You are on page 1of 12

Facultatea de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București Specializarea Psihologie

PROFESOR BUN, PROFESOR SLAB Modul psihopedagogic –

Coșoiu Mariana Anul II, Seria I, Grupa IV Profesor coordonator: Prof.univ. Dr. Nicolae Mitrofan

Martie 2013

). pentru a se considera că își îndeplinește îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. ca principală modalitate de realizare a instruirii și educației. fiecare activând statute bine precizate la nivelul normativităţii sociale. „didasko”= învățare. afectiv. Standardele profesiei didactice reprezintă un ansamblu de așteptari și cerințe. referitoare la cunoștințele. nivelul de stăpanire al acestora. Aceasta înseamnă că ele trebuie să specifice cunoștințele și abilitățile considerate a fi cele mai importante pentru practicarea profesiei didactice. se numeste didactică. Dan Potolea defineşte standardul ca fiind ”un enunţ exigent care indică un criteriu sau o normă în raport cu care se apreciază calitatea unui program. Termenul deriva din termenii grecești „didaskein” = a învăța. Procesul de învăţământ este forma cea mai sistematizată şi raţionalizată a exercitării influenţelor educative. (Cucoș. explicit formulate. comportamental. abilitațile și mentalitațile pe care trebuie să le probeze un profesor în activitatea sa cu elevii. ci a fost o necesitate a sistemului românesc de învățământ actual. produs sau performanţă. cu actori ce-şi asumă rolurile în mod „legal”. formarea de atitudini din perspectiva autonomizării ființei sub toate aspectele (din punct de vedere cognitiv. tehnica învățării. acesta reprezentând rezultatul politicilor naționale și nationaliste. calităţi pretinse. dobândirea deprinderilor. devenite in contextul evoluției pe plan european.. „didactikos” = instructive. 2002) Ca și sistem de învățământ. Putem spune astfel că reforma educațională. proces. nu a fost până la urmă doar o scorneală a propagandiștilor din acest domeniu sau a unor falși reformatori. Standardele precizează într-o manieră clară ce trebuie să se înțeleagă prin . etc. România beneficiază de un sistem centralizat.Ramura pedagogiei care se ocupă cu studiul procesului de învățământ. formarea capacităților. condițiile în care urmează a fi probate și modul în care vor fi măsurate și evaluate aceste competențe. Scopul procesului didactic îl constituie transmiterea cunoștințelor. „didactike” = arta. Învațamântul românesc actual are nevoie de „profesori foarte buni” capabili să ofere elevilor lor o educație de calitate. instruire. pecum majoritatea statelor din Europa. prin standardele profesionale se asigură: . practici profesionale obligatorii”. Ea presupune un cadru formal. profesori foarte buni”. învățământ. periculoase și inoperante. Prof. În concluzie. standardul exprimă aşteptări valorice.

2. Calitatea învăţământului depinde direct de calitatea personalului didactic. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional. Perfecţionarea vizează starea profesională actuală. Posibilitatea pregătirii unei categorii speciale de profesori-evaluatori. iar cea de-a doua. 2002): 1. de a primi o educație de calitate din partea unor profesori pregătiți după aceleași standarde profesionale. prima fiind pregătirea inițială. tuturor copiilor. iar formarea acestuia pe baza unor standarde riguroase. în sensul de perfecționare în timpul profesării. procesul de formare al cadrelor didactice se constituie din două etape. formarea continuă. Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria-i dezvoltare 3.   Regândirea conținuturilor și a formelor pregătirii inițiale și continue a profesorilor. antrenați în aprecierea calității prestației didactice a colegilor lor. În țara noastră. Cadrul didactic este membru activ al comunităţii 4. Observăm faptul că aceste principii sunt în acord cu schimbările promovate de reforma educaţională şi adaptate exigenţelor societăţii româneşti. Ca şi în cazul specialiştilor americani. Perfecționare profesională a profesorului . cu scopul de a-i ajuta să se perfecționeze profesional.Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă. ceea ce va avea efecte în perfecționarea sistemului de educație în general. Cadrul didactic are o atitudine reflexivă 5. Crearea premiselor acordării unor șanse egale. licee sau universități. realizată în timpul studiilor din școală. şi cei români s-au ghidat în elaborarea standardelor după anumite principii – nucleu care „exprimă concepţia actuală asupra conţinutului specific al profesiei didactice şi asupra calităţilor unui bun profesor” (Gliga. unice şi chiar în acord cu standardele altor ţări este o necesitate stringentă.  Definirea mai clară a unor roluri și responsabilități în sistem.

în ceea ce privește declinul statutului de profesor.este necesară. pune puțin sub semnul întrebării calitatea instruirii. nu neapărat pe profesia dobândită sau aleasă într-un moment anume. cadrele didactice fiind îndreptate într-o direcție a formelor fără fond. din nefericire. după absolvire. aceasta se rezumă. Profesorul care predă o anumită disciplină este necesar să fie. ca în toate profesiile. Încă de mult timp s-a observat. în prezent s-a reintrodus în cadrul studiilor universitare. în ceea ceprivește organizarea haotică a sistemului de pregătire al cadrelor didactice. Profesorul Cucoș (Cucoș. deopotrivă. al căror beneficiar nu putem spune că este elevul. Concepția societății actuale. posibilitatea de a parcurge. cuprinde concepția oarecum generalizată asupra statutului și a meseriei de profesor sau cadru didactie și anume. este acela al profesorului care a dobândit nu numai competențe strict . Referitor la pregătirea continuă. grade. aceea cum că doar indivizii cu o percepție nerealistă asupra societății manifestă interes în practicarea profesiei de dascăl și aleg această meserie. la nivel motivațional. de a începe o carieră didactică. rutină. în mod facultativ. datorită potențialelor pierderi cognitive. Numai print-o reactualizare și perfecționare sistematică și constată a pregătirii profesionale la un nivel înalt de performanță. 2002) susține ideea conform căreia formarea continuă ar trebui să se concentreze pe aria academică urmărită de absolvent în etapa pregătirii inițiale. o societate pragmatică de altfel. la obținerea gradelor didactice. Modelul dizerabil ce a apărut încă cu câțiva ani în urmă. doctorate. un deficit multinivelar: la nivel instituțional.printr-o formare continuă se poate evita ceea ce se numește plafonare profesională. punctaje. necesitatea perfecționării transformăndu-se într-o adevărată goană după puncte. nu neapărat din dorința de a se vedea profesori. specialistul în transmiterea informațiilor specifice și în conturarea personalității celor pe care îi educă. în ceea ce privește slaba conștientizare a importanței pregătirii psihopedagogice. un modul psihopdagogic. întrucât mulți studenți se angajează în parcurgerea acestui modul. pe de o parte. Tocmai statutul facultativ al acestui modul poate. la nivel național. De altfel. pregătire slabă sau mediocră. dar și specialistul care cunoaște modalitatea cea mai potrivită prin care conținuturile sunt livrate elevilor. ca și opțiune alternativă. la nivel deontologic. ci din necesitatea de a avea o rezerva în ceea ce priveștee viitorul loc de muncă. ce oferă studentului dreptul. acest lucru datorită faptului că nu există o suprapunere totală între studiile din timpul formării inițiale si configurația propriu-zisă a unei profesii.

A fi cadru didactic. inconsistența acestuia datorată mult prea multelor schimbări aduse în perioade relativ scurte de timp. motivația pentru perfecționare. atitudinea lor și comportamentul pe care îl manifestă în școală. Performanța elevilor. cu elevii. A fi un profesor bun în schimb. alteori fără să aducă un plus în sistem. aceasta este și a fost dintotdeauna o problemă de actualitate în România. Așa cum precizează Constantin Cucoș. 2002. gradul de solicitare și oboseală. motivație și chemare. „profesorul a devenit un comediant ce-şi joacă rolul din ce în ce mai conştiincios. spontaneitate. de a se specializa. dar și dorință. tact și stil pedagogic. cu superiorii și. printre multe altele. compentențe de specialitate. originalitate. cei asupra cărora se răsfrânge acțiunea educațională). materia predată. dar. factori externi (factori umani. dar a o cunoaşte în profunzimile ei nu înseamnă automat că eşti şi profesor bun” (Cucoș. În ultimul timp. asertivitate. cretivitate. dar și factori interni ( starea fizică generală. presupune nu numai formarea și dezvoltarea continuă sau deținerea anumitor capacități și competențe. relaționale și formatoare. propria motivație de a învăța. Într-o anumită măsură. sistemele de evaluare ale profesorilor. 438) Cât despre performanța în sistemul de învățământ. tehnice. rezistență fizică și psihică în fața multitudinii de factori. Nu-şi pune nici problema că a devenit un servitor amabil al instanţelor supraetajate. cu celelalte cadre didactice. lingvistice. deoarece presupune aptitudini speciale. nivelul de satisfacție în urma exercitării profesiei. sistemele de evaluare și admitere a elevilor. teatralizarea în educaţie este cerută. schimbări privind materiile. indeferent de domeniul de activitate predat sau de nivelul la care se realizează exercitarea profesiei . cercetare și documentare continuă. facultate . etc. uneori necesare și utile. flexibilitate. nici nu se impacientează că aserveşte spiritele celor tineri şi neştiutori. înteligență emoțională. Profesia de cadru didactic este una dintre cele mai grele de aplicat. neesare exercitării profesiei. Totul se poate juca: profesorul se . capacități excelente de comunicare. factori ce țin de relațiile cu părinți. ci și competențe psihopedagogice. și competența profesorilor. p. planurile de învățământ.presupune un îndelung proces de formare și dezvoltare personală. De-alungul timpului au apărut astfel numeroase schimbări.grădiniță. școală. empatie. la nivel ştiinţific. competențe psihopedagogice.disciplinare. inteligență. nu în ultimul rând. reprezintă niște aspecte influențate de o multitudine de factori: sistemul educațional în sine.). educația primită în familie. „nu poţi fi profesor bun dacă nu cunoşti.

dintr-o anumită perspectivă. El trebuie să se comporte la orele sale ca un model de educaţie şi autoeducaţie pentru elevii săi. 1996). Folosind una dintre comparaţiile lui Hannoun. pentru el. esenţiale din punctul meu de vedere. în funcţie de domeniul predat şi de pedagogie. ideile sau chiar replicile altora. pe care îl vrea sedus pentru a-i transmite o idee. mimează relaţii afective. Corelaţiile se pot realiza intradisciplinar şi interdisci-plinar sau prin integrarea unor noţiuni nespecifice care ţin de mediul informai. sau pe care îl cere el să-1 creadă. . Acestea sunt esenţiale. nonverbalul.. va aloca momente sau. un public pe care vrea să îl înţeleagă. lecţii întregi pentru sistematizarea cunoştinţelor. reproduce informaţiile. devenind. la nevoie. publicul. un „coleg de învăţare”. profesorul va apela la diverse strategii coerente de punere în formă a informaţiilor. planuri. ci cuprind şi capacităţile empatice şi sociale. deoarece numai un ansamblu coerent de informaţii are şansa de a fi stocat şi înteles de către elev. nu nişte roboţi. Corpul. ei trebuie să fie dintr -o oarecare perspectivă dominatori şi nu dominaţi. hainele. Calităţile unui bun profesor nu se referă numai la competenţa sa didactică. pretinde că ştie totul. o problemă de culise: ceea ce aşteaptă publicul-elev este un ansamblu de cuvinte ale scenei unde profe-sorul-actor joacă pentru el. cuvinte care. iar profesorii sunt nişte oameni. va utiliza scheme. Profesorul are obligaţia să detecteze nucleul de concepte. şi nu pentru sine. adică pentru a transforma. Pregătirea condiţiilor psihologice şi a fondului aperceptiv pentru însuşirea noilor cunoştinţe constituie o cerinţă de mare importanţă. pentru a progresa” (Cucoș. însă nu şi suficiente pentru a fi cu adevărat un profesor apreciat de către elevii săi. Un adevărat profesor însă va trebui înainte de toate să fie sensibilizat şi pregătit pentru a imprima elevilor săi nevoia de a se educa permanent. 1996 apud Hannoun. Până la urmă nimeni nu poate fi perfect.. „«Expresia adevărată» a profesorului devine ceva secundar. care facilitează sau asigură integrarea unor elemente sau idei suplimentare. 1989). Astfel. acele „idei ancoră" din cadrul fiecărei discipline.preface că e slab şi neputincios. Niciodată nu este suficient pentru un profesor a avea competenţe de specialitate. Pedagogie. Nu este exclus ca un profesor bun să facă la rândul lui greşeli. nu reprezintă un scop în sine. dă de înţeles că e la dispoziţia elevilor. o noţiune sau chiar un vis în care să creadă. profesorul este un fel de actor împins să joace o comedie a cuvintelor. ci devin un mijloace conştiente ale transmisiei şi ajutorului. cuvintele sunt împăunarea sub care se retrage profesorul pentru a declanşa la elev ceea ce dă sens acţiunii sale: a seduce pentru a preda.” (Cucoș.

