You are on page 1of 195

1

≶ ALGEBRĂ LINIARĂ

1. Spaţii şi subspaţii liniare (vectoriale)

1.1

Să se arate că mulţimea M m,n(ℝ) a matricilor de ordinul (m,n) cu elemente reale

formează spaţiul liniar peste ℝ.

Rezolvare

( ) i =1,m , B = (bi j ) i =1,m , ai j ∈ ℝ, bi j ∈ ℝ.


Fie A = ai j
j =1,n j =1,n

Definim cele două operaţii ale spaţiului vectorial:


(
A + B = ai j + bi j ) i =1,m şi α A = α ai j ( ) i =1,m .
j =1,n j = 1,n

Verificăm întâi proprietăţile de grup:

G1. Asociativitatea
Trebuie să arătăm că: (A + B) + C = A + (B + C) = A + B + C
(∀) A,B,C∈ M m,n(ℝ).
(
Avem: (A + B) + C = ai j + bi j ) i =1,m+ (ci j ) i =1,m= (ai j + bi j + ci j ) i =1,m
j =1,n j =1,n j =1,n

A + (B + C) = ai j ( ) i =1,m+ (bi j + ci j ) i =1,m = (ai j + bi j + ci j ) i =1,m .


j =1,n j =1,n j =1,n

G2. Elementul neutru este matricea nulă O = (0 ) i=1,m


j=1,n
G3. Elementul simetric
(∀) A ( ) i =1,m∈ M m,n(ℝ) (∃) − A = (− ai j ) i =1,m ∈ M m,n(ℝ)
= ai j
j =1,n j =1,n

a.î. A + (-A) = (-A) + A = O


G4. Comutativitatea
(∀) A, B ∈ M m,n(ℝ) avem: A + B = ai j + bi j ( ) i =1,m
j =1,n

(
B + A = bi j + ai j ) i =1,m
j =1,n

deci: A + B = B + A (∀) A,B ∈ M m,n(ℝ).

Verificăm acum proprietăţile legii externe:

1) α(β A ) = α β ai j( ) i =1,m= (αβ) (ai j ) i =1,m= (αβ) A (∀) A = (ai j ) i =1,m ∈


j =1,n j =1,n j =1,n

∈ M m,n(ℝ) (∀) α, β ∈ ℝ.

2) (α + β) A = αA + β A (∀)A ∈ M m,n(ℝ), (∀) α, β ∈ ℝ

Avem: (α + β) (ai j ) i =1,m= ((α + β) ai j ) i =1,m= (αai j + βai j ) i =1,m=


j =1,n j =1,n j =1,n

(
= α ai j ) i =1,m + (β ai j ) i =1,m= α (ai j ) i =1,m+ β (ai j ) i =1,m= α A + β A .
j =1,n j =1,n j =1,n j =1,n

3) α (A + B ) = α A + α B , (∀) A, B ∈ M m,n (ℝ), (∀) α ∈ ℝ.

Avem: α(A + B ) = α ai j + bi j ( ) i =1,m= α(ai j ) i =1,m+ α(bi j ) i =1,m= α A + α B.


j =1,n j =1.n j =1,n

4) 1 ⋅ A = A (∀) A ∈ M m,n(ℝ).
( ) i =1,m= (ai j ) i =1,m= A .
1 ⋅ A = 1 ⋅ ai j
j =1,n j =1,n

Notă

1 este scalarul cunoscut din ℝ.


1.2
Să se arate că mulţimea S a şirurilor de numere reale convergente formează spaţiu

vectorial peste ℝ.

Rezolvare
Fie {an }n∈N∗ , {bn}n∈N∗ două şiruri din S. Avem:

{an}n+ {bn}n= {an + bn}n ∈ S


α{an }n = {α an } n∈ S , α ∈ℝ

deoarece şi şirurile {an + bn }n şi {α an }n sunt convergente.

Se verifică uşor proprietăţile spaţiului vectorial, elementul neutru fiind {0}, iar
simetricul lui {an }n este şirul {− an }n .

1.3
Să se arate că mulţimea S0 a şirurilor de numere reale convergente către zero

formează un subspaţiu al lui S (vezi 1.2 ).

Rezolvare
Faptul că S0 ⊂ S este evident.

Fie {xn }n , {yn }n două şiruri din S0 adică {xn }n → 0 , {yn }n → 0.

Rezultă: {xn + yn } → 0 şi {αxn } → 0 , deci {xn + yn } ∈ S0 , {αxn }n ∈ S0 . Cum S0 conţine şi

şirul {0}, rezultă că S0 este subspaţiu vectorial al lui S.

1.4
Fie C [a,b] mulţimea funcţiilor reale de variabilă reală definite şi continue pe [a,b]

⊂ ℝ. Să se arate că C [a,b] formează spaţiu vectorial peste ℝ.

Rezolvare
Definim cele două operaţii astfel:
(f + g)(x) = f(x) + g(x) (∀) f,g ∈ C [a,b] şi (∀) x ∈ [a,b].
(α ⋅ f ) (x ) = αf (x ) (∀) f ∈ C [a,b], (∀) x ∈ [a,b] şi (∀) α ∈ℝ.

Funcţiile f + g, α f ∈ C [a,b] fiind şi ele definite şi continue pe [a,b]. Proprietăţile G1 - G4 se


verifică uşor. Elementul neutru este funcţia O unde O(x) =0 (∀) x ∈ [a,b], iar opusul lui f
este – f, unde
(- f) (x) = - f(x) (∀) x ∈ [a,b].
Vom verifica proprietăţile legii externe:

1) α ⋅ (β f ) = (αβ ) ⋅ f (∀) f ∈ C[a,b] şi (∀) α, β ∈ ℝ.


Fie x ∈ [a,b]. Avem: [α ⋅ (βf )] (x ) = [(αβ ) f ] (x ) = αβ f (x ).

2) [α(f + g)] (x ) = α ⋅ [f (x ) + g(x )] = αf (x ) + αg(x ) unde x ∈ [a, b] .

Deci: α (f+g)=αf + αg (∀) f,g ∈ C [a,b] şi (∀) x ∈ [a,b], (∀) α ∈ ℝ.

3). [(α + β) ⋅ f ] (x ) = (α + β ) ⋅ f (x ) = αf (x ) + β f (x ) (∀) x ∈ [a,b].

Deci: (α + β)f = αf + β f (∀) f ∈ C [a,b] şi (∀) α, β ∈ ℝ.

4). 1⋅ f = f (∀) f ∈ C [a,b].

1.5

}
Să se arate că X = {(x1, x 2,..., xn −1,0 )t / xi ∈ ℝ, i = 1, n − 1 este un subspaţiu liniar al lui

(ℝn,ℝ).

Rezolvare

Este evident că X ⊂ ℝn. Avem:

x + y = (x1, x 2 ,..., xn −1, o )t + (y1, y 2..., yn −1,0 )t = = (x1 + y1, x 2 + y 2,..., xn −1 + yn −1,0 )t

αx = α(x1, x 2,..., xn −1,0 )t = (αx1, αx 2,..., αxn −1,0 )t

Deci: x + y ∈ X, αx ∈ X (∀) x,y ∈ X şi α ∈ ℝ.

Elementul neutru O=(0,0,…0,0)∈X deci X este subspaţiu al lui (ℝn,ℝ).


2. Sisteme de vectori liniari dependenţi, independenţi. Bază a unui
spaţiu vectorial. Metoda Gauss-Jordan

Metoda Gauss-Jordan sau regula dreptunghiului poate fi prezentată schematic


astfel:
† . . † x . . x
+ + + +

- - -
x
. , x . , . † ,† .
† † † †
unde am notat cu † pivotul, adică elementul în locul căruia vrem să obţinem 1 (desigur el
trebuie să fie ≠ 0). Linia pivotului † se împarte la † iar pe coloana pivotului punem zero
(în locul pivotului se obţine 1).
Să se studieze natura sistemului de vectori:
2.1

 − 1  2  2
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   .
 2 0 1 

Rezolvare

 − 1 2 2
Fie A =   . Deoarece rA =2< numărul vectorilor, re-zultă că vectorii sunt
 2 0 1
liniar dependenţi (am notat rA rangul matricii A).
 − 1  2  2  0
Fie : av1 + bv2 + cv3 = 0 ⇒ a  + b  + c   =   ⇒
 2 0 1   0 
− a + 2b + 2c = 0 c − 5c
⇒  ⇒a = − , b = − , c ∈ℝ
2a + c = 0 2 4

c 5c
Relaţia devine: − v1 − v 2 + cv 3 = 0
2 4
Pentru c ≠ 0 obţinem dependenţa liniară : 2v1 + 5v 2 − 4v 3 = 0

2.2

3  − 3  1  − 2
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =  
0  1  − 1  2
Rezolvare
Vectorii sunt liniar dependenţi deoarece rA = 2 < 4 = numărul vectorilor.
Fie relaţia: av1 + bv2 + cv3 + dv4 = 0 ⇒
3a − 3b + c − 2d = 0
⇒
 b − c + 2d = 0
Varianta 1: Rezolvând sistemul în mod obişnuit obţinem:
2
a= (α − 2β) , b = α − 2β , c = α ∈ ℝ , d = β ∈ ℝ , adică:
3
2(α − 2β ) v1 + 3(α − 2β ) v 2 + 3αv 3 + 3β v 4 = 0

Varianta 2: Aplicăm metoda Gauss-Jordan. Sistemul se scrie:


3a − 3b = 2d − c

 b = c − 2d

3 -3 2d − c

0 1 − 2d + c

2d − c
1 -1
3

0 1 -2d+c

1 0 − 4d + 2c
3

0 1 -2d+c

Considerând: c = α∈ℝ , d = β∈ℝ, obţinem:


2α − 4β
a = , b = α − 2β, c = α, d = β
3

2.3

1 − 1   − 2 0  − 1 1  1 2
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =  
 3 0  2 1   0 1 − 1 − 1

Rezolvare
Avem patru vectori în M 2,2(ℝ). Fie: av1 + bv2 + cv3 + dv4 = 0

 a − 2b − c +d = 0
 −a + c + 2d = 0

Rezultă: 
 3a + 2b −d = 0
 b +c −d = 0
Fie A matricea sistemului. Avem:
1 − 2 −1 1 1 − 2 −1 1
0 −2 3
−1 0 1 2 0 −2 0 3
A = = − 3 2 − 1 = 13 ≠ 0
3 2 0 −1 3 2 0 −1
1 −1 0
0 1 1 −1 1 −1 0 0
Rezultă că sistemul are doar soluţia banală: a = b = c = d = 0, deci vectorii sunt liniar
independenţi.
Deoarece dim M 2,2(ℝ) = 4 vectorii daţi formează o bază în M 2,2(ℝ).

2.4

Fie în ℝn vectorii a,b,c liniar independenţi. Să se stabilească natura sistemului de


vectori {3a-2b+c, 2a+b, a+2b}.

Rezolvare

Fie scalarii α, β, γ din ℝ astfel încât:

α(3a − 2b + c ) + β(2a + b ) + γ (a + 2b ) = 0

Rezultă: (3α + 2β + γ ) a + (− 2α + β + 2γ ) b + αc = 0 .
Vectorii a,b,c fiind liniar independenţi, trebuie să avem:
 3α + 2β + γ = 0

− 2α + β + 2γ = 0 ⇒ α = β = γ = 0 ⇒ vectorii daţi sunt liniar independenţi.
 α =0

2.5

 1  0 1 
     
Fie vectorii: v1 =  − 2  , v 2 =  1  , v 3 = 1 
 2 − 1 0
     

Putem determina scalarii α,β∈ℝ astfel încât: v1 = αv2 + βv3 ?


Rezolvare
Varianta 1:
 1 0 1
 
Fie A =  − 2 1 1 . Avem: A = 1 ≠ 0. ⇒ rA = 3 = numărul vectorilor.
 2 − 1 0
 
Rezultă că vectorii sunt liniar independenţi deci ∌ α,β∈ℝ astfel încât să aibă loc relaţia
dată.
Varianta 2:
 1  0 1   β= 1
      
v1 = α v 2 + β v 3 ⇒  − 2  = α 1 + β1  ⇒  α + β = −2 ⇒
 2   − 1 0 − α = 2
     

⇒ sistem incompatibil ⇒ ∌ α,β∈ℝ a.î. să aibă relaţia dată.

2.6

 1   1   1   1 
       
 a   b   c   d 
Fie vectorii : v1 =  , v 2 =  2  , v 3 =  2  , v 4 =  2  , a,b,c,d∈ℝ.
a2  b c d
   3  3  3
 3
a       
 b  c  d 
Ce condiţii trebuie să îndeplinească a,b,c,d astfel încât vectorii să fie liniar dependenţi?

Rezolvare
Fie A matricea vectorilor.
1 1 1 1
a b c d
Avem: A = =
a2 b2 c2 d2
a3 b3 c3 d3
= (b − a)(c − a)(d − a)(c − b)(d − b)(d − c )

Pentru ca vectorii să fie liniar dependenţi trebuie ca rA < 4 adică A = 0 . Aceasta are loc

dacă: a = b sau a = c sau a = d sau b = c sau b = d sau d = c .

2.7

 − 1  2  2  6
       
Fie vectorii: v1 =  2  , v 2 =  − 4  , v 3 =  − 1 , v 4 =  − 3 
 3  − 6  2  6
       
Formaţi toate bazele posibile în ℝ3 cu aceşti vectori.

Rezolvare

Putem forma cel mult C34 = 4 baze în ℝ3 cu vectorii daţi.

−1 2 2
Pentru {v1, v 2, v 3 } avem: 2 − 4 − 1 = 0 ⇒ vectorii sunt liniar dependenţi ⇒ nu
3 −6 2

formează bază în ℝ3.

−1 2 6
Pentru {v1, v 2, v 4 } avem: 2 − 4 − 3 = 0 ⇒ nu formează bază în ℝ3.
3 −6 6

−1 2 6
Pentru {v1, v 3 , v 4 } avem: 2 − 1 − 3 = 0 ⇒ nu formează bază în ℝ3.
3 2 6

2 2 6
Pentru {v 2, v 3 , v 4 } avem: − 4 − 1 − 3 = 0 ⇒ nu formează bază în ℝ3.
−6 2 6

Rezultă că nici un triplet din cei 4 vectori nu poate forma bază în ℝ3.

2.8
Să se studieze natura sistemului de vectori:
 1  m  1
     
v1 =  m  , v 2 =  1  , v 3 =  1  , m∈ℝ.
 1  1 m
     

Rezolvare

 1 m 1
 
Dacă A =  m 1 1  , avem A = −(m − 1) 2(m + 2) .
 1 1 m
 

Discuţie
I) Dacă m∈ℝ\{-2,1} atunci A ≠ 0 deci vectorii sunt liniar independenţi şi formează bază

în ℝ3.

1 1 1
 
II) m = 1⇒ A = 1 1 1 ⇒ rA = 1 < 3 ⇒ vectori liniar dependenţi.
1 1 1
 
Avem: v1 = v2 = v3
 1 −2 1
 
III) m = −2 ⇒ A =  − 2 1 1  ⇒ rA = 2 ⇒ vectori liniar dependenţi.
 1 1 − 2 

Fie combinaţia liniară:
 a − 2b + c = 0

av1 + bv 2 + cv 3 = 0 ⇒ − 2a + b + c = 0 ⇒ a = b = c = α ∈ ℝ ⇒
 a + b − 2c = 0

⇒ dependenţa vectorilor este v1 + v 2 + v 3 = 0 .

2.9

 2 0 − 1 1
 
Fie A =  − 1 1 2 0  şi fie ai, i = 1,4 vectorii coloană din A.
 3 1 2 2
 
Care afirmaţie este adevărată?
a) {a1, a2, a3 , a 4 } formează bază în ℝ3.

b) {a2, a3 , a4 } nu formează bază în ℝ3.

c) {a1, a3 , a4 } formează bază în ℝ3.

d) {a1, a2, a3 } formează bază în ℝ3.

e) Vectorul a2 se poate scrie ca combinaţie liniară de a1, a3, a4.

f) Cu vectorii {a1, a2, a3 , a 4 } putem forma cel puţin c 34 baze în ℝ3.

Rezolvare

a) O bază în ℝ3 nu poate fi formată din 4 vectori, deci afirmaţia e falsă.


 0 − 1 1
 
b) Fie B =  1 2 0 . Avem: B = 2 ≠ 0 , rB = 3 = numărul vectorilor ⇒ vectorii sunt
 1 2 2
 
liniar independenţi ⇒ formează bază

în ℝ3 ⇒ afirmaţie falsă.

 2 − 1 1
 
c) Fie B =  − 1 2 0  cu B = −2 ≠ 0 ⇒ vectori liniar independenţi ⇒ afirmaţie
 3 2 2 

adevărată.
 2 0 − 1
 
d) Fie B =  − 1 1 2  ⇒ B = 4 ≠ 0 ⇒ afirmaţie adevărată.
 3 1 2
 
e) Fie A matricea vectorilor {a1, a2, a3 , a 4 }.

Avem: rA = 3 < numărul vectorilor ⇒ {a1, a2, a3 , a 4 } liniar dependenţi ⇒ există scalarii

α, β, γ, δ astfel încât: αa1 + βa2 + γa3 + δa4 = 0 ⇒

 2α −γ +δ = 0  2α −γ = −δ
 
⇒ − α + β + 2 γ = 0⇒ − α + β + 2 γ = 0 ⇒
 3α + β + 2γ + 2δ = 0  3α + β + 2γ = − 2δ
 
δ
⇒ α =β= − , γ = 0, δ ∈ ℝ.
2
Obţinem relaţia: a2 = 2a4 – a1 ⇒ afirmaţie adevărată.

f) Cu vectorii {a1, a2, a3 , a 4 }se pot forma cel mult C34 baze în ℝ3 deci afirmaţia dată este

falsă.

2.10

 − 1  1  0  1
       
 a  2  − 1  1
Fie vectorii: v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =   , a∈ℝ.
1 −1 0 2
       
 0  0  a  − 1
       

Pentru ce valori ale lui a vectorii nu formează bază în ℝ4.


Rezolvare
−1 1 0 1 0 0 0 1
a 2 −1 1 a+1 1 −1 1
Fie A = = =
1 −1 0 2 3 −3 0 2
0 0 a −1 −1 1 a −1

a+1 1 −1
= − 3 −3 0 = 3a(a + 2).
−1 1 a

Pentru ca vectorii să nu formeze bază în ℝ4 trebuie să fie liniar dependenţi deci

A = 0 adică a ∈ {− 2, 0}.

2.11

 1
 
 2
Să se exprime vectorul v =   în baza unitară şi apoi în baza B = {v1, v2, v3,
−1
 
 0
 
v4} unde:
 0  − 1  1  1
       
 − 1  3  2  1
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =   .
0 1 −1 2
       
 3  0  0  − 1
       

Rezolvare

 1  1 0  0 0
         
 2 0  1  0 0
Avem:   = 1 ⋅   + 2 ⋅   − 1 ⋅   + 0 ⋅  
−1 0 0 1 0
         
 0 0 0  0  1
         
deci coordonatele lui v în baza unitară {e1, e2, e3, e4} sunt 1, 2, -1, 0.
Observăm că vectorul v face parte din baza B şi se poate scrie:

v = 0 ⋅ v1 + 0 ⋅ v 2 + 1 ⋅ v 3 + 0 ⋅ v 4 deci are coordonatele 0, 0, 1, 0 în baza B.

2.12

1  3
Fie B = {v1, v2} bază în ℝ2 unde: v1 =   , v 2 =   .
 2  4
3  − 1
Să se exprime vectorii a =   , b =   în această bază.
1   1
Rezolvare

Dacă notăm cu A matricea bazei avem: aB = A −1a , b B = A −1b .


Aplicăm metoda Gauss-Jordan:
A a b

1 3 3 -1
2 4 1 1
1 3 3 -1

0 -2 -5 3
1 0 -9/2 7/2
0 1 5/2 -3/2

 − 9 / 2  7 / 2
Deci: a B =   , bB =   .
 5 / 2   − 3 / 2 
9  1 5  3   3 
Verificare : −   +   =   = a.
2  2  2  4  1 

7 1  3  3   − 1
  −   =   = b.
2  2  2  4   1

2.13

Fie în ℝ3 baza B = {v1, v2, v3} unde:

 2 0 3
     
v1 =  − 1, v2 =  1, v3 =  5 .
 1 3  1
     

Determinaţi vectorul v ∈ ℝ3 care are în baza dată coordonatele

6
 
vB = 1  .
 4
 

Rezolvare

Din vB = A −1v rezultă v = AvB unde A este matricea bazei.


 2 0 3   6   24 
    
Rezultă: v =  − 1 1 5  1  = 15 .
 1 3 1  4  13 
    

 2 0  3   24 
       
Verificare : 6 ⋅  − 1 + 1 ⋅ 1  + 4 ⋅  5  = 15  = v.
 1 3 1  13 
       

2.14

Fie în ℝ3 bazele: B = {a1, a2, a3 } , B1 = {b1, b2, b3 } unde:

2  − 1  − 2  1  − 1 3
           
a1 =  4  , a2 =  1 , a3 =  0  , b1 =  4  , b2 =  2  , b3 = 1  .
5  0  2  2  0 5
           

a) Să se verifice că B, B1 sunt baze în ℝ3.

 2
 
b) Să se afle coordonatele lui v = 1  în fiecare din aceste baze.
3
 
c) Să se determine matricea de trecere C de la baza B1
la baza B.

d) Să se afle coordonatele vectorilor a1, a2, a3 în baza B1.

Rezolvare

a) Fie A, respectiv B matricile bazelor B respectiv B1.

2 −1 − 2 1 −1 3
Avem: A = 4 1 0 = 22 ≠ 0 , B = 4 2 1 = 16 ≠ 0
5 0 2 2 0 5

Rezultă că ambele sisteme de vectori formează baze în ℝ3.

b) vB = A −1v , vB = B−1v. aplicăm metoda Gauss-Jordan:


1

A v

-1 -2 2
4
2 1 0 1
5 0 2 3
1 -1/2 -1 1 B v
0 4 -3 1 -1 3 2
0 5/2 7 -2 4 2 1 1
1 0 -1/3 1/2 2 0 5 3
0 1 4/3 -1 1 -1 3 2
0 0 1/2 0 6
6 -11 -7
3
1 0 0 6/11 0 2 -1 -1
0 1 0 -13/11 1 0 7/6 5/6
0 0 1 3/22 0 1 -11/6 -7/6
0 0 8/3 4/3
1 0 0 1/4
0 1 0 -1/4
0 0 1 1/2
11/3

 6  1
1   1  
Deci: vB =  − 13  , vB1 =  − 1 .
11   4 
 3 / 2  2

Propunem cititorului să verifice că:


6 13 3 
11 a1 − 11 a2 + a3 
22  .
v = 
1 1 1
 b1 − b2 + b3 
 4 4 2 

vB = A −1v
c) Din: −1 ⇒ vB = A −1BvB1
vB = B v
1

Ştim pe de altă parte că vB = C-1vB1 unde C este matricea de trecere de la B1 la B. Trebuie

să avem: C-1 = A-1B, deci: C = B-1A. Avem:


B A

1 -1 3 2 -1 -2

4 2 1 4 1 0

2 0 5 5 0 2

1 -1 3 2 -1 -2

0 6 -11 -4 5 8

0 2 -1 1 2 6
1 0 7/6 4/3 -1/6 -2/3

0 1 -11/6 -2/3 5/6 4/3

0 0 8/3 7/3 1/3 10/3

1 0 0 5/16 -5/16 -17/8

0 1 0 15/16 17/16 29/8

0 0 1 7/8 1/8 5/4

 5 − 5 − 34 
1  
Deci: C = 15 17 58 
16 
14 2 20 

d) Matricea de trecere C de la baza B1 la B are prin definiţie drept coloane, coordonatele


vectorilor a1, a2, a3 din B în baza B1. Avem deci:

 5  − 5  − 34   − 17 
1   1   1   1 
a1B1 = 15  , a2B1 =  17  , a3B1 =  58  =  29 
16   16   16   8  10 
14   2  20   
5 15 14
Propunem cititorului să verifice că: a1 = b1 + b2 + b3 ,
16 16 16
−5 17 2 17 29 10
a2 = b1 + b2 + b 3 , a3 = − b1 + b2 + b3 .
16 16 16 18 8 8

2.15

Fie în ℝ4 baza B = {v1, v2, v3, v4} unde:

 1  0  2  1  3
         
 − 1  2  − 1  0  − 4
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =   şi fie vB =  .
1 1 1 0 2
         
 1  − 1  0  1  4
         
Determinaţi vectorul v ∈ ℝ4 ale cărui coordonate în baza B sunt vB.

Rezolvare

Din formula vB = A −1 v unde A este matricea bazei,

rezultă v = A ⋅ vB .
 1 0 2 1  3  3 + 4 + 4   11
       
 − 1 2 − 1 0  − 4  − 3 − 8 − 2   − 13 
Avem: v =  ⋅ = = .
1 1 1 0  2  3 − 4 + 2  1
       
 1 − 1 0 1 
   4   3 + 4 + 4   11

2.16

Fie în ℝ2 baza B = {a,b}.

a) Dacă: c = 3a – b, d = 4a + b, să se arate că vectorii c,d formează de asemenea o bază


B1 = {c,d} în ℝ2.
5
b) Fie x ∈ ℝ2 astfel încât xB =   . Să se afle coordonatele vectorului x în baza B1.
3

Rezolvare

a) Trebuie să arătăm că vectorii c,d ∈ ℝ2 sunt liniar independenţi.

Fie αc + βd = 0 , α, β ∈ ℝ. Avem:

α (3a − b ) + β (4a + b ) = 0 ⇒ (3α + 4β )a + (− α + β )b = 0 .

Deoarece vectorii a,b formează bază în ℝ2 rezultă că sunt liniar independenţi,

 3α + 4β = 0
deci:  de unde α = β = 0
− α + β = 0
b) Varianta 1
Fie C matricea de trecere de la B la B1, adică matricea care

are pe coloane coordonatele vectorilor c,d în baza B. Rezultă că:

 3 4
C =   . Ştim că xB1 = C−1xB .
 − 1 1
Aplicând metoda Gauss-Jordan obţinem:

C xB

6 4 5
-1 1 3
1 4/3 5/3
0 7/3 14/3

1 0 -1
0 1 2

 − 1
Deci: xB1 =   .
 2
Varianta 2:
Fie α,β coordonatele vectorului x în baza B1.

Avem: x = αc + β d = α(3a − b ) + β(4a + b ) = (3α + 4β) a + (− α + β ) b

5  3α + 4β = 5
Dar: xB =   . Rezultă sistemul:  ⇒ α = −1, β = 2 .
3 − α + β = 3

2.17
Fie Pn (x ) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n, cu coeficienţi reali. Fie

vectorul P(x ) = a0 + a1x + ... + an xn ∈ Pn (x ) .

a) Determinaţi coordonatele lui P(x) în baza B = {1,x,…,xn}.

b) Determinaţi coordonatele lui P(x) în baza B1 = {1,x-a,…,(x-a)n}

a ∈ ℝ.

Rezolvare
a) Coordonatele lui P(x) în baza B sunt chiar coeficienţii polinomului: a0 , a1,..., an .

b) Fie b0 , b1,..., bn coordonatele lui P(x) în baza B1. Avem:

P( x ) = b0 + b1( x − a) + ... + bn ( x − a)n

P′( x ) = b1 + 2b2 ( x − a) + ... + nbn ( x − a)n −1

P′′( x ) = 2b2 + 3 ⋅ 2 ⋅ b3 ( x − a) + ... + n(n − 1)bn ( x − a)n − 2

P′′′( x ) = 3 ⋅ 2 ⋅ b3 + 4 ⋅ 3 ⋅ 2 ⋅ b4 ( x − a) + ... +
+ n (n − 1)(n − 2)bn ( x − a)n − 3
ΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚΚ

P(n) ( x ) = n(n − 1)(n − 2)...2 ⋅ 1 ⋅ bn .


Făcând în relaţiile de mai sus x = a, obţinem:
P′′(a) P′′′(a)
b0 = P(a), b1 = P′(a), b2 = , b3 = ,Κ ,
2! 3!
P(k ) (a) P(n) (a)
bk = ,..., bn =
k! n!
Rezultă că avem:
P′′(a) P(n) (a)
P( x ) = P(a) + P′(a)( x − a) + ( x − a)2 + ... + ( x − a)n .
2! n!

3. Sisteme de ecuaţii şi inecuaţii liniare.


Soluţii de bază ale unui sistem de ecuaţii liniare

Facem întâi o scurtă prezentare teoretică.

Fie sistemul de ecuaţii liniare AX = b unde:

   
 b  x 
 1  1
( )
A = ai j i = 1,m
, b =  b 2  , X =  x 2  = matricea necunoscutelor.
j = 1,n  Μ  Μ 
   
 bm   xn 

Presupunem rA = m şi m < n . Putem detaşa deci din A o matrice B cu B ≠ 0 . Fie S

matricea rămasă. Partajăm şi matricea X în XB şi XS unde XB conţine necunoscutele

principale, iar XS pe cele secundare.

 XB 
Avem: AX = b ⇒ (B / S )   = b ⇒ BXB + SXS = b ⇒
 XS 

⇒ XB = B−1b − B −1SXs .

Această formulă dă necunoscutele principale în funcţie de cele secundare.

Pentru XS = 0 obţinem XB = B−1b (formula care dă soluţia de

bază XB ).

Notă

Sistemul are cel mult Cm


n soluţii de bază.
3.1

a) Să se determine 3 soluţii de bază ale sistemului:


 2 − 1 x1   3 1 x 3   0 
   +    =   .
3 0  x 2   − 1 2  x 4  1 

b) Aflaţi coordonatele vectorilor ai, i = 1,4 în baza B = {a3 , a 4 } unde ai reprezintă

coloanele necunoscutelor xi din sistem.

Rezolvare
a) Sistemul de ecuaţii liniare este:
 2x1 − x 2 + 3x3 + x4 = 0

 3 x1 − x3 + 2x 4 = 1

 2 − 1  3 1
Fie B =   cu B = 3 ≠ 0 şi S =   .
3 0  − 1 2

Sistemul are cel mult C24 = 6 soluţii de bază.

nec. pr. Baza a1 a2 a3 a4 b

x1 a 2
1 -1 3 1 0

x a2 3 0 -1 2 1
2
1 -1/2 3/2 1/2 0

0 3/2 -11/2 1/2 1

1 0 -1/3 2/3 1/3

0 1 -11/3 1/3 2/3

x3 a3 -3 0 1 -2 -1

-11 1 0 -7 -3
x2 a2

x3 a3 1/7 -2/7 1 0 -1/7

x4 a4 11/7 -1/7 0 1 3/7

Avem:
1/ 3   0  0 
     
 2 / 3  − 3  0 
X1 =  , X2 =  , X3 = 
0  − 1 − 1 / 7
     
 0   0  3 / 7
     
Propunem cititorului să afle soluţiile corespunzătoare bazelor:
{a1, a4 }, {a2, a4 }, {a1, a3 }
b) Coordonatele vectorilor ai în baza B = {a3 , a 4 } sunt date de coloanele din ultima

iteraţie, adică:
 1 / 7  − 2 / 7 1  0
a1B =   , a2B =   , a3B =   , a 4B =   .
11 / 7  − 1/ 7  0 1 
Verificăm doar pentru vectorii a1 şi a2 :

1 11 1  3  11 1   2 
a3 + a 4 =   +   =   = a1
7 7 7  − 1 7  2   3 

2 1 2  3  1 1   − 1
− a3 − a 4 = −   −   =   = a2 .
7 7 7  − 1 7  2   0 

3.2
Fie sistemul de inecuaţii:
 2x1 − x 2 + x3 ≤ 2

− x1 + x 2 − x3 ≥ − 3.
 x + 2x + 2x 3 ≥ −1
 1 2

a) Scrieţi sistemul de ecuaţii ataşat, aflaţi trei soluţii de bază ale lui şi soluţiile
corespunzătoare sistemului de inecuaţii.
b) Fie: f : ℝ3 → ℝ, f (x1, x 2, x 3 ) = 5 x1 + 3 x 2 − 4 x 3 .

Pentru ce soluţie de bază de la a) f îşi atinge minimul?

Rezolvare
a) Înmulţim relaţia a doua şi a treia cu (-1) şi adăugăm variabilele de compensare
y1 ≥ 0, y 2 ≥ 0, y 3 ≥ 0. Obţinem:

 2x1 − x 2 + x3 + y1 = 2

+ x1 − x 2 + x3 + y2 = 3 yi ≥ 0 i = 1, 2, 3.
− x − 2x − 2x 3 + y3 = 1
 1 2
nec.
Baza a1 a2 a3 a4 a5 a6 b
pr.

y1 a4 2 -1 1 1 0 0 2 0
 
0
0 0
y2 a5 1 -1 +1 0 1 0 3  
X1 =   , X1 =  0 
 2 0
3  
y3 a6 -1 -2 -2 0 0 1 1  
1 
 
y a 0 1 -1 1 -2 0 -4  3
1 4
 
0
  3
 0  
X2 = , X2 =  0 
x a 1 -1 1 0 1 0 3 − 4
1 1
  0
0  
 
y a 0 -3 -1 0 1 1 4  4
3 6

y a 0 0 -4/3 1 -5/3 1/3 -8/3  5 / 3


1 4
 
 − 4 / 3  5 / 3
 0  
X3 = , X3 = − 4 / 3
x a 1 0 4/3 0 2/3 -1/3 5/3  − 8 / 3  
1 1
   0 
0
 
 0
x a 0 1 1/3 0 -1/3 -1/3 -4/3
2 2

Soluţiile de bază X2, X3 nu corespund deoarece au y1 < 0 .


b) Avem de calculat doar valoarea lui f pentru soluţia X1.
Avem: f (X1) = f (0,0,0 ) = 0 .

3.2
Fie sistemul de inecuaţii:
 x1 + 2x 2 ≤ 3
 .
2x1 − x 2 ≥ 1

a) Să se scrie sistemul de ecuaţii ataşat, să se afle toate soluţiile de bază ale sistemului
de ecuaţii şi soluţiile corespunzătoare sistemului de inecuaţii.
b) Fie f:ℝ2↦ℝ, f (x1, x 2 ) = 5 x1 + x 2 . Să se afle pentru ce soluţie de bază f îşi atinge

maximul.
Rezolvare
a) Sistemul de ecuaţii ataşat este:
 x1 + 2x 2 + y1 = 3
 , y1 ≥ 0, y 2 ≥ 0 .
2x1 − x 2 − y2 = 1
nec.
Baza a1 a2 a3 a4 b
pr.
y a3 1 2 1 0 3
1
y2 a4 2 -1 0 -1 1

 0
-1 2 1 0 3  
 ; X =  
0 0
X1 = 
 3  1  0  
-2 1 0 1 -1  − 1
 
nu corespunde pentru că are
y2 = -1 < 0
x a1 1 2 1 0 3 3
1
 
 0  ; X =  
3
X2 =  
0 2
0
y2 a4 0 5 2 1 5 5
 
x a1 1 -1/2 0 -1/2 1/2 1/ 2
1  
X3 =  0  ; X =  1 / 2 
y a3 0 5/2 1 1/2 5/2  5 / 2 3  0 
1  0 
 
x a2 -2 1 0 1 -1  0
2
 
 − 1 ; X =  
0
X4 =
y a3 5 0 1 -2 5  5  4  − 1 
1  0
 
x a2 1/2 1 1/2 0 3/2  0 
2
 
X5 =  3 / 2  ; X =  0 
y2 a4 -5/2 0 -1/2 1 -5/2  0  5  3 / 2
 − 5 / 2
 
nu corespunde: y2 = -5/2 < 0
x a2 0 1 2/5 1/5 1  1
2
   1
1
X6 =   ; X =  
x a1 1 0 1/5 -2/5 1  0  6  1
1 0
 

b) Avem: f (x 2 ) = 15 , f (x 3 ) = 5 / 2 , f (x 4 ) = −1, f (x 6 ) = 6 .

3
Pentru X2 =   funcţia f îşi atinge maximul. Soluţia X2 este degenerată deoarece
0
are o componentă nulă.

4. Operatori liniari. Vectori proprii

4.1
Care dintre următorii operatori sunt liniari?
 2x1 + x2 
 
 x1  x 
a) U: ℝ ↦ℝ , U(x) = 
2 4
 , unde x =  1  ∈ ℝ2
3x − x2  x2 
 1 
 x + 4x 
 1 2

 x 2 + 2x 2  x 
b) U: ℝ2 ↦ℝ2, U(x) =  1  , unde x =  1  ∈ ℝ2
x  x 
 1 − x2   2

 x1 − x 2 + 4x3   x1 
   
c) U: ℝ ↦ℝ3, U(x) =  2x1
3
+ x 3  , unde x =  x 2  ∈ ℝ3
 3x2  x 
   3

 x1 
 x + 3x 2 + 2x 3 + 4  
d) U: ℝ ↦ℝ , U(x) =  1
3 2
 , unde x =  x 2  ∈ ℝ3
 x2 − x3  x 
 3

Rezolvare
Reamintim că dacă X,Y sunt două spaţii vectoriale definite pe acelaşi corp de

scalari K, aplicaţia U:X↦Y este operator liniar dacă:


U (x + y ) = U( x ) + U( y ) (∀) x, y ∈ X
U (αx ) = α U( x ) (∀) x ∈ X, (∀) α ∈ K
sau:
U (αx + β y ) = α U( x ) + β U( y ), (∀) x, y ∈ X, (∀) α, β ∈ K .

 x1  y 
a) Fie: x =   ∈ ℝ2, y =  1  ∈ ℝ2.
 x2   y2 

 2αx1 + 2βy1 + αx 2 + βy 2 
 
 αx + β y1   αx1 + βy1 
Avem: U(αx + βy ) = U 1  = =
 αx 2 + βy 2   3αx1 + 3βy1 − αx 2 − βy 2 
 
 αx + βy1 + 4αx 2 + 4βy 2 
 1

 2x1 + x2   2y1 + y2 
   
 x1   y1 
= α  + β = αU( x ) + βU( y ) ,
3 x1 − x2 3 y1 − y2 
   
 x + 4x   y + 4y 
 1 2  1 2

(∀) x, y ∈ ℝ2 (∀) α, β ∈ ℝ.
Rezultă că U este operator liniar.
b)
 αx + β y1 
U(αx + β y ) = U 1  =
 αx 2 + β y 2 

 α 2 x12 + β2 y12 + 2αβ x1y1 + 2αx 2 + 2β y 2 


= 
 αx + β y − α x − β y 
 1 1 2 2 
 x + 2x 2 
2  2 
α U( x ) + β U( y ) = α 1  + β y1 + 2y 2  =
x  y 
 1 − x2   1 − y2 
 αx 2 + 2αx 2 + β y12 + 2β y 2 
= 1
 αx + β y1 − β y 2 
 1 − αx 2
Deoarece: U (αx + β y ) ≠ αU( x ) + β U( y ) ⇒ U nu este operator liniar.
c)
 αx1 + β y1 
 
U (αx + β y ) = U αx 2 + βy 2  =
 αx + β y 
 3 3

 αx1 + βy1 − αx 2 − β y 2 + 4αx 3 + 4β y 3 


 
=  2αx1 + 2βy1 + αx 3 + βy3  =
 3αx 2 + 3β y 2 
 
 x1 − x 2 + 4x3   y1 − y 2 + 4y3 
   
= α 2x1 + x 3  + β 2y1 + y 3  = αU( x ) + β U( y ) ,
 3x 2   3y2 
   
(∀) x, y ∈ ℝ3, (∀) α, β ∈ ℝ.
U este operator liniar.

d)
 αx1 + β y1 
 
U(αx + βy ) = U αx 2 + βy 2  =
 αx + β y 
 3 3

 αx + βy1 + 3αx 2 + 3β y 2 + 2αx 3 + 2β y 3 + 4


=  1 
 αx 2 + βy 2 − αx 3 − βy3 
 x + 3 x 2 + 2x 3 + 4
αU( x ) + β U( y ) = α 1  +
 x 2 − x3 
 y + 3 y 2 + 2y 3 + 4 
+ β 1  =
 y2 − y3 
 αx + 3αx 2 + 2αx 3 + 4α + β y1 + 3β y 2 + 2β y 3 + 4β 
=  1 
 αx 2 − α x 3 + βy 2 − βy3 
Deoarece U(αx + β y ) ≠ αU( x ) + β U( y ) ⇒ U nu este operator liniar.

4.2

Fie operatorul liniar:


 x1 
 3x + x2 − 4x3   
U:ℝ ↦ℝ , U( x ) =  1
3 2
, x =  x 2  ∈ ℝ3.
 − x1 + x 2 + 2x 3  x 
 3
a) Scrieţi matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice.
 − 5
 
b) Calculaţi U(x) pentru x =  2  .
 6
 
 4
c) Calculaţi U(x) pentru x =   .
 − 2

Rezolvare

{e1′ , e′2 } bazele canonice (unitare) din ℝ respectiv ℝ .


3 2
a) Fie B = {e1, e2,e3 } , B1 =

Varianta1:
1 
   3
U(e1) = U  0  =   ⇒ U(e1) = 3e1′ − e′2
 0   − 1
 
0  3 − 1
  1  
U (e2 ) = U 1  =   ⇒ U(e2 ) = e1′ + e′2 ⇒ A = 1 1
 0  1 − 4 2 
  
0
  − 4
U(e3 ) = U  0  =   ⇒ U(e3 ) = − 4e1′ + 2e′2
1   2 
 
Varianta 2:
 x1 
 3 1 − 4 
U(x) se mai poate scrie v sub forma: U( x ) =    x2  .
− 1 1 2   
 x3 

Ştim că dacă A este matricea corespunzătoare bazelor canonice avem: U( x ) = A t x .

 3 − 1
t 3 1 − 4  
Rezultă că: A =   deci A =  1 1
− 1 1 2 − 4 2 

 − 5
   − 15 + 2 − 24   − 37 
b) Avem: U  2  =   =   .
 6   5 + 2 + 12   19 
 
 4
c) U(x) nu are sens deoarece: x =   ∉ ℝ3.
 − 2 

4.3

Operatorul U:ℝ2↦ℝ3 are matricea corespunzătoare bazelor unitare

− 2 1 6  5
A =   . Să se calculeze U(v) unde v =   .
 0 − 3 1  − 4

Rezolvare

− 2 0  − 10 
t   5  
U( v ) = A v ⇒ U( v ) =  1 − 3    =  17  .
− 4 
 6
 1   26 

4.4

Fie operatorii liniari U, V:ℝ3↦ℝ2,

 x + x2 − x3   2x + x 2 + 4x3 
U( x ) =  1  , V( x ) =  1 
 2x1 − x 2   x1 + 3 x 3 

a) Care este operatorul U + V ?

b) Dacă A,B,C sunt matricile corespunzătoare bazelor unitare din ℝ3 respectiv ℝ2,
stabiliţi legătura dintre A,B,C.
Rezolvare

a) Prin definiţie: (U + V)(x) = U(x) + V(x) (∀) x ∈ ℝ3.


Deci:
 x + x2 − x3   2x1 + x 2 + 4x3 
(U + V )( x ) =  1  +   =
 2x1 − x 2   x1 + 3 x 3 
 3 x + 2x 2 + 3 x 3 
=  1 
 3 x1 − x 2 + 3 x 3 

A t x
  1 2
  x1   
b) U(X) =  1 1 − 1  ⇒ A =  1 − 1
  x 2   − 1 0
 2 − 1 0  x   
  3

Bt x
  2 1
  x1   
V( x ) =  2 1 4   ⇒ B =  1 0 
  x 2   4 3
  1 0 3    
  x3 

Ct x
 3 3
  x1   
(U + V )( x ) =  3 2 3   ⇒ C =  2 − 1
  x 2  3 3 
 3 − 1 3  x  
  3
Observăm că: C = A + B.

4.5

Fie operatorii liniari U,V: ℝ2↦ℝ2,

 3 x1 − 5 x 2   x − 3x2 
U( x ) =  , V( x ) =  1 
 − x1 + 2x 2   2x1 − 4 x 2 

a) Calculaţi operatorul W = U‧V.


b) Fie A,B,C matricele lui U,V,W corespunzătoare bazelor canonice.
Ce relaţie există între A,B,C?
c) Există U-1, V-1? Dacă da, care sunt?
d) Dacă A1, B1, C1 sunt matricele lui U-1, V-1, W-1 corespunzătoare bazelor canonice, ce
relaţie există între A1, B1, C1?
Rezolvare

 x − 3x 2 
a) W ( x ) = U ⋅ V( x ) = U[V (x )] = U 1  =
 2x1 − 4 x 2 

 3x − 9x2 − 10 x1 + 20 x 2   − 7 x1 + 11x 2 
=  1  = 
 − x1 + 3 x 2 + 4 x1 − 8 x 2   3 x1 − 5 x 2 

A t x
  3 − 1
b) U( x ) =  3 − 5   x1  ⇒ A =  
    − 5 2 
 − 1 2  x2 

Bt x
  1 2
V( x ) =  1 − 3   x1  ⇒ B =  
     − 3 − 4
 2 − 4   x 2 
Ct x
 − 7 3
W ( x ) =  − 7 11  x1  ⇒ C =  
     11 − 5 
 3 − 5   x 2 

Avem: W ( x ) = U[V( x )] = U[Bt x ] = A t ⋅ Bt ⋅ x .

Rezultă: Ct = A t ⋅ B t ⇒ C = B ⋅ A .

 1 2  3 − 1  − 7 3
Verificare : B ⋅ A =    =   = C.
 − 3 − 4  − 5 2   11 − 5 

c) Un operator liniar U se poate inversa dacă şi numai dacă nucleul său:

{
Ker U = x ∈ n
/ U( x ) = 0 }
conţine doar vectorul 0.ℝ
Pentru U avem: Ker U = {x∈ℝ2/ 3 x1 − 5 x 2 = 0, − x1 + 2x 2 = 0 .

 3x − 5x2 = 0
Deoarece sistemul omogen:  1 are determinantul ≠ ≠ 0 ⇒ are doar soluţia
− x1 + 2x 2 = 0

banală, deci Ker U = {0} ⇒ (∃) U−1 .

y 
Fie U-1(y) = x unde y =  1  ∈ ℝ2.
 y2 

Rezultă: U(x) = y adică:


 3 x1 − 5 x 2

= y1
⇒ At x = y ⇒ x = At ( ) −1
y , unde A este matricea operatorului U
− x1 + 2x 2 = y2

corespunzătoare bazelor canonice.

( )
Avem: A t −1  2 5
=  
 1 3
 2 5  x1   2x1 + 5 x 2 
Deci U−1( x ) =    =  
 1 3  x 2   x1 + 3 x 2 

Notă
Dacă A este matricea lui U atunci A-1 este matricea lui U-1 (considerând bazele
canonice).

Pentru operatorul V avem:


 x − 3x2 = 0
Ker V = {x ∈ ℝ2/ V(x) = 0} ⇒  1 ⇒ x1 = x 2 = 0 ⇒
2x1 − 4 x 2 = 0

⇒ Ker V = {0} ⇒ (∃)V −1 .


Fie V-1(y) = x.
 x − 3x 2
Atunci: V( x ) = y ⇒  1
= y1
( )
⇒ Bt ⋅ x = y ⇒ x = Bt ( ) −1
y.
2x1 − 4 x 2 = y2

 1
Dar: B = 
2
 ⇒ B t ( )−1
=
1  − 4 3
 
2  − 2 1
 − 3 − 4

Rezultă: V −1( x ) = Bt( )−1


⋅ (x) =
1  − 4 3   x1  1  − 4 x1 + 3 x 2 
   =  .
2  − 2 1  x 2  2  − 2x1 + x 2 

 3 − 1  2 1
d) Dacă A =   = matricea lui U, atunci A1 = A −1 =   = = matricea lui U-1.
− 5 2 5 3
 1 2
Dacă B =   = matricea lui V, atunci
− 3 − 4 

 − 2 − 1
B1 = B −1 =   = matricea lui V-1.
 3 / 2 1 / 2
Avem:
 2x + 5 x 2 
W −1( x ) = (U ⋅ V )−1( x ) = V −1 1  =
 x1 + 3 x 2 
1  − 8 x1 − 20 x 2 + 3 x1 + 9 x 2  1  − 5 x1 − 11x 2 
=   =  
2  − 4 x1 − 10 x 2 + x1 + 3 x 2  2  − 3 x1 − 7 x 2 

1  − 5 − 3
şi are matricea C1 =  .
2  − 11 − 7 

Dacă operatorul W = U‧V are matricea C = B‧A atunci W-1 are matricea

C1 = C−1 = A −1 B −1 .
Propunem cititorului să verifice această relaţie

4.6

 5x − x 2 + 2x 3 
Fie operatorul U:ℝ3↦ℝ2, U( x ) =  1  . Să se afle matricea
 2x1 + x 2 

operatorului U corespunzătoare bazelor B ={a1, a2, a3} din ℝ3 şi B1 ={e1, e2}, unde:

 1 2  1
      1   0
a1 =  − 1, a2 =  0 , a3 =  − 1, e1 =  , e2 =   .
 1  1  0 0 1 
     

Rezolvare

 1
   5 + 1 + 2  8
Avem: U(a1) = U  − 1 =   =   = 8 e1 + e2 .
 1  2 − 1  1 
 

 2
  10 + 2  12 
U(a2 ) = U  0  =   =   = 12 e1 + 4 e2 .
1   4   4
 

 1
   5 + 1  6 
U (a3 ) = U  − 1 =   =   = 6 e1 + e2 .
 0   2 − 1 1 
 

 8 1
 
Rezultă: A = 12 4  = matricea lui U corespunzătoare celor două baze.
 6 1
 
4.7

Fie U:ℝ2↦ℝ2 un operator liniar care are matricea corespunzătoare bazelor

 2 − 1
canonice A =   . Să se determine spectrul şi vectorii proprii ai lui U. Există o bază
0 3 

în ℝ2 în care matricea operatorului U să fie diagonală?

Rezolvare
Prin spectrul unui operator U înţelegem mulţimea valorilor proprii ale lui U. Valorile
proprii sunt rădăcinile ecuaţiei:
A − λΙ = 0 unde Ι este matricea unitate. Avem:

2−λ −1
A − λΙ = 0 ⇒ = 0 ⇒ λ2 − 5λ + 6 = 0 ⇒
0 3−λ

⇒ λ1 = 2, λ 2 = 3 .
Vectorii proprii se găsesc rezolvând ecuaţia U( x ) = λx .
Cazul I: λ = 2 ⇒ U( x ) = 2x .

 2 0  x1   2x1   2x = 2x1
Ştiind că U( x ) = A t x rezultă:    =   ⇒  1
 − 1 3  x 2   2 x 2  − x1 + 3 x 2 = 2x 2

 a  
Dacă x1 = a ∈ ℝ atunci vectorii proprii sunt  , a ∈ ℝ \ {0}  .
 a  

 2 0  x1   3 x1  x =0
Cazul II: λ = 3 ⇒ U( x ) = 3 x ⇒    =   ⇒ 1 ∈ℝ.
 − 1 3  x 2   3 x 2  x2 = a

 0 
Vectorii proprii sunt  , a ∈ ℝ, a ≠ 0} .
 a 

Deoarece spectrul lui U este format din două valori distincte λ1 = 2, λ 2 = 3 , rezultă că

vectorii proprii sunt liniar independenţi şi formează o bază în ℝ2.

1 0
De exemplu pentru a = 1, vectorii:  ,   formează bază în ℝ2.
1 1 

 2 0
Matricea diagonală a lui U este:   .
0 3
4.8

 2x1 − x2 + x3 
 
Fie operatorul liniar U: ℝ ↦ ℝ , U( x ) =  − x1 + 2x 2
3 3
+ x3  .
− x 
 1 + x2 

a) Să se determine valorile şi vectorii proprii ai lui U.

b) Să se găsească o bază în ℝ3 în care matricea operatorului să fie diagonală.

Rezolvare

 2 − 1 − 1
 
a) Avem: A =  − 1 2 1, A − λΙ = 0 ⇒
 1 1 0 

2−λ −1 −1
⇒ −1 2 − λ 1 = 0 ⇒ −λ(2 − λ )2 + λ = 0 ⇒
1 1 −λ
⇒ λ(λ − 1)(3 − λ ) = 0 ⇒ λ1 = 0, λ 2 = 1, λ 3 = 3
valorile proprii.
 2x1 − x 2 + x3 =0

Cazul I: λ = 0 ⇒ U( x ) = 0 ⇒ − x1 + 2x 2 + x3 =0⇒
− x
 1 + x2 =0

x1 = x 2 = a
⇒ ,a∈ℝ
x 3 = −a

 a  
  
Deci vectorii proprii corespunzători lui λ1 = 0 sunt  a , a ∈ \ {0}  .
 − a  
ℝ   

 2x1 − x2 + x3 = x1

Cazul II: λ = 1 ⇒ U( x ) = x ⇒ − x1 + 2x 2 + x3 = x2 ⇒
− x
 1 + x2 = x3

 x1 − x 2 + x3 = 0
 x = x2 = a ∈ ℝ
⇒ − x1 + x 2 + x3 = 0 ⇒ 1 ⇒
− x + x x3 = 0
 1 2 − x3 = 0

 a  
  
⇒ mulţimea vectorilor proprii este  a , a ∈ ℝ \ {0}  .
 0  
  
 2x1 − x 2 + x3 = 3 x1

Cazul III: λ = 3 ⇒ U( x ) = 3 x ⇒ − x1 + 2x 2 + x3 = 3x 2 ⇒
− x
 1 + x2 = 3x3
− x1 − x 2 + x3 =0 x1 = −a

⇒ − x1 − x 2 + x3 = 0 ⇒ x 2 = 2a, a ∈ ℝ.
− x + x − 3x3 =0 x3 = a
 1 2
 − a  
  
Mulţimea vectorilor proprii este:  2a , a ∈ ℝ \ {0} 
 a  
  
Având λ1 ≠ λ 2 ≠ λ 3 , vectorii proprii sunt liniar independenţi şi formează bază în ℝ3.

 1  1  − 1
   
Rezultă că vectorii:  1,  1,  2  formează bază în ℝ3 şi matricea lui U corespunzătoare
 − 1  0   1
   

0 0 0
 
acestei baze e matricea diagonală:  0 1 0  .
0 0 3
 

4.9

 x1 
 
0 
Să se determine o bază în care operatorul U: ℝ ↦ ℝ , U( x ) =   are matricea
4 4
x
 1
x 
 4

diagonală.
Rezolvare
Vom căuta să găsim o bază formată din vectorii proprii. Ecuaţia caracteristică este:
1− λ 0 1 0
0 −λ 0 0
= 0 ⇒ λ2 (1 − λ )2 = 0 ⇒ λ1 = λ 2 = 0,
0 0 −λ 0
0 0 0 1− λ

λ 3 = λ 4 = 1.

Pentru λ = 0 din U(x) = 0 obţinem: x1 = x4 = 0, x2 = a∈ℝ, x3 = b∈ℝ.


 0  
  
 a  
Vectorii proprii sunt:  , a, b ∈ ℝ , a2 + b2 ≠ 0 .
  b 
 0  

 x1   x1 
    x2 = 0
 0   x2 
Pentru λ = 1 ⇒   =   ⇒ x1 = x 3 = a ∈ ℝ.
x x
 1  3 x4 = b ∈ ℝ
x  x 
 4  4

 a  
  
 0  2 2 
Vectorii proprii sunt  , a, b ∈ℝ , a + b ≠ 0 .
 a  
 b  

 0 0 1  0
       
1  0 0 0
Vectorii: e1 =  , e2 =  , e3 =  , e 4 =   formează o bază în ℝ4 şi U(e1) = U(e2) =
0 1 1 0
       
 0 0 0 1 
       
0, U(e3) = e3, U(e4) = e4 şi matricea

0 0 0 0
 
0 0 0 0
corespunzătoare acestei baze este:  .
0 0 1 0
 
0 0 0 1

5. Funcţionale liniare, biliniare, pătratice

5.1
Să se cerceteze dacă următoarele funcţionale sunt liniare:
a) f: ℝ4↦ℝ, f(x) = 5 x1 − x 2 + 4 x 3 + x 4

b) f: ℝ3↦ ℝ, f(x) = 2x1 + x 22 − 4 x 3

c) f: ℝ2↦ ℝ, f(x) = 6 x1 + x 2 − 7 .
Rezolvare

a) Verificăm dacă: f (αx + β y ) = αf ( x ) + β f ( y ), (∀)x, y ∈ℝ 4, α, β ∈ ℝ.

 αx1 + βy1 
 
 αx 2 + β y 2 
Avem: f (αx + β y ) = f  =
αx 3 + β y 3 
 
 αx 
 4 + βy 4 
= 5αx1 + 5β y1 − αx 2 − β y 2 + 4αx 3 + 4β y 3 + αx 4 + β y 4 =
= α (5 x1 − x 2 + 4 x 3 + x 4 ) + β (5 y1 − y 2 + 4 y 3 + y 4 ) =
= α f (x) + β f (y)
Rezultă că f este funcţională liniară.
 αx1 + βy1 
 
b) f (αx + βy ) = f  αx 2 + βy 2  = 2αx1 + 2βy1 + α 2 x 22 + 2αβ x 2 y 2 +
 αx + β y 
 3 3

+ β2 y 22 − 4αx 3 − 4β y 3

( ) (
αf ( x ) + β f ( y ) = α 2x1 + x 22 − 4 x 3 + β 2y1 + y 22 − 4 y 3 = )
= 2αx1 + αx 22 − 4αx 3 + 2βy1 + βy 22 − 4βy 3

Cum f (αx + β y ) ≠ αf ( x ) + β f ( y ) ⇒ f nu e funcţională liniară.

 αx + βy1 
c) f (αx + βy ) = f  1  = 6αx1 + 6βy1 + αx 2 + β y 2 − 7 .
 αx 2 + β y 2 
α f ( x ) + β f ( y ) = α (6 x1 + x 2 − 7 ) + β (6 y1 + y 2 − 7 ) =
= 6αx1 + αx 2 − 7α + 6βy1 + β y 2 − 7β ⇒ f nu e funcţională liniară.

5.2

 x1 
 
 x2 
Fie f:ℝ ↦ ℝ, f ( x ) = 2x1 + 5 x 2 − x 3 + 3 x 4 , x =   ∈ ℝ4.
4
x
 3
x 
 4
a) Să se arate că f este funcţională liniară.
b) Să se determine matricea A corespunzătoare bazei canonice.
Rezolvare
a) f (αx + β y ) = 2(αx1 + βy1) + 5(αx 2 + βy 2 ) − (αx 3 + β y 3 ) +

+ 3(αx 4 + βy 4 ) = α(2x1 + 5 x 2 − x 3 + 3 x 4 ) + β(2y1 + 5 y 2 − y 3 + 3 y 4 ) =


= αf ( x ) + β f ( y )
b) Varianta 1:
Fie B = {e1,e2,e3,e4} baza canonică în ℝ4.

1  0 0
     
0 1  0
Avem: f (e1) = f   = 2, a2 = f (e2 ) = f   = 5 a3 = f (e3 ) = f   = −1
0 0 1
     
0 0 0
     
 0
 
 0
a4 = f (e 4 ) = f   = 3 .
0
 
1 
 
 2
 
 5
Rezultă că: A =   .
−1
 
 3
 
Varianta 2:
A t x
  2
  x1   
    5
 x 2  ⇒ A = (2 5 − 1 3 ) ⇒ A =   .
t
f ( x) = 
(2 5 − 1 3) x  −1
 
   3  
   3
  x4 

5.3

 x1 
 
Fie ℝ ↦ ℝ, f ( x ) = 4 x1 − x 2 + 2x 3 , x =  x 2  ∈ ℝ.
3

x 
 3
a) Să se arate că f este funcţională liniară.
b) Să se afle matricea A corespunzătoare bazei canonice
B = {e1, e2, e3}.
c) Să se afle matricea B corespunzătoare bazei B1 = {v1, v2, v3} unde:

1  1  0
     
v1 =  0 , v 2 = 1 , v 3 = 1  .
1  0 1 
     

Rezolvare
a) f (αx + β y ) = 4(αx1 + βy1) − (αx 2 + β y 2 ) + 2(αx 3 + β y 3 ) =

= α( 4 x1 − x 2 + 2x 3 ) + β( 4 y1 − y 2 + 2y 3 ) = αf ( x ) + βf ( y ), (∀)x, y ∈ ℝ.

b) Varianta 1:
A t x
  4
  x1   
f (x) =    ⇒ A = (4 − 1 2) ⇒ A =  − 1
t

( 4 − 1 2)  x 2   2
 x   
  3

Varianta 2:
1   0
   
a1 = f (e1) = f  0  = 4, a2 = f (e2 ) = f 1  = −1,
0  0
   
0  a1   4 
     
a3 = f (e3 ) = f  0  = 2 ⇒ A =  a2  =  − 1
1   a   2
   3  

c) Varianta 1:
 1 1 0
 
Fie C matricea de trecere de la B la B1 adică: C =  0 1 1
 1 0 1
 
Matricea C are pe coloane coordonatele vectorilor din B1 în baza B.

Atunci: B = Ct A adică:
 1 0 1  4   6 
    
B =  1 1 0   − 1 =  3  .
 0 1 1  2  1 
    
Varianta 2:
Avem:
 1
 
b1 = f ( v1) = f  0  = 6
 1
 
 1  b1   6 
     
b2 = f ( v 2 ) = f  1  = 3 ⇒ B =  b2  =  3 
0  b  1 
   3  
0
 
b3 = f ( v 3 ) = f  1  = 1
 1
 

5.4
Să se stabilească natura sistemului de funcţionale liniare:
f1( x ) = 3 x1 − x 2 + 2x 3
f2 ( x ) = x1 + 2x 2 − x 3 , f:ℝ3↦ℝ.
f3 ( x ) = − x1 + 2x 2 + x 3

Rezolvare

 3a + b −c = 0

Fie: af1( x ) + bf2 ( x ) + cf3 ( x ) = 0 ⇒ − a + 2b + 2c = 0
 2a −b +c = 0

Determinantul sistemului fiind ≠ 0 ⇒ sistemul are doar soluţia banală a = b = c = 0 ⇒
funcţionalele sunt liniar independente.

5.5

Fie: f: ℝ2 x ℝ2↦ ℝ, f ( x, y ) = 5 x1y 2 − 2x 2 y1 + 6 x 2 y 2 ,

 x1   y1 
x =   ∈ ℝ2, y =   ∈ ℝ2
 x2   y2 

a) Arătaţi că f este o funţională biliniară.


b) Scrieţi matricea A a lui f în baza canonică B = {e1, e2}

c) Scrieţi matricea B a lui f în baza B1 = {a, b} unde:

 3  1
a =  , b =   .
 − 1  2
Rezolvare
a) Arătăm întâi liniaritatea în raport cu primul argument:
f (αx + β y , z ) = αf ( x, z ) + β f ( y, z ). (∀) x, y, z ∈ ℝ2, α, β ∈ ℝ.

 αx + βy1 z1 
Avem: f (αx + β y, z ) = f  1 ,  = 5αx1z2 + 5βy1z2 −
 αx 2 + β y 2 z 2 
− 2αx 2z1 − 2β y 2z1 + 6αx 2z 2 + 6β y 2 z2 = α(5 x1z 2 − 2x 2 z1 + 6 x 2 z2 ) +

+ β(5 y1z2 − 2y 2z1 + 6 y 2z 2 ) = αf ( x, z ) + βf ( y, z ) .


Liniaritatea în raport cu al doilea argument:
f ( x, αy + βz) = αf ( x, y ) + βf ( x, z) , (∀) x, y, z ∈ ℝ2, α, β ∈ ℝ.

x αy1 + β z1 
Avem: f ( x, αy + β z ) = f  1 ,  = 5αx1y 2 + 5β x1z2 −
 x 2 αy 2 + β z 2 
− 2αx 2 y1 − 2β x 2z1 + 6αx 2 y 2 + 6βx 2z 2 = α(5 x1y 2 − 2x 2 y1 + 6 x 2 y 2 ) +
+ β(5 x1z2 − 2x 2z1 + 6 x 2z 2 ) = αf ( x, y ) + β f ( x, z ).
b) Varianta 1:

Dacă A este matricea corespunzătoare bazei unitare, atunci: f ( x, y ) = x t A y .


Pe de altă parte putem scrie:
 0 5   y1   0 5
f ( x, y ) = ( x1, x 2 )    . Rezultă: A =   .
 − 2 6   y2   − 2 6
Varianta 2:
 1 1
a11 = f (e1, e1) = f  ,  = 5 ⋅ 1 ⋅ 0 − 2 ⋅ 0 ⋅ 1 + 6 ⋅ 0 ⋅ 0 = 0
0 0
 1 0
a12 = f (e1, e2 ) = f  ,  = 5 ⋅ 1 ⋅ 1 − 2 ⋅ 0 ⋅ 0 + 6 ⋅ 0 ⋅ 1 = 5
 0 1 ⇒
 0 1
a21 = f (e2, e1) = f  ,  = 5 ⋅ 0 ⋅ 0 − 2 ⋅ 1 ⋅ 1 + 6 ⋅ 1 ⋅ 0 = −2
 1 0
0 0
a22 = f (e2, e2 ) = f  ,  = 5 ⋅ 0 ⋅ 1 − 2 ⋅ 1 ⋅ 0 + 6 ⋅ 1 ⋅ 1 = 6
 1 1
 0 5
⇒ A =  
 − 2 6
c) Varianta 1:
b b 
Fie B =  11 12  matricea lui f corespunzătoare bazei B1.
 b21 b22 
Avem:
 3 3
b11 = f (a, a) = f  ,  = 5 ⋅ 3 ⋅ ( −1) − 2 ⋅ ( −1) ⋅ 3 + 6 ⋅ ( −1)( −1) = −3
− 1 − 1
 3 1 
b12 = f (a, b) = f  ,  = 5 ⋅ 3 ⋅ 2 − 2 ⋅ ( −1) ⋅ 1 + 6 ⋅ ( −1) ⋅ 2 = 20
− 1 2 
Rezultă:
1 3
b21 = f (b, a) = f  ,  = 5 ⋅ 1 ⋅ ( −1) − 2 ⋅ 2 ⋅ 3 + 6 ⋅ 2 ⋅ ( −1) = −29
 2 − 1
 1 1
b22 = f (b, b) = f  ,  = 5 ⋅ 1 ⋅ 2 − 2 ⋅ 2 ⋅ 1 + 6 ⋅ 2 ⋅ 2 = 30
 2 2
 − 3 20 
B =   .
 − 29 30 

Varianta 2:

Dacă C este matricea de trecere de la B la B1, atunci: B = Ct AC .

Rezultă:
 3 − 1  0 5   3 1  + 2 9   3 1  − 3 20 
B =       =     =  
 1 2   − 2 6   − 1 2   − 4 17   − 1 2   − 29 30 

5.6
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ3 x ℝ3 ↦ℝ, f ( x, y ) = 5 x1y 3 − 2x1y 2 + 6 x 2 y 3 + 4 x 3 y 3

a) Determinaţi matricea A corespunzătoare bazei canonice


B = {e1, e2, e3}.
b) Determinaţi matricea B corespunzătoare bazei B1 = {v1, v2, v3} unde:

 3 0  1
     
v1 =  − 1 , v 2 =  1 , v3 =  2
 2  1 0
     
Rezolvare

a) Avem:
x t A y
 0 − 2 5
  0 − 2 5   y1   
f ( x, y ) =      ⇒ A = 0 0 6 .
( x1, x 2, x 3 )  0 0 6   y2  0 0 4 
 0    
  0 4   y3 

b) Fie C matricea de trecere de la B la B1 adică matricea care are pe coloane

coordonatele vectorilor v1, v2, v3 în baza unitară B.

 3 0 1
 
Avem: C =  − 1 1 2  .
 2 1 0
 

Din relaţia: B = Ct A C rezultă:

 3 − 1 2  0 − 2 5   3 0 1  0 − 6 17   3 0 1
      
B = 0 1 1  0 0 6   − 1 1 2 =  0 0 10   − 1 1 2  ⇒
 1 2 0 0 0 4   2 1 0   0 − 2 17   2 1 0 
 
 40 11 − 6
 
⇒ B =  20 10 0
 36 15 − 4 

Verificăm de exemplu elementele bii, i = 1, 2, 3 lăsând cititorului celelalte elemente:
 3 3 
 
b11 = f ( v1, v1) = f  − 1, − 1 = 5 ⋅ 3 ⋅ 2 − 2 ⋅ 3( −1) + 6 ⋅ ( −1) ⋅ 2 + 4 ⋅ 2 ⋅ 2 = 40
 2 2
 

0 0
 
b 22 = f (v 2, v 2 ) = f  1 , 1  = 5 ⋅ 0 ⋅ 1 − 2 ⋅ 0 ⋅ 1 + 6 ⋅ 1 ⋅ 1 + 4 ⋅ 1 ⋅ 1 = 10
1 1 

1 1
 
b33 = f (v 3v 3 ) = f  2 , 2  = 5 ⋅ 1 ⋅ 0 − 2 ⋅ 1 ⋅ 2 + 6 ⋅ 2 ⋅ 0 + 4 ⋅ 0 ⋅ 0 = − 4 Să se aducă la
0 0 

forma canonică următoarele funcţionale pătratice şi să se stabilească natura lor.
5.7

 x1 
 
f ( x, x ) = x12 − 2x1x 2 + 3 x 22 − 6x2x3 − x 32 , x =  x 2  ∈ ℝ3 .
x 
 3

Rezolvare
Metoda Jacobi
Matricea funcţionalei pătratice este:
 1 −1 0
 
A = − 1 3 − 3 .
 0 − 3 − 1
 
Minorii principali sunt:
1 −1
∆ 0 = 1 ≠ 0, ∆1 = 1 ≠ 0, ∆ 2 = = 2 ≠ 0, ∆ 3 = A = −11 ≠ 0 .
−1 3

Ştiind că dacă toţi ∆i ≠ 0, i = 1, 2, 3 avem:


∆0 2 ∆1 2 ∆ 2 2 1 2 2
f ( x, x ) = y1 + y2 + y3 rezultă: f ( x, x ) = y12 + y 22 − y3
∆1 ∆2 ∆3 2 11
Funcţionala este nedefinită.
Metoda Gauss

f ( x, x ) = ( x1 − x 2 )2 + 2x 22 − 6 x 2 x 3 − x 32 .

 y1 = x1 − x 2

Făcând transformarea : y 2 = x2 care este nedegenerată (are determinantul
y = x3
 3
= 1 ≠ 0 ), obţinem:

f ( x, x ) = y12 + 2y 22 − 6 y 2 y 3 − y 32 = y12 + 2( y 22 − 3 y 2 y 3 ) − y 32 =
 3 
2
9 2  3 
2
11 2 .
= y12 2 2
+ 2 y 2 − y 3  − y 3  − y 3 = y1 + 2 y 2 − y 3  − y3
2  4  2  2
  

z1 = y1
3
Facem transformarea nedegenerată: z2 = y2 − y3
2
z3 = y3
11 2
şi obţinem: f ( x, x ) = z12 + 2 z2z − z3 .
2
Notă
Observăm că indiferent de calea pe care s-a ajuns la forma canonică, numărul
coeficienţilor pozitivi (respectiv negativi) este constant (teorema inerţiei).

5.7

 x1 
 
f ( x, x ) = 3 x1x 2 − x 2 x 3 + 4 x1x 3 , x =  x 2  ∈ ℝ3.
x 
 3

Rezolvare
Metoda Jacobi nu poate fi explicată deoarece:
 0 3/2 2
 
A = 3 / 2 0 − 1 / 2  are minorul principal ∆1 = 0 .
 2 − 1/ 2 0 

Metoda Gauss
 x1 = y1 + y 2

Fie transformarea: x 2 = y1 − y 2
x = y3
 3

Rezultă: f ( y, y ) = 3 y12 − 3 y 22 − y1y 3 + y 2 y3 + 4 y1y3 + 4 y 2 y3 =

= 3 y12 − 3 y 22 + 3 y1y3 + 5 y 2 y3 = 3( y12 + y1y3 ) − 3 y 22 + 5 y 2 y3 =

 1 
2
1 
= 3  y1 + y 3  − y 32  − 3 y 22 + 5 y 2 y 3
 2  4 

 1
 z1 = y1 +
2
y3

Făcând transformarea: z2 = y2 rezultă:
z = y3
 3

3 2  5  3
f ( z, z ) = 3z12 − 3z22 + 5z 2z3 − z3 = 3z12 − 3 z22 − z 2z3  − z32 =
4  3  4
 5 
2
25 2  3 2
= 3z12 − 3  z 2 − z3  − z 3  − z3 .
 6  36  4

Fie:
u1 = z1
5
u2 = z2 − z3
6
u3 = z3
4 2
Rezultă: f (u, u) = 3u12 − 3u22 + u3 .
3
 
3 0 0

Matricea formei canonice este matricea diagonală: A = 0 − 3 0
 4
0 0 
 3
şi are minorii principali: ∆1 = 3 > 0, ∆ 2 = −9 < 0, ∆ 3 = −12 < 0 .

Rezultă că f este nedefinită.

Notă

Am văzut că f ( y, y ) = 3 y12 − 3 y 22 + 3 y1y 3 + 5 y 2 y 3 .

 3 0 3 / 2
 
Matricea acestei funcţionale este: B =  0 − 3 5 / 2  cu:
3 / 2 5 / 2 0 

∆ 0 = 1 , ∆1 = 3 ≠ 0 , ∆ 2 = −9 ≠ 0 , ∆ 3 = −12 ≠ 0 .

Aplicând metoda Jacobi obţinem forma canonică:


1 2 1 2 3 2
f ( z, z ) = z1 − z2 + z3 .
3 3 4

5.9
Fie funcţionala pătratică:

f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, x ) = ax12 + 4 x1x 2 + x 22 + 2x1x 3 + 3 x 32 .

Să se determine valorile lui a ∈ ℝ astfel încât funcţionala să fie pozitiv definită.

Rezolvare

 a 2 1
 
Matricea formei pătratice este: A =  2 1 0  .
 1 0 3
 
Punem condiţia:
a 2
∆1 = a > 0, ∆ 2 = = a − 4 > 0, ∆ 3 = A > 0 .
2 1

13
Rezultă: a > .
3

6. Probleme propuse

Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori şi în caz de dependenţă să se determine


relaţia respectivă:

6.1

 2  3
   
v1 =  − 1 , v 2 =  0  în ℝ3.
 4  − 5
   

6.2

− 4  3 0
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   în ℝ2.
 1  − 2  4

6.3

 0 3  − 1
     
v1 =  − 2  , v 2 =  1 , v 3 =  1 în ℝ3.
 1  2  1
     

6.4

 4  − 8
v1 =   , v 2 =   în ℝ2.
 − 3  6
6.5

 1  − 2  m
     
v 1 =  m  , v 2 =  0  , v 3 =  − 3  în ℝ , m∈ℝ
3

 − 1  1  − 1
     

6.6

 1  − 2  0 0
       
 1  0  0  1
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =   în ℝ4.
−1 1 1 0
       
 1  2  − 1  2
       

6.7

 − 3  2  7
     
Fie vectorii: v1 =  2  , v 2 =  1 , v 3 =  0  .
 1  − 2  − 5
     
Determinaţi scalarii α, β ∈ ℝ astfel încât: v 2 = αv1 + βv 3 .

6.8
Fie vectorii a, b, c, d liniar independenţi . Care este natura sistemului de vectori
{3a − 2c, a + 4d, a + b + c + d, 2b − d} ?

6.9

1  1  1 
     
Fie vectorii v1 =  a  , v 2 =  b  , v 3 =  c  , a, b,c ∈ ℝ.
 a2   b2   c2 
     

Ce condiţii trebuie să îndeplinească a, b, c pentru ca vectorii să fomeze o bază în ℝ3?

6.10

− 1 3 4 − 2
 
Fie matricea: A =  2 1 0 2  şi fie ai, i = 1,4 vectorii coloană.
 0 −2 1 3 

Care afirmaţie este adevărată?:

a) Vectorii a1, a2, a3, a4 formează o bază în ℝ4.


b) Vectorii a1, a3, a4 nu formează o bază în ℝ3.
c) Vectorii a1, a2, a3, a4 sunt liniar dependenţi.
d) Vectorii a1, a2, a3 sunt liniar independenţi.

e) Vectorii a2, a3, a4 formează o bază în ℝ3.

6.11
Fie bi, i = 1, ,2, 3 vectorii linie din A în exerciţiul 6.10 .
Care afirmaţie este adevărată?:
a) {b1, b3 } sunt liniar dependenţi.

b) {b1, b2, b3 } sunt liniar independenţi.

c) { b2, b3 } sunt liniar independenţi.

6.12

 2 3  − 1  1
       
 0 a  1  2
Fie vectorii: v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =   , a∈ℝ
1 2 0 3
       
 − 1  1  2  4
       
Determinaţi parametrul real a astfel încât v3 să fie dependent de v1, v2, v4.

6.13

Pentru ce valori ale lui a ∈ ℝ, vectorii din 6.12 formează bază în ℝ4?

6.14

Fie B {v1, v 2, v 3 } bază în ℝ3.

Este şi B1 = {v1 − v 3 , v 2 + v 3 , v1 + v 2 } bază în ℝ3?

6.15

Fie în M2,2 (ℝ) vectorii:

 − 1 2  2 1  3 0  1 2
v1 =   , v 2 =   , v 3 =   , v 4 =  
 0 3  − 1 1  − 1 2  − 1 5
 1 2
v =  
3 4
Formează {v1, v 2 , v 3 , v 4 } bază în M2,2 (ℝ)? Dacă da, aflaţi coordo-natele lui v în această

bază.

6.16

3  0
Fie B = {v1, v 2, } bază în ℝ2 unde: v1 =   , v 2 =   .
5  2

10 
Aflaţi coordonatele lui v =   în această bază.
11 

6.17

 − 1  0  1 2
       
Fie vectorii: v1 =  2  , v 2 =  2  , v 3 =  0  , v = 1  .
 5  1  1  4
       
Aflaţi coordonatele lui v în baza B = {v1, v 2, v 3 } .

