PENCIU MARIAN –MAISTRU INSTRUCTOR SAM DARMANESTI-DAMBOVITA

ROLUL EDUCAŢIEI ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI
Educabilitate , creştere , dezvoltare Caracteristica definitorie a omului este aceea de a fi nu numai un produs al evoluţiei biologice naturale , ci – în primul rând – al unei modelări sociale şi culturale a personalităţii . În afara culturii şi mediului social , individul , chiar dacă ar supravieţui fizic nu ar deveni încă o fiinţă umană în sensul plenar al acestui termen , ci un „hominid” destul de puţin adaptat în lupta pentru existenţă . Limbajul , gândirea si voinţa nu sunt caracteristici intrinseci biotipului , ci un rezultat al procesului de inserţie socială . În această direcţie , este foarte instructivă experienţa celor 52 de copii-lupi (cazuri izolate de fiinţe umane care , pierdute la o vârstă infantilă , au fost adoptate de animale şi crescute la un loc cu puii lor) descoperiţi la diferite vârste şi grade de evoluţie în mai multe ţări ale lumii . Şi anume , nici unul dintre aceştia nu avea trăsături umane specifice : mers biped , limbaj articulat , conduită logică , evoluţie afectivă sau voliţională . Este celebru cazul celor două fetiţe , Amala şi Kamala , descoperite într-o pădure tropicală într-o stare complet animalică şi crescute apoi într-un orfelinat . Amala nu a supravieţuit mult timp , iar Kamala , după 7 ani de eforturi , în vârstă de 17 ani nu stăpânea încă mersul biped şi folosea abia 40 de cuvinte . Avem , în acest fel , argumente indubitabile asupra rolului decisiv al învăţării şi socializării în formarea personalităţii umane . În acelaşi timp , nu trebuie uitat nici faptul că acţiunea de socializare este posibilă , deoarece fiinţa umană este de la început structural educabilă . Un psiholog american , Kellog , dorind să furnizeze un experiment complementar asupra copiilor –lupi , a crescut un pui de cimpanzeu , Goa , împreună cu fiul său Donald , în vârstă de 10 luni . Cele două fiinţe au fost tratate pe cât posibil identic timp de 10 luni . În ciuda acestui fapt , puiul de animal a devenit o maimuţă semidresată , în timp ce Donald – un copil obişnuit . Ca formă particulară a dezvoltării , dezvoltarea psihică şi fizică a individului cuprinde atât etape de evoluţie pur cantitativă – creşterea – cât şi procesul calitativ al maturizării , deci al trecerii , de exemplu , de la structura infantilă la cea adultă a personalităţii . Factorii dezvoltării personalităţii Majoritatea covârşitoare a specialiştilor înclină astăzi spre teza că personalitatea este o rezultantă a interacţiunii dialectice dintre ereditate , mediu şi educaţie . Această „naştere” a personalităţii se realizează în procesul socializării , care impune determinări specifice relaţiei dintre componentele biopsihice şi cele sociale
1

în diversitatea organelor de simţ şi a sistemelor anatomice . Din analiza raportului dintre ereditate – mediu . Sub raportul semnificaţiilor psihopedagogice . ideea polivalenţei potenţialului genetic . Impactul său asupra dezvoltării psihice a copilului este nesemnificativ . Mediul este constituit din ansamblul condiţiilor materiale şi sociale ce conturează cadrul de existenţă şi de dezvoltare a omului . În stabilirea rolului patrimoniului genetic în procesul dezvoltării trebuie să lămurim mai întâi conţinutul eredităţii . Majoritatea cercetărilor actuale conduce spre concluzia că potenţialul genetic al omului constituie premisa indispensabilă a dezvoltării şi formării personalităţii .El influenţează anumite aspecte ale schimbului de substanţe dintre individ şi mediu . Aceste predispoziţii au un caracter larg şi polivalent . ca şi în reflexele şi trebuinţele fundamentale ci mijlocesc interacţiunea cu mediul . ci şi în cel al dezvoltării diferitelor procese şi funcţii ale vieţii psihice) . etc. genotip . 2. care anulează teza eronată a caracterului determinant şi performant al eredităţii în evoluţia omului . Ce moşteneşte individul prin ereditate ? Mai întâi datele esenţiale ale speciei umane particularizate în „schema” corporală. mediu şi educaţie este nevoie să clarificăm mai întâi noţiunile respective 1.PENCIU MARIAN –MAISTRU INSTRUCTOR SAM DARMANESTI-DAMBOVITA Pentru a putea clarifica dialectica relaţiei dintre ereditate . Există o ereditate generală (a speciei) şi o ereditate specială (particulară) care se manifestă în transmiterea unor caracteristici individualizatoare Orice om se naşte cu un patrimoniu genetic denumit de regulă . Ereditatea este o însuşire biologică generală a organismelor vii ce se manifestă prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenţi la descendenţi . Între factorii de mediu ce influenţează procesul dezvoltării omului putem distinge influenţe ale mediului fizic (natural sau primar) cele ale mediului social şi mai nou după studii recente mediul nutriţional (dat fiind impactul său considerabil nu numai în planul creşterii ăi maturizării fizice .) sau biochimice . Mediul fizic este cadrul natural în care se desfăşoară viaţa oamenilor . Determinante genetic sunt şi unele însuşiri fizice (culoarea părului .cu precădere . Polivalenţa însuşirilor ereditare este caracteristica lor cea mai semnificativă sub raport educaţional . sunt caracteristicile ereditare cu valoare funcţională dintre care se detaşează plasticitatea sistemului nervos central. Dar cele mai importante din punctul de vedere al educabilităţii . elementele ereditare constituie un ansamblu de predispoziţii ce stau la baza dezvoltării individului . Se poate formula teza că polivalenţa datelor ereditare constituie premisa biologică a educaţiei şi a educabilităţii . Ereditatea – premisă naturală a dezvoltării psihoindividuale . îndeosebi capacitatea omului de a reacţiona plastic şi variabil la influenţele mediului şi educaţiei . Mediul – cadrul socio – uman al dezvoltării psihoindividuale . unele particularităţi anatomo-fiziologice ale analizatorilor şi ale raporturilor de intensitate şi echilibru dintre procesele nervoase fundamentale – excitaţia şi inhibiţia .educaţie trebuie să reţinem . Prin ereditate „se transmite” . Ce înseamnă şi cum se manifestă polivalenţa eredităţii ? Ea constă în faptul că acelaşi ansamblu de predispoziţii ereditare poate evolua în sensuri diferite în condiţii diferite de mediu şi educaţie . a ochilor .Nu există 2 .

umană . valori . El este un ansamblu de condiţii . orientând procesul formării şi dezvoltării personalităţii în perspectiva unor finalităţi formative explicite . Prin intermediul educaţiei . Educaţia este . Nu pot fi ignorate nici influenţele exercitate – adesea în mod spontan – de către ambientul relaţional informal în care se află copilul (grupurile de joacă . degradarea echilibrului ecologic etc. atitudini . Diversele structuri ale mediului – social –economice . în mod direct . – influenţează neuniform evoluţia copilului şi a personalităţii sale . instituţii şi grupuri sociale şi ideologia subadiacentă acestora . prin modelele pe care le oferă noului venit comportamentele celorlanţi membri ai societăţii căreia îi aparţine şi prin acea enciclopedie rezumativă pe care o reprezintă limbajul în care s-a cristalizat întreaga experienţă trecută a grupului . faună . Mediul social permite „umanizarea” copilului . profesionale .Cu toate acestea anumite schimbări ce sau produs şi se produs au efecte nocive ( poluare . „Copilul cu polivalenţa şi nedeterminarea sa . Ceea ce atestă că maturizarea psihică ce se derulează în cadrul trasat de programul genetic al omului este condiţionată de caracteristicile influenţei mediului ambiant şi a celui socio –uman îndeosebi . copilul asimilează şi interiorizează – transferându-le în comportamente – modele . la cea socială .) 3. factori şi relaţii . „civilizaţia străzii” etc. educaţionale etc. în ultimă instanţă . de prieteni . şcoala .) ar influenţa nemijlocit caracteristicile şi conţinuturile dezvoltării psihice a copilului . cunoştinţe etc. culturale . floră etc. având în vedere că diverse personaje (de exemplu părinţii) care intervin în istoria individului de la începutul copilăriei – fază crucială . Premisa acţiunii educative se află în condiţia naturală a copilului care se naşte polivalent şi nedeterminat .culturale din mediul ambiant . Educaţia este factorul care mijloceşte interacţiunea dintre premisele ereditare şi condiţiile de mediu .) Influenta cea mai importantă o exercită însă mediul social . Influenţele se diferenţiază nu numai prin forţa şi conţinutul lor ci şi prin gradul lor de organizare . de asimilare şi interiorizare progresivă a elementelor socio.PENCIU MARIAN –MAISTRU INSTRUCTOR SAM DARMANESTI-DAMBOVITA dovezi că particularităţile mediului fizic (climă . mass-media . norme . ceea ce face ca influenţa diferitelor sale componente să fie neomogenă . ce asigură trecerea de la realitatea pur biologică . Educaţia – factor determinant al formării şi dezvoltării personalităţii . o fiinţă care cheamă educaţia „ (Langeveld) 3 . Influenţa mediului fizic este mediată totdeauna de factorii sociali . care va marca întreaga dezvoltare ulterioară – sunt ele înseşi influenţate în personalitatea lor şi în comportamentul lor faţă de el de către cultura respectivă . ceea ce impune o perioadă relativ îndelungată de formare şi dezvoltare al cărui conţinut şi a cărei orientare sunt date de finalităţile educaţiei . este prin excelenţă un animal educandum . Componentele mediului social cu cea mai importantă semnificaţie educaţională sunt : familia . Din acest punct de vedere putem distinge între influenţe spontane (informale) şi organizate (formale sau instituţionalizate) . Pe această bază – având ca premisă predispoziţiile ereditare – se edifică personalitatea copilului . Mediul social este neomogen . în afara acestuia el rămânând la condiţia biologică iniţială (cazul fetiţelor Amala şi Kamala) . un proces sistematic şi organizat de socializare şi umanizare . instituţiile şi organizaţiile socio– culturale . Mediul social acţionează în mod direct .

cât şi în cel al efectelor . pe baza investigării ştiinţifice a caracteristicilor psihoindividuale ale elevilor . Aceasta întrucât ea structurează un mediu educaţional optim . sistematic . Cu toate acestea . Piaget subliniază că maturizarea sistemului nervos „deschide doar o serie de posibilităţi „ .Kant susţinuse că „în educaţie stă marele secret al perfecţiunii naturii omeneşti” . Există desigur . că ea nu se poate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă . Acţiunea ei formativă se află sub incidenţa decisivă a idealului de om al societăţii. acţiunea educativă este instituţionalizată . trebuie să admitem semnificaţia majoră . 4 . Comenius arătase că „nu se află alt mijloc mai puternic sub Soare pentru îmbunătăţirea vieţii omeneşti decât o bună educaţie a tineretului” . a cărui influenţă se realizează constant .morale etc. Acest rol al educaţiei se manifestă atât în planul acţiunii . cei externi conferă orientare . „Cel mai important punct al acordului ştiinţific rezidă în faptul că nici o trăsătură sau calitate nu este exclusiv ereditară şi nici una nu este exclusiv ambientală la origine” – subliniază unul dintre cei mai remarcabili specialişti în problema personalităţii . care este o influenţă organizată conştientă şi finalistă. fără însă ca ele „să actulalizeze „ relevant atâta timp cât condiţiile mediului educaţiei nu antrenează această actualizare Dacă factorii interni sunt cei care reglează ordinea stadiilor dezvoltării psihice . În toate timpurile şi orânduirile sociale a existat o atitudine favorabilă de încredere în forţa şi rolul educaţiei . Trebuie spus . de asemenea . care configurează un anumit model de personalitate ce urmează a fi realizat în practică prin intermediul educaţiei . Cu cât acţiunea factorilor externi este mai bine organizată şi ordonată în perspectiva unor finalităţi clare . Acest nivel de „optimalitate „ este realizat prin educaţie . conţinut şi pot accelera ritmurile dezvoltării (şi implicit ale progreselor în achiziţionarea cunoştinţelor şi comportamentelor) . Cu toate acestea . cu atât influenţa lor modelatoare şi stimulativă asupra individului este mai mare . esenţială a factorilor externi în maturizarea şi dezvoltarea psihică a individului. de mediu şi de educaţie .) complexe . trebuie spus că efectele formative ale acţiunii conjugate a factorilor stau sub semnul rolului conducător şi determinant al educaţiei . Astfel Democrit afirmase că în fiecare individ educaţia poate crea „o a doua natură” . Pentru a atinge acest ideal . un consens ( bazat pe rezultatele investigaţiilor ştiinţifice) asupra interacţiunii optime şi „echilibrului” (Piaget) dintre factorii interni (ereditari) şi factorii externi (ambientali) ai dezvoltării individului . factorii externi – şi îndeosebi educaţia – au rol covârşitor în formarea comportamentelor (intelectuale . durabil . J. şcoala fiind instituţia educativă cea mai importantă . că în vreme ce ponderea şi semnificaţia factorilor interni este mai mare în achiziţionarea sau dezvoltarea conduitelor elementare . afective .PENCIU MARIAN –MAISTRU INSTRUCTOR SAM DARMANESTI-DAMBOVITA Se poate afirma că personalitatea copilului este rezultanta acţiunii conjugate a factorilor ereditari . consens ce ne fereşte de exagerări intr-o direcţie sau alta .

PEDAGOGIE PENTRU INVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR TEHNIC coordonator IOAN BONTAŞ Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983 1988 5 . Facultatea de Istorie .CURS DE PEDAGOGIE coordonatori : conf.PENCIU MARIAN –MAISTRU INSTRUCTOR SAM DARMANESTI-DAMBOVITA BIBLIOGRAFIE . univ .dr. dr. univ. IOAN CERGHIT lect. LAZĂR VLĂSCEANU Universitatea din Bucureşti .Filozofie .