astfel cariera în învăţământ nu se mai face din dorinţă. De cele mai multe ori. din păcate. În concepția pedagogică modernă. de calităţi poate părea greu de găsit la profesorii din România. competența didactică este operaționalizată într-un număr de cinci competențe specifice:  Competența cognitivă. pasiune. are nevoie de: pregătire. mai degrabă. însă nu imposibil. pentru ca profesorul să poată concepe.  Competența legată de performanță. care cuprinde abilitățile intelectuale și cunoștințele așteptate din partea unui profesor. de înţelegere a elevilor. întrucât profesorul este sau.  Competența exploratorie.  Competența de a produce modificări observabile ale elevilor în urma relației pedagogice. în ultimul timp. definită prin atitudinile așteptate din partea profesorului și considerată a fi specifică profesiunii didactice. ar trebui să fie un model demn de urmat de către elevii săi. tact și măiestrie psihopedagogică. De multe ori această suită de competenţe. care sunt cerute. Este adevărat. de ipostaza de educator. care vizează nivelul practicii pedagogice și oferă ocazia viitorilor profesori de a-și exersa abilitățile didactice. Calităţile unui bun profesor implică a avea anumite abilităţi sociale care să-i permită a pătrunde în viaţa interioară a grupului de elevi. . organiza. că nu ne întâlnim cu astfel de profesori prea uşor. cadrele didactice din zilele noastre nu se mai hotărăsc să devinp profesori în baza unei vocaţii interioare şi a unui ideal de a forma minţile tinere. dar și că pot utiliza ceea ce știu. această decizie survine în urma unor raţiuni practice.  Competența afectivă. abilităţi empatice. prin care profesorii dovedesc nu numai că știu. fiind și cel mai greu de obținut. de cele mai multe ori datorită faptului că. cât şi valori superioare.A. a nevoilor lor. din inexistenţa unui alt loc de muncă. proiecta actul educațional. ci pur şi simplu din cauza unui statut social apreciat sau. . îndeosebi. cel puţin. capacitatea de a privi lumea prin ochii elevilor. chemare. Într-un program de formare a profesorilor desfașurate în S.U.

Cu toţii am observat în anii de şcoală. predarea unui subiect prin metoda unui lung monolog. Important este ca un cadru didactic să poată stabili o relaţie adevărată cu copiii săi. Atâta timp cât în faţa elevilor se va afla o persoană introvertă şi închisă în sine. din punctul meu de vedere. Am observat cum o materie al cărui subiect nu este nici măcar pe aproape de ceea ce nouă ne place şi dorim să învăţăm. nu va stârni interesul elevilor. trebuie însă să şi iubească şi să înţeleagă copiii. Atitudinea pe care profesorul o are faţă de elevii săi îşi pune amprenta asupra relaţiilor din clasa. Una dintre marile calităţi ce deosebeşte cu desăvârşire un bun profesor faţă de alţi profesori. a putea să pătrunzi în lumea interioară a copilului şi a privi lucrurile din perspectiva sa. Modalitatea de comunicare a informaţiei este esenţială. El trebuie să ştie să vorbească cu elevii. Empatia este. În momentul în care acesta va reuşi să găsească moduri atractive dea prezenta informaţiile elevilor săi şi în momentul în care se va implica într-o interacţiune constantă cu aceştia. nu este atât de important ceea ce spune profesorul. deschis. nu vor arăta respect şi nu vor exista rezultate bune. de a nu se limita la un monolog plictisitor din necesitatea de „a-şi face treaba” şi atât. Competenţele sociale sunt şi ele calităţi ale unui bun profesor. aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori. îi va constrânge să se simtă ignoraţi. o relaţie bazată pe . Empatia este şi aceasta o calitate esenţială atunci când vorbim despre calităţile unui bun profesor. printre cele mai importante calităţi ale unui bun profesor se numără tactul şi talentul pedagogic. o calitate pe care nu foarte mulţi profesori o deţin. ci felul în care o spune. de altfel. El trebuie să cunoască foarte bine psihologia tinerilor astfel încât să poată să-şi dea seama cum funcţionează mintea lor şi să le înţeleagă nevoile. elevii nu vor fi impresionaţi. ba mai mult. dorinţa şi capacitatea de a forma mintea tinerilor. atât în viaţa de zi cu zi. Sub nicio formă. Adevăraţii profesori au o vocaţie interioară pentru comunicarea adecvată a informaţiei. rezultatele se vor observa imediat şi vor veni de la sine. este dragostea pentru copii. să fie sociabil. ajunge să fie una dintre materiile la care avem cele mai bune rezultate. să aibă abilităţi de relaţionare bine dezvoltate. de a preda în mod creativ şi inovativ. Înseamnă a putea cunoaşte căt se poate de bine fiecare elev în parte şi a preconiza dacă vor manifesta sau nu anumite dificultăţi în diverse situaţii. iar acesta îşi poate simplifica cu mult procesul didactic dacă le arată elevilor dragoste. dezinvolt. dar în mod special în slujba unui profesor. neimportanţi în cadrul unei interacţiuni într-un singur sens. că de foarte multe ori. Empatia reprezintă intuiţie. iar asta datorită profesorului din faţa noastră. înţelegere.Astfel. respect şi înţelegere.

i se va cere părerea şi se va ţine cont de aceasta. se află. chiar dacă predă o materie în general respinsă de către copii sau nu atât de plăcută. La polul opus însă. Din clipa în care elevul va fi integrat în procesul de predare. Alte calităţi ale unui bun profesor pe care le putem aminti sunt capacitatea de a organiza materia predată pe segmente care vor fi uşor de corelat şi de înţeles de către elebi. abilităţi organizatorice. Un profesor care va preda lecţia pe un ton monoton nu va reuşi să capteze atenţia elevilor şi să-i determine să reţină informaţia. un bun profesor trebuie să fie caracterizat şi de tact. îi ironizează. care să implice elevii şi să le ceară constant opiniile. se poate forma un cetăţean capabil să desfăşoare o muncă folositoare. Şi întrucât acest gen de profesor. din păcate. copiii au nevoie de afecţiune. dacă este ajutat şi îndrumat la timp. Ei sunt siguri că în fiecare elev. Aşa cum am menţionat anterior. în posibilităţile lui de dezvoltare. şi invers: un profesor care se va face detestat de către elevii săi. reuşeşte să îi facă pe aceştia să îndrăgească subiectele predate. ritmul – va reuşi cu siguranţă să-i atragă pe elevi. tocmai prin asocierea sa cu materia respectivă. respect reciproc şi chiar ataşament pentru a avea un efect vizibil asupra minţilor tinere. capacitatea de a pregăti lecţia într-o manieră în care aceasta să devină accesibilă tuturor elevilor. care era capabil să facă glume. capacitatea de a preda într-o manieră interactivă. Un astfel de profesor. care nu ţine cont de faptul că. volumul. Optimismul pedagogic este o altă trăsătură caracteristică educatorului. încrederea în reuşita acţiunilor educative stau la baza munciii multor învăţători şi profesori. relaţia este valabilă. Relaţia dintre profesor şi elev nu ar trebui să rămână închisă în modelul autoritar. măiestrie pedagogică şi talent oratoric. securitate. el va deveni cu siguranţă mult mai atent şi mai implicat. . în schimb ce profesorul care va şti ce să prezinte dar şi cum să prezinte – tonalitatea.comunicarea deschisă. ci tocmai prin modul în care el se comporta cu elevii săi. sunt mereu nervoşi. Încrederea în elev. Cu toţii am avut în şcoală un profesor preferat. însă nu prin teamă şi pedepse. care impunea respect. se bazează exclusiv pe autoritatea sa. îi va determina pe aceştia să respingă materia pe care el o predă. şi alte tipuri de profesori: profesorii care îşi ignoră elevii. deoarece acesta va lucra cu o diversitate de personalităţi diferite. ce i ar putea pune calmul la încercare. principala caracteristică a profesorului ar trebui să fie răbdarea. şi anume acela care ştia cum să vorbească cu el evii. Acesta este genul de profesor care reuşeste cu succes să se facă iubit şi să îi influenţeze pe copii. În ceea ce priveşte calităţile de voinţă şi de caracter. din nefericire.

Mulţi profesori se enervează în momentul în care lucrurile nu merg aşa cum au prevăzut şi îşi varsă nervii pe elevi. vocație ce înseamnă atât motivație interioară. În concluzie. cadrul didactic ajungând să nu mai facă faţă situaţiilor la care este supus. să aibă acea vocație pentru cariera lui. îi jignesc.profesorii au tendinţa de a face o apreciere moderată.o atitudine inflexibilă faţă de elev. s-ar putea rezolva. Un cadru didactic trebuie săƒ aibăƒ calităţile pozitive ale unui om.tendinţa de a favoriza elevii cu rezultate generale bune şi de a îi defavoriza pe cei ce au rezultate slabe. astăzi. un profesor plictisit sau stresat la catedră nu va reuşi să-şi atragă elevii. În ambele cazuri este vorba despre o chestiune de motivaţie ce. iar în cazuri extreme îi şi lovesc pe elevi. profesorul ar trebui să îşi ţină sub control furia. Pe lângă acestea există şi anumiţi factori distorsionanţi care afectează evaluarea elevilor de către profesori. Indiferent de comportamentul lor. abilitățile sociale și empatice și capacitatea de a relaționa nu doar cu clasa de elevi. un profesor model ar trebui astfel să își formeze un stil pedagogic democratic și nu autoritar. tocmai din această cauză. Printre cele mai dese greşeli făcute de către un profesor slab putem aminti situaţiile când acesta îi învinuieşte pe elevi pentru stresul său. Iar în acest caz. acesta nu ar trebui niciodată să dea vina pe elevi sau să se răzbune pe aceştia. iar aceştia sunt uneori întâlniţi şi la unii dintre cei mai mulţi profesori. . Profesorii se uzează şi fie părăsesc sistemul. ci și cu fiecare elev în parte. de a evita extremele. depresia sau anxietatea. nascută dintr-o imagine preconcepută. nu numai în cel familial. Chiar dacă. cu puţin interes. Toate acestea nu reprezintă o soluţie pentru a câştiga respectul. iar acesta nu va fi capabil să obţină rezultate didactice bune. o „eticheta” aplicată acestuia anterior. o pregătire de specialitate. etc. va afecta dezvoltarea personalităţii copilului. cât și dragoste pentru copii. Vorbim aici despre efectul de halo . în ceea ce priveste notele. iar elevii să nu aibă suficient interes pentru ce predau aceştia. nu numai de obligațiile lui. Slaba pregătire şi insuficienţa banilor din mediul educaţional din România a condus. efectul oedipian . fie ajung la epuizare. responsabilităţile se adună. Profesia de cadru didactic are cele mai multe rate de abandon. să deţină un orizont cultural larg.stimă de sine şi în mediul şcolar. tendinţa spre valoare centrală . să țină cont de nevoile elevului. la un cerc vicios în care profesorii nu ştiu să evite greşelile de predare şi notare. Printre calitățile ideale ale unui bun profesor se număra și talentul pedagogic. Oferă note bazate pe comportamentul elevilor. ci din contră. O altă greşeală frecvent întâlnită este aceea a folosirii metodelor ineficiente în predare. uneori.

.deci săƒ știe săƒ lucreze cu copiii și să le ofere acestora informații necesare în viața de zi cu zi.

Pedagogie. Iași: Editura Polirom. (1996). (2002). L. Standarde profesionale pentru profesia didactică. Gliga.Bibliografie Cucoș. C. Pedagogie. Iași: Polirom. C. Sibiu: POLSIB SA. . Cucoș. (2002).