6.18

a  2  1  3
       
Fie vectorii: v =  b  , v1 =  0  , v 2 =  1 , v 3 =  − 1
c  − 1  − 1  0
       

Determinaţi a, b, c ∈ ℝ astfel încât coordonatele lui v în baza

B = {v1, v 2, v 3 } să fie chiar a, b, c.

6.19

 − 1  1  3  0  1
         
 1  − 2  0  1  − 1
Fie: v1 =  , v2 =  , v3 =  , v4 =   , v = 
1 0 − 2 2 2
         
 − 2  1  2  − 1  − 2
         
a) Arătaţi că {v1, v 2, v 3 , v 4 } formează bază în ℝ4.

b) Determinaţi coordonatele lui v în baza canonică.


c) Determinaţi coordonatele lui v în baza B = {v1, v 2, v 3 , v 4 } .

d) Care este matricea de trecere de la baza canonică la baza B?


6.20

 3  1 − 2 0
Fie vectorii: a =   , b =   , c =   , d =   .
 2  − 1  1  4
a) Arătaţi că B = {a, b}, B1 ={c, d} sunt baze în ℝ2.

 − 4
b) Aflaţi coordonatele vectorului v =   în bazele B, B1.
− 1 
c) Aflaţi legătura dintre vB, vB1 .

d) Care este matricea de trecere de la B la B1?

e) Care este matricea de trecere de la B1 la B?

6.21

Care este baza unitară în M2,3(ℝ)? Dar în M3,2(ℝ)?

6.22

− 2 0 −1 2
 
 1 3 m 1
Fie A =  , m ∈ ℝ.
1 −1 2 0
 
 0 1 2 − 3 

a) Determinaţi parametrul m astfel încât vectorii coloană din A să formeze bază în ℝ4.

b) Aflaţi valorile lui m pentru care vectorii linie din A formează bază în ℝ4.
c) Pentru valorile lui m de la a), b) matricea A este inversabilă?

6.23
Aflaţi soluţiile de bază ale sistemului:
 2x1 − x 2 + x3 − x4 = −1

− x1 + 3 x 2 − x3 + 2x 4 = 0

6.24
Fie ai vectorii necunoscutelor xi din sistemul:
− x1 + 2x 2 − x3 + x4 = 2

 x1 − x 2 + 3x3 − x4 = 0
 3x2 + x3 + 2x 4 = −1

a) Arătaţi că B = {a1, a2, a3 } formează bază în ℝ3.


b) Găsiţi soluţia de bază corespunzătoare lui B.

6.25
Fie sistemul de ecuaţii:
 3 x1 − x 2 + 2x 3 + x4 − x5 = 2

− x1 + x 2 − x3 + 4x 4 + x5 = 1

Găsiţi soluţia de bază care are x1 = x2 = x3 = 0 .

6.26
Fie sistemul de inecuaţii:
 x1 − 2x 2 + x3 ≥ 0

− 2x1 + x 2 + 2x 3 ≤ 2

Scrieţi sistemul de ecuaţii ataşat. Aflaţi soluţiile de bază ale acestuia şi soluţiile
corespunzătoare sistemului de inecuaţii.

6.27
Care dintre următorii operatori este liniar:
 5 x1 − 3 x 2 
 
a) U: ℝ ↦ ℝ , U( x ) =  2x1
2 3
− 9  , x ∈ ℝ2
 − x + 4x + 3 
 1 2

 − 2x1 + 6 x 2 
b) U: ℝ2 ↦ ℝ2, U( x ) =   , x ∈ ℝ2
 3 x1 − x2 

 x1 − 2x 22 + x 3 
c) U: ℝ3 ↦ ℝ2, U( x ) =  , x ∈ ℝ3
 − 4x − x3  
 1

 
 4x − 5x 
 1 2
d) U: ℝ ↦ ℝ , U( x ) =  x1
2 4
 , x ∈ ℝ2
 x2 
 
 2x1 + x 2 

6.28

Fie operatorii liniari U, V: ℝ3 ↦ ℝ3,

 x1 − x 2 + 2x 3   − 2x1 + x 2 + 7x3 
   
U( x ) =  2x1 − x 3  , V( x ) =  x2 + x3 
 + x2 + x 3   x1 − 4 x 2 
  
a) Determinaţi matricile A, B ale lui U respectiv V în bazele canonice.

b) Calculaţi U‧V şi matricea lui C în bazele canonice.

c) Calculaţi V‧U şi matricea lui D în bazele canonice.


d) Ce legătură există între A, B, C, D?

6.29
Fie operatorii liniari U, V de la 6.28 cu matricile A, B în bazele canonice. Să se afle
operatorul U-V. Dacă C este matricea lui U-V corespunzătoare bazelor canonice, să se
afle legătura dintre A, B, C.

6.30

 2x + 6 x 2 
Fie operatorul U: ℝ2 ↦ ℝ2, U( x ) =  1 
 x1 + 4 x 2 

a) Este U operator liniar?


b) Există U-1(x). Dacă da, calculaţi-l.
c) Dacă A, B sunt matricile lui U respectiv U-1, ce legătură există între A şi B?

6.31
a) Să se afle valorile şi vectorii proprii ai operatorului U de
la 6.30.

b) Există o bază în ℝ2 în care matricea lui U să fie diagonalizată?

6.32

 2x1 + x 2 − x3 
 
Fie operatorul liniar U: ℝ ↦ ℝ , U( x ) =  x1
3 3
+ 3x3 
− x + x 
 1 2 

a) Scrieţi ecuaţia caracteristică a operatorului U.


b) Ce reprezintă soluţiile ei?

6.33
Care dintre următoarele funcţionale sunt liniare:

a) f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x ) = 2x12 − 6 x 2 + 2x 3 − 5 , x ∈ ℝ3.
b) f: ℝ4 ↦ ℝ, f ( x ) = −12x1 + 9 x 2 + x 3 − 2x 4 , x ∈ ℝ4.
c) f: ℝ2 ↦ ℝ, f ( x ) = 6 x1 − x 32 , x ∈ ℝ2.
d) f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x ) = 5 x1 − x 2 + 9 x 3 , x ∈ ℝ3.
6.34

Fie f: ℝ5 ↦ ℝ, f ( x ) = −2x1 + 3 x 2 + 6 x 3 + x 4 + 12x 5 , x ∈ ℝ5.

a) Arătaţi că f este funcţională liniară.


b) Scrieţi matricea lui f în baza unitară.

6.35

Fie f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x ) = 6 x1 − x 2 + 9 x 3 .

a) Arătaţi că f este funcţională liniară.


b) Scrieţi matricea lui f în baza canonică.
c) Scrieţi matricea lui f în baza B = {v1, v 2, v 3 } unde:

 2  1  − 1
     
v1 =  1 , v 2 =  0  , v 3 =  − 1 .
 − 1  1  − 1
     

6.36
Determinaţi natura sistemului de funcţionale liniare:
f1( x ) = 3 x1 + 2x 2 + 6x3
f2 ( x ) = − x1 − x2 + x 3 , fi: ℝ3 ↦ ℝ, i = 1, 2, 3.
f3 ( x ) = 2x1 + x2 − x3

6.37
Care este legătura dintre următoarele funcţionale liniare:
f1( x ) = − 3 x1 + x2
f2 ( x ) = 6 x1 − x2
, fi: ℝ ↦ ℝ, i = 1,4 .
2
f3 ( x ) = 2x1 + 9 x 2
f4 ( x ) = − x1 − x 2

6.38
Care dintre următoarele funcţionale sunt biliniare:
a) f: ℝ3 x ℝ2 ↦ ℝ, f ( x, y ) = 2x1y 2 − x 3 y1 + 6 x 2
b) f: ℝ2 x ℝ2 ↦ ℝ, f ( x, y ) = 3 x1y1 − 9 x 2 y1 + 14 x 2 y 2 .
c) f: ℝ2 x ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, y ) = x12 y 2 − x 2 y 3 + 4 x 2 y1
6.39
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ3 x ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, y ) = 3 x1y 3 − x 2 y1 + 4 x 2 y 2 + 2x 3 y 2 .

a) Aflaţi matricea ei A în baza canonică.


b) Aflaţi matricea ei B în baza B = {a, b, c } unde:

 − 1  − 1  0
     
a =  0  , b =  − 1 , c =  − 1 .
 − 1  0  − 1
     
c) Care este legătura între A şi B?

6.40
Fie funcţionala biliniară:
f: ℝ2 x ℝ3↦ℝ, f ( x, y ) = 3 x1y 3 + 5 x 2 y1 + 6 x1y 2 − 2x1y1 , x∈ℝ2, y∈ℝ3

a) Să se afle matricea A corespunzătoare bazelor canonice din ℝ2 respectiv ℝ3.

b) Să se afle matricea B corespunzătoare bazelor B = {a1, a2 }

din ℝ2 şi B1 = {b1, b2, b3 } din ℝ3 unde:


 1  1 0
−
2  3      
a1 =   , a2 =   , b1 =  1 , b2 =  0  , b3 = 1 
1  − 2 0  1 1 
     
c) Care este legătura între A şi B?
Indicaţie
b) B = bi j( ) i =1,2 unde bi j = f (ai, b j ), , i=1,2; j=1,2,3.
j =1,2,3

 − 13 − 7 − 18 
Se obţine: B =  .
 22 13 27 

c) Dacă C este matricea de trecere de la baza canonică din ℝ2 la

baza B iar C1 este matricea de trecere de la baza canonică din ℝ3 la B1, atunci: B = Ct

A C1.

6.41
Scrieţi matricea funcţionalei pătratice:

f: ℝ4 ↦ ℝ, f ( x, x ) = 4 x12 − 6 x1x 3 + 9 x 2 x 4 + 12x 22 − 8 x 2 x 3 + x 32 − x 24 + 5 x 3 x 4 , x∈ℝ4.


6.42
Fie funcţionala pătratică:

f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, x ) = 2x1x 3 − x12 + x 22 − 6 x 2 x 3 .

Stabiliţi natura ei aducând-o la forma canonică.

6.43
Stabiliţi natura funcţionalei pătratice:
f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, x ) = 6 x1x 3 − 2x1x 2 + x 2 x 3 .

6.44
Aduceţi la forma canonică şi stabiliţi natura următoarei funcţionale pătratice:
f: ℝ2 ↦ ℝ, f ( x, x ) = 4 x1x 2

6.45
Fie funcţionala pătratică:

f: ℝ3 ↦ ℝ, f ( x, x ) = ax12 − 4 x1x 3 + 6 x1x 2 − 3 x 22 + x 32 − 2x 2 x 3 , a∈ℝ.

Pentru ce valori ale lui a funcţionala este pozitiv definită? Dar negativ definită?
m n
2 ∑ ∑ Cijxij
i =1 j =1

(opt) f (x) OPTIMIZĂRI LINIARE

1. Mulţimi convexe

1.1
Să se demonstreze că intersecţia unei familii de mulţimi convexe este o mulţime
convexă.

Rezolvare

Ştim că mulţimea C ⊂ℝ n se numeşte convexă dacă pentru orice două puncte


X1, X2 ∈ C , segmentul care le uneşte este inclus în C. Altfel spus: dacă X1,X2 ∈ C atunci

X = λ X1 + (1 − λ )X2 ∈ C unde λ ∈ [0,1] .


Fie { A i }i∈I o familie de mulţimi convexe şi fie A = Ι A i .
i∈I

Fie X1,X2 ∈ A. Rezultă că X1 ∈ Ai, X2 ∈ Ai (∀) i∈I.

Cum Ai este mulţime convexă, rezultă că X1, X2 ⊂ A i (∀) i ∈ I am notat cu X1, X2

segmentul ce uneşte pe X1 cu X2). Rezultă că X1X2 ⊂ Ι A i = A deci A e o mulţime


i∈I

convexă.

1.2
Care din mulţimile de mai jos sunt convexe?

a) X = {( x, y ) ∈ ℝ2/ 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4}

b) X = {( x, y ) ∈ ℝ2/ x 2 + y 2 = 9}

c) X = {( x, y ) ∈ ℝ2/ 9 x 2 + 4 y 2 ≤ 36 , y ≥ 0}
d) X = {( x, y ) ∈ ℝ2/ y ≥ x 2 , x ≥ 0}

e) X = {( x, y ) ∈ ℝ2/ xy ≤ 1, x ≤ 0 , y ≤ 0}

Rezolvare
a) X este coroana circulară haşurată în graficul de mai jos:
y
2 Se vede că dacă am alege
B
A 1/2 punctele A,B ∈ X, segmentul
0 1 x
AB ⊄ X deci mulţimea X nu este
convexă.
b) Mulţimea X este formată din punctele de pe circumferinţa
cercului cu centrul în origine şi rază 3.
y
Unind punctele A, B de pe
3 B
A
circumferinţă, AB nu aparţine lui X
deci0 mulţi 3 x mea nu este convexă.

c) X este mulţimea haşurată de mai jos:


y X este dată de intersecţia a două
3
mulţimi convexe: interiorul elipsei
A B
0 2 x

x2 y2
+ = 1 şi semiplanul y ≥ 0 deci este o mulţime convexă.
4 9
Se vede de asemenea că (∀) A,B∈X ⇒ AB ⊂ X .
d) y
y=x2

0 x

X este convexă deoarece este intersecţia a două mulţimi convexe: interiorul


parabolei y = x2 şi semiplanul x ≥ 0.
e) y X nu este mulţime convexă după
cum reiese din unirea punctelor

0 x A şi B.
A

B
1.3
Să se arate că mulţimea:
X = {( x, y ) ∈ ℝ2 / 3 x − 2y ≤ 6, x + y ≤ 3, x ≥ 0, y ≥ 0} este convexă şi să i se determine

vârfurile.

Rezolvare
X apare ca intersecţia a 4 semiplane deci este o mulţime convexă.

B
0 x
A
(d2)

(d1)

Vârful A apare ca intersecţia dreptei (d1): 3x – 2y = 6 cu axa ox de ecuaţie y = 0. Avem


deci A (2,0).
3 x − 2y = 6
Coordonatele lui B sunt date de soluţia sistemului: 
 x +y =3
 12 3 
Avem deci: B ,  .
 5 5
x = 0
(oy ) Ι (d2 ) ⇒  ⇒ C (0,3) .
x + y = 3
Mai avem evident: O (0,0).

1.4
Să se arate că mulţimea soluţiilor unui sistem de inecuaţii liniare este convexă.

Rezolvare
Fie sistemul de inecuaţii liniare scris sub formă algebrică
 b1   x1 
   
( )  b2  x 
AX ≤ b, A = ai j i =1,m , b =   , X =  2  .
Μ Μ
j =1,n    
b  x 
 m  n
Notă

O relaţie cu ≥ se transformă în ≤ prin înmulţire cu (-1) iar o egalitate se transformă

în două inegalităţi de sens contrar. Mulţimea T = { X ∈ ℝn / AX ≤ b} se mai numeşte

tronson.

Fie X1, X2 ∈T. Avem: AX1 ≤ b, AX2 ≤ b.

Fie X = λX1 + (1 − λ )X2 , λ ∈ [0,1] .


Avem: A X = λ A X1 + (1 − λ ) A X2 ≤ λ b + (1 − λ ) b = b deci X∈T.
Rezultă că tronsonul (mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii liniare) este o mulţime
convexă.

2. Rezolvarea pe cale grafică a unei P.P.L.


(problemă de programare liniară)

Să se rezolve următoarele P.P.L prin metoda grafică:

2.1
(max) f(x) = 4x1 + 7x2
 x1 − x2 ≥ −3

2x1 + 3 x 2 ≤ 12 x1,2 ≥ 0
 x − 4x ≤ 4
 1 2

Rezolvare
Reprezentăm întâi grafic dreptele:
(d1) x1 – x2 = -3, (d2) 2x1 + 3x2 = 12, (d3) x1 – 4x2 = 4.
Poligonul convex al mulţimii soluţiilor posibile este mulţimea haşurată de mai jos:

X2

C (d3)
D
B

0 A X1
(d1)
(d2)
 60 4 
(d3 ) Ι (ox1) ⇒ A ( 4,0); (d2 ) Ι (d3 ) ⇒ B , ;
 11 11
 3 18 
(d1) Ι (d2 ) ⇒ C , ; (d1) Ι (0 x 2 ) ⇒ D (0,3) .
 
5 5 
Maximul funcţiei de eficienţă f se află într-unul din vârfurile poligonului. Avem:
 60 4  268
f ( A ) = f ( 4,0) = 16 , f (B) = f  ,  = ,
 11 11 11

 3 18  138
f (C) = f  ,  = , f (D) = f (0,3) = 21, f (0) = 0
5 5  5
138
rezultă că (max) f =
5

2.2
(min) f = 3x1 + 5x2
− 2x1 + x 2 ≤ 4

 x1 − 3 x 2 ≤ 6
 x2 ≥ 2

x1 ≥ 0

Rezolvare
Mulţimea soluţiilor posibile este haşurată în graficul de mai jos obţinut după
reprezentarea dreptelor: (d1): -2x1 + x2 = 4,
(d2): x1 - 3x2 = 6, (d3): x2 = 2.
X2

C (d2)
(d3)
A B
0 X1

(d1)

(d3 ) Ι (0 x1) ⇒ A (0, 2); (d2 ) Ι (d3 ) ⇒ B (12, 2); (d1) Ι (0 x 2 ) ⇒ C(0,4)
Avem: f(A) = 10, f(B) = 46, f(C) = 20, deci: (min)f = 10.
2.3
(max) f = 4x1 + 10x2
− x1 + x 2 ≤ 3

 2x1 + 5 x 2 ≤ 20 x1,2 ≥ 0
 x − 3x ≤ 6
 1 2
Rezolvare
Fie (d1): -x1 + x2 = 3, (d2): 2x1 + 5x2 = 20, (d3): x1 – 3x2 = 6.

y
(d3)
C
D
B

0 A x
(d1)
(d2)

Mulţimea soluţiilor posibile este poligonul convex haşurat de vârfuri:


 90 8   5 26 
o (0,0), A (6,0), B  , , C  , , D (0,3 ) .
 11 11  7 7 
Avem: f(0) = 0, f(A) = 24, f(B) = 40, f(C) = 40, f(D) = 30
Rezultă: (max) f = 40 şi este atins atât în vârful B cât şi în C.
Problema are optim multiplu şi orice punct de pe segmentul BC este o soluţie optimă.

2.4
(min) f = -2x1 + 3x2
 x1 + 2x 2 ≤ 4

3 x1 + 4 x 2 ≥ 24

x1,2 ≥ 0

Rezolvare
X2

(d1)

0 X1
(d2)

(d1): x1 + 2x2 = 4, (d2): 3x1 + 4x2 = 24.


Observăm că mulţimea soluţiilor posibile este vidă deci problema nu are soluţie
(intersecţia mulţimilor haşurate de mai sus este mulţimea vidă).
3. Algoritmul simplex. Metoda penalizării.
Problema duală. Algoritmul dual-simplex.

3.1
Să se rezolve următoarea P.P.L.:
(max) f = 4x1 + 7x2
 x1 − x2 ≥ −3

2x1 + 3 x 2 ≤ 12
 x − 4x ≤ 4
 1 2

x1,2 ≥ 0

Rezolvare
După ce înmulţim prima relaţie cu (-1), aducem P.P.L. la forma standard prin
adăugarea variabilelor de compensare y1, y2, y3.
(max)f = 4 x1 + 7 x 2 + 0 ⋅ y1 + 0 ⋅ y 2 + 0 ⋅ y 3 .

− x1 + x 2 + y1 = 3

 2x1 + 3 x 2 + y2 = 12
 x − 4x + y3 = 4
 1 2

x1,2 ≥ 0 , y1,2,3 ≥ 0 .

Observăm că matricea sistemului conţine matricea unitate de ordinul trei, deci putem
aplica algoritmul simplex (spunem că avem P.P.L. sub formă standard de lucru).

4 7↓ 0 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5

← a3 0 3 -1 1 1 0 0 3:1=3
a4 0 12 2 3 0 1 0 12 : 3 = 4
a5 0 4 1 -4 0 0 1 -

fj 0 0 0 0 0 0
∆j = Cj -fj * 4 7 0 0 0

a2 7 3 -1 1 1 0 0 -
← a4 0 3 5 0 -3 1 0 3/5
a5 0 16 -3 0 4 0 1 -

fj 21 -7 7 7 0 0
* 11 0 -7 0 0
∆j

a2 7 18/5 0 1 2/5 1/5 0


a1 4 3/5 1 0 -3/5 1/5 0
a5 0 89/5 0 0 11/5 3/5 1

fj 138/5 4 7 2/5 11/5 0


∆j * 0 0 -2/5 -11/5 0

Întrucât toţi ∆ j ≤ 0, j = 1, 5 , am obţinut soluţia optimă:

89 138
x1 = 3 / 5, x 2 = 18 / 5, y1 = y 2 = 0, y 3 = , (max)f =
5 5
(vezi 2.1 )
Deoarece y1 = y 2 = 0, y 3 ≠ 0 rezultă că primele două relaţii sunt egalităţi iar a treia este

inegalitate strictă.

3.2
(max) f = 4x1 + 10x2
− x1 + x 2 ≤ 3

 2x1 + 5 x 2 ≤ 20
 x − 3x ≤ 6
 1 2

x1, 2 ≥ 0

Rezolvare
Forma standard este: (max) f = 4x1 + 10x2
− x1 + x 2 + y1 = 3

 2x1 + 5 x 2 + y2 = 20
 x − 3x + y3 = 6
 1 2

x1, 2 ≥ 0 y1,2,3 ≥ 0 .

Notă
Variabilele de compensare yi ≥ 0 , i = 1, 2,3 , capătă în funcţia de eficienţă f
coeficienţii zero.
4 ↓ 10 0 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5

← a3 0 3 -1 1 1 0 0 3
a4 0 20 2 5 0 1 0 24
a5 0 6 1 -3 0 0 1 -

fj 0 0 0 0 0 0
∆j = Cj -fj * ↓4 10 0 0 0

a2 10 3 -1 1 1 0 0 -
← a4 0 5 7 0 -5 1 0 5/7
a5 0 15 -2 0 3 0 1 -

fj 30 -10 10 10 0 0
∆j = Cj -fj * 14 0 ↓-10 0 0

a2 10 26/7 0 1 2/7 1/7 0 13


a1 4 5/7 1 0 -5/7 1/7 0 -
←a5 0 115/7 0 0 11/7 2/7 1 115/11

fj 40 4 10 0 2 0
∆j * 0 0 0 -2 0

a2 10 8/11 0 1 0 1/11 -2/11


a1 4 90/11 1 0 0 3/11 5/11
a3 0 115/11 0 0 1 2/11 7/11

fj 40 4 10 0 2 0
∆j * 0 0 0 -2 0

 x1 = 5 / 7 
În iteraţia a treia s-a obţinut soluţia optimă: X1 :   .
 x 2 = 26 / 7 
Deoarece am găsit ∆ 3 = 0 , vectorul a3 nefiind în bază, algoritmul s-a continuat şi am

 90 
 x1 = 
obţinut încă o soluţie optimă: X2 :  11  .
 x = 8 / 11
 2 
Problema are soluţie multiplă dată de relaţia:
X = λ X1 + (1 − λ ) X2 , λ ∈ [0,1] .

şi (max) f = 40. (vezi 2.3 )


3.3
(min) f = -2x1 + 3x2
 x1 + 2x 2 ≤ 4

3 x1 + 4 x 2 ≥ 24

x1,2 ≥ 0

Rezolvare
Prin introducerea variabilelor de compensare yi ≥ 0, i = 1, 2 , restricţiile devin:

 x1 + 2x 2 + y1 = 4
 .
3 x1 + 4 x 2 − y2 = 24

Deoarece lipseşte al doilea vector unitar, la restricţia a doua adăugăm o variabilă artificială
(de penalizare) z1 care în funcţia f capătă coeficientul λ .
Avem: (min) f = − 2x1 + 3 x 2 + λz1 .

 x1 + 2x 2 + y1 = 4

3 x1 + 4 x 2 − y2 + z1 = 24

x1, 2 ≥ 0, y1,2 ≥ 0, z1 ≥ 0

-2 ↓3 0 0 λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5

← a3 0 4 1 2 1 0 0 2
a5 λ 24 3 4 0 -1 1 6

fj 24 λ 3λ 4λ 0 -λ λ
∆j = fj - cj * ↓ 3 λ +2 4 λ -3 0 -λ 0

←a2 3 2 1 1/2 0 0 4
1/2
a5 λ 16 1 0 -2 -1 1 16

3 3
fj 16 λ +6 λ+ 3 -2 λ + -λ λ
2 2
7 3
∆j * λ+ 0 -2 λ + -λ 0
2 2
a1 -2 4 1 2 1 0 0
a5 λ 12 0 -2 -3 -1 1

fj 12 λ -8 -2 -2 λ -4 -3 λ -2 -λ λ
∆j * 0 -2 λ -7 -3 λ -2 -λ 0
Întrucât toţi ∆ j ≤ 0, j = 1,5 am obţinut iteraţia optimă.

Deoarece în ultima bază a rămas vectorul de penalizare a5 cu valoarea 12 ≠ 0 pe coloana


lui XB (adică z1 = 12), P.P.L. nu are soluţie (vezi 2.4 ).

3.4
O întreprindere urmăreşte minimizarea cheltuielilor totale de producţie la patru
produse P1, P2, P3, P4 ţinând cont de consumurile specifice la două materii prime
principale M1, M2.

Datele sunt furnizate de următorul tabel:


Produse P1 P2 P3 P4 Disponibil
Materii prime
M1 6 4 8 4 600
M2 0 2 4 6 160
Cheltuieli unitare de
10 8 4 8
producţie

Planul la cele patru produse este de 100 unităţi. Datorită necesităţilor interne ale
întreprinderii, produsul P3 trebuie să fie de cel puţin 20 unităţi. Cum trebuie organizată
producţia întreprinderii astfel încât planul să fie îndeplinit sau depăşit iar consumul total de
materii prime să fie conform disponibilului existent?

Rezolvare

Fie xi cantitatea care se produce din Pi, i = 1,4 . Modelul matematic al P.P.L. este:
(min) f = 10x1 + 8x2 + 4x3 + 8x4
6 x1 + 4 x 2 + 8x3 + 4x 4 ≤ 600
 2x 2 + 4x3 + 6x 4 ≤ 160


 x1 + x 2 + x3 + x4 ≥ 100
 x3 ≥ 20

xi ≥ 0 i = 1, 4
Primele două restricţii se referă la materiile prime iar ultimele două sunt restricţii de plan.
Pentru a micşora numărul de restricţii, putem face translaţia: t 3 = x 3 − 20 adică

x 3 = t 3 + 20 .
Observăm de asemenea că putem simplifica cu 2 primele două restricţii. Obţinem
următoarea P.P.L.:
(min) f = 10x1 + 8x2 +4t3 +8x4 +80
3 x1 + 2x 2 + 4t 3 + 2x 4 ≤ 220

 x2 + 2t 3 + 3x 4 ≤ 40
 x
 1 + x2 + t3 + x4 ≥ 80

x1 ≥ 0, x 2 ≥ 0, t 3 ≥ 0, x 4 ≥ 0

Introducând variabilele de compensare yi≥0, i = 1, 2, 3 şi variabila de penalizare z1≥0


obţinem:
(min) f = 10x1 + 8x2 + 4t3 + 8x4 + λz1

3 x1 + 2x 2 + 4t 3 + 2x 4 + y1 = 220

 x2 + 2t 3 + 3x 4 + y2 = 40
 x
 1 + x2 + t3 + x4 − y3 + z1 = 80

x1 ≥ 0, x 2 ≥ 0, x 4 ≥ 0, t 3 ≥ 0, yi ≥ 0 i = 1, 2, 3 , z1 ≥ 0

10 ↓8 4 8 0 0 0 λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
2 0

a5 0 220 3 2 4 2 1 0 0 0 110
←a6 0 40 0 1 2 3 0 1 0 0 40
a8 λ 80 1 1 1 1 0 0 -1 1 80

fj 80 λ λ λ λ λ 0 0 -λ λ
∆ j = f j – cj ↓ λ -10 λ -8 λ -4 λ -8 0 0 -λ 0
*

a5 0 140 3 0 0 -4 1 -2 0 0 140/3
a2 8 40 0 1 2 3 0 1 0 0 -
←a8 λ 40 1 0 -1 -2 0 -1 -1 1 40

fj 40 λ +320 λ 8 16- λ 24-2 λ 0 8- λ -λ λ


∆j * λ -10 0 12- λ 16-2 λ 0 8- λ -λ 0

←a5 0 20 0 0 3 2 1 1 3 -3 20/3
a2 8 40 0 1 2 3 0 1 0 0 20
a1 10 40 1 0 -1 -2 0 -1 -1 1 -

fj 720 10 8 6 4 0 -2 -10 10
∆j * 0 0 2 -4 0 -2 -10 10- λ
a3 4 20/3 0 0 1 2/3 1/3 1/3 1 -1
a2 8 80/3 0 1 0 5/3 -2/3 1/3 -2 2
a1 10 140/3 1 0 0 -4/3 1/3 -2/3 0 0

yj 2120/3 10 8 4 8/3 -2/3 -8/3 -12 12


∆j * 0 0 0 -16/3 -2/3 -8/3 -12 12- λ

Soluţia optimă este:


140 80 20 80
x1 = , x2 = , x3 = t 3 + 20 = + 20 = ,
3 3 3 3
2120 2360
x 4 = 0, y1 = y 2 = y 3 = z1 = 0 şi (min)f = + 80 =
3 3
3.5
Două întreprinderi A şi B trebuie să primească un minim de investiţii şi anume:
¾ 60 u.m. întreprinderea A
¾ 120 u.m. întreprinderea B.
Se ştie că:
¾ fondul total de investiţii este 220 u.m.
¾ producţia globală la 1 u.m. investiţii este 1,2 respectiv 1,4 u.m.
¾ cheltuielile materiale la 1 u.m. producţie globală sunt
0,4 respectiv 0,5 u.m.
¾ cele două întreprinderi trebuie să obţină o producţie globală de cel puţin 265
u.m.
Cum trebuie repartizat fondul de investiţii pe cele două întreprinderi astfel încât cheltuielile
materiale totale să fie minime?

Rezolvare
Fie xi fondul de investiţii ce trebuie repartizat întreprinderii
i, i = 1,2. Modelul matematic al problemei este:
(min)f ( x ) = 0,4 ⋅ 1,2 x1 + 0,5 ⋅ 1,4 x 2

 x1 + x 2 ≤ 220
1,2x + 1,4 x ≥ 265
 1 2

 x1 ≥ 60
 x2 ≥ 120

x1, 2 ≥ 0

Putem face transformările: t 1 = x 1 − 60 ≥ 0, t 2 = x 2 − 120 ≥ 0 .


adică: x1 = t1 + 60, x 2 = t 2 + 120 .
P.P.L. devine:
(min) g = 0,48 t1 + 0,7t 2

 t1 + t 2 ≤ 40  t + t2 ≤ 40
 ⇒  1
1,2t1 + 1,4t 2 ≥ 25 6t1 + 7t 2 ≥ 125

t1, 2 ≥ 0 t1, 2 ≥ 0

Introducem variabilele de compensare şi de penalizare:


(min) g = 0,48 t1 + 0,7t 2 + λz1

 t1 + t 2 + y1 = 40

6t1 + 7t 2 − y2 + z1 = 125

t1, 2 ≥ 0, y1, 2 ≥ 0, z1 ≥ 0

0,48 0,7 0 0 λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5

a3 0 40 1 1 1 0 0 40
←a5 λ 125 6 7 0 -1 1 125/7

fj 125 λ 6λ 7λ 0 -λ λ
∆j = fj- Cj * ↓ 6 λ -0,48 7 λ -0,7 0; -λ 0

a3 0 155/7 1/7 0 1 1/7 -1/7 155


←a2 0,7 125/7 6/7 1 0 -1/7 1/7 125/6

fj 12,5 0,6 0,7 0 -0,1 0,1


∆j * 0,12 0 0 -0,1 0,1- λ

a3 0 115/6 0 -1/6 1 1/6 -1/6


a1 0,48 125/6 1 7/6 0 -1/6 1/6

fj 10 0,48 0,56 0 -0,08 0,08


∆j * 0; -0,14 0 -0,08 0,08- λ

Soluţia optimă este:


125
t1 = 125 / 6, t2 = 0 adică: x1 = + 60 ≅ 80,8 u.m. x2 = 120 u.m. şi (min)g = 10.
6
Fondul de investiţii se repartizează astfel: întreprinderea A primeşte 80,8 u.m., iar B
primeşte 120 u.m. Cheltuielile materiale minime necesare realizării producţiei globale de
265 u.m. se ridică la:
0,48 ⋅ 60 + 0,7 ⋅ 120 + 10 = 122,80 u.m.
3.6
a) Să se rezolve următoarea P.P.L.
(min) f = x1 + 3x2 -2x3
 2x1 + x2 + x3 ≥ 3

− x1 + 3 x 2 + 4x3 = 2

xi ≥ 0, i = 1, 2, 3
b) Aflaţi coordonatele vectorilor ai, i = 1, 2, 3 în baza optimă.

Rezolvare
a) (min)f = x1 + 3 x 2 − 2x 2 + λz1 + λz 2

 2x1 + x 2 + x3 − y1 + z1 =3

− x1 + 3 x 2 + 4x3 + z2 =2

xi ≥ 0, i = 1, 2,3 ; y1 ≥ 0; z1, 2 ≥ 0

1 3 ↓-2 0 λ λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6

a5 λ 3 2 1 1 -1 1 0 3
←a6 λ 2 -1 3 4 0 0 1 1/2

fj 5λ λ 4λ; 5λ -λ; λ λ
∆ j = fj - Cj * ↓ λ -1; 4 λ -3 5 λ +2 -λ 0 0

←a5 λ 5/2 9/4 1/4 0 -1 1 -1/4 10/9


a3 -2 1/2 -1/4 3/4 1 0 0 1/4 -

fj 5λ − 2 9λ + 2 λ −6 -2 -λ λ −λ −2
2 4 4 4
∆j 9λ − 2 λ − 18 − 5λ − 2
* 0 -λ 0
4 4 4

a1 1 10/9 1 1/9 0 -4/9 4/9 -1/9


a3 -2 7/9 0 7/9 1 -1/9 1/9 2/9

5
fj -4/9 1 -13/9 -2 -2/9 2/9 −
3
40 2 5
∆j * 0; − 0 -2/9 -λ − − λ
9 9 3
10 7
Soluţia optimă: x1 = , x 2 = 0, x3 = ; y1 = 0; z1 = z2 = 0
9 9
4
(min)f = − .
9
Deoarece y1 = 0 rezultă că pentru soluţia optimă prima relaţie este satisfăcută cu egal.

b) Varianta 1:
Baza optimă este B = {a1, a3}. Coordonatele vectorilor ai, i = 1,2,3 în B (reamintim că ai

este vectorul coloană al necunoscutei xi din


sistemul de restricţii) sunt coloanele lui ai din iteraţia optimă, adică:
1  1 / 9   0
a1B =  , a2B =  , a3B =   .
0 7 / 9  1 

Varianta2:
 2 1
Fie B =   matricea bazei B = {a1, a3}.
 − 1 4
Ştim că B-1 se află în iteraţia optimă sub vectorii unitari din baza iniţială, adică sub a5, a6.
Avem deci:
1  4 − 1
B −1 =  .
9  1 2 

1  4 − 1  2  1 
Avem: a1B = B−1a1 =    =   .
9  1 2   − 1  0 

 4 − 1 1  1 1 
a2B = B−1a2 = 1    =   .
9  1 2   3  9  7 

 4 − 1 1   0 
a3B = B−1a3 = 1    =   .
9  1 2   4  1 

3.7
Să se rezolve următoarea P.P.L.:
(max) f = x1 − 2x 2 + 4 x 3
 2x1 + x 2 − x3 ≥2

 x1 − x 2 + 2x 3 =3
− x + 2 x + x3 ≤1
 1 2

xi ≥ 0 i = 1, 2, 3 .

Rezolvare
Transformăm inegalităţile în egalităţi:
 2x1 + x 2 − x3 − y1 =2

 x1 − x 2 + 2x 3 =3
− x + 2 x + x3 + y2 =1
 1 2

Deoarece lipsesc primul şi al doilea vectori unitari, adăugăm variabilele de penalizare z1


respectiv z2; ele capătă în f coeficientul − λ . Problema devine:
(max) f = x1 − 2x 2 + 4 x 3 − λz1 − λz2

 2x1 + x 2 − x3 − y1 + z1 =2

 x1 − x 2 + 2x 3 + z2 =3
− x + 2 x + x3 + y2 =1
 1 2

x1,2,3 ≥ 0, y1,2 ≥ 0, z1,2 ≥ 0 .

↓1 -2 4 0 0 -λ -λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7

←a6 -λ 2 2 1 -1 -1 0 1 0 1
0 0 1 3
a7 -λ 3 1 -1 2 0
a5 0 1 2 1 0 1 0 0 -
-1

fj -5 λ -3 λ 0 -λ λ 0 -λ -λ
∆ j =Cj – fj * 3 λ +1 -2 ↓ λ +4 -λ 0 0 0

a1 1 1 1 1/2 -1/2 -1/2 0 1/2 0 -


←a7 -λ 2 0 -3/2 5/2 1/2 0 -1/2 1 4/5
a5 0 2 0 5/2 1/2 -1/2 1 1/2 0 4

fj 1-2 λ 1 1 + 3λ − 1 − 5λ − 1 − λ 1+ λ -λ
0
2 2 2 2

− 5 − 3λ 9 + 5λ 1+ λ − 3λ − 1
∆j * 0 0
2 2 0
2 2

a1 1 7/5 1 1/5 0 -2/5 0 2/5 1/5 7


a3 4 4/5 0 -3/5 1 1/5 0 -1/5 2/5 -
←a5 0 8/5 0 14/5 0 -3/5 1 3/5 -1/5 4/7
fj 23/5 1 -11/5 4 2/5 0 -2/5 9/5

2 9
∆j * 0 1/5 0 -2/5 0 − λ + − λ −
5 5

a1 1 9/7 1 0 0 -5/14 -1/14 5/14 3/14


a3 4 8/7 0 0 1 1/14 3/14 -1/14 5/14
a2 -2 4/7 0 1 0 -3/14 5/14 3/14 -1/14

fj 33/7 1 -2 4 5/14 1/14 -5/14 25/14

5 25
∆j * 0 0 0 -5/14 -1/14 − λ + − λ −
14 14

Soluţia optimă: x1 = 9 / 7, x 2 = 4 / 7, x 3 = 8 / 7; y1 = y 2 = 0;

33
z1 = z 2 = 0; (max)f = .
7

Notă
Toate relaţiile sunt satisfăcute cu egal pentru soluţia optimă.

3.8
Se face un amestec din ingredientele I1, I2, I3, I4 cu scopul obţinerii unui produs finit
în cantitate de cel puţin 1000t. Ingredientele conţin substanţele nutritive S1, S2, iar
amestecul trebuie să conţină cel puţin 20 000gr. din S1 şi 24 000gr. din S2.
Datele sunt prezentate în următorul tabel:

Ingrediente Conţinutul în grame pe tonă


Necesar grame
Substanţe I1 I2 I3 I4
S1 30 20 10 20 20 000
S2 10 30 20 10 24 000
Cost unitar 6 4 5 3

Cum trebuie făcut amestecul pentru a avea un cost total minim?

Rezolvare

Notând cu xi cantitatea din ingredientul Ii, i = 1, 4 care intră în amestec, modelul


matematic este:
(min) f = 6x1 + 4x2 + 5x3 +3x4
30 x1 + 20 x 2 + 10 x3 + 20 x 4 ≥ 20000

10 x1 + 30 x 2 + 20 x3 + 10 x 4 ≥ 24000
 x + x + x3 + x4 ≥ 1000
 1 2

xi ≥ 0, i = 1, 4

Rezolvare
Împărţind cu 10 primele două relaţii, restricţiile devin:
3 x1 + 2x 2 + x3 + 2x 4 ≥ 2000

 x1 + 3 x 2 + 2x 3 + x4 ≥ 2400
 x + x + x3 + x4 ≥ 1000
 1 2

xi ≥ 0, i = 1, 4

Dacă am aplica algoritmul Dimplex primal, ar trebui să extindem problema cu 3 variabile


de compensare şi încă 3 de penalizare.
Vom rezolva problema duală:
(max) g = 2000u1 + 2400u2 + 1000u3
3u1 + u2 + u3 ≤ 6
2u + 3u2 + u3 ≤ 4
 1
 ⇒
 u1 + 2u2 + u3 ≤ 5
2u1 + u2 + u3 ≤ 3

ui ≥ 0, i = 1, 2, 3

3u1 + u2 + u3 + y1 = 6
2u + 3u2 + u3 + y2 = 4

⇒  1
 u1 + 2u2 + u3 + y3 = 5
2u1 + u2 + u3 + y4 = 3

ui ≥ 0, i = 1,3 ; y j ≥ 0, j = 1, 2,3,4

2000 ↓2400 1000 0 0 0 0


Baza CB UB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
2

a4 0 6 3 1 1 1 0 0 0 6
←a5 0 4 2 3 1 0 1 0 0 4/3
a6 0 5 1 2 1 0 0 1 0 5/2
a7 0 3 2 1 1 0 0 0 1 3

∆ j = Cj – gj 0 ↓2000 2400 1000 0 0 0 0


a4 0 14/3 7/3 0 2/3 1 -1/3 0 0 2
a2 2400 4/3 2/3 1 1/3 0 1/3 0 0 2
a6 0 7/3 -1/3 0 1/3 0 -2/3 1 0 -
←a7 0 5/3 4/3 0 2/3 0 -1/3 0 1 5/4

gj 3200 1600 2400 800 0 800 0 0


∆j * 400 0 ↓200 0 -800 0 0

a4 0 7/4 0 0 -1/2 1 1/4 0 -7/4 -


a2 2400 1/2 0 1 0 0 1/2 0 -1/2 -
a6 0 11/4 0 0 1/2 0 -3/4 1 1/4 11/2
←a1 2000 5/4 1 0 1/2 0 -1/4 0 3/4 5/2

gj 3700 2000 2400 1000 0 700 0 300


∆j * 0 0 0 0 -700 0 -300

a4 0 3 1 0 0 1 0 0 -1
a2 2400 1/2 0 1 0 0 1/2 0 -1/2
a6 0 3/2 -1 0 0 0 -1/2 1 -1/2
a3 1000 5/2 2 0 1 0 1/2 0 3/2

gj 3700 2000 2400 1000 0 700 0 300


∆j * 0 0 0 0 -700 0 -300

Problema duală are soluţie multiplă.

Citirea soluţiilor
Problema duală are soluţiile optime:
 u1 = 5 / 4   u1 = 0
   
U1 :  u2 = 1 / 2  , U2 :  u2 = 1 / 2  .
u = 0   u = 5 / 2
 3  3 
Soluţia optimă sub formă generală este: U = λU1 + (1 − λ )U2, λ ∈ [0,1]
Soluţia optimă a problemei primale se află în iteraţia optimă pe linia lui gj în dreptul
 x1 = 0
 
x = 700 
vectorilor de compensare: X :  2
x = 0
 3 
x = 300 
 4
Avem desigur (max) g = (min) f = 3700.
3.9
Să se arate că următoarea P.P.L.: nu are soluţii posibile
(min) f = x1 + 3x2 +5x3
− 2x1 − x 2 − x3 ≥ 20

 x1 + x 2 + 2x 3 ≤ 10

xi ≥ 0 i = 1, 2, 3

Rezolvare

Varianta 1:
Din prima inecuaţie a sistemului de restricţii şi din condiţia xi ≥ 0, i = 1, 2,3 ar rezulta
20 ≤ 0 deci sistemul este incompatibil.

Varianta 2:
Înmulţind prima relaţie cu (-1) şi adăugând variabilele de compensare yi, i = 1, 2 , obţinem
P.P.L.:
(min) f = x1 + 3x2 + 5x3
2x1 + x 2 + x3 + y1 = − 20

 x1 + x 2 + 2x 3 + y2 = 10

x1, 2, 3 ≥ 0, y1, 2 ≥ 0

1 3 5 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5

a4 0 -20 2 1 1 1 0
a5 0 10 1 1 2 0 1

fj 0 0 0 0 0 0
∆ j =fj - Cj * -1 -3 -5 0 0

Având toţi ∆ j ≤ 0, j = 1,5 şi o componentă negativă pe coloana soluţiei XB, trebuie să

aplicăm algoritmul dual-simplex. Trebuie să scoatem din bază vectorul a4. Pentru a găsi
vectorul care intră în bază, urmărim pe linia vectorului a4 componentele negative, facem
rapoartele dintre ∆ j corespunzătoare şi aceste elemente şi alegem raportul minim. Cum

pe linia lui a4 nu există elemente negative, rezultă că P.P.L. nu are soluţie.


Varianta 3:
Aducem P.P.L. la forma standard de lucru:
(min) f = x1 + 3 x 2 + 5 x 3 + λz1

− 2x1 − x 2 − x3 − y1 + z1 = 20

 x1 + x 2 + 2x 3 + y2 = 10

x1, 2, 3 ≥ 0, y1, 2 ≥ 0, z1 ≥ 0

1 3 5 0 0 λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6

a6 λ 20 -2 -1 -1 -1 0 1
a5 0 10 1 1 2 0 1 0

fj 20 λ -2 λ -λ -λ -λ 0 λ
∆ j =fj - Cj * -2 λ -1 - λ -3 - λ -5 -λ 0 0

Întrucât toţi ∆ j ≤ 0, j = 1, 6 , algoritmul simplex nu se poate continua. Deoarece în baza

optimă a rămas vectorul de penalizare a6 cu z1 = 20 ≠ 0 , P.P.L. nu are soluţie.

3.10
Pentru întocmirea unei diete, se pot folosi alimentele A1,…,A5 care conţin vitaminele
V1, V2, V3. Să se alcătuiască dieta optimă (cu cel mai mic preţ de cost) care să conţină 20
unităţi din V1, cel puţin 15 unităţi din V2 şi cel puţin 20 unităţi din V3. Costul unitar al
alimentelor şi conţinuturile lor specifice în unităţi de vitamine sunt date mai jos:

Alimente A1 A2 A3 A4 A5
Vitamine
V1 1 2 1 3 0
V2 0 1 0 3 1
V3 1 1 0 2 2
Preţ unitar 2 8 4 70 10

Rezolvare

Fie xi cantitatea din alimentul A i , i = 1,5 care intră în alcătuirea dietei. Obţinem
următorul model matematic:
(min) f = 2x1 + 8x2 +4x3 +70x4 + 10x5
x1 + 2x 2 + x3 + 3x 4 = 20

 x2 + 3x 4 + x5 ≥ 15
x + x + 2x 4 + 2x 5 ≥ 20
 1 2
xi ≥ 0 , i = 1,5
Putem transforma egalitatea în două relaţii de sens contrar:
x1 + 2x 2 + x3 + 3x 4 ≤ 20
x + 2x + x3 + 3x 4 ≥ 20
 1 2

 x 2 + 3x 4 + x5 ≥ 15
x1 + x 2 + 2x 4 + 2x 5 ≥ 20

xi ≥ 0 , i = 1,5

Înmulţim ultimele trei inecuaţii cu (-1), introducem variabilele yi ≥ 0 , i = 1, 4 şi aplicăm


algoritmul dual-simplex următoarei P.P.L.:
(min) f = 2x1 + 8x2 + 4x3 + 70x4 + 10x5
 x1 + 2x 2 + x3 + 3x 4 + y1 = 20
− x − 2 x − x3 − 3x 4 + y2 = −20
 1 2
xi ≥ 0 , i = 1,5 ;

 − x 2 − 3x 4 − x5 + y3 = −15
− x1 − x 2 − 2x 4 − 2x 5 + y4 = −20

y j ≥ 0 , j = 1, 4 .

2 8 4 70 10 0 0 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8 a9

a6 0 20 1 2 1 3 0 1 0 0 0
←a7 0 -20 -1 -2 -1 -3 0 0 1 0 0
a8 0 -15 0 -1 0 -3 -1 0 0 1 0
a9 0 -20 -1 -1 0 -2 -2 0 0 0 1

 − 2 , − 8 , − 4 , − 70  = 2
∆j =fj-cj 0 -2 -8 -4 -70 -10 0 0 0 0 min − 1 − 2 − 1 − 3 
 
a6 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0
a1 2 20 1 2 1 3 0 0 -1 0 0
←a8 0 -15 0 -1 0 -3 -1 0 0 1 0
a9 0 0 0 1 1 1 -2 0 -1 0 1

fj 40 2 4 2 6 0 0 -2 0 0  − 4 − 64 − 10 
min  , , = 4
∆j = fj -cj * 0 -4 -2 -64 -10 0 -2 0 0 − 1 − 3 − 1 
a6 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0
a1 2 -10 1 0 1 -3 -2 0 -1 2 0
a2 8 15 0 1 0 3 1 0 0 -1 0
←a9 0 -15 0 0 1 -2 -3 0 -1 1 1
fj 100 2 8 2 18 4 0 -2 -4 0  − 52 − 6 − 2 
min  , , = 2
∆j * 0 0 -2 -52 -6 0 -2 -4 0  − 2 − 3 − 1
2 8 4 70 10 0 0 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8 a9
←a6 0 -15 0 0 1 -2 -3 1 0 1 1
a1 2 5 1 0 0 -1 1 0 0 1 -1
a2 8 15 0 1 0 3 1 0 0 -1 0
a7 0 15 0 0 -1 2 3 0 1 -1 -1

fj 130 2 8 0 22 10 0 0 -6 -2  − 48 0 
min  ,  = 0
 − 2 − 3
∆j
* 0 0 -4 -48 0 0 0 -6 -2

a5 0 5 0 0 1/3 2/3 1 1/3 0 1/3 1/3


a1 2 0 1 0 1/3 -5/3 0 1/3 0 4/3 2/3
a2 8 10 0 1 1/3 7/3 0 1/3 0 2/3 1/3
a7 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0
fj 130 2 8 0 22 10 0 0 -6 -2

∆j * 0 0 -4 -48 0 0 0 -6 -2

Soluţia optimă:
x1 = 0, x 2 = 10, x 3 = x 4 = 0, x 5 = 5, yi = 0, i = 1, 4; (min)f = 130

Rezultă că dacă se folosesc 10 unităţi din alimentul A2 şi 5 unităţi din A5, dieta se
realizează la un preţ de cost minim în valoare de
130 u.m.

4. Reoptimizări

4.1
Fie P.P.L.:
(min) f = 10x1 + 5x2 + x3
 x1 + x 2 + x3 ≥ 5

2x1 − x 2 − x3 ≥ 1
 x + 3x − 2x 3 ≥ 4
 1 2

xi ≥ 0 , i = 1,3
a) Aflaţi soluţia optimă.
1 
~  
b) Cum se modifică soluţia optimă pentru b =  6  ?
3
 
c = (3, 2, 1) ?
c) Cum se modifică soluţia optimă pentru ~

c = (1, 2, 4 ) ?
d) Cum se modifică soluţia optimă pentru ~

Rezolvare
a) Pentru a aplica algoritmul simplex ar trebui să introducem 3 varia-bile de compensare
şi 3 de penalizare deci problema s-ar extinde
cu 6 variabile. Este mai simplu să rezolvăm problema duală:
(max) g = 5u1 + u2 + 4u3
u1 + 2u2 + u3 ≤ 10

u1 − u2 + 3u3 ≤ 5⇒
u − u − 2u3 ≤1
 1 2

ui ≥ 0, i = 1, 2, 3

u1 + 2u2 + u3 + y1 = 10

⇒ u1 − u2 + 3u3 + y2 = 5
u − u − 2u3 + y3 = 1
 1 2

ui ≥ 0, i = 1, 2,3 ; y j ≥ 0, j = 1, 2, 3

5 1 4 0 0 0
Baza CB UB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a4 0 10 1 2 1 1 0 0 10
a5 0 5 1 -1 3 0 1 0 5
←a6 0 1 1 -1 -2 0 0 1 1
∆ j =Cj-gj 0 5 1 4 0 0 0

a4 0 9 0 3 3 1 0 -1 3
←a5 0 4 0 0 5 0 1 -1 4/5
a1 5 1 1 -1 -2 0 0 1 -
gj 5 5 -5 -10 0 0 5
∆j * 0 6 14 0 0 -5

←a4 0 33/5 0 3 0 1 -3/5 -2/5 11/


a3 4 4/5 0 0 1 0 1/5 -1/5 5
a1 5 13/5 1 -1 0 0 2/5 3/5 -
-
gj 81/5 5 -5 4 0 14/5 11/5
∆j * 0 6 0 0 -14/5 -11/5

a2 1 11/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15


a3 4 4/5 0 0 1 0 1/5 -1/5
a1 5 24/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15
gj 147/5 5 1 4 2 8/5 7/5
∆j * 0 0 0 -2 -8/5 -7/5
24 11 4
Soluţia optimă a problemei duale: u1 = , u2 = , u3 = , y1 = y 2 = y 3 = 0 .
5 5 5
Soluţia optimă a problemei primale se află în iteraţia optimă pe linia lui gj în dreptul
vectorilor de compensare:
x1 = 2, x2 = 8/5, x3 =7/5. Desigur: (min) f = (max) g = 147/5.
b) Reoptimizarea lui b din problema primală, induce reoptimizarea lui C în problema
duală; vom copia iteraţia optimă a dualei unde modificăm: coeficienţii de deasupra
tabelului, coloana CB, gj, ∆ j .

~ 1 6 3 0 0 0
Baza CB UB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a2 6 11/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15 -
a2 3 4/5 0 0 1 0 1/5 -3/15 -
←a1 1 24/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15 72/7
~
g 102/5 1 6 4 7/3 -2/5 -14/15
~ ~ -~
∆j =C j g * 0 0 0 -7/3 2/5 14/15

a2 6 25/7 2/7 1 0 3/7 -1/7 0 -


←a3 3 20/7 3/7 0 1 1/7 2/7 0 10
a6 0 72/7 15/7 0 0 5/7 3/7 1 24
~
g 30 3 6 3 3 0 0
~
∆j * -2 0 0 -3 0 0
a2 6 5 1/2 1 1/2 1/2 0 0
a5 0 10 3/2 0 7/2 1/2 1 0
a6 0 6 3/2 0 -3/2 1/2 0 1
~
g 30 3 6 3 3 0 0
~ 0 0
∆j * -2 0 0 -3

Problema duală are soluţie optimă multiplă.

 u1 = 0  u1 = 0 
   
Fie: U1 =  u2 = 25 / 7  , U2 =  u2 = 5  două soluţii optime.
 u = 20 / 7  u = 0
 3   3 
Soluţia optimă sub formă generală este: U = λU1 + (1 − λ )U2 , λ ∈ [0,1] şi (max) g = 30.

 x1 = 3 
 
Soluţia optimă a problemei primale este X =  x2 = 0 
 x = 0
 3 
şi (min) f = 30.
c) Modificarea vectorului C din problema primală este echivalentă cu modificarea lui b din
problema duală.
Fie B matricea bazei optime din problema duală. Ştim că B-1 se află în iteraţia optimă
sub vectorii care au format prima bază unitară.
 5 − 3 − 2
−1 1  
Deci: B = 0 3 − 3 .
15 
5 3 7 

 5 − 3 − 2  3   7
~ −1 ~ ~ 1     1  
Din: UB = B b rezultă: UB = 0 3 − 3 ⋅  2 =  3 .
15     15  
5 3 7  1   28 

Cum toate componentele lui UB sunt pozitive, rezultă că soluţia optimă a problemei duale
28 7 1 28 7 1 53
este: u1 = , u2 = , u3 = şi (max) g = 5 ⋅ + +4 = .
15 15 5 15 15 5 5
Soluţia optimă a primalei rămâne:
8 7 53
x1 = 2, x 2 = , x3 = şi (min) f = (max) g = .
5 5 5
1 
~  
d) Avem în problema duală: b =  2  deci
 4
 

 5 − 3 − 2  1   − 3
~ −1 ~ ~ 1    1 
UB = B b ⇒ UB = 0 3 − 3  2  =  − 2 .
15  5
5 3 7   4  
 13 
Întrucât atunci când avem o reoptimizare pentru b se modifică doar soluţia de bază iar
diferenţele ∆ j rămân neschimbate, rezultă că în acest caz avem soluţie dual-realizabilă şi

aplicăm algoritmul dual simplex. Vom copia ultima iteraţie a algoritmului din cazul a) în
~
care înlocuim coloana lui UB cu UB .

5 1 4 0 0 0
Baza CB UB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
←a2 1 -3/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15
a3 4 -2/5 0 0 1 0 1/5 -3/15
a1 5 13/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15

54/5
− 8 / 5 − 7 / 5 
gj 5 1 4 2 8/5 7/5 min ,  =
∆ j =Cj -gj * 0 0 0 -2 -8/5 -7/5  − 1 / 5 − 2 / 15 
= 8

a5 0 3 0 -5 0 -5/3 1 2/3
←a3 4 -1 0 1 1 1/3 0 -1/3
a1 5 2 1 1 0 2/3 0 1/3
gj 6 5 9 4 14/3 0 1/3
∆j * 0 -8 0 -14/3 0 -1/3
a5 0 1 0 -3 2 -1 1 0
a6 0 3 0 -3 -3 -1 0 1
a1 5 1 1 2 1 1 0 0
gj 5 5 10 5 5 0 0
∆j * 0 -9 -1 -5 0 0

Soluţia optimă a problemei duale: u1 = 1, u2 = u3 = 0, (max) g = 5. Soluţia optimă a


problemei primale: x1 = 5, x2 = x3 = 0, (min) f = 5.

4.2
O unitate economică fabrică produsele P1, P2, P3, utilizând resursele: forţa de
muncă (F.M.), mijloace de muncă (M.M.) şi materii prime (M.P.). În tabelul de mai jos se
dau consumurile specifice, cantităţile disponibile şi preţurile unitare de vânzare ale
produselor:

Produse P1 P2 P3 Disponibil
Resurse (unităţi fizice)
F.M. 1 3 4 15
M.M. 2 5 1 10
M.P. 4 1 2 25
Preţ vânzare
3 2 6
(u. m.)

Se ştie că forţa de muncă trebuie utilizată în întregime şi că volumul producţiei planificate


al produsului P2 trebuie să fie cel puţin egal cu
o unitate fizică.

a) Să se scrie modelul matematic al P.P.L. şi să se aducă la forma standard de lucru.


b) Să se determine soluţia corespunzătoare bazei
B = {a3, a1, a5, a2} şi să se stabilească natura ei.
~
c) Care este soluţia optimă pentru C = (5, 1, 3) .

 20 
 
~  15 
d) Care este soluţia optimă pentru b =  
30
 
 2
 
Rezolvare
a) (max) f = 3x1 + 2x2 + 6x3
 x1 + 3 x 2 + 4x3 = 15
2x + 5 x + x3 ≤ 10
 1 2

4 x1 + x 2 + 2x 3 ≤ 25
 x2 ≥ 1

xi ≥ 0 , i = 1,3
A aduce P.P.L. la forma standard de lucru, înseamnă să avem toate restricţiile cu „=” şi
matricea unitate de ordinul 4.
Avem: (max) f = 3 x1 + 2x 2 + 6 x 3 − λz1 − λz 2 .

 x1 + 3 x 2 + 4x3 + z1 = 15
2x + 5 x + x3 + y1 = 10
 1 2

4 x1 + x 2 + 2x 3 + y2 = 25
 x2 − y3 + z2 = 1

xi ≥ 0 , i = 1, 2,3 ; y j ≥ 0, j = 1, 2,3 ; z1 , z2 ≥ 0

b) Fie B matricea bazei B. Avem:

4 1 0 3  2 −1 0 − 1
   
1 2 0 5 1 − 1 4 0 − 17 
B=  ⇒ B −1 = 
2 4 1 1 7 0 − 14 1 63 
   
0 0 0 
1  0 0 0 7 
 

Soluţia corespunzătoare acestei baze este:


 2 −1 0 − 1  15  19 / 7 
     
1 − 1 4 0 − 17   10   8 / 7 
XB = B −1 b adică: XB =  ⋅ =
7 0 − 14 7 63   25   14 
     
 0 0 0 7   1  1

Soluţia XB având toate componentele ≥ 0 este o soluţie realizabilă de bază. Pentru a


vedea dacă este soluţie optimă trebuie să întocmim tabelul simplex corespunzător. Pentru
aceasta aflăm coordonatele tuturor vectorilor ai în baza B folosind formula

aiB = B-1 ai, i = 1,8 .


Obţinem tabelul simplex:

Baza CB XB 3 2 6 0 0 0 −λ −λ θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
a3 6 19/7 0 0 1 -1/7 0 1/7 2/7 -1/7
a1 3 8/7 1 0 0 4/7 0 17/7 -1/7 -17/7
a5 0 14 0 0 0 -2 1 -9 0 9
a2 2 1 0 1 0 0 0 -1 0 1
43
fj 152/7 3 2 6 6/7 0 43/7 9/7 −
7
9 − λ + 43
∆ j =Cj -fj * 0 0 0 -6/7 0 -43/7 − λ −
7
7

Întrucât toţi ∆ j ≤ 0, j = 1,8 , am obţinut chiar soluţia optimă:

152
x1 = 8/7, x2 = 1, x3 = 19/7, y1 = y3 = 0, y2 = 14, z1 = z2 = 0 şi (max)f =
7
~
c) Avem de făcut o reoptimizare în care vectorul C = (3, 2, 6) devine C = (5, 1, 3) . Vom
copia iteraţia optimă a problemei iniţiale în care modificăm coeficienţii Cj de deasupra
tabelului, vectorul CB, cantităţile fj şi ∆ j , j = 1,8 .

~ 5 1 3 0 0 0 −λ −λ θ0
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
a3 3 19/7 0 0 1 -1/7 0 1/7 2/7 -1/7
a1 5 8/7 1 0 0 4/7 0 17/7 -1/7 -17/7
a5 0 14 0 0 0 -2 1 -9 0 9
a2 1 1 0 1 0 0 0 -1 0 1
~ 81
fj 104/7 5 1 3 17/7 0 81/7 1/7 −
7
1 − λ + 81
~ ~
∆j=Cj - ~fj * 0 0 0 -17/7 0 -81/7 − λ −
7 7
~
Întrucât toţi ∆ j ≤ 0, j = 1,8 , rezultă că soluţia optimă a problemei iniţiale este optimă şi

104
pentru noua problemă. Se modifică doar optimul funcţiei şi anume (max)f = .
7
~ ~
d) Calculăm: XB = B−1 b şi obţinem:

 2 −1 0 − 1  20   23 / 7 
    
~ 1 − 1 4 0 − 17   15   6 / 7 
XB =  =
7 0 − 14 7 63   30   18 
    
 0 0 0 7   2   2 

~
Întrucât toate componentele lui XB sunt ≥ 0 , am obţinut soluţia optimă:
6 23
x1 = , x 2 = 2 , x3 = şi
7 7
6 23 184
(max)f = 3 ⋅ +2⋅2+6⋅ = .
7 7 7
4.3
a) Să se arate că punctele A (12, 0), B (0, 4) sunt optimale pentru cuplul de probleme
duale:
(max) f = 4x1 + 3x2 (max) g = 6u1 + 12u2

− 3 x1 + 2x 2 ≤ 6 − 3u1 + u2 ≥ 4
 
 x1 + 3 x 2 ≤ 12  2u1 + 3u2 ≥ 3

x1, 2 ≥ 0 u1, 2 ≥ 0
~
b) Care sunt soluţiile optime dacă în problema primală luăm C = (2, 7 ) şi în duală

~  2
b =   .
7
~ ~  3
c) Să se afle soluţia optimă a dualei dacă C = (2, 4) şi b =   .
1 
~
d) Să se afle soluţia optimă a dualei pentru C = ( 4, 9) .

Rezolvare
a) Varianta 1: Propunem cititorului să rezolve cele două probleme pe cale grafică.

Varianta 2:
Este suficient să rezolvăm problema primală:
(max) f = 4x1 +3x2
− 3 x1 + 2x 2 + y1 = 6

 x1 + 3 x 2 + y2 = 12

x1, 2 ≥ 0 , y1, 2 ≥ 0

4 3 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4
a3 0 6 -3 2 1 0 -
←a4 0 12 1 3 0 1 12
∆ j =Cj -fj 0 4 3 0 0

a3 0 42 0 11 1 3
a1 4 12 1 3 0 1
fj 48 4 12 0 4
∆j * 0 -9 0 -4

Soluţia optimă a problemei primale este: x1 = 12, x2 = 0 şi


(max) f = 48.
Soluţia optimă a problemei duale: u1 = 0, u2 = 4, (min) g = 48.
~
b) Este suficient să facem reoptimizarea problemei primale pentru C = (2,7) .

2 7 0 0
Baza ~
CB XB θ0
a1 a2 a3 a4
←a3 0 42 0 11 1 3 42/11
a1 2 12 1 3 0 1 4

~ 24 2 6 0 2
fj
~ ~ ~
∆ j = C j - fj * 0 1 0 -2

a2 7 42/11 0 1 1/11 3/11


a1 2 6/11 1 0 -3/11 2/11

~ 306
fj 2 7 1/11 25/11
11
~
∆j * 0 0 -1/11 -25/11

6 42 306
Soluţia optimă a problemei primale: x1 = , x2 = , (max)f =
11 11 11
1 25 306
Soluţia optimă a problemei duale: u1 = , u2 = , (min)g = .
11 11 11
c) Deoarece se modifică simultan C şi b, vom relua problema primală de la început:
(max) f = 3x1 + x2
− 3 x1 + 2x 2 ≤ 2 − 3 x1 + 2x 2 + y1 = 2
 ⇒ 
 x1 + 3 x 2 ≤ 4  x1 + 3 x 2 + y2 = 4

x1, 2 ≥ 0 x1, 2 ≥ 0, y1, 2 ≥ 0

Notă
Am ţinut seama că modificarea lui C respectiv b din problema duală, implică
modificarea lui b respectiv C în problema primală.
Avem:

3 1 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4
a3 0 2 -3 2 1 0 -
←a4 0 4 1 3 0 1 4
∆ j =Cj -fj 0 3 1 0 0
a3 0 14 0 11 1 3
a1 3 4 1 3 0 1
fj 12 3 9 0 3
∆j * 0 -8 0 -3
Soluţia optimă a problemei primale: x1 = 4, x2 = 0, (max) f = 12.
Soluţia optimă a problemei duale: u1 = 0, u2 = 3, (min) g = 12.
~  4
d) Considerăm că în problema primală termenul liber b devine b =   .
9
Dacă B este matricea bazei optime B = {a3, a1}, atunci:

 1 3 ~ ~ ~  1 3   4   31  ~
B−1 =   şi XB = B−1 b ⇒ XB =     =   şi XB
 0 1  0 1  9   9 
reprezintă soluţia optimă a problemei primale, adică: x1 = 9, x2 = 0.

Avem: (max)f = 4‧9 +3‧0 = 36.


Întrucât prin modificarea lui b în problema primală diferenţele ∆ j nu se schimbă, rezultă că

soluţia optimă a problemei duale este tot:


u1 = 0, u2 = 4, dar (min) g = 36.

5. Probleme de transport (P.T.)

5.1
Trei oraşe O1, O2, O3 se aprovizionează cu ulei vegetal din localităţile L1, L2, L3, L4.
Costurile unitare de transport de la Li la Oj, i = 1, 4 , j = 1,3 , disponibilul localităţilor şi
necesarul oraşelor, sunt date în tabelul de mai jos.

Oj O1 O2 O3 Disponibil (D)
Li
L1 2 1 3 200
L2 1 4 2 150
L3 5 2 1 250
L4 3 1 1 100
700
Necesar (N) 400 175 125 700

Cum trebuie organizat transportul astfel încât să fie acoperit tot necesarul oraşelor şi
distribuit tot disponibilul cu un cost total minim?

Rezolvare
Vom nota cu xi j cantitatea ce se transportă de la Li la Oj iar cu Ci,j costul unitar de
transport de la Li la Oj , i = 1, 4 , j = 1,3 . Vom aplica metoda potenţialelor.
Etapa I
Observăm că P.T. este echilibrată (N = D = 700).
Căutăm o soluţie iniţială de bază folosind de exemplu metoda costului minime pe
linie.

Oj O1 O2 O3 (D)
Li
L1 2 1 3
200
25 175
L2 1 4 2
150
150
L3 5 2 1
250
125 125
L4 3 1 1
100
100
700
(N) 400 175 125
700

Pe prima linie, costul minim este 1; transportăm în căsuţa respectivă min {175, 200} = 175.
Tot pe prima linie a rămas costul minim 2; transportăm în căsuţa respectivă min {200-175
= 25, 400} = 25. Prima linie fiind saturată, se trece la linia a doua cu acelaşi procedeu
ş.a.m.d.
Soluţia iniţială de bază este: x11 = 25, x12 = 175, x21 = 150, x31 = 125, x33 = 125, x41 = 100.
ea este nedegenerată deoarece are m + n – 1 =
= 4 + 3 – 1 = 6 componente diferite de zero.
Costul iniţial de transport este:
C0 = 2 ⋅ 25 + 1 ⋅ 175 + 1 ⋅ 150 + 5 ⋅ 125 + 1 ⋅ 125 + 3 ⋅ 100 = 1425 u.m. Urmărim să găsim o

altă repartiţie a transportului, astfel încât costul total să fie mai mic.
Etapa II
Introducem variabilele ui, v j, i = 1, 4, j = 1,3 care au proprietăţile: ui + vj = Cij, unde

Cij sunt costurile din căsuţele bazice (unde avem xi,j ≠ 0).
vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-4
ui
u1 = 2 2 1
u2 = 1 1
u3 = 5 5 1
u4 = 3 3

Alegem iniţial un ui sau vj egal cu 0 ( vezi teoria!!). Am ales de exemplu v1 = 0. Deoarece


u1 + v1 = 2, rezultă u1 = 2. Din u2 + v1 = 1 rezultă u2 = 1, ş.a.m.d.
Pentru căsuţele nebazice, vom determina cantităţile Ci j (au rolul lui fj de la P.PL.) care

verifică de asemenea relaţiile: Ci j = ui + v j .

Întocmim tabelul pentru Ci j ( Ci j coincid cu Ci j în căsuţele bazice):


vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-4
ui
u1 = 2 2 1 -2
u2 = 1 1 0 -3
u3 = 5 5 4 1
u4 = 3 3 2 -1

Am haşurat Ci j din căsuţele bazice.

Etapa III
Facem un nou tabel cu diferenţele ∆i j = Ci j − Ci j (la P.P.L., într-o problemă de

minim, făceam diferenţele ∆ j = f j − C j şi o alegeam pe cea mai mare pozitivă pentru a

găsi vectorul care intră în bază).


0 0 -5
0 -4 -5
0 2 0
0 1 -2

∆i j = Ci j − Ci j

Etapa IV
Alegem diferenţa ∆i j cea mai mare pozitivă (în cazul nostru 2). Întocmim un tabel

cu soluţia precedentă şi pe locul cu ∆i j cea mai mare pozitivă punem o valoare θ care

deocamdată este nedeterminată. Anihilăm apoi pe θ pe linii şi coloane obţinând un anumit


ciclu:

25 + θ 175 - θ 150 50

150 150

125 - θ θ 125 125 125

100 100
Facem θ = min {125,175} = 125 şi găsim o nouă soluţie de bază.
Notând cu C1 costul transportului pentru noua soluţie, avem:
C1 = C0 − θ. max ∆i j = 1425 − 125 ⋅ 2 = 1175 u.m.

Etapa V
Încercăm să vedem dacă noua soluţie de bază mai poate fi îmbunătăţită, calculând
pentru ea ui, vj, Ci j etc.

Algoritmul se termină când toţi ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0 (la P.P.L. toţi ∆ j = f j − C j ≤ 0 ).

Vom prezenta calculele mai departe considerând tabelele legate între ele:

vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-2
ui
u1 = 2 2 1 0 0 0 -3 150+ θ 50- θ 200

u2 = 1 1 0 -1 0 -4 -3 150 150
u3 = 3 3 2 1 -2 0 0 125 125 125 125
u4 = 3 3 2 1 0 1 0 100- θ θ 50 50

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{50,100} = 50

Costul de transport pentru noua soluţie este:


C2 = C1 − θ ⋅ max ∆i j = 1175 − 1 ⋅ 50 = 1125 u.m.

vj v1 = 0 v2 =-2 v3 =-3
ui
u1 = 2 2 0 -1 0 -1 -4
u2 = 1 1 -1 -2 0 -5 -4
u3 = 4 4 2 1 -1 0 0
u4 = 3 3 1 0 0 0 -1

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0

Rezultă că ultima soluţie de bază este soluţia optimă:


x11 = 200, x21 = 150, x32 = 125, x33 = 125, x41 = 50, x42 = 50 şi costul minim este C2 = 1125
u.m.
5.2
Trei magazine de mobilă M1, M2, M3 achiziţionează mobila de la două fabrici F1 şi
F2. Costurile unitare de transport de la Fi, i =1,2 la Mj, j = 1,2,3, disponibilul fabricilor şi
necesarul magazinelor sunt date în tabelul următor. Cum trebuie organizat transportul
pentru a obţine un cost total minim?
Mj M1 M2 M3 D
Fi
F1 3 5 2 20
F2 4 1 3 20
40
N 10 15 25 50

Rezolvare
Varianta 1:

Problema fiind neechilibrată (D < N) extindem tabelul cu o fabrică fictivă F3 căreia îi


afectăm costurile de transport O (la P.P.L. variabilele de compensare capătă coeficienţii 0
în f) şi disponibilul egal cu N – D = 10.
Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1 20
20
4 4 3
F2 20
15 5
0 0 0
F3 10
10
50
N 10 15 25 50
Am aflat soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. Observăm că soluţia
este degenerată deoarece are 4 < m + n − 1 = 5 componente diferite de zero. Pentru a
înlătura degenerarea, adăugăm câte un ε > 0 la fiecare disponibil şi 3 ε la ultimul
necesar. Căutăm apoi soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. În final,
după ce obţinem soluţia optimă, facem ε = 0 .

Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1 20 + ε
20 +ε
4 1 3
F2
5 +ε
20 + ε
15
0 0 0
F3
ε 10 + ε
10
N 10 15 25 + 3ε 50 + ε
Soluţia iniţială este:
x13 = 20 + ε, x 22 = 15, x 23 = 5 + ε, x 31 = 10, x 33 = ε şi are 5 componente nenule.
Costul iniţial de transport este:
C0 = 2(20 + ε) + 1 ⋅ 15 + 3(5 + ε) + 0 ⋅ 10 + 0 ⋅ ε = 70 + 5ε .

Aplicăm în continuare metoda potenţialelor.


vj v1 = 0 v2 =-2 v3 =0
ui
u1 = 2 2 0 2 -1 -5 0
u2 = 1 3 1 3 -1 0 0
u3 = 4 0 -2 0 0 -2 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0

Soluţia optimă este: x13 = 20, x22 = 15, x23 = 5, x31 = 10 cu costul
C0 = 70 u.m.
Întrucât x 31 ≠ 0 rezultă că magazinul M1 trebuie să se aprovizioneze de la altă fabrică cu

necesarul său de mobilă.


Varianta 2:
După ce echilibrăm problema, vom afla soluţia iniţială de bază prin metoda colţului
N-V. Vom vedea că este necesar să parcurgem mai multe iteraţii, în schimb soluţia iniţială
nu este degenerată.

Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1 20
10 10
4 1 3
F2 20
5 15
0 0 0
F3 10
10
N 10 15 25 50

Soluţia iniţială: x11 = 10, x12 = 10, x22 = 5, x23 = 15, x33 = 10 care este nedegenerată dă un
cost iniţial C0 = 30 + 50 + 5 + 45 = 130 u.m.
vj v1 = 3 v2 =5 v3 =7
ui
u1 = 0 3 5 7 0 0 5 10 10- θ θ 10 10
u2 = -4 -1 1 3 -5 0 0 5+ θ 15- θ 15 5

u3 = 7 -4 -2 0 -4 -2 0 10 10

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{10,15} = 10
Costul transportului pentru noua soluţie este:
C1 = C0 − θ ⋅ max ∆i, j = 130 − 10 ⋅ 5 = 80 u.m.

vj v1 = 3 v2 =0 v3 =2
ui
u1 = 0 3 0 2 0 -5 0 10- θ 10+ θ 20

u2 = 1 4 1 3 0 0 0 15 5 15 5
u3 = -2 1 -2 0 1 -2 0 θ 10- θ 10 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{10,10} = 10

Soluţia obţinută fiind degenerată am pus un zero într-una din căsuţele (1,1)sau (3,3) unde
au dispărut simultan componente. Costul total de transport este:
C2 = C1 − θ ⋅ max ∆i, j = 80 − 10 ⋅ 1 = 70 u.m.

vj v1 = 3 v2 =1 v3 =3

ui
u1 = -1 2 0 2 -1 -5 0
u2 = 0 3 1 3 -1 0 0
u3 = -3 0 -2 0 0 -2 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j

S-a obţinut aceeaşi soluţie optimă cu acelaşi cost total minim de transport.

5.3

Patru şantiere A j , j = 1, 4 , se aprovizionează cu ciment de la trei depozite

Di, i = 1,3 . Costurile unitare de transport, necesarul şantierelor precum şi disponibilul


depozitelor se dau în următorul tabel.

Aj A1 A2 A3 A4 D
Di
D1 3 3 3 5 800
D2 2 3 4 5 200
D3 4 3 3 2 300
N 600 350 250 100 1300

Să se determine planul optim de aprovizionare al şantierelor.


Rezolvare
P.T: fiind echilibrată, determinăm o soluţie iniţială de bază. Vom aplica metoda
costului minim pe coloană.
Aj A1 A2 A3 A4 D
Di
3 3 3 5
D1 800
400 350 50
2 3 4 5
D2 200
200
4 3 3 2
D3 300
200 100
N 600 350 250 100 1300

Soluţia iniţială de bază este nedegenerată (are m + n -1 = 6 componente ≠ 0). Costul


iniţial de transport este:
C0 = 1200 + 1050 +150 +400 +600 +200 = 3600 u.m.

vj v1=3 v2=3 v3=3 v4=2


ui
u1=0 3 3 3 2 0 0 0 -3 400 350- θ 50+ θ 400 150 250
u2=-1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4 200 200
u3=0 3 3 3 2 -1 0 0 0 θ 200- θ 100 200 100

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0 θ = min{200,350} = 200

Pentru noua soluţie de bază avem costul


C1 = C0 − θ ⋅ max ∆i j = 3600 − 200 ⋅ 0 = 3600 u.m.

vj v1 = 3 v2 =3 v3=3 v4 =2
ui
u1 = 0 3 3 3 2 0 0 0 -3
u2 = -1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4
u3 = 0 3 3 3 2 -1 0 0 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0

Observăm că pentru soluţia iniţială de bază am obţinut toţi ∆i j ≤ 0 însă în căsuţa

nebazică (3,2) avem ∆ 32 = 0 . La fel ca la P.P.L. conchidem că P.T. are soluţie optimă

multiplă. Se obţine încă o soluţie optimă punând θ în tabelul soluţiei pe locul (3,2). Avem
soluţiile optime:
X1 : x11= 400, x12 = 350, x13 = 50, x 21 = 200, x 33 = 200, x34 = 100
X2 : x11= 400, x12 = 150, x13 = 250, x 21 = 200, x 32 = 200, x 34 = 100
Ambele dau costul minim 3600 u.m.
Soluţia optimă sub formă generală este:
X = λ X1 + (1 − λ )X2, λ ∈ [0,1] şi este dată de matricea:

 400 350λ + (1 − λ )150 50λ + (1 − λ )250 0 


 
X :  200 0 0 0 .
 0 (1 − λ )200 200λ 100 

Notă
Pentru λ = 1 obţinem X1 şi pentru λ = 0 obţinem X2.

5.4
Două fabrici de pâine F1, F2 se aprovizionează cu făină de la trei depozite D1, D2,
D3. Cunoscând disponibilul depozitelor, necesarul fabricilor şi costurile unitare de
transport, să se determine planul optim de transport. Datele problemei sunt prezentate în
tabelul următor:

Fj F1 F2 D
Di
D1 5 3 50
D2 2 1 275
D3 4 2 125
450
N 100 200 300

Rezolvare

Avem N < D. Echilibrăm problema prin introducerea unei noi coloane cu costurile
de transport zero şi necesarul D – N = 150.
Fj F1 F2 F3 D
Di
5 3 0
D1 50
50
2 1 0
D2 275
175 100
4 2 0
D3 125
100 25
N 100 200 150 450
Am determinat soluţia iniţială de bază prin metoda costului minim pe linie. Soluţia este
nedegenerată şi avem:
C0 = 175 + 400 +50 = 625 u.m. pentru soluţia X0 : x13 = 50, x22 = 175, x23 = 100, x31 = 100,
x32 = 25.

vj v1 = 4 v2 =2 v3 =1
ui
u1 = -1 3 1 0 -2 -2 0 50 50
u2 = -1 3 1 0 1 0 0 θ 175- θ 100 100 75 100
u3 = 0 4 2 1 0 0 1 100- θ 25+ θ 125

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{100,175} = 100

Avem: C1 = 625 − 100 ⋅ 1 = 525 u.m. pentru soluţia X1 : x13 = 50,


x21 = 100, x22 = 75, x23 =100, x32 = 125.

vj v1 = 2 v2 =1 v3 =0
ui
u1 = 0 2 1 0 -3 -2 0 50 50
u2 = 0 2 1 0 0 0 0 100 75+ θ 100- θ 100 175
u3 = 1 3 2 1 -1 0 1 125- θ θ 25 100

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{125,100} = 100

Pentru soluţia de bază X2 : x13 = 50, x21 = 100, x22 = 175, x32 =25,
x33 = 100 avem costul C2 = C1 − θ ⋅ max∆i j = 525 − 100 ⋅ 1 = 425 u.m.

vj v1 = 2 v2 =1 v3 =-1
ui
u1 = 1 3 2 0 -2 -1 0
u2 = 0 2 1 -1 0 0 -1
u3 = 1 3 2 0 -1 0 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0

Soluţia optimă este X2 cu costul total de transport C2 = 425 u.m.

Deoarece x13 =50 ≠ 0, x23 = 100 ≠ 0 rezultă că depozitul D1 nu-şi poate transporta făina
nici la F1, nici la F2 iar depozitul D2 rămâne cu o cantitate de 100 unităţi fizice
netransportate. Trebuie deci ca D1 şi D2 să-şi mai caute o altă fabrică unde să-şi
transporte făina.
5.5
Trei staţii de benzină P1, P2, P3 se aprovizionează de la rafinăriile R1, R2,R3.
Costurile unitare de transport, disponibilul rafinăriilor precum şi necesarul staţiilor de
benzină se află în tabelul:
Pj P1 P2 P3 D
Ri
R1 5 4 2 90
R2 2 6 3 70
R3 3 1 6 140
300
N 50 60 40 150
Care este planul optim de transport în ipoteza că din cauza unor lucrări de reparaţii,
drumurile de la R2 la P2 şi de la R2 la P3 nu pot fi folosite?

Rezolvare
Avem o P.T. cu rute interzise. În căsuţele (2,2), (2,3) vom înlocui costurile unitare 6
u.m. respectiv 3 u.m. cu un cost notat cu M unde M este un număr foarte mare. Raţiunea
acestei înlocuiri este evitarea celor două rute interzise.
Observăm de asemenea că P.T. este neechilibrată. Extindem tabelul cu o coloană cu
costuri nule şi necesarul 150.

Pj P1 P2 P3 P4 D
Ri
5 4 2 0
R1 90
90
2 M M 0
R2 70
10 60
3 1 6 0
R3 125
40 60 40
N 50 60 40 150 300

Am aplicat metoda costului minim pe linie pentru obţinerea soluţiei iniţiale de bază X0 : x14
= 90, x21 = 10, x24 = 60, x31 =40, x32 = 60,
x33 = 40. Avem: C0 = 20 +120 +60 + 240 = 440 u.m.
vj v1=3 v2=1 v3=6 v4=1
ui
u1=0 2 0 5 0 -3 -4 3 0 θ 90- θ 10 80
u2=-1 2 0 5 0 0 -M 5-M 0 10- θ 60+ θ 70
u3=0 3 1 6 1 0 0 0 1 40+ θ 60 40- θ 50 60 30
Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{10, 40, 90} = 10

Costul acestei soluţii este C1 = 440 − 10 ⋅ 3 = 410 .

vj v1=3 v2=1 v3=6 v4=4


ui
u1=-4 -1 -3 2 0 -6 -7 0 0 10+ θ 80- θ 40 50
u2=-4 -1 -3 2 0 -3 -3-M 2-M 0 70 70
u3=0 3 1 6 4 0 0 0 4 50 60 30- θ θ 50 60 30

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{ 30, 80} = 30

Costul acestei soluţii de bază este:


C2 = C1 − θ ⋅ max ∆i j = 410 − 30 ⋅ 4 = 290 u.m.

vj v1=3 v2=1 v3=2 v4=0


ui
u1=0 3 1 2 0 -2 -3 0 0 40 50 40 50
u2=0 3 1 2 0 1 1-M 2-M 0 θ 70- θ 50 20
u3=0 3 1 2 0 0 0 -4 0 50- θ 60 30+ θ 60 80

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j θ = min{ 50, 70} = 50

Costul de transport corespunzător acestei soluţii este:


C3 = C2 − θ ⋅ max ∆i j = 290 − 50 = 240 u.m.

vj v1 = 2 v2 =1 v3 =2 v4=0
ui
u1 =0 2 1 2 0 -3 -3 0 0
u2 =0 2 1 2 0 0 1-M 2-M 0
u3 =0 2 1 2 0 -1 0 -4 0

Ci j = ui + v j ∆i j = Ci j − Ci j ≤ 0

Soluţia optimă este: x13 = 40, x21 = 50, x32 = 60, x14 = 50, x24 = 20,
x34 = 80 şi costul optim este 240 u.m. Observăm că în aceste condiţii rafinăriile nu-şi
epuizează cantităţile de benzină deci pot distribui şi altor beneficiari.
Propunem cititorului să constate că dacă am fi ales soluţia iniţială de bază după regula
costului minim pe coloană am fi obţinut chiar soluţia optimă.
Notă
Dacă avem o P.T. de maxim atunci soluţia iniţială de bază se alege prin metoda
costului (beneficiului) maxim pe linie sau coloană iar diferenţele ∆i j sunt Ci j − Ci j ;

algoritmul se termină când toţi ∆i j ≤ 0 . În cazul rutelor interzise în problemă de maxim

punem 0 drept cost (beneficiu) pe rutele interzise.

6. Probleme propuse

6.1
Să se rezolve grafic următoarele P.P.L.:

6.1.1 (max) f(x) = 7x1 – 3x2

6 x1 + 7 x 2 ≥ 16

5 x1 + 5 x 2 ≤ 7

x1, 2 ≥ 0

6.1.2 (min) f(x) = 9x1 + 11x2

11 ≤ 7 x1 + 8 x 2 ≤ 17

 x1 − x 2 ≤ 4

x1, 2 ≥ 0

6.1.3 (opt) f(x) = 3x1 + 4x2

 x1 − 2x 2 ≤ 4

 x1 + 3 x 2 ≤ 12
2x
 1 − x2 ≤ 8

x1, 2 ≥ 0

Indicaţie Trebuie aflat (min) f(x) şi (max) f(x).

6.1.4 (max) f(x) = 9x1 -7x2

 6 x1 + 5 x 2 ≤ 11

 5 x1 + 6 x 2 ≥ 7
− 2 x + 4 x ≤ 5
 1 2

x1, 2 ≥ 0
6.1.5 (min) f(x) = -4x1 -6x2

 4 x1 − 5 x 2 ≤ 7

− 3 x1 + 4 x 2 ≤ 6
 3x + 4 x ≤ 12
 1 2

x1, 2, ≥ 0

6.2
Aplicând algoritmul simplex, să se rezolve următoarele P.P.L.:

6.2.1 (min) f(x) = 3x1 + 2x2 – x3

 x1 + x 2 + x3 = 8

− 2x1 + 3 x 2 ≤ 4

x1, 2, 3 ≥ 0

6.2.2 (min) f(x) = 8x1 + 4x2

x1 + x 2 ≥ 5
x − 2x ≤ 0
 1 2

x
 1 ≥ 2
 0 ≤ x2 ≤ 1

6.2.3 (opt) f(x) = 4x1 + 5x2

 x1 + 2x 2 ≥ 4

 2x1 + x 2 ≤ 6
− 3 x + 4 x ≥ 12
 1 2

x1, 2 ≥ 0

6.2.4 (min) f(x) = 2x1 – x2 + 4x3 +3x4

− x1 + 2x 2 + x4 = 6

 3 x1 + x 2 − 4x3 = 1

xi ≥ 0, i = 1, 4

6.2.5 (max) f(x) = x1 +2x2 +3x3 + x4

 3 x1 − x 2 + x3 − x4 ≤ 3

− x1 + 2x 2 + x4 = 2
 x + 4x + x3 ≥ 1
 1 2

xi ≥ 0, i = 1,3
6.2.6 (min) f(x) = 3x1 + x2 + 2x3

 x1 − 2x 2 + x3 ≥ 1

− 3 x1 + 4 x 2 + 2x 3 ≥ 4

x1, 2, 3 ≥ 0

6.2.7 (min) f(x) = 3x1 – x2

 x1 − 3x 2 ≥ −3
2x + x2 ≥ −2
 1

 x1 + 4x 2 ≤ 8
4 x1 − x2 ≤ 12

x1, 2 ≥ 0

6.2.8 (min) f(x) = - 3x1 + 4x2 -2x3

 x1 + x 2 + x3 = 4

2x1 + x 2 − x3 = 6
3 x + 2x = 1
 1 2

x1, 2, 3 ≥ 0

6.2.9 (max) f(x) = 2x1 + x2 -2x3

 x1 + 2x 2 + 3x3 = 2

 x1 − x3 ≤ 4
2x + x2 + 4x3 = 1
 1
x1, 2, 3 ≥ 0

6.2.10 (min) f(x) = x1 + 3x2 + 4x3

− x1 − x 2 + 2x 3 ≤ −4

− x1 − 2x 2 − x3 ≤ −8
 2x − x − 4x3 ≤ − 12
 1 2

x1, 2, 3 ≥ 0
6.2.11 (min) f(x) = 3x1 - 5x2 - x3 + 4x4 - 2x5

 x1 + 3 x 2 + x3 + x4 + x5 ≥ 3

− x1 + x 2 + 2x 3 − x4 = −2

xi ≥ 0, i = 1,5

6.2.12
a) (min) f(x) = 4x1 + x2 + 2x3
 x1 − 2x 2 + x3 ≥ 3

3 x1 + x 2 − x3 ≥ 2

xi ≥ 0, i = 1,3

~  4
b) Care este soluţia optimă pentru b =   ?
1 
c = (2, 1, 5 ) ?
c) Care este soluţia optimă pentru ~

6.2.13

a) (max) f(x) = 4x1 +5x2 + x3


x1 − x 2 + 3x3 ≤ 6

x1 + 2x 2 + x3 ≤ 4
x − x − 2x 3 ≤ 1
 1 2

xi ≥ 0, i = 1,3
Completaţi următorul tabel simplex şi aflaţi soluţia optimă:

4 5 1 0 0 0
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a4 0 0 0 1
a2 5 0 1 0
a1 4 1 0 0

~
b) Reoptimizaţi pentru C = (3, 2, 4 ) .

9
~  
c) Reoptimizaţi pentru b =  6  .
 4
 
6.2.14
a) (min) f(x) = 2x1 + 6x2 +x3 + x4
 x2 + x3 + 2x 4 = 20

x1 + 2x 2 + x3 = 40
x + x + 4x 4 = 10
 1 2

xi ≥ 0, i = 1, 4
~ ~
b) Care este soluţia optimă pentru C = (4, 3, 1, 2) ? Dar pentru C = (6, 4, 2, 1) ?

12   40 
~   ~  
c) Care este soluţia optimă pentru b =  6  ? Dar pentru b = 10  ?
 1  20 
   
6.2.15
a) (max) f(x) = 8x1 + 3x2 + 2x3
2x1 + x 2 + x3 = 100

 x1 + 4x3 = 50
3 x + 2x 3 = 200
 1

xi ≥ 0, i = 1,3
Completaţi următorul tabel simplex şi determinaţi soluţia optimă a problemei.

8 3 2 −λ −λ
Baza CB XB θ0
a1 a2 a3 a4 a5
a2 3 1 0 0
a4 −λ 0 0 1
a3 2 0 1 0

~
b) Reoptimizaţi pentru C = (3, 2, 8 ) .

10 
~  
c) Reoptimizaţi pentru b =  30  .
 20 
 

6.2.16
a) (min) f(x) = 2x1 + 3x2 +5x3 + 6x4
 x1 + 2x 2 + 3x3 + x4 ≥ 2

− x1 + x 2 − x3 + 3x 4 ≤ −1

xi ≥ 0, i = 1, 4
~  4
b) Care este soluţia optimă pentru b =   ?
 2
~
c) Care este soluţia optimă pentru C = (4, 1, 6, 2) ?

6.3
Rezolvaţi problemele de transport (de minim) corespunzătoare următoarelor tabele:

6.3.1

Bj B1 B2 D
Ai
A1 3 1 10
A2 2 4 15
A3 6 2 45
N 20 30

6.3.2

Bj B1 B2 B3 D
Ai
A1 2 1 3 30
A2 4 2 6 20
N 15 25 35

6.3.3

Bj B1 B2 B3 D
Ai
A1 5 2 1 10
A2 1 4 3 20
A3 6 2 2 60
N 20 10 40

6.3.4

Bj B1 B2 B3 B4 D
Ai
A1 4 1 3 2 400
A2 6 4 2 4 300
N 100 300 200 100
6.3.5

Bj B1 B2 B3 D
Ai
A1 3 5 2 25
A2 2 4 1 35
A3 6 3 4 10
N 15 5 50

Presupunem ruta (A3, B2) interzisă.



#3 ∑ un
n =1

∬ dxdy ELEMENTE DE ANALIZĂ


D MATEMATICĂ

1. Serii de numere

1.1
Să se studieze natura seriilor de termen general un şi în caz de convergenţă să se
calculeze suma lor:

3n + 1
1.1.1 un = , n≥1
n(n + 1) (n + 2)

Rezolvare
Putem stabili natura seriei aplicând criteriul III de comparaţie:

un nα (3n + 1)
L = lim = lim ∈ (0, ∞ ) pentru α = 2 > 1 .
n→∞ 1 n → ∞ n(n + 1) (n + 2)

Seria este convergentă.
3n + 1 A B C
Fie un = = + +
n (n + 1) (n + 2) n n+1 n+ 2

1 5 1 1 4 5 
Rezultă: A = , B = 2, C = − , adică: un =  + −
2 2 2  n n + 1 n + 2 

1 5
Avem: u1 = 1+ 2 − 
2 3

1 1 4 5
u2 = + −
2  2 3 4 

1 1 4 5
u3 = + −
2  3 4 5 
ΚΚΚΚΚΚΚΚΚ
1 1 4 5 
un −1 = + −
2  n − 1 n n + 1

1 1 4 5 
un = + −
2  n n + 1 n + 2 

1 7 1 5 
Sn = − −
2  2 n + 1 n + 2 

7
S = lim Sn = = suma seriei .
n→∞ 4

3n + 1
1.1.2 un = , n≥3
n(n + 1) (n + 2)

Rezolvare
Ştim că natura unei serii nu se schimbă prin înlăturarea unui număr finit de termeni
deci seria este convergentă (vezi 1.1.1 ).

Suma seriei va fi:


7 2 7 19
S1 = S − u1 − u2 = − − = .
4 3 24 24

3 ⋅ 6n − 4n
1.1.3 un = , n ≥1
7n + 1

Rezolvare

∞ n n
3 ∞ 6 1 ∞  4
∑ un = ∑   7 ∑  7 
7 n =1  7 

n =1 n =1

∞ n ∞ n
6  4
Seriile ∑  7  , ∑  7  sunt convergente (serii geometrice cu raţiile
n =1 n =1

6 4
0 < q1 = < 1, 0 < q2 = < 1 ) şi au sumele:
7 7
6 1 4 1 4
S1 = ⋅ = 6 , S2 = ⋅ = .
7 1− 6 7 1− 4 3
7 7
3 1 4 50
Suma seriei date va fi: S = ⋅6− ⋅ = .
7 7 3 21

n+1
1.1.4 un = ln 3 , n≥1
n

Rezolvare
1
Avem: un = [ln(n + 1) − ln n],
3

deci:
1
u1 = [ln 2 − 0]
3
1
u2 = [ln 3 − ln 2]
3
1
u3 = [ln 4 − ln 3]
3
ΚΚΚΚΚΚΚΚ
1
un −1 = [ln n − ln(n − 1)]
3
1
un = [ln(n + 1) − ln n]
3

1
Sn = ln(n + 1)
3
S = lim Sn = ∞ ⇒ serie divergentă.
n→∞

1.2
Să se stabilească natura seriilor de termene general un:

n
1 3
1.2.1 un =   , n ≥1
n 5

Rezolvare
n ∞
1 3 1 1
Dacă considerăm un =   < ; (∀) n ≥ 1, cum seria majorantă ∑n este
n 5 n n =1

divergentă, comparaţia nu este concludentă.


n n ∞ n
1 3 3
Fie: un =   ≤   , (∀)n ≥ 1. Seria majorantă ∑  3  fiind convergentă rezultă că
n 5 5 n =1  5 


şi ∑ un este convergentă (criteriul I de comparaţie).
n =1

1
1.2.2 un = sin , n≥1
n5

Rezolvare
1
sin
Deoarece lim n5 = 1 ∈ (0 , ∞ ) , conform criteriului III de comparaţie seria dată
n→∞ 1
n5

1
are aceeaşi natură cu ∑ n5 deci este convergentă.
n =1

n2
1.2.3 un = n
, n ≥1
 1
3 + 
 n

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii (Cauchy), obţinem:
1 1
L = lim n un = lim = < 1 ⇒ serie convergentă.
n→∞ n→∞ 1 3
3+
n
Notă
n
Ştim că lim n = 1.
n→∞

n
a
1.2.4 un = n!   , n ≥ 1
n
Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului (d’Alembert):
n
un +1  n  a
L = lim = lim a   = .
n → ∞ un n → ∞  n + 1 e

Discuţie
Dacă 0 < a < e ⇒ serie convergentă.
Dacă a > e ⇒ serie divergentă.
n
e u e e
Dacă a = e ⇒ un = n!   . Avem: n + 1 = n
= n
>1
n un  n + 1  1
  1 + 
 n   n
Şirul termenilor fiind crescător rezultă că seria este divergentă.

n
 n2 + n + 1 
1.2.5 un = a ⋅ 
n  , n ≥ 1, a > 0
 n 2 
 

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii rezultă:

n2 + n + 1
L = lim n un = a lim =a
n→∞ n→∞ n2

Discuţie
Dacă 0 < a < 1 ⇒ serie convergentă.
Dacă a > 1 ⇒ serie divergentă.
n
 n2 + n + 1
Dacă a = 1 ⇒ un =  
 n 2 
 
 n2 + n +1 
n lim n −1
 n + n + 1
2
n→∞  n2 
Avem: lim un = lim   = e   =e ≠0
n→∞ n → ∞ n 2 
 
Deoarece lim un ≠ 0 ⇒ seria este divergentă.
n→∞
n
 an + b 
1.2.6 un =   , n ≥ 1, a > 0 , c > 0 , b > − a , d > − c
 cn + d 

Rezolvare
Aplicăm criteriul rădăcinii.
an + b a
L = lim n un = lim =
n→∞ n→∞ cn + d c

Discuţie
Dacă 0 < a < c ⇒ serie convergentă.
Dacă a > c ⇒ serie divergentă.
n
 an + b 
Dacă a = c ⇒ un =   .
 an + c 
 an + b 
lim n  − 1 n (b − c ) b−c
lim
lim un = e n→∞  an + c  = en → ∞ an + c = e a ≠ 0 ⇒ serie divergentă.
n→∞

a (a + 1) Κ (a + n)
1.2.7 un = , n ≥ 1, a > 0 , b > 0 , a < b
b (b + 1) Κ (b + n)

Rezolvare
un +1 a + n + 1
Deoarece: = aplicând criteriul raportului rezultă L = 1. Aplicăm
un b+n+1
criteriul Raabe-Duhamel:
 u  (b − a)n
L = lim n  n − 1 = lim = b − a.
n → ∞  un + 1  n → ∞ a + n −1

Discuţie
Dacă b − a > 1 , seria este convergentă.
Dacă 0 < b − a < 1, seria este divergentă.
Dacă b − a = 1, criteriul este neconcludent. Avem în acest caz
a(a + 1) (a + 2) Κ (a + n) a
un = = .
(a + 1) (a + 2) Κ (a + n) (a + 1 + n) n + a + 1
Aplicăm criteriul III de comparaţie:
anα
L = lim ∈ (0, ∞ ) pentru α = 1 deci seria este divergentă.
n→∞ n + a + 1

an ln n
1.2.8 un = , n ≥ 1, a > 0
n

Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului:

un + 1 an + 1 ln (n + 1) n
L = lim = lim ⋅ n =a
n → ∞ un n→∞ n+1 a ln n

Discuţie
Dacă 0 < a < 1 ⇒ serie convergentă.
Dacă a > 1 ⇒ serie divergentă.
ln n 1
Dacă a = 1 ⇒ un = > ⇒ serie divergentă
n n
(am majorat seria cu o serie divergentă).

(2n − 1)! !
1.2.9 un = , n≥1
(2n)! !

Rezolvare
Se ştie că: n! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ Κ ⋅ (n − 1) ⋅n
(2n)! ! = 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n − 2) ⋅ (2n)
(2n − 1)! ! = 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 3) ⋅ (2n − 1)
un + 1 (2n + 1)! ! (2n)! !
Deoarece = ⋅ , nu putem aplica criteriul
un (2n + 2)! ! (2n − 1)! !

raportului (obţinem L = 1); vom aplica criteriul Raabe-Duhamel:


 u   2n + 2  n 1
L = lim n  n − 1 = lim n  − 1 = lim = < 1⇒
n → ∞  un +1  n → ∞  2n + 1  n → ∞ 2n + 1 2
⇒ seria este divergentă.
1.2.10 un = aln n , n ≥ 1, a > 0

Rezolvare
Criteriul raportului nu se poate aplica deoarece:
n +1
u aln (n + 1) ln
L = lim n + 1 = lim = lim a n = 1.
n → ∞ un n→∞ aln n→∞

Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel:

 un   ln n 
L = lim n  − 1 = lim n  a n + 1 − 1 =
n → ∞  un + 1  
 n→∞  
n
ln n
a n +1 −1 n  n  1
= lim ⋅ n ln = ln a ⋅ lim ln  = ln a ⋅ ln = − ln a
n→∞ n n+1 n → ∞  n + 1 e
ln
n+1
Discuţie
1
Dacă − ln a > 1 adică a < seria este convergentă.
e
1
Dacă − ln a < 1 adică a > seria este divergentă.
e
1 1 1
Dacă − ln a = 1 adică a = avem un = ln n = deci seria este divergentă.
e e n
3
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 1) 
1.2.11 un =   , n≥1
 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n) 

Rezolvare
Observăm că:
3 3
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 1)(2n + 1)   2n + 1 
un + 1 =   = un ⋅  deci:
 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n)(2n + 2)   2n + 2 
3
un + 1  2n + 1 
L = lim = lim   = 1.
n→∞ un n → ∞ 2n + 2 

Criteriul raportului nu este concludent; aplicăm criteriul


Raabe-Duhamel:

 u   2n + 2 3 
L = lim n  n − 1 = lim n   − 1 =
n → ∞  un + 1  n → ∞  2n + 1  
n (12n2 + 18n + 7) 12
= lim = > 1.
n→∞ (2n + 1) 3 8

Seria este convergentă.

1 1
1.2.12 u2n −1 = n
, u2n = , n ≥1
2 5n

Rezolvare

1 1 1 1 1 1
Avem seria: ∑ un = + + 2 + 2 +Λ + n + n +Λ
2 5 2 5 2 5
n =1

n n
u2n + 1 1 5 u2n 2 u 
Observăm că: =   ; =   . Rezultă că şirul  k + 1  are două
u2n 2  2 u2n − 1  5   uk k

puncte limită (∞ respectiv 0) deci nu are limită; criteriul raportului nu se poate aplica.
∞ ∞ ∞
 1 1 1 1
Seria dată se poate scrie: ∑  2n + 5n  = ∑ 2n ∑ 5n .+
n =1 n =1 n =1

∞ ∞
1 1 1
Cum ∑ n, ∑ 5n sunt convergente cu sumele 1 respectiv
4
, rezultă că şi seria dată
n =1 2 n =1

1 5
este convergentă şi are suma 1 + = .
4 4

n2
 n + 1
1.2.13 un =   ⋅ an , n ≥ 1, a > 0 .
 n 

Rezolvare
n
 1
L = lim n un = a lim 1 +  = a e .
n→∞ n → ∞ n

Discuţie
1
Dacă: 0 < a < ⇒ serie convergentă.
e
1
Dacă: a > ⇒ serie divergentă.
e
n2
1  1 1
Dacă: a = ⇒ un = 1 +  ⋅ .
e  n en
n +1 n2 + n
 1  1 1
Cum: 1 +  > e (∀) n ≥ 1, rezultă că: 1 +  > en , deci: un > n
. Rezultă
 n  n  1
1 + 
 n
1 1
că: lim un ≥ lim n
= > 0 , deci: lim un ≠ 0 . Seria este divergentă.
n→∞ n→∞  1 e n→∞
1 + 
 n

n
 3n + 4n 
1.2.14 un =  n + 1  ⋅ an , a > 0
3 + 4 n +1 
 

Rezolvare
n
3
  +1
3n + 4n a 4 a
L = lim n un = a lim = lim  n + 1 =
n→∞ n→∞ 3n + 1 + 4n + 1 4 n→∞  3  4
  +1
 4

Discuţie
Dacă: 0 < a < 4 ⇒ serie convergentă.
Dacă: a > 4 ⇒ serie divergentă.

 3n + 4n ⋅ 4 
Dacă: a = 4 ⇒ un =  n + 1
(  ⇒ lim un =
)
e
lim
n
n → ∞ 3n +1 + 4n + 1
.
n ⋅ 3n

 3 + 4n + 1  n→∞

n 3n
n lim
n⋅3 n +1
+ 4n +1
Cum: n +1 n +1
> 0 ⇒ en → ∞ 3 > e0 = 1 ⇒ lim un ≥ 1 ⇒ ⇒ serie divergentă.
3 +4 n→∞

n2 + 2
1.2.15 un = (− 1)n −1 ,n≥1
(n + 2)4n

Rezolvare
Având o serie alternată, aplicăm criteriul lui Leibniz:
 n2 + 2 
10 Arătăm că şirul   este descrescător:
 (n + 2) 4n 

un + 1 (n + 1)2 + 2 (n + 2) 4n (n2 + 2n + 3) (n + 2)
= ⋅ = <
un (n + 3) 4n + 1 n2 + 2 4 (n2 + 2) (n + 3 )
n2 + 2n + 3
< <1
4(n2 + 2)

n2 + 2 n2 + 1
20 Deoarece 4n > n2 (∀) n ≥ 1 rezultă: 0 < < .
(n + 2) 4n n2 (n + 2)
Trecând la limită obţinem:

n2 + 2 n2 + 1 n2 + 2
0 ≤ lim ≤ lim = 0 deci lim = 0.
n→∞ (n + 2) 4n n→∞ n2 (n + 1) n→∞ (n + 2) 4n

n2 + 2
Seria dată este convergentă. Studiem şi seria modulelor: ∑ + 2) 4n
, folosind criteriul
n =1 (n

raportului:

(n + 1)2 + 2 (n + 2) 4n 1
lim n + 1
⋅ 2
= < 1 ⇒ seria dată este absolut convergentă.
n → ∞ (n + 3 ) 4 n +2 4

1
1.2.16 un = ( −1)n −1 ⋅ n −1
,n ≥1
3
Să se afle natura şi suma seriei şi să se estimeze aproximaţia pe care o reprezintă suma
primilor zece termeni.

Rezolvare
Verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz:

10 Deoarece un =
1
n −1
, un + 1 =
1
rezultă un > un + 1 (∀) n ≥ 1 deci şirul { un }n este
3 3n
descrescător.
1
20 lim un = lim n −1
=0
n→∞ n→∞ 3
Seria este convergentă.
∞ ∞
1 1
Seria modulelor ∑ un = ∑ 3n −1 fiind seria geometrică cu raţia q =
3
∈(0,1) , este şi ea
n =1 n =1

convergentă. Seria alternată este deci absolut convergentă. Observăm că seria dată este
1 1 3
seria geometrică cu raţia q = − deci are suma: S = = = 0,75 .
3 1 4
1+
3
Suma primilor zece termeni este:
1 1 1
S10 = 1 − + 2 − Λ − 9 = 0,749987 .
3 3 3
Eroarea făcută la înlocuirea sumei seriei cu S10 este:

1
S − S10 = 0,00001271 < = 0,00001693 .
310

( −1)n −1
1.2.17 un = 3
,n≥1
n

Rezolvare
Fiind o serie alternată, verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz.
10 { un } este evident descrescător.
1
20 lim un = lim = 0 ⇒ seria este convergentă.
n→∞ n→∞ 3 n

1 1
Seria modulelor ∑ 3n fiind seria armonică generalizată cu α =
3
< 1 este divergentă.
n =1

Seria dată este semiconvergentă.

1 1
1.2.18 u2n −1 = n −1
, u2n = − 2n − 1
, n ≥ 1.
4 5

Rezolvare
Avem de fapt seria:
1 1 1 1 1 1 1
1− + − 3 + 2 − 5 + Λ + n −1 − 2n −1 + Λ
5 4 5 4 5 4 5
deci este o serie alternată.
Studiem monotonia şirului { un }n .
n −1
u2n −1 52n −1 5
Avem: = = 5n ⋅   > 1 deci: u2n −1 > u2n .
u2n 4n − 1  4
n
u2n 4n 1 4
= 2n −1 = n −1 ⋅   < 1 deci: u2n < u2n + 1 .
u2n +1 5 5 5

Cum şirul termenilor { un }n nu este monoton, nu putem aplica criteriul lui Leibniz.
Observăm că seria modulelor termenilor este:
1 1 1 1 1 1 1
1+ + + 3 + 2 + 5 + Λ + n −1 + 2n −1 + Λ = .
5 4 5 4 5 4 5
∞ ∞ ∞
 1 1  1 1
= ∑  4n −1 + 52n −1  = ∑ 4n −1 + ∑ 52n −1
n =1 n =1 n =1

∞ ∞
1 1
Seriile ∑ n −1 , ∑ 52n −1 sunt convergente fiind serii geometrice cu raţiile
n =1 4 n =1

1 1
q1 = ∈ ( 0,1), q2 = ∈ (0,1) .
4 25
Deoarece seria modulelor termenilor este convergentă, rezultă că seria alternată dată este
absolut convergentă.
9
Propunem cititorului să arate că suma seriei date este .
8

1 ⋅ 4 ⋅ 7 ⋅ Λ ⋅ (3n − 2)
1.2.19 un = ( −1)n −1 , n≥1
7 ⋅ 9 ⋅ 11 ⋅ Λ ⋅ (2n + 5)

Rezolvare
Avem o serie alternată în care şirul modulelor este crescător pentru n > 6
un + 1 3n + 1
deoarece: = > 1 pentru n > 6 .
un 2n + 7

Fiind un şir crescător de numere pozitive, nu poate converge la zero. Condiţia necesară de
convergenţă nefiind îndeplinită, seria este divergentă.

1.3
Un utilaj cu valoarea de achiziţionare A = 80 000 u.m. necesită cheltuieli de
exploatare anuale de a = 4 200 u.m.
Considerând procentul de dobândă anuală p = 5%, să se afle valoarea totală a cheltuielilor
necesitate de achiziţionarea şi exploatarea utilajului, evaluate la momentul achiziţionării
dacă:
a) durata de viaţă prevăzută a utilajului este n = 20 ani;
b) durata de funcţionare a utilajului este nelimitată.

Rezolvare
5
a) Fie i = = 0,05 dobânda unitară (dobânda dată de 1 u.m. pe un an).
100
u = 1 + i =1,05 factorul de fructificare.
1
v = u−1 = factorul de actualizare.
1, 05
Valoarea cheltuielilor totale evaluate în momentul actualizării este:

1 − v 20 1 − v 20
C = A + av + av 2 + Λ + av 20 = A + av = A+a adică:
1− v i

1 − 1, 05 −20
C = 80 000 + 4 200 = 167 235,47 u.m.
0,05
b) Dacă durata de funcţionare se consideră nelimitată,
1 a
avem: C = A + av + av 2 + Λ = A + av ⋅ = A+ (avem o serie geometrică
1− v i
1
convergentă deoarece are raţia q = v = ∈(0,1) ).
1, 05
4200
Rezultă: C = 80 000 + = 164 000 u.m.
0, 05

1.4
Probleme propuse

Să se stabilească convergenţa şi să se calculeze suma seriilor de termen general un în


următoarele cazuri:

n2
1.4.1 un = , n≥1
n!

n2 n(n − 1) + n 1 1
Indicaţie = = + ⇒
n! n! (n − 2)! (n − 1)!
∞ ∞ ∞
1 1
⇒ ∑ un = ∑ (n − 2) ! + ∑ (n − 1)!
n =1 n=2 n =1

∞ ∞
1
Folosind faptul că ∑ n! = e rezultă că ∑ un = 2e = suma seriei.
n=0 n =1

1 1
1.4.2 un = , n ≥ 1.
2
R. S = .
4n − 1 2

2n + 3 7
1.4.3 un = , n≥1 R. S = .
n (n + 1) (n + 2) 4

1
1.4.4 un = ,n≥1 R. S = ∞ ,
2n + 1 + 2n − 1
serie divergentă.

2n − 1
1.4.5 un = , n≥1 R. S = 3.
2n

1 1
1.4.6 un = ,n≥1 R. S = .
(3n − 2) (3n + 1) 3

( −1)n −1 2
1.4.7 un = n −1
, n ≥1 R. S = .
2 3

Să se studieze natura seriilor de termen general un:

( n! )2
1.4.8 un = , n≥1 R. convergentă.
( 2n )!

5n ⋅ n!
1.4.9 un = , n≥1 R. divergentă.
nn

1
1.4.10 un = , n ≥ 2, a > 0 R. divergentă.
( ln n)a
x
1.4.11 un = 1 − cos , n ≥ 1 R. convergentă.
n
Indicaţie Conform criteriului III de comparaţie avem:
x
1 − cos 2
L = lim n = x ∈( 0,∞ ) .
n→∞ 1 2
n2

1 (2n − 1)! !
1.4.12 un = ⋅ , n≥1 R. convergentă.
n (2n)! !

1 1
1.4.13 u2n −1 = , u2n = ,n ≥ 1 R. divergentă.
n +1−1 n+1+1

an a ∈(0,5) convergent ă
1.4.14 un = , n ≥ 1, a > 0 R. .
5 +6n n a ≥5 divergentă

an ⋅ n! a ∈ (0, e) convergent ă
1.4.15 un = , n ≥ 1, a > 0 R. .
nn a ∈ [e, ∞ ) divergentă

2. Serii de funcţii

2.1
Să se determine mulţimea de convergenţe C a următoarelor serii de puteri:


xn
2.1.1 ∑ n
n =1 n 8

Rezolvare

an + 1 n8n 1
Avem: ω = lim = lim n + 1
= , deci:
n→∞ an n → ∞ (n + 1)8 8

1
R = = 8.
ω
(∀) x ∈( −8, 8) ⇒ serie absolut convergent ă
Rezultă că: (∀) x ∈( −∞,−8) Υ (8, ∞ ) ⇒ serie divergentă
(∀) r ∈(0, 8) ⇒ serie uniform convergent ă (∀)x ∈ [ −r, r ]

1
Pentru x = 8 seria devine ∑n care este divergentă.
n =1


1
Pentru x = - 8 seria devine ∑ (−1)n ⋅ n care este semiconvergentă.
n =1

Rezultă C = [-8,8).


3n −1x 2n
2.1.2 ∑ + 1)2
n =1 (5n

Rezolvare

3n −1
Avem a2n = , a0 = a2n −1 = 0 (∀) n ≥ 1 .
(5n + 1)2
Aplicând teorema Cauchy-Hadamard, obţinem:
n −1
3n − 1 lim 1 1
ω = lim n an = lim 2n
2
= 3n → ∞ 2n ⋅ lim ⋅ lim == 3 deci raza de
n→∞ n→∞ (5n + 1) n→∞ n 5n n → ∞ 1
n1+
5n
1
convergenţă R = .
3

1 1 1
Pentru x =
3
şi x = −
3
obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ 3(5n + 1)2 care este
n =1


1
convergentă (se compară cu seria convergentă ∑ n2  . Aplicând teorema lui Abel
n =1 
 1 1 
obţinem C = − , .
 3 3 

∑ n[2 + (−1)n ]n xn

2.1.3
n =1

Rezolvare

a2n = 2n ⋅ 32n, a2n −1 = 2n − 1 .


2n 2n −1
lim 2n a
2n = lim 2n ⋅ 32n = 3; lim 2n − 1 = 1. (am folosit limita lim n
n = 1).
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞

1 1
Conform teoremei Cauchy-Hadamard, rezultă: R = = .
lim n an 3
n→∞
∑ n[2 + (−1)n ]n⋅ 3n

1 1
Pentru x = obţinem, seria cu termeni pozitivi unde:
3 n =1

n dacă n = 2k

un =  n .
 n dacă n = 2k − 1
3
Deoarece şirul { un }n nu tinde la zero, seria este divergentă.

∑ (−1)n n [2 + (−1)n ] n⋅ 3n

1 1
Pentru x = − obţinem seria alternată în care de asemenea
3 n =1

 1 1
termenul general nu tinde la zero deci este divergentă. Rezultă că C =  − ,  .
 3 3


4n + ( −3)n
2.1.4 ∑ n
( x + 1)n .
n =1

Rezolvare

4n + ( −3)n n
Avem o serie Taylor. Notând y = x + 1, obţinem seria de puteri ∑ n
y .
n =1

an + 1 4n + 1 + ( −3)n + 1 n
Avem: ω = lim = lim ⋅ n =
n→∞ an n→∞ n+1 4 + ( −3)n

  3
n + 1
4n + 11 + −  
n   4  1
= lim ⋅ = 4 adică R = .
n→∞ n + 1   3 
n 4
4n 1 + −  
  4  


1 4n + ( −3)n 1
Pentru y =
4
obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ n
⋅ n pe care o comparăm
4
n =1


1
cu seria ∑ n.
n =1

un 4n + ( −3)n
Avem: lim = lim = 1 ∈(0 , ∞ ) deci seria este divergentă.
n→∞ 1 n→∞ 4n
n

1 4n + ( −3)n
Pentru y = −
4
obţinem seria alternată ∑ (−1)n n 4n
.
n =1
Se verifică uşor că şirul modulelor termenilor este descrescător şi tinde la zero deci,
conform criteriului lui Leibniz, seria este convergentă. Deoarece seria modulelor termenilor
este cea de mai sus şi este divergentă, seria alternată este semiconvergentă.
 1 1
Seria de puteri în y are deci mulţimea de convergenţă − ,  .
 4 4
 5 3
Cum x = y - 1 rezultă C =  − , −  = mulţimea de convergenţă a seriei date.
 4 4


xn
2.1.5 ∑ n
+ bn
, a > 0, b > 0
n =1 a

Rezolvare

1
an + 1 an + bn  b dacă a < b
ω = lim = lim n + 1 = 
an n→∞ a + bn + 1  1
dacă a ≥ b
 a

1
Deci R = = max { a,b} .
ω

Rn
Pentru x = R = max {a,b} obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ an + bn în care:
n =1

Rn 1
lim un = lim n n
= lim n n
=1≠ 0
n→∞ n→∞ a +b n→∞ a b
  + 
R R

Rn
Pentru x = - R obţinem seria alternată ∑ (−1)n an + bn
unde de asemenea lim un ≠ 0
n→∞
n =1

deci ambele serii sunt divergente. Rezultă că C = (-R, R) unde R = max {a,b} .

2.2
Să se dezvolte în serie Mac-Laurin următoarele funcţii:

2.2.1 f ( x ) = (1 + x )α , x > −1, α ∈ ℝ.

Rezolvare
f(x) este indefinit derivabilă pe ( −1, ∞ ) şi avem:

f (n) ( x ) = α (α − 1) Λ (α − n + 1) (1 + x )α − n .
f (n) (0) = α (α − 1) Λ (α − n + 1) .

x n (n )
Seria Mac-Laurin este ∑ f (0) adică:
n = 0 n!


α (α − 1) Λ (α − n + 1) n
f ( x ) = (1 + x )α = 1 + ∑ n!
x =
n =1

α α (α − 1) 2 α (α − 1) Λ (α − n + 1) n
= 1+ x+ x +Λ + x +Λ
1! 2! n!
Se vede uşor că seria este convergentă pentru x ∈ (-1, 1).

Notă
a) Dacă α ∈ N obţinem binomul lui Newton; de aceea seria se mai numeşte seria
binomială.
b) Dacă α = -1 obţinem:
1
= 1 − x + x 2 − x 3 + Λ + ( −1)n xn + Λ
1+ x
c) Înlocuind x cu - x, pentru α = - 1, obţinem:
1
= 1 + x 2 + x 3 + Λ + xn + Λ
1− x

1  1 
2.2.2 f ( x ) = 2
, f :ℝ \ − , 3 → ℝ.
2x − 5 x − 3  2 

Rezolvare
1 1 2 
Descompunem f(x) în fracţii simple: f ( x ) = −
7  x − 3 2x + 1

1 2
Fie: f1( x ) = , f2 ( x ) = −
7( x − 3) 7(2x + 1)

1 1 1  x x2 xn 
 , serie convergentă pentru
Avem: f1( x ) = − ⋅ = − 1+ + 2 + Λ + n + Λ
7 ⋅ 3 1− x 21  3 3 3 

3
x
< 1 adică x < 3 .
3

f2 ( x ) = −
2

1
7 1 + 2x
2
(
= − 1 − 2x + 22 x 2 − Λ + ( −1)n 2n xn + Λ ,
7
)
1
serie convergentă pentru 2x < 1 adică x < .
2
1
Din f ( x ) = f1( x ) + f2 ( x ) unde mulţimea de convergenţă a funcţiei f(x) este pentru x < ,
2
obţinem:
1  1   1 2  1 n n +1  n 
f (x) = −  + 2  +  2 − 2  x + Λ +  n + 1 + ( −1) 2  x + Λ  .
7  3  3  3  

2.2.3 f ( x ) = ln(1 + x ), x > −1

Rezolvare
1
Avem: f ′( x ) = = 1 − x + x 2 − x 3 + Λ + ( −1)n xn + Λ
1+ x
convergentă pentru x < 1.

x2 x3 xn
f ( x ) = ln(1 + x ) = ∫ f ′( x)d x = x − + − Λ + ( −1)n −1 +Λ , x <1
2 3 n

1
2.2.4 f ( x) = , f : ℝ→ ℝ.
1 + x2

Rezolvare
Din seria binomială pentru α = -1 şi înlocuind x cu x2 obţinem:
1
2
= 1 − x 2 + x 4 − Λ + ( −1)n x 2n + Λ , x < 1.
1+ x
2.2.5 f ( x ) = arc tg x , f :ℝ → ℝ.

Rezolvare
1
f ′( x ) = 2
= 1 − x 2 + x 4 − Λ + ( −1)n x 2n + Λ , x <1 ⇒
1+ x

dx x3 x 5 x 2n +1
⇒ f ( x ) = arc tg x = ∫ 1 + x2 =C+x−
3
+
5
− Λ + ( −1)n
2n + 1
+ Λ , x < 1.


x 2n + 1
Cum f(0) = 0 rezultă C = 0 adică f ( x ) = arctg x = ∑ ( −1)n 2n + 1
, x < 1.
n =1
1
2.2.6 f (x) = , f : \ {1} → ℝ.
(1 − x )2

Rezolvare
1
Fie: g( x ) = = 1 + x + x 2 + Λ + xn + Λ , x < 1.
1− x
1
f ( x ) = g′( x ) = 2
= 1 + 2 x + Λ + n xn −1 + Λ , x < 1.
(1 − x )

2.2.7 f ( x ) = ln  x + 1 + x 2  , x ∈ ℝ.
 

Rezolvare


1 x  1
f ′( x ) = ⋅ 1 +  = .
 2 
x + 1 + x2  1+ x  1 + x2
1
Înlocuind în seria binomială x cu x2 şi făcând α = − , obţinem:
2
1
(
f ′( x ) = 1 + x 2 ) −
2 = 1−
1
2 ⋅ 1!
1⋅ 3 4
x2 + 2
2 ⋅ 2!
x − Λ + + ( −1)n ⋅
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Λ ⋅ (2n − 1) 2n
2n ⋅ n!
x +Λ

convergentă pentru x < 1.

Prin integrare, obţinem:


1 1⋅ 3
f (x) = C + x − x3 + 2
X5 − Λ +
3 ⋅ 2 ⋅ 1! 5 ⋅ 2 ⋅ 2!
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Λ ⋅ (2n − 1)
+ ( −1)n n
x 2n + 1 + Λ pentru x < 1.
(2n + 1) ⋅ 2 ⋅ n!
Cum f(0) = 0, rezultă C = 0, adică:

(2n − 1)! ! x 2n + 1
f ( x ) = ln  x + 1 + x 2  = x + ∑ (−1)n , x < 1.
  n =1 2n ⋅ n! 2n + 1

2.3
1
Să se dezvolte funcţia f : ℝ\ {−3} → ℝ, f ( x ) = în serie Taylor în punctul a =
x+3
- 2.
Rezolvare

( x + 2)n (n )
Varianta 1: Avem: f ( x ) = ∑ n!
f ( −2 ) .
n=0

1
f (x) = f ( −2) = 1
x+3
1
f ′( x ) = − f ′( −2) = −1
( x + 3)2
2
f ′′( x ) = f ′′( −2) = 2
( x + 3)3
2⋅3
f ′′′( x ) = − f ′′′( −2) = −3!
( x + 3 )4
ΚΚΚΚΚΚΚ ΚΚΚΚΚΚ
n!
f (n) ( x ) = ( −1)n f (n) ( −2) = ( −1)n n!
( X + 3)n + 1

1
Rezultă f ( x ) =
x+3
= ∑ (−1)n ( x + 2)n
n=0

1
Varianta 2: f ( x ) =
1 + ( x + 2)
Notând x + 2 = y observăm că pentru x = - 2 avem y = 0.
1
Vom dezvolta funcţia f ( y ) = în serie Mac-Laurin:
1+ y

f ( y ) = 1 − y + y 2 − Λ + ( −1)n yn + Λ = ∑ ( −1)n yn
n=0


Revenind la variabila x găsim: f ( x ) = ∑ (−1)n ( x + 2)n .
n=0

2.4

Să se dezvolte funcţia f ( x ) = x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 după puterile binomului x + 1.

Rezolvare

f ( x ) = x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 f ( −1) = − 9
2
f ′( x ) = 3 x − 10 x + 2 f ′( −1) = 15
f ′′( x ) = 6 x − 10 f ′′( −1) = −16
f ′′′( x ) = 6 f ′′′( −1) = 6
f (n ) ( x ) = 0 f (n) ( −1) = 0 (∀) n ≥ 4
Rezultă:
15 16 6
x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 = −9 + ( x + 1) − ( x + 1)2 + ( x + 1)3
1! 2! 3!
adică:

x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 = −9 + 15( x + 1) − 8( x + 1)2 + ( x + 1)3 .

2.5
Să se scrie primii patru termeni nenuli din dezvoltarea în jurul originii a funcţiei

f ( x ) = e x cos x.

Rezolvare
∞ ∞
xn x 2n
Se arată uşor că e x = ∑ , cos x = ∑ (−1)n (2n)! .
n = 0 n! n=0

 x 2 x3  2 4 6 
Avem: f ( x ) = e x cos x = 1 + x + + +Λ  1 − x + x − x + Λ 
 2 ! 3 !  2! 4! 6! 
  
Se obţin de aici primii patru termeni.

2.6
Probleme propuse

Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţiile:

1+ x ∞
x 2n + 1
2.6.1 f ( x ) = ln , x < 1 R. f ( x ) = 2 ∑ , x < 1.
1− x n = 0 2n + 1

1+ x 1 ∞ x 2n + 1
2.6.2 f ( x ) = ln 4
1− x
, x <1 R. f ( x ) = ∑
2 n = 0 2n + 1
, x < 1.

x  1 
2.6.3 f (x) = , x ∈ ℝ\ − ,1
2
1 + x − 2x  2 

1 + ( −1)n + 1 ⋅ 2n n 1
R. f ( x ) = ∑ 3
x , x < .
2
n=0
x
2.6.4 f ( x) = 2
, x ∈ ℝ\ {−3,−2}
x + 5x + 6

 1 1 n
R. f ( x ) = ∑ (−1)n +1 2n − x , x < 2 .
3n 
n=0

2.6.5 f ( x ) = cos3 x , x ∈ℝ

1 ∞ 32n + 3 2n
R. f ( x ) = ∑
4 n=0
( −1)n
(2n)!
x , x ∈ℝ

cos 3 x + 3 cos x
Indicaţie Folosim formula cos3 x = şi dezvoltarea în serie Mac-Laurin a
4
funcţiei cos x.
2.6.6 f ( x ) = arc sin x , x <1


(2n − 1)! ! x 2n + 1
R. f ( x ) = x + ∑ (2n)! ! 2n + 1 , x < 1.
n =1

1
Indicaţie f ′( x ) = şi folosim seria binomială înlocuind x
1 − x2
1
cu - x2 şi luând α = − .
2

x
cos t
2.6.7 Să se calculeze I = ∫ t
d t folosind dezvoltarea în serie Mac-Laurin a funcţiei
0

de sub integrală.

t 2n cos t ∞
t 2n −1
Indicaţie : cos t = ∑ ( −1)n (2n)! ⇒ t
= ∑ (−1)n (2n)! ⇒
n=0 n=0


x 2n
⇒I= ∑ ( −1)n (2n) ⋅ (2n)!
, x > 0.
n =1


x 2n + 1
2.6.8 f ( x ) = sin x , x ∈ ℝ. R. f ( x ) = ∑ (−1)n (2n + 1)!
.
n=0


22n −1x 2n
2.6.9 f ( x ) = cos2 x , x ∈ ℝ R. f ( x ) = ∑ (−1)n (2n)!
, x ∈ ℝ.
n=0
1 + cos 2x
Indicaţie Folosim formula: cos2 x = şi faptul că:
2

(2x )2n
cos 2x = ∑ (−1)n (2n)!
, x ∈ ℝ.
n=0


2 x 2n
2.6.10 f ( x ) = e x , x ∈ ℝ R. f ( x ) = ∑ , x ∈ ℝ.
n = 0 n!

Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului a, funcţiile:

1
2.6.11 f ( x ) = 2
, x ∈ℝ \ {−2,−1} , a = −4 .
x + 3x + 2

 1 1 
R. f ( x ) = ∑  2n +1 − 3n +1 ( x + 4)n pentru x ∈ (−6,− 2) .
n=0

2.6.12 f ( x ) = ( x + 2)e x , x ∈ ℝ, a = 1

n+3
R. f ( x ) = e ∑ ( x − 1)n , x ∈ ℝ.
n = 0 n!

1
2.6.13 f ( x ) = ln (3 x − 1) , x > ,a=1
3
∞ n n
 3  ( x − 1) 1
R. f ( x ) = ln 2 + ∑ (−1) n −1
⋅ 
 2 n!
, x > .
3
n =1

1
2.6.14 f ( x ) = 2
, x ∈ ℝ\ {−3,− 1} , a = 2
x + 4x + 3

1 ∞  1 1 
R. f ( x ) = ∑
2 n =1
( −1)n  n + 1 − n + 1  ( x − 2)n .
3 5 
3. Funcţii de mai multe variabile

3.1
Domeniu de definiţie. Limite. Continuitate.
Derivate parţiale. Diferenţiabilitate

Să se determine domeniul maxim de definiţie al funcţiilor:

3.1.1 f : D ⊂ ℝ 2→ ℝ, f ( x, y ) = 4 − x2 − y2

Rezolvare

Punem condiţia: 4 − x 2 − y 2 ≥ 0 ⇒ x 2 + y 2 ≤ 4 .

Rezultă: D = {( x, y ) ∈ ℝ2 / x 2 + y 2 ≤ 4} = mulţimea punctelor din interiorul cercului cu


centrul în origine şi rază 2, inclusiv punctele de pe frontieră.

1
3.1.2 f : D ⊂ ℝ2→ ℝ, f ( x, y ) = .
4 − x2 − y2

Rezolvare

Din condiţia x 2 + y 2 < 4 rezultă: D = {( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 + y 2 < 4} =

= punctele din interiorul cercului de mai sus fără punctele de pe frontieră.

x
3.1.3 f : D ⊂ ℝ 2→ ℝ, f ( x, y ) = arc cos + 5 xy
3

Rezolvare
x
≤1⇒ −3 ≤ x ≤ 3
3

x ≥ 0 x ≤ 0
xy ≥ 0 ⇒  sau 
y ≥ 0 y ≤ 0
D este partea haşurată din graficul de mai jos:
y

-3 0 3 x

3.1.4 Să se studieze continuitatea funcţiei:

 6 xy3
 dacă x 4 + y 4 ≠ 0
f ( x, y ) =  x 4 + y 4
 0 dacă x 4 + y 4 = 0

Rezolvare

6 xy3
Dacă îl fixăm pe y avem: lim = 0 şi f (0, y ) = 0 deci funcţia este continuă
x →0 x4 + y4
în origine în raport cu x; în celelalte puncte este continuă fiind funcţie elementară.
6 xy3
Dacă îl fixăm pe x avem lim = 0 şi f ( x,0) = 0 deci funcţia este continuă în raport
y →0 x4 + y4
cu y din considerente similare.
Funcţia nu este continuă în (0,0) în raport cu ansamblul variabilelor deoarece în (0,0) limita
1 a
nu există. Într-adevăr pentru şirul de puncte  ,  care converge către (0,0) avem:
n n

1 a 6a3
f ,  = deci limita şirului valorilor funcţiei depinde de parametrul a.
 n n  1 + a4

3.1.5 Pentru funcţia de la 3.1.4 să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în


(0,0).

Rezolvare
f ( x,0) − f (0,0) 0
fx′ (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
x →0 x−0 x →0 x x →0

f (0, y ) − f (0,0) 0
fy′ (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
y →0 y−0 y →0 y y →0
3.1.6 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în (a, b) folosind definiţia pentru:
f(x,y) = sin x + y2ln x.

Rezolvare

f ( x, b) − f (a, b) sin x + b2 ln x − sin a − b2 ln a


fx′ (a, b) = lim = lim =
x →a x−a x →a x−a

sin x − sin a 2 ln x − ln a b2
= lim + b ⋅ lim = cos a + .
x →a x−a x →a x−a a

f (a, y ) − f (a, b) sin a + y 2 ln a − sin a − b2 ln a


fy′ (a, b) = lim = lim =
y →b y−b y →b y−b

= lim
(y 2
)
− b2 ln a
= 2b ln a .
y →b y−b

3.1.7 Să se studieze diferenţiabilitatea funcţiei f ( x, y ) = x + y 2 în punctul (1,2).

Rezolvare
Trebuie să avem:

f ( x, y ) − f (1, 2) = fx′ (1, 2) ( x − 1) + fy′ (1, 2) ( y − 2) + ( x − 1)2 + ( y − 2)2 ⋅

⋅ ω( x, y ) unde ω( x, y ) este continuă pe o vecinătate a lui (1,2) şi


lim ω( x, y ) = ω(1, 2) = 0 .
( x, y ) → (1,2)

Avem: f (1, 2) = 5 , fx′ (1, 2) = 1, fy′ (1, 2) = 4 .

Rezultă:

x + y 2 − 5 = ( x − 1) + 4( y − 2) + ( x − 1)2 + ( y − 2)2 ⋅ ω ( x, y ) ,

( y − 2)2
de unde: ω( x, y ) = .
( x − 1)2 + ( y − 2)2
Observăm că:

( x − 1)2 + ( y − 2)2
0 ≤ ω ( x, y ) ≤ = ( x − 1)2 + ( y − 2)2
2 2
( x − 1) + ( y − 2)
adică:
0≤ lim ω( x, y ) ≤ 0 ⇒ lim ω( x, y ) = 0 .
( x, y ) → (1,2 ) ( x, y ) → (1,2 )
Rezultă că f(x,y) este diferenţiabilă în (1,2) şi avem:
d f ( x, y ;1, 2) = ( x − 1) + 4( y − 2) .

3.1.8 Pentru funcţia f ( x, y ) = xy ln y , − ∞ < x < ∞ , y > 0 , să se arate folosind definiţia că:

′′ (1,1) = fy′′ x (1,1).


fxy

Rezolvare
fx′ (1, y ) − fx′ (1,1)
′′ (1,1) = lim
Avem: fxy .
y →1 y −1
f ( x, y ) − f (1, y ) xy ln y − y ln y
Însă: fx′ (1, y ) = lim = lim = y ln y
x →1 x −1 x →1 x −1
f ( x,1) − f (1,1)
fx′ (1,1) = lim = 0.
x →1 x −1
y ln y
Deci: ′′ (1,1) = lim
fxy = lim (ln y + 1) = 1.
y →1 y − 1 y →1

fy′ ( x,1) − fy′ (1,1)


′′ (1,1) = lim
Similar: fyx , unde:
x →1 x −1
f ( x, y ) − f ( x,1) xy ln y y ln y
fy′ ( x,1) = lim = lim = x lim = x
y →1 y −1 y →1 y − 1 y →1 y − 1

f (1, y ) − f (1,1) y ln y
fy′ (1,1) = lim = lim =1
y →1 y −1 y →1 y − 1

x −1
′′ (1,1) = lim
Rezultă: fyx = 1.
x →1 x − 1

Folosind formulele obişnuite, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în raport


cu toate variabilele care intervin pentru funcţiile următoare:

3.1.9 f ( x, y ) = x y , x > 0.

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = yx y −1 ; fy′ ( x, y ) = x y ln x

3.1.10 f ( x, y ) = (3 + xy )x , 3 + xy > 0 .
Rezolvare

fx′ ( x, y ) = x(3 + xy )x −1 ⋅ y + (3 + xy )x ⋅ ln(3 + xy ) =

= (3 + xy )x −1[ xy + (3 + xy ) ln(3 + xy )]

fy′ ( x, y ) = x(3 + xy)x −1 ⋅ (3 + xy)′y = x 2 (3 + xy)x −1 .

z
3.1.11 f ( x, y, z) = x y , x > 0, y > 0 .

Rezolvare

fx′ ( x, y, z) = y z x y
z
−1 z
; fy′ ( x, y, z) = x y (ln x ) ⋅ y z ( )′ = xy
yz
z y z −1 ln x ;

z
fz′ ( x, y, z ) = x y (ln x ) ⋅ y z ( )′ = x
z
yz z
y ln x ln y .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi şi doi pentru funcţiile:

3.1.12 f ( x, y ) = 3 x 2 y3 − 2x 4 y 4 + 5 xy + 4

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = 6 xy3 − 8 x 3 y 4 + 5 y ; fy′ ( x, y ) = 9 x 2 y 2 − 8 x 4 y3 + 5 x ⇒

⇒ d f ( x, y ) = (6 xy3 − 8 x 3 y 4 + 5 y )dx + (9 x 2 y 2 − 8 x 4 y 3 + 5 x )dy .

fx′′2 ( x, y ) = (fx′ )′x = 6 y3 − 24 x 2 y 4 ; fxy


′′ ( x, y ) = (fx′ )′ y = 18 xy 2 − 32 x 3 y 3 + 5

( )
fy′′2 ( x, y ) = fy′ ′y = 18 x 2 y − 24 x 4 y 2 ⇒

( ) (
⇒ d2f ( x, y ) = 6 y 3 − 24 x 2 y 4 dx 2 + 2 18 xy2 − 32x 3 y 3 + 5 dx dy + )
(
+ 18 x 2 y − 24 x 4 y 2 dy 2 . )
x+y
3.1.13 f ( x, y ) = în punctul (2,1)
x−y

Rezolvare
− 2y 2x
fx′ (2,1) = 2 ( 2,1)
= −2 ; fy′ (2,1) = ( 2,1) = 4⇒
(x − y) ( x − y )2

⇒ d f ( x, y; 2,1) = −2( x − 2) + 4( y − 1) .
4y − 2( x + y )
fx′′2 (2,1) = 3 ( 2,1)
′′ (2,1) =
= 4 ; fxy ( 2,1) = −6 ;
(x − y) ( x − y )3
4x
fy′′2 (2,1) = ( 2,1) = 8.
( x − y )3

Rezultă că: d2f ( x, y; 2,1) = 4( x − 2)2 − 12( x − 2)( y − 1) + 8( y − 1)2 .

3.1.14 f ( x, y, z ) = x 2 yz + xy 2z + xyz2 + x + y + z în punctul (1,1,1).

Rezolvare

( )
fx′ (1,1,1) = 2xyz + y 2 z + yz2 + 1 (1,1,1) =5

f ′ (1,1,1) = (x z + 2xyz + xz + 1)
y
2 2
(1,1,1) = 5

f ′ (1,1,1) = (x y + xy + 2xyz + 1)
z
2 2
(1,1,1) =5

fx′′2 (1,1,1) = 2yz (1,1,1) = 2 ;

fy′′2 (1,1,1) = 2xz (1,1,1) = 2 ;

fz′′2 (1,1,1) = 2xy (1,1,1) = 2

fxy (
′′ (1,1,1) = 2xz + 2yz + z2 ) (1,1,1)= 5

f ′′ (1,1,1) = (2xy + y + 2yz)


xz
2
(1,1,1)= 5

f ′′ (1,1,1) = (x + 2xy + 2xz)


yz
2
(1,1,1)= 5

Rezultă: d f ( x, y, z;1,1,1) = 5( x − 1) + 5( y − 1) + 5( z − 1) .

d2f ( x, y, z;1,1,1) = 2 [( x − 1)2 + ( y − 1)2 + ( z − 1)2 ] +

+ 10 [( x − 1)( y − 1) + ( x − 1)( z − 1) + ( y − 1)( z − 1)] .

3.1.15 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru f ( x, y ) = e x sin y în punctul

(0, π) .

Rezolvare

d f (0, π) d2 f (0, π) d3 f (0, π)


Ştim că: T3 ( x, y ) = f (0, π) + + +
1! 2! 3!

Avem: f (0, π) = 0 , fx′ (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; fy′ (0, π) = e x cos y (0, π ) = −1


fx′′2 (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; ′′ (0, π) = e x cos y (0, π ) = −1;
fxy

fy′′2 (0, π) = −e x sin y (0, π) = 0

fx′′′3 (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; fx′′′2 y (0, π) = e x cos y ( 0, π ) = −1;

′′′ 2 (0, π) = −e x sin y ( 0, π ) = 0 ; f ′′′3 (0, π) = −e x cos y


fxy ( 0, π ) = 1.
y

Rezultă: d f (0, π) = fx′ (0, π)( x − 0) + fy′ (0, π)( y − 0) = −( y − π) .

d2 f (0, π) = fx′′2 (0, π)( x − 0)2 + 2fxy


′′ (0, π)( x − 0)( y − 0) + + f ′′2 (0, π)( y − π)2 = −2( y − π)
y

d3 f (0, π) = fx′′′3 (0, π)x3 + 3fx′′′2 y (0, π) x 2 ( y − π) +

′′′ 2 (0, π)x( y − π)2 + f ′′′3 (0, π)( y − π)3 = −3( y − π) + ( y − π)3
+ 3fxy y

de unde:
2x( y − π) 3 x 2 ( y − π) − ( y − π)3
T3 ( x, y ) = −( y − π) − − =
2! 3!

 x 2  ( y − π)3
= ( π − y )1 + x + +
 2  6
 

3.1.16 Să se arate că dacă F (x,y) este o funcţie omogenă de gradul întâi, suma
elasticităţilor parţiale în raport cu x şi y este 1.

Rezolvare
Ştim că F(x,y) este omogenă de gradul întâi dacă
F(tx,ty) = t F(x,y).
1  y y
Pentru t = rezultă: F( x, y ) = x F1,  = x f   .
x  x x
Elasticitatea parţială a lui F în raport cu x este:
x ∂ F( x, y ) 1 ∂   y 
E x F( x, y ) = = ⋅  x f  x  =
F( x, y ) ∂ x  y ∂x   
f 
x
y
f ′  '
1  y  y   y    y  y x
=  f   + x f ′   − 2  = 1 + x ln f   = 1 −
y x  x   x    x  x x y
f     f 
x x
Elasticitatea parţială a lui F în raport cu y este:
y ∂ F( x, y ) y ∂   y 
E y F( x, y ) = = xf  =
F( x, y ) ∂ y  y  ∂ y   x 
x f 
x
y  y 
f ′  ⋅  −  '
=
y y 1 y x
⋅ x ⋅ f ′  ⋅ = ⋅    x 2  = − x ln f  y  .
y x y  y    x 
xf  x x f  ⋅  −    x
2
x x  x 
Rezultă: E xF( x, y ) + E yF( x, y ) = 1 .
y
−β
α 1− α
3.1.17 Fie f ( x, y ) = A x y e x funcţia Cobb-Douglas genera-lizată, unde x reprezintă

volumul agregat al forţei de muncă şi y volumul agregat al fondurilor de producţie.


Să se determine elasticităţile parţiale în raport cu factorii x şi y ale acestei funcţii de
producţie.
Rezolvare
x ∂ f ( x, y )
E x f ( x, y ) = ⋅ =
f ( x, y ) ∂x

x  −
βy
x αβ y − β x 
y
y y ∂ f ( x, y )
= ⋅ A y1− α  α x α − 1e x + e = α+β E y f ( x, y ) = ⋅ =
−β
y  x 2  x f ( x, y ) ∂y
α 1− α
Ax y e x  

y  −β
y
β −β 
y
y
= y
⋅ A x α (1 − α ) y − α e x − y1− α ⋅ e x  = 1 − α − β ⋅ cu condiţia:
−β  x  x
A x α y1− α e x  

y
0≤ α+β ≤ 1.
x

Notă
10 Observăm că E x f ( x, y ) + E y f ( x, y ) = 1.

20 Funcţia Cobb-Douglas generalizată are elasticităţile producţiei în raport cu factorii ce o


y
determină lineare în raport cu , indicatorul de înzestrare tehnică a muncii.
x

3.1.18 Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiei de producţie: f ( x, y ) = A x α y1− α .

Rezolvare
Este cazul particular al funcţiei Cobb-Douglas cu β = 0 .
Se va obţine: E x f ( x, y ) = α , E y f ( x, y ) = 1 − α .

Deci elasticităţile în raport cu forţa de muncă x respectiv fondurile de producţie y sunt


constante adică vitezele variaţiei relative a producţiei pentru o variaţie relativă de o unitate
a forţei de muncă, respectiv a fondurilor de producţie sunt constante.

Notă
Deoarece f(x,y) este omogenă de gradul întâi (f ( tx, ty )) = t f ( x, y ) avem:
E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .

3.1.19 Fie F(x,y) o funcţie de producţie omogenă de gradul întâi.


(x reprezintă volumul agregat al forţei de muncă, y volumul agregat al fondurilor de
producţie). Să se exprime norma de substituire a factorilor precum şi elasticitatea normei
y
de substituire a factorilor în funcţie de indicatorul de înzestrare tehnică a muncii .
x

Rezolvare

y
F(x,y) omogenă de gradul întâi ⇒ F( x, y ) = x f  
x
(vezi 3.1.16 ). Viteza de variaţie a producţiei în raport cu forţa de muncă (productivitatea
diferenţială a muncii) este:
∂ F( x, y ) y y y
α x ( x, y ) = = f  − f ′  .
∂x x x x
Viteza de variaţie a producţiei în raport cu fondurile de producţie (eficienţa diferenţială a
fondurilor de producţie) este:
∂ F( x, y ) y
α y ( x, y ) = = f ′  .
∂y x
Norma de substituire a funcţiei este:
y y y y
f   − f ′  f 
α x ( x, y ) x x x x y y
β( x, y ) = =   =   − = γ  .
α y ( x, y ) y y x x
f ′  f ′ 
x x
Elasticitatea normei de substituire a factorilor este:
   y  2 
  f ′   − f   f ′′ 
y y y y

y x y x    x   x x 
Ey γ  = γ′   = ⋅ 2
− 1 =
x y x y
x γ    f     y 
 f ′   
x x − y    x   

y x
f ′ 
x
y y y
f   f ′′ 
x x x
= .
 y y  y   y 
f ′   f ′  − f  
 x x  x   x 
∂F ∂F

∂x ∂y
Dacă definim coeficientul de substituţie prin: δ = se verifică imediat că:
∂ 2F
F⋅
∂ x ∂y

y 1
E y γ  = .
x
x δ

3.1.20 Să se calculeze diferenţiala de ordinul n a funcţiei: f ( x, y ) = eax + by .

Rezolvare

Avem: fx′ = a eax + by , fy′ = beax + by de unde:

df ( x, y ) = eax + by (a dx + b dy ) .

fx′′2 = a 2 eax + by ; fxy


′′ = abe ax + by ; f ′′2 = b2eax + by de unde:
y

( )
d2f ( x, y ) = eax + by a2d x 2 + 2ab dx dy + b2dy 2 = eax + by (adx + bdy )2 .

Observând că: f (nn −) k


x yk
= an − k bk eax + by (∀) n ∈ℕ , 0 ≤ k ≤ n se deduce uşor că:

dnf ( x, y ) = eax + by (a dx + b dy )n .

3.1.21 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru f ( x, y ) = x y , x > 0, y > 0 . Să

se calculeze valoarea aproximativă pentru 1,11, 2 .

Rezolvare

Avem: fx′ (1,1) = y x y −1 (1,1) = 1 ; fy′ (1,1) = x y ln x (1,1) = 0


fx′′2 (1,1) = y( y − 1)x y − 2 (1,1) = 0 ; fxy (
′′ (1,1) = x y −1 + yx y −1 ln x ) (1,1) = 1;

fy′′2 (1,1) = x y ln 2 x (1,1) = 0 ; fx′′′3 (1,1) = y( y − 1)( y − 2)x y − 3 (1,1) = 0 ;

′′′ 2 (1,1) = 0 ; f ′′′3 ( 1,1) = 0 ; f ( 1,1) = 1 .


fx′′′2 y ( 1,1) = 1; fxy y

1 1 1
Rezultă: T3 ( x, y ) = 1 + ( x − 1) + ⋅ 2( x − 1)( y − 1) + ⋅ 3( x − 1)2 ( y − 1) =
1! 2! 3!
1
= 1 + ( x − 1) + ( x − 1)( y − 1) + ( x − 1)2 ( y − 1) .
2
Punând: x = 1,1, y = 1,2 obţinem:
1
1,11,2 ≈ 1 + 0,1 + 0,1 ⋅ 0,2 + ⋅ 0,12 ⋅ 0,2 = 1,1021.
2

y
3.1.22 Fie funcţia F( x, y ) = f   unde funcţia f este derivabilă.
x
Să se calculeze d F(x,y).

Rezolvare
Avem: dF( x, y ) = Fx′ ( x, y ) dx + Fy′ ( x, y ) dy .

y
Notăm: u ( x, y ) = pentru x ≠ 0 .
x
∂F ∂u y
Avem: Fx′ ( x, y ) = ⋅ = − 2 f ′(u) .
∂u ∂ x x
∂F ∂u 1
Fy′ ( x, y ) = ⋅ = f ′(u) .
∂u ∂ y x
1
Rezultă: dF( x, y ) = ( x dy − y dx ) f ′(u) .
x2

y2
3.1.23 Fie f ( x, y ) = + α( xy ) unde α este o funcţie derivabilă.
3x

Să se arate că: x 2 fx′ ( x, y ) − xy fy′ ( x, y ) + y 2 = 0 .

Rezolvare
Notăm u = xy.

− y2 − y2
Avem: fx′ ( x, y ) = + α′ ⋅ u′x = + yu′
3x2 3x2
2y 2y
fy′ ( x, y ) = + α′ ⋅ u′y = + xu′ .
3x 3x

y2 2
x 2fx′ ( x, y ) − xyfy′ ( x, y ) + y 2 = − + x 2 yu′ − y 2 − x 2 yu′ + y 2 = 0 .
3 3

 x
′′ ( x, y ) .
3.1.24 Fie funcţia: F( x, y ) = f  xy,  . Să se calculeze Fxy
 y

Rezolvare
x
Notăm: u = xy, v = şi vom avea F( x, y ) = f (u, v ) .
y
Avem: u′x = y , u′y = x , u′x′ 2 = 0 , u′xy
′ = 1 , u′′ 2 = 0
y

1 x 1 2x
v′x = , v′y = − 2 , v ′x′ 2 = 0 , v′xy
′ = −
2
, v′y′ 2 = 3 .
y y y y
1
Fx′ ( x, y ) = fu′ ⋅ u′x + fv′ ⋅ v′x = y fu′ + fv′
y
1 1
′′ ( x, y ) = fu′ + y( fu′ )′y −
Fxy f′
2 v
+ (fv′ )′y .
y y

x
Deoarece: (fu′ )′y = fu′′2 ⋅ u′y + fuv
′′ ⋅ v′y = x f ′′2 − 2 fuv
u
′′ .
y
x
(fv′ )′y ′′ ⋅ u′y + f ′′2 ⋅ v′y = x fvu
= fvu ′′ − fv′′2 , obţinem:
v
y2
x 1 x x
′′ ( x, y ) = fu′ + xy f ′′2 −
Fxy ′′ − 2 fv′ + fvu
fuv ′′ − 3 f ′′2 .
u y y y y v

3.2
Probleme propuse

Să se calculeze limitele următoare:

4 xy − 3
3.2.1 lim R. 20
x →5 y +1
y →∞

5 x + 2y 19
3.2.2 lim R.
x →3 x + y 5
y →2
xy
3.2.3 lim R. 2
x →0 xy + 1 − 1
y →0

sin xy
3.2.4 lim R. 3
x →3 y
y →0

x2 + y2
3.2.5 lim R. 0
x →0 x + y
y →0

1+ x 2 + 2x + y 2
3.2.6 lim R. 2
x →2
y →1
x + y2 + 1

Să se arate că următoarele funcţii nu au limită în origine:

x+y
3.2.7 f ( x, y ) = , x ≠ y
x−y

y2 + 3x
3.2.8 f ( x, y ) = 2
, y2 ≠ 3x
y − 3x

5 xy
3.2.9 f ( x, y ) =
x + y2
2

3.2.10 Să se arate că funcţia:

 xy
 pentru x 2 + y 2 ≠ 0
f ( x, y ) =  x 2 + y 2
 0 pentru x 2 + y 2 = 0

are derivatele parţiale fx′ (0,0) , fy′ (0,0) dar nu este continuă în (0,0).

3.2.11 Să se arate că funcţia: f ( x, y ) = xy are derivatele parţiale fx′ (0,0), fy′ (0,0) dar nu

este diferenţiabilă în (0,0).


3.2.12 Să se arate că funcţia:

 xy
 2 pentru ( x, y ) ∈ℝ 2 \ {(0,0)}
f ( x, y ) =  x + y 2
 0 pentru ( x, y ) = (0,0)

este continuă în origine, are derivate parţiale în origine, dar nu este diferenţiabilă în
origine.
 x2 − y2
xy pentru ( x, y ) ≠ (0,0)
3.2.13 Fie f ( x, y ) =  x 2 + y 2 .
 0 pentru ( x, y ) = (0,0)

′′ (0,0) ≠ fyx
Să se arate că fxy ′′ (0,0) .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul unu şi doi pentru funcţiile:

3.2.14 f ( x, y ) = 5 x 2 y 3 − 2x 3 y + x 2 y 2 − 9 .

 x
3.2.15 f ( x, y ) = ln1 +  în punctul (1,1).
 y

x
3.2.16 f ( x, y, z ) = , y ≠ 0, z ≠ 0.
yz

Să se scrie polinoamele Taylor de gradul doi şi trei pentru funcţiile:

3.2.17 f ( x, y ) = e x cos y în (0,0).

3.2.18 f ( x, y ) = cos x cos y în punctul (0, π) .

3.2.19 f ( x, y ) = ( y + 1)x în punctul (1,0).

3.2.20 Fie f ( x, y, z ) = ln(1 + ax + by + cz )

Să se calculeze dn f ( x, y, z; 0, 0, 0) . R. ( −1)n −1(n − 1)! (ax + by + cz )n


Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiilor:
γ
β y
−  
α 1− α
3.2.21 f ( x, y ) = Ax y e γx (cvasi Cobb-Douglas).
γ
β y
R. E x f ( x, y ) = α +   ; E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .
γ x

1 x2y2
3.2.22 f ( x, y ) = (Sato).
A αy 3 + x 3

2αy 3 − x 3
R. E x f ( x, y ) = ; E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .
αy 3 + x 3

Să se arate că următoarele funcţii verifică identităţile scrise în dreptul lor:

x
3.2.23 f ( x, y ) = ; x fx′ ( x, y ) + y fy′ ( x, y ) = − f ( x, y )
x + y2
2

3.2.24 f ( x, y ) = arc tg( x 2 + y 2 ); y fx′ ( x, y ) − x fy′ ( x, y ) = 0

y
3.2.25 f ( x, y ) = ln ; x fx′ ( x, y ) + y fy′ ( x, y ) = 0
x

3.2.26 F( x, y ) = f ( x 2 + y 2 ); y Fx′ ( x, y ) − x Fy′ ( x, y ) = 0 , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.27 F( x, y ) = x + f ( x, y ); x Fx′ ( x, y ) − y Fy′ ( x, y ) = x , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.28 F( x, y, z) = f ( x − y , y − z);

Fx′ ( x, y, z ) + Fy′ ( x, y, z ) + Fz′ ( x, y, z) = 0 unde f este o funcţie derivabilă.

3.2.29 f ( x, y, z ) = arc tg( x 2 + y 2 + z2 ) ; y z fx′ + x z fy′ = 2xy fz′

x z fy′ + x y fz′ = 2yz fx′

y z fx′ + x y fz′ = 2xz fy′ .


x y z
3.2.30 f ( x, y, z ) = + + , x, y, z ≠ 0 ; x fx′ + y fy′ + z fz′ = f .
yz xz xy

4. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

4.1
Probleme rezolvate

Să se afle extremele funcţiilor:

4 2
4.1.1 f ( x, y ) = xy + + , x ≠ 0, y ≠ 0 .
x y

Rezolvare
I. Aflăm punctele staţionare:
 4
fx′ ( x, y ) = y − x 2 = 0
 2 ⇒ x 0 = 2, y 0 = 1
fy′ ( x, y ) = x − 2 = 0
 y

8 4
II. fx′′2 ( x, y ) = 3
′′ ( x, y ) = 1; f ′′2 ( x, y ) =
, fxy
x y
y3
32
III. ∆( x, y ) = −1
x3 y3
IV. ∆(2,1) = 3 > 0 ⇒ (2,1) este punct de extrem local.
Deoarece: fx′′2 (2,1) = 1 > 0 ⇒ (2,1) punct de minim local şi (min) f ( x, y ) = f (2,1) = 6 .

4.1.2 f ( x, y ) = x 3 + 3 xy2 − 15 x − 12 y + 20

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = 3 x 2 + 3 y 2 − 15 = 0 x 2 + y 2 = 5
I.  ⇒ 
fy′ ( x, y ) = 6 xy − 12 = 0 xy = 2

Obţinem punctele staţionare: A (1,2), B (2,1), C (-1,-2), D (-2,-1).


II. fx′′2 ( x, y ) = 6 x , fy′′2 ( x, y ) = 6 x , fxy
′′ ( x, y ) = 6 y

III. ∆ ( x, y ) = 36( x 2 − y 2 ) .
IV. ∆(1, 2) = −108 < 0 , ∆( −1, − 2) = −108 ⇒ punctele (1,2),
(-1,-2) sunt puncte şa.
∆ (2,1) = 108 > 0 , fx′′2 (2,1) = 12 > 0 ⇒ (2,1) punct de minim local.

∆ ( −2,−1) = 108 > 0 , fx′′2 ( −2,−1) = −12 < 0 ⇒ ( −2,−1) punct de maxim local.

Avem: (min) f(x,y) = f(2,1) = -8


(max) f(x,y) = f(-2,-1) = 48.

4.1.3 f ( x, y ) = ( x − 2)2 + ( y − 1)2 unde x 2 + y 2 = 4 .

Rezolvare
Având un extrem condiţionat considerăm funcţia:

F( x, y, λ ) = ( x − 2)2 + ( y − 1)2 + λ ( x 2 + y 2 − 4) unde λ este multiplicator al lui Lagrange.

F′ ( x, y, λ ) = 2( x − 2) + 2 λ x = 0
x
 2 1 5
I. Fy′ ( x, y, λ ) = 2( y − 1) + 2 λ y = 0 ⇒ x = ,y = , (1 + λ )2 = .
 1+ λ 1+ λ 4
2 2

Fλ ( x, y, λ ) = x + y − 4 = 0

5 4 4 5 2 2 5
Pentru 1 + λ1 = obţinem x1 = = , y1 = = .
2 5 5 5 5

5 4 5 2 5
Pentru 1 + λ 2 = − obţinem x 2 = − , y2 = − .
2 5 5
II. Fx′′2 ( x, y, λ ) = 2(1 + λ ) , Fy′′2 ( x, y, λ ) = 2(1 + λ ), ′′ ( x, y, λ ) = 0
Fxy

III. ∆ ( x, y, λ ) = 4(1 + λ )2 > 0 ⇒ ambele puncte sunt extreme locale.

4 5 2 5
IV. Fx′′2 ( x1, y1, λ1) = 5 > 0 ⇒  ,  minim local.
 5 5 

 4 5 2 5
Fx′′2 ( x 2, y 2, λ 2 ) = − 5 < 0 ⇒  − ,−  maxim local.
 5 5 

x y
4.1.4 f ( x, y ) = x 2 + y 2 unde + =1
2 3
Rezolvare

x y 
Fie F( x, y, λ ) = x 2 + y 2 + λ  + − 1 .
 2 3 
 λ
Fx′ ( x, y, λ ) = 2x + 2 = 0 λ λ
 ⇒ x = − ,y = −
 λ 4 6
I. Fy′ ( x, y, λ ) = 2y + = 0
 3 λ λ 72
− − −1= 0 ⇒ λ = −
 x y 8 18 13
Fλ′ ( x, y, λ ) = 2 + 3 − 1 = 0

 18 12 
Punctul staţionar este A  ,  .
 13 13 
II. Fx′′2 ( x, y, λ ) = 2 , Fy′′2 ( x, y, λ ) = 2 , ′′ ( x, y, λ ) = 0
Fxy

III. ∆ ( x, y ) = 4

 18 12   18 12 
IV. ∆  ,  > 0 ⇒ A extrem; Fx′′2  ,  = 2 > 0 ⇒
 13 13   13 13 
36
⇒ A punct de minim local şi (min) f ( x, y ) = .
13

y 2 z2 2
4.1.5 f ( x, y, z ) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0
4x y z

Rezolvare

 y2
x f ′ ( x, y, z ) = 1 − 2
=0
 4 x y 2 = 4 x 2
 y z2 
I. y f ′ ( x, y, z ) = − =0 ⇒ y 3 = 2xz2
 2x y 2  3
 2z 2 z = y
fz′ ( x, y, z ) = − 2 =0
 y z

 1
y = 2x x 0 = 2
 
⇒ 8 x 3 = 2xz2 ⇒ y 0 = 1 .
 3 z = 1
z = 2 x  0

y2 y
II. fx′′2 ( x, y, z ) = 3
, ′′ ( x, y, z ) = −
fxy , ′′ ( x, y, z ) = 0
fxz
2x 2x 2
1 2z 2 2z 2 4
fy′′2 ( x, y, z ) = ′′ ( x, y, z ) = − 2 , f ′′2 ( x, y, z) = + 3
+ 3 , fyz
2x z y z
y y

1 
III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în A  ,1,1 :
2 
fx′′2 ( A ) = 4 , fxy
′′ ( A ) = −1, fxz
′′ ( A ) = 0 ,

fy′′2 ( A ) = 3 , fyz
′′ ( A ) = −2 , f ′′2 ( A ) = 6
z

IV. Fie matricea hessiană:


 f ′′2 ( x, y, z ) fxy ′′ ( x, y, z ) 
′′ ( x, y, z ) fxz
 x 
′′ ( x, y, z ) fy′′( x, y, z ) fyz
H( x, y, z ) =  fyx ′′ ( x, y, z ) 
 ′′ ′′ ′′ 
 fzx ( x, y, z ) fzy ( x, y, z ) fz 2 ( x, y, z ) 

 4 −1 0
 
Calculăm H( A ) =  − 1 3 − 2 şi minorii principali: ∆1 = 4 > 0 ,
 0 −2 6 

4 −1
∆2 = = 11 > 0 , ∆ 3 = H( A ) = 50 > 0 .
−1 3

1 
Întrucât toţi ∆i > 0 , i = 1,2,3, punctul A  ,1,1 este punctul de minim local şi
2 
1 
(min) f ( x, y, z ) = f  ,1,1 = 4 .
2 

4.1.6 f ( x, y, z ) = x 2 + y 3 + z 2 + 6 xy + 2z − 3 .

Rezolvare

fx′ ( x, y, z ) = 2x + 6 y = 0
 2
I. fy′ ( x, y, z ) = 3 y + 6 x = 0 ⇒

fz′ ( x, y, z ) = 2z + 2 = 0
Există punctele staţionare: A(0,0,-1), B(-18,6,-1).
II. ′′ ( x, y, z) = 6 , fxz
fx′′2 ( x, y, z ) = 2 , fxy ′′ ( x, y, z) = 0 ,

′′ ( x, y, z) = 0 , f ′′2 ( x, y, z ) = 2 .
fy′′2 ( x, y, z) = 6 y , fyz z
III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în punctele A şi B:
′′ ( A ) = 6 , fxz
fx′′2 ( A ) = 2 , fxy ′′ ( A ) = 0 ,

fy′′2 ( A ) = 0 , fyz
′′ ( A ) = 0 , f ′′2 ( A ) = 2
z

′′ (B) = 6 , fxz
fx′′2 (B) = 2 , fxy ′′ (B) = 0

fy′′2 (B) = 36 , fyz


′′ (B) = 0 , f ′′2 (B) = 2 .
z

IV. Calculăm hessianul şi minorii principali în fiecare caz:


 2 6 0
  ⇒ ∆1 = 2 > 0 , ∆ 2 = −36 < 0,
H( A ) =  6 0 0 
 0 0 2 ∆ 3 = −72 < 0, ⇒ A(0, 0,−1)
 
punct şa.
 2 6 0
  ⇒ ∆1 = 2 > 0 , ∆ 2 = 36 > 0 ,
H(B) =  6 36 0 
 0 0 2 ∆ 3 = 72 > 0 , ⇒ B( −18, 6,−1)
 
punct de minim local.

4.1.7 f ( x, y, z) = −2x + 2y + z pentru x 2 + y 2 + z2 = 9

Rezolvare

(
Fie F( x, y, z, λ ) = −2x + 2y + z + λ x 2 + y 2 + z2 − 9 )
I. Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
1 1 1
Fx′ ( x, y, z, λ ) = −2 + 2λ x = 0 ⇒ x =
λ
, y = − ,z = −
λ 2λ

 ′
Fy ( x, y, z, λ ) = 2 + 2λ y = 0 1 1 1
 ⇒ + 2 + 2 = 9 ⇒
Fz′ ( x, y, z, λ ) = 1 + 2λ z = 0
2
λ λ 4λ
x 2 + y 2 + z2 = 9 1
 ⇒ 4λ2 = 1 ⇒ λ = ±
2
Pentru
1
λ1 = ⇒ x1 = 2, y1 = −2, z1 = −1
2 ⇒ A (2,−2,−1), B ( −2, 2,1)
1
λ 2 = − ⇒ x 2 = −2, y 2 = 2, z 2 = 1
2
puncte staţionare.
II. ′′ ( x, y, z, λ ) = 0 , Fxz
Fx′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ , Fxy ′′ ( x, y, z, λ ) = 0 ,

Fy′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ , Fyz
′′ ( x, y, z, λ ) = 0 , F′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ .
z

′′ ( A ) = 0 , Fxz
III. Fx′′2 ( A ) = 1, Fxy ′′ ( A ) = 0 ,

Fy′′2 ( A ) = 1, Fyz
′′ ( A ) = 0 , F′′2 ( A ) = 1.
z

′′ (B) = 0 , Fxz
Fx′′2 (B) = −1 , Fxy ′′ (B) = 0 ,

Fy′′2 (B) = −1 , Fyz


′′ (B) = 0 , F′′2 (B) = −1.
z

IV. Avem:
 1 0 0
  ⇒ ∆1 = 1 > 0 , ∆ 2 = 1 > 0 ,
H( A ) =  0 1 0  ,
 0 0 1 ∆ 3 = 1 > 0 , ⇒ A (2, − 2,−1)
 
punct de minim şi (min) f ( x, y, z) = f (2,−2,−1) = −9 .

− 1 0 0
  ⇒ ∆1 = −1 < 0 , ∆ 2 = 1 > 0 ,
H(B) =  0 − 1 0  ,
 0 ∆ 3 = −1 < 0, ⇒ B( −2, 2, 1)
 0 − 1

punct de maxim şi (max) f ( x, y, z) = f ( −2, 2,1) = 9

4.1.8 Să se arate că dimensiunile optime ale unui bazin paralelipipedic de volum dat a3
sunt: baza un pătrat şi adâncimea egală cu jumătatea laturii bazei.

Rezolvare
Fie x,y,z lungimea, lăţimea, respectiv adâncimea bazinului. Suprafaţa bazinului va fi

f ( x, y, z) = 2( xz + yz) + xy , iar volumul xyz = a3 , a > 0 . Propunem cititorului să afle

extremele funcţiei f(x,y,z) cu condiţia xyz = a3 , a > 0 , aplicând metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.

a3
Din : xyz = a3 avem: z = . Trebuie să aflăm extremele funcţiei:
xy

2a3 ( x + y )  1 1
g( x, y ) = + xy = 2a3  +  + xy , x ≠ 0 , y ≠ 0 .
xy x y
 2a3

gx ( x, y ) = − 2 + y = 0 x 0 = a3 2 , y 0 = a3 2 ⇒
 x
Din:  3
rezultă: a3 2 .
g′ ( x, y ) = − 2a + x = 0 ⇒ z0 =
 y 2
 y2
4a3 4a3
Avem: g′x′ 2 ( x, y ) = , g′y′ 2 ( x, y ) = , g′xy
′ ( x, y ) = 1 .
x3 y3

16a6
∆ ( x, y ) = −1
x3 y3

16a6 4a3
∆ ( x0, y0 ) = −1= 3 > 0 ⇒ g′x′ 2 ( x 0 , y 0 ) = =2>0⇒
4a6 2a3
⇒ (x0, y0) este punctul de minim local.

4.1.9 O întreprindere realizează produse în cantităţile x şi y. Cheltuielile totale de


producţie sunt c( x, y ) = 10 + 4 x − 4 y .
Preţurile unitare ale celor două produse depind de nivelul producţiei

astfel: p1 = 16 − x 2, p2 = 8 − 2y . Să se determine în ce cantităţi trebuie să fie fabricate


produsele şi la ce preţuri astfel încât beneficiul total să fie maxim.

Rezolvare
Beneficiul total este:
f ( x, y ) = p1x + p2 y − c( x, y ) =

( )
= x 16 − x 2 + y(8 − 2y ) − 10 − 4 x + 4 y adică:

f ( x, y ) = − x 3 − 2y 2 + 12x + 12y − 10 , x > 0 , y > 0 .

fx′ ( x, y ) = −6 x + 12 = 0 x 0 = 2
Avem:  ⇒  punct staţionar.
fy′ ( x, y ) = −4 y + 12 = 0 y 0 = 3
fx′′2 ( x, y ) = −6 , fy′′2 ( x, y ) = −4 , fxy
′′ ( x, y ) = 0 .

∆ (2,3) = 24 > 0 , fx′′2 (2, 3) = −6 < 0 ⇒ (2, 3) punct de maxim local.

Rezultă:
Beneficiul maxim = f (2,3) = 24 pentru p1 = 16 − 4 = 12, p2 = 2 .

4.1.10 O fabrică de mobilă realizează două produse pentru export cu cheltuieli unitare
fixe de producţie de 4 u.m. şi 5 u.m. Cererile pe piaţa externă ale celor două produse sunt:
x1 = 2(p2 − p1) , x 2 = 3p1 − 10p2 + 8 unde p1 şi p2 reprezintă preţurile de vânzare ale
produselor. Să se determine preţurile p1 şi p2 astfel încât beneficiul realizat din vânzarea
celor două produse să fie maxim.
Rezolvare
Beneficiul este:
f (p1, p2 ) = p1x1 + p2 x 2 − 4 x1 − 4 x 2 =

= −2 p12 − 10 p22 + 5 p1p2 − 7p1 + 50p2 − 40 .

fp′ 1 (p1, p2 ) = −4p1 + 5p2 − 7 = 0 p01 = 2



Avem:  ⇒ 
fp′ 2 (p1, p2 ) = −20p2 + 5p1 + 50 = 0 0
p 2 = 3

fp′′2 (p1, p2 ) = −4 , fp′′2 (p1, p2 ) = −20 , fp′′1 p 2 (p1, p2 ) = 5


1 2

1 2
[ ]
∆ (2,3) = fp′′2 (2,3) ⋅ fp′′2 (2,3) − fp′′1 p2 (2,3) 2= 55 > 0 ; fp′′2 (2,3) = −4 < 0 .
1

Rezultă (2,3) este punct de maxim şi (max) f (p1, p2 ) = f (2, 3) = 28 .

4.2
Probleme propuse

Să se afle extremele funcţiilor:

4.2.1 f ( x, y ) = x 6 + 4 y 6 + 5 y 2 − 4 x 3 y 3 R. (0,0) punct de minim.

4.2.2 f ( x, y ) = x 3 + y 3 + 3 xy + 5 R. (0,0) punct şa.

(-1,-1) punct de maxim.

4.2.3 f ( x, y ) = ( x + y ) e − (x )
2
+ y2  1 1
R.  ,  maxim.
 2 2

 1 1
 − ,−  minim.
 2 2

4.2.4 f ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2x + 3 y + 4 R. nu are puncte staţionare.

4.2.5 f ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2x − 3 y + 4 R. (1,1) minim;

(1,-1) punct şa.

 2 1 
4.2.6 f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z2 − xy + x − 2z R.  − ,− ,1 minim.
 3 3 
x y  18 12 
4.2.7 f ( x, y ) = x 2 + y 2 unde + =1 R.  ,  minim.
2 3  13 13 

 1 1
4.2.8 f ( x, y ) = xy unde x + y = 1 R.  ,  maxim.
 2 2

4.2.9 f ( x, y, z ) = xy2z3 unde x + y + z = 12 R. (2,4,6) maxim.

2 4
4.2.10 Se consideră funcţia de producţie: f ( x, y ) = 12 − − , unde x şi y sunt nivelele
x y
factorilor (materii prime, energie etc.).
Dacă factorii au costurile unitare 2, respectiv 4 u.m., iar preţul unitar al produsului finit este
9 u.m., să se determine structura producţiei astfel încât beneficiul să fie maxim.

Indicaţie Beneficiul total este:


18 36
B( x, y ) = 9f ( x, y ) − 2x − 4 y = 108 − − − 2x − 4 y, x > 0, y > 0
x y
R. (3,3) punct de maxim.

5. Metoda celor mai mici pătrate

5.1
Probleme rezolvate

5.1.1 Producţia dintr-o anumită ramură exprimată în milioane lei a înregistrat între anii
1994 - 2000 următoarea evoluţie:

Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000


vol. prod. 2,3 6,3 9,2 12,8 24,6 15,9 17,9
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi după o parabolă de gradul doi. Să se facă în
ambele cazuri prognoza pentru anul 2001.
Rezolvare
Avem:
xi yi xi2 xi3 xi4 xi yi xi2 yi
-3 2,3 9 -27 81 -6,9 20,7
-2 6,3 4 -8 16 -12,6 25,2
-1 9,2 1 -1 1 -9,2 9,2
0 12,8 0 0 0 0 0
1 24,6 1 1 1 24,6 24,6
2 15,9 4 8 16 31,8 63,6
3 17,9 9 27 81 53,7 161,1

∑ :0 89 28 0 196 81,4 304,4

a) Ajustarea după dreapta: y = ax + b


Avem sistemul de ecuaţii normale:
 7 7
a∑ xi + 7b = ∑ yi
 i =1 i =1 7b = 89 a = 2,9
 7 ⇒  ⇒

7 7
28a = 81,4 b = 12,7
 ∑ i ∑ i ∑ xi yi
2
a x + b x =
 i =1 i =1 i =1

Deci: y = f ( x ) = 2,9x + 12,7 .


Prognoza pentru 2001 este: f ( 4) = 2,9 ⋅ 4 + 12,7 = 24,3 milioane lei.
b) Ajustarea după parabola:
 7 2 7 7
a∑ xi + b∑ xi + 7c = ∑ yi
 i =1 i =1 i =1
 7 7 7 7

y = ax 2 + bx + c ⇒ a∑ xi3 + b∑ xi2 + c ∑ xi = ∑ xi yi ⇒
 i =1 i =1 i =1 i =1
 7 7 7 7
a∑ xi4 + b∑ xi3 + c ∑ xi2 = ∑ xi2 yi
 i = 1 i =1 i =1 i =1

 28a + 7c = 89

⇒  28b = 81,4 ⇒
196a + 28c = 304,4

a = −0,6 , b = 2,9 , c = 15,1
⇒ .
y = f ( x ) = −0,6 x 2 + 2,9 x + 15,1
Prognoza pentru 2001 este f ( 4) = −0,6 ⋅ 16 + 2,9 ⋅ 4 + 15,1 = 18,3 .
5.1.2 La un magazin de desfacere a unui anumit produs, procentul de produse nevândute
a scăzut ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produsului conform tabelului:
7

Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999


procent 20 15 12,5 9 8,5 6,2

a) Să se determine tendinţa de scădere a procentului produselor nevândute.


b) Să se facă extrapolarea pentru anul 2000.

Rezolvare
a) Grafic avem:
y

20
15
10
5
0 x

Putem considera că se poate face o ajustare după hiperbola echilateră de ecuaţie:


a
y = .
x
Parametrul a se determină din ecuaţia:
6 6
1 y
a∑ 2
= ∑ xi
i =1 xi i =1 i

y
x y 1/ x 2 i
i i i 1/ x
i x
i

1 20 1 1 20
2 15 1/2 1/4 7,5
3 12,5 1/3 1/9 4,17
4 9 1/4 1/16 2,25
5 8,5 1/5 1/25 1,70
6 6,2 1/6 1/36 1,03

∑ : 21 7,12 1,49 36,65

Avem: 1,49 a = 36,65 ⇒ a = 24,6 .


24,6
Curba de ajustare este: y = f ( x ) = .
x
24,6
b) Prognoza pentru anul 2000 este: f (7) = = 3,5 .
7

5.1.3 Producţia unei întreprinderi (exprimată în unităţi valorice convenţionale) timp de 9


ani consecutiv, a avut următoarea evoluţie:

x (anii) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
y (producţia) 7 8 10 13 19 29 47 60 82

Să se stabilească funcţia de ajustare care dă eroarea medie minimă şi să se facă


prognoza pentru următorii trei ani.

Rezolvare
Reprezentând grafic datele, avem:

y
80
70
60
50
40
30
20
10

0 1 2 34 5 6 7 8 9 x

Se pot considera drept curbe de ajustare: parabola de gradul doi sau trei sau curba
n
∑ (yi − y1′ )2
exponenţială. Vom calcula dispersia reziduală: Dr = i =1 în fiecare caz şi vom
n
alege pentru prognoză curba care dă dispersia reziduală minimă.
a) Propunem cititorului să facă prognoza după parabola de gradul doi. Se va obţine

curba: y = 1,534 x 2 − 6,24 x + 13,178 şi dispersia reziduală D(r1) = 2,2532 .

b) Ajustarea după parabola de gradul trei: y = at 3 + bt 2 + ct + d conduce la sistemul de


ecuaţii normale:
a∑ ti3 + b∑ ti2 + c ∑ ti + 9d = ∑ yi
 i i i i

a∑ ti4 + b∑ ti3 + c∑ ti2 + d∑ ti = ∑ t i yi
 i i i i i

a∑ ti + b∑ + c∑ + d∑ ∑ ti2yi
5
ti4 ti3 ti2 =
 i i i i i

a∑ ti + b∑ + c∑ + d∑ ∑ ti3 yi
6
ti5 ti4 ti3 =
 i i i i i

unde am făcut translaţia: ti = xi − 5 , i = 1,9 .


Avem:

xi ti yi 2
ti
3
ti
4
ti
6
ti ti yi 2 3
ti yi ti y′
i
y′
i y′i − yi (y′i − yi )2
1 -4 7 16 -64 256 4096 -28 112 -448 7,632 0,632 0,399424
2 -3 8 9 -27 81 729 -24 72 -216 7,275 0,725 0,525625
3 -2 10 4 -8 16 64 -20 40 -80 9,068 0,932 0,868624
4 -1 13 1 -1 1 1 -13 13 -13 13,317 0,317 0,100489
5 0 19 0 0 0 0 0 0 0 20,328 1,328 1,763584
6 1 29 1 1 1 1 29 29 29 30,407 1,407 1,979649
7 2 47 4 8 16 64 94 188 376 43,860 3,140 9,859600
8 3 60 9 27 81 729 180 540 1620 60,993 0,993 0,986049
9 4 82 16 64 256 4096 328 1312 5248 82,112 0,112 0,012544
0 275 60 0 708 9780 546 2306 6516 16,495588

 60b + 9d = 275
 708a + 60c = 546

Din sistemul 
 708b + 60d = 2306
9780a + 708c = 6516
Rezultă: a = 0,051, b = 1,534, c = 8,494, d = 20,328 şi curba:

y = f ( x ) = 0,051( x − 5)3 + 1,534( x − 5)2 + 8,494( x − 5) + 20,328 adică:

y = f ( x ) = 0,051x 3 + 0,769 x 2 − 3,021x + 9,833.

Notă

În tabel am calculat y′i = f ( xi ), i = 1,9 .


16,495588
Dispersia reziduală este: D(r 2) = = 1,8328.
9

c) Pentru ajustarea după o curbă exponenţială considerăm:

y = b ⋅ a x , a, b > 0
Avem: log y = log b + x log a .
Notând: z = log y , A = log a , B = log b rezultă ecuaţia: z = Ax + B, deci s-a redus la
ajustarea după o dreaptă. Sistemul de ecuaţii normale este:
A ∑ xi + 9B = ∑ zi
 i i

 A ∑ x i + B ∑ x i = ∑ x i zi
2

 i i i

Avem:
 45 A + 9B = 11,96730 A = 0,14321
Rezultă:  ⇒ .
285 A + 45B = 68,42924 B = 0,613638
Prin antilogaritmare obţinem: a = 1,3906; b =4,108 deci curba este

xi yi zi xi zi
2
xi y′
i yi′ − yi (y′i − yi )2
1 7 0,84509 0,84509 1 5,71 1,29 1,6641
2 8 0,90309 1,80618 4 7,94 0,06 0,0036
3 10 1,00000 3,00000 9 11,04 1,04 1,0816
4 13 1,11394 4,45576 16 15,36 2,36 5,5696
5 19 1,27875 6,39375 25 21,36 2,36 5,5696
6 29 1,46239 8,77434 36 29,70 0,70 0,4900
7 47 1,67209 11,70463 49 41,31 5,69 32,3761
8 60 1,77815 14,22520 64 57,44 2,56 6,5536
9 82 1,91381 17,22429 81 79,88 2,12 4,4944

∑: 45 11,96730 68,42924 285 57,8026

y = f ( x ) = 4,108 ⋅ 1,3906 x .
57,8026
Dispersia reziduală este: D(r3 ) = = 6,4225 .
9
Se observă că dispersia reziduală minimă s-a obţinut în cazul ajustării după parabola de
gradul trei. În acest caz prognozele pentru următorii trei ani sunt:
f (10) = 107,523 ; f (11) = 137,532 ; f (12) = 172,445 .

5.2
Probleme propuse

5.2.1 Volumul vânzărilor la un articol în sezoanele toamnă-iarnă în cadrul unui magazin


de specialitate este:
Luna Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Febr. Martie
Vol. vânzări 20 40 50 70 50 30 10

a) Să se determine tipul curbei de ajustare cu ajutorul reprezentării grafice.


b) Să se determine trendul vânzărilor în vederea stabilirii stocurilor lunare pentru aceeaşi
perioadă a anului următor.

R. y = f ( x ) = −5,1x 2 − 1,8 x + 58,9

5.2.2 Producţia dintr-o anumită ramură, exprimată în milioane lei, a înregistrat între anii
1993-1998 evoluţia următoare:

Anii 1993 1994 1995 1996 1997 1998


Mil. lei 36,1 41,5 47,2 53 57,5 62,8

Folosind metoda celor mai mici pătrate, să se facă ajustarea după o dreaptă şi să se
calculeze erorile care se comit în fiecare an.
R. y = f ( x ) = 2,68 x + 49,68 .

5.2.3 La un magazin de desfacere a produselor din piele, în decursul unei perioade de 5


ani, procentul de produse nevândute a scăzut odată cu creşterea calităţii produselor astfel:
20, 18, 14, 10, 6.
a) să se determine tendinţa generală (trendul) de scădere a procentului de produse
nevândute.
b) Să se facă o extrapolare pentru al şaselea an.
25,6
R. y = f ( x ) = ; f (6) = 4,26 .
x

5.2.4 Situaţia vânzărilor la un produs alimentar în perioada


1994-2000 este următoarea:

Anii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000


Vol. vânzări 14,4 11,8 15 18,3 18,8 18,4 20,3

Să se facă ajustarea după funcţia exponenţială şi parabola de gradul doi. Să se afle


prognoza pentru anul 2001.

R. y = f ( x ) = 16,22 ⋅ 1,081x ; f ( 4) = 16,22 ⋅ 1,0814 = 22,145

y = ( fx ) = −0,01x 2 + 1,2x + 16,8 ; f ( 4) = 21,4 .


6. Calcul integral

6.1
Integrale generalizate (improprii)

Să se calculeze integralele:


dx
6.1.1 I = ∫ ( x + 2) ( x + 3 )
3

Rezolvare
A A
dx  1 1 
I = lim
A →∞
∫ ( x + 2) ( x + 3 )
= lim ∫ 
A → ∞  x + 2

x + 3
dx =

3 3


x+2  A+2 5 5
= lim ln = lim ln − ln  = − ln
A →∞ x+3 A →∞ A + 3 6 6
3

(integrala este deci convergentă).


dx
6.1.2 I = ∫ 1 + x2
−∞

Rezolvare
A
dx π  π
I = lim ∫ 2
= lim [arctg A − arctg ( − A )] = − −  = π
A →∞
−A 1+ x A →∞ 2  2

1
dx
6.1.3 I = ∫ x3 + 4x 2
0

Rezolvare
1
dx
I = lim ∫
ε → 0 x 2 ( x + 4)
.
ε
1 1  4 1 1 
Deoarece: 2
=  2 − +  , rezultă:
x ( x + 4) 16  x x x + 4

1  1 dx 1 dx 1
dx  1  4 
1

16 ε →0 ∫ε x2 ∫ε x ∫
I= lim 4 − + = lim  − − ln x + ln(x + 4) =
x + 4  16 ε →0 x ε
 ε 

1  x + 4 4 1 1  ε + 4 4
= lim ln −  = lim  ln 5 − 4 − ln +  = −∞
16 ε → 0  x x  ε 16 ε → 0 ε ε

Integrala este deci divergentă.


xdx
6.1.4 I = ∫ 1 + x 4 , studiind întâi convergenţa integralei.
1

Rezolvare
x
Din: lim x α ⋅ = 1 pentru α = 3 > 1, rezultă că I este convergentă.
x →∞ 1 + x4

( )
A A
x dx 1 1
Avem: I = lim
A →∞
∫ 1 + x4 = lim arctg x 2 =
2 A →∞ 2
lim arctg A 2 − arctg 1 =
A →∞
1 1

1  π π π
=  −  = .
2  2 4 8

e
dx
6.1.5 I = ∫x ln x
1

Rezolvare
1
Funcţia este integrabilă pe orice interval [1 + ε, e] ⊂ (1, e] şi avem:
x ln x

[ ]
e e
dx
I = lim
ε →0
∫ x ln x
= 2 lim ln x
ε →0
= 2 lim 1 − ln(1 + ε) = 2
ε →0
1+ ε 1+ ε

deci integrala este convergentă şi I = 2.


4
dx
6.1.6 I = ∫ (4 − x )2
1

Rezolvare
1
Varianta 1: lim ( 4 − x )α ⋅ = 1 pentru α = 2 > 1 deci integrala este
x↑4 ( 4 − x )2
divergentă.
4−ε 4−ε
dx 1  1 1
Varianta 2: I = lim
ε →0
∫ (4 − x) 2
= lim
ε →0 4−x
= lim  −  = ∞
ε → 0 ε 3
1 1

3
dx
6.1.7 I = ∫ x2 + x − 6
2

Rezolvare
1
Varianta 1: lim ( x − 2)α ⋅ =1 pentru α = 1⇒
x↓2 ( x − 2)( x + 3)

⇒ integrala este divergentă.


Varianta 2:
3 3
dx 1  1 1 
I = lim ∫ = lim ∫  − dx =
ε →0
2+ε
( x − 2)( x + 3) 5 ε → 0 2 + ε  x − 2 x + 3 

3
1 x−2 1  1 ε 
= lim ln = lim ln − ln =∞⇒
5 ε →0 x + 3 2+ε 5 ε →0 6 ε + 5 

⇒ integrala este divergentă.


arctg x
6.1.8 I = ∫ x2
dx a ≥ 0 .
a

Rezolvare
′ A
 1
I. Presupunem a > 0 . Avem: I = lim ∫  −  arctg x d x =
A →∞  x 
a
 1 A A
dx 
= lim − arctg x +
A →∞ x
∫  =
x(1 + x 2 ) 
 a a

 1 1
A
1 x  
= lim − arctg A + arctg a +
A →∞ A a ∫ x 1 + x2 d x  =
 −
 a 

1  A a  1 a
= arctg a + lim ln − ln  = arctg a − ln
a A →∞
 1+ A 2
1 + a  a
2
1 + a2
Integrala este deci convergentă.
II. Propunem cititorului să arate că I este divergentă pentru
a = 0.

Utilizând funcţiile beta şi gama să se calculeze integralele:

∞ 7
6.1.9 I = ∫ x2 e− xd x .
0

Rezolvare

7  9 7 7 7 5 5


I = Γ  + 1 = Γ   = Γ   = ⋅ Γ   =
2   2 2  2 2 2  2
7 5 3  3  7 5 3 1  1  105
= ⋅ ⋅ Γ  = ⋅ ⋅ ⋅ Γ  = π.
2 2 2  2 2 2 2 2  2 16


6.1.10 I = ∫ ( x − 3)
4
e3 − x d x .
3

Rezolvare
x 3 ∞
Facem substituţia: y = x – 3 ⇒ d x = d y ⇒
∞ y 0 ∞
4 −y
Rezultă: I = ∫y e d x = Γ (5) = 4! = 24 .
0


11 − x 2
6.1.11 I = ∫x e dx .
0
Rezolvare
dy x 0 ∞
Din: x2 = y ⇒2x dx = dy ⇒ x dx = ⇒ ⇒
2
y 0 ∞


1 1 1
⇒I = ∫y
5
e− yd y = ⋅ Γ (6) = ⋅ 5! = 60 .
2 0
2 2

∫x
14
6.1.12 I = (1 − x 3 )6 d x .
0

Rezolvare
dy
Fie substituţia x3 = y. Rezultă: 3 x 2d x = d y ⇒ x 2d x = ⇒
3

⇒ x 0 1
y 0 1

1
1 1 1 Γ (5 ) Γ ( 7 ) 1 4! 6!
Rezultă: I = ∫ y 4 (1 − y )6 d y = β (5,7) = = =
30 3 3 Γ (12) 3 11!

1
=
6930


dx
6.1.13 I = ∫ 1 + x6 .
0

Rezolvare
x6 = y x 0 ∞
dy
⇒ 6 x 5d x = d y ⇒ d x = ⇒ y 0 ∞
6 y5 / 6

∞ 5
1 − 1  1 5 1 π π
Rezultă: I = ∫y 6 (1 + y )−1d y = β ,  = ⋅ = .
6 0
6  6 6  6 sin π 3
6

Notă
Am folosit funcţia beta sub forma:

p −1 1 5
β (p, q) = ∫y (1 + y )− (p + q) d y unde p = ,q =
0
6 6

π
şi proprietatea β (p,1 − p) = cu p ∈ (0,1).
sin p π

1 p −1
 1
6.1.14 I = ∫  ln  dx .
0
x

Rezolvare
1 1
Fie y = ln ⇒ = e y ⇒ x = e − y ⇒ dx = −e − y dy ⇒
x x

⇒ x 0 1

y ∞ 0

0 ∞
p −1 − y p −1 − y
Rezultă: I = − ∫ y e dy = ∫y e d y = Γ (p) , p > 0 .
∞ 0

6.2
Probleme propuse

Să se calculeze integralele:

1
6.2.1 I = ∫ ln x d x . R. I = -1.
0

1
dx π
6.2.2 I = ∫ 1 − x2
. R. I =
2
0


dx π
6.2.3 I = ∫ 2
x + 4x + 9
R. I =
5
−∞

2
dx 1
6.2.4 I = ∫ 3 ( x − 1)2 R. lim ( x − 1)α =1
1
x ↓1 3
( x − 1)2

3
pentru α = > 1; I = 3
2

2 (2n − 1)!!
6.2.5 I = ∫x
2n
e− x d x R. I = π
0 2n +1

∞ x2
− π
6.2.6 I = ∫e 2 dx (integrala Euler-Poison). R. I =
2
0


xp −1 1 π
6.2.7 I = ∫ 1 + xq dx , p, q ∈ ℕ, p < q . R. Γ =
q sin p π
0
q

Indicaţie xq = y

1
k + a −1
6.2.8 IK = ∫x (1 − x )b −1dx , a, b > 0, k ∈ ℕ.
0

k + a −1 k+a−2 a
R. IK = β (k + a, b) = ⋅ − β(a, b)
k + a +b −1 k + a +b − 2 a +b
I0 = β(a, b)

a
I1 = β(a, b) .
a+b


dx π
6.2.9 I = ∫ 3 x (1 + x2 ) R. Notăm x2 = y şi găsim I =
3
0


x2 1 3 5
6.2.10 I = ∫ (1 + x 4 )2 dx R. Notăm x4 = y şi găsim I = β , 
4  4 4
0


− xn 1  1
6.2.11 I = ∫e dx R. I = Γ 
n n
0


arctg x π2
6.2.12 I = ∫ 1 + x2 dx R. I =
8
0
2
dx
6.2.13 I = ∫ ln x R. Divergentă
1


dx 1 1
6.2.14 I = ∫ ( x2 − 1)2 R. I = + ln 3
3 4
2

1
1 1
6.2.15 I = ∫ ln
x
dx R. I =
2
π.
0

Indicaţie 1
ln = y
x

6.3
Integrale duble

Să se calculeze integralele duble:

3 5
6.3.1 I = ∫ dy ∫ ( x + 2y ) dx .
−3 2
y −4

Rezolvare
5  x2 5
 
Fie I1 = ∫ ( x + 2 y ) dx =
 2
+ 2 xy
 2
=
2
y −4   y −4

25 − ( y 2 − 4)2 − y 4 + 8y 2 + 9
= + 2y(5 − y 2 + 4) = − 2y 3 + 18 y
2 2

3
− y 4 − 4 y 3 + 8 y 2 + 36 y + 9
Rezultă: I = ∫ 2
dy =
−3

1  y 5 8 3 252
= − − y 4 + y 3 + 18 y 2 + 9 y  =

2 5 3  5
 −3
2π a
6.3.2 I = ∫ dx ∫ y dy .
0 a sin x

Rezolvare
a
y2 a
a2 cos2 x
Fie: I1 = ∫ y dy = 2
=
2
a sin x a sin x

2π 2 2π 2π
a cos2 x a2 1 + cos 2x a2  sin 2x  πa2
Rezultă: I = ∫ 2
dx =
2 ∫ 2
dx =
4
x +
 2


=
2
0 0 0

1 1− x 2
6.3.3 I = ∫ dx ∫ 1 − x2 − y2 d y .
0 0

Rezolvare

1− x 2
Fie I = ∫ 1 − x2 − y2 d y .
0

Facem substituţia: y = 1 − x 2 sin t

Rezultă: d y = 1 − x 2 cos t d t , y 0 1 − x2
t π
0
2
π π
2 2
∫ (1 − x 2 ) cos2 t ⋅ 1 − x 2 cos t dt = ∫ (1 − x
2
I1 = ) cos2 t dt =
0 0

π
π
2
1 + cos 2t 1 − x2  sin 2t  π
= (1 − x ) ∫
2
dt = t + 
2
= (1 − x 2 )
0
2 2  2  4
0

1
π π  x 3  1 π 1 π
I = ∫ (1 − x )dx =
2
x− = 1 −  = .
40 4  3 0  4 3 6

6.3.4 I = ∫∫D x 2 − y 2 dx dy unde D este triunghiul de vârfuri

0 (0,0), A(1,-1), B(1,1).


Rezolvare
Reprezentăm grafic domeniul D:
y
Ducând o paralelă la 0y
1 .B(1,1)
vedem că y variază între -x şi x
(ecuaţiile dreptelor 0A, 0B sunt y =
0 1 x -x respectiv y=x) iar x variază între
-1 .. 0 şi 1.
A(1,-1)

Rezultă că D este simplu în raport cu y şi avem:


1 x
I= ∫ dx ∫ x 2 − y 2 dy .
0 −x

x
Avem: I1 = ∫ x 2 − y 2 dy
−x

Facem schimbarea de variabilă: y = x sin t

y -x x
Rezultă: d y = x cos t dt , π π
t -
2 2

π π π
2 2 2 2 2
x x  sin 2t  π 2
I1 = ∫ x 2 cos2 t dt =
2 ∫ (1 + cos 2t ) dt = t +
2  2 

π
=
2
x
π π −
− −
2 2 2

1
π π x3 1
π
∫ x dx =
2
Rezultă: I = ⋅ = .
2 0
2 3 0 6

∫∫D e
y
6.3.5 I = dx dy unde D este triunghiul curbiliniu limitat de parabola y 2 = x şi

dreptele x = 0, y = 1.
Rezolvare
Grafic avem:
y

B(0,1) A(1,1)

0 x

1 y2 x

∫ dy ∫ e
y
I= dx
0 0

y2 x x 2
y
∫e
y y
Fie I1 = dx = y e = y (e y − 1)
0 0

∫ (y e ) ( )
1 1
y ′ y2 1 1 1
1

y
I= − y dy = y e d y − = y ey − ey − =
0 0
2 0 0 0 2

1 1
= e − e + 1− = .
2 2

6.3.6 I = ∫∫D e dx dy unde D este limitat de dreapta ce trece prin

A (2,0), B (0,2) şi arcul de cerc cu centrul C(0,1) şi raza 1.

Rezolvare
Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi B este:
x y 1
2 0 1 = 0 ⇒ x + y − 2 = 0.
0 2 1

Ecuaţia cercului cu centrul C şi raza 1 este: ( x − 0)2 + ( y − 1)2 = 1 adică:

x 2 + y 2 − 2y = 0 . Graficul lui D este domeniul haşurat de mai jos:

(0,2)

(0,1) (1,1)

0 2 x
Ducând o paralelă la 0x observăm că x variază între 2 - y şi 2y - y2 iar y între 1 şi 2.
2 2y − y 2
Rezultă că: I = ∫ d y ∫ x dx
1 2− y

Avem:
2y − y 2
I1 = ∫ x dx =
x2 2y − y 2
=
(2y − y ) 2 2
− (2 − y )2 4 3 2
= = y − 4y + 3y + 4y − 4
2− y
2 2−y
2 2

2
1  5 2
I= ∫ ( y 4 − 4 y 3 + 3 y 2 + 4 y − 4) d y = = 1  y − y 4 + y 3 + 2y 2 − 4 y  = 1
21 2  5 
1 10

6.3.7 I = ∫∫ D xy dx dy {
unde D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / y ≥ x 2, y ≤ 2x + 3 . }

Rezolvare
Domeniul D este haşurat în graficul de mai jos:
y
Intersecţiile curbelor y = x2 şi
. B(3,9)
y=2x+3 sunt punctele A(-1,1),
A(-1,1) . B(3,9).

0 x Domeniul este simplu în raport cu 0y.


y=2x+3

3 2x + 3
Descompunem integrala astfel: I = ∫ x dx ∫ y dy .
−1 x2

2x + 3 2x + 3
y2 4 x 2 + 12x + 9 − x 4
Avem: I1 = ∫2 y d y =
2
=
2
x x2

3
1 1  4 9x2 x 6  3 160
∫ (4x + 12x + 9x − x ) dx =
3 2 5
I= x + 4x3 + − =
2 2  2 
6  −1 3
−1

6.3.8 I = ∫∫D y e
x2
{
dx dy unde D = ( x, y ) ∈ R2 / x 3 ≤ y 2 ≤ x, y ≥ 0 }

Rezolvare

Reprezentăm întâi grafic curbele: y 2 = x 3 ⇒ y = ± x 3 şi y 2 = x ⇒ y = ± x .


Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:

y 3
y = x
y = x
1,1
x
0 1

y =− x

y = − x3
2
Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe dar cum funcţia e x nu are primitivă vom
integra întâi în raport cu y.
1 x
2
∫ e dx ∫ y dy
x
Avem: I= (intersecţia curbelor y = x3 , y = x
0 x 3

este (1,1)).
x x
y2 x − x3
Fie: I1 = ∫ y dy = 2
=
2
.
x3 x3

1 
( )
1 1 1
1 3 x2 2
3 x2
I = ∫ x − x e dx =  ∫ x e x dx − ∫ x e dx 
20 2 0
 0 
1 2
ex x2
1
e −1
Avem: I2 − ∫ x e dx = = .
0
2 0 2

1
2
∫x
3
Pentru I3 = e x dx facem substituţia x2 = t ⇒ 2 x dx = d t ⇒
0

⇒ x 0 1
t 0 1

1 1
( )
1 1
′ 1
1 1 e−e+1 1
Rezultă: I3 = ∫ t e dt = ∫ t e t dt = t e t − et  =
t
=
20 20 2  0 
0 2 2

1  e − 1 1 e − 2
Deci: I = −  = .
2  2 2 4

6.3.9 I = ∫∫D x y
2
{
dx dy unde D = ( x, y ) ∈ ℝ2 / x 2 + y 2 ≤ R2 , y ≥ 0 R > 0 . }
Rezolvare
Grafic avem:
y

-R 0 R x

Varianta 1: Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe. Vom integra întâi în

raport cu x care variază între − R2 − y 2 şi R2 − y 2 pentru y între 0 şi R.

R R2 − y 2

∫y ∫ x dx .
2
Avem: I = dy
0 − R2 − y 2

R2 − y 2
x2
Avem: I1 = = 0 deci I = 0.
2 2 2
− R −y

Varianta 2: Transformăm domeniul D într-un domeniu dreptunghiular D′ folosind


trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare prin transformarea:
x = ρ cos θ
, 0 ≤ ρ ≤ R, 0 ≤ θ ≤ π
y = ρ sin θ
Determinantul funcţional al transformării este:
∂x ∂y
D ( x, y ) ∂ρ ∂θ cos θ − ρ sin θ
= = = ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ .
D (ρ, θ) ∂y ∂y sin θ ρ cos θ
∂ρ ∂θ

D ( x, y )
∫∫D xy ∫∫D′ ρ cos θ ⋅ ρ
2 2
Rezultă: I = dx dy = sin2 θ ⋅ dρ d θ =
D (ρ, θ)

R 4   π 
= ∫∫ ρ sin θ cos θ d ρ d θ =  ∫ ρ d ρ  ⋅  ∫ sin2 θ cos θ d θ  =
4 2
D′    
0  0 
π
R5 sin3 θ
= ⋅ = 0.
5 3 0
6.3.10 I = ∫∫D x2 + y2 e
x2 + y2
d x d y unde {
D = ( x, y ) ∈ 2
}
/ 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4, x, y ≥ 0

Rezolvare

y
2
D

0 1 2 x

1≤ ρ ≤ 2
x = ρ cos θ
Trecem la coordonate polare: , π şi obţinem domeniul
y = ρ sin θ 0≤θ≤
2
dreptunghiurilor D′ din graficul următor:

θ
π D′
2

0 1 2 ρ

π
2 2
D ( x, y )ρ 2 ρ 2 ρ
Avem: I = ∫∫ ρ e dρ dθ = ∫∫D′ ρ e d ρ dθ = ∫ dθ ∫ ρ e d ρ .
D′ D (ρ, θ) 0 1

( )
2 2
2 ρ 2 ρ
2 ′
Avem: I1 = ∫ ρ (e )′ d ρ = ρ e − 2 ∫ ρ eρ d ρ =
1 1 1


( )
2 2
= 4e2 − e − 2ρ eρ − eρ  = 4 e2 − e − 2 2e2 − e + 2e2 − 2e = = 2e2 − e .
 1 1

π

( )∫ d θ = 2π (2 e )
2
Rezultă: I = 2 e2 − e 2
−e .
0

 1
∫∫D x y dx dy unde D =  ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 ≤ y ≤ x, xy ≤ 
2
6.3.11 I =
 4
Rezolvare
Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:
y y=x2 y=x
1 1
 , 
 2 2
1 1 
D2  , 
D1  3 4 3 16 

0 x
1 1
3
2 4
Domeniul D nu este simplu în raport cu nici o axă. Îl vom descompune în două domenii D1,
D2 simple în raport cu oy:
 1 
D1 =  ( x, y ) ∈ ℝ2 / 0 ≤ x ≤ , x 2 ≤ y ≤ x 
 2 
, D = D1 Υ D2
 2 1 1 2 1
D2 = ( x, y ) ∈ ℝ / ≤ x ≤ 3 , x ≤ y ≤ 
 2 4 4x 

∫∫D x ∫∫D ∫∫D


2
Avem: I = y d x dy = x 2 y dx dy + x 2 y dx dy =
1 2

1/ 2 x 1/ 3 4 1 / 4x

∫x dx ∫ y dy + ∫ ∫ y dy =
2 2
= x dx
2
0 x 1/ 2 x2

1/ 2  y2 x  1/ 3 4 2 1 
y 
x ⋅  dx + 4x
∫ ∫x ⋅ 2
2 2
=  dx =
 2 
0  x2  1/ 2  
 x2 

1  15 3 2 − 14
1/ 3 4

∫ (x )
1/ 2
 1 
=  4
− x dx +6
∫  − x 6 dx  = .
2  16   224
 0 1/ 2 
6.4
Probleme propuse

Să se calculeze următoarele integrale duble:

1
6.4.1 I = ∫∫D x + y dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / 0 ≤ x ≤ 1, 2 ≤ y ≤ 3 }
R. 10 ln 2 − 6 ln 3 .
6.4.2 I = ∫∫D (2x + 3y ) dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 }
5
R. .
6

6.4.3 I = ∫∫D xy − y 2 dx dy unde D este triunghiul de vârfuri

0 (0,0), A (10,1) şi B (1,1). R. 6.

x
6.4.4 I = ∫∫D x 2 + y 2 dx dy unde D este segmentul de parabolă

x2
limitat de parabola y = şi dreapta y = x.
2
R. ln 2.

6.4.5 I = ∫∫D 1 − x 2 − y 2 dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 + y 2 ≤ 1 }

R. .
3

6.4.6 I = ∫∫D y dx dy unde D este semicercul de diametru a cu

a 
centrul C  ,0  unde y ≥ 0 şi a > 0 .
2 

a3
R. .
12

∫∫D ( x
2
6.4.7 I = + y 2 ) dx dy unde D este domeniul limitat de

circumferinţa x 2 + y 2 = 2ax .
3 4
R. πa .
2

6.4.8 I = ∫∫D x dx dy unde D este domeniul mărginit de parabola

y = x 2 + 1 şi dreptele y = 2x şi x = 0.
1
R. .
12
p −1 q − 1
6.4.9 I = ∫∫D x y dx dy unde

{ }
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 şi p ≥ 1, q ≥ 1 .
Γ (p) Γ (q)
R. .
Γ (p + q + 1)

6.4.10 I = ∫∫D dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 − 1 ≤ y ≤ 1− x 2, x ∈ [ −1,1] . }
8
R. .
3

7. Ecuaţii diferenţiale

7.1
Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

x
7.1.1 y′ = − . Să se determine soluţia pentru care y(0) = -1.
y

Rezolvare
x
Avem o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile în care funcţia este definită
y
ℝ ℝ
pe × ( \ {0} ) .
Avem:

dy x y2 x 2 C2
dx
= − ⇒ y dy = − x dx ⇒
y ∫ y d y = − ∫ x dx ⇒
2
= −
2
+
2
⇒ ⇒ y 2 + x 2 = C2 .

Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.

Mai putem scrie: y = ± C2 − x 2 unde x ∈ ( −C, C) .


Deci curbele integrale sunt semicercuri cu centrul în origine şi rază C (C > 0) .
Condiţia y (0) = −1 ⇒ −1 = −C (în y = − C2 − x 2 am făcut x = 0 şi y = -1) deci soluţia

căutată este y = − 1 − x 2 , x ∈ ( −1,1 ) .

7.1.2 y′ = 2x sin y .

Rezolvare
dy dy dy
dx
= 2x sin y ⇒
sin y
= 2 x dx ⇒ ∫ sin y = 2∫ x dx ⇒

y y 2
⇒ ln tg = x 2 + ln c ⇒ tg = C e x .
2 2
Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.

Dacă rezolvăm această ecuaţie în raport cu y obţinem: y = 2 arctg  C e x  aceasta fiind


2

 
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.

2x y
7.1.3 y′ = .
x + y2
2

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială omogenă deoarece membrul drept nu se schimbă dacă
înlocuim pe x şi y cu kx şi ky.
y
Notând = t ⇒ y = t x ⇒ y′ = t ′ x + t .
x
2t
Ecuaţia devine: t′ x + t = care este o ecuaţie cu variabile separabile.
1 + t2
t − t3 1+ t2 dx
Avem: t′ x = ⇒ dt = .
1+ t 2
(
t 1− t 2
) x
Descompunând în fracţii simple obţinem:

1 + t2 1 1 1
= + − .
t (1 − t ) (1 + t ) t 1− t 1+ t
Prin integrare avem:
t t
ln t − ln 1 − t − ln 1 + t = ln x + ln C ⇒ ln 2
= ln C x ⇒ ⇒ = Cx .
1− t 1 − t2
Înlocuind t cu
y
x
( )
obţinem: y = C x 2 − y 2 care este integrala generală.

7.1.4 x ( y − x ) y′ − y 2 = 0 .

Rezolvare
y
Avem o ecuaţie omogenă. Fie = t ⇒ y = t x ⇒ y′ = t′x + t .
x

Obţinem: x ( t x − x ) ( t′ x + t ) − t 2 x 2 = 0 ⇒ ( t − 1) ( t′x + t ) − t 2 = 0 ⇒
dt t −1 dx
⇒ ( t − 1)
dx
x−t =0⇒ ∫ t
dt = ∫ x
⇒ t − ln t = ln x + ln C ⇒

y
⇒ t = ln t x C ⇒ = ln C y → integrala generală a ecuaţiei.
x

1 + 2x 1 + 2x
7.1.5 y′ − 2
y = .
x+x x + x2

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi. Vom integra întâi ecuaţia
omogenă:

∫ x + x2 dx ⇒ ln y = ln(x + x ) + ln C ⇒
1 + 2x dy 1 + 2x

2
y′ − 2
y =0⇒ =
x+x y

(
⇒ y = C x + x2 . )
Aplicăm metoda variaţiei constantei: y′ = C′ x + x 2 + C (1 + 2x ) . ( )
Înlocuim y şi y′ obţinuţi în ecuaţia iniţială:

( )
C′ x + x 2 + C (1 + 2x ) −
1 + 2x
x+x 2
(
⋅ C x + x2 =) 1 + 2x
x + x2

⇒ C′ =
1 + 2x
⇒ C = −
1
(
+ k ⇒ y = K x + x2 − 1 )
(x + x ) 2 2 x+x 2

7.1.6 y′ + y tg x = x tgx + 1 .
Rezolvare
Având o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi, integrăm la început ecuaţia
omogenă:
dy
y′ + y tg x = 0 ⇒ ∫ y
= − ∫ tg x d x ⇒ ln y = ln cos x + ln C ⇒ ⇒ y = C cos x .

Prin metoda variaţiei constantei, obţinem: y′ = C′ cos x − C sin x .


Rezultă:
C′ cos x − C sin x + C cos x tg x = x tg x + 1 ⇒ C′ cos x = x tg x + 1 ⇒

x sin x dx  1  dx
⇒ ∫ dC = ∫ 2
dx + ∫ ⇒ C = ∫ x   dx + ∫ ⇒
cos x cos x  cos x  cos x
x dx dx x
⇒C=
cos x
− ∫ cos x + ∫ cos x + K ⇒ C = cos x
+K ⇒

⇒ y = x + K cos x .

4
7.1.7 y′ − y = x y.
x

Rezolvare
1
Este o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu α = .
2
y′ 4
Împărţind cu y obţinem: − y = x.
y x

y′ 4
Facem subsituţia: z = y1− α ⇒ z = y ⇒ z′ = ⇒ 2z′ − z = x şi am obţinut o
2 y x

ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.


Ecuaţia omogenă:
4 dz 2
2 z′ − z=0⇒ = dx ⇒ ln z = 2 ln x + ln C ⇒ z = C x2 ⇒
x z x
4 1
⇒ z′ = C′ x 2 + 2 C x ⇒ 2 C′ x 2 + 4Cx − Cx 2 = x ⇒ C′ = ⇒
x 2x
1 dx 1  1 
⇒ ∫ dC = 2 ∫ x
⇒ C = ln x + K ⇒ z = x 2  k + ln x  ⇒
2  2 
2
4
1 
⇒ y = x  k + ln x  .
 2 
xy x
7.1.8 y′ −
(
2x −12
) =
2y
.

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu α = -1.

Facem substituţia z = y1− α ⇒ z = y 2 ⇒ z′ = 2 y y′ .


1 x
Împărţim ecuaţia dată cu . Rezultă: 2 y y′ − 2 y2 = x ⇒
2y x −1
x
⇒ z′ − 2
z = x.
x −1
Fiind o ecuaţie diferenţială liniară, integrăm întâi ecuaţia omogenă:

z′ − 2
x −1
x
z = 0 ⇒ ∫
dz
z
=
x
∫ x 2 − 1dx ⇒ ln z =
1
2
( )
ln x 2 − 1 + ln C ⇒ ⇒ z = C x 2 − 1 .

x
Aplicăm metoda variaţiei constantei: z′ = C′ x 2 − 1 + C ⇒
x2 − 1
x x
⇒ C′ x 2 − 1 + C − 2
⋅ C x2 − 1 = x ⇒
x −12 x −1
dC x x

dx
=
x2 − 1
⇒ ∫ dC = ∫ x2 − 1
dx ⇒

⇒C= x 2 − 1 + K ⇒ z = x 2 − 1 + K x 2 − 1 ⇒ ⇒ y 2 = x 2 − 1 + K x 2 − 1 . Aceasta este


integrala generală a ecuaţiei date.

7.1.9 Să se identifice funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) ştiind că


elasticitatea producţiei în raport cu forţa de muncă este constantă.
Rezolvare
Conform exerciţiului 3.1.16 avem:
y
f ′ 
y x y
E x F( x, y ) = 1 − unde F ( x, y ) = x f   .
x y x
f 
x
y
f ′ 
y x
Din condiţia E x F( x, y ) = α rezultă: 1 − = α.
x y
f 
x
y
Notând: = t obţinem ecuaţia cu variabile separabile:
x
f ′(t ) t df df (1 − α ) d t
1− t = α ⇒ = 1− α ⇒ = ⇒
f (t ) f (t ) d t f t
1− α
1− α y y
⇒ ln f = (1 − α ) ln t + ln C ⇒ f ( t ) = C t ⇒ f   = C  ⇒
x x
1− α
y
⇒ F ( x, y ) = C x   (funcţie Cobb-Douglas).
x

7.1.10 Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) a cărei

y 
a − c 
x
elasticitate în raport cu forţa de muncă este: E x F ( x, y ) =  .
y
+b
x
Rezolvare

y y
Avem: F ( x, y ) = x f   . Notând = t⇒
x x
f ′( t ) a ( t − c ) f ′( t ) (1 − a) t + b + a c d f (t )
⇒1− t = ⇒t = ⇒ =
f (t ) t+b f (t) t+b f (t)
(1 − a)t + b + a c d f (t) dt dt
=
t ( t + b)
dt ⇒ ∫f (t )
= (1 − a)∫
t+b
+ (b + ac )∫
t(t + b)

(b + ac ) b + ac
⇒ ln f ( t ) = (1 − a) ln ( t + b) + ln t − ln ( t + b) + ln K ⇒
b b
b + ac a(b + c ) b + ac a(b + c )
− −
y y b y  b
⇒ f (t) = K t b (t + b) b ⇒ f   = K   + b ⇒
x x x 
b + ac a(b + c ) ac ac
− 1+ −a−
y b y  b
⇒ F( x, y ) = K ⋅ x ⋅    + b ⇒ ⇒ F( x, y ) = K ⋅ x a ⋅ y b (y + bx ) b .
x x 

7.2
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi:

1
7.2.1 y′ = xy ( y − 1) . R. y = 2
.
1 − C ex
x3
2
7.2.2 y′ = x tg y . R. cos y = Ce 3 .

 x 2 
7.2.3 y′ = x e− y . R. y = ln C + .
 2 

2y
7.2.4 y′ = . R. ( y − x )2 = C y .
x+y

y y y
7.2.5 y′ = + tg . R. sin = Cx.
x x x

2 x2
7.2.6 y′ − 2xy = x − x 3 . R. y = C e x + .
2

x C
7.2.7 xy′ + y = x + 1 . R. y = + 1+ .
2 x

7.2.8 xy′ + 3 y = x e x2
. R. y =
(x 2
)
− 1 e x + 2C
2

.
2x 3

2
 x2 
 x2 + 2 
7.2.9 y′ − 2xy = x 3 y . R. y =  C e −
2 .
 2 
 

Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) pentru care:

y
y −b
7.2.10 E x F( x, y ) = a + b . R. F( x, y ) = A y1− a x a e x
x
(Cobb-Douglas generalizată).
c
c b y
−  
y 1− a a
7.2.11 E x F( x, y ) = a + b  . R. F( x, y ) = A y x e cx
x
(cvasi Cobb-Douglas).

7.2.12 Norma de substituire este constanta a.


R. F( x, y ) = A( y + ax ) .
y
f 
x y
Indicaţie Conform exerciţiului 3.1.19 norma de substituire este: β( x, y ) =   − unde
y x
f ′ 
x

y
F( x, y ) = x f   .
x

7.3
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi omogene

Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale:

7.3.1 y′′′ − 6 y′′ + 11y′ − 6 y = 0 .

Rezolvare

Notând y = er x obţinem ecuaţia caracteristică:

r 3 − 6 r 2 + 11r − 6 = 0 cu rădăcinile: r1 = 1, r2 = 2, r3 = 3.

Soluţia generală este: y = C1 e x + C2 e2 x + C3 e3 x .

7.3.2 y( 4 ) − 6 y′′′ + 13 y′′ − 12 y′ + 4 y = 0

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 4 − 6 r 3 + 13 r 2 − 12 r + 4 = 0 ⇒ (r − 1)2 (r − 2)2 = 0 .
Având rădăcinile duble r1 = 1, r2 = 2, lor le corespunde sistemul fundamental de soluţii:

e x , x e x , e2 x , x e2 x pe ( −∞, ∞ ) .
Soluţia generală a ecuaţiei este:

y = C1 e x + C2 x e x + C3 e2 x + C4 x e2 x .

7.3.3 y( 5 ) − 6 y( 4 ) + 18 y′′′ − 32 y′′ + 33 y′ − 18 y = 0 .


Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 5 − 6 r 4 + 18 r 3 − 32 r 2 + 33 r − 18 = 0

cu rădăcinile: r1 = 2 (simplă), r2,3 = 1 ± i 2 (duble) care implică următorul sistem

fundamental de soluţii:

e2 x
e x cos 2x , e x sin 2x .
x e x cos 2x, x e x sin 2x
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este:

y = C1 e2 x + e x (C2 + C3 x ) cos 2 x + e x (C4 + C5 x ) sin 2 x .

7.3.4 y′′′ + y = 0 .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

1+ i 3 1− i 3
r 3 + 1 = 0 ⇒ r1 = −1, r2 = , r3 = .
2 2
Soluţia generală este:
x
 3 3 
y = C1 e− x + e 2  C2 cos x + C3 sin x  .
 2 2 

7.3.5 yIV − 2 y′′ + y = 0 .

Rezolvare

( )( ) ( )
r 4 − 2 r 2 + 1 = 0 ⇒ r 2 r 2 − 1 − r 2 − 1 = 0 ⇒ r 2 − 1 2= 0 ⇒

⇒ r1 = 1, r2 = −1 rădăcini duble ⇒ y = (C1 + C2 x) ex + (C3 + C4 x)e−x

7.3.6 y′′′ − 7 y′′ + 16 y′ − 12 y = 0 .


Rezolvare

r 3 − 7 r 2 + 16 r − 12 = 0 ⇒ r1 = 3, r2 = r3 = 2 ⇒

⇒ soluţia generală:

y = C1 e3 x + e2 x (C2 + C3 x ) .

7.3.7 yIV − 4 y′′′ + 5 y′′ − 4 y′ + 4 y = 0 .

Rezolvare

r 4 − 4 r 3 + 5 r 2 − 4 r + 4 = 0 ⇒ r1 = r2 = 2, r3 = i, r4 = − i .

Soluţia generală este:

y = (C1 + C2 x )e2 x + C3 cos x + C4 sin x .

7.3.8 yIV − 2 y′′′ − 2y′′ + 8 y = 0 .

unde se impun condiţiile iniţiale: y(0) = 2, y′(0) = y′′(0) = 0 , y′′′(0) = −2 .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 4 − 2 r 3 − 2 r 2 + 8 = 0 ⇒ are rădăcinile: r1 = r2 = 2 , r3,4 = −1 ± i .

Soluţia generală este:

y = (C1 + C2 x )e2 x + e − x (C3 cos x + C 4 sin x ) .

Condiţiile impuse conduc la sistemul:


 C1 + C3 = 2
2 C + C − C3 + C4 = 0
 1 2

4
 1 C + 4 C 2 − 2 C4 = 0
8 C1 + 12 C2 + 2 C3 + 2 C4 = −2

care are soluţia: C1 = 1, C2 = −1, C3 = 1, C4 = 0 .

Soluţia problemei Cauchy este: y = (1 − x ) e2 x + e− x cos x .

7.4
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi neomogene

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:


7.4.1 y′′ + 2 y′ + 2y = x 3 + 1.

Rezolvare
Soluţia generală a ecuaţiei este: y = y 0 + y1 unde y 0 este soluţia generală a

ecuaţiei omogene iar y1 o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.


Ecuaţia omogenă: y′′ + 2 y′ + 2y = 0 are ecuaţia caracteristică:

r 2 + 2 r + 2 = 0 cu r1, 2 = −1 ± i , deci: y 0 = e − x (C1 cos x + C2 sin x ) .

Căutăm soluţia particulară y1 de forma termenului liber:

y1 = a x 3 + b x 2 + c x + d .

Avem: y1′ = 3 a x 2 + 2 b x + c , y1′′ = 6 a x + 2 b .


Înlocuind în ecuaţia dată obţinem:

6 a x + 2 b + 6 a x 2 + 4 b x + 2 c + 2 a x3 + 2 b x 2 + 2 c x + 2 d = x3 + 1
Făcând identificarea coeficienţilor obţinem sistemul:
2 a = 1 1 3 3 1
6 a + 2 b = 0 de unde : a = , b = − , c = , d = ,
 2 2 2 2
 .
 6 a + 4b + 2 c =
2b + 2c + 2d = 1
0
adică : y1 =
1
2
3
( 2
x − 3x + 3x + 1 )
Rezultă:

y = e − x (C1 cos x + C2 sin x ) +


2
(
1 3
x − 3x2 + 3x + 1 . )
7.4.2 y′′′ + 2 y′′ = x 2 + 1 .

Rezolvare

Ecuaţia omogenă: y′′′ + 2 y′′ = 0 are ecuaţia caracteristică: r 3 + 2 r 2 = 0 cu


rădăcinile: r1 = r2 = 0, r3 = −2 deci soluţia generală a ecuaţiei omogene este:

y 0 = C1 + C2 x + C3 e−2 x .

Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma:

( )
y1 = x 2 a x 2 + b x + c = a x 4 + b x 3 + c x 2 deoarece ecuaţia dată a avut ultimul termen
care-l conţine pe y′′ .
y1′ = 4 a x 3 + 3 b x 2 + 2 c x
Avem: y1′′ = 12 a x 2 + 6 b x + 2 c .
y1′′′ = 24 a x + 6 b
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:

24 a x + 6 b + 24 a x 2 + 12 b x + 4 c = x 2 + 1 , de unde:

24 a = 1
 1 2 9
24 a + 12 b = 0 ⇒ a = ,b = − ,c =
6 b + 4c = 1 24 24 24

Rezultă:

y = C1 + C2 x + C3 e − 2 x +
24
(
x2 2
)
x − 2x + 9 .

7.4.3 y′′ − y = ( x + 1) e2 x .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă: y′′ − y = 0 are ecuaţia caracteristică:

r 2 − 1 = 0 cu r1 = 1, r2 = −1 deci: y 0 = C1e x + C2 e− x .

Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma: y1 = e2 x (a x + b) .

y1′ = e2 x (2 a x + 2 b + a)
Avem: .
y1′′ = e2 x ( 4 a x + 4 b + 4 a)
Rezultă:

e2 x ( 4 a x + 4 a + 4 b) − e2 x (a x + b) = e2 x ( x + 1) , adică:
3 a x + 4 a + 3 b = x + 1.
1 1
După identificare obţinem: a = ,b = − .
3 9
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
e2 x
y = C1 e x + C2 e − x + (3 x − 1) .
9

7.4.4 y′′ − y = ( x + 1) e x .
Rezolvare

Ecuaţia omogenă y′′ − y = 0 are ecuaţia caracteristică: r 2 − 1 = 0 cu rădăcinile:

r1 = 1, r2 = −1 deci are soluţia generală: y 0 = C1e x + C2 e− x .

Deoarece termenul liber îl conţine pe e x şi r1 = 1 este soluţie a

ecuaţiei caracteristice, căutăm y1 de forma: y1 = x e x (a x + b) adică y1 = e x (a x 2 + b x ) .

y1′ = e x (a x 2 + b x + 2 a x + b)
Avem: .
y1′′ = e x (a x 2 + b x + 2 a x + b + 2 ax + b + 2a)
Rezultă:

[ ] ( )
e x a x 2 + ( 4a + b) x + 2 b + 2 a − e x a x 2 + b x = ( x + 1) e x , adică:
1 1
4 a x + 2 b + 2 a = x + 1 , de unde: a = ,b = .
4 4
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
1 x 2
y = C1 e x + C2 e − x + e (x + x) .
4

7.4.5 y′′ − 2 y′ + 10 y = sin 3 x + e x .

Rezolvare

Ecuaţia omogenă: y′′ − 2 y′ + 10 y = 0 are ecuaţia caracteristică: r 2 − 2 r + 10 = 0

cu r1, 2 = 1 ± i deci: y 0 = e x (C1 cos 3 x + C2 sin 3 x ) .

Soluţia particulară este de forma: y1 = A sin 3 x + B cos 3 x + C e x .

y1′ = 3 A cos 3 x − 3 B sin 3 x + C e x


Avem: .
y1′′ = −9 A sin 3 x − 9 B cos 3 x + C e x

Rezultă: − 9 a sin 3 x − 9 B cos 3 x + C e x − 6 A cos 3 x + 6 B sin 3 x − 2 C e x +


+ 10 A sin 3 x + 10 B cos 3 x + 10 C e x = sin 3 x + e x .
Făcând identificarea obţinem:
 A + 6B = 1
 1 6 1
− 6 A + B = 0 ⇒ A = ,B = ,C= .
 9C = 1 37 37 9

Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
1
y = e x (C1 cos 3 x + C2 sin 3 x ) + (sin 3 x + 6 cos 3 x ) + 1 e x .
37 9
x
7.4.6 y′′ − 4 y′ + 4 y = 2 e2 x + .
2

Rezolvare

Ecuaţia omogenă are ecuaţia caracteristică: r 2 − 4 r + 4 = 0 cu r1 = r2 = 2 .

Deci: y 0 = (C1 + C2 x )e2 x .

Fie: y1 = a x 2 e2 x + b x + c .
Rezultă:

( ) .
y1′ = 2 a e2 x x + x 2 + b
y1′′ = 2 a e2 x (2x + 4x + 1)
2

Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:

( ) ( )
2 a e2 x 2x 2 + 4 x + 1 − 8 a e2 x x + x 2 − 4 b + 4 a x 2 e2 x + 4 b x + 4 c =
x .
= 2 e2 x +
2
1 1
După identificare avem: a = 1, b = ,c = .
8 8
Rezultă: ( 2 2x 1
y = C1 + C2 x + x e + ( x + 1) .
8
)
7.4.7 y′′ + 2 y′ + y = e x + e− x

Rezolvare

y′′ + 2 y′ + y = 0 ⇒ r 2 + 2 r + 1 = 0 ⇒ r1 = r2 = −1 ⇒

⇒ y 0 = (C1 + C2 x )e − x .

Deoarece rădăcina dublă r = −1 se află la un exponent în membrul doi, alegem soluţia

particulară de forma: y1 = a e x + b x 2 e − x .

Avem:
y1′ = a e x + b e − x 2x − x 2 ( ) .
(
y1′′ = a e x + b e − x − 2x + x 2 + 2 − 2x )
Înlocuind în ecuaţia dată avem:

a e x + b e − x ( x 2 − 4 x + 2) + 2 a e x + 2 b e − x ( 2 x − x 2 ) + a e x + b x 2 e − x = = e x + e − x .
1
4a = 1 a =
ex 4
⇒ .
e− x bx 2 − 4bx + 2b + 4bx − 2bx 2 + bx 2 = 1 b =
1
2
1 x 1 2 −x
Deoarece: y1 = e + x e rezultă că soluţia generală este:
4 2
 1  1
y =  C1 + C2 x + x 2  e − x + e x .
 2  4

7.5
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

7.5.1 y′′ − 8 y′ + 7 y = 14

R. y = C1 e x + C2 e7 x + 2

1 x
7.5.2 y′′ − y = e x R. y = C1 e x + C2 e − x + xe
2

7.5.3 y′′ + y′ − 6 y = x e2 x

 x 1  2x
R. y = C1 e2 x + C2 e − 3 x + x  − e
 10 25 

7.5.4 y′′ − 5 y′ + 6 y = 6 x 2 − 10 x + 2
x
R. y = C1 e2 + C2 e3 x + x 2

x
7.5.5 y′′ − y = 6 e2 x R. y = C1 e + C2 e − x + 2 e 2 x
Bibliografie

1. ALLEN, R.G.D Analiza matematică pentru economişti, Bucureşti,


Editura Ştiinţifică, 1971.
2. ACKOFF, R.L. Bazele cercetării operaţionale, Bucureşti, Editura
SASIENI, M.W. Tehnică, 1975.
3. ARAMĂ, L. Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
MOROZAN, T. Bucureşti, Editura Tehnică, 1964.
4. BELLMAN, R. Introducere în analiza matriceală, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1969.
5. BOIARSKI, A.I. Matematica pentru economişti, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1963.
6. BĂDIU, V. Culegere de probleme de matematici aplicate în
RAISCHI, C. economie, Bucureşti, Editura A S E., 1986.
şi colectiv
7. CENUŞĂ, Gh. Matematici pentru economişti, Bucureşti, Editura Cison,
FILIP, A., 2000.
şi colectiv
8. DEMIDOVITCH, B. Recueil d’exercises et problèmes d’analyse
mathématique, Moscow, Edition Mir, 1972.
9. FILIP, A. Matematici speciale aplicate în economie, Bucureşti,
RAISCHI,C. Editura A S E., 1980.
şi colectiv
10. FILIP, A. Culegere de probleme de matematici aplicate în
RAISCHI,C. economie, Bucureşti, Editura A S E., 1986.
şi colectiv
11. GÜNTHER, N.M. Culegere de probleme de matematici superioare,
CUZMIN, R.O. Bucureşti, Editura Tehnică, 1950.
12. GĂINĂ, S. Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
CÂMPU, E. Bucureşti, Editura Tehnică, 1966.
BUCUR, G.
13. KAUFMANN, A. Metode şi modele ale cercetării operaţionale,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967.
14. LANCASTER, K. Analiza economică matematică, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1973.
15. MIHALYI, M. Culegere de probleme de matematică, Bucureşti,
MOSCOVICI, E. Editura A S E. , 1981.
VÂRBAN,L.
16. NĂDEJDE, I. Probleme de cercetare operaţională, Bucureşti, Editura
ZIDĂROIU, C. Academiei, 1971.
şi colectiv
17. VĂDUVA, I. Modele matematice de organizare şi conducerea
şi colectiv producţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1974.