You are on page 1of 6

CALCULAŢIA COSTURILOR ŢINTĂ – METODA TC INTRODUCERE Costul-ţintă sau costul-obiectiv reprezintă un concept de gestiune a costurilor, dezvoltat

şi utilizat de întreprinderile japoneze încă din anii ’70. Face parte dintr-o abordare globală a managementului născut în Japonia, fiind utilizat mai ales în industria de automobile. La baza acestui concept au stat următoarele schimbări majore:  necesitatea de a produce serii mai mici, pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei;  introducerea noilor metode de organizare a producţiei (cum este Just-In-Time);  introducerea unor tehnologii noi bazate pe automatizare (de exemplu, sistemele CIMComputer-Integrated Manufacturing Systems). În Japonia, adaptarea metodelor de analiză a costurilor s-a făcut punându-le în legătură cu un management al resurselor umane mai participativ. De altfel, întreprinderile japoneze au dezvoltat sinergiile interne între diferitele funcţiuni. În acest context, s-a dezvoltat cu rezultate probante, o nouă logică industrială. Transpunerea acestui management novator în ţările europene este posibilă, cu condiţia de a nu-l reduce la aspectele tehnice. Aceasta înseamnă că nu este suficientă aplicarea noilor instrumente, mai adaptate contextului industrial actual. Este necesară, în egală măsură, asocierea la aceste inovaţii tehnice a noii practici manageriale, care mizează mai mult pe cooperarea între diferitele funcţiuni, pe încurajarea iniţiativelor, pe comportamentul şi implicarea membrilor participanţi din întreprindere. 3.1 DESCRIEREA METODEI Etapele metodei TC: 1. Estimarea preţului de vânzare acceptat de piaţă (ex. pentru asigurarea unei anumite cote de piaţă) 2. Reducerea acestei valori cu marja de profit dorită de companie (ex. bazată de rentabilitatea investiţiilor ţintă) 3. Obţinerea unui cost ţintă care trebuie respectat de către designeri 4. Reducerea costurilor pentru obţinerea unui produs care se apropie de costul ţintă Principiile de bază ale metodei Target-Costing sunt următoarele:  calculul şi analiza costurilor se face pe produs. Fiecare produs constituie legătura naturală între piaţă şi întreprindere, constituind, pentru aceasta, sursa ei de profit;  calculul şi analiza costurilor se realizează pe durata ciclului de viaţă a produsului. Costul-ţintă operează, în principal, chiar de la concepţia produsului şi poate fi revizuit în cursul diferitelor etape ale ciclului de viaţă al produsului. Metoda costurilor-ţintă se bazează pe constatarea că în medie 80% din costurile unui produs sunt angajate chiar de la concepţia sa. Din acel moment, marjele realizate pe produs, în timpul duratei sale de viaţă, sunt în principal legate de stăpânirea costurilor din faza de studiu, de proiect. Posibilităţile de a exercita o influenţă notabilă asupra costurilor se diminuează mult, după depăşirea fazelor de cercetare-dezvoltare a produselor. Orice stăpânire a costurilor nu poate fi operată în mod valabil decât în amontele producţiei, prin respectarea obiectivelor de costuri determinate cel mai devreme posibil. Factorul timp este deci a doua dimensiune luată în considerare de metoda costurilor-ţintă;  viabilitatea unui produs se măsoară în raport cu piaţa sub două aspecte principale: satisfacerea clientelei şi un preţ care trebuie să fie competitiv. Preţul de vânzare nu mai

Prin deducerea din preţul pieţei a unei marje (profit) aşteptate se obţine costul care nu trebuie depăşit. pe măsură ce diferitele etape de concepţie a produsului vor fi parcurse sau diferitele perioade ale ciclului de viaţă al produsului vor fi atinse. Formula generală de calcul este următoarea: Costul-ţintă = Preţul de vânzare concurenţial – Marja aşteptată Considerând toate elementele de calcul ca obiective. Această evaluare va fi revizuibilă în mod progresiv pentru a o apropia pe cât posibil de costul admisibil. preţul de vânzare este o limită peste care nu se trece datorită concurenţei.  particularităţile produsului. în mod constant. calculat după un preţ de vânzare concurenţial previzionat. în funcţie de piaţa vizată. sub acest „înveliş” care este preţul de vânzare. Costul-ţintă se poate determina în diferite moduri.  capacitatea de producţie pe termen lung. după ce particularităţile produsului şi elementele sale specifice au fost determinate. Acest preţ este rezultanta unui „compromis” din examinarea diverselor restricţii:  nevoile şi veniturile clientelei potenţiale. Acest cost corespunde opticii pieţei şi unei logici funcţionale de realizare a produsului. ţinte de atins. Este determinat în funcţie de concurenţă. Dacă acest obiectiv nu poate fi respectat. corespunzând unei logici organice de construcţie a produsului este determinat în funcţie de mijloacele de producţie actuale şi de tehnologiile utilizate. Este vorba deci de stăpânirea costurilor unui produs pe toată durata ciclului său de viaţă. În schema de mai jos este redat principiul general al costului ţintă utilizat de Toyota.).  preţurile practicate de concurenţă. Acest cost-ţintă este deci un cost previzional. determinat în perioada de concepţie a produsului. În concepţia metodei. constituind însă un obiectiv realist şi motivat pentru diferitele părţi implicate din întreprindere. Costul-ţintă se situează deseori între următoarele tipuri de costuri:  costul admisibil. produsul va fi considerat neviabil. Costul-ţintă poate fi astfel definit ca un cost de producţie estimat. . El rezultă din starea actuală sau previzională a forţelor concurenţiale care acţionează pe segmentul de piaţă vizat. Costurile trebuie astfel să rămână chiar de la concepţia produsului.  costul estimat. relaţia se poate exprima şi astfel: Costul-ţintă = Preţul-ţintă – Profitul-ţintă Variabila pe care întreprinderea nu o poate controla este preţul de vânzare. El prezintă caracteristici diferite în raport cu costul standard care este mai mult un cost previzional anual determinat după concepţia produsului. Poate fi stabilită următoarea relaţie între costul-ţintă şi tipurile de costuri amintite: Costul-admisibil < Costul-ţintă < Costul-estimat Costul-ţintă reprezintă astfel un compromis între două evaluări extreme. Marja – ţintă (profitul-ţintă) poate fi stabilită după o rată normală constatată pe tip de piaţă (rata marjei întreprinderii sau a concurenţilor săi. prioritar după considerente comerciale.reprezintă suma dintre costul produsului şi o marjă (profit). de gradul de concurenţă şi de tipul de produs fabricat. obiectivele pe termen lung privind rezultatul etc.

PREŢ ŢINTĂ - PROFIT ŢINTĂ = COST ADMISIBIL 400um 100um 300um COST ŢINTĂ = Obiectivul de reducere a costurilor Ingineria valorii 50um COST ESTIMAT 350um Fig. prin raportarea la preţul de vânzare al concurenţei). Metoda costurilor-ţintă face astfel parte dintr-un demers global. în acelaşi timp. Metoda ABC poate contribui la simplificarea şi accelerarea acestor calcule. .  diminuarea costurilor de dezvoltare şi asigurarea unei amortizări mai rapide. care vizează reducerea costurilor de-a lungul procesului de ameliorare continuă a tehnologiilor şi proceselor de fabricaţie presupunând. în mod progresiv. că noile produse vor fi profitabile pe durata ciclului lor de viaţă (urmărirea costurilor în timpul acestui ciclu prin compararea între previziuni şi realizări. Reducerea continuă a costurilor trebuie să privească toată întreprinderea. În mod concret. constituie costuri angajate de diferitele funcţiuni ale întreprinderii pentru fabricarea şi vânzarea unui produs. 3. Costul ţintă după Toyota 3.  analiza valorii urmăreşte identificarea caracteristilor produsului ce contribuie la valoarea percepută de utilizator şi a celor care nu o fac.  atenţia este îndreptată spre reducerea costurilor fără compromiterea valorii percepute. la rândul lor. un nou stil de management al resurselor umane şi competenţe sporite.  reducerea termenelor de concepţie a produselor. este vorba de următoarele aspecte:  stăpânirea diferitelor faze ale vieţii produsului.  o mai bună organizare a relaţiilor cu furnizorii şi colaboratorii.  mobilizarea şi motivarea tuturor competenţelor din interiorul întreprinderii printr-o abordare transversală favorizând o mai mare competitivitate.2 CONTROLLINGUL COSTURILOR ŢINTĂ Costul-ţintă poate fi obţinut făcând suma unor costuri-ţintă parţiale care. dar şi alte metode de tipul analizei valorii pot fi utilizate. O altă abordare presupune determinarea costului-ţintă ca o sumă a costurilor de producţie ale diferitelor componente ale produsului. deci competitivitatea sa.1. în funcţie de caracteristicile lor şi de preţurile de vânzare posibile (ajustări între caracteristicile unui produs. Costul-ţintă reprezintă o bază de negociere între diferitele funcţiuni ale întreprinderii pentru a se asigura viabilitatea pe termen lung a noului produs.  asigurarea.  analiza costurilor începând de la faza de concepţie a produselor. costul său şi preţul său de vânzare concurenţial). ceea ce presupune un stil de management adaptat.

a tuturor eforturilor de stăpânire a costurilor. ex. . Creştere şi Maturitate. Conducerea întreprinderii doreşte degajarea unei marje asupra preţului de vânzare de: 5% în faza de Lansare. (3) previziunea efectelor deciziilor prezente asupra rezultatelor viitoare (concepţia produselor). deoarece firma găseşte modalităţi de reducere a costurilor. Preţul de vânzare estimat este de 25 um. ex.3 EXEMPLIFICAREA METODEI TC O societate prevede să lanseze pe piaţă un nou produs. prin folosirea de muncitori cu o calificare .Stabilirea preţurilor – va fi mai realist pentru că se tine cont de cererea clienţilor.  înscrierea într-o nouă orientare denumită inginerie simultană. (4) crearea de legături mai strânse între planificare şi controlul activităţilor curente. Metoda costurilor-ţintă nu exclude însă urmărirea costurilor din momentul producţiei. . chiar dacă incertitudinile sunt mai mari. programele de reducere a costurilor vor putea fi reunite implementând un sistem global de stăpânire a costurilor (Total Cost Management System). urmând ca aceasta să fie exploatată în proporţie de 50% în prima fază.  relaţiile cu mediul.  pot fi făcute economii la manoperă.Managementul performanţei – este îmbunătăţit. în faza de maturitate acesta se va reduce cu 10%. prin îmbunătăţirea motivaţiei?  de ce nivel de producţie este nevoie pentru a atinge economii de scară?  pot fi făcute economii la costuri prin revizuirea lanţului de aprovizionare?  pot li eliminate anumite materiale. pentru această etapă de concepţie. şi se prevede că. Capacitatea de producţie maximă disponibilă este de 20. datorită apariţiei produselor similare pe piaţă. reduceri la materialele de ambalare?  poate fi folosit un material mai ieftin fără să fie afectată calitatea?  pot fi cumpărate subansamble pentru a economisi timp?  poate fi redusă incidenţa inductorilor de cost? Din această perspectivă sunt vizate patru dimensiuni pentru a fi integrate în managementul unei întreprinderi: (1) luarea în considerare a mediului (pieţele şi concurenţa).Controlul costurilor – TC motivează managerii să găsească modalităţi noi de reducere a costurilor. 15% în faza de Creştere şi de 20 % în faza de Maturitate. Dar mizele se situează. 80% în a doua fază şi 100% în faza de maturitate. în amonte şi este fundamentală concentrarea. (2) integrarea competenţelor diferitelor funcţiuni ale întreprinderii.  gestiunea producţiei. În avalul concepţiei produselor. Concluzie Metoda costurilor-ţintă face parte dintr-un ansamblu vast ce vizează:  strategia pieţei. 3. Implicaţiile metodei TC . ex.inferioară?  poate fi îmbunătăţită productivitatea. Estimările iniţiale arată că ciclul de viaţă al produsului va fi de trei ani şi va avea trei faze: Lansare.000 unităţi. mai degrabă.  managementul resurselor umane.

Costurile previzionate unitare.5 um/tip de materie primă utilizată 4.Cheltuielile cu publicitatea vor fi de 5 um/buc în faza de Lansare. Materii prime A 1 buc 3. d) calcularea rezultatelor totale estimate pe fiecare fază a ciclului de viaţă. b) calculul costurilor estimate ale produsului pe fiecare fază a ciclului de viaţă. costul materialelor se va reduce cu 15% în faza de Creştere şi cu 10% în ultima fază `faţă de faza precedentă.5 um/buc în faza de creştere.000 um 5. sunt următoarele: 1.25 um/buc în ultima fază. Se cere: a) calculul costurilor ţintă ale produsului pe fiecare fază a ciclului de viaţă. şi de 1.5 um/buc C 1 buc 1.9 um/buc 2. în faza de Lansare. Gestiunea loturilor (1 lot = 400 buc) 200 um/lot Datorită contractelor încheiate cu furnizorii. Manopera 1 um/buc 3.6 um/buc B 2 buc 1. c) compararea şi interpretarea rezultatelor obţinute. Costul variabil unitar de montaj se va reduce cu 20% în a doua fază şi cu 15% în faza de Maturitate faţă de faza precedentă. Rezolvare . Cheltuieli de montaj cost variabil unitar 5 um/buc cheltuieli fixe totale de montaj 64. 3. Celelalte cheltuieli rămân nemodificate pe toată durata de viaţă a produsului. Cheltuieli de întreţinere şi funcţionare 0.

Din studiul de piaţă efectuat de serviciul comercial a reieşit că preţul mediu de vânzare pe care trebuie să îl propună pentru a obţine partea de piaţă dorită este de 2. Cum se calculează costul ţintă? 5. Definiţi costul ţintă şi enumeraţi principiile de bază ale metodei TC 2. căruia îi aparţine societatea. Ce fel de întreprinderi pot folosi costul ţintă? 4. Pe de altă parte.500 um. Costul ţintă este un cost de producţie sau un cost complet? Problemă O societate comercială suportă actualmente pentru un reper un cost de producţie de 1. trebuie să se realizeze o marjă netă de cel puţin 25% din costul complet al produsului. din care 1. Se cere să calculaţi costul ţintă pe care întreprinderea trebuie să îl atingă la nivelul producţiei sale.3.000 exemplare pe an. Cheltuielile administrative pe care le poate imputa produsului sunt de 100.000 um.200 um reprezentând costul produsului şi 300 um costul ambalajului. ea ar trebui să suporte cheltuieli comerciale egale cu 7% din preţul de vânzare. Conform politicii managementului grupului.4 VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR Întrebări 1. . Între ce limite trebuie să se situeze costurile ţintă? 3.000 um/an. Se propune să se afle costul maxim ce poate fi suportat în condiţiile fabricării a 2.