Clinciu Kasai Petronela Fundatia Ecologica Green AMG II A

INGRIJIREA PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALA

1

Termenul de ileus adesea folosit provine din grecescul “eilon” care inseamna rasucire dar este impropriu ocluziile prin rasucire ocupand un procentaj redus intre cauzele ocluziei intestinale.Pana la sfarsitul secolului al xIx lea existau doar idei patogenice . 2 .Ch a realizat o fistula enterocutanata de decomprimare probabil in cazut unei hernii inghinale strangulate . Hipocrate din Kos 460-370 i . pp= clusus=a inchide ).SCURT ISTORIC AL OCLUZIEI INTESTINALA Ocluzia intestinala este sindromul clinic plurietiologic si pluripatologic caracterizat prin oprirea patologica a tranzitului intestinal si consecintelle acestuia indiferent de cauza si mecanism.Obstructiile intestinale sunt responsabile de 20% din internarile de urgenta. Praxagoras 350i.Ch. Ocluziile intestinale ocupa locul doi dupa peritonite si 20-30% din totalul abdomenelor acute.La nou-nascut este responsabila de 10% din decese .Sunt intalnite la toate varstele. trata vomismentele repetate insotite de dureri colicative si distensie abdominala prin clisme si insuflatii de aer intrarectale.tratament conservator .Termenul de ocluzie provine din cuvantul latin occlusio(-occludo.terapie confuza si interventii chirurgicale tardive letalitatea fiind excesiva.la adult incidenta creste odata cu varsta.Este mai frecventa peste 50 de ani si se intalneste si peste 70 ani prin cresterea incidentei cancerelor digestive si a diverticulitelor colice.

pe de altă parte. Este despărţită de arcadele alveolo-gingivo-dentare în două părţi: vestibulul şi cavitatea bucală propriu-zisă. a papilelor gustative. la nivelul ultimului segment al tubului digestiv. În acelaşi timp. cu lungimea de 15 cm. se realizează eliminarea resturilor neabsorbite. având în structura sa un epiteliu pluristratificat. Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată înainte şi pe laturi de arcadele alveolo-gingivo-dentare. având rol şi în vorbirea articulată. pe o parte. rectul. când gura este închisă. Posterior. Pe faţa dorsală (superioară) a limbii şi pe marginile ei se găsesc papilele linguale. Limba prezintă un corp situat în cavitatea bucală şi o rădăcină spre faringe. La exterior. are rol şi în vorbirea articulată. ulterior. Esofagul descrie. În traiectul său străbate regiunea cervicală. iar cea inferioară orificiului cardia prin care esofagul se deschide în stomac. unde se continuă cu esofagul. bucofaringele sau orofaringele şi laringofaringele. circumscris superior de vălul palatin. Faringele este un conduct mosculo-membranos. în traiectul său. limba este acoperită de mucoasa linguală. Limita lui superioară corespunde vertebrei C7. La om. în jos de planşeul bucal pe care se află corpul limbii şi glanda sublinguală. iar în jos de limbă. în supt şi ca organ de simţ. care se continuă cu mucoasa bucală. Structura sa dinspre suprafaţă spre interior cuprinde: adventiţia: este o tunică conjunctivă care se continuă în sus cu adventiţia faringelui. care. curburi. prin actul defecaţiei. care se îngustează de sus în jos. altele în plan frontal. una temporară (dentiţia de lapte). unele în plan sagital. fiind o cavitate virtuală. care o separă de fosele nazale. Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv. necheratinizat. toracală. care numără 20 de dinţi. Limba este un organ musculo-membranos mobil. dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8 . terminându-se în stomac. absorbţia lor. există două dentiţii. limitat între arcade. Are 3 . pavimentos. cavitatea bucală comunică cu faringele prin istmul gâtului. Esofagul este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. Lungimea sa este de 25 cm. care îi oferă un aspect catifelat. când gura este deschisă. în sus de bolta palatină. şi cea de-a doua permanentă. la nivelul acesteia. buze şi obraji. 32 de dinţi. Cavitatea faringelui este divizată în trei etaje: nasofaringele sau rinofaringele. pe margini de pilierii anteriori (arcurile anterioare). şi reală. Vestibulul bucal este un spaţiu în formă de potcoavă. datorită prezenţei.CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor şi. diafragmul şi ajunge în abdomen. Dinţii sunt organe dure ale aparatului masticator. pe lângă rol în masticaţie şi deglutiţie. Are forma unui jgheab deschis anterior.

