Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

1. Internarea pacientului in spital Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire si supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale. Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale : - serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este primit cu zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea increderii bolnavului in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi dezbracati si examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta si asezat in pozitia necesara examinarii - prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa care acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi - sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor spitalizati. Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de internare, foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari. 2. Asigurarea conditiilor de spitalizare Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic in pat. Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic. Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat. Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si nedorite. Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii acestora. Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.) 3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati a) Pregatirea patului si accesoriului Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa 414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai

comod. Patul trebuie sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie aparatoare. Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne si o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub saltea. b) Schimbarea lenjeriei de pat - Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne. Dupa ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute. Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza. Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat. - Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de obicei dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de mai multe ori pe zi. In functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in latimea patului. Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul urmator : - patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de armonica - aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in functie de metoda aleasa pentru schimbarea patului - cearsaful se ruleaza in lungime / latime Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri si i se cere cooperarea. Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer. i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi intors in decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie. Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor. Pacientul se mentine acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se aseaza o perna imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindul in regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a introduce pacientul in decubit lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in cazul intoarcerii in decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura intoarce pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi

deruleaza lenjeria curata si o intinde bine, iar pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua asistente. Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste in trei si se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in forma de armonica astfel ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt de o parte si de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafului murdar si, printr-o miscare in directia picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului. ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face in latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat. Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului. c) Asigurarea igienei generale si corporale Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur igiena corporala. In seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a bolnavului si se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera prin spalare cu apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual. Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se verifica starea de curatenie in regiunile: - inghinala - spatii interdigitale - ombilic - unghiile - axile d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventuale modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21°C) si se evita curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor. Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38°C. Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor. La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta urmatoarea succesiune: - fata - gat

- parte anterioara torace - abdomen - fata anterioara coapse - bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala: - spatele - fesele - fata posterioara a coapselor - bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal - gambele si picioarele - organele genitale externe - ingrijirea parului - toaleta cavitatii bucale Toaleta pe regiuni i) Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor oculare . Materiale necesare: - apa sau ser fiziologic - tampon de tifon - comprese - manusi de baie - prosop - tavita renala Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre cea interna. La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat. ii) Ingrijirea mucoasei nazale Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale si a leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endo-nazala. Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase - ser fiziologic - apa oxigenata diluata - tavita renala - manusi de protectie Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se fixeaza. Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul. iii) Ingrijirea urechilor Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern - indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de cerumen Materiale necesare: - tampoane sterile montate pe betisoare - apa - sapun - manusa de baie - prosop - tavita renala Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in conductul auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grija

- urechi - brate si maini

de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana cu manusa, cu apa si sapun curatand cu atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul. Fiecare ureche se curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern se scurge lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul. iv) Ingrijirea cavitatii bucale Scop: - obtinerea unei stari de bine a bolnavului - profilaxia infectiilor cavitatii bucale - profilaxia cariilor dentare Materiale necesare - la pacienti constienti: - periuta - pasta de dinti - prosop - tavita renala sau lighian - pahar cu apa - la pacienti inconstienti: - comprese - tampoane sterile din tifon - deschizator de gura - spatula linguala - pensa port-tampon - glicerina boraxata 20% - tavita renala - manusi sterile Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejand lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu manusa. La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra intr-un pahar cu apa. v) Ingrijirea unghiilor Scop: - asigurarea igienei pacientului - indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni Materiale necesare : - apa si sapun - pila - forfecuta, periuta de unghii - prosop Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului acesta va fi introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie pentru a nu leza tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza. vi) Ingrijirea parului Scop: - pregatirea pentru operatii in zona fetei - pregatirea pentru EEG - spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata - pentru starea de bine a pacientului Contraindicatii - fracturi ale craniului - bolnavii cu febra - politraumatizatii - boli ale pielii capului Materiale necesare - musama, aleza - lighian - sampon, sapun - apa calda - prosop

- piaptan - uscator de par Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24°C. Pozitia bolnavului este in functie de starea sa : - sezand pe un scaun cu capul in fata - sezand in pat - decubit dorsal oblic Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia bolnavului astfel incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se samponeaza, se maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se protejeaza pielea capului cu un prosop si pacientul va sta confortabil in pat. vii) Toaleta intima Scop: - igienic - mentinerea unei stari de confort fizic - in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel - sondajul vezical la femei si barbati - recoltarea de urina pentru urocultura Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale, inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare si in perioadele menstruale la femei. Materiale necesare - paravan - doua bazinete - tampoane sterile din vata sau comprese - pensa port-tampon - cana cu apa calda - sapun lichid - prosop - manusa de cauciuc, manusa de baie - musama, aleza Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si sapun. Se limpezeste abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc. e) Observarea pozitiei bolnavului in pat Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu tavita renala langa cap pentru a capta eventualele vomismente. Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea seama daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o stare grava, daca prezinta transpiratii reci sau cianoza. Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca nu este contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese ude. Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care asigura relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala. f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii : - sunt necesare doua asistente

- prinderea pacientului se face precis si sigur - exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese - aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie - mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al pacientului Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular si stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind tromboflebitele si pneumoniile. Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua mobilizarea activa in pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal. g) Captarea eliminarilor Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului i) Captarea materiei fecale Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se dezbraca si se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu capacul se indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste si se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate. ii) Captarea urinei Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza. Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice. iii) Captarea sputei Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3% sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. Dupa golire, se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute in solutie dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare. iv) Captarea varsaturilor Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul si se ofera pacientului o tavita renala. Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi de gheata, lichide reci in cantitati mici. Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare. 4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora. Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale. a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului. Elemente de apreciat sunt :

- tipul respiratiei - amplitudinea miscarilor respiratorii - ritmul - frecventa Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura. Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un minut. Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt : - la nou-nascut 30-50 respiratii / minut - la 2 ani 25-35 respiratii / minut - la adulti 16-18 respiratii / minut - la varstnici 15-25 respiratii / minut b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica (37,5-38°C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se mentine cinci minute. In cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se mentine trei minute. Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%). In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad. Valorile normale a temperaturii: - copil 36-37,8°C - adult 36-37°C - varstnic 35-36°C c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta. Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos : radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale. Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, intru-cat un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si

inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul respectiv. Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt : - la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut - la copil mic 100-120 pulsatii / minut - la adult 90-100 pulsatii / minut - la varstnic 80-90 pulsatii / minut d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie hemoragica. Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura. Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric. Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute. La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare. Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt : - la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg - la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg - la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg - la adult 115/140-75/90 mmHg - la varstnici >150/>90 mmHg e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de

urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml. 5. Alimentatia bolnavului Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora. In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese compuse din 150200 ml lapte, regim hidrozaharat. Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase, gris cu lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slaba de vita sau pasare, legume fierte ajungandu-se in cateva zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-2000 calorii. 6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului Asistenta aplica punga cu gheata in regiunea epiglotica. Pregateste sange izogrup, izo Rh si instaleaza transfuzia de sange. Administreaza medicatia hemostatica : - CaCl2 - Gluconat de Calciu - vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic) - Venostat (Etamsilat) - Trombina - Adrenostazin De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum : - Macrodex (Dextran 70) - Rheomacrodex (Dextran 40) In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza, insa acestea au actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta pregateste si administreaza in cazurile indicate sedative : - Fenobarbital - Diazepam pentru calmarea starii de agitatie. Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se opreste mai usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind greturile si varsaturile il pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza daca sangerarea gastrica este activa in momentul examinarii. Se determina cantitatea de sange pierduta intrun interval de timp. Se apreciaza eficacitatea terapiei instituite. In scop hemostatic se pot efectua spalari gastrice (refrigeratie gastrica prin spalatura continua) cu apa rece si Adrenostazin. Medicatia hemostatica : - Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea sangelui. Ca actiune terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos. - CaCl2 : este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat in : - spasmofilie - tetanie - edeme - stari alergice - hemoragii - Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic (activeaza transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3 din valoarea sa initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar indicele de protrombina ramane nemodificat. Se administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau intravenoase la adulti 12 fiole pe zi. - Trombina : transforma fibrinogenul in fibrina fiind indispensabila in procesul de coagulare.

Indicatii : hemostatic local pe plagi sangerande, hemoragii gastroduodenale. Administrare : 2 grame pulbere dizolvata in 5-10 ml apa distilata sau ser fiziologic - Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin cresterea rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza T.S. prelungit patologic fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu modifica tensiunea arteriala si pulsul. Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa (PEV). Dozele obisnuite : - intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi - intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza sau clorurata izotona. Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte psihomimetice. - Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune antihemoragica specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza sinteza protrombinei si a convertinei. Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei. Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei, sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps. Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV, doza obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi) - Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui, are rol in respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea substantei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta organismului fata de infectii. - Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in clorura de sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele prin continutul in substante cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca actiune majora expansionarea volumului circulant in cazurile in care acesta prezinta o scadere importanta. Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa depaseasca 20 ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele. Concentratia hemoglobinei nu trebuie sa scada sub 10%. - Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant, slab antispastic si vasodilatator. Are actiune inductoare enzimatica. Mod de administrare : parenterala in injectii intramusculare 1/2-1 fiola. - Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune tranchilizanta, relaxanta musculara si stabilizatoare neurovegetativa. Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg. Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator. - Somatostatina : exercita o actiune vasoconstrictoare specifica fara a determina modificari sistemice importante. Mod de administrare 250-500 μg / ora in PEV. 7. Recoltarea produselor biologice si patologice Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave. Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.

Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi : timpul de sangerare (T.S.) - timpul de coagulare (T.C.) - determinarea grupului sanguin - hematocritul (Htc) - hemograma - glicemie - uree sanguina Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen). In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de coagulare. 8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca : - examene radiologice cu substante de contrast - gastroscopie - sondaj gastric etc. Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop. Asistentul va pregati materialele necesare : - masti sterile - manusi sterile - tavita renala - pipe Guedell - substante dezinfectante - medicamente: - Emetiral - Atropina - Adrenalina - Scobutil - Diazepam - seringi - glicerina sterila pentru lubrefiere Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta pregateste psihic si fizic pacientul. Va explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt ce solicita multa cooperare. Se executa golirea si curatirea completa a stomacului. In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este defectuoasa se va efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca nimic in afara de o tableta de Diazepam. In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de minute inainte de gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii), Scobutil sau Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si incidentelor. Se efectueaza anestezia bazei limbii si a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray. Bolnavul va fi asezat in decubit lateral stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata. Una din asistente comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua deserveste medicul. Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de examinare si inca 2 ore in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca bolnavul acuza dureri si nu

reuseste sa elimine aerul si mucozitatile din stomac, la indicatia medicului acestea vor fi inlaturate prin introducerea unei sonde gastrice. 9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie, diabet zaharat, boli hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie. Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta intr-o pregatire locala si generala . a) Pregatirea generala preoperatorie : - examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta. Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si de laborator - pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor. - ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in functie de starea pacientului. - se urmaresc atent functiile vitale si vegetative - regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata, lapte, budinci, piureuri b) Pregatirea din preziua operatiei Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare. Seara se poate efectua o clisma evacuatoare. Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea paroasa se rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza pielea cu comprese sterile imbinate in eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic (Betadina sau Iod) si se acopera cu comprese sterile. c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Parul va fi legat sub boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile vor fi date familiei cu proces verbal. In caz ca pacientul nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat sau asistentei sefe sau medicului sef de garda, de asemenea insotit de proces verbal de predareprimire. Se indeparteaza lacul de pe unghii, fardul de ten si buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau Demeure. Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist (medicatia de inductie): - Barbiturice (Thiopental) - opioide (Fentanyl, Morfina) - benzodiazepine (Diazepam, Midazolam, Lorazepam) - miorelaxante (Succinilcolina, Pavulon, Arduan, Tracrium, Esmeron, Norcuron) - alte medicamente folosite in inductie (Etomidat, Propofol, Ketamina) - vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina) d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital. Bolnavul va fi dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului se face spalatura gastrica in vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala a pacientului, dezinfectie tip III a regiunii operate : se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza, se degreseaza. Se aplica de doua ori dezinfectantul, la intervalul de 2'30'. Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru analize de laborator : VSH, grup sanguin, TS, TC, hemograma. Ingrijirea postoperatorie a bolnavului Incepe imediat dupa interventie si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului. Aceste ingrijiri se acorda in functie de natura interventiei, de complicatiile care survin intraoperator, de felul anesteziei si de starea generala a bolnavului. Scopul este restabilirea functiei organismului, asigurarea cicatrizarii plagii si prevenirea complicatiilor postoperatorii. Dupa interventie din sala de operatie, bolnavul va fi transportat cu patul rulant sau caruciorul, acoperit pentru a fi ferit de curentii de aer. Operatul va sta in

decubit dorsal, capul intr-o parte pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmarit aspectul fetei, respiratia, pulsul, tensiunea, temperatura. Patul trebuie sa fie accesibil din toate partile si la pat sa fie instalatie de O 2 si monitor pentru monitorizarea functiei cardiace. Temperatura camerei trebuie sa fie intre 18-20°C. Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul pana la aparitia reflexelor de deglutitie, tuse, faringiene sau corneene si pana la revenirea completa a starii de cunostinta. Trebuie sa depisteze eventualele complicatii. Durerile parietale pot aparea datorita tractiunii musculare asupra suturii cand bolnavul se misca. La indicatia medicului se pot administra calmante, anestezice. Durerile profunde pot avea cauza drenurile prea profunde sau cudate. Medicul chirurg va indica conduita de urgenta. Observarea distensiei digestive : dupa interventia chirurgicala poate aparea retentie de gaze, de obicei de scurta durata (3 zile). Daca dureaza peste 3 zile pana la reluarea tranzitului intestinal se aplica tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare, aspiratie continua. I se interzice pacientului sa consume alimente peroral pana la aparitia flatulentei. 10. Educatia pentru sanatate Profilaxia bolii Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii. Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi : 1° o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel; 2° evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare; 3° evitarea condimentelor servite in exces; 4° evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe; 5° abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative 6° alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci 7° se recomanda evitarea administrarilor de medicamente precum: - Aspirina - Corticosteroizi - Fenilbutazona - alte medicamente in exces - Indometacin 8° diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne conduca la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate agrava 9° respectarea orarului de masa 10° evitarea stresului Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla boala cu protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie termica. 11. Externarea bolnavului Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la externare. Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful