transportă toate instrucţiunile necesare funcţionării celulei. Deşi fac obiectul a zeci de ani de studiu.oI O" ZAHARURI B/SZEA2OTATE -^ CITOZINÂ Şl TIMINA ADENINĂŞIGUANINA „cel mai de jos" al ADN-ului este numit perechi de baze azotate. precum şi locul pe care-1 va ocupa celula în organism. atunci când afirmă că: Fiecare celulă din corpul uman are o capacitate de stocare a informaţiei atât de mare încât ea ar putea cuprinde cunoştinţele din toate cele 30 de volume ale Enciclopediei Britannica şi încă de trei sau patru ori pe atât. într-o oarecare măsură. Rămânem uimiţi în faţa cantităţii de informaţie stocate în memoria unui computer. ar fi de aşteptat ca formele de viaţă similare să aibă ADN-uri similare. Leslie Orgel. ADN-ul scorpionilor este ceva mai diferit faţă de cel al omului. un binecunoscut cercetător al originii vieţii. Pe scurt. Primatele şi oamenii au numeroase asemănări fizice şi. ADN-ul controlează consumul de energie.

îndepărtarea membranei celulare va distruge celula. o enzimă necesară procesului de digestie. din punctul de vedere al evoluţiei lor. se poate vorbi de componenţa esenţială şi la organele interne. sau un fragment de aripă)..omului. ca să poată funcţiona. Biochimistul Michael Behe arată că. Existenţa unor asemănări în structura ADN-ului şi în alte substanţe chimice celulare nu înseamnă neapărat că o formă de viaţă a evoluat din alta. crustacee. Toate elementele lor componente trebuie să existe şi să funcţioneze pentru ca organul să îşi îndeplinească rolul. Un avion graţios şi modern poate fi ţinut la sol prin simpla îndepărtare a unui fragment de aripă. fiecare celulă trebuie să cuprindă aproape toată această informaţie. mulţi oameni nu realizează cât de complexă poate fi alcătuirea unei „simple" celule. inclusiv la oameni. Pentru funcţionarea oricărui mecanism este necesar un număr minim de componente.. O mică excrescenţă osoasă va determina pierderea parţială a auzului în cazul în care aceasta atinge timpanul. care acţionează la unison. Din păcate. seamănă mai degrabă cu cea a puilor de găină. deoarece formele de viaţă implicate nu sunt înrudite. Evoluţioniştii insistă asupra faptului că aceste similarităţi arată că formele de viaţă au evoluat una din cealaltă. Cel mai simplu organism conţine cantităţi enciclopedice de informaţie complexă. Dar există şi elemente ce nu pot fi explicate cu ajutorul evoluţionismului... Totuşi. Prezenţa pe cornee a unui număr infim de celule anormal de închise la culoare va face ca ochiul să fie complet nefuncţional. se găseşte la toate vertebratele.. dacă unul singur dintre componentele esenţiale lipseşte (cum ar fi o bujie.000 de perechi de . în schimb. NU SE CUNOAŞTE NIMIC Pe lângă faptul că ADN-ul conţine o cantitate enormă de informaţie. aparatul nu poate funcţiona. aceste similarităţi susţin demonstraţia că toate formele de viaţă sunt opera aceluiaşi Creator. Mycoplasma genitalium este bacteria cu cea mai redusă cantitate de material genetic pe care o poate conţine un organism funcţional. molecula care transportă oxigenul din sânge.. până şi acest organism microscopic are în componenţa sa 580. fDACĂ NU SE CUNOAŞTE TOTUL.. 5 Aceste similarităţi de natură chimică nu pot fi explicate cu ajutorul unor conexiuni evolutive. stele de mare şi chiar la unele microorganisme. Demisia lui Darwin COMPONENTELE UNEI CELULE OBIŞNUITE CENTRIOL NUCLEU CENTROZOM CITOPLASMĂ NUCLEOL VACUCHA MEMBRANA CELULARA RETICUL ENDOPLASMIC COMPLEXUL GOLGI MITOCONDRIE U EXISTĂ CELULE „SIMPLE Formele de viaţă necesită o mare cantitate de informaţii. Putem ilustra mai bine acest fapt cu ajutorul câtorva comparaţii: o maşină nouă şi frumoasă (cântărind 1130 kg) nu se poate mişca din loc dacă îi lipsesc bujiile (care cântăresc doar 113 g). uneori chiar moartea. Separarea mitocondriei va determina pierderea energiei celulei. Un minuscul cheag de sânge pe creier va produce îndată paralizia unui braţ sau a unui picior. respectarea componenţei esenţiale este deosebit de importantă. cum ar fi asemănările dintre forme de viaţă despre care evoluţioniştii spun că s-au format separat. în mod similar.6 La nivel celular. Dar hemoglobina este prezentă şi la viermi. Existenţa unor fibre atipice în pereţii sistemului circulator va provoca bătăi neregulate ale inimii sau va determina chiar încetarea acestora. aceste animale nu sunt deloc înrudite. Hemoglobina crocodilului seamănă mai mult cu cea a puilor de găină decât cu cea a şerpilor sau a altor reptile. numite componente esenţiale. 4 Şanse minime de reuşită! .. decât cu cea a altor mamifere. Lisozima umană. din punct de vedere al mecanicii.li O proteină specifică identică se găseşte atât în membrana celulară a cămilelor cât şi în cea a rechinilor.. Totuşi... De exemplu: Hemoglobina. Dislocarea nucleului va avea ca urmare încetarea imediată a funcţiilor ei chimice...

baze azotate pe cele 482 de gene.7 Chiar şi cu această vastă cantitate de informaţie biogenetică, Mycoplasma genitalium poate supravieţui doar ca parazit al altor organisme mai complexe care îi furnizează hrana, o membrană celulară şi îi înlesnesc replicarea ADN-ului, toate acestea neputând fi obţinute de Mycoplasma genitalium pe cont propriu. Care este cel mai rudimentar cod genetic necesar şi suficient pentru supravieţuirea unei celule? Recent, Eugen Koonin şi alţi oameni de ştiinţă au încercat să stabilească un număr minim şi au
Şanse minime de reuşită!

ajuns la cifra de 256 de gene. Dar ei şi-au exprimat îndoiala faţă de supravieţuirea în condiţii reale a unei astfel de celule ipotetice. Aceasta n-ar poseda mijloacele necesare refacerii ADN-ului sau arderii componentelor complexe şi ar putea să trăiască doar într-un mediu „cvasi-perfect". 8 Biologul molecular Michael Denton, critic al teoriei darwiniste a evoluţiei, ne oferă o imagine a funcţionării interioare a unei celule: Poate că în nici un alt domeniu al biologiei moderne provocarea impusă de complexitatea şi ingeniozitatea extremă a adaptărilor biologice nu este mai evidentă ca în fascinanta lume nouă moleculară a celulei. Pentru a percepe realitatea vieţii, aşa cum a fost ea dezvăluită de biologia moleculară, n-avem decât să mărim o celulă de un milion de ori, până când diametrul ei atinge douăzeci de kilometri, iar ea capătă aspectul unei nave gigantice, suficient de mare cât să acopere suprafaţa unui metropole, ca Londra sau New York. Ceea ce am vedea atunci ar fi un obiect unic prin complexitate şi design adaptiv. Pe suprafaţa celulei am vedea milioane de orificii precum hublourile unei uriaşe nave spaţiale, orificii ce se închid şi se deschid pentru a permite unui flux continuu de materii să intre şi să iasă. Dacă am pătrunde într-unui din aceste orificii, ne-am trezi într-o lume ultratehnologizată şi incredibil de complexă. Este oare posibil ca în urma unor procese aleatorii să fi apărut o realitate în care cel mai mic element proteina funcţională sau gena - este atât de complex încât întrece puterea noastră de concepere, o realitate care este opusul a ceea ce se cheamă întâmplare şi care depăşeşte cu mult tot ceea ce a produs vreodată mintea umană? Până şi cele mai avansate produse umane par primitive în comparaţie cu nivelul de ingeniozitate şi complexitate pe care-1 demonstrează maşinăria moleculară a vieţii. Ar fi o iluzie să credem că ceea ce cunoaştem până în prezent e mai mult decât o fracţiune din întregul design biologic. Practic, în fiecare domeniu de cercetare biologică fundamentală se descoperă neîntrerupt şi într-un ritm din ce în ce mai rapid noi niveluri de design şi complexitate. 9 în ultimii ani s-au făcut mari progrese în domeniul bio-tehnologiei. Aceasta înseamnă că celula şi elementele vii devin mai „simple"?

25
Demisia lui Darwin

Dimpotrivă. Mycoplasma genitalium e suficient de complexă cu cele 580.000 de perechi de baze azotate care o alcătuiesc, iar omul are nu mai puţin de 3 miliarde de perechi de baze azotate în componenţa genelor sale. Cantitatea de informaţie cuprinsă în ADN-ul unui singur om ar ajunge să umple 1.000 de cărţi a câte 500 de pagini scrise mărunt fiecare (în total 3 miliarde de litere). ADN-ul unei singure celule umane cuprinde 3.000.000 de elemente componente şi dispune de toată informaţia necesară alcătuirii unei persoane adulte. Fiecare pas în înţelegerea acestor aspecte nu reuşeşte decât să sporească uimirea oamenilor de ştiinţă în faţa imensei complexităţi a vieţii.

Uf OMUL - UNIC PRIN EXCELENŢĂ
Oamenii de ştiinţă ar putea studia o viaţă întreagă doar alcătuirea organismelor unicelulare. Efortul lor de o viaţă, multiplicat de un trilion de ori, nu ar ajunge pentru a cerceta problemele complexe pe care le ridică înţelegerea vieţii umane. Să analizăm nişte date concrete: CELULELE Corpul uman conţine L00 de trilioane de celule. Toate celulele din corpul uman, aliniate una lângă alta, ar putea înconjura Pământul de 200 de ori. 10 ADN-ul celulelor umane conţine un miliard de etape biochimice. Dacă întregul lanţ ADN din corpul unui om ar fi pus cap la cap, acesta ar acoperi distanţa de la Pământ la Soare şi înapoi de 400 de ori." O singură celulă conţine o cantitate de informaţie suficientă pentru a umple 10 milioane de cărţi. 12
OCHIUL

Ochiul uman poate transmite 1,5 milioane de mesaje simultan. 13 Pe parcursul unei singure zile, ochiul se mişcă de peste 100.000 de ori. (Corpul ar trebui să parcurgă o distanţă de 80 de km pentru a-şi

exersa muşchii în egală măsură.) în fiecare ochi există un număr de 137 de milioane de terminaţii nervoase, ce reţin orice mesaj vizual trimis de la ochi spre creier.14

Urechea reprezintă o structură extrem de complexă
Şanse minime de reuşita' URECHEA

Doar urechea internă conţine tot atâtea circuite câte are sistemul telefonic al unei metropole. 15
INIMA

Inima omului bate de 40.000.000 de ori pe durata unui an. într-o viaţă de om inima pompează aproximativ 600.000 de tone metrice de sânge.16 Venele, arterele şi vasele capilare puse cap la cap se vor întinde pe o distanţă de 130 de km. Un singur strop de sânge poate ajunge în orice loc din organism în circa 20 de secunde. 17 CREIERUL Cantitatea de informaţie cuprinsă în creier o egalează pe cea conţinută în 20 de milioane de cărţi. 18 Un aparat care să poată concura creierul uman în privinţa capacităţii de memorare ar consuma energie electrică de aproximativ un miliard de waţi (jumătate din energia produsă de barajul Grand Coulee). Aparatul ar egala în dimensiuni Empire State Building, iar realizarea sa ar costa nu mai puţin de 10 miliarde de dolari.19 Creierul are 10.000.000.000 circuite şi o memorie de 1.000. 000.000.000.000.000.000 de biţi. 20 Corpul uman este impresionant prin complexitatea şi rezistenţa sa. Deseori ni se pare de la sine înţeleasă capacitatea noastră de a vedea cu ochii, de a auzi cu urechile şi a ne bucura de toate celelalte simţuri. Orice afecţiune minoră ne reaminteşte prompt cât de eficient lucrează corpul uman. Una dintre cele mai uimitoare abilităţi de care dispunem este vorbirea -capacitatea de a exprima gânduri şi sentimente şi de a le comunica celorlalţi. Duane T. Gish descrie foarte elocvent această capacitate umană: Dintre toate creaturile Pământului, doar omul posedă abilitatea de a vorbi. El are nu doar capacitatea de a rememora trecutul, de a face faţă problemelor complicate ale prezentului şi de a planifica viitorul, ci şi de a exprima aceste gânduri atât verbal cât şi în scris. Creierul uman cu cele 12 miliarde de celule şi cele 120 de trilioane de conexiuni este cea mai complexă configuraţie de materie din univers. Cu o astfel de înzestrare, omul posedă o capacitate uimitoare de a se exprima, prin vorbire şi scriere. 21
Demisia lui Darwin

Viaţa este incredibil de complexă. Până şi funcţionarea celor mai mici celule este complicată, nemaivorbind de funcţionarea corpului uman. Complexitatea vieţii este determinată de necesitate. Viaţa nu este posibilă fără aceste sisteme performante. ţf GENERAŢIA SPONTANĂ - ORIGINEA VIEŢII? Teoria evoluţionistă se bazează pe selecţia naturală şi pe alte procese, discutate în cele ce urmează. Un element adesea neglijat de către evoluţionişti este însă acela că debutul procesului de evoluţie a necesitat existenţa prealabilă a unei fiinţe complexe, unitară, vie şi capabilă să se reproducă. Aceasta implică în mod necesar existenţa unei generaţii spontane. Teoria privind generaţia spontană susţine că viaţa a apărut accidental din substanţele chimice existente în acel moment. Structurile celulare minimale (dar extrem de complexe) au fost prezente în mod întâmplător la locul şi timpul potrivit. Acest rezervor de substanţe chimice fără viaţă a dat naştere unei celule foarte simple, asemănătoare cu cea a unei amibe. Viaţa îşi începuse cursul. Enciclopedia britanică oferă următoarea explicaţie: Fie că Pământul s-a format prin răcirea unei mase topite, sau prin condensarea unei pulberi reci, viaţa n-ar fi putut exista cu 5.000.000.000 ani în urmă, în acele condiţii; aceasta trebuie să fi apărut ulterior. Deoarece ambele procese (sinteza spontană şi energia razelor ultraviolete) sunt caracteristice vieţii, se poate presupune că viaţa şi-a avut originile în masa lichidă a compuşilor organici prebiologici, iar organismele vii au apărut abia mai târziu, prin izolarea unui număr de compuşi în interiorul unor membrane, formându-se astfel primele celule. Acest moment este considerat punctul de plecare al evoluţiei (conform teoriei lui Darwin).22 Vi se pare o explicaţie raţională? Poate că da, dar să nu uităm un amănunt: până şi formarea celei mai simple celule necesită un amestec extrem de complex de structuri chimice. Statistic, este imposibil ca

aceste structuri să fi apărut pur şi simplu din întâmplare. 23 ADN-ul - conţinând codul primei celule vii - este foarte complex şi nu apare din senin. De fapt, probabilitatea ca un om să facă un salt până la Lună este mai mare decât probabilitatea ca ADN-ul să apară Louis Pasteur
Şanse minime de reuşită! WKKk

accidental. Apariţia sa poate fi explicată doar prin acţiunea unor forţe externe organizatoare. Informaţiile conţinute de cel mai „simplu" organism unicelular cunoscut sunt structurate cu mult mai multă precizie decât literele din toate cărţile aflate în cea mai vastă bibliotecă din lume! Este puţin probabil ca o asemenea enciclopedie să fi apărut la întâmplare, fără intervenţia voită a unui creator. în mod similar, e la fel de imposibil ca viaţa să fi apărut în absenţa unui plan inteligent. Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur a demonstrat experimental că non-viaţa nu poate crea viaţă, că obiectele moarte nu pot produce altele vii, că fiecare organism provine din părinţi şi numai aceştia pot da naştere unei noi vieţi. De la Pasteur încoace e universal acceptat faptul că un organism viu apare întotdeauna dintr-o formă de viaţă similară. Aceasta este legea biogenezei. Marea majoritate a celor mai respectaţi şi apreciaţi oameni de ştiinţă din întreaga lume acceptă adevărul acestei legi. Mulţi dintre ei resping categoric teoria generaţiei spontane, în timp ce alţii continuă să se lupte cu propriile îndoieli. Generaţia spontană e definită ca un eveniment întâmplător, accidental, a cărui apariţie nu a fost determinată de intervenţii exterioare. Să vedem ce înţelegem prin „întâmplare". Dacă aruncăm o monedă în sus, şansa ca ea să se oprească pe o parte sau pe cealaltă este de 1 la 2. Probabilitatea de a arunca şase cu un zar este de 1 la 6. Probabilitatea de a arunca 6 de nouă ori la rând este de unu la un milion. Cine ar îndrăzni să parieze 100 de dolari susţinând că este posibil să arunci de 50 de ori la rând numai 6 (probabilitate de 1 la IO39) sau să obţii de 100 de ori doar cap aruncând în aer o monedă (probabilitate de 1 la IO30)? Astronomul britanic Sir Fred Hoyle a calculat probabilitatea apariţiei generaţiei spontane: Probabilitatea apariţiei vieţii din materie neînsufleţită este de 1 la un număr urmat de 40.000 de zerouri (IO40000)... Număr suficient de mare încât să dărâme întreaga teorie evoluţionistă a lui Darwin. Nu a existat nici un fel de supă primordială nici pe planeta noastră
Demisia lui Darwin

şi nici pe alta, iar dacă începutul vieţii nu a avut loc accidental, atunci cu siguranţă ea trebuie să fi fost rezultatul unei acţiuni inteligente voluntare.24 Sir Fred Hoyle îşi argumentează în continuare poziţia folosind exemplul cubului lui Rubik: Chiar şi cei mai puţin familiarizaţi cu cubul lui Rubik vor fi de acord că e imposibil ca un nevăzător să găsească o soluţie valabilă mişcâid la întâmplare suprafeţele cubului. Acum imaginaţi-vă un număr de IO50 (adică cifra 1 urmată de 50 de zerouri) de persoane nevăzătoare, fiecare având un cub Rubik şi încercaţi să evaluaţi şansele ca toţi aceştia să găsească rezolvarea în mod simultan. Abia atunci veţi şti care sunt şansele ca prin combinaţii aleatorii să descoperiţi măcar unul din seria de biopolimeri necesari vieţii. Prin urmare, este absolut inacceptabilă ideea conform căreia biopolimerii şi programul funcţional al celulei vii au apărut în mod întâmplător dintr-o materie organică primordială. 25 Sir Hoyle ilustrează în mod convingător probabilitatea apariţiei generaţiei spontane în textul următor: A presupune că prima celulă a apărut din întâmplare e ca şi cum am crede că o tornadă care trece printr-o curte plină cu piese de avion împrăştiate aiurea poate construi din acestea un Boeing 747. 26 Profesorul Harold Morowitz discreditează cu şi mai multă convinge decât Sir Hoyle teoria generaţiei spontane: Probabilitatea formării întâmplătoare a celei mai mici şi mai simple celule vii e de 1 la IO 340000000. Adică de 1 la 10 ridicat la puterea 340 de milioane! Dimensiunea acestei cifre este copleşitoare, de vreme ce se presupune că există doar vreo IO80 de electroni în întregul univers!27 Ca argument suplimentar, teoria generaţiei spontane e la fel de posibilă ca probabilitatea ca, în urma exploziei unei săli de gimnastică plină ochi cu zaruri, toate zarurile să arate cifra 1!
Şanse minime de reuşită!

31
Cel mai cunoscut gânditor ateu de la sfârşitul secolului al XX-lea, dr. Cari Sagan a afirmat că probabilitatea matematică potrivit căreia cea mai simplă formă de viaţă să provină din materie neînsufleţită e de 1 la 10 la puterea două miliarde (adică 1 urmat de două miliarde de zerouri!) -

confirmă acest lucru: Luând în considerare faptul că în multe dintre studiile referitoare la originea vieţii aşa numita supă chimică primară este considerată un fapt real.999.000. este posibil ca un fenomen a cărui probabilitate a fost estimată la 1 la 10 la puterea 2 miliarde să aibă vreodată loc? Categoric. Evoluţioniştii pretind că universul există de aproximativ 5 până la 10 miliarde de ani.000.999.000. vom fi foarte surprinşi să aflăm că de fapt nu există Şanse minime de reuşită! nici o dovadă palpabilă în sprijinul existenţei acestei concentraţii de materie.probabilitate chiar mai mică decât cea estimată de Sir Hoyle sau de dr.999. cei 15. fost preşedinte al Academiei Franceze de Ştiinţă. chimist. 29 Pe scurt.999. este practic imposibilă.999. dr. suntem pe deplin îndreptăţiţi să considerăm acest scenariu ca fiind doar un mit al aşa numitei supe chimice primare. Aceasta înseamnă că şansele ca măcar o singură moleculă funcţională de ADN să se fi format în mod accidental sunt egale cu şansele ca dintr-un miliard de universuri pline cu mingi de golf.000.000. Absurditatea acestei cifre este dezvăluită de faptul că ar fi nevoie de 6.000. doar una dintre aceste modalităţi ar putea duce la formarea unei molecule funcţionale de ADN.000. prin propriile puteri: Lăsaţi la voia întâmplării.999.000. John Grebe ne arată cât de mică e posibilitatea ca ADN-ul funcţional nemaivorbind de celula funcţională -să fi apărut accidental.000. 34 Dr. spune: Putem afirma cu certitudine că producerea unui anume fenomen.000.000. Wilder Smith afirmă: Mai mult.000. cel care a definit legile probabilităţii.000.999. Michel Denton.000. Denton continuă: Chiar şi cel mai simplu tip de celulă este atât de elaborat încât este imposibil să acceptăm că aşa ceva ar fi putut apărea ca rezultat al unui straniu şi extrem de puţin probabil accident. fost susţinător al teoriei evoluţioniste. personal.000 sau chiar mai mulţi atomi care se găsesc în sub-ansamblurile individuale ale unei singure molecule de ADN s-ar putea combina în nu mai puţin de IO87 (1 la 10 la puterea 87) de moduri diferite.30 Cu alte cuvinte.900.999. indiferent de timpul alocat sau de numărul posibil de situaţii favorabile apariţiei fenomenului respectiv. atunci când şansele sunt estimate la mai puţin de 1 la 10 urmat de 50 de zerouri. că viaţa a apărut în mod accidental şi a evoluat în acelaşi fel nu este decât o supoziţie nefondată pe care. 000.999. Pierre Paul Grasse de la Universitatea din Paris.999.000.000. O asemenea întâmplare ar fi egală cu un miracol. Ca atare. Emile Borel. o consider greşită şi în evidentă contradicţie cu realitatea. aşa cum reclamă teoria evoluţionistă. chiar dacă în fiecare secundă care s-a scurs de la începutul timpului şi până în ziua de azi.000. şansele rămase sunt de 1 la 9.000 confirmă că în situaţia în care s-ar fi format accidental o singură moleculă de ADN.000.000. susţine acest punct de vedere: A continua să afirmi. s-ar fi testat prin încercare şi eroare câte o combinaţie posibilă. dr. un renumit savant. există trilioane de trilioane de trilioane de modalităţi în care s-ar fi putut forma o singură genă. indiferent cât de mult timp le acordăm.000. Ca urmare.999. în timp ce mingea se deplasează prin 100 de miliarde de galaxii. din prima încercare.000 minus 100. Demisia lui Darwin Să observăm de exemplu ce se întâmplă dacă luăm în calcul un număr de IO 70: 10. concluzionează: Trebuie subliniat că e imposibil ca viaţa să fi apărut în mod spontan dintr-o supă chimică primordială.33 Dr. Wilder Smith.000. în 20 de miliarde de ani există mai puţin de 1017 secunde.999. un bebeluş legat la ochi să o găsească pe singura marcată cu un punct roşu.35 .999. şansele producerii combinaţiei necesare apariţiei unei molecule funcţionale sunt foarte mici. 999. nici o dovadă geologică nu atestă existenţa la un moment dat a unei supe de materie organică pe această planetă.000.000.999. chiar şi cu o siguranţă olimpiană. dr.000.999. 000. Emile Borel susţine că fenomenele în favoarea cărora şansele sunt mai mici de 1 la IO 50 nu au de fapt nici o şansă să se producă.000. Şi totuşi. Morrowitz.000. Deci.000.31 Dr. nu! Distinsul chimist şi fizician.000.999.000.000 de cărţi a 300 de pagini fiecare doar pentru a scrie acest număr!28 Care este totuşi probabilitatea reală ca un fenomen ca acesta să aibă loc? Dr.32 în continuare.

Mutaţiile pot fi cauzate Şanse minime de reuşită' de ultraviolete. ştiinţa ne-a învăţat că din nimic nu se poate obţine altceva decât nimic. încât nu poate fi reperată cu tehnologia obişnuită. ea va conferi acestui specimen „superior" un avantaj în lupta pentru supravieţuire. Cei mai mulţi dintre noi am găsit întâmplător mici bucăţi de metal ruginit. Cele mai multe dintre ele sunt atribuite unor „accidente" care apar la copierea codului genetic. Ele sunt: MUTAŢIILE ACCIDENTALE Erorile din ADN-ul celular. ştiinţific vorbind. Astăzi ne bucurăm de avantajul de a avea o cantitate imensă de informaţie care nu fusese încă descoperită în epoca în care a trăit Darwin. fiind transmise de la o generaţie la alta fără a suferi nici cea mai mică modificare de structură. de raze X şi de substanţe chimice. va fi mai mult sau mai puţin pregătit să supravieţuiască în mediul său. Care ar fi şansele ca aceste bucăţi să se adune la un loc şi să se transforme într-o maşină perfect funcţională. Aproape toate mutaţiile sunt nocive pentru specimen şi foarte adesea se dovedesc . Non-viaţa nu produce viaţă. De cele mai multe ori.ACCIDENTE" DE CARE NE PUTEM LIPSI Altă susţinere a teoriei evoluţioniste constă în faptul că după apariţia primei celule vii s-au produs alte două fenomene esenţiale. lipsită de temei. Rezultatul acestor mutaţii aleatorii este un specimen nou. în procesul reproducerii. un număr considerabil de profesori şi editori de manuale sunt în continuare încredinţaţi că teoria este valabilă. puţin diferit de cel din care s-a produs. care au determinat creşterea progresivă a complexităţii organismului. 36 în conformitate cu opinia lui Monod. Noua fiinţă se va reproduce. Structura chimică a unei gene suferă foarte rar vreo modificare.Unul dintre câştigătorii Premiului Nobel. că. dacă mutaţia survenită măreşte fertilitatea unei plante sau a unui animal. probabilitatea apariţiei vieţii în mod spontan „este practic nulă". Aceste două fenomene reprezintă „mecanismul evoluţiei". Ştim. mutaţiile produc o singură schimbare în cele câteva mii de subunităţi dintr-o anumită genă. O asemenea modificare se numeşte mutaţie. Schimbarea intervenită în structura ADN-ului este atât de discretă. Care sunt argumentele aduse în sprijinul acestor idei? Oare dovezile ştiinţifice confirmă sau aruncă în aer „cel mai important principiu general al biologiei" descoperit de Darwin? în perioada în care Darwin şi-a formulat teoria despre originea vieţii şi evoluţia formelor de viaţă. efectul unei modificării nesemnificative survenite în structura unei plante sau a unui animal poate fi major.38 Concepţia conform căreia din nimic se obţine doar nimic este perfect validă. face declaraţii similare: Ideea apariţiei unei generaţii spontane. de exemplu. genele sunt foarte stabile. Ilya Prigogine. un alt câştigător al Premiului Nobel.apariţia accidentală a vieţii din materia neînsufleţită . 37 Edward P. biochimist la Universitatea din Paris. la fel de complexă ca forma actuală a vieţii. W . de-a lungul timpului. iar acest „lanţ" de creaturi superioare se va perpetua. doar aşa. este foarte puţin probabilă. se cunoşteau foarte puţine lucruri în domeniul biogeneticii. Sunt aproape invariabile. pe parcursul cărora se presupune că s-a desfăşurat evoluţia prebiotică.este. SELECŢIA NATURALĂ Conform teoriei evoluţioniste noul specimen. Orice mutaţii accidentale care au ca rezultat un specimen „mai puţin rezistent" vor cauza eliminarea rapidă a plantei sau animalului respectiv. Cu toate acestea. de razele cosmice. deoarece. aruncate ici şi colo. ne reaminteşte un fapt pe care lam învăţat în copilărie: Originalitatea unei teorii ştiinţifice ca aceea a creaţiei ex nihilo (echivalentul latinesc al sintagmei creaţie din nimic) e mai degrabă iluzorie. din întâmplare? Este imposibil! Şi să nu uităm că până şi cea mai simplă dintre celulele vii este cu mult mai complexă decât o maşină. în ciuda probabilităţii reduse şi a vocilor care combat teoria evoluţionistă. chiar admiţând că fenomenul s-a produs după mai multe miliarde de ani. în mod normal. produc schimbări minore ale specimenului. Teoria generaţiei spontane . Mulţi oameni Demisia lui Darwin de ştiinţă respectaţi susţin acest lucru. Totuşi. precum şi de erorile de copiere a codului genetic în timpul reproducerii. zero înmulţit cu zero este tot zero. puţin diferit de cel din care a luat naştere. profesor de fizică la City University din New York. altele decât cele cauzate de radiaţie şi de substanţe chimice. în situaţia contrară. Tyron. chiar dacă acorzi acestei operaţii un trilion de miliarde de ani.

Evoluţioniştii susţin că pentru ca o mică schimbare să aibă loc într-o specie şi să facă trecerea la o specie complet diferită. iar celălalt pe cele prea mici. evoluţia presupune un interval foarte mare de timp. bacterii şi drosofile s-au adaptat la mediul în care trăiesc prin modificări genetice pozitive. nervilor. dacă nu de milioane de ani. Apariţia unor schimbări majore. poate 1 din 10.a. Lee Spetner de la Universitatea Johns Hopkins afirmă într-una din lucrările sale: . este nevoie de multe mii de astfel de mutaţii considerate favorabile şi de cel puţin sute de mii. Cercetările au relevat că celulele au o serie de mecanisme speciale de protecţie pentru a se apăra de erorile genetice care intervin continuu. pe care cercetătorii au ocazia să le observe din când în când. în caz contrar. pentru ca mutaţia să fie transmisă mai departe. este nevoie să se producă un număr destul de mare de mutaţii. aceasta nu poate apărea oriunde. Aşa cum am discutat în capitolul unu. că prima celulă a luat naştere prin propriile puteri. Apariţia a mereu noi lanţuri de ADN este vitală pentru producerea pielii. nicidecum mai puternice Demisia lui Darwin Dacă doar una din zece mii de mutaţii duce la apariţia unui specimen „mai bun". aşa cum şi fluturele sare-şi-piper care s-a adaptat mediului rămâne tot molie. Atunci de ce fac evoluţioniştii o asemenea afirmaţie? Singura explicaţie rezonabilă este că ei ştiu că evoluţia nu este posibilă fără apariţia unor mutaţii favorabile. studiul geneticii moderne arată că mutaţiile duc la o pierdere clară de informaţii şi nu produc un beneficiu general. Se presupune că în urma producerii unei mutaţii benefice sporeşte capacitatea de a adaptare şi/sau de reproducere a speciei. cu siguranţă fatal pentru plantă sau animal. Informaţia ADN nu poate fi copiată decât cu implicarea mai multor enzime diferite. în această categorie intră enzimele doublesieve care verifică dacă aminoacidul potrivit este legat de celula transportoare de ARN care îi corespunde. Unele molii. dintre care una va fi favorabilă. efectul asupra speciei va fi drastic. 41 Cercetătorii sunt convinşi că cea mai bună protecţie împotriva erorilor de copiere ale ADN-ului este sistemul celular de verificare şi protecţie.MECANISME PRODUCĂTOARE DE NOI CODURI? Să presupunem. iar acestea reprezintă doar o mică parte dintre celulele care alcătuiesc o fiinţă vie. Mutaţiile produc creaturi mai puţin rezistente. consideră că aceste mutaţii favorabile au drept rezultat modificări minore. După multe mii de generaţii.mortale. Mai mult.RARE SI PERICULOASE De vreme ce aproape toate mutaţiile sunt periculoase. oaselor. Nu există nici o dovadă de laborator sau paleontologică ce ar putea atesta că speciile respective au înaintat pe scala complexităţii evoluând în forme de viaţă mai complexe. care este cel mai perfecţionat din acest punct de vedere. „mutantul superior" dezvoltat ulterior va înlocui în cele din urmă varietatea originală a speciei. Biofizicianul dr. Ideea aceasta nu are la bază nici o dovadă concretă a existenţei mutaţiilor favorabile. de dragul discuţiei. Evoluţioniştii. Dar specia însăşi nu s-a schimbat. sunt numite de aceştia capacitate de adaptare la mediu. vaselor de sânge ş. acest proces fiind numit „selecţie naturală". ar necesita un număr extrem de mare de mutaţii benefice şi ar dura trilioane de ani. cum ar fi transformarea unei reptile în pasăre. Unul dintre filtre respinge celulele de aminoacid prea mari. trebuie să apară în genele celulelor specializate în reproducere. cu foarte puţine excepţii. Ascensiunea sa pe scara evoluţiei de la acest început Şanse minime de reuşită! simplu la o fiinţă umană completă presupune ca celula să genereze cantităţi uriaşe de informaţie genetică nouă. deşi există aceste mecanisme de protecţie împotriva mutaţiilor ADN. atunci apariţia unei mutaţii favorabile este într-adevăr extrem de rară. Schimbările minore apărute în cadrul aceleiaşi specii. 1f MUTAŢIILE . Trebuie menţionat că nu există dovezi ale evoluţiei de la o specie la alta.d. drosofila care a suferit mici modificări pentru a se adapta la mediu rămâne totuşi o muscă. W MUTAŢIILE . a ochilor. Totuşi. muşchilor. auzului.39 Evoluţioniştii afirmă totuşi că o mică parte din aceste mutaţii pot fi benefice.000. care „se verifică" reciproc de erori. 42 Este evident că. Nu se poate afirma cu certitudine despre nici una dintre mutaţiile analizate că ar fi sporit şansele de supravieţuire ale plantei sau ale animalului la care a survenit. Oamenii de ştiinţă au cercetat viaţa în condiţii naturale pentru a găsi semne de mutaţii şi au provocat multe dintre acestea în laborator.m.

respectiv echivalentul a 40 de cărţi . Diferenţa fundamentală între o fiinţă umană şi o bacterie constă în cantitatea de informaţie genetică de care dispune fiecare. Deci. reduce la zero întreaga teorie a evoluţiei: deşi teoria biologică presupune încorporarea variantelor benefice în organismele vii. nu o cresc. mutaţiile nu măresc cantitatea totală de informaţie a unei celule. Cantitatea de informaţie nu poate creşte în urma unor mutaţii care o diminuează. Muller scrie în publicaţia Bulletin of the Atomic Scientists: Experimente precise au demonstrat că natura accidentală a mutaţiilor face ca majoritatea acestora să fie periculoase pentru organism în lupta sa pentru supravieţuire şi reproducere.46 . efectele benefice apar atât de rar. în timp ce o altă parte reuşesc să supravieţuiască. H. aşa cum nici o afacere nu realizează profit prin mici pierderi consecutive de fonduri. Teoria evoluţionistă spune că mutaţiile aleatorii şi selecţia naturală au generat apariţia noii informaţii. Cercetătorii moderni sunt întru totul de acord cu aceasta. încât le considerăm pe toate periculoase. Unele au efecte letale şi cauzează apariţia unor boli incurabile. Se presupune că teoria neo-darwiniană explică felul în care informaţia despre viaţă a sporit prin evoluţie.. şi voi arăta că bagajul de informaţie nu a crescut în nici unul din aceste cazuri. Fried scria în The Mystery of Heredity: Trebuie să avem în vedere un fapt straniu. atât de straniu. De fapt. exterminând purtătorii sau producându-le diformităţi fizice. de exemplu.43 Cercetările arată că. De vreme ce fiinţele umane deţin o cantitate de informaţie echivalentă cu 1000 de cărţi a câte 500 de pagini. luaţi în calcul următoarea idee: uneori. chiar dacă am avea la dispoziţie cele zece milioane de ani despre care evoluţioniştii spun că au fost necesari pentru ca primatele să evolueze în oameni! Estimările genetice ale numărului populaţiei arată că animalele la care diferenţa dintre generaţii este de 20 de ani nu pot transmite mai mult de circa 1700 de mutaţii..adică 12 milioane de cuvinte organizate în fraze inteligibile. nu au un efect pozitiv. mutaţiile reduc informaţia genetică. ci Şanse minime de reuşita1 dimpotrivă.J.. Toate celelalte diferenţe biologice decurg din acest lucru. încât. Dar celulele fiecărei specii au un conţinut uriaş de informaţie. Deci. marea majoritate a mutaţiilor studiate. nicăieri în literatura de specialitate nu am găsit consemnată vreo mutaţie care să fi sporit cantitatea de informaţie. dr. altele sunt aproape letale.în acest capitol voi prezenta câteva exemple de evoluţie. intervenite în aceste zece milioane de ani. întreaga literatură de specialitate care analizează mutaţii demonstrează că. evoluţioniştii subliniază faptul că asemănarea dintre ADN-ul unor specii arată că acestea trebuie să se fi dezvoltat una din cealaltă. astfel că până şi o diferenţă mică de procentaj înseamnă că sunt necesare cantităţi uriaşe de informaţie Demisia lui Darwin pentru a transforma o specie într-o alta. cum puteau produce mutaţiile cantitatea uriaşă de informaţie nouă necesară existenţei unor specii avansate? Pentru a ilustra mai bine provocarea pe care o reprezintă „crearea" de informaţie genetică nouă. Mai degrabă o reduc.. Asemănarea dintre ADN-ul uman şi cel al gorilei. rezultatul fiind obţinut printr-o tehnică limitată.J. Genomul uman conţine mult mai multă informaţie decât genomul bacterial. Este imposibil de elaborat o asemenea cantitate de informaţie genetică. cum s-ar putea ca prin mutaţii accidentale şi prin selecţie naturală să se producă vreodată toate milioanele de mutaţii benefice necesare pentru a transforma o primată într-o fiinţă umană? Ar fi nevoie pentru aceasta de trilioane după trilioane de ani! în cea de-a şasea ediţie a cărţii sale. mai precis voi expune câteva circumstanţe despre care se presupune că sunt exemple de evoluţie. după părerea multora. reducând rezistenţa şi capacitatea reproductivâ într-o mulţime de modalităţi. la nivel molecular. indiferent de specia la care au apărut. El scria: „Stadiile incipiente ale structurilor funcţionale nu se pot datora selecţiei naturale".000 este benefică. o diferenţă de 4% înseamnă 40 de cărţi mari pline cu informaţii. 45 J. este de 96 la sută. atunci când apar. Darwin însuşi şi-a abandonat teoria. după cum modificările introduse accidental în orice mecanism artificial sunt cu precădere periculoase pentru operaţiile utile ale acestuia. multe dintre mutaţii dăunează grav sănătăţii speciei.44 Se pare însă că doar o mutaţie din 10. Specialistul în radiaţie şi mutaţii. mai ales mutaţii.

Din păcate. 48 Dr. 49 Gould dezvoltă mai departe acest argument convingător împotriva schimbării treptate a formelor de viaţă: Este posibil ca. Pe lângă faptul că cele 3. paleontolog adept al teoriei evoluţioniste. ţf LA CE BUN UN CIOT DE ARIPĂ? Demonstrarea validităţii teoriei evoluţioniste ridică o nouă provocare: pentru ca selecţia naturală să fie considerată o reuşită. după cum sa observat recent? Enigma stadiilor incipiente este o problemă care iese în faţa tuturor celorlalte. dacă aceasta nu funcţionează. supravieţuirea fiecăreia dintre acestea fiind supusă acţiunii selecţiei naturale? Nici o creatură nu-şi poate lua zborul dacă aripile ei sunt dezvoltate doar în proporţie de 2%. dacă evoluţia trebuie să treacă în mod obligatoriu printr-un lung şir de etape intermediare. să realizăm o clasificare a tuturor formelor intermediare. unul câte unul? Un animal care aparţine claselor de mai sus are de la început o conformaţie segmentară. Cu alte cuvinte. adesea chiar nocive. nu sunt suficiente. Atunci când caracteristica nou dobândită este incompletă şi nefuncţională. specimenul obţinut va avea puţine şanse de supravieţuire. iar cele câteva care rămân sunt deosebit de suspecte. Gould. sau aproape toate mutaţiile cunoscute sunt neîndoios patologice.C~!V-' •Vi * C«m zboară o astfel de pasăre? unei cornee suplimentare la ochi. mai ales pentru că structurile intermediare. Este oare posibil ca segmentele din care se compun animalele din clasa anelidelor sau cele din clasa miriapodelor să fi apărut treptat. exprimă o părere similară: Cum poţi obţine din nimic asemenea structuri elaborate. de la Universitatea din Paris. incapabili să transmită altora informaţia genetică „nouă". scoate în evidenţă o altă piedică ce stă în calea confirmării teoriei cu privire la selecţia naturală: Capacitatea de adaptare la mediu a noii structuri poate fi studiată foarte uşor. nu s-ar putea vorbi de selecţie naturală. O lentilă care deformează imaginea este mai periculoasă decât lipsa oricărui fel de lentilă. Pierre-Paul Grasse. O problemă încă şi mai arzătoare legată de teoria lui Darwin este descoperirea ulterioară a specialiştilor care au observat că: cele mai multe gene mutante produc urmaşi sterili. Nu există nici o dovadă ştiinţifică în stare să demonstreze contrariul. respectiv a organismelor viabile şi funcţionale ce fac trecerea de la strămoşi. şeful departamentului de paleontologie al Muzeului Britanic de Istorie Naturală. ce explicaţie oferă teoria evoluţionistă pentru aceste stadii primitive de dezvoltare ale unor structuri care sunt utilizabile abia în forme mult mai perfecţionate. dar etapele intermediare par sterile. Spre exemplificare.5 miliarde de ani de activitate evolutivă pe pământ. gândiţi-vă la ce foloseşte apariţia I Demisia iui Darwin •. Ce funcţie poate îndeplini o jumătate de . fără să avem dovezi clare ale evoluţiei treptate. fost preşedinte al Academiei Franceze afirmă: Nenumăratele dovezi arată că toate. Oamenii de ştiinţă se confruntă până în ziua de azi cu această dilemă. Singurul răspuns dat vreodată la aceste nelămuriri este că ele sunt tributare doar lipsei de imaginaţie. nu sunt de nici un folos creaturii în cauză. dr. la descendenţi? Ce scop să aibă etapele primitive incomplete ale unor structuri funcţionale? La ce foloseşte o jumătate de maxilar sau un ciot de aripă? 50 Argumentul său principal se referă la faptul că evoluţia treptată de la o formă la alta. 47 Mutaţiile nu produc informaţie nouă sau specimene superioare. Stephen J. incomplete fiind. este imposibilă. schimbările cauzate de mutaţiile accidentale sunt doar cantitative. trăsătura care diferenţiază specia nouă trebuie să determine o schimbare calitativă. Prin urmare. Mivart a afirmat că rezolvarea Şanse minime de reuşită! acestei probleme este esenţială. realizată prin modificări rare şi nesemnificative.Pentru a trece de la o formă inferioară la o formă superioară de viaţă este nevoie de un număr exponenţial de mutaţii pozitive. Dr. Colin Patterson.

dar nu elucidează transformarea unei specii într-o cu totul altă specie. a recunoscut că la o populaţie compusă din aproximativ 100 de milioane de indivizi cu o rată de reproducere ridicată şi care ar putea da naştere unei noi generaţii în fiecare zi. susţine în mod hotărât următoarele: Indiferent de frecvenţa cu care au survenit.5 miliarde de ani. stau la baza formării a peste 6. cu efect evolutiv. Este greu de crezut că mutaţiile au apărut întotdeauna exact la momentul oportun pentru a le permite plantelor şi animalelor să supravieţuiască. ar exista doar o dată la 274 de miliarde de ani. Nelămuririle sale ies la iveală. Pierre-Paul Grasse. Dr. fie ele şi însoţite de „selecţia naturală". Pentru apariţia unui singur tip de animal sau de plantă ar fi fost nevoie de apariţia întâmplătoare a mii şi mii de împrejurări favorabile. realizate după ce Darwin şi-a postulat teoria. Astfel.000..ochi sau o jumătate de picior? O asemenea vietate ar fi în mod evident dezavantajată şi ar avea puţine şanse de supravieţuire.. dar ştiinţa nu-şi poate permite acest lux. cum ar fi dinozaurii. însă numai cu efecte limitate. Nu există nici o lege care ne interzice să visăm cu ochii deschişi. Teoria darwiniană este cu atât mai greu de acceptat. în urma producerii unui număr infinit de mutaţii (modificări accidentale ale codului genetic al unui organism viu) va rezulta în cele din urmă o specie superioară. ce recunosc fragilitatea propriei sale teorii chiar în lucrarea prin care o postulează. pot îndeplini funcţii incomplete. mutaţiile accidentale nu au reprezentat niciodată un factor evolutiv. Cu sprijinul a 160 de ani de cercetări amănunţite şi extensive. Prin urmare. Cohen afirmă: Să susţii şi să încerci să demonstrezi că mutaţiile accidentale. aproximată astăzi la 4.53 Dr. Selecţia naturală poate explica faptul că dintr-un grup de plante şi animale supravieţuieşte întotdeauna cel mai puternic. în cel mai bun caz. Este uşor de înţeles că exemplarele mai rapide. probabilitatea apariţiei unor mutaţii favorabile. Formele intermediare fie nu sunt funcţionale. Darwin şi susţinătorii lui actuali urmăresc să ne convingă că. presupune să sfidezi orice logică.54 W ATUNCÂND UN OCHI ASUPRA PROBLEMEI Darwin însuşi a pus Ia îndoială mai târziu posibilitatea ca mutaţiile accidentale şi selecţia naturală să dea naştere unor noi sisteme funcţionale Şanse minime de reuşită! şi unor specii distincte. 52 Dr. George G.000 de specii complexe şi bine adaptate. 51 Selecţia naturală funcţionează uneori. fie. miracolele erau la ordinea zilei: fenomene cu şanse minime erau mai degrabă o regulă.L. mai agile şi mai puternice vor supravieţui celor bolnave sau slăbite. Simpson. Este inutil să subliniem că acest termen depăşeşte cu mult estimările evoluţioniştilor cu privire la vârsta Pământului. Dr. Multe specii de animale sau plante. Originea speciilor: . omul de ştiinţă care a condus timp de 20 de ani Departamentul de Evoluţionism la Universitatea Sorbona din Paris. Cohen subliniază acest fapt: Niciodată nu s-a obţinut vreo specie distinctă pe calea selecţiei naturale. să negi dovezile evidente şi să ilustrezi legile principale ale probabilităţii matematice. mai uşor adaptabilă unui mediu dat şi cu o mai bună capacitate de supravieţuire. precum şi celor infirme. în fraze ca cele de mai jos. acest fapt fiind rezultatul selecţiei naturale. Nimeni nu a reuşit să se apropie măcar de această realizare. I. ştiinţa a reuşit să demonstreze exact contrariul. selecţia naturală ar fi împiedicat supravieţuirea şi reproducerea acestora. Numărul oamenilor de ştiinţă respectabili care pun la îndoială teoria darwiniană este în continuă creştere. au dispărut de-a I Demisia lui Darwin 42 V? lungul anilor. om de ştiinţă american promotor al teoriei evoluţioniste.

susţine ipoteza că la un moment dat. Capacitatea de a vedea cere ca toate componentele sistemului să fie funcţionale. la orele şi în manualele de biologie încă se mai susţine că speciile de păsări cunoscute astăzi s-au dezvoltat treptat. Cu toate acestea. relevă o structură deosebit de complexă Demisia lui Darwin Selecţia naturală susţine că orice modificare minoră determină mai buna adaptare a organismului. ca urmare a unor mutaţii întâmplătoare. în concluzie. dacă nu este complet. dr. la nervii optici şi la centrele optice situate în creier. a luat naştere prima pasăre . Se adaptează la fel de bine la întuneric total ca şi la lumină puternică. de la cavitate a craniului la organul extrem de perfecţionat pe care-1 cunoaştem.ochiul nu va putea să transmită creierului o imagine coerentă. Gould consideră că toate mutaţiile se produc într-un singur exemplar.aşa-numita teorie a echilibrului relativ.58 Şanse minime de reuşita1 . este rezultatul selecţiei naturale. Ochiul însă ar fi complet inutil fără oricare dintre elementele acestui sistem complicat. sau distanţele nu sunt apreciate corect . Evoluţia speciilor prin selecţie naturală. dintr-o reptilă ancestrală. Cu toate acestea. este imposibilă. fiind prin urmare complet inutil. deşi la început sugerase că ochiul a parcurs un întreg traseu evolutiv. Vi se pare o variantă acceptabilă? Cum rămâne cu faptul că pentru reproducerea noii specii ar trebui ca dintr-un alt ou de reptilă să fi apărut. începând de la celulele din structura retinei. ducând la naşterea unei specii complet noi.Mărturisesc că poate părea o adevărată nebunie să presupui că ochiul. este absolut imposibil ca ochiul să fie rezultatul unui proces de evoluţie determinat de selecţia naturală. de centrare automată şi de ajustare automată a deschiderii pupilei. Dr.dacă lipseşte retina. Hardin argumentează logic aceste aspecte: Cum putem justifica evoluţia unui organ atât de perfecţionat cum este ochiul uman? Dacă cel mai mic element este eronat . Gould insistă: Transformări structurale majore se pot produce brusc. Lipsa oricăruia dintre elementele componente face vederea imposibilă şi o dată cu aceasta este diminuată capacitatea de supravieţuire. pe care acesta să o recunoască. în acelaşi timp. Renumitul teoretician evoluţionist şi profesor al Universităţii din Harvard. dintr-un ou de reptilă. Mai mult. nu a fi nici util. în timp ce noi dormim ochiul execută singur operaţiuni de refacere! Şi toate acestea sunt rezultatul întâmplării? Greu de crezut! 56 MUŞCHIUL NETED INTERIOR PROCESE CILIARE CANALUL MUŞCHILOR CILIARI CANALUL LUI PETIT CORNEEA CAMERA APOASĂ ANTERIOARA CAMERA APOASA POSTERIOARÂ MUŞCHIUL CILIAR RETINA COROIDA SCLEROTICA CANALUL NERVULUI OPTIC CRISTALINUL CANALUL ARTEREI CENTRALE NERVUL OPTIC CAMERA CU UMOAREA VITROASÂ O secţiune orizontală prin globul ocular. un exemplar de sex opus. fără a fi nevoie de o serie de etape intermediare. la fel de spontan. Se pot aduce nenumărate argumente ştiinţifice care demolează această teorie. aşa cum susţine teoria darwiniană? 57 * ÎN POFIDA ORICĂROR EVIDENŢE Din punct de vedere ştiinţific evoluţia unei specii din alta. Cum ar fi posibil ca un organ care. cu sistemele sale complexe pentru ajustarea distanţei şi a intensităţii luminii. este un proces de lungă durată. pentru corectarea anomaliilor cromatice şi de sfericitate. 55 Scott Huse afirmă în cartea sa The Collapse of Evolution: Darwin trebuie să fi realizat limitele teoriei sale. această evoluţie s-ar fi putut desfăşura în salturi. cu mult mai sofisticat decât cel mai performant aparat de fotografiat! Ochiul uman posedă un mecanism de fixare automată. să evolueze în etape succesive. G. ca rezultat al unor mutaţii accidentale. Pe de altă parte. Stephen JL Gould.

acest nou scenariu oferit de biologia evoluţionistă. teoria rămâne complet lipsită de sens. 63 Ce ar fi să abordăm deschis implicaţiile evoluţionismului? O mână de cercetători dintre cei recunoscuţi pe plan mondial ca evoluţionişti convinşi. La fel procedează în comentariul de mai jos dr. profesor de biologie la Princeton: Probabilitatea ca viaţa să fi apărut în mod accidental poate fi comparată cu probabilitatea ca o explozie într-o tipografie să genereze un dicţionar complex. Nu există nici o dovadă concretă care să o susţină. Colin Patterson. evoluţia este un proces biologic lent.64 După părerea doctorului Wolfgang Smith. fost profesor de chimie la Cambridge. Dr. adoptă o astfel de poziţie: Ipoteza evoluţionistă a unei origini comune nu explică nimic! Această teorie nu clarifică nimic. hormoni. el însuşi fizician şi matematician.. Edwin Conklin. The Bone Peddlers. Se pare că nivelul cunoştinţelor noastre despre procesul de evoluţie este unul superficial. profesor emerit de biologie al Universităţii din Harvard şi câştigător al Premiului Nobel pentru biologie în anul 1971: Există doar două explicaţii posibile la problema originii vieţii: prin apariţia generaţiei spontane care a evoluat în timp. fără nici un rezultat? Mulţi dintre dumneavoastră trebuie să recunoaşteţi că în ultimii zece ani datele care au stat la baza teoriei evoluţiei s-au transformat din certitudini. evoluţioniştii înşişi se amuză uneori de îndrăzneala teoriei pe care o susţin. oamenii de ştiinţă au încercat să reproducă selecţia naturală în condiţii de laborator atent stabilite. director ştiinţific al NASA. Demisia lui Darwin Prin urmare rămâne în picioare o singură explicaţie. care afirmă: Prin natura sa. Altfel cum aş fi putut să studiez timp de zece ani procesul de evoluţie. William Fix dezgroapă secretele bine ascunse ale evoluţioniştilor: Savanţii implicaţi în cele mai noi cercetări au descoperit punctele vulnerabile ale evoluţionismului clasic. în situaţia în care ar teoria s-ar fi confirmat cel puţin în aceste condiţii artificiale.] şi abandonează teoria darwiniană. după cum procedează dr. ci din raţiuni pur ştiinţifice şi nu fără . Dimpotrivă. nu se sfiesc să-şi exprime îndoielile în privinţa modului în care teoria evoluţionistă este prezentată în manualele contemporane. în cartea sa. 61 Un alt mod de a eluda problemele constă în decizia de a continua să ai încredere în lucruri inexplicabile..60 Pe de altă parte.Teoria echilibrului relativ. aleg să cred într-o teorie despre care ştiu că este ştiinţific imposibilă. George Wald. enzime sau organe complexe. nu atât din Şanse minime de reuşita1 considerente religioase. 59 NALIZA DOVEZILOR fAi Cum resping evoluţioniştii dovezile aduse împotriva teoriei pe care o propagă? Una dintre modalităţi ar fi că nu dezvăluie lipsa de coerenţă a propriilor lor argumente. însă. cu alte cuvinte să cred în faptul că generaţia spontană a determinat evoluţia vieţii. rezultatele experimentului ar fi validat existenţa selecţiei naturale în condiţii reale. considerat specialistul numărul unu în cercetarea fosilelor. Apariţia generaţiei spontane a fost respinsă cu dovezi ştiinţifice de Louis Pasteur şi colaboratorii săi cu mai bine de 120 de ani în urmă. în incertitudini. Oricât ar părea de comodă această explicaţie găsită lipsei formelor intermediare. în consecinţă. mărturisea: Nici observaţiile teoretice şi nici experimentele de laborator nu au dovedit că selecţia naturală prin mutaţii controlate ar putea da naştere la noi gene. Robert Jastrow. 62 De-a lungul anilor. cum ar fi spre exemplu dr. Ce s-a descoperit? Michael Pitman. începe să se contureze o poziţie mai onestă: Un număr tot mai mare de teoreticieni părăsesc tabăra evoluţionistă [. aceea că viaţa a apărut ca act voluntar de creaţie al lui Dumnezeu. ei au preferat să le păstreze în propriile baze de date şi în interiorul comunităţii ştiinţifice. sau fiind convinşi de preceptele biblice. Eu unul nu pot accepta această idee pentru că nu am intenţia să cred în Dumnezeu. ci dimpotrivă. în loc să facă publice aceste informaţii. Tot ce ştim despre acesta este că n-ar trebui predat în licee. este uneori numită teoria „mutanţilor îmbunătăţiţi". paleontolog la Muzeul Britanic de Istorie Naturală. sau ca o creaţie voluntară a lui Dumnezeu. cei care încă mai susţin teoria evoluţionistă tind să-i dea dreptate. O altă cale nu există. unul dintre cei mai cunoscuţi evoluţionişti din lume.

"The Minimal Gene Complement of Mycoplasma Genitalium.Cohen denunţă teoria evoluţionistă ca fiind falsă: Mutaţii minore au într-adevăr loc. evoluţia presupune existenţa unei fiinţe intacte. ignorând cu desăvârşire faptul că mutaţiile accidentale s-au dovedit irelevante. Darwin's Back Box: The Biochemical Challenge to Evolution (New York. O parte dintre aceste mutaţii au dus la apariţia unor exemplare mai puternice şi mai bine adaptate. orice structură nou creată. Din păcate asta s-a întâmplat în ştiinţa biologiei: . codul genetic cuprins în ADN-ul uman are o structură extrem de elaborată. The Origins of Life (New York. Werner Gitt. teoria evoluţionistă susţine că aceasta s-a diversificat la fiecare ciclu reproductiv. în timp. publicul neavizat a fost indus în eroare cu privire la dovezile ştiinţifice în favoarea evoluţionismului. vie şi capabilă de reproducere. (October 3. 1986). în cele mai multe cazuri. 804. 1973).. Leslie Orgel. în primul rând. Pornind de la ipoteza că prima celulă vie a luat naştere în mod spontan. 66 în mod evident. Norton. sau este o teorie incontestabilă. . Goffeau. Teoria demonstrată de Louis Pasteur cu mai bine de un secol în urmă rămâne valabilă: non-viaţa nu poate da naştere vieţii. Michael Behe. "Dazzling Design in Miniature. sub acţiunea mutaţiilor accidentale şi a selecţiei naturale este imposibilă din punct de vedere ştiinţific. în urma unor mutaţii genetice accidentale. ştim că mutaţiile accidentale nu sunt un fenomen frecvent. 115. 1987). Mai mult decât atât. NY: The Free Press. inclusiv în ceea ce priveşte mutaţiile accidentale şi selecţia naturală. 52-61. evoluţia este prezentată în continuare publicului larg ca un fapt cert."Creation Ex Nihilo.regrete. I. Din ce în ce mai mulţi cercetători dezvăluie publicului larg adevărurile descoperite cu privire la teoria evoluţionistă. 20(0:6 (December 1997-Februaryl998). 189. 95:11. dar teoria potrivit căreia acestea pot ele singure da seamă de transformările evolutive este fie falsificată intenţionat. nu există celule „simple". Selecţia naturală nu avantajează un specimen care posedă o aripă insuficient dezvoltată şi.. Arthur Koestler observă: Deocamdată. p. Henry Morris and Gary Parker. Acest exemplar nu are şanse de supravieţuire şi în consecinţă nici nu va putea evolua. De pildă. prin urmare. modificările minore nu ar asigura supravieţuirea speciei. Cu toate acestea.. 1996). The Biind Watchmaker (New York. determinând întâmplător apariţia celulei primare. What is Creation Science? (Maşter Books: Green Forest. iar pentru a funcţiona şi a se reproduce are nevoie de un cod genetic elaborat. trebuie să fie perfect funcţională. p. NY: W. CM. al. adică structuri atât de perfecţionate încât n-ar fi putut apărea întâmplător. Pentru a fi eficientă. Până şi cea mai mică dintre vietăţile unicelulare este complexă. citing Proceedings of the National Academy of Sciences.W. NY: John Wiley. cercetările au 1 Demisia lui Darwin demonstrat că sunt inexistente şansele ca toate structurile şi elementele chimice necesare să fie prezente simultan." Science 270(5235): 397-403 (October 20. acestea duc la dispariţia specimenului sau îi anulează capacitatea de a se reproduce. prin urmare apariţia unei generaţii spontane -naşterea vieţii din materie inertă. Dr. Pe de altă parte. Cu mult mai complicate vor fi deci elementele de genetică umană şi funcţionarea celulelor. Richard Dawkins. nefolositoare. iar selecţia naturală redundantă. 1995) and Perspective by A. New Scientist. cum este aripa. în prezent.L.1998).Sunt convins că într-o bună zi mitul darwinian va ajunge să fie considerat cea mai mare păcăleală din istoria ştiinţei. aceste vietăţi s-au diversificat atât de mult încât au evoluat în specii distincte. evoluţia de la fiinţe simple la vietăţi complexe. p. 160(2154):23. Fraser et. Cu toate acestea. aplicând formula magică a mutaţiilor accidentale combinate cu selecţia naturală. Presupun că nu mă va contrazice nimeni atunci când spun că raportarea unui întreg domeniu ştiinţific la o teorie falsă este un fapt regretabil. prin urmare metafizică. în acel moment mulţi se vor întreba: „Cum a fost posibil?" 67 f^ÎN CONCLUZIE Toate fiinţele vii posedă o complexitate specifică uluitoare.65 în ciuda acestor îndoieli şi trădări. AR. publicul larg continuă să creadă că Darwin a oferit toate explicaţiile plauzibile.

Inc. 1995). Cari Sagan. 155 (2095): 30-33. Kaplan (Philadelphia.M.. 158(2130):15 (April 18.:. The Origin of Species: Revisited (Nashville. Origins Answer Book. Martin. 1967). Origins Answer Book. The Circulatory System (New York. editors. French Acadamie des Sciences). 12 32 33 Taylor. 17 Regina Avraham. .> . Taylor. Creation Compromises (Montgomery. (1997).143.x. 1972). Bird.. 1968). 39 CP. ABC's of the Human Body (Pleasantville. Chance and Necessity (New York. ■./rrv. W. Encyclopedia Britannica. ReMine. USA). NY: Academic Press.-:. American Scientist. Fried. Human Design (New York. NY: Reader's Digest Association. 18 Cari Sagan. AL: Apologetics Press.). 23 S.. 27 Harold Morowitz. Inc. 10(3):300-314 (1996).«vj'. Science Digest. Voi.. .. voi. NY: Pergamon Press. NY: Academic Press. Origins Answer Book (Mesa. 24 "Hoyle on Evolution". p. Mathematical Challenges to the Neo-Darwinian Interpretation of Evolution.48. 23 (Nov. Moorhead and M. "How Radiation Changes the Genetic Constitution. John J. (1974)..' -b"b3''i ." Creation Ex Nihilo Technical Journal. p. 527. Inc. 37 Jacques Monod. William Beck. Sarfati. NY: J. Brace. 1981): p. .. voi. 1991). Evolution: the Fossils Say No (El Cajon. Tryon (professor of physics. 20 George F.. 131-132. 89[3]:105. Jovanovich. 35 Taylor. NY: Vintage Books. "Decoding and Editing Design: Double Sieve Enzymes. 29 Emile Borel. PA: Wistar Institute Press. 1998). p." Physics Today. 26 Paul S. "Evolution" (1977). "Seif Replicating Enzymes?" Creation Ex Nihilo Technical Journal. 1962). 138. NY: Simon and Schuster 1981).-. 1972). "Taking Life to Bits. 16 Ibid. 13(0:5-7 (1999). 1.D. Cahill.1-. (1981). 20(0:50-51 (December 1997/February 1998). 15 Ibid. 28 John Billingham and Rudolf Pe. 1990). Evolution of Living Organisms (New York. Broca's Brain (New York. W.M"U^ Vi-^vA. 19 Robert Jastrow. Mary. 40 E. 13 Thompson.(AS. . Nature. "Top Translator". 9 (November 1955). p.. Probabilities and Life (New York. 1989). The Mystery of Heredity (New York. al. 25 Ibid. Evolution: A Theory in Crisis (Chevy Chase..." New Scientist. MD: Adler and Adler Publishers.. CA: Institute for Creation Research. "The Origin of Life: A Critique of Current Scientific Models.. 41:100 (1953). Inc. Part 3. 62 63 64 65 Demisia lui Darv/in J. 38 Edward P. •. 50. Wells. 14 Alma E. AZ: Eden Productions. p.?-J. 1987). 1984): p. Şanse minime de reuşită! " Bert Thompson. Energy Flow In Biology (New York.-. NY: Dover Publications.. 10:894. 1."Life With 482 Genes. L. 14." same issue.''i. 1995). J. Jonathan D.''. Guinness.. Origins Answer Book. . 294 (November 12. ■>>' .. The Enchanted Loom: Mind in the Universe (New York.H. 331. "Thermodynamics of Evolution.' 34 Denton. edited by P. Evolution: A Theory in Crisis. 21 Duane Gish. Paul Science 1993) chapter 8. no. New Scientist. Michael Denton. 1977). 445-446.. 22 Encyclopedia Britannica. 1986). Creation Compromises.. p. NY: Chelsea House.J. NY: Harcourt. The Biotic Message (St. Sarfati. See review in Creation Ex Nihilo.R. Communications With Extra-Terrestrial Jntelligence (New York.. Knight.E. 11.S. NY: Random House. 11(0:4-6 (1997). Aw.'." Creation Ex Nihilo Technical Journal." Bulletin of the Atomic Scientists. 1979). "What Made the World?" New Scientist (March 8. Not by Chance (Brooklyn.-. W..ftfc'iiWM . 1971). 36 Ilya Prigogine et. 30 Taylor. 31 Pierre-Paul Grasse (University of Paris and past president. Spetner. TN: Thomas Nelson. 1973). MN: St. NY: The Judaica Press.v Ibid. Paul. Day Co 1971) n 135-136. City University of New York.

179-180. The Collapse of Evolution (Grand Rapids. în zilele noastre sedimentarea este. 107. 92. în primul caz. NY: Vintage Books.. no. NY: New Research Publications. Jackson. Grasse. p. Simpson The Major Features of Evolution (New York. întrucât depunerile de nisip şi noroi au loc în cantităţi mici. p. Inc. Cohen. ' "Not Necessarily a Wing. quoting Robert Jastrow. p. 71. The Evolution Revolution. "Origin. "The Return of Hopeful Monsters. Darwin Was Wrong: A Study in Probabilities (Greenvale. November 5. CA: Courier Publications. 1989). The Evolution Revolution. I." Natural History. 1981. 88-103. p. Address given at the American Museum of Natural History. Colin Patterson. p. 1994). Jackson.L. and the Age of the Earth (Stockton. 1984). Evolution (London: British Museum of Natural History 1978) o V 142. p. Hardin. 89(11):86. Pentru ca evoluţia de la creaturile primitive monocelulare la omul modern să fi fost posibilă ar fi nevoie. "Evolution: Selection for Perfection. p. Evolution of Living Organisms. quoting Edwin Conklin. Taylor. Origins Answer Book. 1984). Ce posibilităţi există pentru estimarea vârstei reale a pământului? în cele ce urmează vom analiza câteva tehnici de măsurare. Wayne Jackson. 2. Burt. 170. Life and Evolution. Stratul astfel format se cimentează. voi. 96.L. Janus: A Summing Up (New York. Wayne Jackson. p. The Evolution Revolution. 67-68. 1978). I. The Bone Peddlers (New York. Gould. Jackson. p. Inc. Scott Huse. Arată de parcă ar fi o mulţime de pături aşezate una peste alta. Charles Darwin. Arthur Koestler. p.D V 12-13. 81. Adam and Evolution (London: Rider. printre multe altele. vedem straturile de rocă sedimentară care au fost secţionate pentru a face loc unor autostrăzi. Michael Pitman. Există două modalităţi de formare a rocilor sedimentare." Natural History (June/July 1977). 24.." Science Digest. Cohen. 422. Evolution of Living Organisms. Reader's Digest (January 1963): p. Garrett J.Grasse. Natural History. Gould. iar în cel de al doilea. quoting Stephen J. 1982. p. un proces de lungă durată. The Origin of Species (London: A. NY: Columbia University Press. Adesea. p. o mare cantitate de apă acumulează astfel de depuneri într-un timp scurt. 86(6): 22-30 (1977). Darwinism: The Refutation of a Myth (London: Croom Helmm. iar cele mai uşoare rămân deasupra. Examinarea atentă a rocilor sedimentare este foarte utilă. Creation. cel mai adesea. de o planetă locuibilă care să aibă trilioane de ani. quoting William Fix. Nature and Man's Fate (New York. Această observaţie i-a determinat pe unii oameni de ştiinţă să avanseze ipoteza că lucrurile s-au petrecut dintotdeauna aşa. 1953). 1859). AL: Apologetics Press. NY: MacMillan. 1987) p.L. 1984). in a radio interview with the British Broadcasting Corporation on March 4. quoting Dr: Colin Patterson. The Evolution Revolution. 185. quoting George G. Aceste roci se formează atunci când apa depune straturi succesive de material solid pe suprafaţa pământului: elementele mai grele se duc la fund. 10 (October 1985). o cantitate mică de apă depozitează straturi de noroi şi nisip de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. Nu atât de vechi pe cât credeaţi ţf POVESTEA PIETREI Adevărata vârstă a pământului este o informaţie esenţială. când conducem maşina. MI: Baker Book House 1988)." Scientific American (1978). The Evolution Revolution (Montgomery. NY. George Wald.Rinehart 1961) o 72. 170. Jackson. Evolution.J. 94. Teoria care susţine că sedimentarea se produce într-un ritm constant este cunoscută sub numele de . ' S. datorită presiunii exercitate de noile depuneri de pământ şi minerale dizolvate de apă.

adică în decursul a zile sau săptămâni. acest vulcan a depus 7. acum dispărută) de 2. Singura modalitate de a explica prezenţa fosilelor în rocă este să se admită că aceste plante şi animale au fost îngropate foarte rapid. De asemenea au fost descoperite fosile de peşti surprinşi când înghiţeau alţi peşti. Grosimea mare a unor straturi de rocă sedimentară de sub picioarele noastre este adesea considerată a fi o dovadă în favoarea teoriei că pământul este foarte bătrân. ceea ce ne furnizează informaţii cu privire la modalitatea în care s-au format rocile respective. Dacă roca sedimentară s-ar fi format prin depuneri lente de noroi şi nisip de-a lungul a milioane de ani. Ipoteza potrivit căreia existenţa rocii sedimentare este suficientă pentru a proba vechimea mare a pământului nu este validă. care le-a îngropat cu repeziciune. Cu timpul. Aflat în statul Washington. La fel de bine s-ar fi Nu atât de vechi pe cât credeaţi putut ca roca sedimentară să se fi format rapid ca urmare a unui catastrofal potop. ori de animalele prădătoare. procesul de putrefacţie şi descompunere se instalează rapid. astfel că după doar câteva săptămâni nu mai rămâne aproape nimic. vârful copacului s-ar fi descompus cu mult înainte de a putea fi conservat de rocă 3. într-o etapă ulterioară. 1 Mai mult. de exemplu. un mare potop de pildă. o mulţime de creaturi vor fi fost îngropate rapid şi vor fi devenit fosile. Demisia lui Darwin Nu atât de vechi pe cât credeaţi 54 Descoperirea atâtor fosile reprezintă un argument în sine pentru ipoteza că a existat un eveniment. Pentru formarea unei fosile. prezintă o ilustraţie cu un ihtiozaur (o reptilă acvatică în formă de peşte. corpul capătă duritate. trei luni de zile chiar şi oasele animalelor de mari dimensiuni se dezintegrează. Există dovezi credibile care arată cum animale şi plante care au fost îngropate rapid s-au fosilizat. O altă explicaţie pentru formarea rocii sedimentare groase este producerea unei catastrofe naturale cum ar fi potopul care a acoperit întregul glob şi despre care se vorbeşte în Geneză. organismul se va descompune. atunci e clar că pentru formarea straturilor de rocă a fost nevoie de Stâncă formată prin sedimentare foarte mult timp. mineralele din apă. Ipoteza că ar fi trecut printr-o perioadă de descompunere lentă nu este plauzibilă.2 Dacă la aceste straturi se adaugă efectul timpului şi presiunea pământului de deasupra.1 m lungime care a fost îngropat în timp ce îşi aducea pe lume puii. Pe parcursul a două. » PENTRU A DEVENI FOSILĂ ESTE NEVOIE DE O VITEZĂ COLOSALĂ! Multe roci sedimentare sunt pline de fosile. Toate acestea sugerează că roca sedimentară ce conţine fosile trebuie să se fi format rapid. atunci rămăşiţele de animale şi plante ar fi putrezit cu mult înainte de a putea fi acoperite şi fosilizate. Copacul se întinde de-a lungul câtorva straturi de rocă sedimentară şi trebuie presupus că toate aceste straturi s-au depus în acelaşi timp. Un astfel de potop ar fi putut să colecteze cantităţi imense de sedimente şi să le depoziteze declanşând procesul de formare al rocilor sedimentare. nu a milioane de ani. în acest proces. Alte experimente şi observaţii indică însă că procesul de depunere şi formare a rocilor sedimentare poate fi foarte rapid. Exemplul cel mai uimitor rămâne însă acela al unui trunchi de copac fosilizat în poziţie verticală. trebuie ca animalul sau planta să fie îngropate foarte repede de noroi. praf vulcanic sau altă substanţă protectoare.uniformitarism. rezultatul va fi roca sedimentară. Vom reveni asupra acestei probleme în cele ce urmează. pentru că ajunge să fie saturat cu minerale. Altfel. Calcule recente cu . experimentele efectuate de diferiţi cercetători arată că particulele de dimensiuni diferite din componenţa unui sediment se aştern rapid în straturi. sau va fi mâncat de viermi. Dacă ritmul din trecut este acelaşi cu cel de azi. Este clar că pământul dispune de suficient de multă apă pentru a declanşa un potop care să acopere întreaga suprafaţă a globului. După ce o plantă sau un animal mor. Să luăm spre exemplu erupţia vulcanului Sfânta Elena. din roca sedimentară şi din sol sunt absorbite de către corpul astfel conservat. în caz contrar.6 m de sedimente în doar şase ore. cum sunt acelea descoperite în rocile sedimentare din ziua de azi. Broşura Pietre şi oase. adică dacă straturile superioare ar fi avut nevoie de milioane de ani (sau doar de mai mult de un an) pentru a se forma.

R. nici rocile sedimentare şi nici o combinaţie a lor nu ne vor spune cu precizie cât de bătrân este pământul. Datarea radiometrică face posibilă estimarea vârstei unei fosile dar. Invers. în fapt. geologii caută adesea indicii în fosilele conservate în rocile respective: dacă paleontologii spun că un animal a trăit cu un anumit număr de ani în urmă.46 milioane de metri pătraţi (aproximativ 10 trenuri de marfă. de la Muzeul de Istorie Naturală din New York. despre unele fosile se spune că au o vechime de milioane de ani doar pentru că au fost descoperite în straturile mai profunde de roci sedimentare. Capitolele 6 până la 9 din Geneză vorbesc despre hotărârea lui Dumnezeu de a trimite un potop asupra întregii lumi. înălţimea 30 (13. Multe erori derivă din raţionamentele circulare în care un „fapt" se bazează pe un altul. fiecare cu câte 52 de vagoane).7 km ar acoperi-o în întregime. cum vom putea apoi vorbi despre tipare ale evoluţiei. această descoperire sugerează că planeta e mult mai tânără decât se crede în mod obişnuit. în loc să confirme ipoteza unui pământ „bătrân". Dacă geologii spun că roca s-a format în perioada cutare. De exemplu. un strat de apă de 2. dar acest raţionament îşi pierde valabilitatea o dată ce ne dăm seama că roca sedimentară se poate forma cu mare rapiditate. în cele din urmă apele se retrag şi aluviunile se depun în straturi suprapuse. iau adesea în calcul tocmai vechimea stratului de rocă în care au fost descoperite fosilele. nici cea a rocilor nu este certă. în realitate nici fosilele. Inconvenientul unei astfel de abordări este că nici vârsta fosilelor. şi aceasta pentru că circularitatea este inevitabilă în derivarea scalelor temporale 6. lăţimea 50 (22. profesor de geologie economică la Universitatea din Cambridge afirmă: Nu se poate nega că.H. este imposibil să determinăm vârsta unei roci sedimentare pornind de la fosilele pe care le conţine. dar nici unul din ele nu este sigur. Indicaţiile pe care le primeşte Noe pentru a construi arca sunt precise: lungimea 300 coţi (137.72 m). dar fosilele contribuie cu o mai mare precizie la datarea rocilor. dacă suprafaţa planetei ar fi plată. Cu toţii am văzut care sunt consecinţele inundaţiilor. J.privire la calitatea apei pe pământ arată că. iar spaţiul de depozitare de 0. care sunt stabilite pornind tocmai de la fosilele pe care le deţinem? 7 Acelaşi tip de raţionament circular este ilustrat de exemplul următor: despre multe roci se afirmă că datează de milioane de ani doar pentru că au conservat fosilele unor animale dispărute de mult. Rastall. imprecise. Evoluţia cronologică a organismelor este determinată pe baza rămăşiţelor lor fosilizate în rocă.4 Pentru a rezuma discuţia. concluzionează: Aici apare problema: dacă datăm rocile pornind de la fosilele pe care le conţin.86 m).E. în cel mai bun caz. metodele radiometrice sunt departe de a fi precise.16 m). se poate spune că prezenţa fosilelor în roca sedimentară indică faptul că aceasta s-a format cu repeziciune. Mai mult. dacă insistă să folosească doar concepte legate de timp. geologii conchid că roca datează din aceeaşi perioadă. când paleontologii aproximează vârsta unor fosile. ţf CE A FOST MAI ÎNTÂI? Calculele cu privire la vârsta rocilor şi a fosilelor sunt. într-o perspectivă strict filozofică. fapt evidenţiat de mai mulţi cercetători. ~§ POTOPUL ŞI ALUVIUNILE Un potop catastrofal este singura explicaţie satisfăcătoare pentru numărul şi dimensiunile fosilelor descoperite azi în lumea întreagă. pentru a determina vârsta unei roci. cum apele care cresc sunt străbătute de curenţi care transportă pretutindeni noroi şi aluviuni. după cum vom arăta în cele ce urmează. Strategia nu va putea 55 evita acest tip de raţionament. argumentaţia geologilor este circulară. paleontologii vor concluziona că şi fosilele datează tot de atunci. O'Rourke face aceeaşi observaţie într-un articol publicat în American Journal of Science: Rocile ajută într-adevăr la datarea fosilelor. Mărimea punţii era echivalentă . Niles Eldredge. iar vechimea rocilor sedimentare este evaluată pornind de la aceea a organismelor pe care le conţin 5.

i
56
s

y

Demisia lui Darwin

cu aceea a douăzeci de terenuri de baschet. Câte două exemplare din fiecare specie existentă azi ar fi încăput cu uşurinţă în doar jumătate din acel spaţiu. 8 Noe şi fiii săi (ajutaţi poate de muncitori plătiţi) au construit arca în 120 ani (Geneza 6:3). între timp, Dumnezeu a împins animalele înspre Noe, folosindu-se probabil de acelaşi instinct uimitor care le ghidează pe păsări şi pe unele animale în migraţia lor de mii de kilometri înspre o anumită destinaţie. Noe, familia sa şi câte două exemplare din fiecare specie de animale s-au urcat în arcă, după care a început potopul, cu ploi torenţiale şi curente subterane care au ieşit din matcă, a plouat timp de 40 de zile şi „chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului" (Geneza 7:11). Toţi munţii de pe glob au fost acoperiţi timp de 150 de zile, după care apele au început să descrească. Potopul din timpul lui Noe (aprox. 3.000-3.500 Î.Ch.) a fost o catastrofă mondială fără precedent în istoria pământului. într-o clipă, trilioane de tone de noroi, ca şi toată vegetaţia şi fauna, au fost duse de apele care ţâşneau de sub pământ şi de ploaia torenţială care cădea din cer. întreaga suprafaţă a pământului a fost acoperită de apă până la o înălţime care depăşea cu 15 coţi (6,8 m) (Geneza 7:11-20) înălţimea celui mai înalt munte (un cot reprezintă aproximativ 45 cm). După şase luni de inundaţii şi cataclisme terestre (menţionate în Psalmul 104:6-8), relieful s-a modificat şi s-a format pământul pe care îl Arca lui Noe
Nu atât de vechi pe cât credeaţi

cunoaştem astăzi, cu oceanele, munţii, văile, câmpiile şi podişurile sale. Arca a fost deschisă, iar oamenii şi animalele au plecat să repopuleze pământul. Impactul pe care 1-a avut potopul este foarte bine descris de microbiologul dr. Bert Thompson de la Texas A&M: întinse cimitire conţinând animale şi rămăşiţe fosilifere au fost descoperite în întreaga lume. Trebuie să vedem aici dovada unui mare cataclism acvatic petrecut pe neaşteptate şi relativ recent, urmat de o perioadă de răcire pronunţată a climei în întreaga emisferă nordică. Forţe hidraulice imense, însoţite de modificări ale formei scoarţei terestre, au dus la îngroparea a numeroşi mamuţi, mastodonţi, elefanţi şi a altor animale de mari dimensiuni într-o zonă care astăzi este aproape complet lipsită de vegetaţie. Au fost descoperite cantităţi însemnate de plante şi arbori fosilizaţi în poziţie verticală, oblică sau chiar răsturnată, în timp ce străbăteau straturile succesive de pietriş adus de ape. Numeroase dovezi indică faptul că Antarctica şi regiunile polare din nord au avut, la un moment dat, o vegetaţie abundentă şi o climă temperată, chiar subtropicală. A avut loc o fosilizare la scară mondială care face ca astăzi să descoperim fosile în straturile sedimentare de profunzime, adesea chiar foarte adânc şi sub o mare presiune. Numeroase clivaje de mari dimensiuni, fisuri şi pături de lavă au fost descoperite pe fundul oceanelor, toate recente şi reprezentând dovada clară a unei denivelări gigantice a scoarţei terestre subacvatice (aşa cum sugerează desfacerea „izvoarelor adâncului"). Au fost găsite fosile masive, îngropate la aproape toate altitudinile - şi dovezile ar putea continua. 9 Urmele acestui potop ce a acoperit întregul pământ pot fi găsite peste tot. Crustacee marine au fost descoperite pe vârfurile unor munţi înalţi de 3700 m. Fosile de hipopotami - care trăiesc doar în Africa - au fost descoperite în Marea Britanie. Sute de dinozauri au fost găsiţi îngropaţi împreună cu alte animale cu care nu împărţeau în mod normal acelaşi habitat. în pădurile din Norfolk, Anglia, straturile sedimentare conţin fosile de animale specifice climei reci din nord, amestecate cu fosile de animale din zona tropicală şi cu fosile de plante caracteristice zonei temperate.

Cercetaţi pământul şi veţi descoperi elani, care de obicei trăiesc în America, îngropaţi în Irlanda, elefanţi din Asia şi Africa îngropaţi în centrul Angliei, crocodili de pe malurile Nilului în inima Germaniei şi
Demisia lui Darvvin

crustacee (necunoscute în mările care înconjoară America) împreună cu schelete intacte de balene în zonele cele mai îndepărtate de ţărm ale Angliei. 10 Scheletul unei balene a fost descoperit chiar pe vârful Muntelui Sanhorn, cu o înălţime de 915 m! Ce altceva decât un potop imens ar fi putut transporta balena la o asemenea înălţime?" Fosile masive pot fi găsite în toţi munţii de pe glob. Ce altă ipoteză decât aceea a unui potop devastator ar putea explica prezenţa unor organisme atât de diverse, îngropate la distanţe de mii de kilometri de habitatul lor natural şi la înălţimi unde nu s-ar fi găsit în mod normal? Mai mult, geologii au descoperit un strat de rocă vulcanică - un tip care se formează numai subacvatic - pe Muntele Ararat, la o înălţime de 4575 m. Potopul a avut consecinţe atât de dramatice şi un impact geologic şi climateric atât de profund, încât rămâne cea mai bună explicaţie pe care o poate furniza ştiinţa pentru zecile de mii de fosile îngropate pe cele şapte continente. De asemenea, ipoteza potopului contribuie la explicarea formării cărbunelui, a petrolului, a canioanelor şi a schimbărilor climaterice globale (ca o consecinţă a acestora cercetătorii din zilele noastre au descoperit la mari adâncimi în deşert urmele unei vegetaţii bogate, specifice terenurilor mlăştinoase). Marele potop nu este descris doar în Biblie. Sir J. William Dawon, celebrul geolog canadian, observă: Se ştie că potopul lui Noe nu este doar un mit sau o închipuire a omului arhaic şi nici o doctrină specifică scripturilor ebraice. Menţiuni cu privire la acest cataclism natural pot fi găsite în câteva din cele mai vechi documente istorice aparţinând unor culturi umane diferite, iar aceste menţiuni sunt indirect confirmate de întregul curs al istoriei vechi a majorităţii raselor civilizate. 12 Bert Thompson se referă şi el la atestările documentare ale potopului: Povestirea biblică despre potop nu este o menţiune izolată. Cercetătorii au descoperit mai mult de 100 de naraţiuni care descriu potopul, în Europa, Asia, Australia, Indiile de Est, cele două Americi, estul Africii şi în multe alte locuri. Aproape toate aceste povestiri au câteva elemente în comun: • potopul a acoperit întregul glob pământesc • toţi oamenii au pierit
Nu atât de vechi pe cât credeaţi

59
• a existat o arcă • câţiva oameni au supravieţuit pentru a perpetua rasa umană. 13 Prezenţa organismelor fosilizate pe întreaga suprafaţă a pământului şi larga răspândire a rocilor stratificate pot fi explicate dacă se admite ipoteza unui potop devastator, urmat de o perioadă de sedimentări lente. După cum scrie Byron Nelson: Un curent de apă care se deplasează dintr-o parte în alta sau cu mişcări alternativ rapide şi lente, de-a lungul unei suprafeţe, într-un interval de câteva ore sau zile, va determina o distribuţie a materialelor componente în straturi suprapuse, cu acelaşi conţinut. Nimic altceva nu ar putea explica la fel de bine acest proces.14 Potopul lui Noe explică cu uşurinţă de ce au fost descoperite fosile în rocile sedimentare şi sprijină ipoteza formării rapide a acestor roci. Ambele aspecte par să indice că pământul este cu adevărat tânăr. ţf CE S-A ÎNTÂMPLAT CU DINOZAURII? Evoluţioniştii afirmă că dinozaurii au trăit cu peste 70 de milioane de ani în urmă şi că au dispărut cu cel puţin 60 de milioane de ani înainte de apariţia omului. Conform relatării biblice, dinozaurii şi oamenii au fost creaţi în acelaşi timp şi au trăit împreună. Că aşa s-a întâmplat o dovedesc o serie de fapte mai puţin mediatizate: • în peşterile din Canionul Hava Supai din Arizona şi în 30 de alte locuri în lumea întreagă au fost descoperite desene rupestre şi încrustaţii în piatră care îi înfăţişează pe locuitorii peşterilor alături de dinozauri. • Urme fosilizate de picioare umane şi urme de picior de dinozaur au fost găsite în acelaşi strat geologic în New Mexico, Arizona, Mexico, Kentucky, Missouri, Rusia, Illinois, Texas şi în alte

locuri.15 • La data de 16 martie 1982 în Glen Rose, Texas, dr. Baugh împreună cu alţi oameni de ştiinţă au îndepărtat un strat de calcar gros de doar 30,5 cm şi au descoperit urme de picioare umane la doar câţiva centimetri distanţă de urmele picioarelor de dinozaur. Până la sfârşitul zilei, s-au mai descoperit alte
Demisia lui Darwln

4 urme de picior uman, alături de 23 de amprente ale unor picioare de dinozaur!16 Mai mult, Biblia descrie o întâlnire directă cu un astfel de monstru (care în original apare ca behemoth - monstru, dar pe care feluriţi traducători au încercat să-1 identifice ba cu un hipopotam, ba cu un crocodil, ba cu un dragon - n.tr.). Despre autorul Cărţii lui Iov se crede că a trăit cu aproximativ 3.500 de ani în urmă. Observaţi acurateţea prezentării animalului şi remarcaţi modul în care este descrisă coada. Deşi există sceptici care au încercat să identifice animalul drept un elefant sau un rinocer, există foarte puţine şanse ca interpretarea lor să fie corectă, întrucât coada nici unuia din cele două animale nu se mişcă într-o parte şi în alta „ca lemnul cedrului". Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul. Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său. îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fer (Iov, capitolul 40:15-18). Mulţi cred că „monştrii" pomeniţi în Biblie de cel puţin 25 de ori sunt dinozaurii din paleontologie. Aceasta ar indica existenţa în acelaşi timp a dinozaurilor şi a fiinţelor umane.
Nu atât de vechi pe cât credeaţi

Dar atunci ce s-a întâmplat cu dinozaurii? Au fost avansate mai multe ipoteze: epidemiile, lipsa hranei, plantele otrăvitoare şi chiar constipaţia. O altă sugestie a apărut în numărul din 6 ianuarie 1982 al ziarului Minneapolis Tribune: „Dispariţia dinozaurilor ar fi putut fi rezultatul coliziunii cu pământul a unui asteroid gigant, cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă. Impactul a ridicat un imens nor de praf, bogat în iridiu, care a acoperit soarele pe o durată de 3 până la 6 luni, şi ca urmare plantele cu care se hrăneau dinozaurii au fost distruse". Oricât de greu de crezut ar părea, nu există dovezi ştiinţifice convingătoare în favoarea nici uneia dintre aceste ipoteze. Este posibil însă ca înainte de potop clima întregului pământ să fi fost de tip subtropical umed. Există indicii care sugerează că după potop clima s-a răcit considerabil aproape peste tot. Dinozaurii de pe arcă (probabil foarte tineri!) s-au trezit într-un context climateric cu totul schimbat şi, fiind incapabili să se adapteze la schimbările de temperatură şi vegetaţie, au pierit în marea lor majoritate.