În treimea superioară a esofagului. Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi intestinul gros. 4 .6 metri. prin care stomacul comunică cu esofagul. Capacitatea lui este de 1300-1500 cm3 . Cele două feţe ale stomacului sunt acoperite de peritoneu. corpul şi coada pancreasului. care leagă marea curbură de diafragm. duodenului i se descriu 4 porţiuni: porţiunea superioară. Sfincterul piloric are consistenţă dură la palpare. fibrele musculare sunt striate. mai lungă şi mobilă. prin care stomacul comunică cu duodenul. între splină şi ficat. ajuns la nivelul curburilor. între pilor şi vezica biliară. suprarenala stângă. Când stomacul este umplut. prin reflectarea peritoneului. se formează ligamentele: gastrodiafragmatic. Datorită traiectului său. intestinul subţire are o primă porţiune fixă. Stomacului i se descriu două feţe (anterioară. Stomacul se prezintă ca o porţiune dilatată a tubului digestiv. Este prevăzut cu sfincterul piloric. tunica submucoasă: este bine dezvoltată la nivelul esofagului şi conţine glande esofagiene de tip acinos. Orificiul pilor. vine în raport superior şi anterior cu ficatul şi vezicula biliară. denumite curburi (curbura mare la stânga. şi mică. şi una inferioară. pilorul coboară şi se deplasează spre dreapta. Stomacul are forma unui “J”. Porţiunea toracală vine în raport cu diafragmul şi cu coastele 5-9 din partea stângă. gastrică stângă şi splenică. ce secretă mucus care uşurează înaintarea bolului alimentar. tunica mucoasă: are culoare albicioasă şi prezintă cute longitudinale care se şterg prin distensia esofagului. De pe marea curbură. prin intermediul unui diverticul al cavităţii peritoneale. Duodenul este prima porţiune a intestinului subţire şi are o formă de potcoavă. cu o porţiune verticală mai lungă şi cu una orizontală mai scurtă. în timp ce în treimea inferioară fibrele striate sunt înlocuite de fibre netede. în care se află capul pancreasului. fiind situat în etajul supramezocolic al cavităţii abdominale. splina şi artera splenică. În funcţie de mobilitatea sa. unde coteşte. Faţa anterioară a stomacului prezintă o porţiune superioară. ligamentul gastro-splenic. iar mai lateral cu peretele muscular al abdomenului. se reflectă pe organele vecine. între marea curbură şi splină. concavă) şi două orificii (cardia şi pilorul). care. convexă. şi o a doua. Începe la nivelul pilorului şi se îndreaptă spre vezica biliară. iar calibrul de 4 cm la nivelul duodenului şi de 2. În stare de umplere are 25 cm. cu concavitatea în sus. Are o lungime de 25 de cm. este pe flancul stâng al vertebrei T11. care corespunde peretelui toracic. De pe mica curbură. vine în raport cu rinichiul stâng. care corespunde peretelui abdominal. Vascularizaţia stomacului este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera hepatică. între marea curbură şi colonul transvers. Lungimea intestinului subţire este de 4. numită duoden. numită jejuno-ileon. iar gol 18 cm. cauzată de trecerea bolului alimentar. faţa anterioară a stomacului vine în raport cu lobul stâng al ficatului.în structura sa ţesut conjunctiv lax. În porţiunea abdominală.. se formează micul epiploon (ligamentul gastro-duodeno-hepatic) care leagă mica curbură de faţa inferioară a ficatului. iar inferior cu capul pancreasului.3 cm la nivelul jejuno–ileonului. se află în dreptul flancului drept al vertebrei L1. devenind descendent. posterioară). prin reflexia peritoneului. ce se leagă de marele epiploon. două margini. formând ligamente. şi ligamentul gastro-colic. Faţa posterioară a stomacului. Mobilitatea acestuia din urmă se datorează mezenterului. numit bursa omentală. la dreapta. Orificiul cardia. posterior cu canalul coledoc şi vena portă. tunica musculară: este formată dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior şi un strat de fibre circulare la interior.

colon ascendent. în jurul teniilor musculare. dar mai voluminos. şi altul inferior. la acest nivel coteşte. porţiunea transversă ţine de la polul inferior al rinichiului drept până la flancul stâng al coloanei vertebrale. mai dilatat. Prezintă două segmente: unul superior. Lungimea sa este de 1. pancreasul. Intestinul gros continuă jejuno–ileonul şi se deschide la exterior prin orificiu anal. calibrul lui diminuând de la cec spre anus (la origine are un calibru de 7 cm. în dreptul vertebrei S3. Ocupă fosa iliacă dreaptă. în formă de "S". Este subîmpărţit în cec. care străbate transversal cavitatea abdominală până în dreptul splinei. Este legat de peretele posterior al abdomenului prin mezenter. numit canal anal (3 cm lungime şi acelaşi calibru). Din fosa iliacă dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului (colon ascendent). în număr de trei la cec. între vezica biliară şi polul inferior al rinichiului drept. este parcurs de nişte benzi musculare. numit ampulă rectală (10 – 12 cm lungime şi 5 – 6 cm calibru).50 m. se dispune sub formă de cadru. ficatul. situat în cavitatea pelviană. formând flexura colică stângă. Intestinul gros se deosebeşte de cel subţire prin mai multe caracteristici exterioare: este mai scurt. colonul începe la nivelul valvulei ileo-cecale şi se termină în dreptul vertebrei S3. rectul: începe la nivelul vertebrei S3 şi sfârşeşte la nivelul orificiului anal. porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sfârşeşte la flexura duodeno– jejunală. Ultima porţiune a colonului. numite anse intestinale. dispar la rect. separate între ele prin şanţuri transverse care proemină în lumenul intestinului. prezintă ciucuri grăsoşi de culoare gălbuie. două la colonul sigmoid. de la care începe colonul transvers. Jejuno–ileonul descrie 14 – 16 flexuozităţi în formă de „U”. formând flexura colică dreaptă. Jejuno–ileonul este porţiunea liberă (mobilă) a intestinului subţire şi se întinde între flexura duodeno–jejunală şi orificiul ileo–cecal. colon (ascendent. iar terminal de 3 cm). Uneori. prezintă umflături. numite teniile colonului. coboară în bazin (colon sigmoid). de unde şi numele de intestin mezenterial. el poate avea o poziţie înaltă. coborând în pelvis. numiţi apendici epiploici. urcând spre ficat. transvers şi descendent. unde. care străbate perineul. coteşte din nou. poate avea o poziţie joasă. descendent şi sigmoid) şi rect: cecul este prima porţiune a intestinului gros şi are forma unui sac. numite haustre. Ajuns la acest nivel. după care coboară spre fosa iliacă stângă (colon descendent). Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare. transvers. se continuă cu rectul.porţiunea descendentă. de unde şi numele de cadru colic. 5 . alteori.

sub acţiunea sucurilor digestive). tăiere). stimulează peristaltismul intestinal. În ceea ce priveşte fiziologia ficatului. prin îndepărtarea resturilor alimentare. Cea mai intensă absorbţie a substanţelor nutritive se realizează la nivelul intestinului subţire. amestecarea cu sucul gastric şi evacuarea alimentelor sub formă de chim. muşchii masticatori. plumb şi unele virusuri. Absorbţia intestinală reprezintă pătrunderea substanţelor alimentare în mediul intern al organismului (sânge şi limfă). pendulare (ajută la deplasarea şi amestecarea conţinutului intestinal cu sucurile digestive). eliminarea unor substanţe ca ureea. care emulsionează grăsimile. formează compuşi cu acizi graşi. alimentele fiind transformate în compuşi absorbabili şi asimilabili. Masticaţia este actul prin care mandibula. mecanici şi chimici. La nivelul intestinului gros se continuă prelucrarea chimică a chilului alimentar. chimice (desfacerea alimentelor în compuşi din ce în ce mai simpli. Digestia gastrică are loc sub acţiunea comună a produsului de secreţie (sucul gastric) şi musculaturii stomacului (motilitatea gastrică). suprafaţa intestinului se măreşte de la 0. Digestia bucală reprezintă totalitatea transformărilor alimentelor sub acţiunea salivei. segmentare (contracţii inelare. unde prin prezenţa vilozităţilor intestinale. uneori glucoză (dacă a ajuns la acest nivel). Motilitatea se produce sub acţiunea undelor peristaltice şi tonice. articulaţia temporo–mandibulară. propulsive (provoacă reflexul de defecaţie). 6 . pentru a fi absorbite. măcinare. dinţii intervin în fărâmiţarea şi macerarea alimentelor. curăţirea cavităţii bucale. segmentare (ajută la reabsorbţia apei). acidul uric. în duoden. Absorbţia la acest nivel se realizează în special pentru apă şi săruri minerale. Motilitatea gastrică realizează frământarea.FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Digestia reprezintă ansamblul proceselor de transformare la care sunt supuse principiile alimentare în tubul digestiv. apărarea mucoasei bucale de acţiunea agenţilor agresivi. Digestia chimică intestinală are loc prin acţiunea enzimelor şi substanţelor conţinute în sucul intestinal. pregătindu–le pentru digestia chimică. acesta are rol în secreţia bilei. mercur. Motilitatea intestinală se realizează sub acţiunea a trei tipuri de contracţii: peristaltice (unde circulare. Digestia intestinală continuă procesele de desfacere ale alimentelor. prin pilor. sucul pancreatic şi bilă. care se transformă în materii fecale. Transformările sunt: fizice (înmuiere. acizi graşi. maxilarul superior. activează lipaza pancreatică. submandibulare. arcadele dentare. glicerol şi aminoacizi).65 m2 la 10 m2. creatinina. favorizează absorbţia intestinală). Motilitatea intestinului gros se realizează sub acţiunea undelor: peristaltice (reduse). Saliva este un amestec al secreţiilor produse de toate cele trei grupe de glande salivare (parotide. sublinguale) care intervine în pregătirea bolului alimentar. lente şi rapide). dizolvarea unor substanţe alimentare. începute încă din cavitatea bucală şi desăvârşeşte transformarea alimentelor în substanţe absorbabile (monozaharide.

imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze. o formaţiune tumorală. Apare atunci cand conţinutul ansei creste mult in volum. Uneori. ocluzia prin compresiune externă este rară şi se produce numai dacă procesul tumoral extern invadează şi peretele intestinului respectiv. ocluzionarea) lumenului intestinal şi. Obstacole extrinseci (din afara intestinului). în consecinţă. în general numai la bătrâni. prin faptul că ansele cresc în volum datorită conţinutului şi fac ca inelul creat de bridă să devină strangulat. care strâmtorează lumenul intestinal şi transformă un obstacol incomplet într-un obstacol complet. Această bridă poate să înconjoare o ansă intestinală şi să o prindă ca într-un laţ. care poate fi ori corp străin ingerat şi nedigerat. Dintre acestea: o bridă de neoformaţie (urmarea unui proces inflamator apărut de cele mai multe ori consecutiv unor intervenţii chirurgicale sau a unei peritonite). Aceşti corpi străini se pot opri oriunde de-a lungul intestinului subţire. caşectici. Fecaloamele se opresc undeva de-a lungul colonului.fecaloamele. persoane cu tulburări neurologice (cu mişcări încetinite. . de obicei în ampula rectală şi anus. drept urmare oprirea tranzitului intestinal prin: Obstacole intrinseci (prezente în interiorul intestinului). De multe ori tumorile. Intubarea ajunge până la urmă să astupe lumenul intestinal. de cele mai multe ori de natură malignă. şi care se dezvoltă – de obicei asimptomatic – până când ajunge să astupe tot lumenul intestinal. fixând aceste anse la perete ori între ele. De obicei. provoacă stimuli iritativi declanşatori de spasme. Alteori. volvulusul se datorează unui mezou prea lung care nu fixează destul de bine 7 . inelul devine mult prea mic fată de volumul ansei si aceasta este strangulata de inel. corpii străini. este posibil să se producă ocluzia. un calcul biliar etc. care compresează ansele şi astupă (obstruează) lumenul. şi anume: o tumoră. dar de cele mai multe ori se opresc la joncţiunea dintre ileon şi cec. care aglomereaza şi strang ansele intestinale asa de mult unele in altele. procese inflamatorii. chiar dacă brida este largă şi nu strangulează iniţial ansa. incat lumenul lor se reduce complet. care sunt formate din materii fecale desicate.CAPITOLUL II OCLUZIA INTESTINALA DEFINITIE Prin ocluzie intestinală se înţelege oprirea completă şi persistentă a tranzitului intestinal şi.un inel de eventraţie sau de hernie. Este o situaţie similară cu cea descrisă anterior. creând astfel ocluzia. unde prezenţa valvulei Bauhin poate să se opună înaintării lor. existentă în afara tractului intestinal. ori un pachet de ascarizi. în care intră o ansă intestinală şi rămâne încarcerată aici. ETIOLOGIE Cauzele determinante ale ocluziei mecanice Ocluzia intestinală mecanică este determinată de închiderea (obstruarea. Contracţia spasmică este urmată de edem. chiar când nu sunt atât de mari încât să obstrucţioneze tot lumenul intestinal. un corp străin. ineficiente ale musculaturii intestinale). Se utilizează uneori şi termenul de ileus. fecaloamele. întărite. strangulând-o. pentru a cărui vindecare este necesară deseori intervenţia chirurgicală.

Spasmele pot fi declanşate de inflamaţii ale mucoasei. excitaţii care se transmit de la distanţă pe cale nervoasă. SIMPTOMATOLOGIE Simptomele caracteristice ale ocluziei intestinale sunt: durerea. apendiculare. lichid de ascită. a unei crize gastrice tabetice. Durerile din toate tipurile de ocluzii mecanice au cel mai adesea caracter colicativ. după dispariţia cauzei care le-a declanşat. excitaţii pornite de la nivelul vaselor mezenterice. ocluzia se instalează lent. Ele au ca substrat stimuli nervoşi determinaţi de cauze variate. în caz de volvulus. se mai poate adăuga şi o a treia. urmate de perioade de acalmie. excitaţii pornite de la nivelul sistemului nervos medular sau cerebral. inflamatorii. durerile sunt continue şi de obicei puternice. în consecinţă. ele reliefează faptul că obstacolul este încă incomplet şi că. afecţiuni retroperitoneale. implicit. sau dispar complet. medulare). provocate de aglutinarea anselor intestinale în jurul unui focar septic peritoneal. din când în când. deoarece s-a instalat ocluzia. Toate acestea au un simptom comun – cu substrat reflex – pareza intestinală (cu semnul său specific: meteorismul abdominal). Durerea este întotdeauna prezentă într-o ocluzie şi se instalează de cele mai multe ori brusc. Fenomenele se repetă astfel până la obstruarea completă a lumenului intestinal de către tumoră. Pot apărea din contră ocluzii paretice (paralitice) determinate de iritaţia intestinului de către diverse revărsate care apar în cavitatea peritoneală: puroi. sindrom grav care este acompaniat de ocluzia intestinală. care paralizează pentru un timp funcţionarea musculaturii intestinelor. strangulare prin bridă sau încarcerare a unei anse intestinale într-o hernie. demonstrând apariţia acută a obstacolului. fie determinate de leziuni neurologice (traumatisme craniene. biliare. 8 . evoluţia ulterioară a pacientului. ocluzii funcţionale. sânge. este vorba despre un sindrom subocluziv. la factorul mecanic. urmate de infarct mezenteric şi intestinal. Din acest moment. În acest caz. oprirea evacuării de materii fecale şi gaze. permiţându-le după un prânz cu alimente care declanşează gaze să se autorăsucească şi să se producă ocluzia. În caz de neoplasm. fie chiar şi de tulburări psihice. Stimulii nervoşi care determină ocluzia funcţională pot fi declanşaţi de: excitaţii care pornesc direct de la intestin: acestea determină spasme ale musculaturii şi. a unui chist de ovar torsionat. Afecţiunea apare de obicei pe ansele intestinale subţiri. intoxicaţie uremică. determinate de embolia arterelor mezenterice. care se răsuceşte în jurul mezoului său. sub numele de ocluzii mixte. conţinutul intestinal reuşeşte să treacă dincolo de obstacol şi distensia dureroasă a intestinului să se amelioreze. musculoasei sau seroasei intestinului. Cauzele determinante ale ocluziei funcţionale (dinamice) Ocluziile intestinale funcţionale de lungă durată sunt rare şi de obicei se ameliorează. toxicomanii. pentru că de stabilirea corectă a diagnosticului depinde atitudinea terapeutică şi. meteorismul şi vărsăturile. Căutarea etiologiei acestui tip de ocluzie este foarte importantă. durerea are caractere speciale şi anume: perioade dureroase. La aceste două categorii principale de ocluzii mecanice. excitaţii determinate de intoxicaţii profesionale sau voluntare. aici se adaugă staza funcţională prin paralizie intestinală.ansele la peretele posterior. ca urmare a unor colici renale. dar poate apărea şi în cazul unui colon sigmoidian foarte mare şi cu mezou lung (dolichosigma).

La copiii mici. Datorită stagnării conţinutului intestinal. urmează evacuări rapide. atunci când imposibilitatea de înaintare a conţinutului intestinal se datorează unei tulburări în funcţionarea (dinamică) a peristaltismului intestinal. spontane sau provocate prin excitaţia mecanică a peretelui. diareice. atunci când este determinată de un obstacol care obstrucţionează (opreşte complet) într-un anumit punct continuitatea lumenului intestinal şi deci se opune înaintării conţinutului intestinal. Este un simptom foarte grav şi este bine să se pună diagnosticul de ocluzie înainte de apariţia de vărsături fecaloide. fie animat de mişcări peristaltice intestinale. închide complet lumenul intestinal. datorită reflexelor nervoase pornite de la nivelul ocluziei. zgomot hidroaeric anormal. se evacuează retrograd în stomac şi. motiv pentru care intestinele conţin pe lângă lichid abundent şi mult aer. Astfel de vărsături apar precoce în ocluziile intestinale înalte (ocluzii cu obstacole pe primele anse intestinale) şi tardiv în cele joase (ocluzii cu obstacole pe ultimele anse intestinale sau pe colon). fapt important de reţinut din anamneza pacientului. Meteorismul este fie imobil. Meteorismul abdominal. constatată la inspecţia abdomenului (mai ales la pacienţii foarte slabi). Este vorba de vărsături alimentare sau cu conţinut de secreţie gastrică. paralitică (paretică). sau din contră. acesta fermentează. prin mişcări inverse (antiperistaltice). După instalarea unui sindrom ocluziv înalt. Această alternare. spontan sau prin clismă. pe intestinul subţire sau prima parte a colonului. adeseori sindromul ocluziv este precedat de pierderi sanguine. de aici. scaunele sanguinolente pot demonstra o ocluzie prin invaginaţie intestinală. Această tulburare funcţională poate fi spastică. -funcţională (dinamică). Pot exista scaune sanguinolente. Prin percutarea mai puternică a peretelui abdominal – cu toată mâna – se pune în evidenţă un zgomot caracteristic celui pe care îl face lichidul amestecat cu aer. Vărsăturile. Lipsa de scaun este caracteristică ocluziei intestinale.spasmodic. Constipaţie alternată cu diaree. În ocluziile intestinale pot apărea vărsături chiar în momentul instalării ocluziei. În ocluziile mai vechi. continuă până când tumora. În cazul tumorilor intestinale. afară. prin care evacuează conţinutul intestinal existent sub obstacol. Odată cu apariţia obstacolului. intermitent. fapt care creează o distensie uneori foarte accentuată a peretelui abdominal. Oprirea evacuării de materii fecale şi gaze este practic simptomul care etichetează o ocluzie. crescând mult în volum. apar şi vărsături cu caracter de conţinut intestinal – vărsături fecaloide. ale conţinutului existent mai sus de tumoră. CLASIFICARE Ocluzia intestinală poate fi de două tipuri: -mecanică. este posibil ca pacientul să aibă 1 – 2 scaune. 9 . constipaţie – diaree. care se numeşte clapotaj. învins. Clapotajul intestinal. fiind de intensitate extrem de vie în momentul în care musculatura abdominală se contractă şi creează mişcări peristaltice prin care încearcă să învingă obstacolul mult atenuate în perioadele în care nu acţionează unda peristaltică. Apariţia lor arată că ansele intestinale sunt pline cu conţinut intestinal şi că acesta. prin intestin nu mai trece nimic dincolo de acesta. neputându-se evacua normal. după care nu mai evacuează scaun şi gaze.

se aplică tratament medical adecvat cauzei declanşatoare. Astfel. TRATAMENTUL OCLUZIILOR INTESTINALE TRATAMENT MEDICAL Tratamentul ocluziei intestinale necesita internare in spital si necesita monitorizare atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine. deci. Dacă este determinată de o intoxicaţie profesională. Distensia intestinală se combate prin aspiraţie intestinală continuă realizeată cu ajutorul unei sonde duodenale de tip Wangensteen sau cu sonda Miller – Abbot. la pacientii denutriţi şi în stare de şoc. De aceea este foarte important de reţinut că la un pacient de ocluzie intestinală este absolut necesară cunoaşterea cauzei determinante a ocluziei. singurul tratament indicat este tratamentul medicamentos. In cazul ocluziei funcţionale. dacă ocluzia este declanşată de o cauză intrinsecă a intestinului.În cazul unei ocluzii mecanice. se face tratamentul intoxicaţiei. în funcţie de elementul predominant: spastic sau paralitic. Aplicarea pre şi postoperatorie a aspiraţiei prin micşorarea distensiei favorizează restabilirea funcţiilor intestinale. Pentru corectarea deficitului hidric şi electrolitic se vor administra soluţii saline izotonice (ser fiziologic) şi glucozate. accidentală sau voluntară. În cazul unei ocluzii funcţionale. dacă este declanşată de afecţiuni din sfera tractului intestinal (colică renală. Se va folosi. poate determina ireversibilitatea sindromului ocluziv şi. Terapia substitutivă se face întotdeauna pe baza calculului de bilanţ hidroelectrlitic complet. pentru că orice intervenţie pe abdomen are dezavantajul unei reduceri ale peristaltismului intestinal. criză gastrică tabetică). Papaverină. se va încerca la început o degajare prin administrarea de neoezerină sau prostigmină. urmată la 10 – 15 minute de o microclismă cu apă glicerinată. În cazurile unde nu se poate stabili cu precizie natura ocluziei şi dacă se elimină posibilitatea unei strangulări. analeptice şi oxigenoterapie. se recomandă extracte de corticosuprarenală pentru reducerea exhemiei plasmatice. se recomandă infiltraţia lombară cu novocaină. deschiderea chirurgicală a abdomenului în cazul unei ocluzii funcţionale este şi ea periculoasă. acizi aminaţi. Pe lângă acest tratament de bază. În schimb. 10 . Tot în acelaşi scop. deci. Atropină. după necesităţi. se întâlneşte mai des o deshidratare cu hipocloremie şi hipopotasemie. pacientul nu poate fi vindecat decât printr-o intervenţie chirurgicală care va ridica obstacolul şi va permite din nou circulaţia normală a conţinutului intestinal. pentru că într-un fel se va acţiona în cazul unei ocluzii mecanice şi cu totul altfel se va proceda în cazul ocluziei funcţionale. care suprimă spasmul şi permite reluarea mişcărilor peristaltice normale prin tonifierea muşchilor intestinali. moartea pacientului. O altă formă de ocluzie intestinală este ocluzia intestinală postoperatorie. colică biliară. Întârzierea unei intervenţii chirurgicale pentru ridicarea obstacolului în caz de ocluzie mecanică este periculoasă. sau de intoxicaţie uremică. pentru că agravează sindromul ocluziv şi starea în care se găseşte intestinul la locul obstacolului. Scobutil. În practică. se aplică tratament anticolicativ. adăugată la o pareză existentă. Lizadon. infiltraţii lombare cu Novocaină (Xilină). Rehidratarea va urma perfuziei de plasmă. care. intramurală – iritativă – se tratează corespunzător. sânge.

în invaginaţie se va recurge la dezinvaginare. de aceasta depinzând viaţa pacientului. cum ar fi consumul excesiv de cafea. latero-laterală sau termino-laterală. în stenoze multiple dispuse pe o mare întindere se va practica o anastomoză între ansele supra. Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului pentru a transmite medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea îngrijirilor de care are nevoie pacientul. conform O.S (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este "să asiste indivizi. explorarea se va face cu multă blândeţe. secţionarea aderenţelor şi bridelor în caz de ileus prin aderenţe şi bride. derivarea tranzitului intestinal. Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă de la internarea să. creîndu-se astfel un anus contra naturii. După laparotomie. cu administrare de relaxante musculare. care va putea fi închis ulterior. pentru drenarea conţinutului intestinal. Intervenţia are ca scop suprimarea obstacolului sau când acest lucru nu este posibil. Anestezia rahidiană. În blocuri de anse aglutinate. Asistenta va trebui să recolteze de la pacientul cu ocluzie intestinală sânge să îi explice pacientului scopul recoltării acestor probe de sânge. în tumori inoperabile cu metastaze ganglionare. psihice şi sociale afectate prin schimbări ale stării de sănătate". În prezenţa unei tumori sau a unei gangrene intestinale şi dacă starea generală a pacientului permite. Pentru a preveni boala. iar în caz de hernie internă se va proceda la dezîncarcerarea anselor. cu toate avantajele ei. după caz. să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice. familii şi grupuri. CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA CU OCLUZIE INTESTINALĂ PACIENTULUI Indiferent de boala pe care o are pacientul.TRATAMENT CHIRURGICAL Tratamentul chirurgical se va practica cât mai precoce. el va fi suprimat prin detorsionare în caz de volvulus. asistenta medicală trebuie să le explice pacienţilor că este important să se evite anumite obiceiuri. urmată de o enteroenteroanastomoză termino-terminală. Operaţia se va executa în anestezie generală în circuit închis.şi subjacente obstacolului. pentru a obţine un tablou clinic exact. se va exterioriza ansa sfacelată. se va executa o rezecţie intestinală. care accentuează şocul operator. O dată obstacolul recunoscut. misiunea asistentei medicale.irigografie sau 11 . pentru a evita răcirea şi uscarea lor. Când starea generală a pacientului este precară. Trebuie sa insoteasca pacientul la : ecografie abdominala. Pentru cercetarea leziunilor. în ocluzie va fi aplicată cu mult discernământ şi numai la pacienţii cu o tensiune arterială bună şi o stare generală satisfăcătoare. constipaţia sau comoditatea în actul defecaţiei Îngrijirea pacientului cu ocluzie intestinală necesită o supraveghere şi îngrijire foarte atentă.M. care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate. realizând astfel o derivaţie internă prin scurtcircuitare. evisceraţia anselor se va face sub protecţia serului fiziologic cald.

. In cazurile de urgenta se instaleaza sonda de aspiratie nazo-gastrica pentru combaterea stazei. -nesterile: tavita renala. . .leucoplast Dupa pregatirea materialelor si anuntarea pacientuldespre efectuarea tehnicii . Scop: -recoltarea continutului stomacal sau a lichidului de varsatura in vederea evaluarii functiei gastrice si intestinale . .Se instituie primele masuri de combatere a starii de soc . eprubete. .pana in stomac.solutie ringer.îşi pune mănuşile sterile. Tehnica sondajului Nazo-Gastric Sondajul endonazal(nazo-gastric) este intotdeauna indicat in tratamentul ocluziei itestinale . dextran.prosoape -sterile :sonda Einhorn sau Miller –Abbot seringi de 20 ml.pentru a combaterea si evacuarea lichidului de staza acumulat la nivelul anselor intestinale. -pentru studierea functiei evacuatoare a stomacului -pentru evacuarea continutului stomacal toxic -evacuarea lichidului de staza -combaterea distensiei abdominale Materiale necesare: -de protectie:doua sorturi din cauciuc sau din material plastic . Asistenta recolteaza produse biologice pentru efectuarea examenelor de laborator. glucoza. aleza . Administreaza medicatia prescrisa de medic si urmareste reactia pacientului la medicamente. 12 .perfuzii pentru mentinera starii generale cu ser fiziologic. Trebuie sa stabileasca dieta adecvata corelata cu tratamentul medicamentos sau chirurgical.radiografie abdominala si sa-l pregateasca pe acesta psihic si fizic.manusi sterile . Sondajul nazo-gastric reprezinta introducerea unui tub de cauciuc-sonda gastrica Faucher sau Einhorn-prin cavitatea nazala in faringe si esofag .musama .asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun. .punga colectoare.umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin cavitatea nazală spre faringe şi esofag. Pregatirea fizica si psihica a pacietului conasta in: -informarea si explicarea necesitatii efectuarii tehnicii -se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza cu spatele cat mai drept -se protejeaza cu sortul de cauciuc -de indeparteaza proteza dentara (daca este cazul) -se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva ce curge din cavitatea bucala -este rugat sa mentina tavita in aceasta pozitie Tehnica : . asistenta medicală poate colabora şi cu membrii familiei pentru că aceştia au o mare importanţă pentru pacient.asistenta trebuie sa pregateasca pacientul fizic si psihic.îmbracă şorţul de cauciuc.pense hemostatice.măsoară cu ajutorul sondei distanţa dintre pavilionul urechii şi cavitatea nazală.

se racordează sonda la punga colectoare.sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse. cât mai aproape de rădăcina limbii.se fixează sonda cu benzi de leucoplast la nivelul nasului.sonda se poate înfunda cu resturi alimentare (desfundarea se face prin insuflaţie cu aer). astfel. De aceea..introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui.se însoţeşte pacientul în salon şi se aşează în poziţie confortabilă. ea trebuie să-şi ia anumite măsuri de precauţie: trebuie. fie se efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%). execuţia se îngreunează. . . asistenta medicală poate să îşi ia alte ajutoare care pot să-l susţină pe pacient: infirmiera sau alt asistent medical. să realizeze o pregătire psihică eficientă. . ca de altfel. 13 . invitând pacientul să înghită (cu ajutorul unei seringi în care s-a aspirat apă). .se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie. toate tehnicile care ţin de îndatoririle sale.prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion. în timp ce se ascultă cu stetoscopul la nivelul abdomenului apariţia unor zgomote aerice . hiperemia feţei. în primul rând.cere pacientului să respire adânc. sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac (45 – 55 cm).ţinându-l între mână şi torace. apoi cianoza (se îndepărtează sonda). trebuie să fie capabilă să realizeze mişcări rapide.se verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii sau insuflării de aer cu ajutorul unei seringi.se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul cu mâna stângă. . . Sondajul nazo–gastric de aspiraţie este întotdeauna eficient în ocluzia intestinală şi este o tehnică pe care asistenta medicală trebuie să o stăpânească foarte bine. Accidente: . . . care să nu lezeze integritatea pacientului. Întotdeauna când se execută o astfel de tehnică.greaţă şi senzaţie de vărsătură (se înlătură fie printr-o respiraţie profundă. dar eficiente.prin deglutiţie. asistenta medicală trebuie să ţină cont că pacientul poate fi agitat şi. . să fie calm şi cooperant. . .

intermitente. varsaturi alimentare de 2 zile care de 3-4 ore au devenit bilioase.fatigabilitate. VARSTA: 63ani SEX:M GRUP SANGVIN:0I RH:pozitiv INALTIME:178cm AHC:fara importanta APP:cardiopatie ischemica(sechela necroza miocardica) ALERGII:neaga DATE VARIABILE T. distensie abdominala.palpitatii.STUDIU DE CAZ CULEGEREA DE DATE DATE RELATIV STABILE NUME SI PRENUME:V.I.A. stare generala alterata.7º C RESPIRATIE-18r/min GREUTATE-64kg MOTIVELE INTERNARII: dureri vii abdominale cu caracter colicativ.clapotaj intestinal. 14 .-100/70min PULS-94b/min TEMPERATURA-36.

A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE 8. A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŞI PĂSTREZE SĂNĂTATEA Independent Dificultate in respectarea normelor de igiena Intoleranta la efort Deficit de autoingriire Dependent Dureri vii. A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI 12. SE ODIHNI 6.colicative. ÎNGRIJIT. A BEA ŞI A MÂNCA 3. Dependent 15 .anxietate Alterarea mobilitatii Somn perturbat Dependent Independent PROBLEMA DE DEPENDENŢĂ Circulatie alterata Dependent Nutritie alterata Eliminare inadecvata Dependent Dependent Dependent GRAD DE DIFICULTATE Varsaturi bilioase Oprirea tranzitului intestinal 4. A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE 2.palpitatii Inapetenta SURSE DE DIFICULTATE Ischemia miocardului. A DORMI ŞI A Treziri frecvente. A COMUNICA 11. A EVITA PERICOLE 10.neliniste Sindromul ocluziv Risc de complicatii Dependent Independent Independent Independent Independent Cunoştinţe insuficiente Lipsa informaţiilor. A SE REALIZA 13. A ELIMINA TA-100/70mmHg P-94b/min. A SE RECREEA 14.GRILA DE STABILIE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ NEVOIA MANIFESTĂRI DE FUNDAMENTALĂ DEPENDENŢĂ 1. despre boala si pregatirea preoperatorie Deficit de cunoştinţe. A SE ÎMBRĂCA A SE DEZBRĂCA 7. A FI CURAT. DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE 9.stare toxica varsaturi Sindrom ocluziv Intoleranta la efort Dureri . A SE MIŞCA ŞI Fatigabilitate A AVEA O BUNĂ POSTURĂ 5.