ţf DATAREA RADIOMETRICĂ TE POATE FACE SĂ PARI BĂTRÂN
Una dintre cele mai cunoscute metode de datare a unui obiect este aşa-numita datare radiometrică. Aceasta cuprinde mai multe proceduri, dar una dintre ele - datarea cu carbon este folosită cu predilecţie pentru estimarea vechimii fosilelor de organisme vii. Datarea radiometrică se bazează pe faptul că unele elemente radioactive se descompun în alte elemente, după trecerea unui anumit interval de timp. în cazul datării cu uraniu, uraniul 238 (elementul iniţial) se va descompune în cele din urmă şi va produce plumb 206 (elementul derivat). Oamenii de ştiinţă pot măsura cantităţile de elemente radioactive dintr-o rocă din zilele noastre şi pot estima cât timp a trecut de când roca s-a răcit, după gradul de fuziune. Această procedură ne ajută să aflăm „vârsta" rocii respective. Willard F. Libby a inventat metoda de datare cu carbon 14, pe care a dezvoltat-o la sfârşitul anilor '40 şi începutul anilor '50. Laureat al Premiului Nobel pentru chimie, Libby afirmă, în cartea pe care a scris-o pe această temă, că datarea cu carbon 14 nu este precisă decât pentru intervale de timp de aproximativ 4.000 de ani. în cazul unor perioade de timp mai mari procedura îşi pierde acurateţea.17 în ciuda limitelor sale, specialiştii au folosit cu deplină încredere metoda datării radioactive

Kenneth L.pentru roci în care se conservă fosile şi pentru 61 62 Demisia lui Darwin multe alte obiecte foarte vechi. procedura de datare nu mai are nici o valoare. DAR această condiţie este imposibil de îndeplinit. trebuie să fie îndeplinite o serie de condiţii foarte importante: 1. ce sugerează că în trecut rata de descompunere era mai rapidă. Presupunerea că poţi extrapola o rată medie calculată de-a lungul unei perioade lungi de timp este neconvingătoare. a propus o metodă de cercetare cunoscută sub numele de analiză radiohaloică. iar dacă premisele sunt false. măsurători pentru determinarea ratei de descompunere nu se fac decât de aproximativ 100 de ani încoace. că rata de descompunere radioactivă nu este constantă. Rocile supuse măsurătorii trebuie izolate de factorii externi. Rata descompunerii radioactive trebuie să rămână constantă în timp. se ştie din observarea rocilor „create" recent. datarea radiometrică se bazează pe nişte premise destul de fragile. Câtă benzină era în maşină în momentul în care maşina a părăsit ascunzătoarea? 2. 3. pentru a afla răspunsul care vă interesează. să determinaţi distanţa exactă până la ascunzătoarea hoţului. aşa cum se crezuse iniţial. datorită scurgerilor de lavă. 2. sau a fost cumva adăugată benzină după momentul plecării din ascunzătoare? Nu va fi uşor. milioane sau miliarde de ani. Nu se poate decât specula asupra cantităţii de elemente radioactive de acum mii. deloc dorită. Russell Humphreys. corespunzând fiecare condiţiilor radiometrice de mai sus: 1. Pentru a descoperi cam pe unde s-ar putea ascunde hoţul. Rocile supuse măsurătorilor trebuie izolate de factorii externi. deşi dovezile de care dispunem în prezent indică faptul că rata descompunerii radioactive este într-adevăr constantă şi că nu este afectată de căldură sau presiune. şi nici nu este imună la influenţa mediului. Mai mult. DAR. Imaginaţi-vă că sunteţi un inspector de poliţie şi că aţi descoperit o maşină abandonată. Trebuie să cunoaştem cantitatea de elemente radioactive pe care le conţinea roca în momentul formării. Câtă benzină consumă maşina pe un kilometru? 3. Mai întâi măsuraţi cantitatea de benzină rămasă în rezervor dar. sunt aproape imposibil de aflat. unul dintre elementele radioactive cel mai adesea măsurate este un gaz şi se poate evapora cu uşurinţă din roci. despre care ştiţi că a fost folosită într-un jaf. 3. Există scurgeri de benzină din rezervor. Aceste condiţii pot fi ilustrate prin următorul scenariu. în special răspunsurile la întrebările 1 şi 3. 19 Nu putem afla în nici un fel cu certitudine care era rata de descompunere radioactivă acum câteva mii sau milioane de ani. 2. De ce? Pentru că informaţiile de care aveţi nevoie. că această ipoteză nu este validă: în unele cazuri. Rata descompunerii radioactive trebuie să rămână constantă în timp. Pentru ca datarea radiometrică să fie exactă. Juenman a afirmat într-un articol din prestigioasa revistă Cercetare şi dezvoltare industrială: în anii din urmă s-a ajuns la concluzia. dar acest fapt nu poate fi dovedit. 18 Frederic B. . în cele mai multe estimări se presupune că nici un element derivat nu era prezent Nu atât de vechi pe cât credeaţi în momentul formării rocii. DAR argonul. în calitatea dumneavoastră de inspector de poliţie. trebuie să vă daţi seama ce distanţă a parcurs maşina. Currie de la Canadian Geological Survey afirmă că s-ar putea ca rata de descompunere radioactivă să nu fie constantă: Procesele naturale în general nu au loc în rate fixe. specialist în fizică nucleară. elementul derivat este prezent de la început. Sunt aceste datări într-adevăr valabile? în realitate. trebuie să luaţi în considerare alţi trei factori. Acurateţea datării radiometrice devine problematică din cauza aceloraşi trei factori: 1 Trebuie să cunoaşteţi cantitatea de elemente radioactive aflate în rocă în momentul formării.

nu e de mirare că mulţi oameni de ştiinţă pun la îndoială utilitatea datării prin metoda radiometrică. au indicat .vârste cuprinse între 160 milioane şi aproape 3 miliarde de ani! 26 Nu atât de vechi pe cât credeaţi Allan C. Corpul unei foci ucise recent la McMurdo părea să aibă vârsta de 1. iar analiza prin metoda potasiu-argon a indicat că ar fi veche de aproximativ 45. iar discrepanţele nu sunt explicate în nici un fel.300 de ani. fost membru al US Geological Survey. 22 • O rocă de pe vulcanul Sf. dar datarea prin metoda potasiu-argon (K-An) a indicat că are o vechime de 350. despre care se ştie că s-au format cu mai puţin de 200 de ani în urmă.000 de ani.Potasiul şi uraniul (alte elemente frecvent selectate pentru măsurători) se dizolvă cu uşurinţă în apă.în urma măsurătorilor cu potasiu-argon .000. în realitate. Nu există nici un „ceas" radiologie care să funcţioneze în mod absolut precis. de la Catreda de geologie a Universităţii din Kansas. actualmente profesor la Universitatea din Washington.600 de ani. efectuate prin metode radiometrice diferite. Există discrepanţe mari. Seattle. specialist în astrofizica şi geofizică.000. Riggs. profesor de geologie la Universitatea din Carolina de Est. Lee demonstrează în cartea sa Radiocarbonul: Ani întregi de erori că: Metoda radiocarbonului nu este nici acum capabilă să furnizeze rezultate precise şi demne de încredere.000 de ani. 29 Robert E. Să dăm câteva exemple: • Analiza prin metoda radiocarbonului (CI4) a unei bucăţi de lemn din Australia a dovedit că aceasta ar data de 45.. astfel încât orice scurgere de apă printre fisurile rocilor ar putea duce la dizolvarea lor parţială şi la măsurători imprecise. Stansfield. oferă şi alte exemple: Analiza cu radiocarbon a unor mostre prelevate de la foci mumificate din Victoria de Sud a dus la estimări ale vârstei acestora cuprinse între 615 şi 4. metamorfice şi hidrologice.24 Wakefield Dort Jr. Dr. William D. aceste roci se formaseră în timpul erupţiilor din intervalul 1949-1975. Conform metodei radiometrice s-a stabilit vârsta acestui strat sedimentar ca fiind de 250. afirmă cu privire la datarea radiometrică: în general. declară: Este foarte posibil ca metodele radiometrice să nu fie nişte metode de datare infailibile. indică discrepanţe care pot merge uneori până la sute de milioane de ani. adaugă: Unele studii efectuate asupra unor roci bazaltice subacvatice din Hawaii.500.21 • într-un alt caz.000 şi 3. profesor de biologie la Universitatea Tehnică din California. cu o eroare posibilă de aproximativ 50. Estimările cu privire la vechimea unui strat geologic. s-a estimat că acestea ar avea o vechime cuprinsă între 270.000 de ani.000 de ani.000 de ani. aşa cum se spune mereu. cum am putea să le acordăm încredere atunci când estimează vârsta unor obiecte cu vechime incertă? ţf SĂ CEREM PĂREREA EXPERŢILOR Date fiind aceste inexactităţi. atât elementele iniţiale.000 de ani.000 de ani.23 • După examinarea unor roci de pe vulcanul Ngauruhoe din Noua Zeelandă. dar cercetări independente arată că orice urmă de carbon 14 ar fi dispărut dacă lemnul ar fi fost mai vechi de 50. melci încă vii au „murit" acum 27. Mauger. în realitate. cât şi cele derivate migrează înspre roci.20 64 Demisia lui Darwin Deş[ datarea radioactivă a fost îmbunătăţită de-a lungul anilor. aduce încă un exemplu: Conform datării cu radiocarbon. măsurătorile sunt adesea foarte puţin precise. dar cele care contrazic alte date nu sunt decât rareori publicate. 28 Dr. Demisia lui Darwin . Richard L. împinse fiind de forţele tectonice. 25 Harold Sluster. pe termen lung. Incertitudinile inerente procedurilor de datare radiometrică sunt o sursă de nemulţumire pentru geologi şi evoluţionişti. Elena se formase în mod evident în 1986. când vulcanul se răcise. s-a dovedit că lemnul fosilizat din straturi de rocă sedimentară datând din permianul superior avea încă în componenţă carbon 14 radioactiv.000 de ani! 27 Cam aceasta este acurateţea metodei! Dacă măsurătorile radiometrice sunt atât de imprecise pentru obiecte a căror vârstă este cunoscută. Specialiştii în geocronologie recunosc că aceasta este o problemă majoră cu care se confruntă atunci când doresc să aplice metoda de datare la care ţin atât de mult. datele din „zona sigură" sunt considerate a fi corecte şi sunt publicate.

o menţionăm într-o notă de subsol.30 T. GLOBULELE ROŞII CONSERVATE în oasele nefosilizate ale dinozaurilor au fost descoperite atât globule roşii cât şi hemoglobina. o selecţie de date. Manualele obişnuite prezintă adesea rezultatele unor astfel de măsurători ca pe nişte fapte certe. 33 Concentraţia de sare în ocean este în continuă creştere. concentraţia de sare sugerează că oceanele nu ar putea avea mai mult de 62 de milioane de ani. în consecinţă. Cu siguranţă că Pământul nu a avut niciodată o sursă de energie internă aidoma Soarelui şi nici un câmp magnetic mai puternic decât cel al unei stele.U. 32 Nu atât de vechi pe cât credeaţi CONCENTRAŢIA DE SARE ÎN OCEAN ^HHHHHHBHBH^^^!PI în consecinţă. iar dacă este complet „inacceptabilă". SUPERNOVA ABSENTĂ Supernova este numele dat exploziei imense a unei stele. O evaluare a ratei de scădere a intensităţii sale ne-ar putea furniza informaţii despre vârsta Pământului. dacă ar fi existat de sute de milioane de ani. Acest fapt sugerează că galaxia nu este îndeajuns de bătrână pentru ca astfel de fenomene să se fi produs 36. Dacă hotărâm să fim foarte conservatori şi să presupunem că populaţia nu creşte decât cu un procent şi jumătate pe an (ţinând cont de epidemii. Totuşi. întrucât acurateţea sa este departe de a fi satisfăcătoare. ţf PĂMÂNTUL NU ATÂT DE BĂTRÂN PE CÂT VI S-A SPUS Numeroase alte metode au fost folosite pentru a determina adevărata vârstă a Pământului. pur şi simplu nu o pomenim de loc. vârsta maximă a Pământului nu poate fi mai mare de zece mii de ani. Totuşi. Chiar dacă s-ar face estimări foarte generoase.34 f.000-a parte din concentraţia care ar fi fost de aşteptat dacă atmosfera terestră ar fi fost veche de milioane de ani. Orice altă atitudine nu e decât o formă de înşelăciune. introducem măsurătoarea în textul lucrării. într-un milion de ani (cifră pe care evoluţioniştii o propun ca moment al apariţiei omului pe pământ) populaţia globului ar fi atins . multă vreme considerată o metodă sigură de determinare a vârstei. Concentraţia de heliu sugerează că atmosfera e mult mai tânără. oceanele nu sunt nici pe departe aşa de sărate cum ar fi trebuit. Totuşi. Evoluţioniştii estimează că dinozaurii ar fi trăit acum 65 de milioane de ani. dar de intensitate mult mai mare decât orice alt obiect dintr-o galaxie. dar este timpul ca părinţii să afle adevărul. unul dintre cei mai respectaţi specialişti în fizică magnetică din lume. acestea oferă estimări mult mai precise. este posibil ca dinozaurii să fi trăit într-un trecut mult mai recent 35. Thomas Barnes. care creează o lumină de scurtă durată. Să trecem în revistă câteva dintre ele. Olsson de la Institutul de Egiptologie şi respectiv Institutul de Fizică de la Universitatea din Uppsala. elevii să-1 audă şi profesorii să-1 predea. dacă nu le contrazice în întregime. Cu toate acestea. CONCENTRAŢIA DE HELIU Concentraţia de heliu din atmosferă creşte constant. INTENSITATEA CÂMPULUI MAGNETIC Câmpul magnetic al Pământului scade rapid în intensitate. Toată metoda nu diferă cu nimic de cea folosită în alchimia secolului al XIIMea şi totul depinde de ce studiu se întâmplă să citeşti.31 Datarea radiometrică. Calculele arată că rămăşiţele unei supernove continuă să strălucească timp de sute de mii de ani. în realitate. acest fapt nu este recunoscut decât arareori. Luate împreună. după estimările unor experţi. cantitatea existentă în momentul de faţă nu reprezintă decât a '/2. Save-Soderbergh şi I. Suedia. trebuie reevaluată radical. războaie. câmpul magnetic al Pământului ar fi la fel de puternic ca şi acela dintr-o stea magnetică. dar cercetările dovedesc că astfel de celule nu se conservă mai mult de câteva mii de ani. observaţiile făcute în galaxia Calea Lactee nu au dus la descoperirea nici unei supernove vechi. foamete etc). O stea magnetică este ca şi Soarele nostru: are o sursă de energie internă. fac următoarea mărturisire cu privire la lipsa lor de obiectivitate ştiinţifică: Dacă datarea cu carbon 14 ne confirmă teoriile.66 cronologia este inegală şi relativă iar datele acceptate sunt.37 CREŞTEREA MONDIALĂ A POPULAŢIEI Creşterea populaţiei globului are loc. ne explică: Dacă ne-am întoarce înapoi cu zece mii de ani. în medie cu aproximativ 2% pe an.

R.. De vreme ce distanţa exactă între Pământ şi Lună este esenţială pentru regularitatea mareelor. cu toţii. John A.500 şi 10. O'Keefe J. în fiecare an distanţa creşte cu aproximativ 3 centimetri şi jumătate şi se pare că rata de creştere a fost chiar mai mare în trecut.) Chiar dacă s-ar presupune că rata de creştere a populaţiei a rămas aproape de zero. ori nu există nici un fel de dovezi culturale sau materiale care să indice un număr măcar apropiat de această cifră. Soarele va deveni mai mic.42 Zeci de studii independente de la Observatorul Regal din Greenwich şi altele făcute la Observatorul Naval din SUA sugerează că diametrul Soarelui descreşte într-un ritm de 1. Snelling . nu vârsta reală.000. Pământul de sub acest strat este tot atât de lipsit de viaţă ca o stâncă. Dacă straturile geologice s-ar fi depus cu milioane de ani în urmă. Oamenii de ştiinţă ne spun că o combinaţie de plante.S. date fiind unele rezultate recente care contrazic această cifra. o dată ce şi-a consumat combustibilul.000 de ani). i-ar fi fost necesari 1. cred că am putea accepta foarte bine cifra propusă de episcopul Ussher cu privire la vârsta Pământului şi a Soarelui (aproximativ 6. într-un milion de ani ar fi trebuit ca pământul să găzduiască 3. Dacă universul ar fi avut miliarde de ani. Sophia A.D.000. dar nu a fost găsit nici unul. Cercetările profesorului Eddy indică o descreştere a diametrului solar de aproximativ 16 km pe an. am avea nu 17 sau 20 cm. Eddy. (în realitate. afirmă: Probabil. Calculele demonstrează că. adică acele comete care trăiesc între 1. ar fi trebuit ca măcar unii din meteoriţi să fie descoperiţi în straturile de profunzime.39 ABSENŢA METEORIŢILOR Unde sunt meteoriţii din lanţul geologic vechi de mai multe miliarde de ani? Deşi majoritatea meteoriţilor ard înainte de a fi atins suprafaţa Pământului. dovezi în favoarea ipotezei că dimensiunile Soarelui descresc: D. vârsta astrului nopţii reprezintă cu siguranţă doar o fracţiune din acel timp.000 de oameni. Dunham S.000 de ani. Endal Andrew A. un asemenea număr de oameni ar putea popula nenumărate milioane de universuri întregi. bacterii descompuse şi eroziuni va produce 15 cm de sol fertil într-un interval cuprins între 5. mulţi dintre aceştia (până la 60 de tone în fiecare zi!) intră în coliziune cu Pământul. care să infirme această estimare. Totuşi.000 şi 20.incredibila cifră IO2100 Demisia lui Darwin de oameni care s-ar fi înghesuit unii peste alţii pe Pământ. specialist în astrofizica la Observatorul de înaltă Altitudine Harvard-Smithsonian din Boulder.. Fiala J.41 SOARELE CARE DESCREŞTE Este logic să presupunem că. Dacă Pământul ar exista de 5 milioane de ani.37 miliarde de ani pentru a ajunge la distanţa de astăzi. că Soarele are 4.000. Următorii oameni de ştiinţă aduc. ci un strat fertil de 90 km grosime! Se pare că totuşi trăim întro lume tânără!38 DISTANŢA DE LA PĂMÂNT LA LUNĂ Măsurătorile arată că Luna se îndepărtează încet de Pământ. Nu cred că există multe observaţii empirice în astronomie. Chiar şi această vârstă maximă reprezintă însă prea puţin pentru ca evoluţia să fi putut avea loc şi indică o cifră mult mai mică decât aceea estimată prin analiza radiometrică a rocilor de pe Lună.000 de ani. dat fiind şi un anumit timp pentru a ne putea ajusta convingerile de o manieră radicală.5 miliarde de ani. presupunând că Luna ar fi fost la un moment dat în contact cu Pământul. Colorado.40 Nu atât de vechi pe cât credeaţi COMETELE CU „VIAŢĂ SCURTĂ" Sistemul nostru solar conţine o mulţime de comete cu „viaţă scurtă". ADÂNCIMEA STRATULUI DE SOL FERTIL întreaga viaţă pe Pământ este asigurată de existenţa a aproximativ 17 sau 20 cm de sol fertil.W. Acest fapt ne-ar putea da indicaţii cu privire la adevărata lui vârstă. Lesh A. aceste comete sar fi dezintegrat cu multă vreme în urmă: evoluţioniştilor le-a fost întotdeauna foarte greu să găsească explicaţii pentru existenţa acestor comete.8 m pe oră. Dar acest calcul ne dă vârsta maximă posibilă a Lunii. Dr.

Marele Canion s-ar fi putut forma în doar 40 de zile! După erupţie. Barnes Paul D.8% din întreaga istorie presupusă a fi de miliarde de ani a Pământului. Descoperiri recente arată însă că argumentele în favoarea acestei ipoteze nu sunt convingătoare şi trimit. a fi un cataclism natural „minor". datorită adâncimii sale. Steidl • Ronald L.5 m pe zi. 46 FORMAREA RECIFELOR DE CORALI Se spune că recifele de corali au nevoie de milioane de ani pentru a se forma. care sa specializat în colecţionarea de obiecte pietrificate.Dudley J. vreme de peste 99. iar într-un caz chiar de 63. poate avea aceleaşi rezultate. or portocalele nu fuseseră cultivate în zona respectivă decât începând cu anul 1868. în Demisia lui Darwin urma acestei explozii s-a format. suprafaţa lui ar fi ajuns în contact cu suprafaţa Pământului. Totuşi. noi straturi de rocă (de tipul celor care pot fi văzute pe pereţii Marelui Canion) au continuat să apară într-un ritm de 254 m pe an. ipoteza că Pământul este foarte vechi. Benton Thomas G.43 Cum se împacă teoria potrivit căreia Pământul are miliarde de ani cu aceea că Soarele era în contact direct cu pământul acum abia 20 de milioane de ani? Mai mult. Râul despre care se presupune că a săpat aceşti pereţi cu „miliarde de ani în urmă" nu pătrunde în canion decât până la o . spun unii. ar fi avut diametrul dublu faţă de cel pe care îl are acum. Ackerman Harold L. dar s-a descoperit recent că un coral cu diametrul de 1.44 1| VECHIMEA NU ESTE O NECESITATE Căutaţi dovezi cu privire la vârsta Pământului? Obiectele pietrificate. mai bine acordăm atenţie opiniei lui E. înspre concluzia că planeta este destul de tânără. Australia. într-o singură zi. astăzi se ştie că ceea ce ar putea părea. Aceasta arată că depozitul de cărbune s-a format aşa de repede. a recifelor de corali şi a Marelui Canion sprijină. La 19 martie 1982. Marele Canion şi alte straturi geologice au avut nevoie de peste un miliard de ani pentru a se forma. geolog specialist în cărbune: Toate dovezile pe care le deţinem indică faptul că în foarte scurt timp (scurt din perspectivă geologică) putem obţine zăcăminte de cărbune. prin comparaţie. Labudda din Kingaroy în Queensland. mult mai repede. 48 Zidurile Marelui Canion se ridică la peste 1830 m deasupra nivelului mării. încât termitele nu Nu atât de vechi pe cât credeaţi Sistemul nostru solar au avut timp să mănânce lemnul! Decât să susţinem că este nevoie de milioane de ani pentru formarea cărbunelui.S.45 FORMAREA CĂRBUNELUI In multe părţi ale globului se pot vedea copaci fosilizaţi care pătrund prin câteva straturi succesive ale zăcămintelor de cărbune. Armstrong Demisia lui Darwin • Paul M. iar dacă ar fi existat cu 20 de milioane de ani în urmă. Printre articolele din colecţia sa există şi o portocală pietrificată.000 de ani în urmă.5 m crescuse pe unul din tunurile aflate pe o corabie scufundată. PIETRIFICAREA Se spune că timpul necesar pentru ca lemnul şi alte obiecte să se pietrifice este de ordinul a mii de ani. formarea cărbunelui. Dunham • Hilton Hinderliter • John Eddy • G. Moore.G. vulcanul Sfânta Elena a erupt cu o forţă egală cu aceea a 20. acesta ar fi fost mult prea fierbinte pentru a putea găzdui vreo formă de viaţă. dacă există condiţii favorabile. un canion adânc de 46 m (Micul Mare Canion)! în acest ritm. Russell Akridge Dennis Petersen prezintă concluziile logice: Dacă Soarele ar fi existat cu doar 100. Se pare că recifele de corali se pot forma mult mai repede decât se credea! 47 FORMAREA CANIOANELOR Unii geologi au afirmat că. dimpotrivă. Dar să analizăm o clipă descoperirile lui H. Gillilland • Davind D.000 de bombe atomice de tipul celei folosite la Hiroshima.

lua naştere o nouă planetă. Iată cum este prezentată această ipoteză într-un manual de şcoală: O minge de foc a explodat cu aproximativ 15 sau 20 de miliarde de ani în urmă.. Cele mai multe dovezi furnizate de ştiinţă indică faptul că Pământul este tânăr. N-au mai rămas decât galaxiile şi radiaţiile. După aproximativ 500 de mii de ani a apărut hidrogenul. Dar râurile nu curg în sus! Pentru a fi putut să „sape" pereţii.). ţf BIG BANG? Adesea se afirmă că întregul univers a început cu un „big bang" iniţial. acestea mor. cunoscut sub denumirea Marele Potop din Spokane! I ASTA NU-I TOT Există multe alte metode de datare ce trebuie menţionate. gazele au format nori care au dat naştere galaxiilor. cu marea explozie. ai cărui pereţi extrem de abrupţi sunt formaţi din rocă cristalină vulcanică. râul ar fi trebuit să curgă în susul pantei peste 976 m! Este evident că un râu nu ar fi putut duce la formarea Marelui Canion. Probabil că teoria cea mai răspândită cu privire la originea sistemului solar este teoria prafului galactic. Iniţial. ca o consecinţă a ploilor abundente din Spokane. aşa cum s-a spus.. am selectat în cele ce urmează câteva dintr-un total de 102 metode care. 50 . Neavând suficient spaţiu aici. o planetă de câteva mii de ani şi nu. în partea de est a statului Washington există un canion lung de 24. sugerează că Pământul şi Universul sau format relativ recent: activitatea vulcanică a lui Io. toate.. Ceea ce rămâne de făcut în astfel de situaţii este să colectăm cât mai multe date şi să tragem concluziile cu maximă obiectivitate ştiinţifică. în următoarea jumătate de miliard de ani. Potrivit acestei teorii. un nor de praf a început să se rotească (. dar Geological Survey din SUA a făcut publică descoperirea că în realitate canionul se formase în doar două zile. cercetătorii au crezut că acest canion a apărut ca rezultat al eroziunii provocate de apă de-a lungul a milioane de ani. pentru că este foarte dificil să aduni toată informaţia necesară. apoi apar altele (. atunci când este vorba de evenimente care s-au întâmplat cu multă vreme în urmă. Materia şi energia sau risipit în toate direcţiile şi au început să se răcească. de miliarde de ani. în interiorul fiecărei galaxii se nasc stele.înălţime de 854 m peste nivelul mării.) iar când vârtejul cuprindea o mare cantitate de materie.. Este puţin probabil ca vârsta Pământului să poată fi determinată cu ajutorul unei singure metode ştiinţifice.135 km pătraţi.49 Studierea acestor aspecte face ca teoria care afirmă că Pământul ar fi foarte vechi să-şi piardă mult din atractivitate. unul din sateliţii lui Jupiter inelele instabile ale lui Saturn descoperirea haloului de praf solar craterele lunare bazaltice misterul lui Sirius B misterul câmp-galaxie radiohalourile halourile de poloniu scurgerile de clor influxul de clor masa galactică spiralele galactice Nu atât de vechi pe cât credeaţi heliumul din cristalele de zirconiu plumbul din cristalele de zirconiu influxul de plumb acumularea sedimentelor pietrificarea sedimentelor scurgerile de sodiu influxul de sodiu lipsa de consolidare a straturilor formarea stronţiului influxul de stronţiu influxul de uraniu.

totuşi este apărată în continuare. Un ceas de pe Pământ. universul este foarte bine organizat. Acest fapt este bine evidenţiat de cea de a doua lege a termodinamicii: Sistemele şi formaţiunile organizate complex tind să devină mai simple şi mai puţin organizate cu trecerea timpului (creşterea entropiei sau a comportamentelor aleatorii). teoria big bang-ului nu poate oferi nici un răspuns acestor întrebări: Mulţi oameni de ştiinţă nu sunt satisfăcuţi de teoria big bang-ului (. afirmă că este vorba de o şansă la io2000000000. sugerând proiectul organizator al cuiva. Care este originea „oului cosmic"? De unde provine această particulă atât de densă? Ce a putut furniza o asemenea energie imensă? După cum arată A. al cărui mecanism de funcţionare se deteriorează progresiv. deşi aceasta nu a fost emisă de stelele respective decât cu câteva mii de ani în urmă. unde gravitaţia este mare.). iar în cele cu gravitaţie care tinde spre zero. unde nu există gravitaţie. într-un anumit sens. Mai întâi pentru că nu poate răspunde întrebării care se ridică ori de câte ori se doreşte stabilirea datei precise a formării universului: De unde provenea acea particulă iniţială de materie? 52 Cum rămâne cu problema luminii stelare? Pentru astrofizicieni. adică 1 la 10 urmat de 2 miliarde de zerouri. lumina stelelor pe care le vedem astăzi a avut nevoie de milioane sau miliarde de ani pentru a ajunge la noi. sunt obligaţi să „sprijine" această teorie pentru a susţine convingerile filozofice ale editorului. Observaţiile şi experimentele demonstrează că exploziile provoacă întotdeauna dezordine şi haos. distruge întotdeauna. putem vedea lumina unor stele aflate la distanţe de miliarde de ani lumină. pentru că în spaţiul cosmic nu există nimic care să împiedice mişcarea unui obiect. O explozie de tipul celei care se crede că a fost big bang-ul. cu alte cuvinte. Această lege este universal valabilă. bate mai încet decât ar bate un ceas în spaţiul cosmic. timpul este influenţat de gravitaţie: în zonele cu gravitaţie mare. timpul încetineşte. Care ar fi şansele ca o astfel de explozie să fi produs formaţiunile hiperorganizate pe care le putem observa în univers? Cari Sagan. Krauskopf şi A. O altă parte.Demisia lui Darwin Unii oameni de ştiinţă afirmă că Universul s-a format în urma unei explozii fantastice a unei particule sub-atomice extrem de densă (1025 g/cm 2). Deşi călătoreşte cu o viteză incredibilă (300. planeta vie Pământ şi formele superioare de viaţă animală şi umană. Conform acestei teorii. timpul accelerează considerabil. Timpul pe care îl resimt particulele de lumină însele tinde spre zero la viteza cu care se deplasează ele.vast. dintre cei care publică în diverse manuale subiective. organizat (cu peste 100 de miliarde de galaxii) sistemul solar. cum este sistemul nostru solar. Deşi teoria big bang-ului contrazice flagrant legile ştiinţifice şi logice. Lumina care călătoreşte în spaţiul cosmic parcurge distanţe mai mari într-un an terestru decât lumina care călătoreşte în sfera de gravitaţie a pământului. legea a doua a termodinamicii ne spune şi că energia utilizabilă în univers devine tot mai mică. Teoria big bangului vrea să ne facă să credem că toate acestea provin din efectele aleatorii ale unei explozii! Această idee este imposibil de acceptat din punct de vedere ştiinţific şi inadmisibilă pentru logica elementară. în realitate însă. imposibil! 51 A Nu atât de vechi pe cât credeaţi 75 Alte întrebări extrem de importante rămân fără răspuns. deşi uneori se află într-un dezacord radical cu ideile respective. Se poate spune că. S-au făcut calcule care arată că. universul se comportă ca un ceas uriaş. Nicăieri în univers nu a fost semnalată o explozie care să fi condus la mai multă ordine. Este. cum ar fi avut timp lumina să parcurgă astfel de distanţe? Răspunsul la această întrebare poate fi dat cu uşurinţă. dar realmente întotdeauna orice complexitate şi produce dezordine. sau la mai multă complexitate. numită uneori „oul cosmic". au nevoie de o mare cantitate de energie pentru a rămâne astfel. dacă ne gândim la teoria generală a relativităţii.. Universul pare foarte bătrân. Formaţiunile organizate. Acea explozie ar fi avut drept rezultat Universul pe care îl cunoaştem . Beiser. Demisia Iul Darwin . Dacă universul ar fi vechi de numai câteva mii de ani. Logica acesteia li se pare absurdă. 53 E CACEALMA! Mulţi oameni de ştiinţă consideră că nu există suficiente dovezi în sprijinul teoriei big bang-ului. iar probabilitatea ei imposibilă. împotriva evidenţelor.000 km/s). el însuşi astronom şi evoluţionist. Consecinţa firească ar fi fost nu formarea planetelor şi a sistemelor stelare. Totuşi.. ci expansiunea continuă şi jn final disiparea completă a materiei. descoperită de Albert Einstein. pe măsură ce formaţiunea este afectată de entropie. datorită acestor efecte.

atunci când face următoarea afirmaţie: Este greu de înţeles cum s-au putut forma galaxiile într-un univers care se destramă cu o asemenea viteză. este de acord că teoria nu are nici o logică. 57 Recunoscutul cosmolog John Gribbin formulează următoarea concluzie în numele mai multor oameni de ştiinţă: Mulţi cosmologi realizează acum că lipsurile teoriei general acceptate (aceea a big bang-ului) cântăresc mai greu decât beneficiile sale. pentru a atribui unor fosile sau obiecte vechi vârste matusalemice. atunci avem o mare problemă şi se impun măsuri disperate. astronom britanic. 58 Orice persoană obiectivă ştie că exploziile produc întotdeauna haos. organizând materia informă în galaxii. nu formaţiuni precis organizate. Singura explicaţie posibilă este aceasta: Universul a fost conceput şi creat aşa cum îl cunoaştem! 1f ERA ŞI TIMPUL! Ce vârstă are planeta Pământ? Este o întrebare esenţială.6 miliarde de ani. Am fost învăţaţi că rocile . găsim ordine. 63 Dr.Lemonick şi Nash citează neîncrederea unor somităţi în teoria big bang-ului: Dacă ar fi să dăm crezare acestor informaţii. descopăr organe de o complexitate care n-ar fi putut fi niciodată rezultatul unui proces evolutiv natural. cum sunt galaxiile şi sistemele solare. dar tot mai mulţi evoluţionişti admit că Pământul este o planetă „tânără": Dr.54 Leslie. astrofizician şi geofizician. structuri complexe impresionante. fost chirurg şef în armata Statelor Unite. 56 Sir Hoyle mai afirmă: Convingerea că galaxiile se formează şi că apoi urmează o întreagă istorie astronomică activă este iluzorie.64 N CONCLUZIE Condiţia esenţială pentru ca evoluţia să fi putut avea loc este ca planeta noastră să fie de vârstă înaintată şi să fi oferit întotdeauna condiţii de mediu favorabile vieţii. şi el evoluţionist. astfel încât viaţa să fi avut timp să apară şi să se dezvolte. scriitor şi om de ştiinţă. deducţii indirecte. evoluţionismul n-ar mai avea nici o bază. 59 într-un articol din „New Scientist". Everett Koop. Harold Slusher. de unde a apărut această ordine.000 de ani. în vreme ce big bang-ul a obţinut în chip misterios tocmai efectul opus.. au propus soluţii absolut incredibile pentru a explica ceea ce se întâmplă.55 Sir Fred Hoyle.. Stephen Moorebath de la Universitatea din Oxford. Dacă vechimea Pământului ar fi mai mică. Acest fapt 1-a determinat pe astronomul Paul Davies să scrie următoarele rânduri: Nu atât de vechi pe cât credeaţi Misterul cel mai greu de dezlegat este. Davies împărtăşeşte aceeaşi opinie: Oriunde am căuta în Univers. scrie: Nu a fost descoperită nici o rocă pe Pământ a cărei vechime să se apropie de 4. această teorie a big bang-ului este un nonsens. Dovezile privind vechimea Demisia lui Darwin Pământului sunt circumstanţiale. atunci când dovezile ştiinţifice demonstrează contrariul.61 Care dintre explicaţiile oferite pentru structura complexă a universului este cea mai credibilă? Teoria big bang-ului nu e decât o mare cacealma. Este un lucru greu de recunoscut. oricât de îndelungat. este şi el de acord: Există mai multe indicii care demonstrează că vârsta Pământului şi a sistemului solar nu depăşesc 10. de la galaxiile îndepărtate până la cele mai adânci ascunzişuri ale atomului.60 Şi Einstein era de acord cu acest lucru. bate ultimul cui la coşciugul teoriei big bang-ului: O explozie nu face altceva decât să spulbere materia. 62 Una din marile tentaţii care îi pândesc pe evoluţionişti este să ducă logica aproape de limita absurdului. spune astrofizicianul Andrei Linde de la Universitatea Stanford. Nimic nu se constituie pur şi simplu. mai multe trilioane de ani). ilustrează în mod inedit această provocare: Ori de câte ori fac o incizie cu bisturiul. indicând că „gradul înalt de ordine" este aproape un „miracol". iar argumentaţia se bazează pe. Dar aceasta nu i-a împiedicat pe teoreticieni să facă oricum lucruri nebuneşti. în primul rând. era necesară existenţa unei planete locuibile cu o vechime de „miliarde de ani" (de fapt. Pentru ca teoria evoluţiei să fie confirmată.

E." Creation. 10(3):335-343 (1986). p. "Excess Argon within Mineral Concentrates from the New Dacite Lava Dome at Mount St. AR: Maşter Books. 1968). Creation. Pentru acurateţe. and the Age of the Earth. Wilson." Science.. The Global Flood of Noah (Montgomery. Stones and Bones (Green Forest. astăzi ştim că rocile sedimentare se pot forma foarte repede. H. Evolution. dovezile aduse în sprijinul teoriei big bang-ului. 18 Jackson.A.21. 53.H. "Radiometric Dating in Conflict. 1985. Helens Volcano. Inc. Pământul nu are vechimea cuprinsă între patru şi cinci miliarde de ani." Nature. Mai mult. R. 1991)." Creation. 279(5348):175 (January 9. p. Stanley. Datarea radiometrică. 10. AL: Apologetics Press. The Deluge Story in Stone. 34-35. Totuşi. "Secular Catastrophism. 44-45. 10. în pofida a ceea ce se predă în şcoli. Creation. Encyclopedia Britannica (1956). PA: Creation Science Fellowship. S. Multe alte metode de estimare a vârstei Pământului. Ltd.A Austin. "The Cause of Anomalous Potassium-Argon 'Ages' for Recent Andesite Flows at Mt. Snelling. 1989). 22 A. 11-12. NY: Simon and Schuster. American Journal of Science. adică mult prea puţin ca să permită apariţia şi încheierea procgsului evolutiv. MO: Concordia.A.R. 10 Byron Nelson.A. editor. 1986). 52. Proceedings of the First International Conference on Creationism. CA: Promise Pub. Makse. "Spontaneous Stratification in Granular Mixtures. sunt şubrede şi contrazic legile fizicii. 1986). 13 Thompson. 24 R. 1997). p. Havlin.E. 15 Los Angeles Herald Examiner. pe care nu se poate conta. 23 S." by Stephen Austin (Pittsburgh. Dovezile ştiinţifice demonstrează că vârsta planetei este de ordinul a şase până la zece mii de ani. and London: William Heinemann. p. William Dawon. 11 Ibid. p. 7 Niles Eldredge (American Museum of Natural History. Cambridge University). The Historical Deluge in Relation to Scientific Discovery. 85. Multe dintre aspectele geologiei ar fi foarte bine lămurite prin producerea unui potop la scară mondială. 1970.E. Kerr. p. Rastall (lecturer in economic geology. Lan. Walsh. este de fapt o tehnică imprecisă. Currie. "Experiments on Stratification of Heterogeneous Sand Mixtures. New York). Nu atât de vechi pe cât credeaţi 79 4 R.. 16 Cari E. 17 Wayne Jackson. 386(6623):379-382 (March 27. Time Frames: The Rethinking of Darwinian Evolution and the Theory of Punctuated Equilibria (New York. January 7. 12 J. p. and G. The Global Flood of Noah. 14 Nelson.." Creation Ex Nihilo Technical Journal. 6 J. quoting Kenneth L. 13. Julien. Creation. "Stumping Old-Age Dogma. 5 R. editor. 66. MN: Augsburg Publishing House. "Pathfinder Tells a Geologic Tale with One Starring Role. un alt element de bază în favoarea ideii unui Pământ străvechi. pe care nu avem de unde să le obţinem.E. 276 (January 1976): p. 13-14. mult timp considerată regula de aur. 20 Jackson. King. Baugh and Clifford A." Creation Ex Nihilo Technical Journal. P. 20( 1 ):24-27 (December 1997February 1998). 8-9. 1986). 1970). 1998). voi. Ngauruhoe. and the Age of the Earth. Walsh. 1994). de la studiul câmpurilor magnetice până la analiza densităţii prafului de pe Lună. Proceedings of the Fourth International Conference on Creationism. demonstrează că acesta este o planetă foarte tânără. este nevoie de informaţii despre lumea veche. p. Ordinea existentă în univers nu poate fi rezultatul unei explozii de proporţii. 8 Bert Thompson. Berthault.. Louis. 4ff. H. Evolution. Jueneman. p. 40. 19 Frederic B. p. Y.sedimentare sunt dovada vechimii planetei noastre. 20(4):48-50 (September/ November 1998). Cari Wieland. edited by Paul Zimmerman (St. p. P. p. and the Age of the Earth (Stockton. Helens and Catastrophism. Rock Strata and the Biblical Record. 9 Ibid.A. The Deluge Story in Stone (Minneapolis. Dinosaur (Orange. Snelling. Voi. p. 21 A. "Mount St. New . p." Industrial Research and Development (June 1982): p. O'Rourke. CA: Courier Publications. 70. Evolution. 8(0:3750 (1994). 168.

2. 1984): p. Radiocarbon Variations and Absolute Chronology. L. 1950). Vardiman. William J. Unlocking the Mysteries of Creation (El Dorado." Creation. Snelling (Pittsburgh. Proceedings of the Second International Conference on Creationism. editor. John Maddox. p. "K-Ar Ages of Biotites from Tuffs in Eocene Rocks of the Green River. Principles of Sedimentation (New York. R." Creation. Voi. CA: Creation Resource Foundation). 26 William J. p. "Mummified Seals of Southern Victoria Land. 19(3):46-49 (June-August 1998)." by S. Demisia lui Darwin William D. 20(3):19-21 (June-August 1998). Alan C. Austin and D. Glashouwer and Paul S. The Age of the Earth's Atmosphere: A Study of the Helium Flux through the Atmosphere (El Cajon. p. vol. p.5 Billion Years" (report on symposium at 48 Nu atât de vechi pe cât credeaţi Louisiana State University). Creation Ex Nihilo. Twenhofel. "The Sea's Missing Salt: A Dilemma for Evolutionists. Save-Soderbergh and I. (1981): p. Riggs. voi. 1994). voi. 9-29.D. Staedter. "Major Carbon-14 Deficiency in Modern Snail Shells from Southern Nevada Springs.U." Anthropological Journal of Canada. Schweitzer and T. M." Antarctic Journal (Washington). Humphreys (Pittsburgh.D.E." Creation. 84. R. Olsson (Stockholm: Almqvist & Wiksell and New York: John Wiley & Sons. 1977). and the Implications for Potassium-Argon 'Dating. by K. 35." Contributions to Geology. 19(4):42-43 (September-November 1997). a Young Planet. . 27 Dr." a film produced by Eden Communications. voi.D. 1990).Zealand. University of Wyoming. 25 Wakefield Dort Jr. 113-126.E. "The Earth. OK: Hearthstone Publishing. 2. "The Earth. PA: The Fellowship 1994). Stansfield. A Young Planet?" quoting Thomas Barnes. CA: Institute for Creation Research. 23 (September 1978): p. R. p. 144. C. "Halley's Cornet îs Quite Young. Proceedings of the Twelfth Nobel Symposium. "Exploding Stars Point to a Young Universe. Sarfati. p. PA: The Fellowship. Voi. "Radiocarbon: Ages in Error. 1989). 18. 37." Nature. 503-525. NY: MacMillan." Science. Proceedings of the Third International Conference on Creationism. 21(0:16-17 (December 1998February 1999).A..R. Wyoming.58. NY: McGraw-Hill. Utah. "Salty Seas: Evidence for a Young Earth.J. 1986)." by T. 224 (April 6. Petersen. Olsson. p. 53. Proceedings of the First International Conference on Creationism. "Distribution of Supernova Remnants in the Galaxy". "Sensational Dinosaur Blood Report!" Creation. 6 (September-October 1971). Sarfati. editor. PA: Creation Sience Fellowship. p. Ingred U. Taylor. In The Beginning (Phoenix.l9(3). p. "Reversals of the Earth's Magnetic Field During the Genesis Flood. Mauger. editor. "It's About Time: 4. Geotimes. 28. PA: Creation Science Fellowship.E.D. Gilbert. p. Lee. 339 (May 11. editor. and Uinta Basins. quoting John Eddy. Walsh.15(1). Brown Jr. Walsh. 43. Robert E.. 1983. "The Real Jurassic Park. AZ. Correlation of the Bible and Science (Oklahoma City. Kazmann. Wieland. "The Earth's Magnetic Field: Evidence That the Earth îs Young. Walsh. J. 43 Dennis R. 17-33. 1989). 82. p. Don DeYoung. Humphreys (Pittsburg." Creation. AZ: Center for Scientific Creation.A." by D. 1998). J. Edward Blick. Davies (Pittsburgh. second edition. Sarfati. voi. 55-57. J. Glashouwer and Taylor.J. 1970). R." Earth (June 1997): p. "Blowing Old-Earth Belief Away: Helium Gives Evidence That the Earth îs Young. (1977): p. WalterT. W. 211. Washakie.H.. Sarfati. Inc.'" by A. J. 1990). 20(2):15-19 (March-May 1998). "C-14 Dating and Egyptian Chronology. 14(4)43 (September-November 1992).G. 175184. Richard L.R. The Science of Evolution (New York. and Colorado. voi.

"It's About Time: 4. 52 Konrad B.DOVEZI TARI „CA PIATRA De-a lungul timpului. Origins Answer Book. Spre exemplu. 30. Teoria evoluţionistă susţine că fiinţele vii s-au transformat treptat. and the Age of the Earth. Cosmic Evolution and the Origin of Life (Montgomery. Madeleine Nash. Taylor. 185. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „verigi lipsă". AR: Maşter Books. p. Ackerman. 1956). 5. ne-am aştepta să găsim fosile care dovedesc această transformare. Scientific American (March 1977): p. scoarţa terestră a înmagazinat numeroase fosile (resturi ale unor organisme vii îngropate şi conservate în straturile pământului). p. 47 Taylor. editors. "Cosmologists Move Beyond the Big Bang. Prin urmare. 49 Taylor. 5. p. 56 Sir Fred Hoyle. 55 N. 64 Glashouwer and Taylor. and the Need to Explain Life. 63 Jackson. a Young Planet?" quoting Harold S. Straturile de fosile acumulate în timp sunt denumite straturi geologice. Origins Answer Book. "Unraveling Universe. MD: University Press of America. 57 Bert Thompson. 61 Albert Einstein.. 470. 46 Glashouwer and Taylor. 110." Time (March 6. 1990). 645. dacă în urmă cu milioane de ani reptilele s-au transformat în păsări. p. Creation. 1979): p. It's A Young World After AU. 1995): p.5 Billion Years. "Chance or Choice: îs the Universe an Accident?" New Scientist. oamenii de ştiinţă se aşteaptă ca fosilele descoperite mai aproape de suprafaţă să fie mai „noi". Kazmann. p. 18. third edition. ne-am aştepta să descoperim milioane . Rinehart & Winston. de-a lungul timpului. 506. quoting John Gribbin. 68-69. 7.afirmă că straturile de pământ şi rocă s-au format în ritm constant de la începutul istoriei. A Young Planet?" quoting Thomas Barnes. cu membrele anterioare transformându-se în aripi şi cu boturile devenind ascuţite şi asemănătoare ciocurilor." p. Origins Answer Book. fosile ale unor specimene aflate în stadii intermediare ale tranziţiei. "Universe in Reverse — Can Time Run Backwards?" Second Look (Sept. 50 Margaret Bishop. Fosilele îngropate la mare adâncime ar trebui logic vorbind să fie cele mai vechi.44 45 Paul S." by Leslie (Lanham. 1983). p. Oamenii de ştiinţă stabilesc succesiunea în care au trăit diverse vieţuitoare în funcţie de adâncimea la care au fost conservate fosilele (comparând fiecare fosilă cu cele descoperite în jurul ei). Probability. quoting Stephen Moorebath. 1973). Scientific Explanation and Understanding. 54 Michael D. Focus on Earth Science. 1981). 92. 1983). p. Krauskopf and Arthur Beiser. AZ: Eden Productions. 1994). 68-69. Letters a Maurice Solovine (Paris: Gauthier-Villars. 54. Communications With Extra-Terrestrial Intelligence (New York. dintr-o specie în alta. 59 P. Starlight and Time (Green Forest. 1973). 1989). The Physical Universe (New York. ar trebui să găsim milioane de fosile ale unor reptile cu solzii pe punctul de a se transforma în pene. Lemonick and J. NY: Hoit. teacher's edition (Columbia. "Cosmology. quoting John Eddy. "The Earth. 1963). 18-20. Inc. 51 John Billingham and Rudolph Pe. Concepţia generală este că acumularea de dovezi paleontologice s-a făcut prin sedimentarea treptată a fosilelor aparţinând unei generaţii peste fosilele din generaţiile anterioare. Miezul problemei FOSILELE . voi.. Davies. Un alt concept de bază uniformitarismul . NY: Pergamon Press. p. Evolution. p. Prin urmare. Origins Answer Book (Mesa. p. voi. p. "The Earth." New Scientist. 78. 58 Ibid. OH: Merrill. p. 69. Science (August 16. 53 D. 115. p. The Intelligent Universe (New York. dacă primatele au evoluat treptat în oameni. Rescher. 60 Davies. în mod asemănător. 62 Taylor. NY: McGraw-Hill. Russell Humphreys. Slusher. 27. editor.80 (1978): p. AL: Apologetics Press.

o necesitate. angiospermele.2 Teoreticienii evoluţionişti Glenister şi Witzke sunt de acord cu faptul că importanţa fosilelor este uriaşă: Dovezile paleontologice ne oferă şansa de a alege între teoria evoluţionistă şi cea creaţionistă în ceea ce priveşte originea Pământului şi a formelor de viaţă. prin urmare. cu mandibula din ce în ce mai mică şi cu capetele din ce în ce mai mari. Hughes prezintă câteva încercări de explicare a faptului că nu s-au găsit dovezi cu privire la evoluţia acestor plante: Originea grupului de plante terestre dominante în prezent. biologie moleculară şi de genetică. susţine. misterul originii şi al primelor etape de evoluţie ale angiospermelor este la fel de fascinant cum era şi la momentul în care Darwin scotea în evidenţă această problemă. am putea doar să speculăm asupra felului în care arăta viaţa în trecutul îndepărtat. ceea ce s-a întâmplat în trecut poate fi cercetat doar prin analizarea fosilelor. această enigmă nu a fost dezlegată până în zilele noastre. Asupra acestui fapt au căzut de acord numeroşi oameni de ştiinţă de maximă importanţă. Analizând mai amănunţit dovezile oferite de fosile. fizică. Să trecem în revistă ceea ce a scos la iveală studiul fosilelor în câteva dintre cazurile reprezentative. Dacă aleg să le ignore. în situaţia în care erau complet evoluate încă de la apariţie. ţf DIN MOCIRLĂ NU CRESC PLANTE Care sunt dovezile cu privire la originea plantelor cu flori. se pronunţă împotriva opiniei că fosilele nu sunt esenţiale în argumentarea evoluţionismului: Naturaliştii nu trebuie să uite că procesul de evoluţie este pus în evidenţă doar de fosile. extrem de speculative şi interpretative. Cunoaşterea paleontologiei este. filozofi ai naturii.. nimeni nu a reuşit să găsească o explicaţie convingătoare şi numeroşi biologi au ajuns la concluzia că nu se poate găsi rezolvarea acestei probleme prin studierea fosilelor. 4 După fosilele de plante cu flori descoperite pare că acestea au apărut direct în stadiul actul de evoluţie şi de diversificare. creaţionismul şi evoluţionismul epuizează toate explicaţiile posibile asupra originii fiinţelor vii. f SAVANŢII AU STABILIT-PIETRELE AU UN CUVÂNT GREU DE SPUS Dovezile care susţin teoria evoluţionistă sau creaţionismul pot fi studiate cu ajutorul metodelor puse la dispoziţie de cosmologie. se pierd în comentarii şi pot oferi doar ipoteze. cu siguranţă ele au fost create de o inteligenţă atotputernică. Organismele fie au apărut pe Pământ complet evoluate. în cartea sa care combate teoria evoluţionistă. dar nu există dovezi care să le . de nevoie. Nu există răspunsuri concludente deoarece suntem. statistică. Cu câteva mici excepţii însă. 1 Douglas Futuyma. iar concluziile sunt. fie dimpotrivă. în situaţia în care viaţa a fost creată intenţionat. Pierre Grasse. descoperirile noastre ar trebui să fie diametral opuse. în general. Dacă nu. Dacă presupunem că viaţa a luat naştere dintr-o lume inertă printr-un proces evolutiv. Beck concluzionează: într-adevăr. cunoscute sub numele de angiosperme? Darwin se referea la apariţia acestora ca la „un mister colosal".. de asemenea. aflate în transformare spre exemplare mai complexe. în ultimă instanţă.de fosile ale unor primate cu Miezul problemei braţele din ce în ce mai scurte.. biologii. doar paleontologia le poate oferi dovezi ale evoluţiei şi poate dezvălui etapele şi mecanismele acesteia. Nu s-au găsit urme de plante primitive. nici imaginaţia şi nici teoretizările nu pot înlocui dovezile oferite de paleontologie.. Nici examinarea vietăţilor actuale. în mod obligatoriu ele s-au dezvoltat din specii pre-existente printr-un proces de transformare. în 1879. obligaţi să ne bazăm observaţiile pe dovezi indirecte. i-a preocupat pe savanţi începând încă de la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. importanţa capitală a studierii fosilelor: împreună. 3 Demisia lui Darwin Fără posibilitatea de a studia fosilele. fosilele descoperite ar trebui să ilustreze etapele acestui proces. Din punct de vedere al teoriei evoluţioniste. 5 Folosind termenul „speculativ" Beck se referă la faptul că botaniştii afirmă că o plantă s-a dezvoltat din alta. iar apoi a devenit din ce în ce mai complexă şi s-a diversificat într-o multitudine de specii. Unul dintre cei mai renumiţi zoologi francezi. cu pilozitate tot mai redusă.

Afirmaţiile lor au fost contrazise după numai un an de câţiva paleontologi de seamă. Corner de la Facultatea de Botanică a Universităţii Cambridge demonstrează că studiul fosilelor vine în sprijinul creaţionismului şi nu în al evoluţionismului: Biologia. 14 Continuarea cercetărilor a demonstrat că: în mod evident Mononykus nu era o pasăre.. Cartea Teaching About Evolution and the Nature of Science prezintă această presupusă formă intermediară între dinozaur şi pasăre ca pe o dovadă în favoarea teoriei evoluţioniste. atât maxilarul superior cât şi mandibula sa erau mobile. Până în prezent. afirmând: O pasăre care trăise cu 150 de milioane de ani în urmă şi care avea numeroase caracteristici reptiliene a fost descoperită în 1861.7 De maximă importanţă în ceea ce priveşte plantele cu flori este faptul că acestea par să fi apărut dintro dată şi într-o gamă foarte variată." Morell explică astfel lucrurile.. 15 Miezul problemei Archaeopteryx este de fapt o pasăre pe cale de dispariţie. asemenea celor ale păsărilor din zilele noastre. Pus şi el în încurcătură de rezultatul cercetărilor. explicarea dezvoltării lor din perspectivă evoluţionistă rămâne doar o ipoteză.12 Altă presupusă „verigă lipsă" între păsări şi reptile se bazează pe descoperirea fosilei unei vietăţi denumite Sinosauropteryx prima. ci un dinozaur terestru scurmător (un soi de dinozaur carnivor. Iniţial acesta a fost descris ca o pasăre „nezburătoare". Creierul său prezenta un cerebel de dimensiuni mari şi un cortex vizual . o pasăre arboricală. oasele goale în interior şi nişte plămâni deosebiţi. în timp ce la majoritatea reptilelor doar aceasta din urmă este mobilă. Aripile sale aveau o formă eliptică. poate chiar dintr-o specie de dinozaur. Arnold prezintă dovada pe care credea că i-o vor oferi fosilele de plante: De mult timp se speră că speciile de plante dispărute vor dezvălui în cele din urmă unele dintre stadiile de evoluţie prin care au trecut speciile actuale. a unor forme intermediare sau a verigilor lipsă. însă eu consider că pentru cei fără prejudecăţi fosilele de plante descoperite constituie un argument în favoarea creaţionismului. care au descoperit că aşa-numitele „pene" erau pur şi simplu fibre de colagen. Dar nici vorbă de aşa ceva. 10 Descoperiri ştiinţifice de acest tip l-au determinat pe Alan Feduccia de la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill (teoretician evoluţionist şi o autoritate mondială în domeniul păsărilor) să conchidă că Archaeopteryx nu este câtuşi de puţin reptilă. Fosilele găsite nu indică existenţa unor forme primare. care săpa pământul cu labele).Miezul problemei susţină ideile. asemenea păsărilor. Archaeopteryx este considerat de unii savanţi ca fiind o formă intermediară: jumătate-pasăre. exact ca cele ale păsărilor cântătoare de astăzi.J. Dovezile nu au fost încă descoperite. jumătate-reptilă. . Primii cercetători au considerat că acest animal prezenta în acelaşi timp pene şi caracteristici reptiliene. cu toate că cercetări paleobotanice se desfăşoară de mai bine de o sută de ani. substanţa din care sunt alcătuite tendoanele. în periodicul Science: Paleontologii au încercat să prezinte Archaeopteryx ca pe un dinozaur terestru cu pene. ca de exemplu penele. 13 O a treia formă intermediară între dinozauri şi păsări a fost reprezentată de Mononykus. necesare zborului. dar trebuie să acceptăm fără împotrivire că această aşteptare a fost împlinită într-o foarte mică măsură.6 Afirmaţiile lui E. Este o pasăre. biogeografia şi paleontologia aduc numeroase dovezi în sprijinul teoriei evoluţioniste. Nici un fel de „paleovrăjeală" nu va schimba acest fapt.H.la fel cum au şi păsările zburătoare care trăiesc în prezent. 85 fw Demisia lui Darwin contribuind la susţinerea teoriei cu privire la evoluţie prezentată cu doi ani mai devreme de Charles Darwin în lucrarea Originea speciilor} O analiză mai atentă a acestui Archaeopteryx arată că penele sale erau deja apte pentru zbor. Marea majoritate a evoluţioniştilor consideră că păsările s-au dezvoltat din reptile.9 Totodată. deşi fosila descoperită nu prezintă nici urmă de pene. ţf DIN ŞOPÂRLE NU IES PĂSĂRI Păsările sunt animale înzestrate cu anumite trăsături caracteristice.

a ajuns la aceeaşi concluzie: Nu există fosile care să ilustreze etapele intermediare prin care s-a produs spectaculoasa transformare a reptilelor în păsări. foarte eficient. astfel încât în straturile fosilifere nu există nici o urmă a transformării. reptilele sau dinozaurii. trei. cu două degete. calul cu copita nedespicată din zilele noastre. Unii dintre oamenii de ştiinţă consideră că acesta era de fapt o specie de rinocer primitiv. Aşa să fie oare? în primul rând. iar diferenţa structurală dintre solzi şi pene este uriaşă. în cele din urmă. Se presupune că acesta a evoluat în Miohippus. Corpul unei reptile. pene. Structura piciorului s-a modificat rapid într-un picior cu trei degete adaptat pentru salturi. Swinton. prin evoluţie. pe de altă parte. „bruşte" pentru a sugera că nu s-au descoperit specimene aflate în etape intermediare de evoluţie. specializate pentru zbor. la ramura din care au evoluat ierbivorele cu copita nedespicată cunoscute în zilele noastre. caracterizează cunoscuta teorie cu privire la evoluţia cailor cu următoarea afirmaţie: Această poveste este în mare măsură eronată. Acest scenariu pare să corespundă principiului evoluţionist care susţine transformarea treptată a unei specii într-o cu totul altă specie.E. 21 Miezul problemei El întocmeşte o prezentare clară a fosilelor. . fapt care 1-a determinat pe Feduccia să afirme: Este imposibil din punct de vedere al biofizicii ca nişte animale bipede (sprijinite pe membrele posterioare) masive. s-a produs curând. Trupul unei păsări zburătoare este modelat într-o formă aerodinamică pentru a întâmpina o rezistenţă cât mai scăzută din partea aerului. nu dispune de forma necesară pentru a se putea deplasa cu uşurinţă în aer.22 în fond.17 Dovezile ştiinţifice nu au demonstrat încă existenţa unei legături între păsări şi aşa-numiţii lor strămoşi. Reptilele şi păsările sunt vietăţi complet diferite. Fiecare dintre acestea au fost contestate ulterior. Plămânii reptilelor sunt asemenea unor foaie. să ajungă. decât prin transformare treptată. Trebuie să amintim că nu a fost găsit nici un specimen intermediar.16 Această structură anatomică este complet nepotrivită pentru zbor. a trupului şi al cozii. cu patru degete la labele membrelor anterioare.. el însuşi evoluţionist. W. 19 Caracteristicile fizice care diferenţiază păsările de reptile sunt foarte evidente. cu membrele posterioare micşorate şi cu cozi greoaie. la care perniţa a dispărut iar cele două degete laterale s-au atrofiat. s-a produs atrofierea rapidă a celor două degete laterale la toate membrele. Păsările au un sistem respirator unic. să zboare.18 Au muşchi puternici şi tendoane lungi. prin care aerul intră şi iese pe acelaşi canal. un văz bine dezvoltat. aerul circulând prin plămâni într-un singur sens. Greutatea corporală este distribuită uniform de-a lungul capului. fără a fi deloc înrudit cu caii. Pentru deplasarea prin târâre. de la Muzeul Britanic de Istorie Naturală.Au fost propuse numeroase alte forme intermediare între reptile şi păsări sau între dinozauri şi păsări. NORMAL! Cabalinele constituie adesea un exemplu de proces evolutiv. la laba cu trei degete obişnuită la Miohippus. iar în cele din urmă a devenit Equus. Birdsell afirmă că speciile cu patru. care avea membre cu trei degete. „rapide". Vederea reptilelor este slabă în orice condiţii. Studiul fosilelor nu a demonstrat încă existenţa vreunei legături sau a unor etape intermediare de evoluţie între aceste specii. Evoluţia mecanismului de funcţionare a membrelor s-a realizat mai degrabă prin modificări rapide şi bruşte. şi. Acest Demisia lui Darwin fapt nu constituie însă o surpriză.. 20 Birdsell. Centrul de greutate este amplasat la mijlocul lungimii aripilor pentru a păstra echilibrul în zbor. Observaţi că foloseşte termenii de modificări „accidentale". cunoscut sub numele de Hyracotherium (Eohippus). TOT CAL. muşchii cei mai puternici sunt amplasaţi la membrele posterioare şi la pelvis. în mod cu totul distinctiv. ţf CALUL. în Pliocen. există numeroase controverse legate de Hyracotherium şi de apartenenţa sa la specia cabalină. fără ca vreuna din fosilele descoperite să prezinte caracteristici de tranziţie de la o specie la alta. iar în cele din urmă cu un singur deget la laba piciorului au apărut spontan. specie de dimensiuni mai mari. Mulţi dintre savanţii evoluţionişti consideră că primul tip de cal era un animal de mărimea unui câine. Trecerea de la forma piciorului prezentă la Eohippus pitic. care ar fi constituit dovada evoluţiei treptate a acestor specii.

Existenţa simultană a acestor două varietăţi de cai este în totală neconcordanţă cu dogma evoluţionistă. există dovezi că cele două specii au trăit în acelaşi timp în America de Nord. 25 Miezul problemei Profesorul universitar N.. cu copita nedespicată. Cu toate acestea. toate speciile fiind create în acelaşi timp. Boyce Rensberger. chiar dacă nu există dovezi concludente. iar apoi dispar. după cum arată Rensberger în textul citat mai sus. Neribert Nilsson.Nu mai puţin de 150 de teoreticieni ai evoluţionismului s-au întrunit în anul 1980 la Muzeul de Istorie Naturală din Chicago. specimenele cu trei degete trebuie să fi fost mai puţin viguroase decât cele cu copita nedespicată. astfel încât specia respectivă a dispărut. de exemplu. ce nu ne poate lămuri cu nici un chip asupra originii paleontologice a cailor. aceştia sunt în realitate mamifere. teoretician evoluţionist. Mai adăugaţi la aceasta faptul că nu au fost găsite încă „verigile lipsă" între diversele tipuri de cabaline. Altă problemă cu care se confruntă cunoscutul scenariu asupra evoluţiei cailor se referă la perioada de timp. Tentativa de reconstituire a evoluţiei cabalinelor constituie. în Nebraska.23 Pentru a susţine cu dovezi paleontologice teoria evoluţionistă este necesar să descoperim fosile care să ilustreze transformarea treptată de la o specie la alta. astfel încât nu poate reprezenta o transformare neîntreruptă. Deşi a fost abandonată de mai mult timp. reiese că unele dintre specimene erau de tridactili (prezentau trei degete). afirma: Este îndeobşte recunoscută netemeinicia scenariului potrivit căruia evoluţia cabalinelor s-a realizat prin transformarea treptată a vietăţilor de mărimea unei vulpi.. care trăiau în urmă cu aproape 50 de milioane de ani. evoluţionist suedez. 27 ţf BALENE ŞI POVEŞTI PESCĂREŞTI Balenele şi delfinii poartă denumirea ştiinţifică de cetacee. fiind mai bine adaptată ca rezultat al luptei pentru supravieţuire. în prezentarea acestei întâlniri. această istorie a cabalinelor este mai degrabă un argument în favoarea teoriei creaţiei deliberate. calul cunoscut în prezent. cu membrele terminate cu patru degete. fiind compus din elemente incompatibile. Nu se cunosc forme de tranziţie. în loc să ofere dovezi în sprijinul evoluţionismului. se păstrează neschimbate. 26 Dr. există un depozit de fosile care conţine cinci specii diferite de cabaline. demască şi el înşelătoria: Transformarea neîntreruptă şi constantă a lui Hyracotherium în Equus. aceste specii dispar şi nu mai sunt înregistrate în straturile fosilifere.28 Este foarte important ca atunci când studiem doctrina evoluţionistă să avem în vedere tot timpul . Teoria evoluţionistă susţine că o specie tinde să evolueze într-o specie nouă. Pe de altă parte. potrivit căreia fiecare dintre aceste specii a fost concepută de la bun început complet diferită de celelalte. nu a avut loc niciodată în lumea naturală. în cazul cailor. Să ţinem cont de concluziile la care au ajuns unii dintre experţi. în structura lor nu se observă nici o caracteristică Demisia lui Darwin aflată în schimbare. asinii. fosilele fiecărei specii intermediare sunt complet diferite.24 Evoluţionismul susţine că pentru a se face trecerea de la o specie la alta trebuie să treacă milioane de ani. C. Un documentar publicat în ziarul Science prezintă lucrurile astfel: Din recenta descoperire a unei populaţii foarte bine conservate de Dinohippus primitiv în straturi de cenuşă vulcanică fosilizată de la Ashfall Fossil Beds din nord-estul statului Nebraska. Apoi. Paleontologul şi evoluţionistul francez. Deperet: Presupusul pedigree al speciei cabaline (caii. un foarte bun exemplu al zelului exagerat al savanţilor evoluţionişti de a „ajusta" fosilele. este de aceeaşi părere: Arborele genealogic al cailor din Cenozoic este complet artificial. fiind considerată o farsă. George Gaylor Simpson. de fapt. zebrele) este o minciună înşelătoare. Acest fapt i-a determinat pe evoluţionişti să susţină că cetaceele au evoluat din mamifere terestre. teoria cu privire la evoluţia cailor este încă prezentată în manualele de liceu. în timp ce altele erau de monodactili (aveau un singur deget). probabil din „ramura primitivă de copitate numită Mesonychids". care este atât de valoroasă în ochii unor generaţii întregi de autori de manuale. Cu toate că trăiesc sub apă. din fiecare specie asemănătoare cabalinelor s-au găsit fosile complet dezvoltate. în loc să ilustreze etapele unei transformări treptate. astfel încât acestea să se potrivească teoriei lui Darwin. dr. în animalul masiv.

nefiind folositoare speciei. a concluzionat astfel: Miezul problemei (A) Reconstituirea speciei Ambulocetus. cantitatea de informaţie genetică nouă astfel obţinută nu ar fi nici pe departe suficientă pentru ca un animal de uscat „să devină" balenă. „Concluziile" autorilor se bazează adesea pe doar câteva fapte şi pe multă imaginaţie. Ambulocetus natans . reprezentând o fracţiune infimă din scheletul complet. Pentru ce-a de-a doua etapă intermediară. 29 Demisia lui Darwin 92 Prima greşeală a acestei ipoteze o constituie perioada de timp mult prea mică alocată procesului. Acest fapt ne împiedică să stabilim modul în care se deplasa acest animal. de fapt. trebuie să evităm prejudecăţile şi să analizăm dovezile concrete. Oasele marcate punctiform sunt cele care au fost descoperite.700 de mutaţii produse ar fi favorabile. Barbara Stahl.care se presupune că avea o lungime de 2.discrepanţa dintre descoperirile efective şi argumentele prezentate doar de dragul obţinerii unei demonstraţii „curate". Noi.700 de mutaţii. nu există suficiente dovezi pentru a reface legătura între membrele inferioare şi scheletul axial la Ambulocetus. Prin urmare. având o lungime medie de 21 m. După cum am văzut în capitolul al doilea. întrucât marea majoritate a muşchilor care susţin şi asigură mişcarea membrelor inferioare sunt fixate de pelvis. Chiar dacă toate cele 1. un mamifer marin asemănător şarpelui. A doua problemă a scenariului propus pentru evoluţia balenelor este faptul că nu s-au descoperit fosile care să ilustreze transformarea. Acest animal a trăit doar în apă şi nu prezenta nici o trăsătură intermediară între mamiferele de uscat şi cele marine. Există dovezi care să susţină ipoteza că mamiferele copitate s-au transformat în balene? Publicaţiile Teaching About Evolution şi Discover consideră că balenele actuale sunt rezultatul evoluţiei următoarelor patru specii: • Mesonychid (care a trăit acum 55 de milioane de ani) 9 Ambulocetus (care a trăit în urmă cu 50 de milioane de ani) • Rodhocetus (care a existat acum 46 de milioane de ani) • Basilosaurus (care a trăit în urmă cu 40 de milioane de ani). Testele de datare au stabilit că această specie este mai recentă decât unele specimene de balene care au putut fi identificate cu precizie. ea însăşi paleontolog şi teoretician evoluţionist.1 m . însă. este cu atât mai puţin probabil ca Ambulocetus să fi fost un strămoş terestru al balenelor. subliniază că fragmentele de schelet descoperite nu sunt suficiente pentru a stabili existenţa unei legături: Deoarece nu s-a păstrat centura pelviană. La fel stau lucrurile şi în cazul teoriei cu privire la evoluţia balenelor. Annalisa Berta. de zece ori mai mult decât Ambulocetus.s-au descoperit doar câteva oase. Această vietate uimitoare era. Ce-a de-a treia neconcordanţă a ipotezei privind apariţia balenelor se referă la vechimea speciei Ambulocetus. de asemenea.32 . biolog evoluţionist. deplasându-se prin apă33. 30 Majoritatea mutaţiilor au efecte dăunătoare. estimările genetice arată că la speciile care au nevoie de 20 de ani pentru apariţia unei noi generaţii (în cazul balenelor fiind nevoie de 10 ani pentru aceasta) s-ar putea produce un număr de aproximativ 1. (B) Dacă îndepărtăm „completările". în timp ce oasele închise la culoare au fost găsite la cinci metri deasupra celorlalte. Examinarea pelvisului este extrem de importantă. într-o perioadă de 10 milioane de ani. Acesta ar trebui să dispară complet pentru ca animalele de uscat să devină balene. Analizaţi. 31 S-a păstrat atât de puţin din scheletul de Ambulocetus încât este practic imposibil să stabilim cu exactitate de fel de animal era acesta. Mai ţineţi minte ce am discutat mai înainte despre prejudecată? Schiţele specialiştilor care prezintă animale din preistorie sunt adesea realizate doar pe baza câtorva oase. Corpul serpentiform şi poziţia neobişnuită a molarilor arată în mod clar că aceste familii vechi de crustacee (din care face parte şi Basilosaurus) nu puteau fi în nici un caz strămoşi ai balenelor moderne.cea de-a patra şi ultima formă intermediară din evoluţia balenei. nu rămâne mare lucru din Ambulocetus. cazul speciei Basilosaurus .

• Ochii şi urechile perfect adaptate să funcţioneze sub apă.A. Ochii adaptaţi să suporte presiunea apei la o adâncime de 9 m nu oferă avantaje semnificative faţă de cei adaptaţi la adâncimi de 6 m. o pernă de grăsime utilizată se pare în ecolocaţie. fiind apoi transmis ca undă de mare precizie. realizarea evoluţiei prin mutaţii accidentale . acesta traversează melonul. O trăsătură caracteristică balenelor şi delfinilor este sonarul. uşurând deplasarea prin apă. Cele mai bine adaptate au supravieţuit mai mult timp şi s-au reprodus. capabile să suporte presiunea ridicată de la mari adâncimi.J.e.Expertul în balene. Mchedlidze. Iată câteva dintre caracteristicile deosebite. expert în balene şi savant evoluţionist: Nu dispunem de nici o fosilă a vreunei specii de tranziţie între animalele de uscat menţionate mai înainte [i. până la punctul de a deveni absurdă. Coelacanth-ul a dispărut acum şaptezeci de milioane de ani.fixarea lipidelor potrivite.cum ar fi apariţia unui ciot de aripă. carnivore şi copitate] şi cetacee. de asemenea. este necesar ca cetaceele să poată controla cu maximă precizie direcţia de emitere a sunetelor. nu are nici un avantaj în faţa unui delfin care nu a dezvoltat încă un melon. fiind înlocuit de specii mai evoluate. Slijper. poziţionarea nărilor. sau a unei mici depuneri de grăsime în creştetul capului . Acesta este rolul micii umflături. transformările incomplete .34 Imposibilitatea de a dovedi existenţa formelor de tranziţie cu ajutorul fosilelor a fost confirmată şi de E.38 Teoria evoluţionistă susţine că în urma mutaţiilor accidentale au fost create specimene de animale şi plante mai mult sau mai puţin adaptate la mediu. a ajuns şi el la concluzia că nu există dovezi concludente în privinţa existenţei celor patru specii intermediare în evoluţia cetaceelor. Unei balene cu pielea doar puţin îngroşată îi va fi la fel de frig ca uneia cu pielea de grosime normală. • Pielea alcătuită dintr-un strat protector de grăsime. sistemul lor de orientare înnăscut. Urmaşii lor au suferit. dezvoltarea treptată a acestor organe trebuie să depăşească un obstacol major: fiecare dintre ele este inutil înainte de a fi complet format. Pentru ca selecţia naturală să fi dat rezultate. mutaţii iar procesul a continuat până la apariţia unor specii distincte. Cetaceele prezintă trăsături distinctive care le diferenţiază în comparaţie cu orice altă specie de animale. a filtrului. de pe capul balenelor şi delfinilor. în plus. Aceste animale pot localiza obiecte minuscule aflate la mare distanţă în apă. noua creatură nu ar avea nici un atuu pentru supravieţuire în faţa celorlalte din aceeaşi specie. Coelacanth . • Nările aşezate în creştetul capului. aranjate după mărime. Pentru această specie. Acest melon este construit dintr-un tip special de grăsimi. Prin urmare.în largul coastei Madagascarului. Un delfin al cărui melon este mic. a „melonului". emiţând un sunet plescăit şi stabilind distanţa şi direcţia din care vine apoi ecoul. a muşchilor cozii exact la locul potrivit . în anul 1938! Potrivit teoriei evoluţioniste. 35 Un moment extrem de jenant pentru evoluţionişti a fost descoperirea unui peşte considerat fosil. chiar şi cele mai mici şi mai neînsemnate mutaţii trebuie să ducă la formarea unui specimen „superior". balenele şi delfinii sunt complet diferiţi de orice alte fiinţe vii. G. a sonarului. de o grosime neobişnuită. Miezul problemei Cu toate acestea. dezvoltate de anumite specii (balenele).36 Există vreo legătură între cetacee şi mamiferele terestre? Gândiţi-vă la următoarele lucruri. în caz contrar. care le permit să nu iasă la suprafaţă chiar şi 30 de minute. Animalul emite un sunet. prost alcătuit şi greşit amplasat.o „verigă 94 ^v Demisia lui Darwin lipsă" în evoluţia balenei . care păstrează temperatura corpului. 37 Pentru ca acest sistem de orientare să fie funcţional. ® Filtrele speciale din cavitatea bucală. Ele pot fi mai degrabă considerate animale distincte. într-o anumită ordine. care filtrează planctonul.este matematic imposibilă.nu oferă nici . • Coada uriaşă şi foarte puternică care le permite să se deplaseze prin apă. prin care acestea sunt perfect adaptate vieţii subacvatice: • Plămânii mari.

de fapt. spune următoarele cu privire la dovezile paleontologice ale evoluţiei: Nu există nici măcar o singură formă de tranziţie între fosilele descoperite pentru care să avem o completă justificare. care se consideră că s-au format cu milioane de ani în urmă. în dosarele mele deţin o listă cuprinzând peste 500 de cazuri care dovedesc exact contrariul. Este logic! Dar ce scot la iveală. Deşi manualele de geologie şi biologie actuale. o descoperire neobişnuită a scos la iveală un ciocan modern din oţel îngropat în piatră în apropiere de localitatea London. de nenumărate ori formaţiunile cuprinzând forme de viaţă din cele mai complexe se găsesc direct pe straturile de granit de la bază.un avantaj specimenului respectiv. în data de 1 iunie 1968. vom descoperi obiecte din ce în ce mai vechi. cunoscută şi sub numele de ceasul geologic. dacă aceasta era chiar atât de veche? Dr. Clifford Burdick.42 Miezul problemei Dr. un lanţ de aur. prezintă această teorie ca fapt dovedit. consideră dovezile oferite de fosile complet neconcludente: în totală contradicţie cu ceea ce scriu majoritatea biologilor. monede şi o păpuşă.susţine că pe măsură ce săpăm la adâncimi mai mari. Ce arată acestea. cele mai primitive organisme pe care le cunoaştem. Uniformitarismul . Geologii au calculat vechimea stratului respectiv ca fiind de patru milioane de ani! Cum poate fi explicată apariţia acestor obiecte îngropate în rocă. 41 Straturile geologice nu conţin nici o dovadă privind existenţa unor forme de tranziţie sau a unor forme primitive ale speciilor evoluate. Fosilele dovedesc că toate formele de viaţă au apărut deodată! Nu sunt aşezate cronologic pe straturi. Straturile geologice reprezintă o fotografie trucată care ilustrează teoria evoluţionistă. Dacă teoria evoluţionistă nu se înşală. Teoreticianul evoluţionist. William Meister a descoperit fosile ale unor HHHF JHHHHHHHi Demisia lui Darwin vietăţi trilobate în Utah. încălţat cu sandală! 39 Un alt geolog. depozitele fosilifere demonstrează cu totul şi cu totul altceva. dovezile găsite sunt de cele mai multe ori aceleaşi. Colin Patterson. au fost descoperite diverse obiecte făcute de mâna omului: un clopot. indiferent de locul în care caută.conceptul potrivit căruia transformarea lucrurilor se petrece la intervale constante . şi anume. în straturile de rocă solidă. Walter Lammerts prezintă problema astfel: Procentul efectiv de zone în care să fie evidentă această organizare evolutivă de la simplu la complex este surprinzător de redus.cunoscut sub numele de Cambrian . straturile geologice? De cele mai multe ori. deţinătorul celei mai complete colecţii de fosile din lume. în ceea ce părea a fi urma unui picior uman. cuie. West. de fapt? Pe măsură ce savanţii continuă cercetările. într-adevăr. Nelămuririle privind straturile geologice nu se opresc aici. depozitele fosilifere nu susţin teoria evoluţionistă a lui Darwin. în realitate. o şurubelniţă. Destul cu previziunile evoluţioniştilor cu privire la ceea ce vor dezvălui straturile geologice. „pasul evolutiv" poate foarte bine să nu fie folositor pentru supravieţuire! * CRONOLOGIA A LUAT-O RAZNA! Majoritatea oamenilor de ştiinţă au acceptat faptul că fosilele descoperite nu constituie dovezi concludente pentru transformarea unor specii de animale sau plante în specii distincte. fosilele aşezate în straturile geologice nu respectă nici un fel de ordine. Cu toate acestea. vietăţile trilobate sunt considerate de evoluţionişti ca fiind cele mai vechi forme de viaţă. existenţa unor forme de viaţă mai simple aşezate deasupra altora mai avansate. Altă provocare căreia trebuie să-i facă faţă teoria evoluţionistă se referă la coloana geologică. stratul cu cele mai vechi fosile . dr. Mai mult. dr. manualele şcolare cuprind în mod frecvent ilustraţii ale acestora. într-una dintre urme fiind o vietate trilobată strivită.ar trebui să fie la cea mai mare adâncime. Cu toate acestea.43 97 PECTACOLUL CONTINUĂ Destul cu speculaţiile. Ronald R. din Texas. a găsit noi dovezi ale faptului că vietăţile trilobate sunt contemporane cu oamenii. o lingură. şi anume: amprentele picioarelor desculţe ale unui copil. lector de paleobiologie la Kansas State University.40 Nu vă grăbiţi. De pildă. cu cele mai primitive la . vase metalice.

în ultimii 150 de ani au fost cercetate o mare parte dintre fosilele existente. brusc. George a rezumat situaţia astfel: Nu trebuie să ne mai cerem scuze pentru sărăcia dovezilor oferite de straturile fosilifere.adâncimi mai mari. care au apărut simultan. iar mai recent în Namibia. natura pare să fi schiţat tiparele pentru întreg regnul animal. consideră că sau studiat suficient de multe fosile pentru a putea face previziuni asupra celor care urmează să fie descoperite. . Oamenii de ştiinţă. Se consideră că evoluţia nevertebratelor în vertebrate (ca de exemplu. Gould. Mai mult. Din moment ce evoluţia peştilor în amfibii a durat multe milioane de ani (timp în care trebuie să fi existat milioane.. ca un argument împotriva credinţei în transformarea speciilor. s-au găsit fosile de peşti crosopterigieni despre care evoluţioniştii susţin că s-au transformat în amfibii. complet dezvoltate! în straturile cambriene se găsesc meduze. acest fapt ar însemna sfârşitul teoriei evoluţiei prin selecţie naturală. viaţa apare de nicăieri! Ca şi cum toate formele de viaţă ar fi fost create în acelaşi timp.. Se estimează că muzeele conţin circa 250. peste tot. are o părere similară în ceea ce priveşte straturile de fosile: Demisia lui Darwin Speciile noi apar aproape întotdeauna brusc în straturile fosilifere. a demonstrat că perioada de inovaţie biologică s-a petrecut peste tot în lume în aceeaşi epocă geologică. descoperirea unor depozite fosilifere majore în Groenlanda. adevărat că încă nu s-au examinat toate fosilele de pe suprafaţa Pământului. -AŢI SĂTURAT DE DOVEZI TARI CA PIATRA? Cercetătorii au studiat miliarde de fosile de nevertebrate şi nenumărate fosile de peşti. El scria în Originea speciilor.. Nu s-au găsit dovezi ale evoluţiei treptate spre vietăţi din ce în ce mai complexe. vietăţi trilobate (ai căror ochi sunt la fel de complecşi ca ai vertebratelor). Reportajul din revista Times continuă: începând cu 1987. reprezentând în total miliarde de fosile cercetate.48 Cercetarea fosilelor s-a făcut atât de amănunţit încât nu se poate acuza studiul insuficient pentru lipsa formelor de tranziţie. după cum ştie orice paleontolog. poate chiar miliarde.46 Această problemă era frustrantă chiar şi pentru Darwin. fără vreo dovadă a existenţei formelor de tranziţie sau a evoluţiei.. Miezul problemei Nu a fost identificată cu certitudine nici o formă de tranziţie.000 de specii. Dacă într-adevăr numeroase specii. de forme intermediare) ar trebui să găsim fosilizate nenumărate vietăţi reprezentând etapele de tranziţie. unul dintre cei mai renumiţi evoluţionişti. că majoritatea speciilor. Cu toate acestea. a ajuns la aceeaşi concluzie ca şi Gould: Este adevărat. totuşi. însă. 47 Nu s-au descoperit forme de tranziţie. în 150 de ani de cercetări. ci doar speciile de plante şi animale cunoscute astăzi. aceste fosile sunt ale unor vieţuitoare moderne. peşti) s-a petrecut pe parcursul a milioane de ani. ele s-au găsit în acelaşi timp. în mod similar.000 de specii distincte fosilizate. apar în straturile fosilifere brusc şi nu se ajunge la ele prin etape tranziţionale treptate. cu siguranţă ar trebui să găsim şi fosile ale unor forme intermediare de evoluţie între aceste specii. 45 Un alt evoluţionist de frunte. precum şi alte tipuri complet evoluate de nevertebrate. au apărut simultan. Siberia. Din anumite puncte de vedere. aparţinând aceleiaşi rase sau familii de animale. genurilor sau familiilor noi. G. Este. Ce anume ar fi putut sta la baza acestei evoluţii radicale? Stephen J. dacă acestea ar fi existat cu adevărat. Simpson. arici. Este evident.G. nu s-a găsit nici una. s-ar fi descoperit cu siguranţă un număr mare de forme intermediare. că dacă găsim fosile de nevertebrate şi fosile de peşti.44 în cele mai de jos patru cincimi din scoarţa terestră nu se găseşte nici o urmă de viaţă. în acelaşi loc. Revista Time prezintă fosilele perioadei cambriene (cele mai vechi dintre fosile) astfel: într-un elan creator nemaiîntâlnit înainte sau după aceea. toate perfect dezvoltate. Apoi. Dimpotrivă. bureţi de mare. fără să aibă legături imediate cu vreun strămoş din straturi de rocă mai vechi din aceeaşi regiune. Maniera bruscă în care grupuri întregi de specii apar în anumite formaţiuni a fost invocată de o parte dintre paleontologi. continue şi cunoscute. în aceste condiţii. acestea sunt incredibil de bogate iar descoperirile depăşesc puterea noastră de asimilare. O fi adevărat că n-am căutat destul sau la adâncimi destul de mari? Din ceea ce ştim. Putem face speculaţii asupra fosilelor care nu au fost studiate. în straturile cambriene se găsesc mai mult de 5. China.

ERELE GEOLOGICE oo ERA PERIOADA EPOCA SUCCESIUNEA FORMELOR DE VIAŢĂ FOSILELE Cuaternar 0-1 mii. ani primele animale de uscat Ordovician 75 mii. ani multe Crinoide Devonian 60 mii. ani ansiospermele. Dovezile paleontologice vor demonstra apariţia bruscă şi explozivă a unor forme de viaţă foarte . de la broaşte la păsări.eptodus Parafusulina Cactocrinus Prolecanites Mucrospirifer Palmatolepus Demisia lui Darwin 102 3. ani primele reptile Pennsytvanian 30 mii. Rocile mai noi vor conţine dovezi ale unor forme de viaţă mai complexe. 2. imaginaţi-vă câte multimiliarde de forme de tranziţie (etape intermediare) ar fi trebuit să descopere paleontologii pentru a prezenta transformarea treptată a unei specii în alte specii din ce în ce mai evoluate. ani cicadaceae. Cele mai vechi dintre rocile care conţin urme de viaţă vor cuprinde cele mai vechi forme de viaţă care au putut fi fosilizate. Darwin însuşi prezicea: „Numărul formelor intermediare şi de tranziţie existente între toate speciile actuale şi cele dispărute trebuie să fi fost incredibil de mare. S-a produs o evoluţie treptată de la formele de viaţă simple la cele mai complexe. Să vedem din nou ce fel de dovezi încercăm să găsim cu ajutorul fosilelor. ani apariţia mamiferelor Pleistocen Pliocen Miocen Oligocen Eocen Paleocen Calyptraphorus Venericardia Cretacic 72 mii. de la meduză la peştii vertebraţi.lf REVIZUIREA DOVEZILOR De la amibă la meduză. ani primele plante cu fructe şi seminţe (simnospermele) Peşti cartilasinoşi Silurian 20 mii. ani apariţia omului Terţiar 62 mii." Descoperirea unor astfel de fosile este esenţială pentru susţinerea cu probe a evoluţionismului. ani primele insecte Mississippian 35 mii. de la ierbivore la balene. de la cimpanzei la omul modern. ani Primii peşti osoşi Cambrian 100 mii. Modelul creaţionist prevede: 1. Teoria evoluţionistă susţine că: 1. ani Nevertebrate Brahiopode. primii dinozauri Permian 50 mii. Trilobiţi Precambrian există foarte puţine fosile (bacterii-alge-polen?) . ani primele păsări Triatfc 49 mii. dinozaurii Jurasic 46 mii.

. specialist în zoologie la Oxford. Dacă aş fi avut cunoştinţă de asemenea dovezi. 50 Faptul că nu s-au descoperit fosile pentru etapele intermediare dintre stadiile principale de evoluţie a organismelor. D. prin urmare. fie el adept al evoluţiei graduale sau al evoluţiei punctuale. nu este o evoluţie treptată. o seamă de oameni de ştiinţă apreciaţi au investit mulţi ani în studiul fosilelor şi în căutarea acestor dovezi. Cu toate că în majoritatea manualelor din licee şi facultăţi. preşedinte al Asociaţiei Geologice Britanice. nu se foloseşte de dovezile paleontologice pentru susţinerea teoriei evoluţioniste în comparaţie cu cea a creaţiei intenţionate. chiar dacă în limite rezonabile. nu oferă nici o dovadă a validităţii modelulului gradual.complexe şi extrem de variate. Arborele genealogic al evoluţiei vieţii ilustrat în manuale cuprinde date concrete doar la vârfurile şi încrengăturile ramurilor: restul se bazează pe deducţii. atât la nivelul claselor cât şi la cel al speciilor. îşi prezintă poziţia în frazele următoare: Toţi paleontologii ştiu că în ceea ce priveşte formele intermediare studiul fosilelor oferă dovezi infime.nu există nici măcar o fosilă de acest gen pentru care să avem argumente imbatabile. vorbeşte de faptul că recent savanţii evoluţionişti au renunţat în masă la utilizarea dovezilor paleontologice în sprijinul evoluţiei: Demisia lui Darwin 104 în orice caz. 3. profesor de geologie şi paleontologie la Universitatea Harvard. Este. tranziţia de la o grupă principală la alta s-a făcut în general brusc. fosile sau creaturi încă în viaţă. 2. Pe scurt. din Londra: Sunt întru totul de acord cu comentariile tale asupra faptului că transformările evoluţioniste nu sunt ilustrate prin exemple concrete în cartea mea (Evolution). 51 Numărul extrem de mic de forme de tranziţie descoperite între fosile rămâne secretul profesional de breaslă al paleontologiei. interpretăm informaţiile de care dispunem întro manieră complet eronată şi ne scapă observaţiei tocmai procesul pe care pretindem că-1 studiem.. Voi pune toate cărţile pe masă . foarte dificil să contracarezi afirmaţiile lui Gould şi ale celor de la Muzeul American referitoare la faptul că nu există forme de tranziţie fosilizate. Concluzia care se impune este că ceea ce descoperim de fiecare dată când examinăm amănunţit dovezile paleontologice.V. Mark Ridley. a constituit o permanentă bătaie de cap în dovedirea treptelor evoluţiei. precum şi incapacitatea noastră de a imagina forme de tranziţie viabile. 52 Miezul problemei 103 Adevăratele concluzii l-a care au ajuns alţi savanţi evoluţionişti de marcă sunt scoase la iveală de această scrisoare din corespondenţa personală a dr.55 Dr. „arborele genealogic" al evoluţiei vieţii pornind de la . Colin Patterson. le-aş fi menţionat cu siguranţă. Cu toate acestea. 54 Paleontologul Stephen Stanley de la Universitatea Johns Hopkins descrie la rândul său slabele rezultate obţinute în încercarea de a descoperi^ dovezi ale evoluţiei. ci apariţia bruscă a unui grup în defavoarea altuia. 53 Dr. paleontolog la Muzeul Britanic de Istorie Naţională. el afirmă că „nu există forme de tranziţie sau transformare treptată": Dovezile paleontologice cunoscute nu reuşesc să ilustreze nici o singură instanţă de evoluţie a speciei care să fi determinat o transformare morfologică majoră şi. Gould. Nu a avut loc nici un fel de evoluţie de la forme de viaţă simple la cele complexe. Stephen J. Din fericire pentru noi. rezumă faptul că dovezile fosilifere sunt insuficiente astfel: Mi se pare semnificativ faptul că aproape toate istoriile evoluţioniste pe care a trebuit să le învăţ în timpul şcolii au fost între timp demascate. totuşi. Ce au descoperit ei? Afirmaţii recente ale celor mai renumiţi evoluţionişti din lume dezvăluie verdictul final dat de studiul fosilelor. în nici un caz susţinute de dovezi paleontologice.56 Ceea ce susţine paleontologia cu privire la fosile şi ceea ce se predă încă în şcoli sunt teorii care se deplasează în sensuri opuse pe aceeaşi autostradă. Ager. pentru a nu renunţa la apreciata teorie a evoluţiei vieţii prin selecţie naturală. 49 Studiul dovezilor paleontologice este foarte solicitant atât din punct de vedere intelectual cât şi din cauza volumului de muncă fizică implicat. Dr. Nu se vor descoperi forme de tranziţie deoarece acestea nu au existat. nici un evoluţionist veritabil.

cea mai serioasă şi vădită obiecţie care poate fi ridicată împotriva teoriei mele.58 Dr. de la reptile la păsări... vertebrate sau nevertebrate. cea mai cunoscută dintre acestea fiind tocmai prezenţa „spaţiilor lipsă" ale fosilelor descoperite. geologia nu dezvăluie vreun asemenea lanţ organic realizat prin transformări treptate fine şi aceasta este.57 Cu privire la fosilele aparţinând grupelor majore de fiinţe vii. George Gaylord Simpson. Pentru realizarea evoluţiei de la bacterii la plante. în lucrarea sa. Cu toate că scoarţa pământului este un muzeu extrem de vast. Cu toate că în cadrul aceleiaşi specii de plante sau animale se observă uneori varietăţi." El continuă: „Din moment ce nu avem nici cea mai mică dovadă. nu vom găsi nici o urmă de vietăţi care reprezintă etape intermediare între diferitele grupuri sau ramuri principale de animale._Jfi Miezul problemei _________________ în ciuda promisiunii luminoase potrivit căreia paleontologia deţine mijloace care susţin evoluţia speciei. formele intermediare dintre specii lipsesc în mod constant şi sistematic. concluzia că dovezile paleontologice sunt insuficiente pentru a susţine teoria evoluţiei nu este de dată recentă.. continuă să-i nemulţumească pe savanţii care încearcă să găsească argumente pentru susţinerea evoluţionismului. Analizaţi concluzia la care a ajuns cel mai de seamă paleontolog evoluţionist al lumii. 105 N CONCLUZIE Pentru a demonstra cu dovezi concrete teoria evoluţiei ar trebui să găsim fosile ale unor forme intermediare.B. în plus. s-a dovedit că evoluţioniştii au fost de fapt puşi faţă în faţă cu nişte dificultăţi cu totul neplăcute. se pare. Kitts explică diferenţa dintre pură fantezie şi realitate: . Evoluţia are nevoie de aceste forme intermediare între diferitele specii şi paleontologia refuză să le ofere. pentru ramurile similare de plante.. Este valabilă pentru aproape toate ordinele tuturor claselor de animale. mulţi oameni de ştiinţă oneşti şi realişti neagă vehement validitatea acestuia. de la ierbivore la balene. Iată această afirmaţie din Originea speciilor: De ce atunci nu sunt pline de dovezi ale verigilor intermediare toate formaţiunile şi straturile geologice? Fără îndoială. fiind observată de paleontologi de mai mult timp. D.vietăţile unicelulare la om este încă prezentat ca un fapt ştiinţific larg acceptat. de la primate la oameni ar fi fost nevoie de trilioane de trilioane de astfel de etape de tranziţie. în mod corect putem presupune că nici nu au existat vreodată asemenea tipuri de tranziţie". Clark scrie: „Indiferent cât de mult ne întoarcem în timp. nici printre animalele vii şi nici printre fosile. între dovezile paleontologice ale formelor de viaţă animală care au existat pe pământ. poate. Paleontologi de renume au remarcat această deficienţă încă din anii '30-'40. respectiv ale unor specimene aflate în plin proces de transformare în specii complet noi. ele ilustrează un fapt demonstrat cu argumente de specialişti din cei mai demni de încredere: inexistenţa unor forme de tranziţie între „tipuri". ci este un fenomen aproape universal. Mai degrabă. cuprinzând trilioane de fosile.59 Absenţa formelor intermediare (verigile lipsă) dintre dovezile oferite de fosile. Darwin însuşi era conştient de faptul că nu există suficiente dovezi paleontologice în sprijinul evoluţiei şi punea sub semnul întrebării propria sa teorie. Este în mod cert valabilă pentru clasele şi încrengăturile principale de animale şi.. NU s-a găsit nici o asemenea formă intermediară sau „verigă .60 Concluziile la care au ajuns aceşti savanţi nu constituie nişte excepţii. Tempo and Mode in Evolution [Ritmul şi manifestările evoluţiei].. el afirmă că nu s-a descoperit nicăieri vreo fosilă care să poată fi identificată ca fiind o formă de tranziţie: Această constantă absenţă a formelor de tranziţie nu apare doar în cazul mamiferelor. cu privire la existenţa unor forme intermediare de evoluţie între grupele principale.

1985). p. NY: Pantheon Books.M. Transformation of the Animal World (New York. "On the Origin of Feathers. NY: Columbia University Press. p. 1960).'s choice. 1980).J. 197. 1993). 16 A. "Evidence from Claw Geometry Indicating Arboreal Habits of Archaeopteryx. Teaching About Evolution and the Nature of Science. 1997) Creation. B. Early Bird Catches a Can of Worms. p.E. 489. 1-2. Wilson. TN: University of Tennessee Press. Swinton (New York. 259(5096):764-65 (February 5. 1961)." Scientific American (Decemberl971): p. 1993). 259(5096):790-793 (February 5.H. Voi.J. 1983). note correction of the name to Mononykus. sec. p. 1983). NY: McGraw-Hill Publishing Company. Futuyma.W. 1960). "Back to the Sea. 4 N. complet dezvoltate . General Features of the Paleobiological Evolution of Cetacea (Rotterdam: A. 6 CA. 4.M. Nature. Arif. MA: Cambridge University Press. 17 A. Perle et. Science on Trial (New York. C. "The Origins of Birds" (chapter 1). 9 A. p." Science. 1994). W. p. G. NY: Arno Press." Science.J.M. editors. 1977). NY: Pergamon Press. Biology and Comparative Physiology of Birds. p. MA: Cambridge University Press. Ce demonstrează de fapt fosilele? Ele dovedesc apariţia Demisia lui Darwin 106 bruscă şi simultană a tuturor varietăţilor moderne de fiinţe vii. 15 J. 199-213. p. Perspective by A. Berta." Nature. Fossil Horses (Cambridge. 3 D. 170. by W. p.P." Science. p. p. 15. Paul. Zimmer. C. Evolution: A Theory in Crisis (Bethesda.J. and M. Menton and C. Hughes. CT: Yale University Press. 19(3):6 (June-August 1997). 180-181. Wieland. "Bird Evolution Flies Out the Window. MD: Adler & Adler. NY: Academic Press. Gibbons. 363:188 (1993). An Introduction to Paleobotany (New York. editor. Schmidt-Nielsen. 13 New Scientist. 1954). p.J. 1992). 1986). editor. Prothero.H. Ibid. 1993). Morell. G. 1 2 Pierre-Paul Grasse.A. "What is a Whale?" same issue. p. DC: National Academy Press. A. Synthetische Artbilding (Lund. 1980). 125.B. 169. quoting E. IL: Rând McNally College Pub.J.. 5 CB. Arnold. Macfadden.A. NY: Academic Press. Teaching about Evolution and the Nature of Science (Washington.lipsă". 362:623-626 (1993). Slijper. Major Features of Vertebrate Evolution. 72-79. Cobley. "Evidence from Claw Geometry Indicating Arboreal Habits of Archaeopteryx. B. Mononychus.F. 1998). 255. 8. Feduccia. "Fossil Evidence for the Origin of Aquatic Locomotion in Archeocete Whales. "Flightless Bird from the Cretaceous of Mongolia. translated from Russian. MN: St.G. p." by B. p." Science.A. Human Evolution (Chicago. Marshall. "New Feathered Fossil Brings Dinosaurs and Birds Closer. Implications of Evolution (New York. IL: Quadrangle Books. 4. Birdsell. 83. MacLeod and L. "How Birds Breathe. 97.J. Schoch (Knoxville. 1976). Evolution of Living Organisms (New York. Vertebrate History: Problems in Evolution (New York. " A. 1976). S. 259(5096):790-793 (February 5. p. 1998). 1975). p. Witzke (Ames.B. Dovezile paleontologice nu constituie un argument în favoarea teoriei evoluţioniste.S. 127. G. 16(4):16-19 (September-November 1994)." Discover (January 1995): p. IA: Iowa State University Press. Boyce Rensberger. 1953).al. 1. Brush. Paul Science.H. Sweden: Verlag CWE Gleerup. J. E.P. p. Thewissen. was already taken. Paleobiology of Angiosperm Origins: Problems of Mesozoic Seed-Plant Evolution (Cambridge. D. 18 Michael Denton. editors. 1947). 105. p. p. as Perle et." Creation Ex Nihilo. MI: University of .T." edited by D. ReMine. Co. 18. Life of the Past (New Haven. 1974). Kerkut. Nilsson. N. Corner.J.al. and R. NY: McGraw-Hill. 12 V.. 263(5144):210-212 (January 14. Ostrom. Beck. Schoch. 1993). J. 9:131-142 (1996). "Archaeopteryx. Did the Devii Make Darwin Do It? "Interpreting Earth History. 1. Mchedlidze. Feduccia. 274:720-721 (1996). Ibid.F. Stahl." Science. p. National Academy of Science. 154(2077):13 (April 12. chapter 8. "On the Origin of Birds and of Avian Flight. Prothero and R. 91.. Teaching About Evolution and the Nature of Science (National Academy of Science. 149. Contemporary Botanical Thought (Chicago. 8 National Academy of Science. D. Simpson. p. 58. 10 D. Balkema. Hussain. Glenister and B. 160-177. 1994).exact ce ne-am aştepta să descoperim în situaţia în care toate formele de viaţa ar fi fost create în acelaşi timp. Origin and Early Evolution of Angiosperms (New York. Houston Chronicle (November 5. 18. Deperet." Journal of Evolutionary Biology. 7 7 A. Dolphins and Whales (Ann Arbor. The Biotic Message (St. Miezul problemei 107 K. 14 A.

127.C. voi. "Evolution's Erratic Pace. A. "The Nature of the Fossil Record." Compass. 1997). 831. AL: Apologetics Press. 1971). "Growing Doubts: îs Evolution 108 Demisia lui Darwin Theory Valid?" Christianity Today.E. T. AR: Maşter Books. Tempo and Mode in Evolution (New York. 292-293. voi. voi. 120. Într-adevăr. există şi unele asemănări fizice cu alte primate. Howlett. "The Return of Hopeful Monsters. Adam and Evolution (London: Rider. p. Luther D. Field Museum of Natural History Bull.J. p. Varanasi. Colin Patterson to Luther D. NY: Columbia University Press. 1975). S. 6(1) (January 1980): p. 24. 1981): p.45 (May 1968): p. 344. no.J. 1962). quotinga personal letter (written April 10. A. 48:1 (1960). p. quoting Walter Lammerts. West. 1944). U. p." Natural History. Biological Evolution (Montgomery. vol. 154(2088):34-39 (June 28. Inc. 255(5506):340-343. p. 107. T.J.). D. Did Man Just Happen? (Grand Rapids. (May 22. Malins. 39. The Natural Sciences Know Nothing of Evolution (Green Forest. p. în mod frecvent. "Molecular Basis for Formation of Lipid Sound Lens in Echolocating Cetaceans. p.. de a judeca şi de a comunica nu este egalată de nici o specie de animale. Bert Thompson. Sunderland. 1. 1973). 2 (1976): p. 189. Dent & Sons Ltd. 28 (Sept. Inc. următoarele specii intermediare sau verigi lipsă: ♦ Ramapithecus • Australopithecus • Homo habilis . 1980). House. Macroevolution: Pattern and Process (1979).M. voi. voi. 216. Sunderland. "The Return of Hopeful Monsters. 4." p. din maimuţele antropoide." Oamenii evoluează? Nici vorbă! ţf OMUL. 87. Charles Darwin. MD: Williams and Wilkins.Michigan Press. H. ceea ce se predă de regulă în şcoli este că specia umană a evoluat. Ce dovezi pot fi aduse în sprijinul acestei perspective? Mai întâi. 1979) from Dr. 89. 86(6) (June-July 1977): p. 196. 1930). Wayne Jackson. 15. voi.M. D. Gould. 17. Wildersmith. 1981). p. Science Progress. Ronald R. cum ar fi degetul mare opozabil şi capacitatea de deplasare în poziţie verticală. Charles Darwin.B. The Origin of Species (London: J. The Mythology of Modern Geology (Stockton. MI: Zondervan Pub. trecând prin câteva etape intermediare. Capacitatea umanoizilor de a învăţa. Science Progress. 6 (September 14. Michael Pitman. Darwin's Enigma (San Diego. Clark. Criswell. chapter 10. 132-133. 166. 22. S.N. J. 86(5) (May 1977): p. The Bible-Science Newsletter (August 1981). "On the Imperfection of the Geological Record. George G. George. 1984). CREATURĂ UNICĂ Oamenii sunt creaturi singulare.M. 1984). Raup.. p. p. 467." Natural History. p. R. Dent & Sons Ltd. Gould. p. Cu toate că din punct de vedere intelectual diferenţele sunt majore. voi. George. "Flipper's Secret. 1962): p." New Scientist. "When Life Exploded. The New Evolution: Zoogenesis (Baltimore. iar din punct de vedere fizic există numeroase deosebiri între aceste categorii. CA: Apologetics Press.A." Proceedings of the Geologicul Association. voi. 1974): p. Evoluţioniştii susţin că omul modern este descendent al primatelor şi invocă. Gould." Time (December 1995): p. Simpson. 235-236.H. The Origin of Species (London: J. 16-17. D. "Paleoecology and Uniformitarianism. "Who Doubts Evolution?" New Scientist. voi." Nature. 14. S. Stephen Stanley. 48 (1960): p. "Paleontology and Evolutionary Theory.R. W. 50 (1979): p." Evolution. Gould. Feldman. CA: Maşter Books. Kitts. 68. Madeleine Nash. 1971). "îs a New and General Theory of Evolution Emerging?" Paleobiology. 22. 90 (June 25. să analizăm fosilele aşa-numitelor forme intermediare între primate şi om..N.

ci şi stabilirea vechimii acestora. Roberty Eckhardt. marea lor majoritate susţinători ai evoluţionismului. pe toate cele şapte continente. după toate probabilităţile.1 încercarea de a afla dacă un schelet fosilizat aparţine sau nu unui Homo sapiens (fiinţe umane) poate fi foarte dificilă. Demisia lui Darwin Scara evoluţiei umane propusă de oamenii de ştiinţă. la fel ca dr. cum a fost denumit ulterior. de la catedra de antropologie a Universităţii de Stat din Pennsylvania. Ramapithecus a fost considerat o treaptă intermediară în evoluţia omului. care indică mărimea creierului specimenului studiat. au adus argumente pentru abandonarea ideii că Ramaphitecus ar fi o specie intermediară între maimuţele antropoide şi om: • Richard Leakey şi Roger Leewin • W.# Homo erectus (omul de Java. în afara cazului în care termenul „hominid" se referă pur şi simplu la indivizii din ordinul primatelor care întâmplător au dinţii mici şi o faţă la fel de mică. RAMAPITHECUS Primele resturi fosilizate de Ramapithecus. gradul de înclinarea a pelvisului şi a zonei inferioare a spatelui. De asemenea. omul modern şi alte fosile similare. Eckhardt. Trebuie să precizăm că termenii „homo" sau „hominid" desemnează în general speciile considerate ca fiind asemănătoare omului.O. Omul există. S-a ajuns la această concluzie doar pe baza asemănărilor observate între Ramapithecus şi omul modern la analiza câtorva dinţi şi a unor bucăţi de maxilar aparţinând primului. în mod concret. Puţine dintre scheletele descoperite sunt complete. De ce. lungimea şi forma braţelor şi a picioarelor. de către un absolvent al Universităţii Yale. Dr. Iată doar trei dintre factorii care trebuie luaţi în calcul: CARACTERISTICILE FIZICE ALE FOSILELOR în cercetarea fosilelor. se analizează mărimea şi forma craniului. dacă încercaţi să demonstraţi că animalul A este precursor al animalului B. NUMĂRUL DE FOSILE SIMILARE Altă dificultate derivă din faptul că s-au descoperit foarte puţine aşa-numite specii intermediare între primate şi om. rezultatele Oamenii evoluează? Nici vorbăl obţinute prin metodele de datare ar trebui să demonstreze că animalul A a trăit într-o perioadă anterioară celei în care a trăit animalul B. au fost descoperite în anul 1932. comparându-le cu informaţiile deţinute despre primatele moderne. s-au descoperit atât de puţine fosile despre care se poate doar presupune că sunt ale oamenilor-maimuţă? Numărul mic de fosile face şi mai dificilă probarea cu dovezi a evoluţiei. atunci. Teoria este încă extrem de controversată. Se presupune că dinozaurii au trăit acum 220 de milioane de ani. omul de Pekin) â Homo sapiens (omul modern). 2 Enumerăm câţiva oameni de ştiinţă. Fosile asemănătoare au fost găsite şi în Kenya. Este cu atât mai dificil de demonstrat despre ce fel de vietăţi e vorba. Denumirea ştiinţifică dată oamenilor este Homo sapiens. unul dintre cercetătorii care au studiat Ramapithecus. La început. se observă lungimea şi forma dinţilor. în Europa şi în provincia Yunnan din China. de cel puţin un milion de ani. de pelvis şi resturi ale membrelor. care. forma maxilarului. Au fost descoperite zeci de mii de schelete de dinozauri aproape complete. savanţii urmăresc mai multe caracteristici. forma arcadelor şi poziţia maxilarului inferior în raport cu pomeţii obrajilor. Spre exemplu.C. VÂRSTA FOSILELOR Nu numai analizarea structurii morfologice a fosilelor este importantă. Cu toate acestea. în nord-vestul Italiei. forma labei piciorului şi capacitatea cutiei craniene. adesea sunt găsite doar bucăţi de craniu. rezumă concluziile la care au ajuns atât el cât şi mulţi alţii cu privire la Ramapithecus şi la ceilalţi presupuşi strămoşi ai omului: Nu există nici un fel de dovezi concludente pentru existenţa unor specii distincte de hominizi în această perioadă. determinarea exactă a epocilor în care au trăit presupuşii strămoşi ai omului provoacă dezbateri aprinse chiar printre evoluţionişti. De fapt. Hill Ramapithecus Demisia lui Darwln 112 • David Pilbeam • Peter Andrews .

cei mai mulţi dintre evoluţionişti. iar Johanson a devenit faimos peste noapte. în prezent. AUSTRALOPITHECUS NU E DE-AL NOSTRU Australopithecus a fost. Iată afirmaţiile unor oameni de ştiinţă cu privire la Lucy şi la alte exemplare de Australopithecus: Anatomistul Charles Oxnard este unul dintre cei mai respectaţi specialişti în domeniu. Australopithecus Toate aceste animale aveau creierul de dimensiuni reduse. Din păcate. următorul specimen despre care s-a afirmat că este precursor al omului. s-au găsit doar câteva fragmente de pelvis. Greenfield. în ciuda intervenţiei insistente a evoluţioniştilor din generaţiile anterioare. care au primit denumiri ştiinţifice ce reflectau asemănările . însă. că aceştia trebuie să-şi fi petrecut cel puţin o parte din timp în copaci şi că multe dintre specimenele de mai târziu au fost contemporane (au trăit în aceeaşi perioadă) cu primii reprezentanţi ai familiei Homo* Observaţi cu atenţie ultima frază. împărtăşeşte această opinie: . în urma cercetărilor proprii. majoritatea chiar evoluţionişti. Prima dintre fosile a fost descoperită în anul 1924 de către Raymond Dart. % Australopithecus afarensis. la o cercetare mai atentă a dovezilor. Evoluţioniştii susţin că acesta ar fi trăit cu unu până la 4.3 S-au găsit şi alte exemplare. clasează Ramapithecus ca specie dispărută de primate. nici cimpanzeilor. El afirmă că Australopithecus a trăit în aceeaşi perioadă cu exemplare umane. reprezentând cam o treime din capacitate creierului uman. iar pomeţii obrajilor similari cu ai gorilelor din zilele noastre. consideră că aceste fragmente de oase nu reprezintă o treaptă din evoluţia omului. asemănătoare cu ale maimuţelor. cu un volum de cel mult 500 cm3. el a ajuns la concluzia că Australopithecus africanus nu era deloc o fiinţă asemănătoare nici oamenilor. despre care el susţinea că este un precursor al omului.• Allen L.4 Presa a acordat o atenţie deosebită acestei descoperiri. dar a considerat că dinţii sunt mai degrabă asemănători cu cei ai oamenilor.5 După studii aprofundate. cum putea fi un strămoş al omului? Vom reveni la acest subiect mai încolo. care a observat caracteristicile de maimuţă ale craniului. evoluţionist şi paleontolog. Oxnard a afirmat că nici unul dintre aceste specimene nu este înrudit cu omul: Este un fapt larg recunoscut că exemplarele de australopitec nu sunt similare cu oamenii din punct de vedere morfologic. Avea o înălţime de 1 m şi o capacitate craniană de aproximativ 380450 cm3. Lucy a fost examinată din nou. bucăţi de membre şi resturi din laba piciorului ale unor indivizi aparţinând speciei denumite Australopithecus. cronologic vorbind. efectuate pe toate varietăţile de Australopithecus. după ce „febra descoperirii" a trecut. un studiu recent stabileşte că Australopithecus face parte din familia maimuţelor antropoide şi nu reprezintă nici una din treptele de evoluţie a omului modern. în anul 1974. numeroşi cercetători de renume. existente între ele: • Australopithecus africanus # Australopithecus robustus ■:■■■'-■■*. Profesorul Joseph Weiner.5 milioane de ani în urmă. Unul dintre schelete a primit numele de „Lucy". Cu toate acestea. Hammon • Andrienne L Zihlman • Leonard D. în prezent. aveau maxilare puternice. Şi atunci. s-a stabilit cu certitudine că el aparţinea familiei maimuţelor antropoide. Donald Johanson a uimit lumea cu afirmaţia sa că a descoperit în Etiopia fragmente din mai multe schelete de Oamenii evoluează? Nici vorba! Australopithecus. De asemenea. Acesta este doar prima dintre numeroasele creaturi care au fost iniţial considerate verigi ce lipsesc din scara evoluţiei umane.

toate foarte similare cu ale maimuţelor. prin urmare.11 Oamenii evoluează? Nici vorba! noi să ajungem la o concluzie fermă în privinţa speciei căreia îi . 10 Fosilele de Australopithecus au fost analizate până în cele mai mici detalii: modalitatea de deplasare. Cercetările au fost îngreunate de faptul că multe dintre fosile. secretar al Societăţii de Zoologie din Londra şi consultant ştiinţific principal al Guvernului Britanic. 8 Richard Leakey.. încât susţinerea contrariului ar însemna să afirmi că albul este negru. imposibil pentru Imagini frontale şi laterale cu Australopithecus africanus (stânga) şi cu un mulaj de ghips al unui craniu de urangutan (dreapta). amplasarea dinţilor. dimensiunea redusă a creierului. în prezent. fiind mai degrabă o varietate de maimuţe Australopithecus. face şi el apel la integritate: Din craniul lui Lucy (Australopithecus afarensis) lipseau atât de multe fragmente. descoperitorul lui Lucy. în situaţia în care trei dintre speciile de hominizi . distinsul paleontolog de la Universitatea Harvard. Australopithecus diferă evident de Homo sapiens (omul) modern. Profilul de Australopithecus este atât de asemănător cu cel al maimuţelor antropoide. .. Toate acestea demonstrează că Australopithecus era o maimuţă antropoidă şi nu avea nici o legătură cu omul. toate craniile aparţinând diverselor populaţii de Australopithecus dau impresia unor vietăţi înrudite cu maimuţele. modelat în ghips. forma cutiilor craniene. însuşi Donald Johanson. Dovezile privind pretinsa transformare a maimuţelor în oameni sunt mult prea puţin convingătoare. antebraţele lungi şi puternice. după studii amănunţite. în continuare. mai apropiată de specia cimpanzeilor sau a urangutanilor. aveau membrele anterioare lungi şi puternice. au fost incluse în clasa Homo habilis. Exemplarele adulte atingeau o înălţime de aproximativ un metru.■<: Este mai mult decât posibil ca Lucy să nu fi fost altceva decât o varietate de cimpanezeu pitic. forma labei piciorului. cât şi prin lipsa bărbiei 114 "■•>• Demisia lui Darwin şi linia pronunţată a arcadelor. Gould. unele foarte diferite.:.7 Sir Solly Zuckerman.La prima vedere. 13 115 Homo habilis Un alt element care a produs confuzii cu privire la presupusa evoluţie de la Australopithecus la Homo habilis este faptul că s-au găsit dovezi . a maxilarelor şi a feţei . 9 .-■ .. structura urechii..ALT STRĂIN PRINTRE NOI S-au emis ipoteze şi cu privire la alte fosile care iniţial păreau mai apropiate omului decât Australopithecus. încât dacă am trasa conturul acestuia el s-ar suprapune aproape perfect peste cel al unei femele de cimpanzeu. aparţine. în această privinţă. încât mare parte din el este rezultatul imaginaţiei. fiul renumitului paleontolog Louis Leakey. spre deosebire de cel uman. fiind. iar creierul lor reprezenta cam o treime din cel uman. le cere imperios evoluţioniştilor să recunoască adevărul: Craniul australopitecului se aseamănă atât de puternic celui de maimuţă. dimensiunile reduse ale membrelor inferioare. el afirmă: . a conchis mai târziu că Australopithecus africanus (Lucy) nu este deloc înrudit cu oamenii!12 HOMO HABILIS . director al Muzeului Naţional în Kenya. marea majoritate a cercetătorilor consideră că Homo habilis nu este înrudit cu omul. care a primit din acest motiv porecla de „coşul de gunoi". ■'•'A Demisia lui Darwin 116 că cele două specii au fost contemporane! Stephen J. rezumă astfel dificultatea găsirii unor dovezi concludente cu privire la faptul că Hotno habilis este una dintre treptele de evoluţie a omului: Ce mai rămâne din scara noastră evolutivă. Homo habilis este denumirea ştiinţifică a unei întregi serii de asemenea fosile.

Zoologii germani considerau că omul de Java era.V. a găsit o bucată din partea superioară a unui craniu. a început o serie de cercetări în Indonezia. Şi de această dată. Acesta fost numit Sinanthropus pekinensis. când în împrejurimile Pekin-ului (oraş care în prezent se numeşte Beijing) a fost descoperit un depozit de cutii craniene.17 Sinanthropus 118 „ Demisia Iu! Darwin . Eugene Dubois. anunţul a atras multă publicitate. Povestea acestuia începe prin anii 1920 . maxilare şi dinţi. precum şi un femur.14 ţf HOMO ERECTUS DIN JAVA. aflat la 15 m distanţă de primul. amândoi paleontologi. a examinat doar unul dintre dinţi. ei au descoperit că dimensiunea creierului acestuia era considerabil mai mică decât în cazul oamenilor. de fapt. Judecând după învelişul cranian. Vallois. Nimic altceva din fiinţele respective nu mai rezistase timpului. au examinat fosilele şi au declarat: în ansamblu. Cele mai cunoscute exemplare sunt omul de Java şi omul de Pekin. Cu toate acestea. Boule şi Vallois au conchis că Sinanthropus erectus erau de fapt exemplare de macaci sau de babuini.(Australopithecus africanus. Se explică astfel şi faptul că femurul descoperit de el semăna foarte bine cu unul uman. cei britanici credeau că este umanoid. Dubois s-a convins că acest specimen era un precursor al oamenilor. ci mai degrabă o interpretare eronată! în cele din urmă. a considerat că acesta semăna cu cel uman şi a conchis că fusese descoperită o nouă varietate de om-maimuţă. Teilhard de Chardin făcea o afirmaţie similară în L'Anthropologie.1930. Dr. alţi cercetători care au cercetat ulterior rezultatele studiilor nu s-au arătat la fel de convinşi ca Black. Davidson Black. INDONESIA Despre Hotno erectus se crede că este specia care a făcut tranziţia la omul modern. Australopithecus robustus şi Hotno habilis) au trăit în aceeaşi perioadă şi nu avem dovezi clare că s-ar fi dezvoltat unele din altele? Mai mult. pentru a găsi „verigile lipsă". dar a fost mai ales cunoscut sub numele de omul de Java. craniul omului de Java aparţinea mai degrabă unui gibon uriaş. De asemenea. el şi-a imaginat cum trebuie să fi arătat figura acelui exemplar. ajutat şi de femurul care semăna cu unul uman. iar francezii îl plasau undeva între aceste două familii. de fapt. Dubois însuşi a declarat că. în acest fel.15 Uf HOMO ERECTUS DIN PEKIN Omul de Pekin (Sinanthropus pekinensis) este o altă descoperire despre care s-a considerat că ar aparţine speciei Hotno erectus. Povestea omului de Java începe în 1887. Dubois a mărturisit ce mai descoperise simultan cu omul de Java: două cranii de oameni moderni. profesor de anatomie la Union Medical College din Pekin. din grupa antropoidelor. fiind cunoscut în special sub numele de omul de Pekin. Anunţul lui Dubois a stârnit atât interes cât şi îndoială. L-a numit Pithecanthropus erectus („omul-maimuţă biped").16 De asemenea. Patru ani mai târziu. Abia 30 de ani mai târziu. anul în care un medic olandez. vânate şi mâncate de adevăraţii oameni. nici una dintre aceste trei varietăţi nu a prezentat semne de evoluţie pe durata vieţii: nici unul dintre ei nu a dezvoltat un creier mai mare şi nu a început să umble mai drept pe măsura ce s-au apropiat de prezent. o maimuţă antropoidă. Marcellin Boule şi H. a confirmat comunităţii ştiinţifice faptul Pithecanthropus Oamenii evoluează? Nici vorbii 117 că omul de Java nu reprezenta în nici un caz una dintre verigile lipsă. în 1931: Sinanthropus se aseamănă în mod izbitor cu maimuţele antropoide de talie mare. structura craniului de Sinanthropus este încă foarte asemănătoare celei a maimuţelor.

Acest fapt este în totală contradicţie cu evoluţionismul. aparţin în mod cert familiei maimuţelor antropoide şi nu au nici un fel de legătură cu oamenii. în cel mai bun caz. în ceea ce-l priveşte pe omul de Pekin este că în acelaşi sit. Toate exemplarele fosile ale omului de Pekin au dispărut în mod cu totul misterios. am înţeles că omul de Neanderthal suferea de o boală numită rahitism. nimeni nu a reuşit să recupereze oasele. Privind retrospectiv.19 Nu numai caracteristicile fizice ale acestor schelete au ridicat probleme susţinătorilor evoluţionismului. rahitismul face ca oasele să devină foarte fragile şi să se deformeze cu uşurinţă. în Germania. astăzi se pare că Black a hotărât că descoperise o nouă specie în urma studierii unui singur dinte. în prezent.18 Această descoperire ridică un semn de întrebare: Cum poate Sinanthropus să fie un precursor al omului. considerăm că unele dintre specimenele încadrate în categoria Homo erectus. La 100 de ani de la descoperirea sa.. Gish exprimă concluziile la care au ajuns marea majoritate dintre cercetători: în prezent. există o adevărată controversă în rândul paleo-antropologilor cu privire la fosilele care pot fi încadrate în familia Australopithecus. adesea trecut cu vederea. de ce nu. în general. Recent. cum ar fi omul de Java şi omul de Pekin. Duane T. omul de Neanderthal este una din cele T Oamenii evoluează? Nici vorbă! mai cunoscute dintre speciile „pre-umane". Analiza ADN-ului unui schelet de Neanderthal demonstrează că acesta este în mod evident similar celui al oamenilor moderni. pe intenţia de a frauda. sau hominide. în acest fel se poate explica aspectul îndesat atribuit adesea omului de Neanderthal. după care s-a simţit obligat să potrivească dovezile afirmaţiilor făcute. însă. cu toate că are o vechime de mii de ani. în consecinţă. cândva între 1941 şi 1945. pe dorinţa de recunoaştere şi. Un mulaj recent al omului de Neanderthal. Cauzat de lipsa vitaminei D. ai căror descendenţi se presupune că sunt oamenii. alături de craniile de Sinanthropus. Dr. studiile realizate în zilele noastre asupra omului de Pekin se bazează în exclusivitate pe descrieri şi schiţe. s-au descoperit şi fosilele a zece indivizi aparţinând speciei umane. y 119 . dacă sunt dovezi că au existat oameni contemporani cu acesta? Dr. Şi alte exemplare de fosile au fost incluse în categoria Homo erectus. O parte dintre antropologi (marea majoritate a celor care susţin teoria evoluţiei) includ toate tipurile de Homo erectus chiar în specia hominidelor şi consideră că acestea nu reprezintă nişte etape de tranziţie. înarmat cu o bâtă şi cu o figură violentă. este descris ca având corpul în poziţie aproape verticală.Un alt fapt. Homo erectus. De atunci. dar şi faptul că unele dintre fosilele umane au fost datate ca fiind anterioare celor de Homo erectus. identificarea lui Sinanthropus ca fiinţă „aproape umană" s-a bazat pe nişte idei preconcepute.21 ii. Black nu a formulat niciodată un răspuns la această întrebare. datele oferite de ADN dovedesc că omul de Neanderthal era o fiinţă umană complet dezvoltată.20 ţf CUM RĂMÂNE CU OMUL DE NEANDERTHAL? Descoperit pentru prima dată într-o peşteră din apropiere de Diisseldorf.

Arthur Smith Woddward. provoacă fie bucurie.000 de ani. de cele mai multe ori. cu privire la craniul uman de dată recentă şi la mandibula de maimuţă care împreună au dat naştere la omul de Piltdown. împreună cu Charles Dawson.sau omul de Piltdown . mandibula era foarte similară celei a maimuţelor. a servit ca dovadă în favoarea evoluţionismului în celebrul „proces al maimuţelor" care s-a ţinut la Dayton. de asemenea. Nimic nu se compară. ştim. anunţarea descoperirii a atras atenţia şi admiraţia întregii lumi. Se baza pe măsurarea concentraţiei de fluor. ideile preconcepute au influenţat cercetările cu privire la originea omului. ELÂTORIE: OMUL DE PILTDOWN Credibilitatea cercetărilor pentru descoperirea unor precursori ai omului a fost din nou spulberată în anul 1912. au anunţat descoperirea Eoanthropus unui maxilar inferior şi a unui fragment dintr-o cutie cranienă. ţ{ MARE DECEPŢIE: OMUL DE NEBRASKA în anul 1992. neacceptat în prezent. Această discrepanţă uluitoare. în absenţa bolii. Henry Fairfile Osborn a făcut cunoscut faptul că acest dinte aparţinea unui alt om-maimuţă.atrage neîncrederea unei largi părţi a comunităţii ştiinţifice. care au stabilit că dintele omului de Neanderthal aparţinea de fapt unei specii de porc mistreţ care dispăruse din America de Nord şi care acum mai trăieşte doar în Panama.şi au estimat vechimea sa la aproximativ Oamenii evoluează? Nici vorba! 121 500. renumitul paleontolog. constituie totuşi un şoc să descoperi că.chiar şi prin înşelăciune intenţionată . oferite de unele dintre cele mai apreciate figuri în domeniu. director al Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Verdictul în cazul omului de Piltdown a fost: pură înşelătorie!24 în mod evident. în vestul statului Nebraska. Anglia. având o vechime de aproximativ un an! Craniul în schimb avea o concentraţie de fluor corespunzătoare unei vechimi de 5. în mai puţin de cinci ani au fost efectuate noi studii de către autorităţi în materie. graba de a dovedi cu orice preţ susţinerile evoluţionismului .Neanderthalensis Un mulaj mai vechi reprezentând omul de Neanderthal. Acest specimen a fost denumit Eoanthropus dawsoni . Maxilarul omului de Piltdown a fost supus acestui test iar rezultatele au arătat că nu conţinea nici un pic de fluor şi au dovedit că nu era o fosilă. bineînţeles. Cercetătorii au observat că oasele fuseseră impregnate cu o soluţie chimică specială pentru a părea mai vechi decât erau de fapt! în cele din urmă. substanţă pe care oasele o absorbeau din sol. Deoarece a fost puternic mediatizat ca fiind una din „verigile lipsă".000 de ani. O nouă tehnică de datare a vechimii oaselor a fost însă pusă la punct prin 1950. unul singur. a fost descoperit un dinte. \ Demisia lui Darwln 120 Hesperopithecus In prezent. precursor al omului modern. cercetarea retrospectivă a afirmaţiilor îndrăzneţe şi a diferenţierilor anatomice subtile. Şi de această dată. cu efectele unui fals pentru demascarea slăbiciunii experţilor. Antropologul Jaquetta Hawkes face următoarea observaţie justă: Chiar dacă admitem că acest fapt este inevitabil şi nu are neapărat efecte dăunătoare. Tennessee. iar cutia craniană unui om. că omul de Neanderthal avea o poziţie verticală aproape perfectă a corpului şi. s-a descoperit că maxilarul aparţinea unui urangutan care murise recent. fie . iar cutia craniană semăna cu cea umană. Găsită într-o groapă de pietriş din apropiere de Piltdown. nici eu şi nici tu poate nici nu l-am observa. a impus reexaminarea cu atenţie sporită a craniului şi a mandibulei. Acest specimen a primit numele de omul de Nebraska. 23 Nu mai dispunem nici un fel de dovezi cu privire la omul de Nebraska care să poată fi luate în calcul. medic. Spre exemplu. caracteristicile sale fizice nu diferă cu nimic de cele ale oamenilor moderni.22 Dacă un om de Neanderthal ar merge la meci îmbrăcat în blugi şi tricou. După examinarea acestuia.

31 . profesor de anatomie şi biologie la Universitatea Australiei de West. în situaţia în care există fosile umane îngropate mai adânc decât ale acestor pretinşi precursori ai omului? Cu certitudine. Sunt la fel cu urmele de paşi făcute de omul modern.30 Dacă omul modern exista deja în urmă cu 100-250 milioane de ani. cercetarea tuturor dovezilor a demonstrat că în realitate lucrurile stau exact invers. admit următoarele: S-au găsit în Africa de Est dovezi că indivizi aparţinând speciei Australopithecus au supravieţuit acolo până destul de recent. despre care se consideră că are o vechime de 100 milioane de ani . De fapt. Homo habitis şi Homo erectus au trăit în aceeaşi perioadă..la fel de puternică în prezent cum a fost întotdeauna. în funcţie de sentimentele fiecăruia faţă de oamenii de ştiinţă! 25 Puteţi să-i spuneţi „evoluţie cu orice preţ". despre care au afirmat că ar fi cel mai vechi specimen uman descoperit vreodată: „omul Orce". din sudul Spaniei. fără să stea pe gânduri ar răspunde că pe acolo a trecut cineva. Uf TRĂIND ÎMPREUNĂ. cum este posibil ca vreuna dintre ele să fi apărut ca rezultat al transformării alteia? Alt motiv de nedumerire: Cum se putea ca oricare dintre aceste trei specii fi fost anterioare omului. în fiecare dintre cazuri. demască tendinţa eronată de a face publice dovezile evoluţiei înainte de a avea la dispoziţie şi de a putea citi toate datele: Cu toate că. putem chiar să tăiem copacul din rădăcină. Putem să-i tăiem pe Australopithecus. statul Utah. Unii dintre savanţi au demonstrat o acută lipsă de integritate şi de disciplină ştiinţifică.7 ZILE DIN 7 Faptul că din analiza fosilelor reiese că verigile lipsă propuse pentru evoluţia omului par să fi coexistat în aceeaşi perioadă. este imposibil atunci să fi existat toate în aceeaşi perioadă! Se consideră că australopitecii au trăit cu 1 până la 4 milioane de ani în urmă. luaţi în calcul şi vârsta altor exemplare fosile de oameni Oamenii evoluează? Nici vorbă! Sfcl 123 moderni. de exemplu.. dacă Australopithecus. Dacă nu au fost suficiente dovezile contra evoluţionismului prezentate până acum. pe Homo Habilis şi pe Homo erectus jos din arborele evoluţiei umane.durere. 28 Deci. dă naştere la noi confuzii în cercetările întreprinse pentru dovedirea cu probe a curentului evoluţionismului. Oase de Homo sapiens au fost descoperite recent în stratul cretacic . înseamnă că suntem pe Pământ cu mult înaintea dinozaurilor! |f NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ ÎN OASE Dr. Oxnard. iar vechimea lor a fost estimată la 3. rezultatele iniţiale au indicat că fosilele sunt asemănătoare oamenilor. vârsta maximă pe care evoluţioniştii o admit pentru omul modern.E. fiind contemporani mai întâi cu Homo habilis. Cercetătorii francezi au analizat problema şi au descoperit că de fapt craniul pretinsului „om Orce" era craniul unui măgăruş în vârstă de patru luni!26 Demisia lui Darwin 122 Se pare că ambiţia de a aduce dovezi palpabile în sprijinul evoluţiei este .Wilder Smith scrie: S-au descoperit în mod repetat amprente de picioare umane datând din perioada carboniferă (cu o vechime de aproximativ 250 milioane de ani). Totuşi.chiar dacă fosilele o contrazic .5 milioane: Nu există nici o urmă de îndoială. iar apoi cu Homo erectus. A. un grup de experţi din Europa au anunţat descoperirea unei fosile. nici una dintre aceste specii nu putea să fi dat naştere oamenilor. Stau lucrurile mai bine în prezent? în anul 1983.29 Cu atât mai remarcabile sunt amprentele de picioare umane ce s-au dovedit a fi chiar cu mult mai vechi decât cele enunţate mai sus.ori aceste oase sunt cu mult mai vechi de 100 de milioane de ani. 24 DE ORE DIN 24. Dacă una dintre aceste urme ar fi imprimată pe o plajă de nisip din California şi am întreba un copil de patru ani ce vede. Charles E.un strat de rocă aflat în Moab. Richard Leakey şi Alan Walker. s-au găsit şi urme de paşi de om.21 Dacă evoluţionismul pretinde că aceste specii se trag unele din altele.

Evidenţele sunt atât de impresionante încât este perfect legitimă întrebarea dacă se va descoperi vreodată ştiinţa în acest domeniu!32 Francheţea lui Zuckerman este lăudabilă. Observaţi opiniile exprimate asupra acestui subiect de câţiva savanţi de renume. în următoarea afirmaţie: Se poate demonstra cu precizie că nu există specii de tranziţie. varietăţi ale omului modern. Demisia lui Darwin 124 Ulterior.. Sir Solly Zuckerman şi-a petrecut întreaga viaţă încercând să descopere dovezi în sprijinul teoriei evoluţiei. fiind susţinută în Science Digest de evoluţionistul Lyall Watson: Maimuţele antropoide contemporane par să fi apărut de nicăieri. dar nu a găsit nici una. trecând printr-o serie de forme intermediare. sau mamiferul din care a descins aceasta existau. ca de exemplu omul de Neanderthal. diverşi autori au scris cărţi despre originea omului modern. 37 Fosilele despre care se susţinea cândva că sunt precursorii oamenilor sunt acum considerate a fi fosile ale unor specii dispărute de maimuţe. s-a dezvoltat dintr-o fiinţă asemănătoare maimuţelor. într-o perioadă foarte scurtă de timp (scurtă. N CONCLUZIE Oamenii sunt complet diferiţi faţă de oricare alte fiinţe vii.. 33 Dr. bazându-se mai mult pe fantezie şi subiectivitate. într-o formă sau alta. Unii dintre ei erau. După cum am sugerat deja. Este complet ridicol să descrii omul ca pe o maimuţă fără blană. cu pielea neacoperită de blană. originea omului modern . 34 Paleontologul evoluţionist Joseph Weiner rezumă cercetările privind evoluţia umane astfel: Este absolut evident că nu este posibil ca omul modern să fi descins din maimuţele antropoide şi cu atât mai mult dintr-un alt tip maimuţă. înseamnă că întreaga ştiinţă a geologiei este eronată iar geologii îşi vor înainta demisia în bloc. Robert Martin. vom descoperi că atât oamenii. pentru a se apuca de condus camioane. de fapt.36 Evoluţionistul Albert C. Nu au istorie şi nu există nici un fel de dovezi paleontologice în ceea ce le priveşte. Ingalls îşi face publică iritarea pe care i-o produce înşelătoria şi prefăcătoria practicată pe scară largă în lumea ştiinţifică: Dacă omul. a prezentat dilema pe care o trăiesc evoluţioniştii în încercarea de a demonstra că omul a evoluat ca fiinţă: Nici un om de ştiinţă nu ar putea contesta din punct de vedere logic ideea că omul. oricât de puţin similar cu cele contemporane. în . trage următoarea concluzie în ceea ce priveşte cărţile despre evoluţionism: In ultimii ani. sau predecesorul său maimuţă. cercetător principal la Zoological Society of London. fără să fie implicat în vreun fel în actul divin de creaţie. Mai mult. sau ca pe orice alt fel de maimuţă. iar aşa numitele verigi lipsă lipsesc cu adevărat. dacă vrem să fim complet cinstiţi cu noi înşine. aparţinând familiei maimuţelor antropoide. la fel ca toate celelalte fiinţe vii. Fiecare dintre noi trebuie să ne întrebăm de ce este prezentată evoluţia ca fapt real în manualele şi în şcolile noastre? De ce continuă să fie prezentate în marile muzee reprezentări din ghips ale oamenilor-maimuţă? Poate că aceste lucruri se întâmplă pentru că singura alternativă viabilă ar fi să admitem că oamenii.fiinţa bipedă verticală. exact aşa cum ne aşteptam să fie dacă admitem că ambele familii au fost create în acest fel încă de la început. Wolfgang Smith susţine acelaşi punct de vedere cu Weiner. cu capacitate mentală uriaşă. Dacă analizăm pretinşii strămoşi ai oamenilor din rândul maimuţelor. cât şi maimuţele antropoide apar reprezentate de fosile ca vietăţi complet formate. Adică.Numeroşi oameni de ştiinţă au afirmat că diferitele specii de oameni-maimuţă nu formează împreună o serie completă de trepte evolutive. 35 Oamenii evoluează? Nici vorbăt 125 Dr. ca australopitecul. care creează şi foloseşte unelte . fără să fi lăsat nici un fel de urme fosile care să ilustreze etapele de transformare. au fost pur şi simplu creaţi. evoluţioniştii susţin că oamenii au evoluat din maimuţele antropoide. din punct de vedere geologic). Cu toate acestea. erau complet diferiţi de oameni. care nu au avut forme intermediare.este la fel de puţin explicabilă. nu mai departe de perioada carboniferă. studenţii care cercetează fosilele de primate nu se fac în general remarcaţi pentru precauţie. Alţii. decât pe fapte concrete şi obiectivitate.

F. The Natural History of Man (New York. MO: Concordia Pub.. Australopithecus. S. Gish. 1984). R. editor (St.T.A. Acest lucru nu este însă cu putinţă dacă admitem că speciile enumerate mai sus au evoluat una din alta! Adevărul este că lucrurile nu s-au întâmplat aşa şi că nu există dovezi concludente pentru evoluţia speciei umane. White. 115:195-199 (1925). Nature. Fossil Men. no. 1969). Donald Johanson and M. Teilhard de Chardin. Joseph Weiner. Lucy. House. W. Science. Homo habilis şi Homo erectus. Louis." Creation Ex Nihilo Technical Journal. este vorba doar de un fragment de craniu. despre care pretind că reprezintă probe concludente ale existenţei formelor intermediare. p. Homo habilis. p. CA: Christian Book Club of America. Solly Zuckerman. Puternica dorinţă de a găsi fosile ale unui om-maimuţă a condus totodată la înşelăciune şi prefăcătorie. Marcellin Boule and H. voi. Evolution: The Fossils Still Say No. E. W." in Rock Strata and the Bible Record. 304. aceste vietăţi nu se aseamănă cu oamenii. Nature. 88(3):96 (1979). NY: Simon and Schuster. NY: Universe Books. Howells. Donald Johanson and T. Lubenow. 1970). urangutanii sau gibonii. 227:577 (1970). Moline (Illinois) Daily Dispatch (May 14. Homo erectus şi omul modern au trăit cu toţii în aceeaşi perioadă constituie o nouă provocare pentru teoria asupra evoluţiei omului.S.E. Nature. Evolutionary Anthropology. Edey. 1(0:34-36 (1992). Jaquetta Hawkes. Niles Eldredge. S. 1967). 258:389-395 (1975).D. Gregory. NY: Dryden Press. 3. M. 1970). p. 127 David L. p. Scientific American. Leakey and Alan Walker.k. L'Anthropologie (Paris. 155-156. p. 12(0:87-97 (1998). 241(6):118 (1979). 28. 1984). Mankind in the Making (Garden City. Phillips. 203:321 (1979) 207:1104 (1980). CT: Yale University Press. Hartwig-Scherer and R. Gould. S. p. p.A. NY: Harry N. Journal oj Human Evolution. 226(1 ):94 (1972). Gish. Thesis (Northridge. CA: California State University. ale cărui imagini falsificate sunt prezentate în toate manualele. Raymond A. Astăzi ştim cu certitudine că omul de Neanderthal. Martin. Book 1 (Hawthorne. Natural History. Science. "Lucy — Evolution's Solitary Claim for an Ape/Man: Her Position îs Slipping Away. 1983): p. Dovezile cu privire la faptul că Australopithecus. 1931).J. Fosilele însă sunt în general schelete incomplete. din punct de vedere morfo-structural. 126. Oxnard. de os pelvian sau de femur. Zimmerman. 78. Patrick O'Connell. De regulă. Fossil Men (New York. . 1957). a fost într-adevăr un om Demisia lui Darwm modern. M. The Weekly Australian (May 7-8. The Order of Man (New Haven.J. 66:579 (1927). Oxnard. fiind cel mai bine ilustrate de speciile numite omul de Nebraska şi omul de Piltdown. 21:439-449 (1991). CE. Ian Tattersall. January 1991). 1991).2 27. 1981).F.V.D. Nature. the Beginnings of Mankind (New York. Robert Eckhardt. Ivanhoe. Boule and Vallois. Science of Today and the Problems of Genesis. 1971). suferind de o boală care determină apariţia unor diformităţi ale trupului. Gould. 136.A. este acceptat pe scară largă faptul că. Fossils — The Evolution and Extinction of Species (New York. 144-145. p. Oamenii evoluează? Nici vorbăl 4. 1995). Science. Beyond the Ivory Tower (London: Weidenfeld & Nicholson. p. "Recovery of Neandertal mtDNA: An Evaluation.W. Vallois. NY: Doubleday. Illustration from "Rusch's Human Fossils. 45-46. Dart. Abrams. Cel mai intens mediatizate dintre fosilele de oameni-maimuţă sunt Ramapithecus. P. Scientific American. 56. în prezent. CE. Evolution: The Fossils Still Say No (El Cajon. CA: Institute for Creation Research. 85:30 (1976). Howell. 204:952 (1964).susţinerea acestei teorii ei prezintă dovezile paleontologice. 22. Inc." Creation Research Society Quarterly. Trunkaus and W. 3 (December 1985): p. D. Natural History. intrând mai degrabă în aceeaşi categorie cu cimpanzeii.

p. fie am fost creaţi în mod deliberat.E. the Beginnings of Mankind. Fossils. ceea ce le-a ajutat să supravieţuiască. Teilhardism and the New Religion: A Thorough Analysis of the Teachings of Pierre Teilhard de Chardin (Rockford. 1987)." New Scientist (August 4. 1970). p. British Geological Association. Wilder Smith." Science Digest.. în capitolul 2 am revăzut legile chimice şi am văzut că probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este practic. Selecţia naturală nu oferă nici un beneficiu real specimenului decât atunci când noua caracteristică este complet funcţională. 1970). Prima teorie aşază problema originii vieţii dincolo de sfera cercetării ştiinţifice. Ager. The Mythology of Modern Geology (Stockton. Cea de-a doua teorie este de asemenea un act de credinţă. The Mythology of Modern Geology. quoting Albert C. 31. Jackson. 5 (May 1982): p. Creaţia . IL: Tan Books and Publishers. Cei mai de seamă oameni de ştiinţă şi filozofi şi-au dedicat viaţa căutării acestor răspunsuri. 64. p. 283. p. p. D. 132-133. quoting A. 38:36-39 (February. FIŢI GATA. voi.A. 87. Fie viaţa a fost creată pe pământ prin voinţa unei Fiinţe aflate dincolo de puterea de înţelegere a ştiinţei. Wayne Jackson. Fie am evoluat din nişte aluviuni moarte. Joseph Weiner. GENERAŢIA SPONTANĂ Viaţa a început prin combinarea întâmplătoare a unor substanţe chimice extrem de complexe. 245-252. 227. Aceasta contrazice în totalitate posibilitatea selecţiei naturale. CA: Apologetics Press. fie a evoluat pe planeta noastră în mod spontan. no. Robert Martin. 2. Dr. Ingalls. WA and London: University of Washington Press. 1980). Oamenii de ştiinţă sunt ostili acestei idei. 44. 300. 32-33. Desert Magazine. Man's Origin. Nu există alte variante. 1971). Dr." Scientific American (CLXII. p. prin reacţii chimice care s-au produs în materia moartă care acoperea suprafaţa planetei. Charles E. până când mutaţiile accidentale şi . Barnes. Există doar două variante. Lucy. Este o afirmaţie a credinţei în puterea unei Fiinţe Supreme care nu poate face obiectul legilor ştiinţei. IL: Harold Shaw Publishers. 33. no. Actul credinţei constă în presupunerea că viziunea ştiinţifică asupra originii vieţii este corectă. 3. nulă.prezentă pretutindenil 129 1. 1988). 32." Dr. voi.prezentă pretutindeni! 4 ţf PE LOCURI. Man's Destiny (Wheaton. Wolfgang Smith. Sir Solly Zuckerman. Renumitul astronom Robert Jastrow pune problema în perspectivă: Probabil că apariţia vieţii pe pământ este un miracol. NY: Universe Books. Beyond the Ivory Tower (London: Weidenfeld & Nicholson.V. 14. "The Walter People. dar opţiunile sunt restrânse. 8. 90. p.207:1103 (1980). Johanson and Edey. Teoria evoluţiei se bazează pe patru presupuneri: Creaţia . fără a avea dovezi concrete care să justifice această încredere. "The Carboniferous Mystery. MUTAŢIILE ACCIDENTALE Şl SELEQIA NATURALĂ Mutaţiile spontane au generat modificări la unele creaturi. produc sterilitate. Oxnard. "The Nature of the Fossil Record. The Natural History of Man (New York. Jackson. 2 (1976): p. START! Cum a început viaţa? Cum putem explica minunile vii ale lumii noastre? Cum au apărut oamenii? Cine este adevăratul nostru strămoş? Fiecare dintre noi s-a lovit de aceste întrebări. în cel mai bun caz.1 Nici că se putea o formulare mai clară! Să recapitulăm încă o dată cea de-a doua opţiune. 1975). Inc. Tot în capitolul 2 am descoperit că mutaţiile sunt de obicei letale sau. în decursul a milioane de ani în care au avut loc diferite accidente chimice. 285. January 1940): p. 1977): p. quotingF. p. INTERVALUL MARE DE TIMP Pământul a fost nelocuit timp de sute de milioane de ani. Teeth and Sex: New Perspectives on Human Evolution (Seattle. The Mythology of Modern Geology. Proceedings of the Geological Association. p. "Man îs Not an Onion.

Cu toţii ştim poveşti. paleontolog la Muzeul Britanic de Istorie Naturală din Londra. Putem defini ştiinţa astfel: Ştiinţă. Ghiciţi ce s-a întâmplat? A rămas tot o broască verde.. Dacă le amestecăm. în schimb. Colin Patterson. 4. Cunoştinţa sistematică a lumii fizice sau materiale obţinută prin observaţie şi experiment. se ocupă de imaginaţie şi fantezie. ştiinţa fantastică. ar fi trebuit să descoperim şi multe zeci de mii de vietăţi aflate în stadii intermediare de dezvoltare. 2 Dr. Aceasta poate fi astfel definită: Science fiction. în detrimentul ştiinţei şi al progresului social. în film. „Oamenii de ştiinţă avangardişti au pus demult capăt darwinismului clasic. se va transforma în prinţ.. Mulţi dintre marii oameni de ştiinţă ai lumii sunt într-un făţiş dezacord cu Darwin. The Bone Peddlers. Mă refer la poveştile. nici omeneşti şi nici de alt fel. Nu au făcut public acest lucru. 131 editurile care scot pe piaţă cărţi de ştiinţă au semnat subtilul „legământ de fidelitate" cu Darwin şi doctrina sa. însă. câteodată. William Fix deschide mormântul secret al evoluţionismului. în filmul The Swan Princess. substantiv = 1. DOVEZILE PALEONTOLOGICE CUPRIND NUMEROASE FORME DE TRANZIŢIE Dacă evoluţia este într-adevăr reală. substantiv = 1. de exemplu. pe extrem de puţine dovezi adevărate. Ar fi o prostie să credem altceva. f POVESTE: BROASCA + SĂRUTUL PRINŢESEI = PRINŢ După mai multe încercări. descrierile unor schimbări petrecute peste . Miturile seculare ale evoluţiei au avut un efect devastator asupra cercetării ştiinţifice şi au dus la distorsiuni. Pentru a-şi susţine punctul de vedere. subliniază minciunile evoluţionismului: Explicaţiile evoluţioniste ale lui Darwin cu privire la originea omului s-au transformat într-un mit modern. broasca primeşte în final sărutul prinţesei. în cel mai bun caz. o formă de fantezie care se grevează pe cunoştinţele ştiinţifice şi se bazează pe speculaţii.prezentă pretutindeni! *. Este un mijloc de divertisment şi nu încearcă să treacă drept adevărată.. prin evoluţie.. Astăzi în lumea ştiinţei avem de-a face cu o asemenea poveste. mai toate Creaţia . acest non-adevăr nu este deloc distractiv. Puneţi o prinţesă să sărute câte broaşte vrea ea şi veţi descoperi că acestea rămân tot broaşte. controverse inutile şi la folosirea incorectă a descoperirilor ştiinţei. Orice om de ştiinţă vă poate confirma că povestea nu este adevărată. pe temeiuri strict ştiinţifice. f SCIENCE FICTION: BROASCĂ + EVOLUŢIE = PRINŢ Spre deosebire de science fiction. Multe dovezi ştiinţifice sunt în favoarea ideii că Pământul este tânăr. broasca aceea cu un revoltător accent franţuzesc crede cu tărie într-un basm: dacă o broască este sărutată de o prinţesă. Aşa cum am descoperit mai multe zeci de mii de fosile de dinozauri. Demisia lui Darwin 130 Science fiction. 2.selecţia naturală au produs fiinţe umane şi alte animale complexe. în capitolul 3 am văzut că cele mai răspândite metode de datare sunt. imperfecte. care pretinde că este adevărată: o broască poate deveni într-adevăr un prinţ. dar l-au consemnat în arhivele şi în cercurile lor". evoluţioniştii se bazează pe o mulţime de speculaţii. atunci de-a lungul a multe milioane de ani trebuie să fi trăit un număr mare de vietăţi de tranziţie. o ramură a cunoaşterii sau a studiului care se ocupă de un şir de fapte aranjate sistematic şi care redau modul de funcţionare a legilor generale. în cartea sa. Totuşi. în capitolele 4 şi 5 am văzut că nu există fosile ale unor vietăţi de tranziţie. Este o diferenţă uriaşă între ştiinţă (care lucrează cu fapte) şi science fiction (al cărei subiect sunt fantezia şi poveştile). ne scapă din vedere adevărul. Cu toate acestea./"?. uneori pe falsuri şi doar în ultimul rând. 1f EVOLUŢIE = SCIENCE FICTION Ştiinţa are o istorie lungă de idei raţionale şi descoperiri remarcabile.

conchide corect: Teoria darwinistă a originii nu are în natură nici măcar o dovadă care să o susţină. S. mitul darwinian va fi considerat cea mai mare înşelăciune din istoria ştiinţei. un cunoscut geolog de la Institutul Geologic din Zurich. ignoră intenţionat realitatea şi refuză să vadă inadvertenţele şi falsitatea credinţei lor. paleontolog şi evoluţionist la Muzeul American de Istorie Naturală. Singura opţiune valabilă şi adevărul adevărat este că orice fiinţă a fost concepută şi creată în mod specific. a ajuns la aceeaşi concluzie: Cu cât un lucru este mai puţin probabil din punct de vedere statistic. 6 Dr. astronom şi fost cercetător la Universitatea Cal Tech. speculaţii privind cum au dispărut dinozaurii. Fie şi numai această caracteristică a universului indică faptul că Cel care a creat lumea este de cel puţin zece trilioane de trilioane de trilioane de ori mai inteligent. în ultimii zece ani s-a afirmat o generaţie nouă de biologi bine pregătiţi. Când se va întâmpla acest lucru..9 Profesorul Richard Dawkins.noapte. la rândul său ameninţată de idei noi. dar care au rezerve cu privire la darwinism. Leith admite ceea ce majoritatea oamenilor de ştiinţă conştientizează deja. cu atât mai puţin putem crede că s-a întâmplat datorită Creaţia . evoluţionismul este un concept „în pielea goală". mai învăţat. 5 Pierre-Paul Grasse. fost preşedinte al Academiei Franceze de Ştiinţă. aidoma împăratului din poveste. Nu a apărut ca rezultat al cercetării ştiinţifice. Lovtrup împărtăşeşte aceeaşi părere în analiza sa: Cred că într-o bună zi. vede în spatele universului un designer foarte inteligent: Gradul de coordonare al celor 34 de caracteristici diferite ale universului. El a scris: Teoria despre viaţă care a subminat religia secolului al nouăsprezecelea este pe punctul de a deveni ea însăşi o religie. este de cel puţin zece trilioane de trilioane de trilioane de ori mai mare decât tot ce poate realiza cel mai puternic şi mai bine dotat dintre oameni. 3 Albert Fleishman. . varianta evidentă este existenţa unui Creator inteligent. şi Chandra Wickramasinghe. de unde vine omul. face de asemenea comentarii pe marginea lipsei de dovezi în favoarea evoluţiei: Demisia lui Darwin înşelăciunea este uneori neintenţionată şi se face în mod inconştient. 8 ţf CREAŢIA .prezentă pretutindeni! şansei. cum au evoluat mamiferele. Dar tot mai mulţi cercetători şi lideri analizează dovezile şi părăsesc tabăra darwinismului. mulţi se vor întreba: „Cum a fost posibil aşa ceva? 7 Unii dintre reprezentanţii comunităţii ştiinţifice rămân în continuare credincioşi teoriei evoluţioniste. dar nu chiar întotdeauna de vreme ce unii oameni. este ferm în declaraţia sa: Ni s-a împuiat destul capul cu eroarea darwinistă. Ei au încercat să ridice un zid impenetrabil în jurul acesteia. ci o minciună. E momentul ca această poveste să fie demascată pe de-a-ntregul. că nu există nici o dovadă în favoarea evoluţiei. de la Universitatea din Paris. profesor de astronomie la Universitatea Cambridge. E timpul s-o spunem răspicat: „împăratul este gol". Evoluţionismul nu are dreptate. între care trebuie să existe o armonie perfectă pentru a permite viaţa fizică. formulează singurul răspuns posibil: Unica explicaţie rezonabilă pentru ordinea pe care o vedem în lumea biologică este oferită de noţiunea creaţiei intenţionate. Hsu. Toate acestea îmi par a fi doar un pic mai credibile decât basmele. Nu este un fapt. ci doar ca un produs al imaginaţiei" 4 Cercetătorul B.OMNIPREZENTĂ în ciuda susţinerii de care se bucură din partea unor profesori şi a presei. mai creativ şi mai puternic decât fiinţele umane. 10 După care se exprimă cu un entuziasm de-a dreptul poetic: # Orice tablou îşi are pictorul ♦ Orice ceas îşi are ceasornicarul ♦ Orice carte îşi are autorul # Orice creaţie îşi are creatorul • Orice computer îşi are programatorul. şi el ateu.12 Sir Fred Hoyle. Chiar şi la o privire superficială. profesor de zoologie şi anatomie comparată la Universitatea Erlangen." Hugh Ross.. Dr. din cauza spiritului lor sectar. Germania. Niles Eldridge.

încât i se spunea „buldogul lui Darwin". în acest proces. susţine: Cred că trebuie să mergem mai departe (de ideea selecţiei naturale şi evoluţia speciilor) şi să admitem că singura explicaţie acceptabilă este creaţia. orice informaţie obţinută dintro sursă de încredere (istorie. Asemenea creaţionismulului. având în vedere toate dovezile relevante .profesor de anatomie şi matematică aplicată la University College din Cardiff. ca să numim doar câteva) trebuie luată în considerare. profesor de fizică la Universitatea din Manchester. Filozoful în ştiinţă Stephen Meyer este de acord că trebuie să cercetăm toate opţiunile: Nu am găsit încă nici un motiv întemeiat pentru a separa ideea de plan deliberat de aceea de ştiinţă. Creaţia . pentru apariţia lor. ci trebuie s-o ia în considerare şi pe următoarea: „Ce teorie oferă.. o „cauză". De ce? Pentru că „principiile de bază ale ştiinţei creaţionismului nu pot fi verificate". consideră creaţionismul drept „neştiinţific" şi „religios". nu se poate limita la întrebarea „Care scenariu evoluţionist explică cel mai bine complexitatea biologică. lucrul acesta trebuie să fie valabil şi pentru trecut. Pe baza acestor două principii. de exemplu. în înţelesul său obişnuit. Planificarea deliberată pare tot atât de ştiinţifică (sau neştiinţifică) ca şi teoria evoluţionistă. prin voinţa unei Fiinţe preexistente. sau cel care implică un agent inteligent. avem de-a face cu evenimente care nu pot fi nici observate. într-adevăr. de care depinde viaţa. este mai agresiv în afirmaţiile sale: Tentaţia de a crede că universul este produsul unui anume design este copleşitoare. statistică. până şi el a recunoscut următorul lucru: „Creaţia". nu cu evenimente irepetabile. Am impresia că împărtăşesc cu majoritatea 133 Demisia lui Darwin 134 fizicienilor convingerea că într-adevăr există „ceva în spatele tuturor lucrurilor". arheologie. filozof şi fizician australian. Ştiinţa are totuşi limitele sale. universul acesta nu a existat şi că a fost conceput în şase zile (sau instantaneu. Prin urmare. în mod ideal. ar fi rezonabil să descoperim că viaţa şi universul au avut o „cauză" şi că. începem să ne gândim că proprietăţile favorabile ale fizicii.13 Paul Davies. nici replicate. în anumite perioade din trecut. 14 H. nu văd nici ei decât un singur răspuns valabil la întrebarea legată de originile noastre: Atunci când constatăm că probabilitatea ca viaţa să fi apărut la întâmplare este atât de redusă. au fost cumva concepute. Prin analogie. Nu văd nimic dificil în a înţelege că. 15 Thomas Huxley era un ateu convins. Autorii lucrării Teaching About Evolution. pentru a obţine certitudinea că este corectă. repetată şi studiată mereu şi mereu.a cărei limită este Dumnezeu însuşi.prezentă pretutindeni! ■' 135 Două principii ştiinţifice pot fi aplicate evenimentelor din trecut: cauzalitatea ne spune că totul are un început. spunând că o asemenea variantă nu este ştiinţifică.S.scenariul evoluţionist strict materialist. ce au avut loc în trecut. Convingerile sale evoluţioniste erau atât de clare. a fost nevoie de un îndrumător inteligent. 17 Gândiţi-vă la următorul lucru: ce înseamnă de fapt „ştiinţă"? Foarte simplu spus.. dacă este nevoie de inteligenţă pentru a genera informaţii în prezent. Această biologie istorică. cea mai bună explicaţie pentru complexitatea biologică. Totuşi. ori poate un altul?" A susţine contrariul înseamnă a insista asupra ideii că materialismul deţine o poziţie metafizică privilegiată. „ştiinţă" înseamnă acumularea cunoştinţelor despre natură şi lumea fizică. Ştiinţa obişnuită are de-a face cu evenimente ce pot fi observate în prezent. dacă preferaţi această formulă). inteligenţa noastră sugerează existenţa unei inteligenţe superioare . Lipson. De vreme ce nu avem motive să admitem această presupunere. nu văd de ce am accepta că teoriile originilor trebuie să fie strict naturaliste. inclusiv viaţa şi universul. Şi în cazul creaţionismului şi în cel al evoluţionismului. este un cuvânt perfect inteligibil. încât devine absurdă. raţională. Deschiderea faţă de argumente empirice în favoarea unui plan deliberat este o condiţie necesară pentru o biologie istorică raţională completă. 18 . toată această informaţie trebuie monitorizată. 16 ţf ESTE CREAŢIA O EXPLICAŢIE „NEŞTIINŢIFICĂ"? Unii oameni resping din start ideea creaţiei. cel materialist sau cel naturalist?". evoluţionismul „nu poate fi verificat". care o concurează.

să contureze un univers care. cu o geometrie precisă. Evoluţia încearcă. De fapt. sunt modelaţi într-un pătrat perfect. Totuşi. De ce? Fiindcă astfel de semnale nu ar putea fi emise decât de o fiinţă inteligentă. Evoluţioniştii văd în oameni şi în alte creaturi mai avansate dovezi ale creşterii complexităţii. ca să faci distincţia între o ţesătură şi un bulgăre de pământ. Obiectele create conţin ceea ce numim complexitate de funcţii specifice . devine tot mai ordonat şi mai complex. Programul de cercetare a inteligenţei extraterestre este un exemplu fascinant pentru încercările noastre de a distinge între hazard şi inteligenţă. va fi de acord cu acest lucru. Dar oare o simplă privire asupra lumii ne-ar putea lămuri dacă a fost „creată" sau nu? Pentru a răspunde la această întrebare. Spaţiul cosmic produce foarte mult „zgomot" electronic. Toate acestea se opun uneia dintre principalele legi ale fizicii: cea de-a doua lege a termodinamicii: Creaţia . în fiecare zi.Orice om de ştiinţă onest. obiectele devin tot mai dezordonate în timp. complexitatea unui set de chei de maşină.19 Mai există de asemenea o diferenţă importantă între ordine şi complexitate. al albinei • incredibilul fenomen al migraţiei transcontinentale a raţelor şi gâştelor sălbatice. în ceea ce priveşte ordinea. trebuie să luăm în calcul toate soluţiile posibile şi toate sursele de informare. Alcătuirea acestora a fost copiată de NASA . îţi vine în minte (de obicei subconştient) întrebarea dacă obiectele cu care vii zilnic în contact au fost create sau nu. legile fizicii susţin tocmai contrariul. vedem nişte chei de maşină pe masă.prezentă pretutindeni! în timp. ÎN EXEMPLE CONCRETE Orice fiinţă înmagazinează o mare cantitate de informaţii complexe şi specifice. este necesar să clarificăm mai întâi ce înţelegem prin acest termen. ţf CUM ARATĂ „CREAŢIA"? Argumentele împotriva evoluţionismului sunt impresionante. după cantitatea de informaţie pe care o conţin. coordonând celulele să lucreze împreună şi să îndeplinească roluri bine definite. de o mare complexitate şi rigoare matematică. de exemplu. Ochii homarului. cum ar fi structura repetitivă a cristalelor. „lume". Putem face diferenţa între obiectele create şi celelalte. De asemenea. Găsim pe jos un pahar de suc. Acest program încearcă să detecteze acele semnale care nu sunt nici întâmplătoare şi nu au nici structură repetitivă (cum ar fi cele produse de un anumit tip de stele numite pulsari). care ajung fără greş în locul unde s-au născut • uimitorul sistem mecanic ce face posibil zborul păsării • abilităţile avansate de comunicare ale delfinului • incredibila structură genetică a unui amfibian cum este mormolocul de broască Toate vieţuitoarele conţin structuri complexe şi extraordinare. Pentru a obţine o analiză completă a datelor ştiinţifice. Portretul realizat de un artist este total diferit de o pânză lăsată afară. la mila elementelor naturii. sistemele şi ansamblurile complexe ordonate devin în mod natural mai simple şi mai dezordonate (entropie crescută. sau a unui cip pentru computer. Demisia lui Darwin 136 o bucată de hârtie şi ne dăm seama imediat că acestea au fost făcute cu un scop şi sunt creaţia cuiva. Ajunge o simplă atingere.informaţie aranjată astfel încât este imposibil ca obiectul să fi luat naştere din întâmplare. prin el însuşi. iar ideea creaţionismului este logică. ADN-ul celulelor sale conţine o cantitate aproape infinită de informaţii exacte. ştim sau conştientizăm că o piatră sau o bucată de pământ nu au fost concepute şi realizate intenţionat (de mâna omului). în absenţa vreunei acţiuni exterioare. Să luăm în considerare doar câteva comportamente şi trăsături avansate ale fiinţelor: <§ inexplicabila metamorfoză a fluturelui • dansul ritualic. Alcătuirea organelor unei fiinţe dovedeşte intenţia ca fiecare organ să îndeplinească o funcţie proprie şi să lucreze în interdependenţă cu celelalte. de exemplu. acest program urmăreşte să detecteze semnalele care prezintă o complexitate extremă de funcţii specifice. obiectiv. în gheaţă sau în roca de granit. Este imposibil ca o cană de suc sau o frântura muzicală să fi apărut singure. Dar acest tip de ordine nu presupune. Există o diferenţă foarte mare între muzica unei orchestre şi zgomotul unei cascade. Cantitatea de informaţie complexă pe care o conţin nu ar putea exista decât datorită finalităţii pentru care au fost create şi unei intenţii care a stat la baza producerii lor. Este o regulă a naturii. natura ne oferă câteva exemple. într-un anumit fel. sau hazard).

Făcând abstracţie de alte argumente. gâtul. în cartea sa. unele organisme vii.000 de km pe oră. ar trebui să călătorim 40. Comparaţi aceasta cu faptul că sistemul sonar realizat de om poate distinge aceleaşi ultrasunete într-un interval de douăsprezece milionimi pe secundă. dar pentru a susţine creaţia. Fraud or Faith?. Fac referire. n-ar trebui să fim surprinşi dacă arhitectul fiinţelor vii a folosit o compoziţie biochimică şi structuri fizice similare pentru a crea o diversitate de organisme. Asemănările nu dovedesc existenţa unui strămoş comun.20 Cercetările au arătat că muşchii lipitorilor sunt acţionaţi de sistemul nervos printr-o serie de operaţiuni de o precizie matematică. Don Boys subliniază rolul similitudinilor: Asemănarea nu presupune existenţa unei legături. Toate automobilele Mazda au patru roţi. în măsură să detecteze în jurul lor până şi un obiect de grosimea unui fir de păr. prezenţa acestor structuri în componenţa organismelor demonstrează imposibilitatea evoluţiei. Aceste sisteme circulare şi magnetice. fiinţele vii se dovedesc a fi create prin directa evidenţă a complexităţii lor de funcţii specifice. cum ar fi broasca ţestoasă 25. Mai curând. Creaţioniştii folosesc în acelaşi mod asemănările. . Evolution: Fact. pornind să căutăm în depozitele de vechituri „fosile" de modele intermediare Mazda nu vom dovedi cum acestea s-au transformat. faimosul evoluţionist britanic J.B. Dar mai există încă o explicaţie rezonabilă: acestea au în comun un Arhitect şi un Creator. De ce oare? Pentru că modelul Mazda 323 a evoluat în Mazda 626 şi apoi în Mazda 929? Destul de puţin probabil.000 de km pentru a ajunge în centrul galaxiei. 23 în analiza sa.S. Astfel. Nu mai este nevoie de nici o altă explicaţie.prezentă pretutindeni! 139 CREAŢIA ÎN UNIVERSUL NOSTRU Se poate oare observa în universul nostru (din organizarea planetelor şi a stelelor) o complexitate de funcţii specifice? Există dovezi care ar indica aici planul unui creator? Să luăm în calcul următoarele argumente: • universul are cel puţin 100 de miliarde de galaxii. modelele Mazda se aseamănă pentru că au acelaşi designer şi producător. Dar astăzi ştim că unele organisme conţin structuri circulare. totul capătă sens.21 Liliecii sunt înzestraţi cu un sonar extrem de sensibil. spune Haldane.. • sistemul nostru solar se deplasează prin spaţiu cu o viteză de 1. înseamnă că Dumnezeu a folosit acelaşi tipar pentru multe dintre creaţiile sale. fiindcă evoluţia nu ar putea 137 Demisia lui Darwin 138 „produce" niciodată asemenea lucruri.. 22 Admiţând faptul că evoluţia are limitele sale. • Pământul se învârteşte în jurul soarelui cu 113. 24 Pentru a migra dintr-un loc în altul. Motorul care pune în mişcare flagelul unor bacterii este un bun exemplu de roată vie. • galaxia Calea Lactee cuprinde ea singură 100 de miliarde de stele.pentru construirea telescoapelor cu raze X. H NICI O SURPRIZA: VIAŢA E PLINĂ DE ASEMĂNĂRI Evoluţioniştii analizează asemănările dintre organisme şi insistă în mod abstract că o fiinţă trebuie să fi luat naştere din alta. care ar fi fost inutile dacă nu ar fi apărut în forma lor perfectă". sonarul lor distinge ecoul ultrasunetelor într-un interval de 2-3 milionimi pe secundă.600 de km pe oră. printre altele. Pentru aceasta.000 de km pe oră. un motor şi logo-ul Mazda. dacă Pământul ar fi la o distanţă de doar 30 de centimetri de Soare. fluturele Monarh26 şi unele categorii de bacterii27 sunt ajutate de senzori magnetici aflaţi în interiorul corpului lor. ci a unui arhitect unic!28 Creaţia . discreditează întreaga teorie pe care el s-a străduit o viaţa întreagă să o predea. urechile maimuţelor şi ne arată cât de mult seamănă cu cele ale oamenilor. Evoluţioniştii folosesc adesea asemănarea dintre animale şi om pentru a susţine teoria evoluţionistă. Mai mult. la picioarele. • Pământul se roteşte în jurul axei sale cu o viteză de 1.000. încât. La fel. Haldane afirma în 1949 că evoluţia nu va putea produce niciodată „mecanisme diverse cum ar fi roata şi magnetul. • galaxia noastră este atât de vastă.

a descoperit multe din legile fizice ale Universului şi a remarcat splendoarea planului după care este alcătuit: Sistemul desăvârşit format din soare.. Nu numai că suntem protejaţi. Freeman Dyson de la Universitatea Princeton: „Universul trebuie să fi ştiut că urmează să venim". 31 >u NIVERSUL NOSTRU A FOST CREAT „DE GATA Există un număr dat de constante. renumit cosmolog: „Universul nostru pare a fi fost croit pe măsura noastră".A. în lipsa unor legi fizice corecte. John Gribbin. gaze letale. hrană şi resurse materiale. indiferent de intervalul de timp alocat.36 La fel ca în cazul organismelor vii. După cum arată dr. presiuni enorme şi incredibila forţă a gravitaţiei . se pare că planeta noastră ne oferă o protecţie remarcabilă. în cosmos au loc o serie de fenomene imprevizibile: temperaturi extreme. nu există fizicieni.prezentă pretutindeni! legile fizicii au fost „reglate" cu precizie pentru a facilita menţinerea vieţii. Creaţia . Totuşi. Galaxia Calea Lactee Demisia lui Darwin # Luna se află la o distanţă de 380. Isaac Newton. fluxul oceanului planetar ar acoperi aproape toată suprafaţa pământului. Dr. Astronomii au descoperit că nicăieri în Univers nu mai există un mediu asemănător celui ideal de pe Pământ. 30 Unul din cei mai mari oameni de ştiinţă ai tuturor timpurilor. Calculele statistice demonstrează că şansele ca planeta ideală să fi luat naştere din întâmplare sunt mai mici dintre primii savanţi. să fi apărut din întâmplare? Sau există un Arhitect şi un Creator în spatele tuturor lucrurilor? Această problemă este similară cu cea a probabilităţii apariţiei vieţii prin ea însăşi. Bert Thompson şi Wayne Jackson. meteoriţi şi asteroizi. Cu alte cuvinte. sunt de acord cu această teză. cu un strat de apă înalt de 10-15 de metri. fondatorul Centrului de Studii Spaţiale NASA: „Principiul antropogen este concluzia cea mai teistă (ce susţine existenţa unui Dumnezeu) la care a ajuns vreodată ştiinţa". dar avem apă. . 34 Dr. planete şi comete nu a putut lua naştere decât sub îndrumarea şi guvernarea unei Fiinţe inteligente şi puternice. radiaţii cosmice ucigătoare..32 Singura explicaţie rezonabilă pentru ordinea existentă în Univers şi pentru apariţia planetei noastre unice este creaţia intenţionată. Dacă ar fi cu 11 milioane de km mai aproape sau mai departe. de două ori pe zi. tot ceea ce e necesar pentru a ne dezvolta. dr.• Pământul se află la o distanţă de 150 de milioane de km faţă de Soare. de IO1000. Cea mai mică modificare a vreuneia dintre ele ar face imposibilă viaţa pe Pământ sau oriunde altundeva în Univers. Emile Borel. cu atât suntem mai uimiţi de planul care stă la baza sa.: „întreg universul a fost creat pentru om". oamenii fie ar arde instantaneu fie ar îngheţa. Mulţi oameni de ştiinţă. Dacă ar fi cu doar 80. Pământul. unii dintre ei chiar atei. asemeni multora a fost creată. Este oare posibil ca planeta ideală. care poate fi doar rezultatul proiectului deliberat al unui Creator.toate acestea fiind fatale pentru orice fiinţă.000 de km de Pământ. Robert Jastrow. sau caracteristici care fac posibilă viaţa. Unul dintre cei mai de seamă oameni de ştiinţă americani. a susţinut ideea unui plan inerent Universului nostru: Nu poţi să vezi legile şi ordinea din Univers fără să ajungi la concluzia că trebuie să fi existat un plan deliberat şi un scop în spatele a tot ceea ce există. M. 33 Dr. Universul dezvăluie o complexitate de funcţii specifice. Werner von Braun. 35 Dr. Nu e de mirare că viaţa se dezvoltă numai aici şi nicăieri altundeva. Cu cât înţelegem mai bine elementele complexe ale Universului şi toate ascunzişurile sale.29 Cunoştinţele noastre despre planetele din sistemul nostru solar nu sunt decât nişte indicaţii pe care le avem despre proprietăţile unice ale Pământului. a înţeles că lumea nici o supoziţie cu o probabilitate de realizare mai mică de 1 la IO 50 nu se poate materializa. Se pare că până şi Isaac Newton. Această caracteristică a Universului de a favoriza existenţa vieţii este denumită „principiul antropogen".000 de km mai aproape de Pământ.

credibilă. Printre aceştia se numără cei amintiţi mai jos. Dean H. precum şi tabelele statistice şi maşinile de calcul. 37 Şi alţi oameni de ştiinţă renumiţi susţin creaţionismul ca singura explicaţie logică. în mod evident. mii şi mii de oameni de ştiinţă din lumea întreagă. cred că argumentată ştiinţific perspectiva creaţionistă asupra originii vieţii este nu numai posibilă. a dezvoltat mineralogia optică. Joule Johann Kepler Carolus Linnaeus — Joseph Lister Matthew Maury James Clerk Maxwell Gregor Mendel Samuel F. cu menţionarea domeniului de cercetare al fiecăruia: Louis Agazzi Charles Babbage Francis Bacon Robert Boyle David Brewster Georges Cuvier Humphry Davy Albert Einstein a dezvoltat studiul geologiei glaciare şi al ihtiologiei. a planetelor şi a stelelor. Kenyon. a dezvoltat electromagnetica. a dezvoltat electronica. a dezvoltat chimia şi dinamica gazelor. a contribuit la dezvoltarea metodei ştiinţifice (de cercetare). profesor de biologie la Universitatea din San Francisco. ci ar trebui chiar preferată celei evoluţioniste. apreciază teoria creaţionistă ca fiind ştiinţifică şi rezonabilă: Am convingerea că orice biolog profesionist care ar aloca timpul necesar studierii atente a prezumţiilor care stau la baza doctrinei macroevoluţiei şi a dovezilor obţinute prin observaţie şi teste de laborator.■6*?™ 142 Demisia lui Darwin Creaţia . teoria câmpului magnetic şi a inventat generatorul electric.prezentă pretutindeni! 143 1f FIGURI MARCANTE ALE ŞTIINŢEI ÎN FAVOAREA CREAŢIEI Fără nici un fel de exagerare. deşi trecuţi cu vederea de unele manuale. B. Cercetările pe care fiecare le-a făcut în domeniul său pentru a afla originea vieţii. este un cunoscut om de ştiinţă care. Mai mult. a dezvoltat anatomia comparată şi paleontologia vertebratelor. i-au convins că în spatele tuturor acestor lucruri există un Creator. a inventat . a elaborat teoria relativităţii. Henri Fabre Michael Faraday Ambrose Fleming Joseph Henry William Herschel James P. A primit titlul „Personalitatea secolului" din partea revistei Time. Morse Isaac Newton Blaise Pascal — Louis Pasteur — William Ramsay — a dezvoltat entomologia. a dezvoltat ştiinţa computerelor. a dezvoltat ştiinţa termocineticii. ar ajunge la concluzia că există destule motive să punem sub semnul îndoielii adevărul acestei doctrine. consideră că la baza Universului stă un proiect deliberat.

a descoperit autoinducţia. a elaborat sistemul de clasificare. a inventat motorul electric şi galvanometrul. a dezvoltat stratigrafia. a dezvoltat vaccinarea şi imunizările. a inventat controlul fermentaţiei. a dezvoltat hidrostatica şi a inventat barometrul. a descoperit stelele duble şi a elaborat Catalogul Global al Stelelor. I ■ 144 Demisia lui Darwin a dezvoltat biologia şi studiul ştiinţelor naturale. este părintele legii gravitaţiei şi inventatorul telescopului cu oglindă. a dezvoltat geometria neeuclidiană. a dezvoltat dinamica şi disciplina calculului. a inventat telegraful. a dezvoltat astronomia fizică şi a dezvoltat efemeridele (tabele realizate cu anticipaţie.tubul termionic. a descoperit legea biogenezei. a fondat chirurgia antiseptică. a dezvoltat oceanografia şi hidrografia. a fondat genetica modernă. a dezvoltat studiul astronomiei galactice. a fondat bacteriologia. care a făcut posibilă transmisia radio de înaltă fidelitate. a descoperit gazele inerte. ce cuprind poziţiile aştrilor şi fenomenele cereşti de pe parcursul unui an). a dezvoltat ginecologia şi folosirea cloroformului. . a dezvoltat analiza dimensională. a dezvoltat termodinamica reversibilă. a dezvoltat taxonomia şi biologia sistematică. a dezvoltat electrodinamica.

The Bone Peddlers (New York. a dezvoltat hidraulica. 179-180. a dezvoltat termodinamica şi energetica. care are la bază conceptele de generaţie spontană. Cercetările ştiinţifice cele mai temeinice se pot baza doar pe studiul evenimentelor actuale. Teoria evoluţionistă. a unui arhitect. existenţa unui proiect deliberat şi în cele din urmă existenţa creaţiei. a dezvoltat patologia. AL: Apologetics Press. Dr. cât şi alcătuirea organismelor vii. Evolution? (Los Angeles. Colin Patterson in an interview on British Broadcasting Corporation (BBC) television (March 4. quoting William Fix. este de fapt o ipoteză fără temei. a dezvoltat paleontologia.G. Fie am evoluat din materie moartă. Johnson. Alte opţiuni nu există.W. 1982). înnobilat cu titlul de Sir de către Regina Angliei pentru excelenţă şi integritate. mutaţii accidentale şi selecţie naturală. 1994). Ordinea şi complexitatea Universului. presupunând necesitatea unui interval de timp uriaş. mare parte a dovezilor acceptate au la bază evenimente din trecut. informaţie organizată astfel încât în mod evident nu s-a putut forma din întâmplare. Cu toate acestea. De unde ştie fiecare element acest lucru? în ce fel este specializată încă din momentul concepţiei fiecare dintre componente? Cu cât avem mai multe cunoştinţe de biochimie. J. fie am fost creaţi după un proiect deliberat. Ştiinţa obiectivă demonstrează că Universul şi Creaţia . Wayne Jackson. renumit matematician britanic. Evolution Revolution (Montgomery. Am convingerea că existenţa vieţii şi organizarea perfectă a tuturor organismelor sunt elaborate cu maximă eficienţă. un Arhitect comun. creaţia este evidentă peste tot. NY: Macmillan. p.a dezvoltat mecanica fluidelor. a dezvoltat cablul transatlantic. Pentru minţile obiective. Omul de ştiinţă Allan Sandage a fost copleşit de acest adevăr: Lumea este prea complicată în toate aspectele şi conexiunile sale pentru a fi apărut din întâmplare. 1984)." Science Digest (Special Spring Issue 1980): p. 68. astronom şi cosmolog. lipsite de prejudecăţi. sunt extraordinare. A avea în vedere creaţia ca explicaţie pentru apariţia vieţii nu este deloc un gest „neştiinţific". Similitudinile existente între fiinţele vii demonstrează că ele au avut un Creator. a inventat scala temperaturii absolute. 145 Robert Jastrow. CA: Perpetuai Eucharistic Adoration. "God's Creation. Inc. autorul lucrării Evolution [rom Space.. şi nu că acestea au evoluat una din alta. . mai degrabă. Aceste dovezi i-au determinat pe unii dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă din istorie să considere creaţia drept unica explicaţie posibilă pentru existenţa vieţii.prezentă pretutindenil formele de viaţă conţinute de acesta nu s-au putut forma din întâmplare. 38 John Ray Lord Raleigh Bernhard Riemann James Simpson Nicholas Steno George Stokes William Thompson (Lord Kelvin) Leonardo Da Vinci Rudolf Virchow John Woodward Sir Fred Hoyle fa CONCLUZIE Există doar două posibilităţi de explicare a originii vieţii. Obiectele create conţin ceea ce se numeşte complexitate de funcţii specifice. Fiecare componentă a unei fiinţe depinde de toate celelalte pentru a funcţiona. precum şi pe dovezile oferite de paleontologie. cu atât este mai greu de acceptat că toate acestea ar putea exista în absenţa unui principiu organizator. Faptele demonstrează.

Darwinism: The Refutation of a Myth (London: Croom Helmm. 144. 151(2037):18 (July 6. Evolution from Space (London: J. K. Hsu. 1909). p. L. A.. 1998). Dent & Sons. J. "Darwin's Three Mistakes..S. Dewar and L. 112. 638. H. Fraud. 1994) p." Creation Ex Nihilo 21(2):30 (March-May 1999). Meyer (Downers Grove.. p." New Scientist. Leonard Huxley. "Design in Living Organisms: Motors." Physics Bulletin. "Simple Minds. "Science and Faith. M. "The Methodological Equivalence of Design and Descent: Can There Be a 'Scientific Theory of Creation'?" by S. The Blind Watchmaker (New York. editor. Moreland. Ltd. 20(3):32-34 (JuneAugust 1998). or Faith? (Largo. D. Evolution of Living Organisms (New York. AZ: Eden Productions. The Creation Hypothesis.W.?" Creation Ex Nihito. J." New Man (September/October 1999). Norton.B. FL: Freedom Publications. I 146 Demisia lui Darwin Ibid. National Academy of Science. Don Boys. Teaching About Evolution and the Nature of Science (Washington. "Bats: Sophistication in Miniature.S. Sir Fred Hoyle and Chandra Wickramasinghe. and J. P. 534 (1986).D. Origins Answer Book (Mesa. 98. The Descent of Darwin: A Handbook of Doubts about Darwinism (London: Collins. 3. Lovtrup. Haldane (London: Watts & Co. Brian Leith. 241. "How Would You Answer. 12(t):3-5 (1998). Los Angeles Examiner (January 7. 1990). 14. 90. S. Paul S. "Turtles — Reading Magnetic Maps. Richard Dawkins. M." Creation Ex Nihilo. . NY: W. 1949). p.M. p. 20(0:28-31 (December 1997-February 1998). p.M. 102." New Scientist.1986). Davies. 1996). voi. 1970). 422. 21(0:28-31 (December 1998-February 1999). NY: Academic Press.P.C. Howlett.M. Dewar.S. Evolution: Fact. Ltd/Paternoster Press. "The Christian Perspective of a Scientist. 1994). p. 130. 8. 1981). "The World's Smallest Compasses." New Scientist (June 2.B. Sarfati. 141. Haldane. v. "The Magnificent Migrating Monarch. IL: InterVarsity Press. 31 (1980): p. DC: National Academy Press. 1982). Lipson. 138. 1977)." Creation Ex Nihilo. Weston. p. J.. Poirier. Chown." Creation Ex Nihilo Technical Journal. 130. R. 158(2139):28-32 (June 20. Life and Letters of Thomas Henry Huxley (New York. 1986). p. Appleton. editor. Paul Davies. Taylor. 20(2):5253 (March-May 1998). Pierre-Paul Grasse. îs Evolution a Myth? A Debate Between D. 49. p. Dr. 1987). Davies vs. Helder. NY: D. 1983): p. 1998). "A Physicist Looks at Evolution. p. p." Creation Ex Nihilo. p. "X-ray Lens Brings Finer Chips into Focus.H. Ham." Geology. 11.

K. 309. Să luăm. p. Probabilities and Life (New York. fizician britanic şi membru al Academiei Regale. fără un laborator în care să-şi poată verifica ideile.Cressy Morrison.2 Paul Lemoine. Tahmisian. Kenyon. Darwin a scris fără a beneficia de ajutorul ştiinţei moderne. de exemplu). D. NY: Regenery Gateway. iar povestea pe care o spun este cea mai bună glumă. în preajma Războiului Civil. declară: Oamenii de ştiinţă care susţin că evoluţia e o realitate incontestabilă sunt veritabili mistificatori. concluziile unora din cei mai de seamă oameni de ştiinţă. amfibie. De ce este evoluţia atât de atractivă? % EVOLUŢIA: UN BASM PENTRU OAMENI MARI In aproape orice şcoală din lume procesul de evoluţie este definit ca o realitate incontestabilă. 122. suntem datori să punem întrebarea „Ce anume face ca această teorie a evoluţiei să fie atât de uşor de acceptat? De ce un număr atât de mare de oameni se cramponează într-o teorie bazată pe atât de puţine dovezi? De ce ea se predă cu atâta insistenţă în şcoală. iniţial chiar şi fără colegi de breaslă. Genesis: The Origins of Man and the Universe (New York. director al Muzeului de Istorie Naturală din Paris şi editor al Enciclopediei Franceze încă din 1937. fiecare în specialitatea lui. 3 H. în ciuda acestui fapt? Pentru a fi corecţi. spre exemplu. 1981). Inc." Truth. eu am încercat să văd dacă descoperirile în domeniul biologiei din ultimii 30 de ani (cu aproximaţie) . John Gribbin. care ar fi putut contesta teoria sa. e bine să ne amintim că Charles Darwin scria la mijlocul secolului XIX. voi. Creaţia . 19-20.1 De ce este evoluţia atât de atractivă? Dr. 1984). 21-22. 1996). NY: Dover Publications. Amiba a evoluat în meduză. apoi în peşte vertebrat. descoperă că nici una dintre explicaţiile oferite nu sunt adecvate. Scientific American (September 1971): p. fost preşedinte al Societăţii de Biologie din Strasbourg şi director al Muzeului Zoologic din Strasbourg. mamifere şi om. iar acestea. Lipson. 33. Anderson. Ideea lui s-a dovedit convingătoare pentru unii. a recunoscut lipsa dovezilor în ceea ce priveşte teoria evoluţionistă: Teoriile evoluţioniste cu care au fost induşi în eroare tinerii noştri intelectuali se constituie de fapt întrun fel de dogmă care continuă să fie răspândită pretutindeni în lume: dar zoologul sau botanistul. demonstrând că argumentele lui Darwin sunt complet nefondate. lntellectuals Speak Out About God (New York. 1962)." NEX4 Journal (Spring 1984): p. N. treptat. The Case for the Existence of God (Montgomery. reptile. "The Creationist View of Biological Origins.prezentă pretutindeni! 147 36 37 38 Freeman Dyson. Comunicarea şi cunoştinţele ştiinţifice s-au îmbunătăţit exponenţial de atunci. membru al Comisiei de Energie Atomică a Statelor Unite. păsări. Remarks taken from Applied Christianity (May 1974): p. Ca urmare. datorită abilităţii cu care justifică orice caracteristică a fiinţelor vii (gâtul lung al girafei. Robert Jastrow. p. întreaga explicaţie a teoriei evoluţioniste nu prezintă nici un pic de credibilitate. Origin Science (1987): p. 1946). Profesorul Louis Bounoure. "A Scientist Reflects on Religious Belief. au evoluat în forme mai complexe. Allan Sandage..N. 50. noi ştim că suportul ştiinţific pe care se bazează această teorie este destul de şubred. Readers Digest (December. AL: Apologetics Press.H. Acest rezumat demonstrează că teoria evoluţiei este imposibilă. susţine că: Evoluţia e un basm pentru oameni mari. 54. Prin urmare.S. Această teorie nu a contribuit cu nimic la progresul ştiinţei. Emile Borel.. materia moartă şi energia au dat naştere formelor simple de viaţă. Bert Thompson and Wayne Jackson. 8. p. scrie: întotdeauna am fost puţin suspicios în ceea ce priveşte teoria evoluţiei. NY: Delacorte Press. Totuşi. Este inutilă. 1 (1985): p. T. The Astronomer and God.. Geisler and J.

el însuşi evoluţionist. Abilitatea sa graţioasă de a face compromisuri produsese anumite discrepanţe evidente. In cei 140 de ani de cercetare ştiinţifică nu s-a descoperit nimic care să susţină această idee. ceea ce înseamnă că deocamdată e considerată corectă. a recunoscut acest lucru cu mult timp în urmă. această teorie nu stă deloc în picioare! 4 Malcom Muggeridge. Conceptul relativităţii (relaţia dintre timp. Şi totuşi. cartea sa era deja una clasică şi în marea lor majoritate aceste inadvertenţe au fost trecute cu vederea până şi de adversarii săi. Dacă dovezile continuă să susţină o idee. se poate ulterior testa. El a continuat: „Aceste teorii evoluţioniste clasice constituie o simplificare grosolană a unui număr imens de factori complecşi. Să spui. putem vorbi de legea relativităţii. Legea gravitaţiei. sfârşind mai apoi prin a fi universal acceptată ca lege. fără un murmur de protest". a ajuns De ce este evoluţia atât de atractivă? la concluzia că aceasta e corectă. teoria relativităţii a fost aplicată şi testată în mii de modalităţi. indiferent de timp. la fel ca şi gravitaţia. că laptele este obţinut din cretă doar pentru că ambele au culoarea albă reprezintă o ipoteză. Prin urmare. teorie şi lege: IPOTEZA Ipoteza e o simplă propunere. 7 G. dar afirmaţiile sale au fost ignorate: . Dacă aceasta e adevărată sau nu. în loc să ne referim la ea ca la o teorie. la acela de teorie recunoscută. în orice loc şi pentru orice individ. viteză.corespund teoriei lui Darwin. Evoluţia nu e mai mult decât o ipoteză. Nu cred acest lucru.A. de atâţia oameni de ştiinţă. anticipează viitoarea reputaţiei a teoriei evoluţiei: Eu însumi sunt convins că teoria evoluţiei şi în special măsura în care a fost ea aplicată va fi una din cele mai bune glume din cărţile de istorie ale viitorului. o teorie. Pe măsură ce Einstein şi-a verificat ipoteza. s-a dovedit a fi 100% adevărată.6 Cu toate acestea. Acest lucru constituie o abatere de la normele raţiunii ştiinţifice. iar ipoteza este falsă. Totuşi. Nu o mai putem considera. de exemplu. Ideea lui Darwin e cunoscută de 140 de ani drept teoria evoluţiei. materie şi energie) a început ca o ipoteză. mult prea elaboratul volum a devenit contradictoriu. şi a fost găsită absolut corectă. De atunci. în ciuda înmulţirii dovezilor care o contrazic. Loren Eisley ne oferă o critică a scrierilor lui Darwin: O examinare atentă a ultimei ediţii a volumului Originea speciilor ne dezvăluie că în încercarea de a contracara obiecţiile 149 Demisia lui Darwin 150 aduse teoriei sale. în fapt. 5 Mai târziu. Kerkut. LEGEA O lege este o idee ce a fost investigată în întregime. este 100% adevărată. în cazul laptelui şi al cretei cunoaştem deja răspunsul. cercetând cu atenţie fenomenele ce au loc în univers. loc. Şi. evoluţia se predă în şcoli nu ca teorie. fără eroare. Ultimele „ajustări" aduse volumului Originea speciilor ne arată cât de şubredă devenise structura teoretică a lui Darwin. 5f MAI PUŢIN DECÂT TEORIE: „IPOTEZA EVOLUŢIEI" In cadrul cercetării ştiinţifice există în principal trei niveluri de confidenţă: ipoteză. cu toate metodele cunoscute. Unul din deţinătorii premiului Nobel din 1945 pentru descoperirea penicilinei. tot timpul. filozof şi jurnalist renumit. popularitatea teoriei evoluţiei continuă să crească. de mii de ori. individ. iar ceea ce mă uimeşte este faptul că ele sunt acceptate cu atâta uşurinţă şi rapiditate şi de atâta vreme. TEORIA Teoria este o idee ce a fost deja testată şi care până în prezent e considerată corectă. de exemplu. Pe măsură ce argumentele în sprijinul acestei ipoteze s-au înmulţit. ea a devenit teorie. astăzi. Există încă anumite semne de întrebare şi sunt necesare investigaţii mai detaliate. fiind pentru prima oară publicată în 1915. Darwin însuşi a început să se îndoiască de adevărul teoriei sale. După mine. Sir Ernst Chain. o posibilitate ce necesită un răspuns. a definit selecţia naturală ca fiind o „ipoteză fără fundament şi ireconciliabilă cu realitatea". ci ca lege. ea va progresa de la stadiul de ipoteză. ipoteză care până în prezent nu are fundament. dar fără a deţine informaţia completă referitoare la ea.

" De ce este evoluţia atât de atractivă? Mulţi observatori confirmă acest lucru. ci pentru că ea corespunde viziunii asupra lumii. dintr-o anume perspectivă filozofică ce ţine de motive personale. un studiu recent publicat în revista Nature se ocupa de orientarea religioasă a membrilor Academiei Naţionale de Ştiinţă. dr. George Wald. Deci e normal să încerce să găsească modalităţi de explicare a existenţei lor fără Dumnezeu. sintetizează cu acurateţe statutul evoluţiei în cultura noastră: între timp. Arthur Koestler. 10 Evoluţia este atât de cunoscută nu pentru că se ridică la nivelul standardelor riguroase ale ştiinţei. organizaţie ce urmăreşte exclusiv propaganda teoriei evoluţioniste. fără să fie conştienţi de faptul că mutaţiile accidentale s-au dovedit a fi irelevante. Schimbarea provoacă de multe ori disconfort. 20. Ea îi ajută pe atei sâ-şi protejeze propria existenţă şi să persevereze în „religia" unui univers lipsit de Dumnezeu. când există atât de puţine dovezi? Răspunsul este următorul: Evoluţia este singura posibilitate de a explica viaţa. fără a crede în Dumnezeu. dar acest lucru ne conduce la o singură concluzie: aceea a creaţiei supranaturale. fără însă a fi dispuşi să accepte credinţa alternativă într-o creaţie supranaturală. Jumătate din cei 517 membrii specialişti în domeniile biologiei şi fizicii au răspuns după cum urmează: 72. observă baza metafizică a teoriei . Dacă liderii conceptului evoluţiei admit că viaţa a fost creată. după ce au înregistrat cu satisfacţie prăbuşirea ipotezei generaţiei spontane. Ei consideră conceptul de Dumnezeu ca fiind uimitor.S.2% s-au declarat în mod deschis atei.Există teoria că toate formele de viaţă din lume au apărut dintr-o singură sursă. Lipson. vocea teoriei „moarte" a lui Darwin se face auzită pretutindeni în lume. nu ne surprinde faptul că mulţi dintre evoluţionişti sunt atei sau agnostici.0% credeau în Dumnezeu. Evoluţia e un mod de a explica totul. Nu putem accepta astfel că. publicul educat continuă să creadă că teoria lui Darwin a oferit toate răspunsurile relevante prin intermediul formulei magice a mutaţiei accidentale şi selecţiei naturale. filozofiei acestor oameni. câştigător al Premiului Nobel. provocator.8% agnostici şi doar 7. au rămas fără nici un răspuns. ea la rândul ei provenind dintr-o formă anorganică. Această teorie poate fi numită. există doar două posibilităţi: creaţia sau generaţia spontană (evoluţia). Evoluţia ne apare ca un răspuns prefabricat la una din cele mai mari probleme: existenţa. Ca urmare.8 De ce societatea oamenilor de ştiinţă nu este puţin mai tranşantă cu privire la lipsa dovezilor referitoare la evoluţie? E timpul să insistăm ca adevărul să fie spus! 151 ţf EVOLUŢIA: O FILOZOFIE în ciuda evidenţelor. 9 De ce? De ce o idee atât de puţin argumentată este susţinută atât de insistent? De ce unii oameni insistă să creadă în teoria evoluţiei ca realitate.13 H. în mod spontan. Wald continuă explicând imensa absurditate a „credinţei" în evoluţie: Majoritatea biologilor moderni. Nu există o a treia posibilitate. Generaţia spontană a fost respinsă cu 100 de ani în urmă. Demisia lui Darwin I 152 romancier britanic. de mii de ori în fiecare zi. sau chiar exasperant. subliniind motivele pentru care teoria lui Darwin s-a propagat atât de rapid în domeniile ştiinţei: Atunci când este vorba de originea vieţii pe pământ. suntem nevoiţi să alegem să credem imposibilul: şi anume că viaţa a apărut accidental. De fapt. De exemplu. Renumitul savant de la Harvard. iar selecţia naturală. profesor de fizică la Universitatea din Manchester. credinţa în Dumnezeu era cel mai puţin prezentă în rândul biologilor. dar din afara lui Dumnezeu. îi lămureşte pe studenţi. Iar dacă oamenii admit că există un Creator atunci s-ar putea să fie nevoiţi să-şi schimbe viaţa. Ar trebui să dea socoteală unei puteri superioare. iar supunerea înseamnă renunţarea la mândrie şi aroganţă. o tautologie. „teoria generală a evoluţiei" iar argumentele pe care se bazează nu sunt suficient de convingătoare pentru a ne face să o considerăm mai mult decât o ipoteză valabilă. ei sunt obligaţi de asemenea să admită că există şi un Creator. 12 Dr.

el a ajuns să dispreţuiască credinţa în Isus Hristos. Sublinierile apar în publicaţia originală: Suntem de partea ştiinţei. Nici măcar nu e posibil să faci o caricatură a evoluţiei. deoarece nu putem lăsa nici o urmă de divinitate să ne treacă pragul. Ideea evoluţiei se bazează eminamente pe încredere!18 Profesorul Richard Lewontin. încât ne vine greu să credem într-adevăr acest lucru. Cu toate acestea. indiferent dacă realitatea o infirmă sau nu. paradoxal. 154 Demisia lui Darwin De ce este evoluţia atât de atractivă? '" . îmbrăţişăm cu toţii ca act de credinţă faptul că viaţa a evoluat pe această planetă din materie moartă. deoarece avem un angajament anterior. materialismul este un absolut. şi-a desfăşurat întreaga carieră încercând să reproducă în mod artificial evoluţia de la o specie la alta. în ciuda toleranţei comunităţii ştiinţifice faţă de unele poveşti 155 nesusţinute cu argumente. genetician. noi ne simţim obligaţi de către aderarea noastră anterioară la cauze materiale să creăm un aparat de investigare şi un set de concepte care să ofere explicaţii de natură materială. laureat al Premiului Nobel. Darwin părea obsedat de ideea de a trăi fără nici un fel de legătură cu Dumnezeu. el a făcut această afirmaţie revelatoare.19 Darwin a fost iniţial educat spre a deveni preot. ce demonstrează prejudecata sa referitoare la creaţie. 15 153 . aproape toţi oamenii de ştiinţă au acceptat-o şi mulţi dintre ei sunt pregătiţi să-şi „ajusteze" observaţiile la dimensiunile ei. totuşi mutaţiile şi selecţia naturală sunt cărămizile pe care clasificatorul şi-a construit templul evoluţiei şi unde altundeva ne putem închina?17 Cunoscutul savant Heribert Nilsson. ignoră în mod ostentativ realitatea şi refuză să conştientizeze inadvertenţele şi falsitatea credinţelor lor. indiferent de cât de deplasate.. dar nu întotdeauna.. arhiva fosilelor de plante pledează în favoarea unei creaţii speciale.16 E. îşi exprimă părerea asupra atracţiei pe care o au oamenii faţă de secularizare (viaţa fără Dumnezeu) în ciuda lipsei de dovezi în sprijinul evoluţiei: Uneori putem crede într-o eroare izvorâtă din inconştienţă. de la Universitatea din Paris. Acea fărâmă de răzvrătire interioară a crescut se pare de-a lungul anilor. Nu e vorba de faptul că metodele sau instituţiile ştiinţifice ne-ar obliga în vreun fel să acceptăm o explicaţie materială a lumii fenomenale. 14 Harold Urey. El a ajuns la concluzia că ideea în sine reprezintă mai mult o religie decât o ştiinţă: Eforturile mele de a demonstra evoluţia printr-un experiment care a durat peste 40 de ani au eşuat lamentabil. în ciuda absurdităţii evidente a unora dintre conceptele ei. cu ajutorul factorilor paleobiologici. evoluţia a devenit un fel de religie ştiinţifică.evoluţiei: De fapt. cu cât ne implicăm mai mult. Corner. în ciuda imposibilităţii ei: Toţi aceia care au studiat originea vieţii au descoperit că.H. prin secularismul lor. Encyclopedia Britannica ne dezvăluie ceva din frământările interioare ale lui Darwin. în ciuda neputinţei ei de a onora multe din promisiunile extravagante de sănătate şi viaţă. atunci . cu atât ne dăm seama că e un subiect mult prea complex pentru a ne conduce la vreo explicaţie.. Mai mult. până când a ajuns să-1 stăpânească cu o înverşunare care seamănă a ură. pentru cei fără prejudecăţi. este un lider renumit în promovarea conceptului de biologie evoluţionară. de la Universitatea Lund.. ci dimpotrivă. Recent. a recunoscut puterea „credinţei" lui în teoria evoluţiei. fost preşedinte al Academiei Franceze de Ştiinţă. de vreme ce unii oameni.J. profesor de botanică tropicală la Universitatea din Cambridge mărturiseşte: Continuu să cred că. de mistificatoare ar fi acestea pentru cei neiniţiaţi.J- Pierre-Paul Grasse. un angajament faţă de materialism. însă complexitatea vieţii e atât de mare.

ci îi încurajează cu mult entuziasm şi pe alţii şi chiar pretind ca ceilalţi să facă acelaşi lucru. De ce este evoluţia atât de atractivă? Adaptare după o ilustrată dintr-un manual obişnuit de biologie. naturalismul şi umanismul şi-ar trăda principiile de bază. Cu toate acestea. Mi-e greu să cred că cineva îşi poate dori ca acest creştinism să fie adevărat. ţf ZELOŞII. de către mulţi evoluţionişti cunoscuţi. să auzi. el a evoluat. faţă de o viaţă fără Dumnezeu. Acest ataşament a fost exprimat de unul din biologii şi savanţii contemporani de marcă. Perspectiva folosită de evoluţionişti este naturalismul. Observaţi prezentarea pe care o face religiei evoluţiei: în modul de gândire evoluţionist nu mai există nici o nevoie şi nici un loc pentru supranatural. semnat în 1973.când îl citează: Vechiul Testament. Demisia lui Darwin 156 în mod clar. precum şi creierul şi trupul. începând cu istoria vizibil falsă a Pământului. nu pentru că ea poate fi demonstrată cu ajutorul unor dovezi logice şi coerente. Pământul nu. sunt următoarele: • Umaniştii consideră Universul ca existând de la sine şi nu ca fiind creat. Acest lucru s-a întâmplat şi cu animalele şi plantele existente. iar maimuţele s-au transformat în oameni. se descoperă o bucată de lut modelată.M. creaţia. inclusiv omul. 22 Ştiinţa pretinde că savanţii rămân constanţi în raţionamentelor lor. Şi totuşi. 23 Adevăratul motiv de respingere a creaţiei îl regăsim în acea loialitate faţă de naturalism. care îi determină să respingă o sursă inteligentă. este pur şi simplu de necrezut. înseamnă că trebuie să existe un Arhitect şi un Creator. Atunci când un obiect manifestă o complexitate deosebită. nu s-a dovedit mai demn de crezare decât cărţile sacre ale lui Hindus sau credinţele oricărui barbar. cei care cred în evoluţionism numai că sunt ei înşişi victimele unei halucinaţii.S. sau să crezi lucruri care nu există în realitate. La fel s-a întâmplat şi cu religia. Noul Testament este o doctrină inacceptabilă. observăm în prezent o influenţă naturalistă în rândul oamenilor de ştiinţă. de exemplu. ci pentru că singura alternativă. dacă nu ar sprijini teoria evoluţiei (deşi ea sfidează realitatea). este clar că obiectul a fost realizat de cineva chiar dacă cel în cauză nu este prezent. organismele unicelulare s-au transformat în maimuţe. Julian Huxley este unul din cei mai renumiţi filozofi de orientare naturalistă şi umanistă. de către profesori care-şi înţeleg corect rolul lor de prozeliţi ai unei noi credinţe: o religie a umanităţii. ce recunoaşte şi respectă scânteia a ceea ce teologii numesc divinitate în fiecare fiinţă umană. Aceasta este viziunea asupra lumii care presupune de la început că nu există Dumnezeu şi nici un act de creaţie. Această loialitate faţă de naturalism îi face pe oameni să nege dovezile şi să susţină afirmaţii nefondate cum ar fi aceea că materia noastră moartă a dat naştere la cea vie.20 Fiecare dintre noi avem o viziune asupra lumii: un set de criterii de bază pentru a interpreta ce se întâmplă în jurul nostru. Mulţi lideri ai curentului umanist susţin cu multă francheţe şi seriozitate ideea propagării în şcoli a filozofiei lor: Am convingerea că lupta pentru viitorul umanităţii trebuie dusă şi câştigată în sălile de clasă ale şcolilor publice. a fost creat. Aceşti profesori trebuie să demonstreze devotamentul altruist al celor mai înverşunaţi . Primele două teze ale manifestului umanist. Pentru ei. totul s-a petrecut în mod accidental. Strâns legată de naturalism este filozofia denumită umanism. Atunci când. aceea a arhitectului care a transmis o cantitate de informaţie literalmente enciclopedică fiecărei celule vii. Watson: Evoluţia este o teorie universal acceptată. HALUCINAŢIILE ŞI PROPAGANDA Vă aduceţi aminte ce se înţelege prin halucinaţie? Să vezi. mintea şi sufletul. profesorul universitar D. 21 De ce nu există mai mulţi oameni de ştiinţă deschişi dovezilor împotriva evoluţiei? Dean Kenyon. profesor de biologie la Universitatea de Stat din San Francisco. # Umanismul crede dă Omul este parte din natură şi a apărut ca rezultat al unui proces continuu. admite că mulţi oameni de ştiinţă refuză să studieze probleme legate de evoluţie deoarece „ar lăsa deschisă o uşă posibilităţii (sau necesităţii) unei origini supranaturale a vieţii".

comparabilă poate doar cu bigotismul Evului Mediu. istoriei. răspândesc aceste concepte. Şi ce dacă? Mai contează astăzi. pe care le pun la baza doctrinelor lor. ca adevăr absolut. teoriile lor [ale evoluţioniştilor] nedovedite vor continua să fie acceptate deopotrivă de către cei educaţi şi needucaţi. dintre vechiul cadavru în putrefacţie al Creştinismului. Filozoful agnostic Ruse a remarcat riscul şi a avertizat: Evoluţia ca teorie ştiinţifică e oarecum loială naturalismului. Alfred Rehwinkel a concluzionat foarte bine: între timp. istorie sau arte. Mulţi cred că omul a evoluat din maimuţă sau din animale inferioare ei. indiferent de nivelul de educaţie. atâta timp cât nu vor exista obiecţii din partea publicului. dacă e ca familia rasei umane să supravieţuiască. naturii umane şi moralităţii. Lucrarea Metode de predare a evoluţiei. punct subliniat de Rene Dubos. de la fiinţele divine şi până la cele umane. Conceptele evoluţionare sunt. Va trebui să fie aşa. cu siguranţă. precum şi şcolile de teologie. eşti considerat ignorant sau doar un fundamentalist naiv. Ca atare. în realitate. Dincolo însă de această caracteristică. deoarece ei vor fi un alt fel de preoţi. este recunoscut ca „religie". sociologie. merge atât de departe încât pretinde să fie omise toate referirile la creaţie: Afirmaţiile despre creaţie. cu siguranţă. Budismul.predicatori fundamentalişti. într-adevăr majoritatea partidelor politice.. Ele nu se bazează pe vreo anume filozofie. cu toate relele şi nenorocirile pe care le-a adus. Marile religii ale occidentului au ajuns să accepte o viziune istorică a creaţiei. de fapt. Noi. Din punct de vedere strict ştiinţific. să includă referiri la o fiinţă supranaturală. ar fi vorba de religie. pentru a oferi o justificare adecvată. Va fi. majoritatea persoanelor educate acceptă ca pe o realitate faptul că totul în cosmos. Iar religia. Sala de clasă trebuie şi va deveni o arenă a conflictului dintre vechi şi nou. indiferent care este aceasta. valabile şi în cazul instituţiilor sociale şi artelor. n-ar trebui considerate ca alternative rezonabile la explicaţiile ştiinţifice despre originea şi evoluţia vieţii. de vreme ce creaţia implică un Creator supranaturaj.26 Cu toate acestea. de exemplu. dacă ateismul lor zgomotos s-ar face cunoscut. de unde venim? Adevărul despre evoluţie sau creaţie mai are vreun impact asupra vieţii noastre de zi cu zi? Da. dar umanismul va ieşi triumfător.. Dr. conceptul de dezvoltare progresivă prin erori sau „mutaţii" şi „selecţia naturală" a fost aplicat în toate domeniile. accentul care s-a pus pe evoluţie a determinat o serie de false . O „religie" poate. unul din ecologiştii de seamă ai Americii: în prezent. şi noua religie a umanismului. trebuie să fim perfect conştienţi de adevărata intenţie a evoluţioniştilor: îndoctrinarea cu filozofiile naturalismului şi umanismului. sau conducem şi alegem manualele. îşi continuă ei raţionamentul. totuşi. a evoluat şi continuă să evolueze prin procesele evoluţionare. Ambele descriu o viziune particulară asupra lumii. Dar nu De ce este evoluţia atât de atractivă? are un „Dumnezeu" şi prin urmare învăţăturile sale sunt recunoscute drept „filozofie". susţin ei. şi vor fi apărate cu o intoleranţă fanatică. preşcolar sau universitar. sau nu. pentru a transmite valorile umaniste prin intermediul disciplinei pe care o predau. sprijinul ferm acordat predării în şcoli a evoluţiei va continua. nu se poate preda în şcoli. mulţi părinţi americani ar fi revoltaţi. de la religie până la muzica rap. * EFECTUL CATASTROFIC AL EVOLUJIONISMULUI Impactul teoriei evoluţiei asupra societăţii noastre nu trebuie nicidecum subestimat. religie sau chiar viziune asupra lumii. predăm acolo. de asemenea. 24 Demisia lui Darwin Observaţi fervoarea din tonul autorului. conştienţi de faptul că.28 Fără nici o legătură. creaţia nu poate fi menţionată. dar n-ar fi înţelept să admiţi acest lucru în faţa unui tribunal. o luptă lungă şi aprigă cu multe lacrimi şi renunţări. cu sala de clasă în loc de amvon. • Argumentele ştiinţifice în favoarea creaţiei şi împotriva evoluţiei sunt valabile fără vreun sprijin. Dacă nu accepţi evoluţia ca pe o dogmă infaibilă şi fără să pui întrebări. Trebuie să fie înţelese două lucruri: % Diferenţa dintre o „filozofie" precum umanismul şi naturalismul şi o „religie" nu se poate defini.25 Unii lideri evoluţionişti şi umanişti sunt. publicată de către Academia Naţională de Ştiinţe. cei care studiem în şcoli. obscur şi lipsit de simţ critic. totuşi. 27 Atunci când umaniştii şi evoluţioniştii îşi manifestă obiecţiile la adresa predării creaţiei în şcoli ei susţin adesea că. „filozofia" şi „religia" sunt aproape imposibil de diferenţiat.

Cadavre dintr-o cameră de gazare de la Dachau. se poate afirma că el poate fi tratat ca un animal. cu titlul Mein Kampţ. bineînţeles. om de ştiinţă în domeniul computerelor. i-au considerat pe oameni doar „accidente ale naturii" şi. Câteva citate luate la întâmplare vor ilustra modul de gândire al lui Hitler. ca atare. astronomie. jaful şi. care înseamnă ad litteram „Lupta mea". Dacă omul nu e decât un animal. Istoria e plină de exemple de indivizi şi guverne care au îmbrăţişat evoluţia.29 Implicaţiile acestui mod de gândire sunt ilustrate de conversaţia dintre Jaron Lanier." Dawkins: „Tot ce pot spune e că este greu. El a abuzat de ideea evoluţiei biologice. descendenţi ai unui vast şir de replicatori apăruţi din impurităţile adunate pe suprafaţa bălţii primordiale. de ce am aştepta mai mult din partea lui? De ce este evoluţia atât de atractivă? Adolf Hitler este un exemplu dramatic al gândirii evoluţioniste. bunătatea. rasismul. prejudecăţile de natură sexuală. Deprecierea vieţii umane este principala cauză a majorităţii problemelor sociale din prezent. nu are dreptul să existe." 30 Dacă omul nu e decât o reorganizare întâmplătoare a materiei. credinţa şi justiţia n-au nici o relevanţă. crima. I-a determinat pe cercetători să continue să caute răspunsuri ale evoluţiei acolo unde cu greu puteau fi găsite. iar Hitler avea încredere totală în evoluţie. Mai inteligenţi decât celelalte animale. Clark observă pe bună dreptate că: Adolf Hitler Mintea lui Adolf Hitler era captivată de gândirea evoluţionistă. corectitudinea. nu foarte îndepărtată dacă măsurăm în secole. Demisia lui Darwin 162 nu ne surprinde faptul că Darwin a fost şi un rasist notoriu. Prejudecăţile înverşunate pe care le avea faţă de persoanele de culoare sunt ilustrate în următorul citat din cartea sa. i-au tratat chiar mai rău decât pe animale.E. rasele umane . într-o lume în care lupta permanentă e legea vieţii. suntem cu toţii animale. hamsterii sau aricii. evoluţionist şi profesor la Oxford: Lanier: „Există un mare număr de oameni care nu vor să accepte evoluţia pur şi simplu pentru că acest lucru ar duce la o aşa-zisă criză morală. şi Richard Dawkins. El şi-a justificat deciziile de exterminare a milioane de cetăţeni. Trebuie să înfruntăm adevărul. probabil încă din copilărie. A scris până şi o carte despre convingerile sale. inclusiv molestarea copiilor. Dacă oamenii provin din animale atunci demnitatea.31 Sigur că nu toate relele din timpul regimului lui Hitler se trag din ideile sale evoluţioniste. Unul din autorii ce scriu pentru revista Scientific American a făcut acest comentariu inspirat: Da. Engels. urmărind să demonstreze că poporul său este realmente cel mai puternic. oamenii sunt totuşi doar animale. Hitler a condus poporul german într-o luptă pentru dominaţie şi „supravieţuirea celor mai puternici". cinstea. Stalin şi Mao. Autorul R. Nu e nici un secret că ideile evoluţioniste se află la baza a tot ceea ce e mai violent în Mein Kampţ. Demisia lui Darwin 160 antropologie şi paleontologie. dovedindu-se mai distrugător ca o ciupercă nucleară. Dar la nivel personal şi social evoluţia are un impact dezastruos.D. violenţa domestică. Originea omului: într-o oarecare perioadă din viitor.presupuneri legate de biologie. cum ar fi acesta: Cel care trăieşte trebuie să lupte. în timpul Holocaustului. pentru că cele mai lăudabile intenţii ale lor nu şi-ar mai găsi o justificare naturală. ţf PRĂBUŞIREA LUI DARWIN Având în vedere puţinul respect pe care-1 avea faţă de valoarea umană. cel care nu vrea să lupte. ţf EFECT DEVASTATOR: LIPSA DE RESPECT PENTRU VIAJA UMANĂ Să presupunem preţ de o clipă că oamenii sunt într-adevăr rezultatul combinaţiilor şi accidentelor naturii. Ei nu au o valoare intrinsecă mai mare decât caii. Marx. la fel ca Mussolini. avortul. folosind-o ca pe cea mai puternică armă împotriva religiei tradiţionale şi a condamnat creştinismul în repetate rânduri pentru faptul că acesta contesta preceptele evoluţioniste. Dar este incontestabil că deprecierea umană este rezultatul devastator al gândirii evoluţioniste.

bune 163 Demisia lui Darwin 164 sau rele. îi putem considera fiinţe complexe. culturilor. Atitudinea reciprocă de respect şi admiraţie e o altă urmare a cunoaşterii adevărului despre creaţie. A te vedea pe tine ca pe o maşinărie bine pusă la punct. 35 Şi a continuat: Astfel. deoarece ea se va produce între omul aflat într-un stadiu de evoluţie mai avansat. de Fiinţă Supremă. bărbatul a devenit superior femeii în materie de poezie. Puterea mentală medie a bărbatului trebuie să fie cu siguranţă deasupra celei a femeii. a pus bazele eticii. Cu toate acestea. aveau o înaltă ţinută morală. sau doar de îndemânare. O componentă esenţială în rezolvarea principalelor probleme sociale şi de comportament o reprezintă stima de sine şi respectul faţă de ceilalţi. precizând că se aflau pe o treaptă foarte joasă pe scara evoluţiei şi că nu erau decât nişte canibali. ţf ALTE CONSECINŢE: ELIMINAREA LUI DUMNEZEU Conceptul de Dumnezeu. în loc să-i vedem pe cei din jurul nostru ca pe nişte concurenţi în lupta pentru supravieţuire. Predarea în şcoli a evoluţiei subminează cu siguranţă nivelul stimei de sine. Poate că evoluţia este un „basm pentru oameni mari". ţf EFECTUL SOCIAL AL CREAŢIONISMULUI Prin contrast. Beneficiem de avantajul unor principii general valabile care pot fi aplicate tuturor popoarelor. valoroase şi integre aşa cum realmente sunt de la origine. ca nişte simple mutaţii accidentale. Totodată. Când Dumnezeu a declarat anumite lucruri adevărate sau false. constituie baza formării autorespectului. raţiune sau imaginaţie. fie că e vorba de ceva ce necesită gândire profundă. în timp ce prin punerea accentului pe creaţie aceasta creşte. Evoluţia creează de fapt o falsă justificare a oamenilor care-şi urmează cele mai distructive instincte şi se poartă cu dispreţ faţă de semenii lor. 33 Doi oameni de ştiinţă romano-catolici. justiţiei şi legii. membrii ai unei universităţi americane şi respectiv europene. au vizitat aceeaşi indieni şi au afirmat: Indienii din Fuego nu erau canibali. este centrul moralităţii. respectând adevărul. Să-i învăţăm pe oameni. naţiunilor. un computer complex şi o fiinţă foarte expresivă .. 32 Un exemplu practic al acestei atitudini se regăseşte în întâlnirea lui Darwin cu un grup de indieni sudamericani în timpul călătoriei sale la bordul vasului Beagle. ci şi prejudecăţi profunde faţă de femei.34 Nu numai că Darwin avea vederi rasiste. El i-a descris ca pe nişte locuitori barbari din Ţara de foc. dar ea poartă cu sine o implicaţie morală mai distrugătoare ca o bombă nucleară. Ruptura dintre om şi rudele sale cele mai apropiate va deveni şi mai drastică. că au fost proiectaţi cu grijă şi creaţi în mod deliberat.civilizate vor extermina şi înlocui aproape cert rasele primitive din întreaga lume.. când ea intervine între rasa neagră sau băştinaşii australieni şi gorile. ei credeau într-o Fiinţă Supranaturală căreia i se rugau cu credinţă. . din moment ce fiecare „luptă pentru supravieţuire". faţă de prezent. nu foarte departe de animale.toate acestea formând un tot unitar reprezintă o viziune complet diferită de cea impusă de către evoluţionişti. în Originea omului el a mai scris: Principala deosebire de natură intelectuală dintre cele două sexe este pusă în evidenţă de atingerea unui nivel Charles Darwin De ce este evoluţia atât de atractivă? mai înalt de performanţă al bărbatului faţă de femeie. omul de cultură romano-catolic Paul Kildare scria: Darwin abia dacă a văzut vreun indian şi nu ştia să spună nici un cuvânt în limba lor. o operă de artă desăvârşită. voce etc. sperăm. de supremaţie a rasei albe. maimuţele antropoide vor fi fără îndoială exterminate. putere. 36 Cunoştinţele despre evoluţie i-au făcut pe oameni mai buni şi mai înţelegători? Sigur că nu. chiar decât caucazienii şi nişte primate aflate la nivelul babuinilor. rezultatul obţinut în urma predării în şcoală a creaţiei este cu totul diferit.

Dacă un număr atât de mare de oameni susţin predarea creaţionismului în şcoală. Trebuie să pretindem ca adevărul să fie spus în fiecare casă. cu argumentele şi dovezile sale. în ciuda lipsei lui de speranţă.. Dumnezeu este real. S-ar cuveni ca în şcoli să fie prezentate atât argumente pro cât şi contra evoluţionismului. luptând într-o lume în care fiecare om de pe Pământ trebuie să intre în competiţie. nici adevăruri morale absolute. să mai fim şocaţi când ei vor alege o viaţă de apatie. Obiectivul lor este să promoveze această filozofie. De ce atunci această idee fragilă este atât de populară? Iată răspunsul: evoluţionismul este singurul mod de explicare a existenţei vieţii fără a recunoaşte meritul lui Dumnezeu. în conformitate cu adevărul ştiinţific. şcoală. Este purul adevăr. nu există criterii universal valabile pentru adevărat şi fals. inspiraţie. părinţii şi liderii publici îngăduim acest lucru. ci şi o sursă inepuizabilă de forţă. Doar 8% doreau să fie predat doar evoluţionismul. Ele stau la baza lipsei de respect dintre oameni. necinste sau egoism? Viitorul poate arăta şi altfel. Evoluţionismul ar trebui să fie degradat la stadiul de ipoteză. putem respinge complet ideea unei inteligenţe atotcuprinzătoare responsabile pentru procesul de evoluţie. să mai fim uimiţi când vom descoperi o generaţie marcată de avorturi. 37 Şi totuşi. nici autoritate supremă. Totodată. încurajare. El nu este doar Creatorul. justiţie şi lege am dezvolta acestea ar corespunde doar valorilor oamenilor şi epocii care le-au elaborat. nu a fost loc pentru o intervenţie supranaturală în dezvoltarea acestora. în viaţa fără Dumnezeu. să fie prezentat şi creaţionismul. atitudine ce are adesea consecinţe fatale. elevii. iar 6% nu s-au putut pronunţa. care nu întruneşte condiţiile pentru a fi numit teorie. Dacă vor învăţa în continuare că nu sunt decât nişte „replicatori apăruţi din mocirlă". universitate. Este necesar. Astfel. hotărâri bune sau rele. Iar acestea sunt doar trăsăturile esenţiale de care evoluţionismul şi susţinătorii acestei teorii vor să ne priveze. să ignore aberaţiile evoluţionismului şi să creadă în evoluţie cu orice preţ. E timpul să pretindem onestitate în ştiinţă şi în învăţământ. ceea ce şi este de fapt. Când nu există Dumnezeu.. de asemenea. atunci moralitatea nu are nici o temelie. Din păcate. de vreme ce selecţia naturală este explicaţia tuturor formelor de viaţă cunoscute. Orice fel de etică. De asemenea. împiedică oamenii să-l cunoască şi . La sărbătorirea centenarului Darwinian. de ce atunci manualele conţin doar „ceea ce este din punct de vedere De ce este evoluţia atât de atractivă? 165 ştiinţific imposibil"? în principal pentru că noi. Evoluţionismul şi naturalismul sunt însoţite de anumite pericole. bun sau rău. Nu trebuie cerute scuze pentru faptul că acesta presupune existenţa unui Creator. Sir Julian Huxley a declarat: Darwin a subliniat faptul că nu a fost nevoie de nici un arhitect cu puteri supranaturale. susţine că suntem totalmente singuri. mulţi dintre oameni aleg să facă acest pas. Prin acceptarea naturalismului. în 1959. ţf CARE AR FI SOLUŢIA? !n urma unui sondaj naţional organizat de Associated Press şi NBC s-a constatat că 86% dintre americani doresc ca preceptele creaţioniste să fie predate în şcoli alături de teoria evoluţionistă. iar corectitudinea politică nu trebuie să eclipseze vreodată adevărul. ei nu vor decât să ne facă părtaşi la singurătatea şi tristeţea lor. să fie predat în şcoli. Devotamentul evoluţioniştilor faţă de filozofia naturalistă şi înverşunarea lor împotriva credinţei în Dumnezeu sunt factori care-i determină să treacă cu vederea dovezile ce vin în sprijinul creaţiei. compasiune. dependenţi de droguri şi cu tendinţe sinucigaşe? Dacă vom îngădui în continuare ca evoluţionismul. să ne mai surprindă faptul că ei vor deveni depresivi. Ar trebui mai curând degradat la stadiul de ipoteză. iar succesul de care s-au bucurat este remarcabil. Evoluţionismul îşi are bazele în ateism. după cum vom discuta în următorul capitol.Dar dacă nu există Dumnezeu. N CONCLUZIE Evoluţionismul este o idee fără suport adecvat. aşa lipsit de substanţă cum e. Greşeala de a nu lua poziţie va continua să aibă consecinţe tragice asupra minţilor impresionabile ale elevilor. ideea evoluţiei a îndepărtat pe om de Dumnezeu probabil mai mult decât oricare alt concept. adică. Nefiind tocmai neutră din punct de vedere al implicaţiilor. El neagă prezenţa sau rolul lui Dumnezeu în lumea noastră. boli cu transmitere sexuală şi adolescente însărcinate? Dacă li se spune că nu există Dumnezeu.

" Nature (1929):124:233. 242. Evolution and the Emperor's New Clothes (United Kingdom: Roydon Publications." The New York Review (January 9. Demisia Iu! Darwin r 166 Ce e de făcut? Mai întâi trebuie să pretindem onestitate: în şcoli trebuie predate dovezile efective pro şi contra evoluţiei. Charles Thaxton. De ce este evoluţia atât de atractivă? 20 21 22 28 29 33 34 Charles Darwin. 31.-Feb. 224 (July 1980). UK: Pergamon. NY: W. Bird. Impiications of Evolution (Oxford.N. 1988). Witham. NY: Random House. 1960). Nu este necesară nici o justificare pentru faptul că ideea creaţiei implică existenţa unui Creator. Janus: A Summing Up (New York. 1978). 12 Scott Huse.S." Creation Ex Nihilo Technical Journal. 1984).T. 6. Norton. 1983):23. Canada. 129. 13 George Wald. voi. 1959. Rosevear. The Mystery of Life's Origin: Reassessing Current Theories (New York. 1989).K. The Collapse of Evolution (Grand Rapids. Watson. 1953). p. 1185. Synthetische Artbildung (Lund. "Evolution. 184-185. Pascali Lectures. 8. p. Corner (Edinburgh: Oliver and Boyd. Issues in Evolution. "Billions and Billions of Demons." Nature. The Fresno Bee. 26.H. 1962). 19 Richard Lewontin. "Introduction: De L'Evolution?" 5 Encyclopedie Francaise (1937). 1986). Evolution of Living Organisms (New York. c. The Wonders of Creation (Minneapolis. 15 Christian Sience Monitor (Jan 4.Revisited. Gleerup. Mitchell. "A Religion for a New Age. Walter Bradley. Pur şi simplu. 46. 9 Arthur Koestler. Creaţia trebuie să fie şi ea prezentată. p. 6 Loren Eisley. 4. 394(6690:313 (July 23. Contemporary Botanicul Thought. p.W. University of Waterloo.M. Sol Tax. 1 2 Louis Bounoure. 5 Malcolm Muggeridge. NY: Academic Press. "A Physicist Looks at Evolution. 1998).6.A. "Scientists Criticai of Evolution. "Leading Scientists Still Reject God. August 10. 1960). 1997). 8(1):34." by E.J. 3. 18 H. 257. National Academy of Science. acesta este adevărul. The Origin of Species (London: A. 260. 1961). Alfred Rehwinkel. and Roger Olsen. p. for the Botanical Society of Edinburgh. Ontario." Physics Bulletin. quotingT. Nilsson. N. Wieland. Larson and L. în absenţa unei luări de poziţie tranşante consecinţele tragice ale învăţăturilor evoluţioniste se vor perpetua. p. NY: Doubleday. foreword by Dean Kenyon." Evolution Protest Movement pamphlet.să comunice cu Dumnezeu. Macleod. 10 E. p. 1859). DC: National Academy Press. title page. 1998). from a symposium titled "The New Anti-Evolutionism" (during the 1993 annual meeting of the American Association for the Advancement of Science). 1977). Tahmisian. 16 Pierre-Paul Grasse. Dunphy. " Richard Dawkins. MN: Bethany . 1982).W. editor. 4 H. 138. p. 3 Paul Lemoine. MI: Baker Book House. Sweden: C.S. 3 of Evolution After Darwin (Chicago. Kerkut. 7 D. Teaching About Evolution and the Nature of Science (Washington. no. p. p. 1959). C. Burt. 138. 31 (1980): p. quoting J. 191(2)(August 1954): p. 14 Lipson. D. 1212. p. Darwin's Century (Garden City." Scientific American. p. 1984): p." p. editor." The Humanist (Jan.J. "A Physicist Looks at Evolution.J. Lipson. Wendell R. Voi. quoting Julian Huxley. voi. NY: Philosophical Library.L. 17 Anna M. p. 97. The Blind Watchmaker: Why the Evidence of Evolution Reveals a Universe without Design (New York. NY: Philosophical Library. Volume 2 (New York. "The Origin of Life. 17. Origin of Species . împreună cu argumentele şi dovezile în sprijinul acesteia. "The Religious Nature of Evolution. 157. The Advocate (March 8. p. "Adaptation. IL: University of Chicago Press. 8 G.

conştiente sau subconştiente. "The New Social Darwinists. încercând să ne vândă toate „faptele" privind o anumită crimă sau tulburările sociale. teoria este complet descoperită. 115. şansele ca aceasta să fie valabilă şi în viitor sunt mult mai mari. Appleton.Fellowship. Darwin. 1974). „verticalitatea" propriilor politici şi programe. p. 273(4):150—157 (October 1995): p. Totuşi. J. iar predarea ei în continuare reprezintă cauza multor probleme sociale şi teologice. 151. după cum am văzut împreună. Charles Darwin. Cine este creatorul? ţf ADEVĂRATUL CREATOR ESTE RUGAT SĂ POFTEASCĂ ÎN FAŢĂ Teoria evoluţionistă a fost prezentată publicului ca unica explicaţie ştiinţifică asupra existenţei vieţii." Christian Order (December 1982): p. Robert E." Scientific American. 62. 31. Horgan. Paul Kildare. .D. Cum putem aprecia cât adevăr este în ceea ce afirmă oamenii din jurul nostru sau în judecata noastră proprie? Pe ce criterii. p. Issues Evolution. Presa se străduieşte să ne capteze la rândul ei atenţia. COMPETENŢA Are vorbitorul experienţa. The Descent of Man (New York. NY: D. de îmbunătăţirea situaţiei materiale sau de sporirea faimei personale. p. 1948). Sir Julian Huxley. Rene Dubos. p. The Descent of Man. suntem mai încrezători dacă observăm că vorbitorul nu urmăreşte un scop personal . cu puteri şi cunoştinţe care le depăşesc cu mult pe cele umane. Numeroşi filozofi şi teologi aparţinând unor religii diferite susţin că se bucură de inspiraţie şi clarviziune de origine divină în aflarea adevărului asupra modului în care a fost creată lumea şi a apărut viaţa. Darwin: Before and After (London: Paternoster Press. ne putem baza pentru a decide pe cine merită să Cine este creatorul? ascultăm? Să vedem câteva standarde prin care ne putem asigura că cel care ne vorbeşte este cu adevărat o persoană de încredere şi că spune adevărul: CARACTERUL Este vorbitorul o persoană care-şi respectă promisiunile? Cum sunt relaţiile sale personale? Există mai multe şanse să ne încredem într-o persoană dacă viaţa sa privată este în bună regulă. Lideri religioşi de toate credinţele ne somează să înţelegem că ei au descoperit „adevărata cale" spre desăvârşire. Vorbitorul ni se pare cu atât mai onorabil cu cât observăm că există riscul să sufere anumite pierderi pentru a-şi susţine opinia. Julian Huxley. Cu toate acestea. REZULTATELE Care sunt realizările sale de până în acel moment? A fost teoria sa verificată de-a lungul timpului de numeroşi oameni aflaţi în situaţii dintre cele mai diferite şi mai dificile? Este aceasta încă funcţională? Dacă da. cine este Creatorul? începând cu acest punct.nu este vorba de bani. mai ales în perioada campaniilor electorale." American Scientist (March 1965): p. 591. 1897). 1960). Dovezile ştiinţifice probează mai degrabă apariţia vieţii în urma unui proiect deliberat şi a creaţiei. 6. 45. Suntem în mod constant înconjuraţi de oameni care încearcă să ne convingă că ceea ce susţin ei este adevărat. "Monkey Business. IL: University of Chicago Press. in his keynote address at the 1959 Darwinian Centennial. "Humanistic Biology." Psychology Today (January/February 1997): p. Cum putem şti în cine să avem încredere? Unde să-1 căutăm pe Creator? Să începem prin realizarea unor comparaţii cu vieţile noastre de zi cu zi. Clark. p. p. edited by Sol Tax (Chicago. 586.. 241-242. 588. Nimic altceva nu poate explica extraordinara complexitate a fiinţelor vii. avem de-a face cu supranaturalul. Funcţionarii guvernamentali promovează. Ibid. Profesorii universitari expun în faţa unui public fermecat propriile „concluzii" cu privire la ceea ce s-a întâmplat în mod real. "Evolution: The Dissent of Darwin. educaţia sau alt tip de pregătire care să confirme că este expert în domeniul despre care vorbeşte? Sunt aceste acreditări comparabile cu cele ale altor autorităţi în domeniu? MOTIVAŢIA Ce are de câştigat sau de pierdut vorbitorul prin luarea sa de poziţie? în general. Ibid.

Cu siguranţă veţi acorda încredere unui asemenea medic în detrimentul unuia care nu se ridică la înălţimea acestor standarde. ar fi o prostie să faceţi altfel! Cum putem să ne dăm seama dacă ceea ce spune un profesor în clasă este adevărat? Este avantajat profesorul care stabileşte cu uşurinţă relaţia cu elevii săi (caracter). căci cu ce judecată judecaţi. aşa cum promiseseră profeţii care spuseseră şi mii de alte lucruri minunate despre el. căci le-a apărut viu în cea de-a treia zi. un om înţelept.MĂRTURII UIMITOARE Există vreun semn sau vreo întâmplare miraculoasă prin care să fie susţinută calitatea specială a vorbitorului sau a mesajului său? Dacă da. şi cu ce măsură măsuraţi. renumitul istoric evreu Josephus. 18. Acesta era Hristosul. medicul ales trebuie să aibă o bună reputaţie în rândul celor pe care i-a tratat de-a lungul timpului (rezultatele obţinute). sub acuzaţia de a fi cel mai important dintre noi. în mod ideal. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe „vrăjmaşii voştri.3: Cam pe vremea aceea trăia Isus.Hr. #SĂ MERGEM LA SURSA Acestea sunt vorbele lui Isus. veţi fi judecaţi. suntem mai înclinaţi să dăm crezare profesorului nostru dacă avem posibilitatea să verificăm spusele sale în realitate sau dacă am auzit de la alţii că sunt cu adevărat viabile (rezultatele obţinute). ci strângeţi-vă comori în Cine este creatorul? cer. de asemenea. Şi.sunt cu miile doar în universităţile unde predăm noi. De asemenea. Chiar şi acum. să găsească dovezi ale . 'ÎNTÂIUL ÎNVĂŢĂTOR Numărul profesorilor este foarte mare . vi se va măsura. Pregătirea academică a acestuia trebuie să fie şi ea la înălţime (competenţă). cuvinte care s-au păstrat timp de două mii de ani. Valoarea şi importanţa lor sunt în continuă schimbare. • Nu judecaţi. unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă. nici nu le fură (Matei 6:19-20). precum şi o mulţime de greci. Pregătirea Demisia lui Darwin 170 şi experienţa sa profesională trebuie să fie deosebite (competenţă). despre viaţa lui Isus. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. 1 De exemplu. consemna la sfârşitul secolului I d. aceia care l-au iubit de la început nu l-au dat uitării. <§ Nu vă strângeţi comori pe pământ. numiţi astfel după el-. folosim acest tip de raţionament în viaţa de zi cu zi când îi ascultăm pe cei din jurul nostru şi analizăm ceea ce ne spun. Este de asemenea un atu faptul că profesorul este un bun vorbitor şi pare sincer interesat să ajute elevii să înveţe (motivaţia). în cele din urmă. întrucât era făcător de lucruri minunate şi învăţător de oameni ce primesc cu bucurie adevărul. dacă putem să-1 numim om. unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii. separat. au venit şuvoaiele. acesta trebuie să ştie să se poarte frumos cu oamenii (caracter). Când Pilat 1-a condamnat la răstignire pe cruce. în cartea sa Antiquities. nu s-a stins. Nici unul dintre noi nu vrea să fie înşelat sau minţit! Vrem să-i demascam pe mincinoşi la timp. Să auzim câteva din opiniile sale: • Ferice de cei împăciuitori. ca să nu fiţi judecaţi.3. Onorariile trebuie să fie rezonabile. Există însă un dascăl ale cărui învăţături sunt cercetate cu sârguinţă an după an. • Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. dar ea nu s-a prăbuşit pentru că avea temelia zidită pe stâncă (Matei 7:25). au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea. căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5:9). atenţie mărită! De fapt. faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc" (Matei 5:43-44). Gândiţi-vă la felul în care alegeţi un doctor. seminţia Creştinilor. impactul asupra elevilor fiind diferit ca intensitate. Profunde? Cu siguranţă! Capabile să schimbe cuiva viaţa? Neîndoielnic! Cine a consemnat aceste afirmaţii? Oare scriitori respectivi sunt demni de încredere? Cel puţin zece istorici care au trăit în secolul întâi au scris. Nenumăraţi cărturari mai apropiaţi de zilele noastre au încercat. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? (Matei 7:1-3). De fapt. A dat ploaia. să nu sugereze că ar profita de boala ta pentru a obţine prea mari câştiguri financiare (motivaţie). A adus la el nenumăraţi evrei.

2 Să urmăm sfatul profesorului Greenleaf şi să analizăm scrierilor celor patru aşa cum am analiza orice alte documente. Scrisorile lăsate de Matei. nişte . Scrisorile lor. Cele mai obiective şi de încredere mărturii ale vieţii lui Isus sunt cele consemnate de patru bărbaţi. Luca şi Ioan. După plecarea lui Isus. precum şi celelalte scrisori. de închisori. să primească dovezile care privesc creştinismul în acelaşi fel cu dovezile altor lucruri. de mulţimile furioase. doar din dragoste pentru mesajul lui Isus..vorbelor şi faptelor Sale. i-a însoţit şi el pe Pavel şi pe Marcu în călătoriile din regiunea mediteraneană. după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început. după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor. fără a se lăsa intimidaţi de hoţi. Mulţi oameni şi-au format opiniile despre viaţa lui Isus bazându-se pe simple speculaţii. Marcu a călătorit mult şi împreună cu Pavel. Ele descriu mediul în care a trăit Isus. şi au ajuns slujitori ai cuvântului. Să începem examenul! CARACTERUL Chiar o privire sumară asupra vieţii lui Isus ne va dezvălui o persoană de infinită bunătate. şi-au petrecut restul vieţii propovăduind în întreg Orientul Mijlociu ceea ce văzuseră şi auziseră. Luca şi loan. cunoscând îndeaproape viaţa lui Isus. Alţii pretind că au ajuns la cuvintele lui Isus prin revelaţii. Cel de-al patrulea dintre autori. prea alesule Teofile. Odată. când citim scrisoarea sa. Cum trebuie să abordăm aceste scrisori? Ca pe nişte cronici istorice? Divertisment? Ficţiune? întrebarea este de maximă importanţă! Simon Greenleaf. călătoriile Lui. unul dintre apostoli. păstrate cu grijă. naşterea Sa. Luca tămăduitorul. putem să fim încredinţaţi că acestea sunt cele mai desăvârşite mărturii ale vieţii şi învăţăturilor lui Isus. Chiar şi astăzi. rămân de departe cele mai verosimile surse de informaţie. S-a împrietenit cu proscrişi ai societăţii. Marcu.. să încerce să-i judece pe martirii săi ca pe semenii lor care depun mărturie pentru faptele oamenilor în faţa tribunalelor umane. am găsit şi eu cu cale. au fost martori ai faptelor şi ai bunătăţii Sale. Marcu a fost ucenicul lui Petru. Mărturia lui Ioan despre Isus a avut un asemenea impact încât acesta a fost exilat de împăratul roman pe o insulă pustie. se constituie în primele patru cărţi ale Noului Testament. scriind separat unul de celălalt: Matei. Cine este creatorul? 173 Luca dorea cu tărie ca oamenii să cunoască adevărul despre Isus. cunoscut profesor de drept la Harvard. ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai (Luca 1:1-4). Cu toţii şi-au închinat viaţa propovăduirii învăţăturilor Sale. ca vameşii şi prostituatele (Matei 9:10-13). L-au auzit vorbind. De asemenea. Gândiţi-vă la motivul care l-a îndemnat pe Luca să scrie: Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi. de sărăcie. Marcu. sau de dificultăţile călătoriilor pe mare. Matei şi loan au fost doi dintre cei doisprezece ucenici pe care şi i-a ales Isus şi au călătorit împreună cu El timp de trei ani şi jumătate. pe când Isus învăţa pe alţii. afirmă: Tot ceea ce creştinismul pretinde de la oameni. să ţi le scriu în şir unele după altele. Aceşti patru bărbaţi l-au cunoscut personal pe Isus sau pe vreunul dintre ucenicii Săi. ţf VA TRECE ISUS TESTUL NOSTRU? Fiecare dintre noi trebuie să ne întrebăm „Putem să ne încredem în Isus?" Ar trebui să-i punem aceleaşi întrebări pe care le-am pune oricui altcuiva pretinde că ştie adevărul. (a doua parte a Bibliei). este să fie oneşti cu ei înşişi. învăţătura şi misiunea Sa. cel care a întemeiat primele biserici la popoarele învecinate. au Demisia lui Darwin 172 participat la predicile Lui. El şi-a făcut timp pentru oamenii aparent lipsiţi de importanţă.

în loc să se alăture lor în aplicarea literală a legii.. Adesea. învaţă-ne să ne rugăm. Este evident că discipolii au văzut avantajele acestui mod de viaţă şi au încercat să-1 urmeze ei înşişi: într-o zi. şi nu-i opriţi. Isus a poruncit: Pune-ţi sabia la locul ei. Isus nu face excepţie de la această regulă. întrerupându-şi discuţia. Chiar şi în chinurile morţii. căci toţi cei ce scot sabia. El apăra cu curaj adevărul. Răsturnându-le tarabele. De asemenea. Isus este. cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui (Luca 11:1). unul dintre discipoli a scos sabia pentru a-1 apăra. Refuzând răzbunarea. Isus a trăit într-o ţară aflată sub ocupaţia militară a Imperiului Roman. La arestarea lui Isus. a observat că negustorii transformaseră locul în târg.. Apoi. Isus le poruncea să facă în vieţilor altora ceea ce El făcuse în vieţile lor: Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile. căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei" (Matei 19:14). 39). cerându-i acestuia să o pedepsească după lege cu moartea prin lapidare. Isus a strigat: „Oare nu este scris: Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari" (Marcu 11:1517). O femeie adulterină a fost prinsă asupra faptului. iar liderii religioşi au adus-o înaintea lui Isus. Demisia lui Darwin 174 COMPETENTA Cei mai mulţi dintre noi considerăm că liderii religioşi trebuie să se distingă prin anumite calităţi personale. El a arătat ucenicilor Lui şi nouă tuturor. Isus îi trimitea în scurte călătorii pentru a le vorbi oamenilor din satele învecinate (Matei 10:5). botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Isus a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine. Pe măsură ce cunoştinţele şi credinţa lor sporeau. Isus Se ruga într-un loc anumit. Ucenicii au încercat să-i oprească. Un lider spiritual nu trebuie să-şi ţină ascunse învăţăturile. MOTIVAŢIA Adevărata motivaţie a unui dascăl este receptarea cu maximă claritate a mesajului. de sabie vor pieri (Matei 26:52). întoarce-i-1 şi pe celălalt (Matei 5:9. căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!. iartă-i. Cu toate că era permanent înconjurat de mulţimi de ascultători. aşteptăm de la un conducător să fie un promotor al păcii. de asemenea. Ne aşteptăm ca viaţa lor să fie închinată rugăciunii şi meditaţiei. Când cei de acolo au protestat i-a redus la tăcere şi a continuat de îndată să vorbească mulţimilor (Matei 21:23-27). oamenii sunt motivaţi să se adreseze semenilor dacă obţin în schimb averi. Le-a spus celor care-1 urmau: Ferice de cei împăciuitori. chiar să fie conducătorul acestora. i-a adunat pe cei mici în jurul Său şi s-a rugat asupra lor. se retrăgea din mulţime pentru a medita în singurătate (Luca 5:16). Curajul este o altă trăsătură definitorie a lui Isus. unul din ucenicii Lui I-a zis: Doamne. faimă sau anumite drepturi. Intrând într-o zi în templu. Isus a acordat o atenţie deosebită celor doisprezece pe care-i alesese să fie întâii Săi mesageri (Luca 18:31). un mod de viaţă complet diferit. Isus se ruga cu voce tare pentru soldaţii care-i băteau cuie în mâini şi picioare: „Tată. Unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Isus au încercat să-1 convingă să se alăture luptătorilor pentru libertate. Lucrurile nu erau diferite nici în timpul lui Isus. El ar fi . Misiunea lui Isus însă era mult mai mare. Deşi era plin de blândeţe. şi să nu mai păcătuieşti" (Ioan 8:1-11). o persoană iertătoare şi plină de compasiune. ci să selecteze şi să instruiască ucenici pentru deveni viitori conducători. căci nu ştiu ce fac!" (Luca 23:34). Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit (Matei 28:19-20). Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept. Apoi s-a adresat încet femeii: „Nici Eu nu te osândesc.femei şi-au adus copiii la El să se roage pentru ei. Isus a apărat femeia până când ultimul dintre acuzatorii ei s-a depărtat. Când a isprăvit rugăciunea. în zilele noastre. iar ca persoană care avea nenumăraţi adepţi. Isus s-a rugat toată noaptea (Matei 14:23). Chiar înainte de a-şi alege ucenicii. în ultimele sfaturi pe care le-a dat Cine este creatorul? ucenicilor. Chiar şi în acest moment dificil. Du-te.

oricât de inovatoare ar părea la început. bazată pe materialism şi teoria evoluţionistă. veţi cunoaşte adevărul. pe măsură ce guvernele comuniste pierdeau din putere şi cădeau. • Biblia a fost publicată în mai multe exemplare decât oricare altă carte. Funcţionează cu adevărat? Multe dintre teorii. Poporul îşi dorea un conducător care să le aducă libertatea politică. „L-am biruit pe Dumnezeu!". singura avere pe care ştim să o fi avut Isus erau veşmintele Sale (Marcu 15:24). Puţini dintre noi (cei care trăim în Statele Unite) înţelegem cu adevărat ce înseamnă să trăieşti sub o guvernare dictatorială. însă. Scrisorile fac referire la două adunări anume la care se strânseseră patru sute. în multe zone n-a mai rămas nici un indiciu că ar exista discipoli ai lui Isus. Credem că libertatea de expresie. în afară de femei şi copii. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial. credinţa în Dumnezeu a fost transmisă din om în om. Este evident că nu urmărea să devină o figură politică proeminentă. sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. De fapt. viaţa lui Isus a fost marcată şi de numeroase miracole . a continuat să le amintească discipolilor Săi sensul mai profund al libertăţii: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu. în număr record.cu mult mai mult decât a experimentat oricine altcineva. Gândiţi-vă la următoarele: • Legislaţia occidentală se bazează în general pe principiile biblice. 175 176^ Demisia lui Darvvin REZULTATELE Cel mai bun test pentru învăţătura oricărui dascăl îl reprezintă viaţa de zi cu zi. iar cu termenul de mulţime de 97 de ori! Toţi aceşti oameni căutau o speranţă şi un conducător. nici asin şi nici bani (Matei 17:24-27). Creştinii din aceste ţări oprimate au început să iasă la iveală. chiar şi libertatea de a purta armă ne vor fi întotdeauna garantate. dăruind o speranţă în mijlocul celei mai adânci deznădejdi! Oamenii care. Rusia. Cum s-au comportat cuvintele lui Isus odată aplicate în vieţile oamenilor? Oare omenirea recunoaşte înţelepciunea influenţei Sale? Există numeroase dovezi în sprijinul acestui fapt. Cu toate acestea. Cea mai bună dovadă a puterii creştinismului se găseşte însă nu atât pe lista infinită de realizări. Marcu. • Se cunosc biserici creştine la marea majoritate dintre numeroasele popoare care trăiesc în prezent. în mod special. Epistola lui Marcu. au declarat mulţi_ dintre liderii marxişti. evidenţiază puterile extraordinare şi supranaturale ale lui Isus. se afla sub ocupaţie străină. Aceştia au impus forţat filozofia umanist-naturalistă. au reuşit să îndure şi să depăşească toate încercările la care Cine este creatorul? au fost supuşi. predica despre pericolele pe care bogăţiile le aduceau în viaţa oamenilor (Matei 19:23-24). Ei sunt mărturia perfectă a rezistenţei învăţăturilor lui Isus. Zeci de mii de creştini au fost arestaţi iar bisericile au fost închise sau demolate. în ciuda opoziţiei puterii oficiale. Europa de Est şi în mare parte din Africa. Predicile lui au început cu . deşi au existat numeroase curente filozofice care au încercat să schimbe acest fapt. Oare a profitat de această posibilitate? Epistolele lui Matei. La sfârşitul anilor 1980 şi în 1990.putut obţine asemenea răsplată. în schimb. MĂRTURIILE UIMITOARE Pentru a încununa toate dovezile prezentate până acum. şi care se opune cu îndârjire oricărei recunoaşteri a existenţei spiritului. în ciuda tuturor aparenţelor. cât în arena persecuţiilor. Nu există nici cea mai mică aluzie că ar fi fost interesat de bogăţiile materiale. atunci când au încercat să-1 numească pe Isus regele lor. te dezamăgesc imediat ce le pui în practică. Cea mai mare bătălie pe care a avut-o de purtat creştinismul în secolul nostru este opresiunea exercitată de guvernele comuniste. comuniştii au preluat puterea în China. A fost citită de mai mulţi oameni şi tradusă în mai multe limbi decât oricare operă literară. fiind cu mult mai mulţi decât atunci când guvernele marxiste au venit la putere. Isus nu avea nici casă. Cum rămâne cu ispita faimei? Veneau oameni din toate părţile să-1 asculte pe Isus vorbind. am fost martorii unui fenomen înălţător. Israelul. Grupurile de oameni care îl ascultau pe Isus sunt numite cu termenul de norod de 20 de ori. şi adevărul vă va face slobozi (Ioan 8:31-32). Mai degrabă. au pus în centrul vieţii lor pe Isus. Luca şi Ioan dezvăluie un om care a ales să trăiască în sărăcie. El a refuzat (Ioan 6:15). respectiv cinci sute de bărbaţi. cea de a călători. • Cel puţin un sfert din oamenii de pe glob se consideră creştini.

Isus este preocupat de cei aflaţi în suferinţă. Gândiţi-vă la această întâmplare: Câţiva conducători îl criticau pe Isus pentru că iertase un bărbat paralizat. ci ea a fost prevestită cu mii de ani înainte (Marcu 9:910. Când conducătorii Israelului l-au condamnat la moarte. Bătându-i în cuie încheieturile mâinilor şi gleznele. Pentru mine aceste dovezi sunt concludente. în mod evident. 178 Demisia lui Darwin întâmplările miraculoase care au loc în viaţa lui Isus sunt un semnal că trebuie să ascultăm şi să luăm aminte la ceea ce spune. a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă. ca fiind mărturia unor oameni oneşti asupra unor fapte pe care le-au putut confirma. iar de-a lungul anilor am obţinut în faţa tribunalului britanic verdicte favorabile pe baza unor dovezi cu mult mai puţin convingătoare ca acestea. şi îndată orbii şi-au căpătat vederea. Isus este persoana cea mai uluitoare care a trăit vreodată. ridică-ţi patul. înviase! Vestea s-a răspândit cu rapid. 3 Cine este creatorul? 179 ţţ CINE ESTE ISUS? Potrivit dovezilor prezentate. în prezenţa a numeroşi martori (Luca 17:11-19. medic. o mare gloată a mers după Isus. Isus a petrecut numeroase momente împreună cu discipoli ai Săi. filozof. deasupra intrării s-a pus un bolovan şi câţiva soldaţi au rămas să păzească locul. Istoria imperiului lor este plină de crucile pe care şi-au crucificat duşmanii. i-a chemat. Prima intenţie a lui Isus este ca miracolele să fie mărturie pentru adevărul absolut că El este Dumnezeu şi deopotrivă mărturie pentru puterea Sa nemaiîntâlnită. Marcu 7:24-30). şi au mers după El (Matei 20:29-34).. şi umblă? Dar. Psalm 16:10-11. este vorba de ceva mult mai adânc. Nu doar Isus a fost cel care a prezis cum va avea loc aceasta. Doamne. Fiul lui David! Isus S-a oprit. depăşind în strălucire orice împărat. Soldaţii au supravegheat îngroparea Sa într-o peşteră. Cu toate acestea. Sir Edward Clarke scria: Ca avocat. slăvind pe Dumnezeu (Luca 5:22-25). Marcu 16:14). sau profesor din toate . Isus a vindecat adesea oamenii bolnavi. A înmulţit câteva bucăţi de pâine şi a hrănit cu ele miile de oameni flămânzi care veniseră să-1 asculte vorbind (Luca 9:10-17). Şi doi orbi şedeau lângă drum. şi au început să strige: Ai milă de noi. Ioan 2:19-22. antreprenor. Isus pretindea că va face dovada a ceea ce este într-o ultimă demonstraţie extraordinară . scoală-te. să ni se deschidă ochii! Lui Isus I s-a făcut milă de ei.reîntoarcerea Sa la viaţă după moarte (numită „învierea"). bărbaţi şi femei: făcând o călătorie pe jos. Ce anume îl determina să facă toate aceste fapte? Matei ne prezintă o asemenea scenă: Când au ieşit din Ierihon. Toţi cei patru autori descriu apariţia unui înger. Ioan 4:46-54. nici una dintre aceste fapte nu se compară cu ceea ce se întâmplă în ultimele zile ale vieţii Lui. în faţa lor. a zis El slăbănogului. I-au zis ei. Soldaţii romani erau călăi experimentaţi. Doamne. renumitul avocat britanic. Dar apoi s-a întâmplat ceva nemaiîntâlnit (Matei 28:1-11). am întreprins o cercetare lărgită a dovezilor privind evenimentele din prima zi de Paşti (ziua învierii lui Isus). Fiul lui David! Gloata îi certa să tacă. Isaia 53:10-12). iar Isus le-a răspuns: Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice: Păcatele îţi sunt iertate sau a zice: Scoală-te. Ei au auzit că trece Isus. Cu toate acestea. ajungând atât la discipolii Săi cât şi la autorităţile israeliene.. La final. S-a atins de ochii lor. Vorbind despre învierea lui Isus. soldaţii au urmărit uciderea lentă a lui Isus prin hemoragie şi sufocare. Şi numaidecât slăbănogul s-a sculat.transformarea în vin a unor butoaie pline cu apă la o nuntă (Ioan 2:1-11). şi le-a zis: Ce vreţi să vă fac? Doamne. în următoarele zile. filantrop. Isus a fost tratat ca oricare alt deţinut. iar apoi ridicând crucea. Dar ei mai tare strigau: Ai milă de noi. preşedinte. ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: Ţie îţi poruncesc. De asemenea. mâncând seara alături de aceştia şi discutând pe larg cu câte o sută cincizeci de oameni odată (Luca 24:13-25. Matei 12:10-13. aşa cum făcuseră cu nenumăraţi alţi inamici. Accept fără nici un fel de rezerve dovezile oferite de Evanghelie cu privire la înviere. S-a pus chiar un sigiliu care declara din ordinul guvernatorului roman că nimeni nu putea intra în peşteră. luând masa de dimineaţă pe malul mării. şi du-te acasă. care a transformat paznicii în stane de piatră şi a răsturnat bolovanul pentru a arăta lumii că Isus nu este înăuntru. Ioan 21:10-14.

precum şi alte conexiuni uimitoare ale psihologiei umane. ţf ISUS: CREATORUL Isus este Dumnezeu. şi I-a zis: Eşti Tu. sunt i-a răspuns Isus. fie dregătorii. întrucât blasfemia (crima de a pretinde că eşti Dumnezeu) se pedepsea cu moartea: Marele preot L-a întrebat iarăşi. Mai târziu în Noul Testament. Doar în lumina celor mai recente cercetări putem afirma. putem înţelege câte puţin din măreţia lui Dumnezeu. Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului. şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui (Psalm 19:1). remarcă cu perspicacitate: Cel mai uimitor dintre toate este faptul că în domeniul ştiinţei. că lumea nu a existat întotdeauna. avem măsura nemărginirii lui Dumnezeu. când privim un râu. fie domnii. Având o putere şi o inteligenţă care depăşesc cu mult orice imaginaţie. El era la început cu Dumnezeu. n-a fost făcut fără El (Ioan 1:1-3). Fie şi numai învierea lui Isus este o dovadă suficientă că tot ceea ce El a predicat este adevărat. şi Cuvântul era cu Dumnezeu. Ce vi se pare? Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea (Marcu 14:61-64). Hristosul. şi pământul este plin de făpturile Tale! (Psalm 104:24) Dr. şi nimic din ce a fost făcut. precum şi al tuturor fiinţelor vii. cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii. Isus este cel care a proiectat celulele şi ADN-ul acestora. director al Institutului Goddard. Toate lucrurile au fost făcute prin El. cu adevărat? Să ascultăm ce are de spus El însuşi. şi toate se ţin prin El (Coloseni 1:16-17). la fel ca în Biblie. fie stăpâniri. Toate au fost făcute Demisia lui Darwin 180 prin El şi pentru El. de fapt.timpurile. Observând lumea din jurul nostru. Preţul cu care a plătit pentru recunoaşterea identităţii Sale nu putea fi mai mare. Cine este creatorul? Vi 181 descoperirile astronomice duc spre o perspectivă biblică asupra originii lumii. Pavel prezintă rolul lui Isus în creaţie: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ. Ioan îl numeşte pe Isus „Cuvântul": La început era Cuvântul. Acest punct de vedere nu a fost întotdeauna împărtăşit de savanţi. El a conceput cosmosul. Amănuntele sunt diferite. Astronomii sunt realmente stânjeniţi de faptul că pentru oamenii . Creatorul Universului. lumea începe cu un act de creaţie. al lumii în care trăim. şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalm 139:13-14) Creaţia este o mărturie continuă şi o amintire constantă a inteligenţei. şi care a creat primul specimen din fiecare organism existent. Minunate sunt lucrările Tale. într-un moment bine definit într-o explozie de lumină şi energie. cel care a conceput organele interne. Sunt peste 100 de miliarde de galaxii în spaţiu! Putem să ne imaginăm oarecum ce a simţit David atunci când scria: Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Dar cine este. Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. dar în ceea ce priveşte elementele esenţiale dovezile oferite de astronomie şi relatarea biblică a Genezei sunt identice. şi Cuvântul era Dumnezeu. Robert Jastrow. în introducerea la epistola sa. fără nici o cauză evidentă. Studierea complexităţii extraordinare a biologiei şi a geneticii. ne vor face din nou să exclamăm asemeni lui David: Tu mi-ai întocmit rărunchii. în urma unui fapt năucitor care sfidează explicaţiile ştiinţifice. dumneavoastră împreună cu mine. Putem vedea cum . pentru Cercetare Spaţială. Fiul Celui binecuvântat? Da. Marcu a consemnat judecarea lui Isus de către conducătorii Israelului. că a apărut brusc. Când ne aflăm pe un vârf de munte. Lanţul de evenimente care a condus la apariţia omului a început brusc. animalele pe câmp sau adâncimea cerului în puterea nopţii. cu un oarecare grad de certitudine. El este mai înainte de toate lucrurile. El. puterii şi bunătăţii lui Dumnezeu: Cât de multe sunt lucrările Tale.

Isus Hristos face referire la această relatare: Dar de la începutul lumii Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască [pe Adam şi pe Eva] (Marcu 10:6).a fost separată de oceanul de apă care acoperea planeta. spaţiul şi materia: „La început (timpul) Dumnezeu a făcut (energia) cerurile (spaţiul) şi pământul (materia). dacă aşa ar fi dorit. Pământul a dat verdeaţă. Astfel. de fapt. Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeaţă. în cea de-a doua zi. energia. iarbă cu sămânţă." Pământul a fost la început o masă amorfă plutind în spaţiu. prima carte a Bibliei. sunt pe punctul să cucerească cel mai înalt vârf al acestuia şi descoperă cu stupoare un grup de teologi care se află acolo de secole! 4 Pentru persoanele dispuse să vadă. Dumnezeu a dat formă Pământului. veşnic şi atoateştiutor. ştiinţele biologice. Dumnezeu a numit uscatul pământ.perspectiva lui Dumnezeu . lucrurile se sfârşesc asemeni unui vis urât. oferă perspectiva singurului martor ocular . Şi aşa a fost. contribuit astfel la durata mai mare a vieţii primilor oameni. iar pe primul bărbat şi pe prima femeie direct adulţi. peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Pământul era pustiu şi gol. la fel cum tot El a creat primul măr cu merele direct coapte. însă. Au escaladat muntele ignoranţei. sau să modifice „legile naturii" cum ar fi găsit de cuviinţă. El este o fiinţă supranaturală.uneori numită „boltă" . Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. fizică. a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Cine este creatorul? care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ. dovezile actului de creaţie al lui Dumnezeu sunt peste tot: în astronomie. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Dumnezeu. Dumnezeu a văzut că lumina era bună. asemănător cu cel al planetei Venus în zilele noastre. iar grămada de ape a numit-o mări. şi să privim cu atenţie în jur. Demisia lui Darwin 182 Mulţi oameni au auzit de Geneza. însă. De asemenea. atât la propriu cât şi la figurat. Astfel. Prin urmare. conţinând vapori denşi de apă . Pentru a le vedea. pomi roditori. Astfel. Dumnezeu lumea? Geneza. în timpul pe care l-ar fi stabilit singur. Şi aşa a fost. ERSPECTIVA BIBLICĂ ASUPRA CREAŢIEI Dumnezeu poate face orice. Toate acestea sunt cuprinse în fişa postului. Dumnezeu nu poate fi în nici un fel închis şi pus la păstrare într-o cutiuţă naturalistă. formând o climă caldă pe toată suprafaţa pământului. această boltă a produs un efect de seră. dar sunt puţini cei care au citit-o cu adevărat. Din chiar prima zi se poate observa apariţia celor patru dimensiuni: timpul. El este atotputernic. iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei. Pentru unii oameni Universul poate părea bătrân. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. trebuie să deschidem mai întâi ochii. şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. iar întunericul 1-a numit noapte. a fost o seară . Dumnezeu putea crea universul oricum ar fi dorit. probabil că bolta filtra razele solare.de ştiinţă care au trăit convinşi de puterea raţiunii. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Cum a creat. după soiul lor. ZIUA 2-GENEZA 1:6-8 Dumnezeu a zis: Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape. Dumnezeu a numit lumina zi. Mai târziu. Atmosfera.asupra originii universului şi a fiinţelor vii. ZIUA1 -GENEZA 1:1-5 La început. mări sau micşora viteza cu care călătoreşte lumina. Putea să-l facă pe tot în cinci nano-secunde. a creat stelele care se pot vedea de pe Pământ „pentru slava Sa". sau chimie. Dumnezeu a numit întinderea cer. ZIUA 3-GENEZA 1:9-13 Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul! Şi aşa a fost. Dumnezeu ar fi putut accelera sau încetini expansiunea universului. a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. mai bine să o citim noi înşine. în loc să-i credem pe cuvânt pe alţii cu privire la Geneza. Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

înmulţiţi-vă. a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi. Dumnezeu a creat mamiferele şi alte animale terestre. şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. ZIUA 6-GENEZA 1:26-31 Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru. Şi aşa a fost. şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea. Observaţi că plantele create în a treia zi erau în mod sigur dependente de lumina solară care a apărut în ziua următoare. înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse. şi iată că erau foarte bune. Dumnezeu a creat peştii. plasându-le în spaţiu în preajma pământului. umpleţi pământul şi supuneţi-l. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele. despărţindu-se de ape. şi să slujească de luminători în întinderea cerului. peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ. a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. locuitorii apelor şi păsările. Apoi şi-a încununat creaţia făcând bărbatul şi femeia. ZIUA 4-GENEZA 1:14-19 Dumnezeu a zis: Să fie nişte luminători în întinderea cerului. ZIUA 5-GENEZA 1:20-23 Dumnezeu a zis: Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului. parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Şi aşa a fost. peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. în această zi.şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. peste vite. fiecare unică specie de plantă „după neamul lor". după asemănarea Noastră. ei să fie nişte semne care să arate vremurile. l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Demisia lui Darwin 184 CELE ŞASE ZILE AL CREAŢIEI ZIUA1 ZIUA 2 ZIUA 3 ZIUA 4 I ZIUA 5. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a creat soarele. Dumnezeu a ridicat continentele de pe fundul oceanului şi astfel a apărut uscatul. Astfel. ca să despartă ziua de noapte. Dumnezeu a creat vegetaţia direct la maturitate. a făcut şi stelele. să se înmulţească şi păsările pe pământ. peste păsările cerului. în această a şasea zi. Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ. ca să lumineze pământul. luna şi stelele. care au în ele o suflare de viaţă. după soiurile lor. punând accentul pe diferenţele existente între specii. zilele şi anii. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători. In cea de-a treia zi. ca să lumineze pământul. le-am dat ca hrană toată iarba verde. el să stăpânească peste peştii mării. Dumnezeu a văzut că erau bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. ZIUA 7-GENEZA 2:1-3 . Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său. 6 Cine este creatorul? în cea de-a cincea zi. şi stăpâniţi peste peştii mării. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: Creşteţi. Iar tuturor fiarelor pământului. tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ.

pas cu pas. De exemplu. Ce spune. a timpului. „Ziua" despre care se relatează în Geneza nu era diferită ca durată de o zi obişnuită. a energiei. a spaţiului şi a tuturor formelor de viaţă. dar temeinică. 8. dar nici un semn concret al evoluţiei de la o specie la alta. căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi . în Geneza 1:5. Dovezile demonstrează mai degrabă apariţia vieţii în urma unui plan deliberat şi a unui act de creaţie al lui Dumnezeu. cu accent pe rolul oamenilor şi pe decizia riscantă pe care aceştia o vor avea de luat. în acest capitol putem vedea maşina trecând prin toate etapele din fabrică . Cu toate acestea. Observaţi că toate tipurile de viaţă care au existat vreodată. pământul şi marea. Există persoane deschise spre această abordare. 13. Folosit în context istoric (ca în Geneza. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic. o eră sau orice altă perioadă extinsă de timp. la roţi. pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o (Exodul 20:11). dar El a făurit lumea cu mijloacele prezentate de evoluţionism. conceptul de evoluţie teistă prezintă numeroase neajunsuri: • Teoria evoluţionistă nu este probată ştiinţific. am remarcat apariţia unor mici variaţii Demisia lui Darwin sau modificări în cadrul speciilor. iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De-a lungul timpului. de fapt. similară cu urmărirea procesului de asamblare a unui autoturism într-o fabrică de maşini. susţinând că cele două teorii nu sunt incompatibile. întrucât poate mulţumi atât comunitatea ştiinţifică cât şi convingerilor lor spirituale. Perspectiva din Geneza 2 ar fi cea a unui observator care înregistrează cursa maşinii şi evenimentele care conduc la producerea accidentului. O analiză mai atentă a modului în care apare acest cuvânt în Biblie arată că. ei şi urmaşii lor. • Istoria dezvoltării vieţii pe care o propune evoluţionismul este în flagrantă neconcordanţă cu ceea ce relatează Biblia. citim în continuare o scurtă recapitulare a creaţiei. creaţia era completă. ţf CUM RĂMÂNE CU „EVOLUJIONISMUL TEIST"? în încercarea de a găsi o cale de mijloc între teoria evoluţionistă şi relatarea biblică. şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. adică lungi perioade de timp . nu e vorba de o epocă. în Geneza. Această nouă teorie consideră că Dumnezeu este într-adevăr Creatorul. Unul dintre principiile de bază ale evoluţionismului teist se referă la faptul că cele şase „zile" ale creaţiei sunt. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o. o tentativă de a însănătoşi evoluţionismul. la vopsitorie. prăznuindu-1. „prima" sau „a doua"). atunci când este determinat de un numeral (de pildă. Vom reveni cu amănunte asupra acestui aspect. Moise vorbeşte de zilele creaţiei ca despre zile obişnuite.timpul fiind o necesitate pentru desfăşurarea evoluţiei. capitolul 1. 1) denumeşte întotdeauna ziua de 24 de ore. ca un legământ necurmat. în capitolul întâi al Genezei găsim explicaţia scurtă. în ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse.de la caroserie. au apărut şi au convieţuit în aceea perioadă. 31) dovedesc încă o dată că acest cuvânt este folosit în sensul obişnuit. şase „ere". Referirile care se fac la „dimineaţa" şi la „seara" acestor prime zile (de exemplu. a fost în mod evident concepută ca o prezentare cronologică. oferită de Dumnezeu cu privire la originea materiei. la finisarea interiorului şi în cele din urmă. de 24 de ore: în şase zile a făcut Domnul cerurile. acest cuvânt face întotdeauna referire la o zi cu durată normală. şi tot ce este în ele. textul biblic? Cine este creatorul? 187 în Geneză este folosit cuvântul yom. • Conceptele evoluţioniste cu privire la mutaţii şi la supravieţuirea specimenului mai bine adaptat sunt complet străine de ideea unui Dumnezeu personal şi ocrotitor. când dă explicaţii asupra poruncii de respectare a Sabatului (ziua de odihnă). unii lideri predică „evoluţionismul teist". la persoana care o va conduce. 19. Copiii lui Israel să păzească Sabatul. Geneza. 23. la montarea motorului. în realitate. Cuvântul evreiesc yamin (forma de plural a lui yom) este folosit de peste 700 de ori în Vechiul Testament. care înseamnă zi.Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. capitolul 2. Dumnezeu s-a odihnit.

Şi oare cum a fost posibilă polenizarea plantelor în lipsa insectelor şi a păsărilor. Cu toate acestea. aflăm că creaţia a avut loc cu aproximativ 6. Regele David. mulţi oameni şi-au trădat atât convingerile religioase cât şi cunoştinţele ştiinţifice. Este consemnată chiar şi durata vieţii unora dintre oameni. sursa bioxidului de carbon. iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat (Exodul 31:16. chiar să creeze viaţa şi universul într-o clipă. în ciuda încercărilor teologilor liberali de a minimaliza conflictul. având inclusiv rod. animalele. De asemenea. Ipoteza că viaţa şi omul au apărut ca rezultat al întâmplării este incompatibilă cu afirmaţia biblică potrivit căreia au apărut ca în urma unui act de creaţie. aflate la maturitate.Hr.5 Interpretarea cuvântului „zile" ca „lungi perioade de timp" determină şi alte neconcordanţe interesante. Sunt menţionaţi: Adam (întâiul om). în Luca 3:23-38 şi în Matei 1:2-16. Avram. adevărul este că o religie bazată pe Sfânta Scriptură nu poate accepta cu nici un preţ un compromis cu privire la teza principală a teoriei darwiniene. creaţia a fost realizată pe parcursul a şase zile cu durată normală. Michael Denton aduce următoarele argumente: Pentru creştinism. Faptele cuprinse în Biblie sunt în deplină concordanţă cu rezultatele obţinute de numeroşi cercetători. Arthur F. apariţia teoriei evoluţioniste şi înlăturarea filozofiei teologice tradiţionale a avut urmări catastrofale. John Eddy. de la Observatorul din Boulder. în lucrarea sa Evolution: a Theory in Crisis. nu pe parcursul unor epoci sau a altor perioade întinse de timp. întâmplarea şi planificarea sunt concepte antitetice. în concordanţă cu textul biblic. De exemplu. Se poate estima vârsta Universului prin înmulţirea numărului de generaţii consemnate cu numărul de ani scurs între acestea. Rezultatul nu putea fi decât o versiune diluată a celor două teorii. pentru desfăşurarea metabolismului plantele au nevoie şi de > M Demisia Iul Darwin 188 ^ bioxid de carbon. Geneza afirmă că în ziua a treia Dumnezeu a creat speciile de vegetaţie. nepoţii săi. Citiţi în Geneza 5:132. Biblia păstrează o evidenţă clară a fiecărei generaţii de Cine este creatorul? 189 oameni. 17). Williams prezintă descoperirile savanţilor cu privire la acest subiect: N-am reuşit să găsim în întreg textul Scripturii măcar un exemplu în care cuvântul „zi" să fie folosit cu alt înţeles decât perioadă de timp de 24 de ore. strănepoţii şi aşa mai departe.7 Evoluţionismul şi teismul (credinţa în Dumnezeu) sunt total incompatibile. Dacă o zi reprezenta „o lungă perioadă de timp" (sute de milioane de ani) cum oare-au supravieţuit aceste plante în absenţa soarelui şi fără fotosinteză? Soarele a fost creat abia în ziua a patra. A afirma că Dumnezeu „a creat" folosind mijloacele evoluţiei nu diferă cu nimic de negarea existenţei vreunui Dumnezeu. mergând până la naşterea lui Isus.6 Singura modalitate de a demonstra că evoluţionismul este compatibil cu „religia" este de a considera „religia" ca fiind complet desprinsă de realitate şi de a nu ţine seama de relatarea biblică.pământul. în toate situaţiile în care este determinat de un numeral cu valoare de adjectiv. în capitolul al treilea am prezentat metodele ştiinţifice folosite pentru stabilirea vârstei Pământului şi am constatat că planeta este relativ tânără. Făcând aceste calcule şi urmărind desfăşurarea evenimentelor istorice. dacă doreşte acest lucru. Şirul continuă cu Noe. iar susţinerea de către intelectuali şi oamenii de ştiinţă a ipotezei darwiniene cu privire la evoluţie a contribuit la scăderea credinţei mai mult decât oricare alt factor. Dr. fiii lui Adam. care au fost şi ele create în ziua a cincea? Dacă admitem supranaturalul creaţiei. încercând să împace cele două tabere. înseamnă că Dumnezeu poate face orice. Sunt diferite ca ziua şi noaptea. declară într-un articol publicat în prestigioasa publicaţie Geotimes: în urma observaţiilor solare nu există nici un indiciu că Soarele ar avea vârsta cuprinsă între 4.000 de ani Î. 1$ CE VÂRSTĂ ARE UNIVERSUL? Din Geneză reiese că universul şi toate fiinţele vii au fost create deodată cu omul. Colorado. fără nici o şansă de supravieţuire. au fost create abia în cea dea cincea zi.5 şi 5 .

oamenii continuă să-1 ignore pe Creator. El este o persoană. Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt) este Creatorul tuturor lucrurilor. Aveţi întrebări despre viaţă? Puneţi-vă credinţa în Creator. după cum nu este nici o „forţă" oarecare. Eu am venit ca oile mele să aibă viaţă şi so aibă din belşug (Ioan 10:10). Mai mult decât Creator. chiar dacă ar fi murit. Sunteţi copleşiţi de tristeţe şi vinovăţie? Puneţi-vă credinţa în Creator. ♦ Eu sunt pâinea vieţii. laureat al Premiului Nobel pentru fizică. Adevărul este că Isus. sau pur şi simplu pentru că sunt prea ocupaţi. Perspectiva oferită de Războiul stelelor încearcă să ne convingă că Dumnezeu este o „forţă" impersonală. care pluteşte în spaţiu. sau unul dintre alţi zei.. Detaliile sunt diferite. El ştie cu siguranţă. suficient cât să fim de acord cu Pavel: Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu. aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd (Evrei 11:3). credinţa începe cu înţelegerea faptului că universul şi omul au fost create de o inteligenţă superioară. cel mult. înconjurându-1 cu o dragoste sinceră. Iată ce spune Isus: ♦ Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8:12). Aveţi nevoie de ajutor în relaţiile cu ceilalţi? Puneţi-vă încrederea în Creator. Isus este singurul cu adevărat demn de încrederea noastră. astrofizician şi geofizician. să junghie şi să prăpădească. într-o explozie de lumină şi energie. însă..000 de ani. a înţeles foarte bine care este rolul credinţei: Pentru mine personal. Fiul lui Dumnezeu. Pentru că a proiectat şi construit totul! în ciuda adevărului Său. posibilitatea să înţelegem care este originea noastră şi ne arată o frântură din nemărginita putere a lui Dumnezeu.. Nu este deloc greu pentru mine să accept această credinţă.9 Relatarea Genezei este susţinută de multe dovezi ştiinţifice. Ne oferă. „folosirea forţei" şi colecţiile de cristale miraculoase. şi crede în Mine. Dumnezeu. • Eu sunt învierea şi viaţa. Aveţi probleme în luarea deciziilor personale? Puneţi-vă credinţa în Creator. 8 Dr. Robert Jastrow prezintă concluzia la care ajung din ce în ce mai mulţi astronomi: Putem observa cum descoperirile realizate de astronomie conduc spre viziunea biblică asupra originii lumii. Mişcarea New Age ne informează că există mai multe „zeităţi" simbolice. 10 Demisia lui Darwin 190 Geneza nu are răspunsuri la toate întrebările privind creaţia. • Eu sunt calea. Cine crede în Mine. doar procesul evolutiv al lumii naturale. fericire profundă şi răspunsuri la întrebările cu privire la lumea noastră. Singura putere atotcunoscătoare şi creatoare de lumi este concentrată asupra fiecărui om în parte. parte a Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl. Lăsaţi deoparte puterea naturii.miliarde de ani. iar noi înşine putem deveni asemenea zei. va trăi. adevărul şi viaţa. Şi oricine trăieşte. în esenţă.. la un moment determinat în timp. Gândiţi-vă. în lumina unor rezultate complet neaşteptate care demonstrează contrariul. Dr. cred că putem accepta vârsta propusă pentru Pământ şi Soare de către episcopul Ussher [câteva mii de ani]. nu va muri niciodată (Ioan 11:25-26). a păcătui înseamnă să încerci să duci o . indiferent de ceea ce spun ceilalţi. iar organizarea uimitoare a universului stă mărturie pentru cea mai măreaţă afirmaţie făcută vreodată: „La început. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14:6). Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată (Ioan 6:35). Isus nu este doar „natura". o persoană interesată de oameni obişnuiţi ca noi. crezând că sunt suficient de puternici. Ei ţin la distanţă sfatul şi dragostea lui Isus. a condus experimente complexe şi a descoperit că: Există numeroşi indicatori care demonstrează că vârsta Pământului şi a sistemului solar nu poate fi mai mare de 10. Arthur Compton. dar elementele esenţiale coincid în versiunea oferită de astronomie şi în cea prezentată de Biblie: înşiruirea evenimentelor care au dus la apariţia omului a început brusc. Isus ne deschide uşa spre ceea ce ne dorim mai mult: mulţumire personală durabilă. Aceasta este definiţia Bibliei pentru „păcat". Harold Slusher. Cine este creatorul? • Hoţul nu vine decât să fure. pentru că este incontestabil că în spatele unui plan stă o voinţă inteligentă." ff AVEŢI ÎNCREDERE ÎN CREATOR Naturaliştii susţin că nu există Dumnezeu. în ciuda conflictelor noastre interioare şi a oricărei experienţe „religioase" anterioare. de inteligenţi.

fericirea şi răspunsurile adevărate altundeva decât la Creator." •E TIMPUL SA LUĂM O DECIZIE Nu are rost să continuăm să-1 ignorăm pe Dumnezeu. S-au fălit că sunt înţelepţi. cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu. păsări. are viaţa veşnică (Ioan 6:47). Cine crede în Mine. Veţi vedea că se întâmplă aşa cum a promis Isus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi" (Ioan 8:32). aşa că îşi necinstesc singuri trupurile. citind epistolele scrise de apostolii Matei. şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. Misiunea lui Dumnezeu pe Pământ a fost să ne amintească adevărul. în Noul Testament. de asemenea. Le puteţi găsi în Biblie. o persoană cu capul pe umeri ar trebui de astăzi începând să-şi construiască relaţia cu Creatorul. Apostolul Pavel a definit păcatul foarte clar: în adevăr. Este. cu toate neconcordanţele pe care le cuprinde şi împotriva oricăror evidenţe demonstrează doar cât de departe pot merge oamenii în încercarea lor de a găsi răspunsurile de care au nevoie fără Dumnezeu. • Eu sunt învierea şi viaţa. Marcu. nu L-au proslăvit ca Dumnezeu.viaţă fără Dumnezeu. Demisia lui Darwin Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei. Veţi fi liberi . să credem că putem găsi liniştea. nu va muri niciodată (Ioan 11:25-26). să urmeze poftele inimilor lor. însuşirile nevăzute ale Lui. şi crede în Mine. aşa cum cere evoluţia. Mesajul Său este clar şi îmbucurător: % Eu am venit ca să fiu o lumină în lume. iar consecinţele sunt teribile. ♦ Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie (Marcu 1:15). David Needham surprinde corect această stare de fapt: Păcatul este rezultatul luptei omului de a afla sensul existenţei sale în afara vieţii date de Dumnezeu. nici nu Iau mulţumit. A păcătui înseamnă. pentru ca oricine crede în El. furtul sau crima. # Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. Fiecare dintre noi trebuie să luăm o decizie. să nu piară. ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16). Căutaţi o biserică formată din oameni care au credinţă în Isus şi mărturisiţi cuiva hotărârea pe care aţi luat-o. să răspundem dragostei Lui cu tot sufletul şi mintea noastră. când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Nu amânaţi această hotărâre pentru că ziua de mâine s-ar putea să nu existe. puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui. ci s-au dedat la gândiri deşarte. Această întâmplare a fost prima din miliardele asemenea ei care au urmat. Şi oricine trăieşte. şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului. Tot ceea ce cere de la noi este să-i acordăm de bunăvoie încrederea noastră. capitolul 5. fiindcă. şi au înnebunit. De aceea. care este binecuvântat în veci! (Romani 1:20-25) Această problemă este prezentată şi în Geneza. De asemenea. Luca şi Ioan. Nu este suficient să ştim cine este Isus şi ce a făcut El. vă spun. El ia naştere din toate încercările omului de a se depărta de Creatorul său. chiar dacă ar fi murit. se văd lămurit. Puteţi afla mai multe despre Isus şi mesajul Său pentru noi. să nu rămână în întuneric (Ioan 12:46). este mai cuprinzător decât gândurile de gelozie. Acordarea de credit teoriei evoluţioniste. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu. şi să plătească preţul pentru întoarcerea noastră de la Dumnezeu. Primul bărbat şi prima femeie au decis să nu asculte sfatul lui Dumnezeu şi au încercat să găsească răspunsurile prin mijloace proprii. Hotărârea de a vă încredinţa viaţa lui Isus este extrem de personală. va trăi. singura decizie pe care o luaţi pe vecie. fiindcă oamenii încă mai încearcă să trăiască fără Dumnezeu. Aşa că nu se pot dezvinovăţi. civilizaţia noastră suportă consecinţele declinului omenirii şi a îndepărtării acesteia de Dumnezeu. că a dat pe singurul Lui Fiu. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor. adică celor ce cred în Numele Lui. mânie sau poftă. Aveţi încredere în Isus în acest moment suficient cât să îi încredinţaţi Lui liniştea şi siguranţa vieţii voastre? Dacă răspunsul este nu. Se ia în primul rând în inima fiecăruia. Ca urmare. adevărat. de fapt. de la facerea lumii. pentru ca oricine crede în Mine. invidie. Cine este creatorul? 193 • Adevărat. să reconstruiască relaţia cu Dumnezeu. că cine crede în Mine. dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. Păcatul nu se referă doar la fapte ca minciuna. • Dar tuturor celor ce L-au primit. le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12).

.. "The Earth." a film produced by Eden Communications.... p. 84-89. Simon Greenleaf. 46...... p.... capitolul întâi..... 223-224. Evidence That Demands a Verdict (Campus Crusade for Christ.."p... Birthright: Christian. 15. Geotimes (September 1978): p... rezultatele obţinute şi minunile din viaţa fiecărui pretendent la acest titlu... AZ.. p.W. p. God and the Astronomer (New York.. p. care vrea ca fiecare dintre noi să ne punem credinţa în El... al unui act de creaţie.... God and the Astronomers.... Scientific Creationism (Green Forest. . Sau.. 1974). 139.... Creation Compromises (Montgomery.... Glashouwer and Paul S. liberi să fiţi adânc fericiţi şi împliniţi toată viaţa voastră..... 168 Editura AQUA FORTE vă mai recomandă: .. Morris. Examined by the Rules of Evidence Administered in Courts of Justice (Grand Rapids. CA: Courier Publications... a Young Planet.... liberi să primiţi dragostea lui Dumnezeu.......... Evolution: A Theory in Crisis (London: Burnett Books. Bucuraţi-vă din plin de minunile şi neasemuirea tuturor lucrurilor pe care El le-a făcut: stelele. Creation Research Annual (Ann Arbor..... Inc. Testimony of the Evangelists. 1989).. Ieşiţi în lume şi vorbiţi-le şi celorlalţi despre Cel care a creat universul. MI: Baker Book House.... quoting Henry M....... Geneza.. p. şi eu trebuie să luăm o hotărâre.. Trebuie să analizăm caracterul.. . Taylor.... Dintre toţi. Pământul şi toate vieţuitoarele lui. ... doar Isus Hristos îndeplineşte toate condiţiile. 1965).'■. Creation. 10 Jastrow... pe care Dumnezeu însuşi o are pentru noi..... 47..... 128 De ce este evoluţia atât de atractivă?.. Geneza ne ajută să înţelegem Demisia lui Darwin 194 de unde venim şi ne dezvăluie o frântură din măreţia nemărginită a lui Dumnezeu. Putem să credem în continuare idei nedovedite şi să nu-l cunoaştem pe Isus. . 66. 1979).prezentă pretutindeni!. 20 Nu atât de vechi pe cât credeaţi. 82 Oamenii evoluează? Nici vorbă!......■ : ÎN CONCLUZIE Dovezile ştiinţifice demonstrează că viaţa este rezultatul unui plan deliberat... p..... El este Creatorul..... 1965). .<'■<„•. OR: Multnomah Press.. Cuprins 1 2 Josh McDowell. Gilbert. 7 Michael Denton. 4 Robert Jastrow.. 1971). Do You Know Who You Are? (Portland.. 25.. Aduceţi-i mulţumire lui Isus pentru dragostea Lui nemărginită. p. and the Age of the Earth (Stockton. quoting Harold S. 8 Wayne Jackson.... 148 Cine este creatorul?. 9 William J.. 51 Miezul problemei.. 1978)..... 109 Creaţia .. 5. Cine este însă Creatorul? Sunt mulţi cei care au pretins că ei ar fi. competenţa. . o dată cu iubirea lui Dumnezeu...]u .. 1972).. " David Needham.. .. 10. Basic Christianity (Downers Grove.... Isus nu este o forţă impersonală... . quoting Arthur F... Stott.. IL: Inter-Varsity Press. Inc.... înainte de a-i acorda încrederea noastră. 3 Şanse minime de reuşită!........ Şi tu. 1995). putem să primim adevărul despre creaţie şi viaţă. AR: Master Books. 6 Thompson... Creation Compromises. 5 Bert Thompson. lumea în care trăim şi viaţa însăşi.. Deşi nu are răspunsuri la toate întrebările.. El este milostiv faţă de fiecare dintre noi şi vrea ca noi să cunoaştem dragostea Sa.18...... NY: W... Slusher.. 139. 1985)........ Michigan: Creation Research Society..W... Williams. AL: Apologetics Press. 1 2 3 4 5 6 7 8 Cum a apărut viaţa?. p.. quoting John Eddy..... 1983. 3 John R. Norton..de idei preconcepute... cuprinde perspectiva lui Dumnezeu asupra felului în care a creat Universul..... motivaţia.... p.....J.. Evolution.

cercetător) Ştiaţi că: Astăzi. Aşteptăm să votaţi cu foc felurite lucruri supuse la vot.com acum mai dinamic şi INTERACTIV. CP. Peste toţi. 15/21 cm V-aţi gândit vreodată că suntem ceea ce mâncăm? Că realitatea se defineşte ca o întâlnire dintre gură şi îmbucătură. tel. 15/21 cm De câte ori n-am auzit clasica întrebare: Dacă Dumnezeu e aşa de bun.aquaforte. o scriitură de o dezinvoltură aparte în care tragicul se amestecă cu un umor desăvârşit. Cluj-Napoca.astronom britanic) Ştiaţi că: Pământul e de fapt cu mult mai tânăr decât ni se tot spune? „Dacă Soarele ar fi existat cu doar 100.lulburatoarele descoperiri ale Harului în sfârşit! O carte aşteptată de mulţi şi pe bună dreptate! Vestea pe care ea o aduce uimeşte: Condiţia revărsării harului e tocmai imperfecţiunea omului. ar fi avut diametrul dublu faţă de cel pe care îl are acum. Contact: Editura AQUA FORTE. a afirmat în cartea sa. evreu convertit şi Ferenc Visky. S-a născut o scriitură a speranţei. 12. Nu degeaba Biserica a fost întemeiată de doi netrebnici .GRATIS. ISBN 973-86167-9-4 160 pag. Se nasc 70 de povestiri care sunt însă mai mult de atât . pasiune şi libertate! ISBN 973-7758-04-8 180 pag. în lupta sa cu cancerul.împăratule gol! Se poate demonstra cu precizie că nu există specii de tranziţie.com Ştiaţi că: ADN-ul celulelor unui corp omenesc conţine peste un miliard de etape biochimice? Dacă întregul lanţ ADN din corpul unui om ar fi pus cap la cap. suprafaţa lui ar fi ajuns în contact cu Pământul?" (Dennis Petersen. iar dacă ar fi existat cu 20 de milioane de ani în urmă.433263.P. Lovtrup. ISBN 973-7758-05-6 256 pag. 160 pag. (Sir Fred Hoyle . surpriză! Tâlhari. cercetător) Ştiaţi că: Charles Darwin şi-a semnat de bună voie demisia când. iar aşa numitele verigi lipsă.Petru şi Pavel. comenzi@aquaforte. Harul coboară ca întotdeauna . Atunci mulţi se vor întreba: Cum de a fost posibil aşa ceva?" (Dr. să scrieţi comentarii la cărţile noastre. 14/21 cm Richard Wurmbrandt. în împărăţie. din partea casei! ISBN 973-775806-4 256 pag. îndrăciţi şi mult loc liber pentru fiecare dintre noi. 0264. mitul evoluţiei va fi considerat ca fiind cea mai mare cacealma din istoria ştiinţei. pentru . Eldredge propune un sa fari al inimii şi pledează pentru recuperarea unui suflet masculin care trebuie să iasă din amorţire şi să prindă gust pentru aventură. acesta ar acoperi distanţa de la Pământ la Soare şi înapoi de 400 de ori? Ştiaţi că: Probabilitatea formării întâmplătoare a celei mai mici şi mai simple celule vii este de 1 la 340 de milioane? „A presupune că prima celulă a apărut din întâmplare (după cum susţine evoluţionismul) e ca şi cum am crede că o tornadă care trece printr-o curte plină cu piese de avion poate construi un frumos Boeing 747". de ce mai este atâta suferinţă pe lume?Dr.www. ISBN 973-7758-02-1 copertă tare. după care a scris această carte. să ne spuneţi la ce cărţi visaţi pe viitor şi mai ales. să CÂŞTIGAŢI din surprizele puse la bătaie. Jeremiah. teoria lui Darwin se dovedeşte depăşită? Sau. prostituate. „într-o bună zi.cine îi poate pricepe adâncimile? J. necondiţionat. Originea speciilor. tonică şi binefăcătoare ca un medicament miraculos. dintre dorinţă şi obiect? V-aţi întrebat vreodată cât de important poate fi pentru sănătatea noastră trupească ceea ce mâncăm? Oare ce mânca Hristos pe când trăia pe pământ şi în ce măsură poate fi El un reper gastronomic pentru omul grăbit al Mileniului al treilea? De ce mănânc ceea ce mănânc? şi Oare Hristos ar mânca aşa ceva? sunt cele două întrebări cheie cu care autorul ne provoacă la schimbări pozitive de meniu şi care ne deschid perspectiva unei alternative viabile menite să ne îmbunătăţească modul de viaţă. ca s-o spunem pe şleau . preot reformat nimeresc împreună în puşcărie. pus în faţa complexităţii ochiului uman.000 de ani în urmă.un adevărat tratat despre Prietenie. a privit moartea în faţă. Lângă ei. 15/21 Inima unui bărbat ecao apă adâncă . 12/18 cm Vă invităm să intraţi pe NOUL site al editurii . 805 O. S. „Mărturisesc că poate părea o adevărată nebunie să presupui că ochiul cu sistemele sale complexe pentru ajustarea distanţei şi a intensităţii luminii. lipsesc de-a dreptul.

în şcoli şi universităţi continuă să se predea de zeci de ani o teorie darwiniană care a fost desfiinţată realmente de cercetările din ultimii ani în domeniile geneticii şi paleontologiei? De ce oare? ISBN 973-7758-10-2 9 789737 758101 .corectarea anomaliilor cromatice şi de sfericitate este rezultatul selecţiei naturale?" Ştiaţi că: Singura alternativă posibilă selecţiei naturale şi evoluţiei speciilor este creaţionismul? Cu toate acestea.