8-5.în sânge Proteinograma :. 16 . cord cu diametru mărit şi aortă denudată.4 mEq/l Cl = 94-11mEq/l 180 – 280 mg% 74 – 172 mg% normal Valori reale 12 900/mm3 13.alfa 1 – globuline .5-5.EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR Valori normale Hemoleucograma : leucocite hemoglobină hematii Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) Timp de sângerare Timp de coagulare Bilirubina : .50 % 4% 8% 12 % 16 .18 % 7.8% 7. .Radiografia pulmonară: hipertensiune pulmonară difuz generalizată.5 -10 g % Na+ = 137-152 mEq/l K+ = 3. cu stază importantă.6 -1.3 mg% 45% 4.alfa 2 – globuline . cu mişcări active brasaj.5mil/mm³ la 1 oră = 1 -10 mm la 2 ore = 7 -15 mm < 6 min 8-12 min 0.Ecografia abdominală: stomac în distensie foarte mare.beta – globuline .3g% 4.gamma – globuline Proteinele totale Ionograma sanguină Colesterol Trigliceride Examen de urină 4200 –8000/mmc Bărbaţi = 15 ± 2 g% Bărbaţi =4. mici. situate în zona centrală a abdomenului.totală Fibrinogen Glicemie Uree Creatinina : .albumine . .2 mg % 40 .6 -1 mg % 200-400 mg % 80 – 120 mg % 20-50 mg % 0.4 mil/mm3 la 1 oră = 39 mm la 2 ore = 77 mm 3 min 9 min 1 mg % 462 mg% 95 mg% 52 mg% 1.3% 14% 22.2 g % Na+ = 122 mEq/l K+ = 3 mEq/l Cl = 90 mEq/l 260 mg% 180 mg% normal .Radiografie abdominală pe gol – imagini hidroaerice nivele multiple.1% 10.

care să asigure un aport suficient de glucide şi un aport suficient de aminoacizi necesari regenerării celulare. abdominală pe gol. în data de 05. micţiuni fiziologice. practicându-se devolvulare. bilirubină. urină. intermitent. TC.2007.06. Ex. nelinişte.EVALUARE FINALĂ Pacient în vârstă de 67 de ani.  respectarea tratamentului medicamentos prescris de medic. nu au intervenit complicaţii şi pacientul a fost transferat în secţia de chirurgie în data de 30. clapotaj intestinal. Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:  va respecta un orar al meselor – trei mese principale pe zi şi două gustări între mese – fructe. VSH. Ecografie abdominală. soluţie Ringer 500 ml. a tratamentului administrat (glucoză 10% -1000 ml + insulină 8 ui. Pentru problemele de dependenţă pe care pacientul le prezintă s-au stabilit obiectivele de îngrijire şi intervenţiile necesare conduitei de urgenţă. anxietate. TS. Rx. fatigabilitate. colesterol. s-a internat de urgenţă pe data de 24. TS. Atât intra. vărsături alimentare de două zile care de aproximativ 3-4 ore au devenit bilioase.TC. În urma examenelor clinice şi paraclinice (HLG completă.07. EKG) s-a stabilit diagnosticul: Ocluzie intestinală prin volvulus mezenterial.  după mesele principale va sta culcat aproximativ ½ oră.v.cât şi postoperator în secţia de ATI. integritate tegumentară afectată. stare generală alterată. S-a intervenit chirurgical în data de 27. ionogramă.  consumul de lichide cel puţin 2 l pe zi. tranzit intestinal reluat. Astfel că. trigiceride.500 ml. tranzit intestinal prezent. cu caracter. alimentaţie deficitară. Metoclopramid 3 f/zi 1 fiolă i. dezinvaginare.  va mânca 4–5 mese pe zi (se recomandă mese mici şi fracţionate).  revenirea la control clinic şi biologic peste 30 zile. Algocalmin 3f/zi. timp Quick. Piafen 3f/zi) obiectivele propuse pentru problemele de dependenţă au fost rezolvate. Obiectivele propuse pentru actualele probleme de dependenţă au fost realizate şi în data de 26. 17 . fibrinogen. electroforeză.2007 pacientul a fost pregătit fizic şi psihic în vederea intervenţiei chirurgicale. insomnie.2007.06. pulmonar.2007 cu următoarele probleme de dependenţă: afebril. În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat. palpitaţii. durere la nivelul plăgii operatorii.06. IP.ser fiziologic. Augmentin 3 grame/zi. grup sg+Rh. uree. mişcare şi postură adecvată.2007 pacientul prezintă stare generală bună.06. cu următoarele manifestări de dependenţă: dureri vii abdominale. distensie abdominală.. afebrilă. glicemie. echilibrat psihic şi fără complicaţii postoperatorii.Rgf. somn fiziologic odihnitor. dieta va cuprinde alimente şi preparate uşor digerabile. poziţie antalgică.

Acute Abdomen Ioan Haulica Lucretia Titirca -Fiziologia umana -Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale -Urgentele medico-chirurgicale . Bucuresti. 1979 Lucretia Titirca Mihai Mihailescu Profesor Peter Abraham -Almanahul corpului uman 18 .Sinteze pentru asistentii medicali -Chirurgie – pentru cadrele medii. Mc Fadden WL.BIBLIOGRAFIE Carson D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful