EXAMENUL CLINIC ORO-MAXILO-FACIAL Dantura Umana – Anatomie Dinti Dantura umana reprezintă partea cea mai

dură şi mai rezistentă dintre toate organele corpului. Ea joacă un rol vital în digestia alimentelor, ajutând la fragmentarea acestora în bucăţi mai mici, prin muşcare şi masticaţie (mestecare). Dantura este folosită la mestecarea şi triturarea alimentelor în bucăţi mai mici. Acţiunea de mestecare creşte suprafaţa prin care alimentele sunt expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grăbind procesul de digestie. Dantura are un rol important şi în vorbire – dinţii, buzele şi limba permit articularea cuvintelor prin controlarea fluxului aerului ce trece prin cavitatea bucală, în plus, dantura asigură un suport structural pentru musculatura feţei şi, de asemenea, ajută la formarea zâmbetului. ANATOMIA DINŢILOR Fiecare dinte este compus din coroană şi rădăcină. Coroana este partea vizibilă a dintelui, care se ridică din gingie (care are rol de a susţine dintele pe loc cu fermitate). Coroana fiecărui premolarşi molar include şi nişte proeminenţe, sau cuspide, care facilitează mesteca-tul si triturarea alimentelor. Rădăcina este porţiunea dintelui cuprinsă în maxilare. STRUCTURA DINTILOR Dinţii sunt compuşi din patru tipuri distincte de ţesut: ■ Smalţ – stratul transparent, situat în exterior şi totodată substanţa cea mai dură din organism. Este compus dintr-o structură foarte densă, intens mineralizată cu săruri de calciu, acest strat ajutând la protecţia straturilor interne ale dinţilor de bacteriile periculoase şi de schimbările de temperatură provocate de alimentele şi băuturile reci sau calde. ■ Dentina – înveleşte şi protejează miezul intern al dintelui şi este asemănătoare în compoziţie cu osul. Este compusă din odonto-blaşti, celule ce secretă şi menţin dentina de-a lungul întregii perioade de vârstă adultă. ■ Pulpa – conţine vase de sânge care asigură aprovizionarea dintelui cu oxigen şi substanţe nutritive. De asemenea conţine nervi, responsabili de transmiterea durerii şi a senzaţiei de temperatură către creier. ■ Cementul – acoperă suprafaţa externă a rădăcinii. Este o formă de ţesut conjunctiv ce conţine calciu şi leagă dintele de ligamentul periodontal, care ancorează ferm dintele în alveola dentară, localizată în maxilarul superior sau inferior. Dinţii asigură susţinerea structurală pentru muşchii feţei, în plus, ei joacă un rol important în vorbire şi ajută la conturarea zâmbetului. Dezvoltarea dinţilor de lapte la copii Oamenii dezvoltă două rânduri de dinţi de-a lungul vieţii. Primul set de dantură, cunoscut ca dantura deciduală, sau dinţii de lapte, începe să se dezvolte în timpulvieţii fetale la aproximativ două luni după momentul concepţiei şi constă, în total,într-un numărde 20 de dinţi.

STADIILE DEZVOLTĂRII DINTILOR Dentina acestor dinţi se formează încă din timpul vieţii fetale. După naştere, smalţul dentar se dezvoltă în etape. Smalţul dinţilor din faţă se dezvoltă primul şi este, de obicei, complet în jurul vârstei de o lună, în timp ce smalţul molarilor din spate (al doilea rând) nu se dezvoltă complet decât după vârsta de un an şi jumătate. Odată ce smalţul dentar s-a dezvoltat complet, dinţii încep să erupă. Dinţii din faţă au erupţia în general între vârsta de şase şi 12 luni, în timp ce molarii erup între 13 şi 19 luni de viaţă, iar caninii la sau după 19 luni. Stadiul final de dezvoltare a dinţilor este formarea rădăcinii, un proces lent, care continuă până când copilul depăşeşte vârsta de trei ani.

1

Smalţul dentar începe să se dezvolte la scurt timp de la naştere. Dinţii de lapte erup în etape, întâi cei din faţă, iar molarii din rândul doi ultimii. Dezvoltarea danturii permanente După câţiva ani, dinţii de lapte sunt înlocuiţi de un set de dinţi permanenţi, dantura adultului. Adultul are 32 de dinţi, inclusiv al treilea rând de molari. în jurul vârstei de şase ani, rădăcinile dinţilor deciduali se erodează încet prin presiunea exercitată de erupţia dinţilor permanenţi şi prin acţiunea celulelor osoase specializate, din maxilare. Acest proces, numit resorbţie, permite erupţia danturii permanente, de dedesubtul dinţilor deciduali. Dacă un dinte permanent lipseşte – situaţie destul de frecventă – dintele de lapte corespunzător rămâne pe loc. SETUL COMPLET DE DINŢI Pe măsură ce dinţii de lapte sunt înlocuiţi, gura şi maxilarele îşi schimbă forma pe care au avut-o în copilărie şi încep să capete un aspect mai pronunţat, ca de adult. Dinţii adulţilor sunt, de obicei, mai închişi la culoare şi diferă ca mărime şi proporţii de dinţii de lapte. Dantura permanentă completă este prezentă, în general, în jurul perioadei adolescenţei, cu excepţia celui de-al treilea molar (măseaua de minte) care tinde să erupă în jurul vârstei de 18-25 de ani. în jurul vârstei de şase ani, copiii încep să îşi piardă dinţii de lapte. Aceştia încep să se clatine şi în cele din urmă sunt înlocuiţi de dinţii permanenţi. TIPURI DE DINTI Adulţii au, în general, 32 de dinţi -16 pe maxilarul superior şi 16 pe cel inferior (mandibulă) – care se potrivesc unii peste alţii pentru a realiza muşcătura şi mestecarea alimentelor. Despre oameni se spunecăsunt heterodonţi (au dinţii diferenţiaţi, de forme, dimensiuni şi cu funcţii specifice): ■ Incisivii – adulţii au opt incisivi, localizaţi în partea din faţă a gurii – patru pe maxilarul superior, iar ceilalţi patru pe maxilarul inferior (mandibulă). Incisivii au o margine ascuţită, folosită la tăierea alimentelor. ■ Caninii – de ambele părţi ale incisivilor se găsesc caninii, numiţi astfel din cauza asemănării lor cu coţii ascuţiţi ai câinilor. Există doi canini pe fiecare maxilar şi rolul lor principal este de a perfora şi sfâşia hrana. ■ Premolarii – cunoscuţi şi sub numele de bicuspizi, sunt măsele ce au două protuberante numite cus-pide, cu rolul de a tritura şi amesteca alimentele. Pe fiecare maxilar se găsesc patru premolari. ■ Molarii – situaţiîn spatele pre-molarilor, în locul unde se produce mestecarea cea mai puternică. Există doisprezece molari, denumiţi primul molar, al doilea molar şi al treilea molar. Molarul al treilea se mai numeşte şi măseaua de minte. MĂSEAUA DE MINTE Măselele de minte sunt vestigii din urmă cu mii de ani, când alimentaţia omului era alcătuită din alimente crude, ceea ce necesita o mestecare viguroasă şi o putere de triturare mare, care erau asigurate de al treilea set de molari, în prezent, măselele de minte nu mai sunt necesare pentru mestecare, în schimb ele pot împinge ceilalţi dinţi şi pot provoca probleme prin aglomerarea dinţilor, de aceea sunt frecvent extraşi de către medicii stomatologi. William Osler are meritul de a fi recunoscut printre primii, rolul cavităţii bucale ca “oglindă a restului corpului”. SEMEIOLOGIE ORO MAXILO-FACIALĂ 1. SENSIBILITATEA DENTARA

Sensibilitatea dentara se manifesta prin disconfort aparut la unul sau mai multi dinti in momentul expunerii acestora la mancaruri si bauturi calde, reci sau acre. Durerea poate fi intensa, brusca si resimtita adanc la nivelul pulpei dentare. Sensibilitatea dentara apare in momentul in care dentina este expusa ca urmare a retragerii gingiilor. Radacina dentara, portiune a dintelui care nu este protejata de smaltul dentar, contine canale de dimensiuni mici care fac legatura cu pulpa dentara. Alti factori care duc la sensibilitate dentara sunt: 1. Periajul brutal al dintilor si si folosirea unei periute de dinti cu peri duri, fapt care duce in timp la tocirea smaltului dintilor si implicit la expunerea dentinei.

2

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Degradarea dentara manifestata la nivelul liniei gingiei. Retragerea gingiilor ca urmare a bolilor parodontale. Afectiuni gingivale (gingivita). Inflamatia gingivala cauzeaza sensibilitate dentara ca urmare a slabirii ligamentelor care sustin dintii. Dinti crapati, fapt care permite patrunderea bacteriilor si a placii bacteriene la nivelul pulpei dentare cauzand inflamatii. Bruxism. Unele produse pentru albirea dintilor sau pasta de dinti pe baza de praf de copt si peroxid. Inaintarea in varsta. Folosirea apei de gura pentru perioade indelungate de timp. Unele produse de acest gen contin acid care distruge dentina si poate ajunge chiar la nivelul pulpei dentare. Mancarurile cu un continut mare de acid precum citrice, rosii, muraturi si ceai. Efectuarea unor inerventii stomatologice de rutina ca detartraj, aplicarea coroanei dentare, restaurarea dentara si curatatea profesionala a dintilor.

Pasii pentru reducerea sensibiitatii dentare sunt urmatorii: 1. 2. 3. Mentineti o igiena orala corespunzatoare, periind dintii de cel putin doua ori si pe si folosind zilnic ata dentara. Folositi o periuta de dinti cu peri moi si periati zona de langa gingie cu miscari blande. Folositi pasta de dinti pentru tratarea sensibilitatii dentare. Atentie, intrucat exista posibilitatea sa incercati mai multe tipuri de pasta de dinti pana cand veti descoperi produsul compatibil cu nevoile dumneavoastra. De asemenea, in cazul pacientilor care se confrunta cu aparitia sensibilitatii dentare datorita expunerii radacinii, este recomandat sa aplicati putina pasta de dinti la acest nivel nivel, seara inainte de culcare. Mai mult decat atat, in aceste situatii trebuie sa evitati pastele de dinti pentru reducerea tartrului dentar, si sa optati in schimb pentru produsele pe baza de fluor. Evitati mancarurile ce pot agrava gradul de sensibilitate al dintilor.Folositi produse pe baza de fluor. Daca va confruntati cu bruxism, folositi gutiere dentare. Mergeti in mod regulat la medicul stomatolog.

4. 5. 6.

Daca acesti pasi nu ofera rezultatele dorite, medicul stomatolog va efectua una dintre urmatoarele proceudri medicale:

• • •

bonding dentar pentru acoperirea radacinilor expuse; aplicarea gelurilor pe baza de fluor; aplicarea sigiliilor dentare.

În categoria acestor semnale de alarmă putem enumera: SÂNGERAREA GINGIVALĂ

Gingiile sunt tesut spongios de culoare roz si reprezinta structuri esentiale pentru mentinerea si protejarea dintilor. Gingiile adera la dinti pentru a preveni patrunderea sau raspandirea infectiilor la radacina dintelui sau la osul maxilarului. Datorita varstei sau bolilor, gingiile se slabesc si se retrag, fapt ce duce la caderea dintilor. Sangerarea gingiilor se datoreaza mai ales traumelor, infectiilor si inflamatiilor. Gingiile care prezinta o dunga rosiatica la baza dintilor sunt un semn de gingivita. Atentia trebuie indreptata mai ale spre sangerarile prelungite care, in afara de discomfort, pot indica boli precum leucemie, boli de sange, etc. Sangerarile gingivale apar mai des la adulti, decat la copii, de vreme ce la copii este produsa cel mai ales de traumatismele cauzate de periajul incorect. In cazul adultilor sau a persoanelor in varsta, sangerarile gingivale sunt semnul unei afectiuni. Incidenta cea mai mare se regaseste la femei, iar cel mai des intalnita este sangerarea marginala, deoarece sangele provine de la baza dintilor. Cauze Majoritatea persoanelor prezinta la un moment dat in viata sangerari sau un tip de boli gingivale. Acest fapt se datoreaza in mare parte stilului de viata modern, cu consum mare de alimente fast food si multe dulciuri. Zaharurile incurajeaza formarea

3

placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si toxinele erodeaza si inflameaza gingiile. Acestea se inrosesc si au tendinta de a sangera. Cauzele comune ale sangerarii gingivale includ: - Boli gingivale - Acestea sunt cea mai intalnita cauza pentru sangerarile gingivale. In faza initiala - gingivita - gingiile sunt inflamate si sensibile, apoi sangereaza la masticatie sau la periaj. Daca afectiunea nu este tratata, aceasta evolueaza spre paradontoza si pierderea dintilor. - Traumatisme datorate periajului incorect - Periajul cu pasta de dinti este un act in sine abraziv, iar periajul viguros mai degraba traumatizeaza dintii, decat este benefic. Totusi, daca gingiile sunt sanatoase, sunt mai putine sanse ca acestea sa sangereze. - Fumat sau mestecatul tutunului - Fumatorii prezinta mai multe acumulari de tartru pe dinti, fapt ce irita gingiile. - Cauze hormonale - Ocazional, sarcina si schimbarile hormonale pot cauza sangerarea gingivala. Aceasta inceteaza odata cu normalizarea nivelului hormonal. - Deficienta de vitamina K - Vitamina K este un factor important in coagularea sangelui, iar o carenta de vitamina K (sau vitamina C) duce la sangerarea gingiilor. - Leucemie - Aceasta boala reprezinta cancerul maduvei osoase si a celulelor albe, fiind caracterizata, printre altele, de sangerarea gingiilor. - Diverse boli - Afectiuni ale ficatului si rinichilor, boli arteriale sau capilare, diabet, boli de inima, boli ale sangelui, deficiente ale factorilor de coagulare, hemofilie, purpura trombopenica. Afectiuni autoimune - artrita reumatoida, lupus, tiroidita autoimuna, etc. - Traumatisme cauzate de alimente fierbinti sau substante chimice - Un exemplu al acestui caz sunt pacientii care aplica medicatia la baza dintelui dureros. Acest lucru duce invariabil la arsuri. - Proteza necorespunzatoare - Medicamente - Utilizarea continua a unor medicamente ce subtiaza sangele, precum aspirina si diverse analgezice, tratamente precum chemoterapia, radioterapia, anticonceptionalele si antidepresivele. Simptome Gingiile sunt alcatuite din tesut fibros ferm atasat de osul maxilarului. Gingiile sanatoase au aproximativ 1mm grosime si sunt bine vascularizate. Primul semn al unei boli gingivale este inrosirea si umflarea, precum si sangerarea la periaj. Netratate, bolile gingivale pot duce la pierderea dintilor si la abcese gingivale. Alte simptome includ: - sangerare la cea mai mica atingere; - gingii rosii, umflate, dureroase; - prezenta sangelui sau a gustului de sange in gura; - cateodata, datorita sangerarii, poate aparea si puroi; - respiratie urat mirositoare; - dinti sensibili; - dinti care se misca; - dificultate si discomfort la mestecare; Complicatii -sangerare permanenta, umflarea gingiilor, durere, boli parodontale, boli ale osului maxilarului sau pierderea dintilor. Diagnosticul sangerarii gingivale persistente consta in: - examinarea orala a dintilor si gingiilor; - radiografii ale maxilarului si danturii; - analize specifice de sange - colesterol, celule dendritice, rata sedimentarii eritrocitelor, concentratia de hemoglobine, calciu, uree, creatina, factor de coagulare, timpul de coagulare; Sângerari bucale pot apare și din alte cauze: -coagulopatii,trombocitopenie,trombocitoză,hemofilie -anticoagulante în exces -plagi bucale.văl ,limbă, muscate, prin cadere pe un corp ascutit -tumori de limbă, faringe, laringe,hemangioame -postamigdalectomie, adenoidectomie ,alte intervenții -epistaxis posterior -hemoptizie -hematemeză -postextracții, intervenții stomatologice NEVRALGIA DE TRIGEMEN Este sindromul dureros cel mai important. Durerea in ticul dureros al fetei sau nevralgia esentiala de trigemen se caracterizeaza prin crize dureroase, de intensitate mare, cu caracter fulgerator. Durata crizei este scurta, cu perioade de acalmie completa intre crize. Crizele dureroase sunt localizate la una din ramurile periferice ale trigemenului (mandibular, maxilar sau oftalmic) sau intereseaza toate ramurile concomitent.

4

De asemenea. Diagnosticul de nevralgie esentiala se va stabili numai dupa un examen clinic minutios. in trecerea prin dura mater. candidoza orala. Glosodinia poate fi provocata si de o gingie inflamata. durata scurta a durerii de 30 — 90 secunde . durerea. diabet). mai poate fi cauzata si de anumite medicamente. coroane). in functie de cauza aparitiei glosodiniei. Stabilirea diagnosticului -Stomatologul va pune intrebari despre locatia. luand aspectul unei masti de ceara. dand impresia de dureri continue. Chiar numai atingerea acestor zone este in stare sa declanseze criza dureroasa. -Pentru a verifica existenta xerostomiei severe. staza in venele care insotesc ramurile nervoase prin canalele inextensibile osoase. sau ca este vorba de o compresiune a trigemenului. -tratarea afectiunii care provoaca glosodinia (deficit de vitamine. incat in cele din urma. bolnavul se stramba brusc de durere. produsele care contin scortisoara sau menta picante. Caracterul durerii. afta sau de un dinte neslefuit. -evitarea -evitarea alimentelor 5 . ne permite sa stabilim diagnosticul. sunt fara efect. localizata de obicei la un ram periferic al trigemenului. pot deveni subintrante. -microchirurgie pentru repararea nervului. GLOSODINIA : senzatia de arsura a limbii Aceasta afectiune poate fi asociata cu iritatii cronice la nivelul cavitatii bucale. -calmante pentru durere. lacrimare. infectii provocate de anumite ciuperci (candidoza) sau zone inflamate. care insotesc crizele dureroase au determinat pe unii autori sa sustina originea simpatica a nevralgiei trigemenului. Fenomenele vegetative ca modificarile circulatorii. S-a presupus ca ar fi vorba de spasme vasculare la nivelul ganglionului lui Gasser. hipersecretie salivara si secretie mucoseroasa din narina de partea bolnava. isi apasa locul dureros. indeosebi la nivelul lui porus trigemini. midriaza. Ramura 1 oftalmica este interesata doar in 5% din cazuri: nevralgii oftalmice se intalnesc indeosebi in hererpesul Zoster. -Glosodinia poate fi acuta (cu o durata de cateva zile sau saptamani) sau cronica (cu o durata mai mare)." declara Acesta poate include: -indepartarea iritantilor orali (margini neslefuite ale unor lucrari. va trebui sa stabilim care este ramura interesata. Uneori apare si transpiratia fetei de partea bolnava. Suferinta este de obicei unilaterala. Rareori. care la inceput interesa un teritoriu limitat. durata sau severitatea durerilor si va examina cavitatea bucala pentru a observa daca exista iritanti precum dinti sparti. schimbari hormonale sau la nivelul sistemului imunitar. numite „trigger zone”. deteriorarea nervului provocata de extractiile dentare. care de asemenea poate provoca durere. crizele dureroase devin tot mai dese si perioada de acalmie mai scurta. bolnavii evita aceste miscari. Crizele dureroase se insotesc de fenomene vegetative: roseata. Interventiile facute asupra simpaticului. afla cateva sfaturi care te pot ajuta in ameliorarea simptomelor: -consum de multe lichide pentru a diminua senzatia de gura uscata. Durata acestei afectiuni depinde de obicei de cauza glosodiniei. in timpul crizei dureroase.Fenomene motorii: contractari spastice ale muschilor fetei. daca nervul deteriorat este cauza. provocate de o cauza care poate fi decelata clinic. O data stabilit diagnosticul de nevralgie trigeminala esentiala. mai frecvent la ramura a III-a. Crizele de lunga durata pe un fond dureros continuu sunt de obicei nevralgii simptomatice. vor fi examinate si glandele salivare pentru a se stabili daca secreta suficienta saliva. Criza putand fi declansata de miscarile musculaturii mimicei. Cu timpul. Pe masura ce suferinta se invecheste. precum diureticele. Sfaturi pentru ameliorarea simptomelor Pe langa tratamentul medical. Tratament "Tratamentul difera de la caz la caz. Etiologia nevralgiei esentiale de trigemen nu este cunoscuta. deficit de vitamine. fumat sau anumite afectiuni psihologice precum anxietatea sau depresia. -renuntarea la fumat. alergii.Crizele dureroase sunt declansate de excitarea unor zone reflexogene. xerostomia (senzatia de gura uscata). boala poate prezenta remisiuni sau o ameliorare la o varsta inaintata. se extinde la mai multe ramuri ale trigemenului.

Pentru a combate bruxismul la copii. si este o cauza de prezentare la medic intrucit afecteaza relatiile de comunicare interumana. -anxietate. craparea sau pierderea dintilor. nu este insotit de efecte secundare.50 % din motivele de prezentare la stomatolog. in doua momente importante ale vietii lor: atunci cand erup dintii de lapte si atunci cand erup dintii permanenti. -Cea patologica poate fi acuta si cronica.Deoarece scrasnitul dintilor se manifesta in timpul somnului.miorelaxare Reducere sau eliminare cafeină. 2. caz in care se impune aplicarea puntilor dentare. Evitarea ticurilor precum roaderea creioanelor si a pixurilor. Masuri pentru sistarea bruxismului atunci cand nu se doarme. -modificarea aspectului fetei. -malocluzie dentara (alinierea anormala a dintilor). exista cativa factori de risc dupa cum urmeaza: -contactul anormal dintre dintii superiori si dintii inferiori. Aproximativ 15-33% dintre copii sufera de bruxism. -efectuarea de exercitii de stretching si masaj pentru relaxarea muschilor. 5. Principalele simptome ale bruxismului sunt dureri constante de cap si dureri la nivelul maxilarului. TRATAREA BRUXISMULUI Pasii pentru tratarea bruxismului sunt urmatorii: 1. Desi cauzele exacte ale bruxismului la copiii nu au fost stabilite cu exactitate. in Uniunea Europeana si SUA reprezentind 6 . o intalnim in cazul consumarii unor alimente cum ar fi ceapa.-evitarea alimentelor acide si cafelei BRUXISM (SCRASNITUL DINTILOR) Majoritatea persoanelor scrasnesc dintii din cand in cand. Introducerea unei gutiere dentare. Daca bruxismul este cauzat de stres. -asigurarea ca in timpul zilei copilul consuma o cantitate suficienta de apa pentru a preveni deshidratarea organuismului HALENA (halitoza) este un termen medical care defineste mirosul neplacut al aerului expirat. dintii pot fi lezati. -Halitoza fiziologica.pseudohalitoza si una reala. Acest tic. a coronitelor dentare. 7. Pozitionarea unei comprese calde la nivelul obrajilor in timpul noptii ceea ce ajuta la relaxarea muschilor. Formele cronice de bruxism pot duce la: fracturarea.metode eficiente pentru relaxare. dar si guma de mestecat. atat timp cat se petrece ocazional. dar unele studii o estimeaza la 30 . -anumite boli si afectiuni precum deficiente nutritive. Exista totodata cazuri 6 .Halena (halitoza) a fost descrisa din antichitate cand era considerata un posibil motiv de divort al cuplurilor.7 consultatii la medicii stomatologi pe saptamana. se respectă urmatorii pasi: -scaderea anxietății la copii. alcoolul sau fumatul. in cazul nostru aceasta din urma are o importanta majora. si protezelor partiale. 4. de cele mai multe ori persoanele care prezinta acest tic nu pot constientiza acest lucru. Cauzele bruxismului sunt: -stres. Daca insa. a implanturilor dentare. alergii si tulburari endocrinologice.Prevalenta halenei nu este cunoscuta. 3. usturoiul. Halena (halitoza) poate fi ocazionala sau cronica. efectuarea canalelor endodontice. denumit in termeni medicali bruxism. sedative. -pierderea auzului. -aparitia sau agravarea tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare. 6. oxiuri. De cele mai multe ori persoanele care se confrunta cu aceasta problema scarnesc dintii in timpul noptii. care la randul ei poate fi fiziologica si patologica. Evitarea alcoolului. -factori psihologici precum anxietate si stres. bruximul are loc in mod frecvent.

usturoi. Aminoacizii cu continut ridicat de sulf. Aceste microorganisme se regasesc in cavitatea bucala si faringe. -miros aldehidic la alcoolici. boala de reflux gastroesofagian. paradontoze. Mirosul neplacut al cavitatii bucale se regaseste in multe boli cronice. -miros de migdale amare in intoxicatia cu cianura de potasiu.compusi cu sulf prin respiratie (ex. ficat stricat sau ridichi in insuficienta hepatica. Proteinele provin din alimente. cand pacientul vorbeste de un miros neplacut al cavitatii bucale inexistent in realitate.miros de acetona de fructe fermentate in starile de acidocetoza (diabet zaharat.corpi straini nazali. puroi. carnea si produsele lactate (prin persistenta resturilor in cavitatea bucala sub actiunea florei microbiene locale se formeaza compusi cu sulf) fumatul (mirosul de nicotina si afectarea gingivala) alcoolul. In cadrul halitozei cronice putem vorbi. putresceina. afectarii etanseitatii tractului digestiv. laringiene infectate pulmonare : abcese. In majoritatea cazurilor de halitoza bucala bolnavul se plange si de un gust neplacut al cavitatii bucale. Mirosul neplacut al cavitatii bucale poate fi consecinta : • • • • • • • formarii unor compusi cu sulf prin degradarea resturilor alimentare din cavitatea bucala deshidratarii mucoasei bucale cu formarea de celule moarte (xerostomia) stazei gastrica.plombe fisurate infectii orl : sinuzite posterioare odontogene. In mod normal aceste bacterii se regasesc pe fata dorsala a limbii. amigdalite cornice cazeoase . sunt cisteina si metionina. acestea producand substante sulfurice. celule epiteliale. proteze neigienizate. stenoze esofagiene cu dilatatii suprajacente .gastrice suprainfectate -ulcerate 7 . tuberculoz cavitara. in faringe si in jurul tonsilelor. cancer digestive : diverticuli faringoesofagieni . Ca urmare a dezechilibrului florei naturale a cavitatii bucale aceste bacterii se inmultesc si produc o cantitate crescuta de substante sulfurice (VSC = Volatile Sulfur Compounds): H2S.ozena. -miros amoniacal . aceasta ajutand la sustinerea diagnosticului: . Pseudohalitoza se trateaza de catre medicul stomatolog.de pseudohalitoza si halitofobie.urinos in uremie. cadaverina.cazeoase. refluxul gastroesofagian. avand un rol important in digestia proteinelor. iar halitofobia de catre psiholog. gingivite. cancerul gastric) infectiilor cu germeni anaerobi (abcesele pulmonare) formarii de corpi cetonici (miros de mere acre) in cetoacidoza diabetica eliminarii de mercaptani . -miros fetid patrunzator in supuratii pulmonare. In cazul nostru cele mai importante bacterii sunt fusobacteriile si actinomicetele. . . abcese dentare. Ele se descompun in aminoacizi.si extraorala. bronsiectazie. dulciurile in exces. stari de inanitie). adenoidita cronica. despre una intra.infectate . dimetil sulfitul) in insuficienta hepatica eliminarii de amoniu (halena amoniacala) in insuficienta renala Cauzele halitozei sunt: • • • • • • • • igiena defectuoasa a cavitatii bucale consumul unor alimente : ceapa. respiratia bucala . cancere esofagiene . mercaptan de metal.miros de indol si scatol.cancere faringiene. tumorilor digestive suprainfectate (stenoze. -miros fad dulceag in difterie. uleiurile (deshidrateaza mucoasa cavitatii bucale) stomatologice : carii.cancere de cavitate bucala ulcerate. . cafeaua. dar si din sange..miros de usturoi in intoxicatia cu fosfor. Aerul expirat poate avea si el un miros caracteristic in unele boli.miros fecaloid in ocluzia intestinala. flegmoane intra/periamigdaliene. care poate sa apara ca urmare a activitatii bacteriilor anaerobe.

ceapa) -evitarea alimentelor bogate in proteine .produse lactate . 8 .bolile digestive si pulmonare In unele studii stiintifice referitoare la combaterea halitozei s-a incercat folosirea unor antibiotice precum si a unor ape de gura. In momentul in care o proba de saliva ce contine aceste bacterii intra in contact cu banda de test.• • • • • • • metabolice : cetoacidoza din diabeul zaharat dezechilibrat-miros cetoacidozic insuficienta hepatica. extract de aloe vera si melaleuca alternifolia.Acest produs contine elemente antibacteriene care elibereaza oxigen.folosirea unei linguri pentru a razui partea posterioara a limbii. Testarea cu ajutorul halimetrului: masurarea cantitatii de hidrogen sulfurat din respiratie 4.1 an -igiena corespunzatoare pentru protezele dentare -evitarea unor alimente (usturoi. Mirosul pe care il degaja materia de culoare alba adunata pe conturul lingurii este cel pe care il percep si cei din jur.carne . se produce hidrolizarea compusului mentionat. insuficienta renala-miros de amoniac deficite de vitamine prin producerea unor afectiuni care determina halitoza (deficitul de vitamina C determina gingivite.ape de gura cu clorhexidină. producatoare de substante sulfurice Prevenirea halitozei : hidratare corespunzătoare -igiena orală corecta : spalarea dintilor dupa mese. se produce efectul de fluorescenta. : -periajul dentar si al limbii efectuat de 2 ori pe zi . avand un rol important in digestia proteinelor.sinuzita. Dacă aceste reguli nu sunt respectate. 5. Chemiluminiscenta: masurarea cantitatii de compusi de sulf din saliva.intalnim frecvent intoleranta ascunsa la lactoza. gluconat de zinc. fara conservanti. Testul BANA: identificarea bacteriilor (responsabile pentru aparitia bolilor parodontale) din saliva care produc o enzima ce poate degrada compusul chimic benzoil-DL-arginin-naftilamida (prescurtat BANA). Testarea organoleptica:-se simte mirosul neplacut al aerului expirat de la o distanta de 10cm 2. Astfel halitoza de dimineata nu poate fi considerata patologica daca dispare dupa periajul dentar. Experientele acestea insa au evidentiat faptul ca folosirea acestor produse reduce mirosul neplacut al gurii pe o perioada scurta de timp. deoarece se distrug si bacteriile utile. O metoda la care se poate apela consta in: . deficitul de vitamina A duce la formarea de tartrum dentar) anumite medicamente usuca mucoasa bucala si produc halena (antihistaminice. Acest lucru ar conduce la o dezechilibrare a florei naturale a cavitatii bucale. uneori. schimbarea imprejurarilor care sunt propice reproducerii bacteriilor anaerobe. ceea ce inseamna ca scaderea productiei de saliva da nastere la o respiratie cu miros neplacut.90 % cazuri se identifica probleme stomatologice dar. iar mirosul respiratiei seamana cu cel al pestelui putrezit. obstructia nazala. ceea ce atrage dupa sine schimbarea culorii mediului de testare in albastru. Tratamentul halitozei se adreseaza cauzei care a determinat-o (in 80 . Cu unul din produsele familiei TetroBreath denumit “Periotherapy. antibiotice) cure de slabire. -digestia leguminoaselor reprezinta unora o adevarata problema numita Trimethylaminuria. Principiul de tratament ideal ar fi. Fiziologic vorbind ea apare si pe timpul noptii cand secretia salivara scade.infometare parazitoze intestinale xerostomia -este un factor principal care cauzeaza sau agraveaza mirosul neplacut al cavitatii bucale dat fiind ca saliva reprezinta o "apa de gura naturala" ce ajuta la eliminarea bacteriilor acumulate in cavitatea orala. Cromatografia gazoasa: masurarea gazelor din aerul respirat pe gura 3. bacteriile ce cauzeaza respira ția urât mirositoare se acumuleaza in cavitatea orala. Produse pentru igiena bucala cu continut ridicat de alcool si lauryl-sulfat de sodiu Diagnosticul halitozei : Pacientul se prezinta la medic pentru ca a simtit un miros neplacut ala respiratiei sau cei din anturaj i-au spus acest lucru. -control stomatologic periodic la 6 luni . nu se indica distrugerea lor continua. si intrucat aceste bacterii fac parte din flora naturala a cavitatii bucale. sunt necesare investigatii suplimentare) si se trateaza Se recomanda un tratament adecvat al gingiei de catre un medic specialist stomatolog. Se poate discuta despre pseudohalitoza sau halitofibia (doar pacientul simte o respiratie urat mirositoare) in aceste situatii fiind necesara si o evaluare din punct de vedere psihologic.paste de dinți herbal .folosirea atei dentare pentru a curata spatiile dintre dinti. acestea sunt : 1. coloranti sau lauryl-sulfat de sodiu Se trateaza celelalte cauze extraorale de halitoza –amigdalita. cum ar fi Oxyfress si TriOral. dar obligatoriu dupa micul dejun si ultima masa de seara. Atunci cand o proba de saliva intra in contact cu mercurul de pe banda de test. In ceea ce priveste metodele de testare folosite in cabinetele stomatologice. antihipertensive.

lamaie. alimente gustoase (situatie fiziologica) Sialoreea produce complicații fizice și psihosociale . sos de tomate. tulburări menstruale. Probleme ORL -Epiglotita -Alergii -Boala Wilson.la adulți cu boala Parkinson sau cu sechele de AVC . reacţii de răspuns la condimente. pesticide.gingivită. In astfel de cazuri.fiziologică –      Sarcina (hiperemesis gravidorum) lehuzie. -Gastrita cronica. citrice (portocale.umezeală periorală şi 9 . iod. Complicaţiile fizice și psiho-sociale ale sialoreei variază de la simptome uşoare şi inconveniente la probleme grave. -Raul de miscare.-evitarea alimentelor acre: cafea. cu unele substante – mercur.stigmatizare social. B .incluzând iritatie. Sialoreea după patru ani de vârstă. -Sindromul varsaturilor periodice.stomatite. . Complicaţiile fizice includ congestive . Sarcina (hiperemesis gravidorum). emoţii. Cei mai multi. -Malocluzia dentară. ci dimpotriva va rezulta un efect advers In concluzie. -Monunucleoza infectioasa.fetiditate. aceasta avand un rol determinant in aparitia gingivitei si a cariei dentare.deshidratare. nu numai ca nu rezolva nimic. Hipersalivaţie (sialoree Salivatia abundenta. care pot avea un impact negativ semnificativ asupra calită ții vie ții. rezolvarea problemelor stomatologice contribuie la eliminarea mirosului neplacut al respiratiei iar igiena corectă a cavita ții bucale este cel mai important factor de preven ție al halenei.umezealâ periorală.f legmon periamigdalian. în general. Hidrofobie (frica de apa). -Probleme posturale -Inabilitatea de a recunoște fluxul salivar.fiinf produsă frecvent de controlul redus al musculaturii orale și faciale Boala Alzheimer  Hipersecretia de salivă-din inflamații. halitoza este un motiv frecvent de prezentare la medicul stomatolog.Patologică neurologică la copiii cu retard psihic sau paralizie cerebrală. Prezenta glucidelor totodata duce la formarea peliculei dentare. Această condi ție este normală la sugari. care contribuie la neutralizarea acestor acizi -evitarea fumatului. este considerată a fi patologică. -Apetit crescut la vederea unor -Stomatita sau ulcere ale cavitatii bucale gastroesofagian duodenal. . folosesc de bomboane mentolate si gume de mestecat pentru a estompa mirosul neplacut. -Homocistinuria. dar daca acestea contin glucide. dar si la medicul de familie sau medicul de medicina interna. -Refluxul -Hipertiroidie. dar de obicei se opreşte la vârsta de 15-18 luni.excesivă se numeste sialoree sau ptialism și este o problemă frecventă: A. -Tumori ale cailor aeriene sau digestive superioare Amigdalita Abces retrofarinngian sau amigdalian nazale . eruptive dentara. consumului de alcool (deshidrateaza) -evitarea bauturilor care au continut crescut in zaharuri care servesc ca mediu de cultura pentru bacterii . Are rol si in aparitia gustului metalic sau amar din cavitatea bucala. bitter. TULBURĂRI SALIVARE (hiper sau hiposalivaţie) 1. bacteriile anaerobe produc o cantitate mai mare de substante sulfurice. -Parazitoze intestinale -Intoxicatii -Turbare. grapefruit) deoarece pH-ul acid contribuie la dizolvarea calciului din smalt si ajuta la reproducerea bacteriilor. Manie. -Pancreatită cronică. devastatoare pentru familie și pacien ți Sialoreea (salivație excesivă) este definit ca salivă dincolo de marja buzelor . -Ulcer gastro-Ciroză hepatică. Apa de gura TetroBreath este una din acele putine produse existente pe piata.

la adulţi. deshidratare şi miros fault.persoanele sunt capabile să compenseze saliva ția prin degluti ție. carii dentare . hipersecreții. disfunc ție senzorială sau anatomică. vapori de mercur) și virusul turbării. Îngrijitorii şi cei dragi pot găsi mult mai dificil să demonstreze afectiune cu pacienţii .la copii.Cea mai obişnuită cauză este disfuncţia neuromusculară. 10 . bariere în calea educaţiei (cum ar fi incapacitatea de a imprumuta cărţi sau tastaturi de computer) şi cresterea dependenţei şi nivelului de îngrijire. rabie) Medicatie ca efect advers (tranchilizante. TABEL 1 Etiologia Sialoreei Disfuncție neuromusculară /senzorială Retard psihic Paralizie cerebrală Boala Parkinson SIndrom pseudobulbar* Paralizie bulbară AVC HIpersecretie Inflamatii (erupție dentară. cum ar fi erupția dentiţiei .scade capacitatea de a recunoaște salivația iar disfuncțiile anatomice și motorii pot afecta abilitatea de a manageria excesul de secre ții. anticonvulsante). hipotiroidie Incompetență sfincterului cardia Malocluzie dentară Probleme ortodontice Defecte chirurgicale după chirurgia capului și gatului ( diformitatea “Andy Gump” ) În mod normal . toxine (adică. Alte cauze includ efectele secundare ale medicamentelor (de exemplu. infec ții orale. tranchilizante.macerare cu infecţii secundare.carii dentare şi infecţii ale cavitată ții bucale. Etiologie Sialoreea de obicei este cauzată de disfuncţii neuromusculare.dar în disfun ția senzorială. Hipersecretia este des cauzată de inflamaţie. retardul mintal şi paralizia cerebrala sunt frecvent implicate. Complicaţiile psiho-sociale include izolarea. ceea ce contribuie la stigmatizare. anticonvulsante) Reflux gastroesofagian Expunere la toxine (mercur) Anatomice Macroglosie (limbă mare )-sdr Down. reflux gastroesofagian. boala Parkinson este etiologia cea mai comună și mai rar paralizia cerebrală bulbar.pseudobulbară și accidentul vascular cerebral (tabelul 1).

în mod repetat . pot fi tratate cu un program de alimentaţie menit să îmbunătă țească controlul oromotor. Pentru probleme minime. –o metodă subiectivă de evaluare pentru sialore a fost descrisă ca un sistem ce ratifică severitatea saliva ției pe o scară de 5 puncte și frecvența ei pe o scară de patru puncte (tabelul 2) Deși aceste scări sunt utile în evaluarea şi monitorizarea terapiei. Logopezii și kinetoterapeu ții profesionali lucreaza cu pacienţii pentru a îmbunătăţi lmecanica degluti ției și să le sprijine postură cu dispozitive cum ar fi scaunul cu rotile și susținătorul de gât. impactul sialoreei asupra pacientului privind calitatea vieţii este factorul cel mai important în determinarea necesita ții terapiei. sunt eficace în reducerea saliva ției dar utilizarea lor este limitată de efectele adverse -injectarea de toxină botulinică de tip A în glandele parotide și submaxilare . cu o atenţie deosebită la impactul salivei asupra calităţii vieţii şi a potenţialului de îmbunătăţire.biofeedback -masuri agresive MEDICAȚIE .medic primar de îngrijire – generalist care de obicei se concentrează pe istoricul complet şi examinarea fizică a pacientului.malocluzia și alte probleme de ortodon ție . pentru că efectul slabe ște în câteva luni . pentru cancerele de cap și gât pot cauza sialoree. la copii sub vârsta de patru ani. la puţin invazive. este cel mai bine realizat de o echipa clinică compusă din orl-ist. Tratament de gestionare al sialoreei este cel mai bine realizat utilizând o echipa care cuprinde .obiecte umede) Frecvență Niciodată Ocazional Frecvent Constant 1 2 3 4 1 2 3 4 5 PUNCTE Management Tratamentul sialoreei.foniatru. incluzând excizia glandular.ceea ce crește calitatea vie ții acestor bolnavi .ligatura ductelor salivare.precum macroglosia(sdr Down. incompeten ța orală(sdr Moebius) . glicopirolatul . sau adulţi cu funcţii neurologice instabile. stomatolog . observarea este frecvent mai bună de asemenea. Anticolinergicele precum atropina.Defectele anatomice postintervenții de rezecție tumorală. derutarea lor realizează un efect permanent și efficient . terapiile nechirurgicale la cele mai invazive. TABELUL 2 sistem de evaluare a frecvenţei şi gravita ții hipersaliva ției SIALOREE Severitate Uscat –nu salivează niciodată Usor –doar buze umede Moderată (buze și bărbie umede) Severă (hainele devin umede) Profuză (aine. miini . asistent social și după examinarea cazului și studio se face terapia variabilă: -conservator. neurolog. deşi acest efort este rareori de succes. Stomatologii şi ortodonti știi apreciază şi trateaza bolile dentare şi orale şi maloclusion. hipotiroidismul). -teste folosind scanare cu radioisotope şi cupe de colectare la bărbia pacientului sunt utilizate în principal în scopuri de cercetare. Evaluarea Sialoreei Măsuri obiective şi subiective au fost dezvoltate de cuantificat sialoreea.anatomo-patolog.observare. Tratamentele pot fi oferite într-o manieră trepte.terapie posturală. Otolaringologii 11 . .Anomaliile anatomice de obicei nu sunt singurele cauze de sialorree dar in mod comun exacerbează alte cauze.intervenție chirurgicală.scopolamină .

contribuind astfel la devierea salivei spre faringe. Orice factori situaţionali ar trebui corec ți .identifică şi să corectează cauze de obstrucție aerodigestivă ca macroglosia şi vegeta țiile adenoide care contribuie la salivare. Durere la locul de injectare . iar malocluzia dentară şi cariile ar trebui să fie tratate. 1. Mai multe aparate de ortodonție pot fi utilizate pentru trata sialorea.uscăciune orală. Studiul suplimentare ale eficienței acupunctura în tratamentul sialoreei este justificat Medicamentele anticolinergice blocează inervația parasimpatică a glandelor salivare. pacient şi familia pacientului. radiaţiile şi terapia chirurgicală trebuie considerate. uscăciune excesivă orală retenție de urină . glaucom. Biofeedbackul şi tehnicile de automatism au tratat cu succes pacienţi cu disfuncţie neurologică uşoară şi salivație .5 mg Aplicarea patch-ului zilnic Prurit la locul de aplicare . După o evaluare amănunțită. Neurologii. Dacă sialoreea continuă să interfereze cu sănătatea şi calitatea vieţii. hiperactivitate. care au avut uşoare până la moderate probleme. Copii: 0. Ele stimuleaza mişcarea limbii. TABLE 3 Medicatii pentru tratamentul sialoreei Agent Glicopirolat Administrare 1 -2 mg Dozaje Adulti: po-0.vedere în ceață.04 mg pe kg /po de 2-3 ori/zi pâna la eficacitate și tolerabilitate Scopolamină (Transdermică ) Patch. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru câteva ore pe zi. pacienţii au fost trataţi 30 de ori cu ace plasate în cinci locuri în limba. Pot fi de ajutor particularizat plăci de formatul care se potrivește palatului și inchide buzele . înghiţirea sau ștergerea suprafeței este asociată cu un bip electronic. sau la adulţi cu funcţii neurologice instabile.5 mg de 1-3 ori /zi. sunt de preferat metodele minime . şi dispozitivele devin mai puţin eficace după utilizări repetitive pozitive şi recompensă negativă a fost descrisă ca un adjuvant în gestionarea sialoreei la pacienţii cu boli neurologice moderate. ameteală. medicamente. margele mobile plasate pe placa superioară. Toxina botulinică A . 100 U Sub ghidaj ultrasonografic se injectează 10 . pot fi tratate cu un program de alimentaţie menite să îmbunătă țească controlul oromotor. Pentru probleme minime . Efecte adverse Constipație. Un studiu a arătat că biofeedback-ul a avut succes la pacienţii mai în vârstă de opt ani.din păcate. dacă este necesar. un consens cu privire la opţiunile de tratament adecvat ar trebui elaborate de echipa de tratament. Mai multe studii au demonstrat eficacitatea glicopirolatului și Scopolaminei (Transdermic ) în tratamentul sialoreei . de asemenea. Pacienţii sunt instruiţi a asocia un comportament cu un tic . iritabilitate . dacă este cazul.40 unități in fiecare glandă 12 .retenție de urină. chiar şi aceste medicamente relativ selectiv anticolinergice au efecte secundare care cresc proporţional cu eficacitatea lor. iar pacienţii trebuie să fie dotați cu scaune cu rotile corespunzătoare și bretele. deşi acest efort este rareori de succes. otolaringologii şi medici de îngrijire medicală primară pot evalua pacientu pentru sctintigrafăneuropatii craniană semnificative. de exemplu. Utilizarea acestor mărgele în combinaţie cu tratamentul degluti ției a avut succes la pacienţii cu sialoree moderată. Adenoamigdalectomia se efectuează. după ce au fost încercate măsurile non-invazive. Dezavantajul pentru aceste dispozitive este că pacienţii deveni obișnui ți la stimul. la copiii sub vârsta de patru ani.iritabilitate. Îngrijitori laudă pacienţii pentru nu salivează sau le solicita să le şteargă feţele atunci când au uitat să înghită într-un studiu prospective acupunctura îmbunătăţe ște sialoreea bazat pe măsuri subiective la şapte dintre 10 pacienţii. vedere în cea ță. O perioadă de şase săptămâni.

şi tratamentul poate fi repetat după cum este necesar. Această procedură implică de obicei o combinaţiede ligatură duct paritidian și derutare sau excizia glandei submaxilare sau redirijarea ductului. în locul în care plexul timpanic şi nervul chorda tympani intra în principalele glande salivare.18 luni . iar pacienţii de obicei nu se plâng de pierdere de gust. şi semnificativa Posibila refacere a funcțiilor salivare .această conjuctură nu a fost confirmată de cercetare. şi este puţin probabil că controlul refluxului are efecte importante asupra sialoreei. aceste medicamente adesea sunt slab tolerate de pacienţii vârstnici.necesita multiple proceduri Risc de sialocele 13 . Aceasta operatie are puţine efecte secundare.Anticolinergicele sunt contraindicate la pacienţii cu glaucom.rapid Nu necesită anestezie generală Util la vârstnici Tratamentul definitiv al sialoreei este chirurgia de excizare a principalele glande salivare sau a ligaturarea sau sau derutarea ductelor salivare majore. uropatie obstructivă. Procedura este relativ simplă si rapidă şi nu are nevoie de anestezie generală. tulburări de motilitate gastro-intestinală și miastenia gravis. la pacienţii care sunt în vârstă şi debilitați. Malignită ți induse de radioterapie de obicei nu apar până la 10 la 15 ani după tratament și. RADIOTERAPIA produce xerostomie care se poate menține luni până la ani. care nu sunt candidaţi pentru chirurgie şi nu pot tolera terapia medicală . rapidă Reduce fluxul salivar Neurectomie transtimpanică Tehnic procedeu ușor .Excizia glandei sublinguale este sugerată dacă ductele submaxilare sunt redistribuite pentru a preveni formarea de cistelor de retenție salivară. este de mare succes. Preservarea salivei cu reducerea saliva ției a fost demonstrată după derutarea ductelor parotidiene și submaxilare la orofaringele posterior şi procedurile de derutare evită cicatricile externe și riscul de lezare a nervului facial. prin urmare. atunci când nervii se regenerează . care include ligaturarea bilaterală a ductelor parotide și excizia glandelor submaxilare . funcţia salivară se întoarce în termen de 6. Dozele pot fi și ele titrate pentru a ajunge la efectul dorit. Intervenţiile chirurgicale pentru a denerva glandele salivare sunt efectuate prin intermediul urechii medii. Opţiuni chirurgicale în tratamentul sialoreei includ chirurgia pe glandele salivare şi ductele lor şi intervenţii chirurgicale pentru a denerva glandele (tabelul 4). sunt mai puţin un motiv de îngrijorare. Radioterapia glandelor salivare este o opţiune de tratament rezonabilă la pacienţii vârstnici. Procedura definitivă chirurgicală .. TABEL 4 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL AL SIALOREEI Tratament chirurgical Avantaje Dezavantaje Derutarea ductului submandibular Fără cicatrici externe Derutarea ductului este un procedeu neobișnuit Incidență scazută de ranulă dacă se excizează și glanda sublinguală Potential de carii dentare anterioare Fără excizia glandei sublinguale .pacientul dezvoltă ranula Potentială aspirație Excizia glandei submandibulare Control foarte bun al sialoreei Procedeu comun Derutarea ductului parotidian Redirectionarea fluxului salivar Cicatrice externă Potentiale carii dentare Risc de sialocele Potential de aspirație Procedeu rar Ligature ductului Parotidian Procedură simplă. Din păcate. cu aproape totala eliminare a sialoreei. De asemenea. care au mai multe comorbidități . o incidenţă scăzută a parezei faciale. CONTROLUL REFLUXULUI GASTRO-ESOFAGIAN .

de dificultatea de a mananca alimente uscate. astfel ducand la aparitia halitozei. -dificultate de vorbire şi deglutitie . in timpul noptii secretia salivara scade. Diagnosticul de xerostomie se poate baza pe : -istoricul pacientului. Poate fi sau nu poate fi asociata cu functia scazuta a glandelor salivare . în special noaptea .pierdere in greutate -stomatite frecvente virale. -lubrifierea cavitatii bucale si faringelui . Unele probleme obi șnuite. astfel se explica mirosul neplacut al cavitatii bucale dimineata dupa trezire. cu toate acestea.bacteriene sau fungice Complicaţii asociate cu xerostomia Xerostomia este adesea un factor pentru probleme de sănătate grave sau minore. apasatorul de limbă se poate lipi de mucoasa bucala. o senzatie de inflamatie sau ardere (mai ales pe limbă). cu răni ale limbii . cum ar fi cerealele și biscuitii. Xerostomia poate duce la : -sensibilitate sporită la carii dentare. bucofaringoscopie şi/sau sialometrie. xerostomia nu par să fie legata de vârsta in sine cât mai mult de necesitatea persoanelor în vârstă de a lua medicamente care provoacă xerostomie secundara. dar poate fi un simptom al diverselor afecţiuni medicale. cum ar fi biscuiti.pacientul se plânge de gură uscată. precum şi psihologică. -în cazul este examinata gura . -Pacienţii cu xerostomie se plâng adesea de gust tulburări (dysgeusia). în special pe timp de noapte.menţinerea integrităţii mucosei orale -ajuta la vorbire si gust prin lubrifierea mucoaselor -enzimele din saliva incep pocesul de digestie Xerostomia modifică : -capacitatea gurii pentru a neutraliza ph-ul acid. Xerostomia se caracterizeaza printr-o senzatie persistenta de uscaciune a gurii. Fiziologic. -crapaturi ale buzelor.multumire a pacientului şi îngrijitorului . o limbă dureroasa (glossodynie) şi trebuie să bea mai multa apă.schimbări în suprafața a limbii -dificultate de a purta proteze.o constantă durere în gât. . . taieturi sau fisuri la colţurile gurii.hipertermie sau stări hipertoxice. a cavitații bucale de resturi si bacterii -controlul pH-ului.masticatia. pot fi deosebit de dificil de mestecat şi înghiţit .insuficienţă renală cronică. inflamaţia şi fisura buzelor (cheilita ). -inflamaţie sau ulcere pe mucoasa bucala.Pacientii poate avea probleme cu păstrarea fixararii placii dentară. -îndepărtarea resturilor alimentare din cavitatea bucală. Odata cu inaintarea in varsta.actiune de curăţare mecanica .scade pH-ul oral şi creşte semnificativ dezvoltarea placii bacteriene şi cariilor dentare. . candidoza halitoza . cu cocoloașe. -la inflamarea septica a parotidelor sau submaxilarelor-sialadenite . -curatarea dinţilor şi gingiilor . Persoanele cu xerostomia se plâng adesea de probleme de mestecat. . Funcţiile salivei Saliva posedă multe funcţii importante: inclusiv activitate antimicrobiana.gingiilor si palatului.formarea bolulului si deglutitia -remineralizarea dintilor . -răguşeală şi/sau uscaciune nazala . 2. -senzaţie de arsura . . -compromiterea înghiţirii alimentelor. un efect secundar al radioterapiei capului și gâtului sau un efect secundar al medicamentelor. Aceasta poate afecta nutriţie şi sănătatea dentara .sindromul Sjögreen.compromiterea vorbirii. .anemii severe. .enterocolita acută." în cazul în care rujul aderă la dinţii 14 . vorbit .hemoragii severe Xerostomia Xerostomia este definită ca gură uscată care rezultă din reducera sau absenta fluxului de salivă. care afectează aproximativ 20 la sută din batrini. candidoza orala este una dintre infecții orale cele mai comune văzute în asociere cu xerostomia. deşi aceasta este cea mai invazivă opţiune de tratament. -la femei semnul rujului .uscaciune. Xerostomia ar trebui considerate dacă: . asociate cu xerostomia includ: . iar depistarea cauzelor este de competenta medicului specialistXerostomia este o plângere comună găsita de multe ori la adultii maturi . . o procedură simplă care măsoară debitul de salivă. ajutind . . -este o cauza ascunsa originale de gingivita și pierderea dintilor . Semne şi simptome de xerostomie. aceasta insa nu se considera patologic daca dispare dupa periajul dentar. chiar dupa 25 de ani secretia glandelor salivare se diminua treptat. deglutitie şi purtat proteza. . severitatea sialoreei poate fi suficientă pentru a necesita o astfel de terapie agresivă . -Alimentele uscate. Hiposalivaţie/lipsa salivei (xerostomie) în: . Xerostomia nu este o boală. -extinderea.protejarea gurii de infecţie Simptomele includ: .

. -agenţi antianxietate. Pertechnatul de sodiu Tehneţiu-99 m intravenos este injectat pentru a stabili rata și densitatea de absorb ție și ora excre ție . glandelor submaxilare ducând la xerostomie prin infiltrate cu limfocite T în principal CD8 .. includ : -vedere neclară. . nu sunt permanente. -agenți anti-Parkinson.miorelaxante Trebuie notat că. o boală cronică inflamatorie autoimună care se produce predominant la menopauză la femei. în general.antidiareice. ca plăci albe pe suprafaţa mucoasei bucale care se detaseaza usor . Simptomele xerostomiei sunt adesea mai rele între mese. prin depozitele de amiloid din glandele salivare duce la dezvoltarea xerostomiei. . Ea implică injectarea de substanță radioopacă în glandele salivare si poate fi utilă în evaluarea func ției glandelor salivare . şi se vor evita formele de dozaj sublingual dacă este posibil.marginile incizale Există puțină salivă sau deloc în planseul bucal. -diuretice şi sedative. -tulburări de miros și gust. de exemplu. în principal la copii se produce o hipertrofie a glandelor parotide şi. ocazional. dar cu mai puţină activitate anticolinergică . luaţi în considerare modificarea orarelor de medica ție pentru atingerea nivelurilor plasmatice maxime atunci când pacientul este treaz. . -lupus 15 . sialometria sau măsurarea debitului salivar. Mai multe teste de birou şi tehnici pot fi utilizate pentru a stabili funcţia glande salivare.limba . -Salivă poate apărea sau spuma. produce inflamația granulomatoasă epithelioidă în glandele salivare rezultînd fluxul salivar redus.saliva este vâscoasă.antihistamine. Extinderea la principalele glande salivare apare la aproximativ o treime din pacienţi. B.analgezice. Sdr Sjogren este caracterizat de infiltrarea limfocitară a glandelor salivare şi lacrimale. La unele persoane infectate cu HIV.din față. candidoza pseudomembranoasa va fi prezenta. S-a estimat că mai multe 3 la sută din americani suferă de Sindromul lui Sjögren. Pacienţii care se plâng de xerostomie ar trebui să fie intervievați și medica ția lor ar trebui revizuită. mai mult de 400 frecvent utilizate medicamente pot provoca xerostomie precum: . noaptea şi dimineaţa. Cauze obisnuite de xerostomie A. -antiemetice. -anticolinergice. Prin urmare.Pot exista numeroase carii dentare la nivelul marginii incizale. Administrarea să se facă cu multe lichide. -Carii dentare pot fi găsite la limita cu gingia și la coleretul dintelui . Este posibil să modificaţi medicația sau dozele pentru a furniza un debit crescut salivar. mucoasa . Biopsie principalelor glande salivare este o opţiune când o malignitate este suspectată. în plus faţă xerostomie şi exoftalmie. Sialografia este o tehnică imagistică . care duce la xerostomie şi exoftalmie . -oboseală. -apariția durerilor orale. Această combinație se numeşte sicca complexă. luaţi în considerare trecerea pacientului la o altă medicaţie cu eficacitate comparabile. sarcoidozei. Alte boli sistemice care poate provoca xerostomia includ artrita reumatoida.comparativ cu Sdr Sjogren l în care predomină celulele CD4 +.scopul terapiei este de a gestiona simptomele. amiloidozei și bolii grefă contra gazdă. Nu există nici un tratament pentru boală. aceste efecte. marginea cervical a dintelui. trecerea de la antidepresive triciclice amoxapine la desipramine.planșeul gura şi limbii pot apărea uscate cu număr scăzut de papillae. spumoasă.gâtului cu dificultă ți de vorbire. .uscăciune nazală şi a gurii. hipertrofiei glandelor salivare induse de virusul imunodeficienţei umane . -decongestionante. -constipaţie -uscăciune vaginală Sarcoidoza şi amiloidoza sunt alte boli inflamatorii cronice care provoacă xerostomie Sarcoidoza.Medicamente Poate din cauza cea mai răspândită de xerostomie este medicaţia. -antidepresive. -fisuri pe limbă şi buze. . Dacă este posibil. -infecţii recurente ale ochilor şi gurii .antihipertensive. Boli și alte condiții Boala cea mai comună care cauzează xerostomia este sdr Sjögren (SS). -antipsihotice. poate fi un util indicator al xerostomiei -Mucoasa orală poate fi uscată şi lipicioasa sau poate apărea eritematoasa datorită unei infectiei cu Candida albicans. Simptome asociate cu Sdr Sjogren . -Ocazional. . Amiloidoza . colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda parotidă sau submaxilară -ductele glandei sublinguale şi salivația este stimulată cu citric acid. 90 la sută din aceşti pacienţi fiind femeile cu o vârstă medie de 50 de ani. . deşi există multe medicamente care afectează cantitatea și/sau calitate de salivă.Biopsia glandelor salivare minore este adesea utilizată în diagnosticul de sindrom Sjögren . -Patch-uri de culoare roşie apar pe valul palatin sau pe palatul dur și pe suprafa ța dorsală a limbii.pot apare uscate cu descresterea numărului de papile . care poate fi utilă în identificarea litiazei glandelor salivare și maselor tumorale . . -anorexiante.bronhodilatatorii .disfagie sau dificultate înghiţire.

atunci când glandele salivare sunt direct în câmpul radia ției. .de la 4000 GY fiind ireversibila.gastrita atrofică.5 mL/min/glandă. eficiența tratamentului simptomatic poate fi importantă pentru respectarea 16 . -tulburările endocrine. 1-2 mL/min valori mai mici decât 0. pot modifica compozi ția și debitele de salivă. Xerostomia se poate produce în timpul bolii . Xerostomia nu este de obicei reversibila si efectele cronice pot persista luni sau ani. O plângere de început comună după radioterapie este saliva groasă sau lipicioasă. -diabetul zaharat.Boli ce produc hiposecreție precum ciroza biliară.3ml este debitul normal pentru saliva nestimulată .vărsaturi. Pentru mulţi pacienţi. acestea sunt: -antidepresivele si medicamentele pentru reducerea anxietatii. Tratarea bolilor si afectiunilor care cauzeaza xerostomia. -deficiențele nutriționale. -nefritele . rezultă din fibroza glandelor salivare de obicei. In general. -diaree. si situatii in care aceste conditii medicale nu pot fi tratate. în timp ce târziu xerostomia. care poate apărea până la un an după radioterapie.eritematos sistemic. de obicei. colectarea se face cu dispozitive plasate peste glanda parotidă sau submaxilară Ductele glandei sublinguale şi salivația este stimulată cu citric acid. fumatului. insa. rezultând o reducere a cantității de saliva și vâscozitate crescut a acesteia. tratamentul isi concentreaza atentia asupra a 3 aspecte: 1.de "repaus" întreaga salivă este 0. Sialografia este o tehnică imagistică . diaree. Când limfocitele proliferează şi infiltrează glandele salivare și alte țesuturi. Atunci când doza de radiație totală depăşeşte 5. C. hipertrofiei glandelor salivare induse de virusul imunodeficienţei umane .Boala Alzheimer și AVC-ul reduc abilitatea de a se hidrata . Biopsie principalelor glande salivare este o opţiune când o malignitate este suspectată. Ea implică injectarea de substanță radioopacă în glandele salivare si poate fi utilă în evaluarea func ției glandelor salivare .alcoolului.Gura uscată poate fi consecin ța respirației orale. boala Alzheimer sau infarc . Biopsia glandelor salivare minore este adesea utilizată în diagnosticul de sindrom Sjögren .Boli psihogenice precum depresia. fluxul de salivară este redus.Radia țiile provoacă modificări în celulele secretorii seroase.Anumite droguri chimioterapeutice. -boala Parkinson. nu există puţin sau deloc salivă in ductele salivare. de obicei permanente. precum si a unor conditii medicale precum sindromul Sjogren. doza totală și pacient.frica pot duce la xerostomie F. permanente. Exista. ducând la xerostomie. Pacienţii cu xerostomie la radioterapie sau chimioterapie au un risc special de infecţii cu flora orală normală. cu toate acestea. atât stimulata cit şi nestimulata. -incontinenta urinara. In ceea ce priveste bolile sau tratamentele medicamentoase care pot cauza xerostomie. -analgezicele.1 mL/min sunt de obicei considerate xerostomie. de asemenea. deşi fluxul redus nu poate fi întotdeauna asociat cu plangeri de uscăciune. Aceste modificări sunt.200 cGy.hipertensiune arterială.1. Gradul de xerostomie permanentă depinde de volumul de glande salivare expuse la radiaţii şi doza de iradiere. modificările pot apărea într-un tipar clinic care seamănă cu cele văzute în sdr Sjögren . dar aceste modificări sunt. -fibroza chistică . Chimioterapia . Deshidratarea rezultând din poliurie. cu recuperare în funcţie de zona iradiata. -disfuncţiile tiroidiene şi -boli neurologice cum ar fi paralizia de nerv facial a frigore -Bell. pot cauza xerostomie . amiloidozei și bolii grefă contra gazdă. Terapia cancerului Xerostomia este o complicaţie grava şi permanenta a radioterapiei externe care rezultă din daune ale celulelor acinare și stromei glandelor salivare majore şi minore . Gradul este legată de cantitatea de ţesut glandular salivar și doza de radiație livrate.la fel tramatismele cerebrale pot leza ultimii nervi cranieni .In cazul in care xerostomia este cauzata de o problema medicala sau un tratament medicamentos care poate fi modificat. Scintigrafia se face cu pertechnatul de sodiu și tehneţiu-99 m intravenos este injectat pentru a stabili rata și densitatea de absorbție și ora excreție . Acesta este cazul lezarii glandelor salivare in urma chimioterapiei sau a terapiei pe baza de radiatii. Viteza de curgere salivară normală pentru salivă nestimulată la glanda parotidă este 0. insuficien ța pancreatică. anxietatea .functia glandelor salivare. TRATAMENTE PENTRU XEROSTOMIE Tratamentul pentru xerostomie (gura uscata) variaza in functie de cauza care a dus la aceasta conditie medicala. lipsa de hidratare poate duce la xerostomie E. -transplantul de măduvă osoasă. Mai multe teste de birou şi tehnici pot fi utilizate pentru a stabili funcţia glande salivare.4 . puţin poate fi făcut pentru a modifica cauza subiacentă.Xerostomia acută de iradiere se datorează unei reacţii inflamatorie. cu siguranta medicul stomatolog sau medicul specialist va face schimbarea respectiva.5 mL/min stimulată . starea este ireversibila.alterănd secretiile glandelor salivare și suplinirea senzitivă a limbii G. Evident. . Ulcera țiile bucale pot deveni nidus pentru infecții cu germeni gram-positivi și diplococi invazive şi infecţii oportuniste cu organisme fungice cum ar fi Candida. stress-ul. temporare. -sclerodermia . scade cu 5-30% din normal în primele 2-3 săptămâni de terapie şi rămâne scăzuta (< 10% din normal) dupa finalizarea radia țiilor . Sialometria sau măsurarea debitului salivar.3 la 0. -medicamentele administrate pentru alergii (antihistaminele si decongestionanti). Pentru cei ale căror xerostomie este legate de medicaţie utilizată.2. care poate fi utilă în identificarea litiazei glandelor salivare și maselor tumorale . sarcoidozei. D.

Prin urmare. aportul tutunului și alcoolului ar trebui eliminate . medicul dumneavoastra va poate recomanda folosirea unei ape de gura sau a unui gel pe baza de fluor. papaya contine enzime care fluidifica secretiile -badijonarea mucoasei cu vit A sau E . ele trebuie considerate ca înlocuitori de terapie.Pacientii sunt sfatuiti să –si perieze dinții cu pasta cu fluor ușor abrazivă. Din cauza susceptibilitații lor faţă de carii dentare. Pacientii suferind de xerostomie trebuie incurajati mai activ să foloseasca produsele care sunt cele mai utile pentru ei si să minimizeze.inainte de culcare pentru a preveni trezirile frecvente -Amifostine. Alimente cum ar fi morcovi sau ţelină.regimului de medicaţie. picante. conservanți precum metil . Stimulatoare de salivă: -Pilocarpina agent anticolinergic la doza de 5 mg /zi a fost folosita pentru tratarea xerostomiei de iradiere induse cu efecte secundare minime. -Efectuati un control stomatologic de rutina si o curatare profesionala a dintilor.Sunt necesare gargare cu sodium floride sau cu apa bicarbonatată ce trebuie ținute în gură cel puțin un minut . Dacă este posibil. geluri şi pastile. dar acestea nu stimulează produc ția glandelor salivare.guaifenesin (Organidin NR ®) ca lichid sau tabletă poate ajuta ca agent de mucolitic (200-400 mg.Stimularea salivatiei. Astfel. con ține un agent pentru a creşte vâscozitatea. Aceste gama de produse sunt inlocuitori de salivă și stimulatoare concepute pentru a minimiza problemele dentare. Aceşti pacienţi. spray-uri. de asemenea. condimente şi extracte de fructe pot face alimentele mult mai acceptabile pentru pacien ții care plang de lipsa de gust a alimentelor . Produsele ce conțin sodium lauril sulfat trebuie evitate pentru că pot contribui la apariția de afte și agravarea durerii canceroase. precum şi măsuri specifice. mai degrabă decât tratament Produse disponibile în comerţ există într-o varietate de formulări inclusiv soluţii. înlocuitori de salivă controlul cariilor dentare. glucoză oxidaza și lizozimul .un umidificator de aer poate ajuta celor ce respiră pe gura . in prezent pe piata sunt 17 . cum ar fi tratamentul antiseptic . Tratamentul simptomatic de obicei include patru domenii: creşterea fluxului de salivă .alimente moi . Proteza ar trebui să nu fi purtată în timpul somnului şi trebuie să fie cura țată prin înmuiere peste noapte. de asemenea. ar trebui să evite alimente iritante .Pacientii trebuie incurajati să mearga regulat la dentist pentru detartraj.în timp ce gelul cu fluorid se aplică cu periuța și se lasă pe loc 2-3minute Nici un lichid sau aliment nu trebuie folosit dupa florid.ulceratii.lichid. care sunt uscate.Apele de gura cu clohexidină pot fi utile in prevenire cancerelor reducând lactobacilii din gură . poate fi utilizat pentru reducerea xerostomiei la o doză de 200 mg/m2 cu 15-30 minute înainte de fiecare fracționare de radiaţii III. daca acest lucru este posibil In cazul in care factorii care au dus la aparitia xerostomiei nu poate fi tratata. Aparatele acrilice ar trebui să fie udate într-o soluție de hipoclorit de sodiu şi cele metalice ar trebui să înmuiate în clorhexidină. riscul de leziuni dentare. pot ajuta pacienţii cu glande salivare reziduale. pacienţii cu xerostomie ar trebui să evite alimente sau băuturi acide sau zaharoase. și sunt formulate pentru a mima saliva naturală. .tartru si trebuie să ceara sfatul clinicianului oncolog. Dintii trebuie curatați de cel putin doua ori pe zi cu o periuta moale.antiinfectios. la procesul de masticatie si de inghitire a bolului alimentar. astringente sau excesiv de fierbinte sau rece. -Folositi zilnic ata dentara. De asemenea.solu ții cu mucoplizaharide Paste de dinți : Produsele Biotene® și Oralbalance® sunt paste de din ți antixerostomie ce con țin trei enzime salivare lactoperoxidaza . Adăugarea de amelioratori de aromă precum ierburi. Pacienţii ar trebui să sfătuiţi să ia guri frecvente de apă pe parcursul zilei şi să se sugă pe cuburi de gheaţă . Stimulatoarele de salivă sau sialagogele. ci si acela de a curata cavitatea bucala de bacteriile daunatoare. Prevenirea degradarii dentare ca urmare a xerostomiei -Saliva nu are doar rolul de a participa la procesul de digestie alimentelor. cum ar fi carboximetilceluloză sau hidroxietilcelulose.Astfel trebuie sa-si examineze zilnic gura in căutare de pete albe sau roșii.care pot evita apari ția durerilor de uscare. Pentru a preveni aceste lucruri este necesar sa respectati urmatorii pasi: -Periati dintii de cel putin 2 ori pe zi. un radical liber antioxidant . se evita fierbinte sau rece . -Folositi pasta de dinti care contine fluor. cum ar fi bomboane şi guma de mestecat fără zahăr. În general. cum ar fi Orajel ® sau vaselină şi glicerină pe buze și sub proteza . necondimentate.tratament al cariilor și inflamatiilor gingivale. pacientul este expus unui risc mai mare de aparitie a degradarii dentare si a afectiunilor gingivale. de cracare. care de obicei au cel mai rele simptome noaptea. pot fi utilizate pentru a stimula fluxul de salivă atunci când mai rămân glande salivare func ționale. de cel putin 2 ori pe an. 3-4 ori pe zi. Acestor produse de înlocuire sunt disponibile comercial. și mucozita . medicul specialist sau medicul stomatolog va poate prescrie un produs sub forma de apa de gura sau spray pentru stimularea salivatiei. -mucosolvon. in momentul in care gradul de saliva scade.sau propilparaben şi condiment şi legate de agen ți.. saliva artificiala.Unii înlocuitori disponibili de salivă includ: • Soluții cu carboximetil sau hidroxietilceluloză :sub formă de spray . sau preferabil dupa fiecare masa si inainte de culcare. Există mai multe produse care sunt disponibile pentru a furniza asisten ță în gestionarea xerostomia.Pentru a controla cariile dentare se folosesc lubrifianți.să o lase pe loc 3 minute si să foloseasca ața dentară.Mucinex. In cadrul acestei vizite stomatologice. Înlocuitori de salivă: Saliva artificială sau înlocuitorii de salivă pot fi utiliza ți pentru a înlocui umiditatea şi lubrifia gura. specific formulate să activeze sistemul oral bacterian . -renuntare la alcool si fumat -schimbarea dietei . Autoingrijire. cum ar fi ioni de calciu și fosfat și fluorură. -La unii pacienţi care se plâng de saliva viscoasa exces de secretii viscoase mucoase.saliva artificial.

precum: -afecțiuni dentare. pânã la abolire a ingestiei de alimente si slãbirea individului. limba. continind si anestezic local. glosite). IFN-a pastile la dozele 150 IU de două ori/zi pentru 12 săptămâni a dus la o creștere semnificativă a cantită ții de salivă (p = 0. Dezvoltarea înlocuitorilor de salivă.Paralizii (n. munca acestora este indreptata spre descoperirea unor metode eficiente de restaurare a glandelor salivare sau spre realizarea unui implant de glande salivare artificiale. In tratamentul xerostomiei se utilizeaza cu succes produsele familiei Biotene. .clatirea repetata a gurii • profilaxia/tratamentul infecţiilor fungice: administrare locală de colutorii sau administrare sistemică de antifungice -igiena bucala riguroasa cu paste de dinti cu fluor pentru a preveni cariile si ape de gura cu clorhexidina pentru suprainfectie . trigemen). prin anihilarea inervatiei. special create pentru persoanele care se confrunta cu xerostomie. afectează semnificativ calitatea vie ții pacientului.in trombocitopenie< 50 000 sau neutropenie .Educa ția corectă. glosite. la nivelul structurilor morfofunc ționale.Inflamatii ale unor componente ale cavitãtii bucale (cheilite. tratamentul adecvat poate juta pacientul să=și mențină sănătatea orală TULBURARI DE MASTICATIE Etapa orala a digestiei cuprinde: -prehensiunea. -periute moi. clorhidrat de pilocarpina 5-10 mg x 3-4 ori/zi b.Generarea de durere. Implicatiile directe a acestor tulburãri se concretizeazã prin limitarea. bazat pe agenţi de ingroșare în speranţa de a furniza mai multă reten ție pe suprafa ța mucoaselor iradiate este un alt domeniu de curente de cercetare.indepartarea falselor membrane In ceea ce priveste cercetarile realizate de specialisti. precum buzele. precum din ții. - 18 . În aceste conditii tulburãrile de prehensiune pot fi cauzate de: . Într-un studiu. Consecintele tulburarilor de prehensiune sunt denutritia. . Tulburările de masticație În derularea masticației se implică structuri specializate. -leziuni ale articulației temporomandibulare. gumă de mestecat fara zahar pot ajuta la stimularea salivatiei . gel de hidratare si pasta de dinti. precum nervul trigemen (V). acte care se desfasoara cu participarea secretiei salivare. -inflamații ale gingiei. Tulburãrile de prehensiune În derularea prehensiunii se implicã (în functie de specie) structuri specializate. derivaţi de acetilcolină .). Înlocuitori pe baza de polizaharide oleaginoase sau gumă xanthan polizaharidică s-au dovedit a fi eficiente la pacienţii cu sdr Sjögren .hidratare3 litri/zi. E si seleniu). scaderea rezistentei generale si declansarea bolilor intercurente. masticatia deglutitia alimentelor. men ționate mai sus și implicate în actul mastica ției. mentionate mai sus si implicate în derularea prehensiunii. frecvente ingestii de mici cantitati de apa . facial). generatoare de durere si cu origine carentialã (vitaminele B1.< 1000 -burete oral -gargara cu H2O2 diluata 1:4 pentru leziunile ulcerative. Vaccinare cu celule T autoreactive sau cu peptidele receptorului celulelor T este o altă arie de interes ca și posibilitatea de a insera proteine transportoare de apă sau aquasporine în membrana celulară a celulelor ductale. sialoadenite).consum de citrice. prevenția. alergicã sau infectioasã (febrã aftoasã etc. . dar si nervi cranieni. Interferonul uman alfa (IFN-a) este în prezent supus studiilor clinice pentru determinarea siguranței și eficacită ții sub formă de pastile în doză scăzută în tratamentul unei disfunc ții glandulare salivare şi xerostomiei la pacienţii cu sindrom Sjögren. -trismus (spasm al musculaturii masticatorii. . mentionate mai sus si implicate în actul prehensiunii. la nivelul structurilor morfofunctionale. • tratament simptomatic: salivă artificială (pe bază de carboximetilceluloză) • stimularea secreţiei salivare prin: .administrarea de agonişti parasimpatomimetici: a. Un alt domeniu de cercetare include producția de peptide antimicrobiene iniţial original derivate din histatine . în rabie). limbii și glandelor salivare (gingivite. CONCLUZII Xerostomia este o problemă comună care dacă nu este recunoscută și tratată.disponibile apa de gura. Tulburãrile de prehensiune sunt induse de toate cauzele care se concretizeazã prin: .bicarbonat de sodiu. -adenopatii.04) comparativ cu placebo. dar și nervi cranieni.benzocaina. proteine natural antifungice ce apar în glandele salivare seroase Irigarea glandei parotide cu prednisolon a fost studiată ca un posibil tratament în sdr Sjogreen Sisteme de eliberare lentă de pilocarpină sunt în studiu. precum nervii trigemen (V) si facial (VII). dintii. Tulburările de mastica ție sunt induse de toate cauzele care se concretizează prin: -generarea de durere. -scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea mastica ției.Scoaterea din functiune a structurilor morfofunctionale. limba. prin anihilarea inerva ției: -paralizii (n. lidocaina .

Prin urmare. Cauze Printre cauzele disfagiei se numara: . aporturile de alimente sunt diminuate. deoarece reduce rezistenta pacientilor la infectii.miopatie –atrofie musculara progresiva.modificarea timbrului vocii (timbru nazal) . In mod normal.adoptand o dieta bazata pe alimente de consistenta scazuta. deshidratare.scadere inexplicabila in greutate . simptomele pot fi subtile sau chiar absente. Uneori..regurgitatii nazale -modificarea obiceiurilor alimentare .rezectii de limbă . disfagia este un factor de risc pentru deshidratare.buze . Desi cele doua afectiuni sunt frecvent asociate. ale maxilarului sau mandibulei. faringiana sau esofagiana a deglutitiei.paralizie nerv V-ram mandibular. -limitarea până la abolire a mastica ției și deglutirea de alimente masticate insuficient sau nemasticate. Disfagia prezinta un risc serios pentru sanatatea pacientilor. -radiomucită.oprirea bolului alimentar . -Daca alimentele sau lichidele patrund in caile 19 . prin care bolul alimentar este transportat din cavitatea bucala prin faringe si esofag pana in stomac.pneumonie recurenta Complicatii Efectele disfagiei asupra starii nutritionale a pacientilor sunt profunde. Aproximativ 7 -10% din persoanele cu varste peste 50 ani acuza dificultati la deglutitie.varsta .sialoree (salivatie abundenta) . scadere in greutate si obstructie aeriana pe care le prezinta. confirmat apoi de explorarile paraclinice: examenul radiologic baritat -si/sau endoscopia gastroesofagiana. senzatie de presiune retrosternala sau stagnarea bolului alimentar. . .tuse sau senzatie de sufocare . in stomatite etc. faringiana si esofagiana. In plus. malnutritia este implicata in aparitia osteoporozei. -xerostomie . -Pe masura ce capacitatea de deglutie este afectata. in special la varstnici.accident vascular cerebral . osteopeniei sau anemiei prin deficienta de fier. -Malnutritia este un factor de risc pentru pneumonie.Implicațiile directe ale acestor tulburări se concretizează prin: -limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire). Pe baza -antecendentelor medicale ale pacientului. ale glandelor salivare.leziuni tumorale osoase mandibulare sau maxilare – alterarea articulației temporomandibulare Manifestari clinice Pacientii cu disfagie pot prezenta o varietate de semne si simptome. ale alveolelor dentare. . -chimiomucită. -Intrucat tulburarile de deglutie duc la diminuarea aporturilor lichidiene. Deglutia este procesul de inghitire. VII . examenului fizic se poate stabili diagnosticul.dificultati in initierea deglutitiei . fapt care poate induce tulburări funcționale la nivelul segmentelor digestive ulterioare Tulburarea masticatiei apare in urma afectiunilor dentare. trebuie sa se faca distinctia intre odinofagie (deglutitie dureroasa) si disfagie.planseu bucal. mandibulă.miastenia gravis .pneumonie recurenta . ale muschilor masticatori. cu hipersecretie si hiperclorhidriE). Reducerea triturarii alimentelor in cavitatea orala influenteaza negativ secretiile digestive (prelungeste faza chimica a secretiei gastrice. DISFAGIA Disfagia se refera la dificultatea in deglutitie (inghitire) si este o problema frecventa.tumori de cavitate bucală. depistarea precoce si tratamentul disfagiei sunt esentiale pentru evitarea malnutritiei. Afectiunile care provoaca disfagia pot afecta etapa orala. desi numarul acestora poate fi mult mai mare. deglutitia implica o serie de contractii voluntare si involuntare si cuprinde trei etape: bucala. dar acuza indeosebi tuse. sdr Guillan -Barre . malnutritie. datorita riscurilor de pneumonie de aspiratie.boala Parkinson sau alta afectiune degenerativa . deoarece numerosi pacienti cu aceasta problema nu se prezinta la medic.

pot surveni infectii sau probleme respiratorii: pneumonie si infectii ale cailor respiratorii superioare. parazitare sau ini țiate de factori iritan ți). . X. 2. Trismusul determinat de aceastå cauzå se instaleazå din a 2-a panå in a 5-a zi dupå efectuarea anesteziei locoregionale si se datoreazå pozitiei incorecte a acului inainte de depozitarea solutiei anestezice. .scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea degluti ției faringiene. . prin trismus se limiteazå si diseminarea locoregionalå a infectiei. de a cåsca.anestezia nervului alveolar inferior . acul trebuie plasat in spatiul pterigo-mandibular (intre linia oblică internå si rafeul pterigo-mandibular). precum: . Tratamentul infectiei si extractia dintelui cauzal sunt urmate de remisia trismusului. Muschii răspunzători de producerea trismusului cauzat prin tratamente chirurgicale sunt muschii maseter si pterigoidian intern (fibrozå in maså muscularå) care prin procesul de fibrozå nu se mai pot alungi si relaxa in timpul contractiei muschilor pterigoidian extern si suprahioidieni. Deschiderea normală a arcadelor dentare este consideratå a fi intre 40 – 60 mm. Mai frecvent sunt enumerate odontectomiile molarilor de minte inferiori si alveolotomiile molarilor de 6 si 12 ani mandibulari.pneumonii ab ingestis . Infectiile orale.parasimpaticolitice (atropina). 2. inițiate de pătrunderea bolului alimentar pe căile aerofore (în special în paralizia faringelui).inflamații ale limbii (glosite). pterigoidian intern pot fi urmate de o hemoragie minoră in masa muscularå cu formare de hematom. de a utiliza firul de måtase si de a efectua tratamente in zonele posterioare ale arcadelor dentare). urmare a diminuării secre ției de salivă (indispensabilă formării bolului alimentar și lubrifierii tranzitului ulterior). Remisia zonelor de fibrozå este progresivå in timp. În acest caz. Cauza cea mai frecventå este pericoronarita molarului de minte inferior cu viciu de eruptie sau traumatizarea capusonului gingival de către un dinte antagonist.jetaj alimentar (refularea bolului alimentar pe nas (cal) sau gură (celelalte specii). prin anihilarea inerva ției: . Cauzele Trei sunt cauzele mai importante. Ideal.1. etc.scoaterea din funcțiune a structurilor morfofunc ționale implicate în derularea degluti ției bucale. O deschidere a arcadelor dentare sub 36 de mm poate fi consideratå limitatå si definitå ca trismus. 2. prin anihilarea inerva ției: .limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire). precum: . Implicațiile directe ale disfagiei bucale se concretizează prin limitarea până la abolire a ingestiei de hrană (slăbire). XII). Definitie Prin trismus se intelege imposibilitatea deschiderii arcadelor dentare. ca si frecventå: . vag și hipoglos (IX. TRISMUSUL 1. .deshidratări.infectii orale .3. Implicațiile directe ale disfagiei faringiene se concretizează prin: . abcese. .obstrucții ale glandelor salivare (sialolite.respiratorii (aspiratie) in timpul deglutiei.inflamații ale faringelui (faringite microbiene.paralizii ale nervilor glosofaringian. . Trismusul este si o cauzå a deteriorării stării de sănătate dentoparodontalå (incapacitatea de a realiza o bunå igienå dentarå. . impiedicandu-se astfel deschiderea arcadelor dentare. alergice. Mecanismul producerii trismusului in aceste cazuri ar fi contractia muscularå care va determina limitarea deschiderii arcadelor dentare. Tratament 20 . Tratamente chirurgicale. 2. Tratamentul constå in aplicarea de căldură localå (ultrascurte) si mecanoterapie (miscåri active de deschidere a arcadelor dentare). fibre musculare adiacente. Persistenta trismusului in aceste cazuri poate fi de cateva luni de zile.imposibilitatea concretizării bolului alimentar.stoparea tranzitului bolului alimentar către esofag (slăbire). Evolutia hematomului este spre fibrozå si fixarea tesuturilor moi (pierderea elesticitåtii lor) – mucoaså mobilå. Leziunea cauzatoare de trismus este hematomul subperiostal care se formeazå sub lambourile mucoperiostale decolate.tratamente chirurgicale orale. Anestezia nervului alveolar inferior. la nivelul structurilor morfofunc ționale implicate în faza bucală a degluti ției (limbă). ♦ Disfagia faringiană este indusă de toate cauzele care se concretizează prin: . tumori). la nivelul structurilor morfofunc ționale implicate în faza faringiană a degluti ției (faringe).2. Trismusul permite realizarea functiei masticatorii dar nu si plăcerea de a musca din unele alimente (mår).generarea de durere. Înteparea si traversarea m. 3. . prin organizarea cåruia se va produce o zonå de fibroză intramuscularå. ♦ Disfagia bucală este indusă de toate cauzele care se concretizează prin: .generarea de durere.paralizia nervului hipoglos (XII). precum: .

ageuzia totala . -infectii virale. Astfel se poate realiza o deschidere a arcadelor dentare de panå la 42 mm. hipogeuzie totala . intinderea tesutului fibros intramuscular). perceptia eronata a calitatii unui stimul gustativ existent sau perceptia unui stimul gustativ in absenta ingestiei substantelor cu gust. tulburarile nervilor faciali si paralizia Bell .distorsionarea perceptiei unui stimul gustativ. gripa. intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor carbonatate.boala Parkinson. Manifestari clinice Din punct de vedere psihic si fizic. AVC -fumatul. igiena proasta a gurii. in perioada efectuårii mecanoterapiei.incapacitatea de a detecta calitativ gustul anumitor substante. Pierderile gustative de transport sunt determinate de xerostomia datorata mai multor cauze. -radioterapia cavitatii bucale si a faringelui. Se cunosc patru categorii de gusturi: dulce. sarat. Controlul exercitiilor de deschidere a arcadelor dentare se face la interval de o săptămană. acru si amar.. Aceste tulburari pot varia de la obstructia sau distrugerea nasului pina la cea a creierului si a sistemului nervos. fie pe baza determinarilor senzoriale obiective in . Se recomandă: – ca exercitiile så fie de aproximativ 5 minute si så fie oprite cand devin dureroase. infectiile respiratorii superioare . polipii nazali -tulburari endocrine.Aplicatiile locale de cåldurå (cu rol vasodilatator local).pierderile gustati senzoriale sunt produse de afectiuni inflamatorii si degenerative ale cavitatii orale. adica.incapacitate de a detecta calitativ gusturile de dulce. . in functie de caz. -procesul de imbatranire. cariile. boala Alzheimer. lezeaza celulele receptoare (pierdere senzoriala) sau afecteaza nervii aferenti gustativi si caile gustati centrale (pierdere neuronala). tumorile cerebrale. mediul salivar in care se gasesc receptorii poate fi important pentru dirsele cauze ale pierderilor gustative . tulburarile gustative pot fi clasificate fie pe baza acuzelor pacientilor.capacitatea de a detecta calitativ doar unele senzatii gustati.sensibilitate scazuta fata de toti stimulii gustativi.Se folosesc in acest scop lame din lemn suprapuse (pene). ca de exemplu antitiroidienele si agentii antineoplazici. -ageuzia specifica . deseori. in special cele care interfera cu turnor-ul celular. dar raman nemodificati in cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate. amar sau acru. Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative . Dupå instalarea fibrozei intramusculare. infectiile sinusurilor. printre care sindromul Sjogren. tratamentul trismusului devine greu de realizat. deschiderea arcadelor dentare este limitatå dimineata fatå de mårimea deschiderii lor obtinute cu o zi inainte.boala Gum -intoxicatia cu metale grele si toxine -colonizarea bacteriana a porului gustativ. introduse strict in regiunea dintilor molari. Cea mai frecventa tulburare a gustului este senzatia de gust 21 . deficit de vitamina B12 Pierderile gustative neuronale se produc in cadrul neoplaziilor. -hipogeuzie partiala -sensibilitate scazuta fata de unii stimuli gustativi si scaderea abilitatii de a gusta anumite tipuri de alimente -disgeuzie . -neoplazii. traumatismelor craniene interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative . astfel multe tulburari gustului sunt asociate cu scaderea mirosului. ALTERAREA GUSTULUI Tulburarile gustative sunt mult mai rare decat cele olfactive. -ageuzia partiala . Senzatia gustativa si mirosul sunt simptome care apar in strinsa legatura. aceste confuzii au baze fiziologice sau fiziopatologice. dar nu toate. – lamele de lemn nu se vor introduce intre dintii frontali (risc crescut de luxatii si fracturi dentare). – să fie efectuate de cat mai multe ori pe zi (pt. etc. faringita . Confuziile intre gustul acru si cel amar sunt frecvente si uneori pot rezulta erori de natura semantica. Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului. Totusi. Tulburarile simtului gustativ sunt produse de afectiuni care interfera cu accesul stimulilor gustativi la celulele receptoare din mugurele gustativ (pierderi ale transportului). un numar mare de medicamente. medicatia antiinflamatorie si miorelaxantă nu este o indicatie absolută. sarat. Se recomandă cresterea progresivå a numårului de lame introduse intre arcadele dentare (intre 6 si 16). gustul sarat al cartofilor prajiti. – se va atrage atentia pacientilor cå.Dacå limitarea arcadelor dentare persistå la o såptåmanå dupå tratamentul chirurgical sau este de aproximativ 18 mm (grosimea unui deget) este necesarå inceperea mecanoterapiei active pentru a preveni instalarea fibrozei intramusculare. Durata mecanoterapiei este de aproximativ 2 săptămani.

fantoma . estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului. etc.modificarile de gust pot sa apara ca o consecinta a afectiunilor bucale sau chiar cancer. Alterarea gustului este de obicei o stare temporara desi poate dura chiar si cateva luni pana cand gustul va reveni la normal. in final. cum ar fi: cupru. antialgicele (analgezicele). amplificarea gustului aromelor amare (carne de vita. vitamina A si mai ales.. ca si substantele chimice implicate in tratamentul lui pot provoca pacientului un deficit de nutrienti.doxorubicina. Exista posibilitatea diferentierii lipsei recunoasterii aromelor la pacientii cu pierderi olfactive care acuza si pierderi ale gustului si ale mirosului. cofeina si clorura de sodiu.cisplatina. . Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a -pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza. - 22 . de porc. Pentru cuantificarea simtului gustului. frecvent asociate cu modificarile de gust sunt: . gatului sau radioterapia intensa pot provoca alterarea permanenta a gustului traumatismelor craniene interventiilor chirurgicale in care sunt lezate aferentele gustative . Primul pas consta din determinarea perceptiei pentru intreaga cavitate bucala a -pragului gustativ superior calitativ si al senzatiei de placere utilizand sucroza. -cancerul.fluorouracil. zinc care duc la alterarea de gust . niacina. chimioterapiei poate duce la modificari de gust.carboplatina. -Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in stadiul experimental. . . cofeina si clorura de sodiu. inca din primele zile de tratament.dacarbazina.metotrexat. dar si alte medicamente pot modifica gustul. in final. acid citric. de exemplu). -Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii. Cu toate acestea. Mugurii gustativi degenereaza cand le sunt sectionate aferentele gustative . Alterarea gustului este data de : -tratamentul cancerului. pot suferi de tulburari de gust. . estimarea amplitudinii suprapragului poate fi utilizata pentru o mai buna intelegere a acuzelor pacientului. . Medicamentele utilizate pentru chimioterapie.levamisol. ca simptom al xerostomiei sau cand exista o afectiune bucala. dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati. isi pot pierde apetitul ( anorexie ) si pot scade in greutate. dar cele mai frecvente includ: gust metalic. gustul sarat al cartofilor prajiti. .vincristina. limbii. Gustul metalic sau de medicamente poate fi cauzat si de un deficit de zinc sau de nivelurile crescute de calciu sau de lactate. Papilele gustative sunt foarte sensibile la radiatii. -cauzata si de cancer: invazia tumorii la nivelul gurii altereaza gustul. Medicamentele din timpul chimioterapiei distrug multe dintre celulele gustative. operatiile realizate la nivelul boltei palatine (cerul gurii). . Pentru cuantificarea simtului gustului.intre 88 si 93% dintre pacientii cu tumori la cap si gat au modificari de gust. -Gustul alterat poate avea un rol important in nutritia unui pacient care are cancer. Cauze Pierderile gustative . . intrebandu-i daca pot simti gustul dulce al bauturilor carbonatate. nichel. Antibioticele. gatului si toracelui. dar raman nemodificati in cazul in care aferentele lor somatosenzitive sunt sectionate. Modificarile care rezulta sunt variate.a pentru afectiuni ale capului. Pacientii care manifesta aceasta afectiune pot evita anumite alimente. ciocolata) si intensitate redusa a aromelor dulci. pragurile de sensibilitate se obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala. cafea. Radioterapia determina scaderi ale cantitatii de saliva care schimba gustul sarat si amar al alimentelor. acid citric. antidepresivele. -Probleme de alimentatie se pot instala si atunci cand o persoana sufera de xerostomie (gura uscata) sau are o infectie bucala ( afte. 36-71% dintre pacientii care au facut chimioterapie reclama modificari ale gustului . -Testarea electrica a gustului (electrogustometria) este utilizata in clinica pentru identificarea deficitelor gustati ale diferitelor cadrane ale limbii. adica perceptia unui gust rau in gura care nu dispare Pacientii care acuza pierderi gustative trebuie evaluati psihic si fizic pentru aprecierea functiei gustative si a functiei olfactive. pragurile de sensibilitate se obtin prin aplicarea progresiva de dilutii pe cadranele limbii sau in intreaga cavitate bucala.

uneori maxilarul este putin mai mic decat dimensiunea dintilor. Exista o varietate de masuri care pot fi luate pentru a face alimentele mai gustoase. oregano. Terapii alternative si complementare -Daca vinovat de modificarea gustului este deficitul de zinc. -nepotrivirea coronitelor sau a plombei dentare aplicate. De exemplu. Pacientii cu aceasta afectiune vor fi consiliati cu privire la metodele pe care ar trebui sa le aplice pentru a depasi disconfortul provocat de alterarea gustului in timp ce consuma alimente. cu bicarbonat de sodiu. Diagnostic diferential La fel ca si in cazul olfactiei.adaugarea de arome cu gust acru la alimente: citrice. dar eficacitatea acesteia nu a fost demonstrata. -Nu exista strategii terapeutice pentru tulburarile gustati neurosenzoriale. menta. iaurt si cereale integrale. -intinderi la nivelul maxilarului si muschilor. -tumori la nivelul cavitatii bucale si a maxilarului.folosirea de bomboane mentolate. fapt care creste riscul de aparitie a fracturii dentare. -scaderea increderii in sine.consumul de alimente reci sau la temperatura camerei. Istoricul afectiunii furnizeaza deseori indicii importante pentru diagnosticul etiologic. Alimentele bogate in zinc sunt: stridii. sau ghimbir inainte de a manca. -Unii medici se pronunta in favoarea terapiei cu zinc si vitamine a pierderilor gustati. in situatia in care starea generala a pacientului o permite. Clatirea gurii cu apa sarata. otet (cu exceptia cazurilor in care sunt prezente rani in cavitatea bucala). fapt care creste riscul de aparitie a degradarii dentare. precum sugerea degetului sau folosirea prelungita a suzetei si biberonului. -alinierea maxilarului dupa unele leziuni faciale severe. carne de vita. mustar. absenta sensibilitatii gustati in cele doua treimi anterioare ale limbii. motiv pentru care acestia pot creste suprapusi. nu sunt disponibile metode psihice si fizice pentru diferentierea pierderilor gustati de transport de cele senzoriale sau neuronale. este important sa se sileasca. la fel ca si in cazul altor deficite neurologice. 23 . .consumul de fructe congelate sau proaspete (mai putin conservate). TRATAMENT Terapia pierderilor gustative ramane limitata. carne de porc.adaugarea suplimentara de zahar in produsele alimentare pentru a reduce gustul sarat. dar este promitatoare in ceea ce priste clasificarea tulburarilor gustati. Odata ce se evidentiaza obiectiv o tulburare gustativa. un diagnostic anatomic inaintea celui etiologic. ceapa. amar sau acid. . Malocluzia dentara poate duce la urmatoarele efecte secundare: -afectarea procesului de masticatie. -Unii pacienti cu tulburari salivare beneficiaza de tratamentul cu saliva artificiala. oua. Tratamentul infectiilor bacteriene si fungice ale cavitatii orale este indicat si poate fi de ajutor. nuci. praf de chili. usturoi. CAUZE -Malocluzia dentara. MALOCLUZIE Exista cateva motive pentru care dintii cresc si se aliniaza in mod necorespunzator. Tratament Nu exista nici un fel de tratament sau terapie pentru modificarea gustului. crabi. indica faptul ca leziunea este situata proximal de punctul jonctiunii ramurii corzii timpanului cu nervul facial. precum si pentru aparitia malocluziei dentare (modul in care se imbina dintii superiori si dintii inferiori). rozmarin. . -Întreruperea medicatiei care afecteaza turnor-ul celular este de obicei utila. se va adauga un supliment de acest gen la dieta zilnica. -ingreunarea procesului de curatare a dintilor. Astfel. . Alte cauze ale malocluziei dentare sunt: -pierderea dintilor de lapte sau a dintilor permanenti. cariilor si gingivitei. . Recomandarile dietetice includ: . -gingivita. este de cele mai multe ori mostenita pe cale ereditara. in mastoida. indiferent de tipul acestei probleme stomatologice. poate fi de ajutor.presiunea constanta exercitata asupra dintilor si a gingiilor. exista diferente intre forma maxilarului superior si forma maxilarului inferior. asociata cu paralizia faciala.-anumite ticuri ale nou-nascutilor.Biopsia papilelor foliate sau fungiforme pentru studiul histopatologic al mugurilor gustativi se afla in stadiul experimental. guma de mestecat pentru inlaturarea gusturilor neplacute dupa ce mancati. Dintii bolnavului trebuie periati si acesta trebuie sa foloseasca ata dentara inainte de a manca pentru a elimina gusturile vechi si pentru a reimprospata cavitatea bucala. In alte situatii. tarhon.introducerea de diverse arome la mancarurile gatite: busuioc.

medicul specialist va cauta urmatoarele simptome: -alinierea anormala a dintilor. Astfel. în continuare ne vom referi la examenul clinic propriu-zis ce trebuie să-l efectuăm în cazul unui bolnav cu o afecţiune în sfera B. medicul stomatolog va poate recomanda un tratament ortodontic. b. -forma anormala a fetei. sternocleidomastoidian. sternocleidomastoidian.M. apoi pe marginea anterioara a acestuia pana la baza procesului mastoidian. Efectuarea in mod regulat a fotografiilor la nivelul fetei. continuata cu orizontala dusa pana la marginea antetioara a m. Acest test imagistic ofera informatii utile despre structura osoasa si radacina dintilor.Fata de neurocraniu – linie conventionala prin glabela.F. -aplicarea unui aparat ortodontic fix. -câmd malocluzia dentara este cauzata de prezenta unui numar prea mare de dinti pentru dimensiunea maxilarului. examenul general şi examene complementare (paraclinice).DIAGNOSTICAREA MALOCLUZIEI DENTARE Chiar daca imbinarea necorespunzatoare a dintilor poate fi depistata cu ochiul liber de catre orice persoana. -dificultati sau disconfort la mușcarea sau mestecarea alimentelor. Testele efectuate de medicul ortodont sunt urmatoarele: 1. medicul ortodont va stabili o forma de tratament care sa se plieze pe nevoile pacientului . El cuprinde: anamneza. 2. trece pe sub porul acustic extern la marginea anterioara a m. TRATAMENTUL MALOCLUZIEI DENTARE Odata ce diagnosticul a fost stabilit. Radiografii dentare . arcul zigomatic. in cadrul controlului stomatologic de rutina.Mediane Nazală Labiala Mentoniera -Regiuni perechi : Palpebrală Geniană Maseterină. medicul specialist poate indica extractia unuia sau mai multor dinti. medicul stomatolog este singurul care poate stabili daca aceasta problema necesita administrarea unei forme de tratament. De asemenea radiografia dentara poate arata medicului de specialitate daca exista dinti care urmeaza sa erupa. Profunde 24 .Fata de gat – marginea inferioara a mandibulei. Efectuarea amprentei dentare. ETAJUL FACIAL AL CAPULUI este numita si portiune viscerala. • • • Organele de simt Limitele fetei: . iar in cazul extrem de rare efectuarea unei interventii chirurgicale După trecerea în revistă a acestor aspecte vizând răsunetul bolilor generale la nivelul cavităţii bucale. 3.unii oameni trebuie sa poarte un aparat ortodontic mobil. -dificultati de exprimare. acesta avand rolul de a stabiliza pozitia dintilor. a. La nivelul lui sunt localizate: Organele de simt ale vederii Portiunile incipiente ale aparatului digestiv si cel respirator ale gustului si mirosului. In cazul in care unul sau mai multe semne sunt prezente. marginea supraorbitala a frontalului. sprecializat pe corectarea problemelor dentare de acest gen. Fata cuprinde urmatoarele regiuni: Superficiale Regiunile superficiale sunt : . examenul loco-regional. Regiunea nazala (nasul extern) limite : . .

anterior – santul nazo-genial. Regiunea maseteriana Anterior – marginea anterioara a m. Glanda lacrimala este situata intr-o fosa la nivelul peretelui superior al orbitei. Limite – reprezentate de marginile aditusului orbitar. a buzelor) limite : Superior – linie orizontala prin partea mobila a septului nazal. Buzele prezinta o fata anterioara – cutanata. Regiunea palpebrala – se continua in profunzime cu regiunea orbitala.fata anterioara .Sacul alcrimal . Piramida nazala prezinta radacina nasului in depresiunea subglabelara si baza cu cele 2 nari. cu un sant vertical numit filtru. Fiecare pleoapa are: ..in jos – marginea inferioara a mandibulei. ce formeaza lateral comisurile sau unghiurile bucale. O fata posterioara – mucoasa care privesta spre vestibulul bucal. Regiunea labiala (orala. In unghiul medial avem: . iar in grosimea pleoapelor sunt caile lacrimale. 2. O margine aderenta 3. Unghiurile ochiului se mai numesc si comisuri. Inferior avem varful nasului sau lobul si aripile nasului. O margine libera cu rosul buzelor. 1. care delimiteaza fanta palpebrala. Regiunea geniala (a obrajilor sau bucală) l imite: . Inferior – santul mento-labial. continuat de cel nazo-labial si apoi linie verticala la 1 cm prin comisurile bucale .in sus – marginea inferioara a orbitei .Superior – depresiunea subglabelara sau sutura fronto-nazala Inferior – linie orizontala prin partea mobila a septului nazal Lateral – santurile nazo-orbitare si nazo-geniene.curuncula lacrimala.posterior – marginea anterioara a muschiului maseter . Maseter posterioara a ramului mandibulei Inferior – marginea mandibulei Posterior – marginea Superior – arcul zigomatic 25 . Regiunea mentoniera l imite: In sus – santul mento-labial In jos – marginea inferioara a mandibulei Lateral – prelungirea liniilor vertebrale duse la 1 cm de comisuruile labiale.cu piele fata posterioara – mulata pe bulbul ocular margine aderenta/margine libera cu cili (genE). ele delimiteaza orificiul bucal. Lateral – 2 linii verticale care trec la 1 cm de comisurile bucale. Este alcatuita din pleoape.

26 . Prima consultatie stomatologica trebuie sa aiba loc cel mai devreme pana la sase luni de la aparitia primului dinte si nu mai tarziu de varsta de 12 ani. Vizitele regulate la medicul stomatolog identifica din stadiul incipient probleme dentare. informatiile obtinute in timpul acesteia sunt foarte importante pentru stabilirea planului de tratament.Nervul auriculotemporal ( asigura inervatia secretorie a glandei prin ganglionul otic) .Nodulii limfaticu parotidieni superficiali și profunzi .Inferior – orizontala prin ramul mandibulei. lista de substante la care sunteti alergic.Faringe. stabileste un diagnostic si un plan de tratament personalizat.Nervul facial – se imparte in ramuri terminale in profunzimea glandei parotide. spitalizari sau interventii chirurgicale anterioare.Inferior.Ramul mandibular. astfel incat proteza se largeste si inevitabil va rani anumite zone din cavitatea orala. Odata cu inaintarea in varsta creste riscul aparitiei leziunilor bucale sau chiar a cancerului.in cazul in care nu apare nicio problema . Totodata trebuie sa tineti cont de faptul ca in timp structura osoasa a maxilarului se resoarbe.Anterior – -Posterior – procesul mastoidian si -Superior – porul acustic extern In profunzime ajunge pana la procesul stiloid cu buchetul lui Riolan si faringe. Prin glanda parotida trec: .Articulatia temporomandibulara Regiunea parotidiana limite: marginea posterioara a ramului mandibulei marginea anterioara a sternocleidomastoidian . Este gresit sa credem ca persoanele cu proteza dentara nu necesita consultul unui medic stomatolog. Obţinerea unor date cât mai complete în vederea precizării diagnosticului şi evaluării posibilităţilor terapeutice presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. iar perioada maxima intre controale . daca sunteti fumator sau obisnuiti sa consumati alcool. . Consultatie primara .Cavitatea bucala . In acest caz se impune ajustarea sau schimbarea protezei dentare. experiente anterioare privind anestezia dentara (inclusiv a membrilor familiei).Superior – meatul acustic extern si articulatia temporomandibulara .Medial – faringele .loja glandei submandibulare. factorii de risc ce pot contribui la deteriorarea sanatatii orale. Revenind la consultatia primara.trebuie sa fie de 6 luni. Ca rapoarte: .Artera carotida externa cu ramurile sale terminale . Afectiunile dentare netratate duc la pierderea dintilor.Cavitatea nazală . de aceea tumorile parotidiene sunt insotite de paralizia nervului.Artera maxilara .Sinusurile paranazale . evitand astfel durerea si pierderi de timp si bani. anamneza.apreciere status dentar si parodontal Consultatia primara este o procedura stomatologica foarte importanta. capul si gatul pacientului. prin care medicul evalueaza intreg aparatul masticator. Regiunile profunde ale fetei: • Regiunea infratemporala • Regiunea orbitara • Regiunile viscerale sunt reprezentate de: . Stomatologul trebuie sa stie daca urmati o anumita medicatie si care este aceasta.Artera temporala superficiala . insa medicul poate observa si trata din timp aceste probleme.Vena submandibulara .

.adresa exactă: judeţ. tratamentele efectuate. De multe ori. tipograf – intoxicaţii cu plumb. -originea geografică: pentru străini . . Întrebările vor fi adresate într-o secvenţă logică. băutor ocazional trebuie aflat ce înseamnă asta în accepţiunea sa. xerostomie. . .aprecierea modului în care tratamentul stomatologic poate influenţa starea generală de sănătate. orientează examenul clinic şi investigaţiile paraclinice necesare. Anamneza trebuie să cuprindă: . 27 .antecedentele personale – fiziologice. antecedente oncologice (tumori.istoricul afecţiunii. Antecedente personale fiziologice: . . . examinări complementare. cod poştal. examenul clinic exo. eventualele accidente pe care pacientul le-a suferit până în prezent. telefon.hobby-urile por oferi de asemenea informaţii utile. focare de infecţie (ORL). În anumite circumstanţe produsele de igienă orală pot avea efecte adverse asupra ţesuturilor orale (reacţii lichenoide orale). etc. Anamneza permite: .şi endooral. examenul clinic şi investigaţiile ulterioare doar confirmându-l. starea prezentă (vindecat/activ). . atât factorii genetici cât şi expunerea frecventă la factorii de mediu pot explica aceste asocieri familiale. . diagnosticul corect este sugerat de un istoric bine conturat al bolii. +se menţionează fumatul de pipă sau trabuc. număr. – patologice. Medicamentele administrate pe cale sistemică pot induce diverse reacţii la nivelul cavităţii orale: reacţii lichenoide orale. În timpul anamnezei este important ca medicul să inspire încredere. + cantitatea zilnică aproximativă.profesia actuală şi anterioară: importantă pentru riscuri sau boli profesionale. recidive. chimioterapie. 4. Antecedente heredo-colaterale (familiale ): Multe boli se transmit ereditar. -aprecierea eventualelor influenţe ale stării generale de sănătate asupra sănătăţii orale şi / sau a tratamentui stomatologic. apele de gură. -consum de droguri. ANAMNEZA Anamneza reprezintă primul pas în stabilirea diagnosticului. rezultatul terapeutic obţinut.situaţia familială: starea civilă. . .motivul prezentării. boli infecţioase. Medicul va stabili dacă există: -afecţiuni similare în familie.metode contraceptive utilizate (contraceptive – tipul acestora). -Se menţionează eventualele: alergii. colagenoze.şi postmenopauză. oraş. -vârstă. intervenţiile chirurgicale.monitorizarea statusului medical al pacientului şi evaluarea afecţiunilor sistemice care pot fi asociate. . Date administrative: -datele de identificare şi administrative ale pacientului: nume. sex (vârsta şi sexul pacientului pot fi elemente importante în orientarea diagnosticului). .+ durata (în ani). . . radioterapie.). -tulburările pre. ascultând răspunsurile şi orientând anamneza în consecinţă.factorii de risc. -Obiceiurile de igienă orală. stradă.alcool: + tipul de băuturi (neoplazii ale mucoasei orale).naşterile. prenume. Unele neoplazii sunt mai frecvente în anumite familii.sarcinile (eventual şi sarcina prezentă la momentul consultului). . tratamentul efectuat – intervenţii chirurgicale. etc. Se notează orice -expunere profesională la pulberi. Antecedente personale patologice: -Se consemnează în ordine cronologică afecţiunile. metastaze. -La toate afecţiunile semnalate se notează data diagnostării.antecedentele heredo-colaterale. cât timp a trecut. interpretarea datelor şi stabilirea diagnosticului. Factori de risc : -fumat: +se întreabă dacă este fumător / nefumător.datele administrative. substanţe chimice sau boli. -afecţiuni generale care pot fi corelate cu afecţiunea actuală a pacientului saupot influenţa evoluţia ori tratamentul afecţiunii actuale. hiperplazii gingivale.afecţiuni în anumite zone geografice sau chiar distribuţia endemică.evenimente stressante (lichenul plan oral poate fi declanşat de şocuri).menarha.). etc. momentul intervenţiei. etc. +la nefumători se precizează dacă au fumat vreodată.profesionali: privind profesia actuală şi anterioară (lucrători agricoli – cheilitaactinică.+frecvenţa consumului. . obiceiurile de a mesteca tutun sau aşa-numitul “fumat invers” (cu capătul aprins în gură). pasta de dinţi folosită.având în vedere predominenţa unor. etc. dacă are sau nu copii. +se precizează durata (în ani) şi cantitatea (în numărul de ţigări fumate pe zi).2. ole consemnează tratamentele medicamentoase efectuate în prezent şi în antecedente. 3.

pentru orice simptom trebuiesc stabilite: . . Tehnici de bază -inspecție. Istoricul bolii prezente va fi scris în ordinea cronologică a evenimentelor. etc. au/nu tendinţa de a regresa. ● coloraţia tegumentelor şi mucoaselor (normal colorate. . tumefieri. Dacă există suspiciuni cu privire la anumite afecţiuni sistemice pacientul va fi îndrumat pentru consult la medicul de familie sau specialist. discontinuă). ■ tulburări funcţionale. ● forma ( înţepătură.severitatea: cea mai bună modalitate de evaluare a severităţii este în funcţie de perturbarea activităţii normale şi a somnului pacientului (un simptom sever face imposibilă activitatea zilnică). ■ durere.momentul şi condiţiile în care a apărut primul simptom. sexul şi tipul constituţional: hiposom.simptomele prezente . . se consemnează: ● debutul (brusc. progresiv). etc.starea actuală apreciată de pacient. . palide. . hipersom.Motivul prezentării În multe cazuri pacienţii prezintă mai multe simptome. rezultate. . recidive după întreruperea medicaţiei.).dacă este localizată sau difuză. lancinantă. ● tulburări asociate (lăcrimare. tensiune. ● orientarea temporo-spaţială. culorii locale. modificarea temperaturii. ● extinderea (dimensiuni). pulsatilă. ● tendinţa evolutivă (s-au extins treptat. . difuze). durere localizată sau iradiată). . ● starea generală. acuzele se agravau/se ameliorau în funcţie de alţi factori şi ce făcea pacientul în momentul apariţiei simptomului.). jenă dureroasă. ● momentul instalării leziunilor. ● intensitatea (variabilă. hipersalivaţie. stare generală alterată. factori funcţionali. ● fenomene generale asociate (febră. efecte secundare. etc. ● tensiunea arterială. precizând: . tumefacţie. ● raportul cu ţesuturile învecinate (bine delimitate. ● debutul (instalate progresiv sau brusc). leziuni cutanate asociate. -examen functional -imagistică. caracterul recidivant). iradierea). etc). ● iradierea (zona de iradiere). ● factori declanşatori sau agravanţi (rece.sediul şi iradierea: care este sediul exact al simptomului (cu referire în special la durere . ● tratamentele urmate şi rezultatele terapeutice.caracterul . leziuni la nivelul cavităţii bucale. adinamie). etc.pacientul va fi întrebat ce înţelege exact prin cuvintele cu care descrie simptomul. cald.tratamentul actual: medicaţa administrată.simptome asociate : se încearcă depistarea unor simptome care pot fi asociate cu anumite afecţiuni. De obicei există o combinaţie a acuzelor caracteristice care sugerează diagnosticul cel mai probabil. durere puternică. EXAMENUL CLINIC GENERAL ● dezvoltarea somatică în raport cu vârsta. ● caracterul (spontan sau provocat).durata. . EXAMENUL LOCO-REGIONAL cuprinde examenul exobucal şi examenul endobucal. Istoricul afecţiunii : Fiecare dintre simptomele de debut trebuie discutat în detaliu cu pacientul. hiperpigmentate. ■ formaţiuni. a fost continuu sau intermitent. -teste de laborator 28 .). ● pulsul. normosom. ● durata (continuă. se precizează: ● localizarea (teritoriul anatomic.).factori de agravare sau ameliorare: pacientul va fi întrebat dacă există circumstanţe în care simptomele se agravează/ameliorează. ● culoarea. se notează: ● tipul de leziune elementară. -probare-percutie -ausculta ție. şi-au modificat aspectul de la debut/ nu. ● severitatea (apreciată pe o scară de la 1 la 10). cianotice. etc. Medicul trebuie să decidă care dintre aceste simptome a determinat pacientul să solicite consult de specialitate. ● fenomene locale asociate – adenopatie. . ● atitudinea: cooperant/nu. rapid sau progresiv. ● sediul. intermitentă.evoluţia în timp. doza. -palpare. . intervalul de timp.modalitatea şi caracteristicile de debut: simptomul a apărut brusc.

• erupţii: cele mai frecvente sunt leziunile herpetice – buchet de vezicule instalat pe un placard eritematos. instalată ca efect secundar al terapiei cu antiinflamatoare. modificările reliefurilor normale ale feţei şi gâtului. . aspre.Parkinson.). cianotice în insuficienţa circulatorie.Incepe cu prezentarea . • ulceraţii: macerarea şi fisurarea comisurilor orale (cheilitaangulară) se poate datora: infecţiei streptococice (Streptococcus plicatilis).sursă de lumină-oglindă frontal. paloare sau modificări de pigmentaţie).. cu cruste brune-negricioase. -miros neplacut. deshiderea fatei palpebrale în plan orizontal şi a procesului malar MODIFICĂRI ALE FACIESULUI .67 ori din înălţimea mediofacială.la bărbaţi dorsul nasului sta pe această linie sau uşor în spatele ei. cu privirea îndreptată înainte. dezvoltarea generală.stenoză mitrală.macroglosie. Femeile trebuiesc rugate să se demachieze deoarece fardurile pot masca diversele modificări.la 4+9 mm de planul corneal proiecţia nasului –o linie verticală este trecută prin cea mai de sus proiecţie a buzei de sus ceea ce divide nasul în două parti egale dacă vârful nasului este mai mult de 60% atunci este prea proeminent. .asfixie.mișcarile mandibulei .facies cu aspect de fluture . uşor proeminente şi înconjurate de o zonă hiperemică. ● aspectul tegumentelor: fine. Inspecţia feţei se face atât din faţă cât şi din profil.cicatrici.pastrarea contactului ocular -Se apreciază statusul fizic general apparent. tipul constituţional.tonusul muscular. prezenţa de erupţii. piramidei nazale. eventual exoftalmie sau anoftalmie.. • sifilisul în forma sa primară – şancrul sifilitic – se localizează uneori la nivelul buzelor. Proiecţia vârfului nasului poate fi definită prin distanţa la care vârful se proiectează anterior în planul facial. crăpate.dar percepţia proiecţiei poate fi dată de mai mulţi factori precum lungimea buzei superioare.se va examina faţa şi regiunile cervicale antero-laterale prin inspecţie din față și profil şi palpare. tremurătura pleoapelor (semnul Rosenbach). unghiul nazolabial. modificările de pigmentaţie ale mucoasei orale observate în insuficienţa adrenală. ● integritatea tegumentelor. roşii. Lungimea nasului de la rădacină la varf trebuie să fie măsurată clinic sau fotografiată. -Simetria feței. Dacă nu este bine proporţionat etajul mijlociu al fetei este bine să evaluam lungimea nasului la 0. . peritonita. ● roşul buzelor şi porţiunea dermică: înaltă. De exemplu.excrescente. pigmentare perioculară(semnul Jellinek) .facies cu expresia unui râs dureros(sardonic) . pătrată.pareze faciale. triunghiulară. La examinarea din profil pacientul va sta drept în fotoliu.).Examenul fizic necesita. etc.eritem pe dosul nasului şi pomeţi . rotunde sau ovalare. Poziia radixului este dată în funcţie de pozitia sa verticală sau anteroposterioară din profil .facies pletoric . va urmări raportul buzelor şi al mentonului în câmpul de profil. baza este indurată (“carte de vizită ”). tumori. Temperatură . retractile. starea de nutriţie. iar medicul situat lateral. pete. -caderea parului. Se consemnează profilul pacientului: drept. sau reducerii dimensiunii verticale de ocluzie (bruxism. urmat de ulceraţii. convex sau concav. lucrări protetice incorecte. ● etajele feţei (egale. fibra tifoidă.facies acromegalic . aderente de marginea liberă – pot însoţi boli grave: pneumonii.indor al respiratiei în expir completat pentru un examen minuţios al tuturor aparatelor şi sistemelor. ● simetria feţei: păstrată/asimetrică.lupus eritematos difuz. etajul inferior mărit sau micşorat. rash. ● şanţurile faciale: normal conturate.înţepenit . discolorari. hipertrofice. aşa cum se vede din profil .facies de mască . . proporţionale. candidozice (Candida albicans).diverse modificări patologice: • buze uscate. forma țiuni tumorale. comunicare prin voce .facies cu aspect de păpuşă(beauté mitrale) . plăgi cicatrici vicioase. existenţa unor ticuri. limfatici.hipertensivi. Examenul facial exooral se face din normă frontală şi laterală.Unghiul nazofrontal este definit ca unghiul format de liniile care sunt tangenţiale la glabelă şi la dorsul nasului cu intersectare la rădăcină.diureză.exoftalmie bilaterală (faţă înspăimântată) privire vie.tetanos .manusi. obezi. dezvoltarea musculaturii şi a scheletului. etc. etc. starea psihică -Se iau semnele vitale puls TA. precizând zona şi eventual cauza asimetriei .Unghiul normal este de 125-135 de grade. tumefac ții. La femei dorsul nasului este aproximativ situat la 2mm posterior de o linie trecută de la radix prin vârful nasului . macrognaţie (mandibulă în “galoş”).volumul buzelor: poate fi mărit – buze groase la acromegali. Proporţiile ideale ale feţei sunt câte o treime pe etaje la âte o cincime rădăcina nsului. etc.lampă Clar.). inegalitatea pupilară. distanţa ideală de la stomion la gonion fiind dacă etajul inferior al fetei este egal cu cel mijlociu. ● eventuale modificări de coloraţie (congestie. . şterse sau accentuate. ovală. instrumente sterile.orbitelor. uscate. -culoarea pielii. Leziunea este nedureroasă. clipire rară (semnul Stellwag). se prezintă sub formă de ulceraţii mici. Se urmăresc la examenul buzelor : . .unghiul nazofrontal şi cocoaşa nazală. medie sau scurtă. Se apreciează coloraţia tegumentelor.stringerea viguroasă a miinii. .aspect de spaimă îngheţată.frecvență respiratorie. este oglindită de modificări similare ale tegumentului capului şi gâtului. EXAMENUL EXOBUCAL .culoarea buzelor: palide în anemii. mască. deficitelor nutriţionale (în special de complex vitaminic B. mai ales dacă se neglijează igiena orală. deformari . procese inflamatorii. fier. Examenul facial exooral frontal.ochelari de protec ție. . escoriaţii. -observarea de cicatrici. cu marginile net conturate. Se verifică simetria feţei în repaus şi în timpul mişcărilor mimicii. tulburări circulatorii de cavă superioară. Rădăcina trebuie să stea ntr-un plan orizontal între linia genelor şi faldurile supratarsale . etc. macrocheilie. 29 . La inspecţie se urmăresc: ● forma feţei: rotundă.facies basedowian . -implantarea pavilioanelor auriculare. faciesul adenoid. iar ganglionul satelit (submaxilar sau suprahioidian) este mărit de volum şi nedureros.

cracmente.mobilitatea lor.flancată de regiunile trigonului carotic.5 cm maximum . se poate manifesta atât ca o modificare atrofică cu eritem asociat. Se mai pot sesiza cramente osoase. glaucomul.examen oftalmologic –scăderea AV. -testarea reflexului luminos -reacția pupilară utilizând lumina -testarea digitală a presiunii intraoculare –ex oftalmologic după dilatarea pupilei pentru ex camerei anterioare și retinei –potențiale evocate vizuale . evaluarea pacientului incepe chiar inainte ca acesta sa deschida gura. crepitaţii.Nervul glosofaringian-testarea gustului 1/3 posterioară limbă. crepita ții. inferior de incizura jugulară a sternului. 30 . Se consemnează dacă aceste modificări sunt însoţite de durere.poten țiale evocate olfactive . sensibilității feței.Nervul facial-muschii mimicii. gust metallic. refleului cornean –hipoestezie/anestezie .ectropion. iar lateral de marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni. amplitudinea mişcărilor.întoarcerea capului. cracmente.cecitate 3. În traumatisme se cercetează dacă există mobilitate anormală sau deformaţii osoase la nivelul marginilor orbitei. testul Schirmer al lacrima ției. sau sacadată ( disfuncţii ale ATM). asimetrii sau leziuni Examinarea articulaţiei temporo-mandibulare Articulația permite mișcari de inchidere-deschidere de 4-5. ● integritatea contururilor osoase (se precizează eventualele denivelări. Ambele modificări pot fi adesea observate simultan în arii adiacente vermilonului. se constată amplitudinea mişcării condililor. fractura colului condilian. eventuale crepitaţii. ● excursia mentonului în cursul mişcărilor de deschidere şi închidere a gurii: în arc de cerc ( fiziologic). 11. -Regiunea infrahioidiană este formată din regiunea omotraheală.enoftalmie Simpla testare a axelor pupilare se face cu un instrument drept. bruxism).hiperacuzie 8.testarea mobilității oculare –diplopie. în special a buzei inferioare. musculare (disfuncţie temporo-mandibulară. fractură condiliană intraarticulară). Muschii masticatori sunt extraorali:maseter. Are forma unui triunghi cu vîrful inferior. Articulaţia temporo-mandibulară este examinată prin palpare în conductul auditiv extern bilateral. 12. între marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni. limitată sau blocată. sensibilitatea gustativă 2/3 anterioare ale limbii. infiltraţie) Examenul ochilor Fiecare pacient trebuie să beneficieze de o examinare care să includă poziția globilor oculari. degluti ție.emfizem cellular subcutanat mai ales palpebral în fracturile etmoidale. pericapsulare (fibroze.Nervul vag-deglutiție.reflex faringian. Este delimitată superior de marginea inferioară a corpului mandibulei.val deviat spre partea integră.. – căutare nistagmus Pentru un medic stomatolog. -Testarea acuității vizuale Testare câmp vizual -Testare motilitate oculară -Poziția globului exoftalmie.Nervul abducens-– testarea mobilității oculare-diplopie. afectări retiniene. cât şi ca o leucoplazie cu subţierea marcată a epiteliului. impară. ● sensibilitatea punctelor sinusale.protruzie și retruzie.Nevul acusticovestibular-testarea auzului și echilibrului.vertij 9.temporal și intrabucali –mu șchii pterigoidieni . luxaţie. La palpare se urmăresc: ● elasticitatea părţilor moi ale feţei.strabism extern 7.căderea sprincenei. Limitarea mişcărilor de deschidere a gurii poate fi determinată de cauze intracapsulare (artrite.de lateropulsie.teste de acuitate vizuală(atenție : preexistentele corecții optice cu ocelari sau lentile de contact sau tulburăti de vedere precum cataracta. Insasi aspectul facial al unei persoane poate trada aspecte despre afectiuni medicale.ale piramidei nazale. ● punctele de emergenţă ale ramurilor trigeminale Palparea dă elemente importante în legătură cu procesele tumorale. hiposmie/anosmie/parosmie. depresibilitate. simetrice.-ptoză palpebrală 4. etc.-disfagie.-paralizia fe ței . traumatice. EXAMENUL REGIUNII CERVICALE Regiunea cervicală anterioară Este o regiune mediană.cacosmie. inflamatorii. se pot percepe auditiv şi palpatoriu zgomote articulare: cracmente.Nevul spinal – testarea ridicării umărului. salturi articulare. Se apreciază: simetria. 10. concomitent prin următoarea tehnică: se introduce indexul în conductul auditiv extern şi se invită bolnavul să facă mişcări de închidere şi deschidere a gurii. etc. halucina ții olfactive 2. infecţii/inflamaţii ale ţesuturilor învecinate). –surditate .cantitativă a mirosului –olfactometrie.Se urmăresc: ● deschiderea gurii: în limite normale . inflamatorii sau traumatice EXAMENUL NERVILOR CRANIENI 1. ● excursia condililor se examinează cu indexele în conductele auditive externe şi policele pe regiunile preauriculare.Nervul hipoglos-testarea mișcarilor limbii – limba deviate cu vârful spre partea paralizată. ale conturului mandibular .Nervul olfactiv –testarea calitativă . corectare cu ochelari sau lentile de contact pot compromite testul acuită ții vizuale .Nervul oculomotor comun – testarea mobilității oculare. reflexul stapedian. frecături ce declanşează existenţa deformaţiilor tumorale. devierea mentonului spre stânga sau dreapta poate sugera afecţiuni care limitează mişcarea la nivelul unei articulaţii.strabism intern 5-Nervul trigemen-testarea masticației. mobilităţi. etc. etc. precum si eventualelor cicatrici.mobilitatea corzilor vocale. În procesele inflamatorii prin palpare se obţin date asupra consistenţei (fluctuenţă. refluarea lichidelor pe nas .• leziuni atrofice: leziunile actinice ale buzelor (cheilita actinică). 6.Nervul trohlear .comisurii bucale. In acest scop medicul va acorda atentie mersului si mobilitatii pacientului. dureri. solicitând pacientul să efectueze mişcări de deschidere şi închidere a gurii.Nervul optic. pereche şi regiunea trigonului submental. formaţiuni patologice).Regiunea se împarte în raport cu osul hioid în -Regiunea suprahioidiană cuprinde regiunea trigonului submandibular.

Nodulii limfatici submandibulari se situează în jurul şi în interiorul glandei. internă şi externă. patru şi cinci). limfa este drenată de nodulii cervicali anteriori superficiali sau de cei profunzilaterali. Laturile triunghiului sunt formate astfel: lateral – marginea internă a muşchilor scaleni.Inferior – incizura jugulară a manubriului sternal. accesor şi ansa cervicală Regiunea cervicală laterală Denumită şi trigon cervical posterior. pereche. faringele şi esofagul. Este un ganglion parasimpatic şi are două rădăcini: cea parasimpatică provine din nervul lingual. În lojă se găseşte profund de glanda submandibulară.. respectiv se varsă în vena facială). cu vârful intern. acoperă loja submentală. cu lama prevertebrală a fasciei cervicale. noduli limfatici cervicali profunzi superiori(printre care nodulul jugulodigastric). Limfa patrunde in ganglion prin sinusuri traversind vasele limfatice aferente si iese din acesta prin cele eferente.Superior – osul hioid. traversează triunghiulomoclavicular. spre profund: glanda tiroidă cu paratiroidele. Conţinutul lojei supraclaviculare este reprezentat de: . în regiune se desprindnervii suprascapular. ramuri ale arterei carotide externe (arterele tiroidiană superioară. Ganglionul limfatic este format din capsula fibroasa si sinusurile subcapsulare. dar din punct de vederefuncţional aparţine nervului intermediar. la acest nivel avem ramuri din artera submentală (artera facială).vena subclaviculară: continuă vena axilară. cu fibre originare din nucleulsalivar superior.faţa inferioară este acoperită de structurile cervicale superficiale . .nervul frenic (format din rădăcinile anterioare ale nervilor cervicalitrei.triunghiul scaleno vertebral este o regiune triunghiulară profundă.vena subclaviculară – anterior arterei.subcutis cu muşchiul platisma. La suprafaţă are forma unui romb. Depresiunea aflată deasupra claviculei se numeşte fosă supraclaviculară mare. linguală. nodulilimfatici şi arcul venos jugular.noduli limfatici cervicali profunzi inferiori şi trunchiurile jugulare. de formă triunghiulară. medial – coloana cervicală. emite trunchiurile tirocervical.faţa superioară este situată în fosa omonimă a mandibulei. pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior. cu baza spre hioid şi celelalte laturi formate de pântecele anterioare ale muşchilor digastrici. EVALUAREA DIAGNOSTICULUI UNEI LIMFADENOPATII Adenopatia.reprezentând o răspântie vasculonervoasă între regiunile cervicale şi torace. hiatul prescalenic (între muşchiul sternocleidomastoidian şimuşchiul scalen anterior) şi ajunge în regiune . iar inervaţia senzitivă aparţine ramurilor plexului cervical Glanda submandibulară are formă prismatică triunghiulară: .Superficial.recepţionează vena jugulară externă. Sub sinusurile subcapsulare se afla 31 . . Loja este străbătută de pachetul vasculonervos profund al gâtului. Regiunea trigonului carotic Este o regiune simetrică.. Regiunea are forma unui triunghi cu baza spre claviculă. .muşchii prevertebrali şi trunchiul simpatic cervical. spre glanda parotidă. Delimitarea de suprafaţă este următoarea: . fiind situate infrahioidian. se mai numeşte fosă supraclaviculară mică. fiind delimitată de cele două fascicule de origine ale muşchiului sternocleidomastoidian şi de articulaţia sternoclaviculară. Superolateral – pântecele superioare ale muşchilor omohioidieni. celelalte laturi fiind reprezentate anterior demuşchiul sternocleidomastoidian. spre regiunea omotraheală.superomedial – pântecul posterior al muşchiului digastric. regiunea are o formă triunghiulară. subcutis cu platisma şi lama superficială a fasciei cervicale. noduli limfatici submentali şi ţesut adipos. de care estedespărţită prin septul interglandular.lateral – marginea internă a muşchiului sternocleidomastoidian.inferomedial – pântecul superior al muşchiului omohioidian Această lojă conţine: pachetul vasculonervos cervical.plexul brahial cu porţiunea supraclaviculară. deasupra manubriului sternal se găseşte spaţiul suprasternal al lui Burns. costocervical şi artera cervicală transversă. ZONA DE TRANZIŢIE VASCULONERVOASĂ CERVICOTORACICĂ (BAZA GÂTULUI) Această regiune se găseşte pe suprafaţa anterioară a gâtului. pe calea plexului facial. La acest nivel. . care conţine: artera şi venasubmentală (din artera facială. sau limfadenopatia mai corect. vena jugulară internă.planul prevertebral. posterior de muşchiul trapez. care adăposteşte ţesut adipos. nervii hipoglos.faţa internă vine în contact cu musculatura suprahioidiană. Conţinutul regiunii este reprezentat în sens anteroposterior de: . reprezentate de tegument. Glanda trimite o prelungire anterioară ataşată ductului glandei(Wharton) şi o prelungire posterioară. manifestata prin cresterea in dimensiuni a acestora. Planul de acoperire este reprezentat dinspre superficial spre profund de:tegument.artera subclaviculară – care vine de la baza gâtului şi se îndreaptă pre axilă. această regiune simetrică se situează pe părţile laterale ale regiunii omotraheale. faringiană ascendentă şi occipitală) şi venoase(trunchiul tiro-linguo-facial). Regiunea trigonului submandibular Este o regiune laterală. Sinusurile sunt captusite cu macrofage care inlatura 99% din antigene... Regiunea omotraheală Se mai numeşte regiunea mediană a gâtului. triunghiulară.nervul vag -. adenoizi si placile Peyer reprezinta centre imune inalt specializate care filtreaza antigenele din fluidul extracelular. subclavicular şi dorsal al scapulei.Regiunea trigonului submental Este o regiune mediană. Straturile de înveliş. Ganglionul submandibular este ataşat morfologic nervului mandibular. ale cărui laturi sunt delimitate astfel. amigdale.-Inferolateral – marginile anterioare ale muşchilor sternocleidomastoidieni. Loja este o regiune de tranziţie. . urcă dinspre axilă.situată posterolateral de loja carotică. fiind interpusă între trigonul carotic şi mediastinul superior. iar cea simpatică este formată din fibre ale ganglionuluicervical superior. Nodulii limfatici. învelit în teaca carotică – arterele carotidă comună. alaturi de splina. reprezinta afectarea nodulilor limfatici. delimitată la suprafaţă de cele două pântece ale muşchiului digastric şi marginea inferioară a corpului mandibulei. venele se varsă în vena jugulară anterioară. . inferior – domul pleural. laringele şi traheea. . facială. . asigurând comunicarea regiunilor cervicale cu membrul superior şi cu mediastinul.

scrofulaceum○ tuberculoză (limfadenopatie fermă.Invazia extracapsularã în cazul metastazelor cervicale reduce rata de supravietuire cu 60% (Johnson 1985).cortexul care contine foliculii primari.tiroidian • melanomul malign. tularemia boala ghearelor de pisică (Bartonella henselae – adenopatie moale. formata din cordoane de plasmocite si celule B mici care faciliteaza secretia de imunoglobuline.). Dintre clasificãri cea a Academiei Americane de ORL-Chirurgie a Capului si a Gâtului (AAO-HNS) si cea a American Joint Comitee in Cancer (AJCC) s-au impus ca referintã. amigdaliene. bruceloza. evenimentele imunologice din antecedente. tuberculosis. etc. Neoplasme • limfoame ( limfoame non-Hodgkiniene. secundari si zona interfoliculara. Nodulii au o capacitate considerabila de dezvoltare si modificare. febră)infecțție cu virusul EBV ○ infecţia HIV (limfadenopatie generalizată. aspergiloza • Virale (recente) ○ stomatita herpetică. Prezenta metastazelor ganglionare cervicale reduce supravietuirea în comparatie cu pacientii care nu prezintã metastaze. Timp de aproape 40 de ani clasificarea ganglionilor cervicali unanim acceptatã a fost cea stabilitã de Rouviere în 1938. dar acestia vor creste progresiv in copilarie. ale feţei şi / sau scalpului •Bacteriene: stafilococul auriu. • Micobacterii: M. persistentă).nazofaringian.digestive superioare este reprezentat de statutul ganglionilor limfatici. limfomul Hodgkinian). avium-intracellulare.rabdomiosarcomul .in general. • Treponema pallidum○ sifilis ( limfonoduli cervicali măriţi de volum. 32 .alte tumori-metastaze . • leucemii. în aceste cazuri limfadenopatia este asimptomatică şi fixată la structurile subiacente. Dimensiunea nodulilor limfatici depinde de virsta persoanei. Limfadenopatia secundară infecţiei este în general mobilă şi dureroasă. supuraţie centrală). dureri de gât. ETIOLOGIE Ganglionii limfatici superficiali devin palpabili în următoarele situaţii: Infecții dentare. moi şi elastici în cazurile de localizare a şancrului primar la nivelul cavităţii bucale. Structura cea mai profunda din ganglion este medulara.M. streptococul piogen (grup A). loalizarea in corp. cryptococcus. interesează un grup de ganglioni. Foliculii din cortex sunt formati din celule B antigen dependente iar zona interfoliculara din celule T. sifilisul secundar – limfadenopatie diseminată) •Parazitare: toxoplasmoza. boala Lyme (Borrelia burgdorferi). .Desi micrometastazele si metastazele de mici dimensiuni pot fi controlate si prin radioterapie. M. Boli autoimune • Artrita juvenilå idiopaticå • Lupusul eritematos systemic • Boala serului Boli de tezaurizare • Boala Gaucher • Boala Niemann-Pick Medicamente-Fenitoina și alte medicamente Vaccinåri Antivariolicå și altele Histiocitoze • Histiocitoza cu celule Langerhans • Sindroame hemofagocitice • Histiocitoza malignå • Histiocitoza sinuzalå cu limfadenopatie masivå • Sindroame imunodeficitare Boala granulomatoaså cronicå Deficiența de adeziune a leucocitelor Diverse • Sarcoidoza • Boala Kawasaki • Boala Kikuchi • Boala Castelman Cel mai important factor de prognostic în carcinomul cãilor aero. Atrofia nodulilor limfatici incepe in adolescenta si continua pentru intreaga viataProvocarea comunå în stabilirea diagnosticului și diferențierii limfadenopatiilor benigne de cele maligne este ini țial rezolvatå printr-un istoric amånun țit și un examen clinic complet și minuțios. Nodulul limfatic cu concentratia sa mare de limfocite si celule prezentatoare de antigen este un organ ideal pentru a primi antigenele care au patruns prin piele sau tractul gastrointestinal. La nou-nascuti nodulii limfatici sunt abia perceptibili. Aceastã descriere pe baze pur anatomice s-a dovedit a fi greu de utilizat în practica clinicã. Aceste clasificãri definesc limitele diferitelor nivele ganglionare si terminologia standardizatã a evidãrilor cervicale. malaria •Fungice: histoplasmoza. coccidiomicoza. chirurgia rezolvã problema din punct de vedere terapeutic dând în acelasi timp o vedere clarã asupra eventualei extinderi regionale a bolii si a gradului acestei extinderi. • carcinoame. • sarcoame-neuroblastomul. ○ mononucleoza infecţioasă (limfadenopatie generalizată. Scopul tratamentului în caz de metastaze ale ganglionilor cervicali este reprezentat de controlul regional al bolii. cu mărirea semnificativă a ganglionilor cervicali.

Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul IIA (grupul jugulocarotidian superior ) cuprinde ganglionii situati în fata nervului accesoriu (XI) care traverseaza aceastã regiune. Nivelul I . în timp ce ganglionii limfatici din santul traheo-esofagian dreneazã laringele subglotic. Limfaticele cervicale. Limita posterioarã este aceea a marginii posterioare a muschiului sterno-cleido-mastoidian corespunzând planului de disectie chirurgicalã de-a lungul ramurilor plexului cervical superficial. Lantul cervical anterior (a) Lantul jugular anterior (b) Lantul paravisceral (c) Prelaringeal (d) Pretraheal (e) Paratraheal 1.inferior). paratraheal (laringeal inferior) si santul traheo-esofagian. Este constituit din ganglioni limfatici din jurul treimii medii a venei jugulare interne de la marginea inferioarã a nivelului II pânã la nivelul muschiului omohioidian si marginea inferioarã a cartilajului cricoid. marginea posterioarã a muschiului sterno-cleido-mastoidian în spatele planului ramurilor senzitive ale plexului cervical si marginea superioarã a claviculei.este impar si cuprinde ganglionii asezati pe muschiul milohioidian.cuprinde ganglionii limfatici din mediastinul antero-superior si santul traheo-esofagian. stadiul T al tumorii primare. Limita medialã care îl separã de nivelul VI este constituitã de marginea medialã a arterei carotide primitive. Este cuprins în triunghiul posterior alcãtuit de marginea anterioarã a muschiului trapez. Nivelul IIB ( retrospinal) cuprinde ganglionii situati în spatele nervului accesoriu (XI) într-o zonã anatomicã de volum redus denumitã "recesul muscular" între baza craniului. Nivelul IB (grupul submandibular ): corespunde ganglionilor situati într-un triunghi format de cele douã pântece ale muschiului digastric si ramura orizontalã a mandibulei. Limitele anterioare si posterioare sunt aceleasi ca si pentru nivelul II. Aceastã diferentiere introdusã ulterior aduce un plus de precizie descriind spatiile celulo-ganglionare prezentând un profil de invazie propriu în cadrul unora dintre nivelele ganglionare. Anumite nivele sunt subdivizate în subnivele A si B. corespunzând de asemenea marginii laterale a musculaturii prelaringiene. Riscul metastazelor ganglionare depinde de localizarea. LIMFATICELE CAPULUI SI GÂTULUI CLASIFICAREA LUI ROUVIERE 1. Lantul cervical lateral (a) Grupul jugular superficial extern (b) Grupul profund Lantul jugular intern (superior. Nivelul IV .grupul ganglionar mediastinal superior . pretrahleal (delfian). Nivelul II cuprinde ganglionii limfatici din jurul portiunii superioare a venei jugulare interne si portiunea superioarã a nervului spinal accesoriu. Nivelul VB (triunghiul postero-inferior) cuprinde ganglionii situati sub planul care trece la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid.cuprinde ganglionii limfatici situati în jurul portiunii inferioare a nervului spinal accesoriu si de-a lungul vaselor cervicale transversale.grupul ganglionar al compartimentului central cervical.Ganglionii lantului orizontal superior 33 . dar care este intim legat de aceasta prin dinamica invaziei metastatice regionale a cancerelor cãilor aero-digestive superioare. Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul VA (triunghiul postero-superior ) cuprinde ganglionii situati deasupra planului care trece la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid. Cuprinde ganglionii limfatici din spatiul prelaringian. mijlociu. Nivelul VII . Lantul spinal accesor Lantul cervical transvers 3. hipofaringele si esofagul cervical. dedesubtul ramurii orizontale a mandibulei. Ganglionul delfian dreneazã laringele.cuprinde ganglionii limfatici din jurul treimii inferioare a venei jugulare interne.Clasificarea AAO-HNS divizeazã teritoriile ganglionare cervicale în 6 nivele la care unii autori adaugã un al saptelea nivel grupul ganglionar mediastinal superior . Acest nivel este divizat în douã subgrupe: Nivelul IA (grupul submentonier) . Se întinde de la nivelul osului hioid la incizura suprasternalã între cele douã carotide. care sunt situati într-un triunghi format de pântecele anterioare ale celor doi muschi digastrici si osul hioid. mãrimea.cuprinde ganglionii situati sub osul hioid si pântecele anterior al muschiului digastric. Limita anterioarã este constituitã de marginea medialã a arterei carotide primitive corespunzând de asemenea marginii laterale a musculaturii prelaringiene. Nivelul V . Limitele anterioare si posterioare sunt aceleasi ca pentru nivelele II si III. Lantul orizontal superior (a) Submentonier (b) Submandibular (c) Parotidian (d) Retroauricular (e) Occipital (f) Facial 2. întinzându-se de la baza craniului pânã la bifurcatia arterei carotide si pânã la osul hioid. de la marginea inferioarã a nivelului III pânã la claviculã. Nivelul III: grupul ganglionar jugular mijlociu. muschiul sterno-cleido-mastoidian si ridicãtorul scapulei. Ganglionii limfatici din mediastinul antero-superior servesc ca bazin limfatic pentru structurile anatomice din compartimentul central cervical. iar limita anterioarã este datã de limita lateralã a muschiului. Limita în profunzime o reprezintã planul de disectie posterior al glandei submandibulare. Nivelul VI . Limita posterioarã este datã de marginea posterioarã a muschiului sterno-cleido-mastoidian.care nu tine propriu zis de regiunea cervicalã.

Se vor palpa grupul superior. pilierul anterior. laringe si glanda parotida. laringele. 2. Sunt în raport cu glanda parotida. lateral si posterior de vena jugulara interna. Lantul spinal dreneaza scalpul. ceva mai jos. 1. planseul bucal si de la vârful limbii. Sunt localizați În spatele pavilionului. Cel mai superior limfonodul din grupul lateral se numeste ganglionul lui Rouviere. sinusurile paranazale. Pentru ganglionii palpabili se vor specifica : (i) Localizarea. palatul dur si valul palatin. nasofaringe. sunt localizati în triunghiul submentonier pe muschiul milohioidian. 2. Grupul medial din acest lant senumeste scalen. (b) Lantul paravisceral. plamâni.Grupul medial este situat pe linia mediana dar. Cuprinde palparea ganglionilor submentonier. dreneaza lobii tiroidieni. mijlociu si inferior .Ganglionii submentonieri în nr. canalul auditiv extern. Se palpeaza superficial. -------Ganglionii paratraheali (lantul nervului recurent) situa ți de-a lungul nervului recurent. Aferentele vin de la scalp.Ganglionii cervicali anteriori Sunt dispuși între cele doua artere carotide.submandibular. orofaringe. Eferente spre ganglionii submandibulari si spre lantul jugular intern. Aferentele provin de la pleoapa superioara si inferioara. facial. pe fata interna a sternocleidomastoidianului . tiroida.nas. (c) Lantul jugular intern . 34 . Eferentele se îndreapta spre ganglionii submandibulari și jugulari superiori.Ganglionii superiori ai acestui lant se unesc cu ganglionii jugulari superiori . Este format din ganglionii prelaringieni. Eferentele se dreneaza spre lantul jugular intern. laringele subglotic. vestibulul nazal partea anterioara a fosei nazale.pavilionul auricular. Lantul jugular intern.). Este situat de-a lungul nervului spinal. cantul medial. Eferentele acestui lant se dreneaza spre lantul cervical transvers.însirați de-a lungul vaselor linguale. Examinarea se va face sistematic pentru a nu omite nici o grupă ganglionara. Extinderea doar pe o parte a gâtului din lanțul de ganglioni cervicali anteriori. Primeste aferente de la lantul accesor precum si de structurile infraclaviculare (ex: sân. Eferentele se dreneaza spre lantul accesor Ganglionii faciali sunt localizați de-a lungul vaselor faciale si sunt grupate în functie de traiectul vascular în: submandibular. (g) Lantul paravisceral . hipofaringe. traheea si esofagul cervical. Pentru a palpa. Dacă ganglionii sunt destul de mari. ------Grupul mijlociu dreneaza hipofaringele. (d) Lantul spinal accesor. fiind în raport cu glanda submandibulara si cu artera faciala . Ganglionii cervicali laterali Se clasifica în: (a) Grup superficial situat de-a lungul venei jugulare externe si se dreneaza spre ganglionii : jugulari interni si cervicali transverși. pielea regiunii nucale. buccinator.Lantul cervical transvers (supraclaviculari). Amplasarea ganglionului limfatic poate ajuta pentru a determina locul malignită ții primare. de 2-8 limfonoduli. testicule). (b) Grup profund este format din trei lanturi. palatul moale. nasofaringele. tiroida si esofagul cervical. Se examinează ambele părţi ale gâtului simultan. Ganglionii retrofaringieni primesc aferente de la cavitatea nazala. ovar. stomac. Ganglionii submandibulari. buza superioara. si sinusurile piriforme. dinti. (a) Lantul orizontal superior . Examinarea ganglionilor gâtului Examinarea ganglionilor gâtului este foarte importanta în hemopatiile maligne si bolile de sistem. mijlociu si inferior . este posibil să reuşiţi să-i vedeți bombând sub piele. gingie. Limfonodulii nepalpabili (a) Ganglionii retrofaringieni . superficial si în profunzimea muschiului splenius al capului. Palparea se face stând în spatele bolnavului. Se întinde de-a lungul vaselor cervicale transverse. Se descriu ganglionii intra. nodurile occipitale si cele retroauriculare . În mod arbitrar sunt subâmpartiti în trei grupe: superior. ------Ganglionii pretraheali sunt situate profund. orofaringele.profund. Sunt situați în spatele faringelui si sunt împartiti într-un grup medial si unul lateral. Ganglionii parotidieni. Eferentele se dreneaza spre ganglionii subauriculari si lantul jugular intern .gingii. de-a lungul sternocleidomastoidianului . inferior osului hioid si cuprind doua lanturi: (a) Lantul jugular anterior localizat de-a lungul venei jugulare anterioare si dreneaza tegumentele regiunii anterioare a gâtului. cu gâtul usor anteflectat pentru a relaxa musculatura gâtului.Lantul spinal accesor. -----. (e) Lantul cervical transvers. Ganglionii occipitali sunt situați la vârful triunghiului posterior al capului. pielea gâtului. nasofaringe. ------Ganglionul prelaringean (Delphian) este situat pe membrana cricotiroidiana si dreneazaregiunea subglotica. (b) Ganglionii sublinguali. 3.ganglionii acestui lant sunt situati anterior. cavitatea bucala. si se întind de la muschiul digastric pâna la confluentul venos jugulosubclavicular. utilizaţi toate degetele pentru că sunt cele mai sensibile părțile ale mâinilor. Aferentele provin dela scalp. Eferentele se îndreapta spre lantul jugular intern Ganglionii auriculari posteriori (mastoidieni) . buze si obraz. colon. degetele pe zona în cauză. (f) Lantul cervical anterior. la nivelul fasciei pretraheale si asigura drenajul limfatic al glandei tiroide si al traheii. Cuprinde grupul prelaringian. în partea inferioara a triunghiului posterior. portiunea anterioara a limbii. -------Grupul lateral este asezat la nivelul atlasului.regiunea obrazului. precum si de la planseul bucal. Aferente de la: regiunea barbiei. peretele posterior al faringelui. jugulariinterni inferiori si la cei mediastinali. Sunt situați în trigonul submandibular. Aferentele provin de la scalp. pretraheal si paratraheal. Eferentele lor ajung la ganglionii paratraheali. de la mijlocul buzei inferioare. jugular intern. ar fi o metastază de carcinom cu celule scuamoase. -----Grupul inferior dreneaza laringele.Aferente de la portiunea laterala a buzei inferioare. pretraheali si paratraheali. retroauricular si occipital . 3. blând. ------Grupul superior (jugulodigastric) primeste limfa de la cavitatea bucala. de la fata si de lamucoasa bucala.în raport cu mastoida. infraorbitar si malar (situat în apropiereacantului extern). în ei dreneaza partea anterioara a plan șeului bucal si fata ventrala a limbii. (b) Lantul jugular extern . în special în cazul în care extinderea este asimetrică (adică va fi mai evidentă în cazul în care o parte este mai mare. în apropierea bazei craniului. trimite eferente spre grupul superior al lantului jugular intern . de exemplu. parotidian. fata posterioara a pavilionului si de la tegumentul regiunii mastoidiene. spinal accesor si cervical transvers . glanda submandibulara si sublinguala. în timp ce aplicarea presiunii se face constant.si extraglandulari (grupul preauricular si cel subauricular apartin ganglionilor extraglandulari).

. transpiraţii – sugestive pentru boala Hodgkin.creasta zigomaticoalveolară: posterior pe vestibul.imobilitatea unei metastaze . . limfom) cele limitate la o anumită regiune chirurgicală sunt mult mai probabil asociate cu o problemă locală (iii) Dimensiunea-ganglionii focarde infec ție nu depașesc 1.In tuberculoză și toxoplasmoză sunt localiza ți de predilec ție pe lan țurile spinale (ii) Numarul -difuzi.plicile alveolobucale: cute la nivelul şanţurilor vestibulare.Arcadele alveolodentare împart cavitatea bucală într-un vestibul şi ocavitate propriu-zisă. . infecţii la nivelul feţei. .biopsie ganglionară.). . Cei inflamatori sunt sensibili. în limfoame sunt fermi si elastici. etc. etc.fosa retroalveolară: posterior de creasta zigomaticoalveolară.febră recurentă.gaura infraorbitală: în zona bucală a şanţului vestibular superior.tratamente medicamentoase – fenitoină. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC anamneză: . .hemoleucogramă.nedurero și (iv) Consistenta.În structura buzelor intră tegument. prevăzut cu peri.toxoplasmoză sunt mici. gaura mentală: în şanţul gingivolabial inferior.calcemie. deasupra caninului şi incisivului lateral. strat glandular şimucoasa. – sugestive pentru o cauză nazo-faringiană. mobili . glande sebacee şi sudoripare Stratul muscular este constituit în special din muşchiul orbicular al gurii. în dreptul premolarilor. cu rol în definireafizionomiei şi în mimică. Astfel. etc. .papila ductului parotidian: în dreptul coletului molarului doi superior. . etc. .frenul buzei inferioare: similar precedentului. în formă de fund de sac. cu numeroaseglande. .frecvent asociate cu un cancer primar intra-oral. care setermină la extremităţi prin comisuri.in mononucleoză. examinare: .limfadenopatia bilaterală sugerează o cauză sistemică.). înşanţul vestibular 35 . mai slab dezvoltat. scalpului. Vestibulul bucal este cuprins între versantul extern al arcadelor.boli generale în antecedente. Buza inferioară prezintă o depresiune mediană. Cavitatea bucală Reprezintă primul segment al aparatului digestiv. . în etajul inferior al feţei. enzima convertoare a angiotensinei (sarcoidoză). . Mucoasa de culoare roşie palidă se continuă cu cea a obrajilor şi gingiilor.contact cu persoane cu boli infecţioase. care se continuă cu orofaringele. etc. alveolară (aderă de periostul alveolar). acestea se continuă cu unghiul bucal. sarcoidoză.identificarea posibilelor puncte de plecare ale limfadenopatiei (focare dentare. Faţa posterioară este mucoasă. subnazal – filtrum. buze şi obraji. iar anterior comunică cu exteriorul prin orificiul bucal (delimitat de cele două buze.testul Mantoux (TBC). examinări paraclinice recomandate: . dimensiunile). . Peretele anterior al cavităţii bucale este format de buze. Există o buză superioară şi una inferioară. prin care comunică cu exteriorul şi un orificiu posterior. Palparea extraorală a glandelor submandibulare poate evidenţia mărirea de volum sau sensibilitatea. mobilitatea sau aderenţa faţă de planurile superficiale şi profunde). La suprafaţă mucoasa prezintă: . Este situată pe linia mediană. numărul.si subiacente. căruia i se adaugă şi alţi muşchi pieloşi.teste serologice (HIV.).ro șii.radiografie toracică (identificarea ganglionilor mediastinali – boala Hodgkin.. (vi) Sensibilitate.la buza superioară prezintă un şanţ median.Buzele şi unghiurile bucale delimitează orificiul bucal. răguşeală. flancată de suprafeţe uşor concave. neoplasmele parotidiene. . EXAMENUL GLANDELOR SALIVARE (forma. Aceasta trebuie verificata atât în plan orizontal cât si în plan vertical . iar cei inflamatori sunt moi chiar fluctuenți (v) Izolati sau în blocuri.identificarea ganglionilor interesaţi şi a zonei de drenaj limfatic . etc. palparea bimanuală este mai eficientă. Tegumentul este gros. amigdaliene.puncţie-aspirație cu ac fin . cenuşie roşiatică.epistaxis. când buzele sunt apropiate Faţa anterioară diferă la buza superioară faţă de cea inferioară. .acopri ți de tegumente calde .dureroase dar metastazele devin foarte dureroase în stadiu avansat (vii) Mobilitatea fata de structurile supra. strat muscular.).fixarea de trunchiul carotidian sugerând inoperabilitare. . Cavitatea bucală are un orificiu anterior. cu buzele apropiate devine o fantă). Comunică posterior cu cavitatea propriu-zisă prin spaţiile interdentare şi prin spaţiul situat posterior de ultimul molar. toxoplasmoză. care se termină inferior printr-un tubercul. oboseală. . La locul de reflexie al mucoasei labiale în cea alveolară se formează şanţurile vestibulare. . . consistenţa. Ganglionii metastaza ți sunt de consistenta dura. semne şi simptome asociate (sensibilitatea la palpare. Buzele sunt două formaţiuni musculomembranoase.Pereţii vestibulului sunt tapetaţi de o mucoasă care ia numele formaţiunii subjacente: labială (pe suprafaţa internă a buzelor).fosa canină: depresiune a şanţului vestibular superior.localizarea (limfadenopatie localizată/generalizată). anemie. în dreptul primilor doi molari superiori. bilaterali implicarea sugerează o malignitate sistemică (de exemplu.zgârieturi de animale.temperatura corpului. acinoase. . În stratul glandular găsim glande labiale.frenul buzei superioare: plică mediană între mucoasa alveolară şi buzasuperioară. bucală(înveleşte muşchiul buccinator). Conţine arcadele alveolo-dentaresuperioară şi inferioară şi limba. caracterele clinice (dimensiunea. sunt cel mai bine identificate prin palparea tegumentului preauricular.. în mod particular. . . consistenţa. care devine o fantă transversală.5-2 cm dar cresc în caz de acutizare a infec ției-amigdaliene sau dentare.

putându-se examina după ridicarea segmentului mobil al acesteia. Prin ştergerea mucoasei pot fi evidenţiate punctele de exteriorizare ale secreţiilor glandelor salivare minore. Examenul endooral se face cu pacientul aşezat în fotoliul dentar. începând cu vestibulul. locul de deschidere a canalului glandei parotide.prolaps labial. La inspecţia vestibulului bucal se apreciează profunzimea şanţurilor vestibulare. superior de bolta palatină. Saliva trebuie să fie clară. lucioasă şi lubrifiată de secreţiile glandelor salivare minore. este observată deasupra liniei albe jugale. . Wharton) şi aspectul salivei eliminată prin ele. linguală. pierderi de substanţă sau cicatrici.afecţiunile veziculo-erozive interesează cel mai adesea mucoasa jugală. starea frenurilor. de consistenţă nemodificată. utilizând instrumentele obişnuite de consultaţie şi în condiţii de iluminare adecvată. elastică. Are aspectul unei bolte.Se începe cu examinarea părţilor moi inspectând mucoasa tuturor zonelor cavităţii bucale: labială. inferior de planşeul bucal şi posterior de istmul orofaringian (comunicare cu faringele). palparea sau cianoza buzelor. Prezintă următoareledetalii: . ca un văl translucid. Inspecţia cavităţii bucale propriu-zise. Aceasta trebuie să fie netedă.plica sublinguală: repliu mucos simetric dat de glanda sublinguală.Uneori mucoasa labială este abundent reprezentată formând un contur suplimentar paralel cu roşul de buză. Leucoedemul este o modificare de aspect a mucoasei jugale şi face parte dintre variaţiile normalului. Glandele salivare minore şi granulele Fordyce pot determina o structură granulară a mucoasei jugale.rafeu palatin: structură mucoperiostală mediană. linia albă jugală. produsă de cuspizii dinţilor. manifestări patologice diverse Examenul deschiderii gurii poate pune în evidenţă situaţii diferite: -----------deschiderea normală. despicături sau fistule labiale.frâul limbii: repliu fibromucos median. Papila canalului Stenon.gaura palatină mare: simetrică. gingivală. Glandele salivare mici (accesorii) proemină când buza inferioară se răsfrânge. Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată anterior de versantul intern al proceselor alveolodentare. cu diametrul de 4-7 mm. în cursul acestora este posibilă lezarea ductelor glandelor salivare minore cu formarea consecutivă a unui mucocel. Modificările de culoare ale ţesuturilor orale pot fi asociate afecţiunilor sistemice (boala Addi son – hiperpigmentaţie cutanată generalizată. Examinarea cavităţii orale trebuie desfăşurată de o manieră sistematică. perforat de orificiul de deschidere al ductului glandei submandibulare . Mucoasa jugală are un aspect opalin-albicios. Se prezintă sub forma unei mici mase de ţesut moale. Buza inferioară este expusă traumelor ocluzale.istm orofaringian: delimitat de uvula palatină. preponderentă la nivelul palmelor. planşeului bucal. Cantitatea de pigment cutanat este în general proporţională cu nivelul de pigmentare al mucoasei orale. Examenul buzelor se continuă cu examenul obiectiv al cavităţii bucale care uneori este imposibil de efectuat în caz de trismus. dispuse izolat sau în aglomerări uneori foarte dense. pilierii vălului şirădăcina limbii. apoasă (seroasă). fosa tonsilară şi regiunea retromolară.cercetarea bolţii şi vălului palatin.plici palatine transversale: reliefuri mucoase în partea anterioară a palatului. Frenurile buzei superioare şi inferioare sunt două pliuri de mucoasă cu structură fibrilară ce unesc buzele cu procesul alveolar. a orificiilor şi papilelor canalelor salivare (Stenon. . 36 . patului unghial şi mucoasei gingivale). jugală. iar pacientul nu trebuie să resimtă nici un fel de discomfort în cursul acestei proceduri. Peretele superior reprezentat de palat este format anterior de palatuldur (procesul palatin al maxilelor şi lama orizontală a palatinelor) şi posterior de palatul moale sau vălul palatin (aponevroză şi muşchi). vascularizaţie şi keratinizare. De-a lungul planului de ocluzie pe suprafaţa mucoasei jugale se observă un pliu.limitate la mucoasa keratinizată .foveola palatină: depresiune pe palatul moale. uşor plicaturat. Posterior mucoasa buzelor se continuă fără o limită de demarcaţie netă cu mucoasa obrajilor (jugală). La palparea uşoară a glandei se observă eliminarea salivei din duct. aceasta este suplă. .Inspecţia orificiului bucal şi buzele poate remarca microstomie sau macrostomie. plica pterigomandibulară: porţiune terminală a şanţurilor vestibulare. Există însă mari variaţii dependente de nivelul de pigmentaţie rasială. în dreptul molarului doi superior. între faţa inferioară a corpului limbii şi planşeu. Fiziologic. aproape de linia mediană (deschiderea glandelor palatine). . limbii. flegmon amigdalian. Anxietatea datorată examinării poate determina o xerostomie tranzitorie. se face în mod sistematic. moale. de culoare roz-pală. palatinală (palatul dur şi moale). Mucoasa jugală este lubrifiată de salivă. pilierilor amigdalieni şi amigdalelor. Cu excepţia leziunilor intraorale recurente produse de virusul uman herpetic de tip I . Mucocelul este întâlnit cel mai frecvent în această locaţie. prezintă orificiile de deschidere ale ductelor acestor glande. dar este suplă. realizând aspectul de "buză dublă" . istmul faringian. în unghiul posterolateral al palatului osos. la 1 cm posterior de incisivii centrali superiori. bogat vascularizată. prin examinări repetate. fenomen ce apare în tetanie. Mucoasa labială se examinează cu buzele răsfrânte. . . . sub formă de mici papule alb-gălbui cu diametre de 1 -2 mm. cu mai multe detalii anatomice: . Planşeul bucal este acoperit în mare parte de limbă. a planşeului bucal. Examinarea mucoasei jugale este facilitată de deschiderea limitată a gurii şi utilizarea oglinzii (pentru îndepărtarea şi examinarea mucoasei).-limitarea deschiderii (trismus sau constricţie) sau ------------imposibilitatea deschiderii (ankiloză). tetanus. --------.torus palatin: proeminenţă osoasă mediană. . macrocheilie. pe termen lung. aceasta poate fi mai mult sau mai puţin proeminentă şi reprezintă o hiperkeratoză benignă secundară iritaţiei uşoare. Tradiţional aceasta este descrisă ca fiind de o culoare roz-somon. Cu mare atenţie trebuie evaluată culoarea mucoasei orale. îndemânarea se poate dobândi doar în timp. Glandele sebacee ectopice (granulele Fordyce) sunt prezente la majoritatea pacienţilor.papila incisivă: proeminenţă mucoasă mediană. mobilă.caruncula sublinguală: tubercul la baza de inserţie a frâului lingual. aspectul general al mucoasei şi coloraţia sa. Mucoasa jugală acoperă faţa internă a obrazului.superior.

Glandele salivare minore sunt abundente la nivelul palatului dur. anomaliile in aceasta zona includ umflaturi generalizate sau localizate. SIDA) datorită infecţiei cu fusospirili şi streptococi putând avea evoluţie mutilantă. În 1/3 anterioară mucoasa palatului dur este rugoasă datorită prezenţei rugilor palatine. Examenul vălului palatin şi al luetei La examinarea acestora pot să apară modificări în caz de edem alergic Quincke în care ambele sunt edemaţiate putând duce la asfixia bolnavului sau evidenţierea de vezicule în boli infecţioase virale. micotice. Frecvent. leucoplazia buzei poate să se continue şi la nivelul feţei interne a obrajilor sau pe planşeulbucal constituind leziuni precanceroase stomatite de cauze hematologice : prezenţa de leziuni purpurice şi ulcerohemoragice în caz de leucemii acute. probabil ca nervul este serios afectat si necesita asistenta specializata. raporturile lor cu ţesuturile din jur. de culoare mai închisă comparativ cu gingia fixă. Palatul dur are o culoare roz-pală (în general este keratinizată) şi un aspect neuniform. Si traume ale pulpei dentare pot provoca ingalbenirea dintilor sau discloratii Inflamaţia gingiilor poartă numele de gingivită care poate să apară în: • gingivita simplă : în carii dentare. hiposalivaţie. uneori poate să apară şi în sarcină • gingivita hemoragică : leucemii acute şi cronice. roseata.Gingia ataşată este frecvent pigmentată. leucemia acută. bismut) • secundare : diabet zaharat. leucemii acute. Placa şi tartrul pot fi de asemenea cauza unui număr de leziuni gingivale reactive (granulomul piogen). este însoţită de hipersalivaţie şi dureri la masticaţie stomatitele gangrenoase apar pe fondul unor boli grave (boli eruptive. Spre baza procesului alveolar mucoasa devine mai laxă. nu mai este fixată de periost şi trece treptat spre fundul de sac vestibular (mucoasa mobilă). mucoasa alveolară este rareori pigmentată. consistenţa. În situaţiile în care este prezentă. Inflamaţia întregii mucoase bucale se numeşte stomatită. cronice. Examenul cuprinde modificări de culoare. sindrom Behcet. sindroame hemoragipare. acesta poate fi accidentat. prezintă o uşoară lobulaţie vizibilă cu lupa (aspect de coajă de portocală). scorbut. Totodata se masoara adancimea santului alveolar. Este important mai ales în prezenţa modificărilor congenitale – palatoschizis. pemfigus vulgaris). virale. roz-palidă şi apare mai deschisă comparativ cu restul mucoasei bucale. dureroase. fiind primul indicator al imunosupresiei. microsferocitoză (boltă ogivală). scorbut • gingivita ulceronecrotică : infecţiile cu fusospirili şi gingiile prezintă ulceraţii acoperite cu membrane galben-cenuşii • gingivitele din intoxicaţii cu metale grele : lizereu gri-negricios (lizereu Burton)în intoxicaţia cu Pb. Placa şi tartrul dentar pot duce la inflamaţia gingiei şi dacă nu sunt îndepărtate. prezenţa de erupţii.Se percep eventual formaţiuni patologice în grosimea părţilor moi. ulceraţii. uneori cu depozite alb-gălbui. gingia poate fi sediul debutului unor afecţiunilor muco-cutanate (lichen plan. chiar şi la persoanele de culoare. 37 . Mucoasa mobilă nu este keratinizată şi pare mai închisă la culoare comparativ cu gingia fixă. Gingiile sanatoase trebuie sa aiba culoarea roz si forma regulata. sau uscaciunea gurii. utilizarea atei dentare si a apei de gura Accidente. se întâlneşte în proteze dentare stomatita aftoasă sau ulceroasă se caracterizează prin prezenţa unor vezicule care se sparg şi lasă ulceraţii superficiale. cu margini gălbui şi areolă eritematoasă. ceea ce determina o nuanta mai inchisa a acestuia. parodontoze • gingivita hipertrofică : în diabet zaharat. atât benigne cât şi maligne. stomatita cremoasă : apariţia de depozite albicioase cremoase secundare tratamentului prelungit cu antibiotice sau corticoizi. gingivită ulcerohemoragică în intoxicaţia cu mercur Examenul feţei interne a obrajilor • Mucoasa bucala si vestibulara.Cea mai frecventă cauză a eritemului gingival este igiena dentară precară. din acest motiv în acestă locaţie există o incidenţă crescută a tumorilor glandelor salivare minore. Gingia sănătoasă este netedă şi lucioasă în porţiunea ei liberă. lizereu albastruroşietic în intoxicaţia cu bismut. Examenul gingiilor Gingia este o parte a mucoasei bucale care acoperă procesele alveolare şi înconjoară coletele dentare. Mucoasa mobilă este subţire. la afectarea ţesuturilor de susţinere ale dinţilor. mixedem. traumatizat. trebuie sa fie neteda. Totodata medicul trebuie sa se asigure ca pacientul este bine informat in privinta educatiei orale si va oferi detalii despre periaj. Apare în infecţiile cu herpes virus. Palatul moale este nekeratinizat şi de culoare roz-somon. Papila incisivă este situată imediat înapoia incisivilor maxilari.traume In urma lovirii unui dinte. parazitare). plăci la nivelul feţei interne a obrajilor. Gingiile sunt mai uşor examinate cu gura întredeschisă. umeda si stralucitoare. Gingia ataşată (aderentă) este keratinizată. stomatite ulceroase şi ulceromembranoase apar în infecţii cu fusospirili şi se manifestă prin mucoasă bucală sfacelată cu ulceraţii neregulate. sau interiorul obrajilor. Aspectul lipicios poate indica xerostomia. De asemenea. Cauzele stomatitelor: • primitive: infecţioase (bacteriene. ulceratii si sangerare. intensitatea pigmentării fiind proporţională cu cea cutanată. scorbut Forme de stomatită: stomatita eritematoasă sau catarală apare cu o mucoasă roşie. proteze deficitare. tumefiată cu senzaţie de uscăciune. Daca se remarca un singur dinte care prezinta o culoare anormala in urma unei accidentari sau chiar inflamarea canalului radicular. Modificările survenite în aspectul clinic al gingiei pot fi un indicator atât al afecţiunilor topice cât şi al celor sistemice. pentru a detecta prezenta bolilor perodontale se stabileste impreuna cu pacientul un plan de tratament. gingia poate fi afectată în infecţiile HIV. bogat vascularizată. poate fi uşor evidenţiat prin presarea zonei posterioare a limbii cu o spatulă şi solicitând pacientul să rostească vocala “A”. Mai rar se întâlneşte posibilitatea comunicării buco-nazale secundară abcesului sau gomei sifilitice. pigmentaţia rasială este bilaterală. pemfigoid cicatriceal. apreciindu-se mărimea. acoperite de depozite cenuşii. purpură trombocitopenică Examenul bolții palatine Inspecţia vizuală directă a palatului dur este uşor de efectuat cu ajutorul unei oglinzi dentare. mobilitatea şi sensibilitatea leziunilor. toxice (mercur. frecvent fiind incriminată infecţia cu Candida albicans.

Frenul lingual uneşte faţa ventrală a limbii cu planşeul bucal. denumite varice sublinguale. sinoase. mucoasa formează trei plici glosoepiglotice – una mediană şi două laterale -. Faţa dorsală a limbii este cel mai uşor de vizualizat solicitând pacientul să protrudeze limba. gingivite. tulburări gastrice. se află în tot restul mucoasei. similar mucoasei jugale. amigdalele linguale sunt similare amigdalelor palatine. peritonite acute. paralele între ele. deglutiţie. inflamaţiei sau a proceselor neoplazice.Papilele circumvalate sunt 8 . foarte subţire. situate la joncţiunea celor două treimi anterioare cu treimea posterioară a limbii. etc. in vederea observarii ulceratiilor sau a umflaturilor. au 1-2 mm diametru şi culoare roşu închis. anemia pernicioasă. Examenul limbii Limba este un organ specializat. de o parte şi de alta a frenului lingual. suflătorii de sticlă. tireotoxicoză devierea limbii spre partea bolnavă : paralizia de hipoglos. Pacienţii pot semnala disconfort şi modificarea simţului gustativ. paralizie de nerv hipoglos tremurături ale limbii : intoxicaţii etanolice sau cu mercur. denumite şi valecule. dacă este scurt sau gros poate cauza limitarea mişcărilor limbii şi tulburări de vorbire. proeminente pe faţa ventrală a limbii. apare în pneumonii. se află pe marginile laterale. Atrofia feţei dorsale a limbii poate fi dată de numeroase cauze. în totalitate. sifilis. În cele 38 . cremos. cu rol în funcţiile de masticaţie. tulburări de masticaţie limba uscată sau prăjită apare în vegetaţii adenoide. paralizie generală progresivă. neoplazii limba cu escare: sunt produse de substanţe corozive.Deviaţia palatului moale spre o parte sau alta poate indica afecţiuni neurologice sau tumorale Paralizia vălului palatin uni sau bilaterală apare în sindroame bulbopontine sau în paralizia pseudobulbară. Modificările de volum: macroglosia : acromegalie. înconjurate de un şanţ circular. diseminate printre papilele filiforme. crize comiţiale). diabet zaharat decompensat. forma şi poziţia limbii. tifos. din loc în loc. ingestia de acizi sau baze Examenul planşeului bucal Se face punând pacientul să ridice limba pentru a atinge cu vîrful bolta palatină. febra tifoidă limba de papagal : depuneri brun negricioase pe faţa dorsală. limba fisurată poate fi considerată o variantă anatomică a morfologiei limbii. Trisomia 21). înaintea şanţului terminal. Faţa dorsală a limbii prezintă în general un aspect uniform. în 1/3 posterioară. Înapoia acestor papile se află un şanţ în "V". mixedem. anemie pernicioasă. amigdalite. care se deschide în caruncula sublinguală. Mucoasa rădăcinii limbii este ridicată de foliculi limfatici care. Aceasta trebuie să prezinte un aspect mat. sunt dispuse în "V". iar în cazul paraliziei unilaterale apare semnul cortinei (ridicarea vălului palatin de partea sănătoasă şi deplasarea luetei de aceeaşi parte la pronunţarea vocalei „a”). paralizie generală progresivă. Epiteliul coboară în masa limfoidă producând cripte în fund de sac. Planşeul cavităţii bucale. Fisurarea feţei dorsale a limbii a fost descrisă într-un număr de afecţiuni (de ex. Elongarea papilelor filiforme din anumite afecţiuni poate determina o senzaţie de disconfort. La acest nivel nu este prezent un număr mare de papile • Limba . Papilele filiforme sunt subţiri şi alungite. Partea anterioară a glandei sublinguale are un canal de excreţie. fără semnificaţie patologică. Acest ţesut limfatic accesoriu este o componentă a inelului Waldeyer şi poate fi mărit în prezenţa infecţiei. Amigdalele linguale au dimensiuni de circa 3-5 mm diametru.). Papilele foliate au forma unor mici lamele verticale. hemoragii cerebrale Modificări ale aspectului limbii limba saburală sau limba încărcată apare datorită perturbării mecanismului de îndepărtare a celulelor exfoliate. formează amigdala linguală. boli comsumtive. constituie o stare precanceroasă limba palidă în anemii severe limba cu ulceraţii : pot apare secundar traumatismelor (carii dentare. volumul. lângă canalul de excreţie al glandei submandibulare. relativ transparentă. Orificiile glandelor salivare submandibulare sunt prezente sub forma a două papile situate median. tabes. tragând de ea şi rotind-o lateral. tumori linguale microglosia : leziuni bulbare. sindrom Sjögren (stări de deshidratare accentuată) limba roşie depapilată cu senzaţie de arsură poartă numele de glosita Hunter şi apare în anemia pernicioasă limba albicioasă apare în stări febrile. formează frenul lingual (pe linia mediană) şi două plici laterale. Pe linia mediană prezintă un şanţ (median) care posterior ajunge până la papilele circumvalate. gustativă. stări febrile cu deshidratare. mucoasa este fină. care delimitează cele două fosete glosoepiglitice. Spre epiglotă. scleroză în plăci. cu deschidere anterioară. mai frecvent se asociază cu deficite nutriţionale (deficit de complex vitaminic B. Aceşti foliculi (noduli limfatici) pot fi observaţi uneori şi pe faţa dorsală a limbii.12 formaţiuni cilindrice. limba rămânând acoperită de un strat alb gălbui. rugos şi să fie uniform acoperită de numeroase papile mai mult sau mai puţin keratinizate. atrezia limbii Modificări de mobilitate imposibilitatea de a scoate limba : febră tifoidă. sunt dispuse mai ales spre vârful limbii. lipsită de papile. se află şi papile fungiforme. diabet zaharat decompensat. marii fumători. Se examinează aspectul mucoasei linguale. Papilele fungiforme sunt rotunjite. tumori cerebrale. în partea lor posterioară. Pe faţa ventrală a limbii pot fi observate frecvent venele sublinguale situate sub mucoasă şi dispuse paralel cu marginile limbii. stenoză pilorică. denumite plici fimbriate.Mucoasa de pe faţa ventrală a limbii este foarte subţire. Marginile laterale ale limbii pot fi examinate prinzând vârful limbii cu un tampon. proteze. insuficienţa hepatică. până la nivelul "V"-lui lingual şi au rol mecanic. edem Quincke. sifilis congenital limba roşie zmeurie cu epiteliul descuamat dar cu prezenţa papilelor apare în ciroza hepatică. ulcer gastro-duodenal leucoplazia linguală : prezenţa de plăci alb-sidefii cu margini ridicate sau deprimate apare în lues. Acestea nu au semnificaţie patologică. Apare în: insuficienţa hepatică. sindrom diareic acut. Bartholin. denumit şanţul terminal şi cu o depresiune la vârf denumită foramen caecum. paralizie de hipoglos. mergând până la pierderea completă a gustului. are o culoare roz-somon. stări septicemice limba geografică : prezenţa de numeroase şanţuri profunde poate să apară în achilia gastrică. fonaţie. etc. In caz de paralizie bilaterală datorită luetei şi vălului care sunt imobile. amiloidoză. Printre ele. deglutiţia este imposibilă. Mucoasa linguală înveleşte limba la suprafaţă şi se continuă cu mucoasele bucală şi faringiană. În special la pacienţii mai în vârstă pot fi observate traiecte dilatate. diabet insipid. cu deschiderea anterioară. Funcţional. netedă.se palpeaza.

colul – porţiunea dintre rădăcină şi coroană. corespunde joncţiuniismalţ – ciment. Tumorile nedepistate la timp se pot extinde spre nodulii limfatici din gat. Palparea dinţilor se realizează cu mânerul sondei (percuţie dentară) orizontal sau în ax. -miros fetid în supuraţiile pulmonare. va recomanda pacientului efectuarea unei biopsii si a unui consult la medicul specialist in chirurgie oro-maxilo-faciala.permanenţi sau a două dentiţie. formă. Prezenţa unui frâu lingual scurt sau absent la copii determină tulburări de vorbire şi de mobilitate a limbii. vălului.miros amoniacal în uremie. Ele sunt compartimentate prin septuri interradiculare. se studiază arcadele în raporturile lor reciproce. . existenţa de pungi gingivale. -miros de usturoi în intoxicaţia cu fosfor şi de migdale amare în intoxicaţia cu cianuri.doi premolari. a căror formă şi mărime depinde denumărul şi aspectul rădăcinii dinţilor pe care îi conţin.. Există mai multe tipuri de dinţi:. Dispoziţia dinţilor permanenţi pentru fiecare hemiarcadă. Atât suprafaţa laterală ventrală a limbii cât şi planşeul cavităţii orale sunt frecvent sediul carcinomului cu celule scuamoase. malformaţiile dentare. Tipuri de angină acută: angina catarală (eritematoasă ) – hiperemia faringelui de natură bacteriană sau virală (frecvent streptococul). în număr de 32. În general această salivă este mai vâscoasă decât cea secretată de glandele parotide. se face apelul dinţilor.Inspecţia va fi completată cu palparea bimanuală pentru limbă şi planşeu. superioară şi inferioară. structură şi poziţie ale dinţilor prezenţi.). cu ajutorul oglinzii se cercetează anomaliile de număr. Examinarea faringelui este posibilă comprimând 2/3 anterioare ale limbii. în aceste cazuri se recomandă utilizarea anestezicelor topice. în cadrul ei se poate descrie abcesul sau flegmonul periamigdalian şi abcesul retrofaringian caracterizate prin disfagie intensă. acoperită de ciment. mici cu aspect cremos. medial şi lateral (secţionează alimentele). notările făcându-se după sistemul celor două cifre. -miros alcoolic în intoxicaţia cu alcool. al doilea şi al treilea sau „molarul de minte”(fărămiţează alimentele. deviaţii. etc. Examenul dinţilor şi parodonţiului încheie examenul endooral Principalele roluri ale dinţilor sunt în masticaţie (fărămiţarea alimentelor). Se apreciează forma arcadelor dentare. Inflamaţia de la acest nivel inclusiv a pilierilor. primul şi al doilea (triturează alimentele). Angina pultacee – reprezintă evoluţia unei angine eritematoase cu apariţia de puncte gălbui.doi incisivi. albăstrui. Arcada inferioară este formată din procesul alveolar al mandibulei. deciduali sau prima dentiţie. Examenul parodonţiului menţionează prezenţa sau absenţa tartrului dentar. este acoperită cu smalţ.trei molari. La examenul dinţilor pot să apară: paradontoze – frecvent întâlnite în bolile metabolice (diabet zaharat). un dinte este compus din:coroană – porţiunea extraalveolară. este următoarea: .Din punct de vedere structural macroscopic. În 1/3 posterioară planşeul lingual se îngustează formând şanţul paralingual. are aceleaşi aspecte anatomice cu cea superioară. articularea sunetelor şi în fizionomiei. Arcada superioară se găseşte la nivelul procesului alveolar al maxilei şi prezintă opt alveole dentare. dinspre medial spre lateral.Sunt situaţi la nivelul celor două arcade alveolodentare. Prin palparea bimanuală a glandelor submandibulare se poate observa exprimarea salivei din ductele Wharton. Din acest motiv. boli endocrine. apare în infecţii cu fusospirili. chiste salivare moi. retractată. .2/3 anterioare ale planşeului se observă plica sublinguală. flegmonul spaţiului submandibular de natură streptococică Examenul faringelui Mucoasa regiunii tonsilare acoperă fosa tonsilară delimitată anterior de pilierul anterior amigdalian şi posterior de pilierul amigdalian posterior. Între aceste formaţiuni se observă amigdala palatină.Datorită prezenţei inelului limfatic Waldayer şi amigdalelor palatine faringele constituie una din cele mai importante bariere împotriva infecţiilor. în sensul mişcării acelor de ceasornic..rădăcina – porţiunea intraalveolară. peretelui posterior poartă denumirea de angină. Prin inspecţie directă sau indirectă. Criptele amigdaliene sunt bogat vascularizate şi par mai eritematoase comparativ cu ţesuturile înconjurătoare. durerile provocate dând indicaţii asupra stării inflamatorii a parodonţiului. -miros fecaloid în ocluzia intestinală Odata cu depasirea varstei de 40 de ani creste riscul aparitiei cancerului oral. . Aceasta este ridicată de canalul Warthon şi de glanda sublinguală pe care o intersectează. febră şi trismus Angina herpetiformă (herpangina ) – prezenţa unei angine eritematoase cu vezicule mici care lasă la rupere ulceraţii Angina ulceromembranoasă – prezenţa de ulceraţii amigdaliene cu depozite cenuşii murdare care se detaşează.un canin (sfâşie alimentele). In cazul in care medicul depisteaza o anomalie in aspectului tesuturilor moi. luetei. depuneri la nivelul criptelor amigdaliene. cu atat mai mult la persoanele fumatoare sau care consuma alcool in exces. -miros de acetonă în acidocetoza diabetică.temporari. primul. Această manoperă poate fi dificilă la pacienţii care au un reflex exagerat de vomă. în număr de 20. modul de implantare a dinţilor şi raporturile interdentare. leziunile cronice (mai ales roşii-albe) de la acest nivel trebuiesc atent monitorizate şi la cea mai mică suspiciune se recomandă biopsie. Se examinează fiecare arcadă în parte. aspect tipic în angina difterică Angina necrotică – leziuni ulceronecrotice şi ulcerohemoragice fără lizereu de demarcaţie în agranulocitoză şi leucemie acută Mirosul cavităţii bucale are importanţă în anumite boli constituind chiar un semn distinctiv: . aceasta este formată din ţesut limfoid. întotdeauna în aceeaşi ordine începând cu semiarcada superioară dreaptă. mobile. în vederea depistării unor procese inflamatori sau tumorale. boli neurovegetative anomalii de poziţie şi aspect striat transversal în rahitism dinţi pătaţi de culoare brun gălbuie la fumători sau în caz de fluoroză 39 . mononucleoza infecţioasă Angina pseudomembranoasă – prezintă hiperemie faringiană cu amigdalele acoperite de depuneri albicioase care se transformă în false membrane care la detaşare lasă leziuni sângerânde. etc. După examenul arcadelor dentare. cianotică. coloraţia şi aspectul gingiei (hiperplazică. Amigdalele palatine pot fi mărite de volum în prezenţa inflamaţiei sau a infecţiei.. înclinări. Alte modificări: în sialadenitele submandibulare.

adaptării gingivale. ocluziei. cu spaţiu micşorat). Examenul parodonţiului impune utilizarea sondei parodontale şi va urmări: -aspectul papilelor. corecte / nu din punct de vedere al concepţiei. se examinează fiecare suprafaţă dentară pentru a evidenţia: . gradul III – se adaugă şi mobilitatea axială). hipomatură.starea de igienă a cavităţii bucale. nivelul inserţiei epiteliale. .se stabileşte diagnosticul de edentaţie. . geminaţia. cu dezocluzia dinţilor cuspidaţi de partea activă şi inactivă (lipsa dezocluziei dinţilor cuspidaţi de partea inactivă – inteferenţe pasive.obturaţii (topografia acestora. . fiind necesare radiografii pentru precizarea diagnosticului. verticale).tulburări de erupţie: erupţia prematură. etc. anomalii ale structurii dentinei: dentinogeneza imperfectă. prezenţa şi gradul abraziunii. execuţiei tehnice.fonetică. arcada superioară are formă de parabolă. examenul funcţiilor: . D. verticală.poziţia de repaus. În general. în V.leziuni traumatice (1. specificând topografia.leziunile odontale: procese carioase .migrări dentare (transversale. elicoidală) şi întinderea acesteia (localizată sau generalizată). micşorat – prin migrare corporală şi/sau versiunea dinţilor limitanţi braşei . . extrusii.de autoîntreţinere. B. poziţia cap la cap susţinută de o pereche de antagonişti. se recurge la testele de vitalitate (termice. cu pulpită acută seroasă totală). . fără interesarea camerei pulpare. gradul de interesare al pulpei dentare şi a ţesuturilor periapicale (1. oblică. b.) . 30˚. lipsa dezocluziei dinţilor cuspidaţi – interferenţe pasive). -mobilitate dentară patologică ( gradul I – mobilitate în sens verstibulo-oral. Se consemnează dinţii prezenţi (formula dentară). . C.mobilitatea dentară fiziologică / patologică. 40 .1 – carie mezială medie.prezenţa tartrului supra.respiratorie. -eventualele congestii. etc. b. posttraumatică. parţială sau hiperdonţia (dinţi supranumerari). poziţia cap la cap susţinută de cel puţin două perechi de antagonişti parodontal sănătoşi. materialul din care sunt realizate şi corectitudinea lor. . elemente de agragare. gradul II – mobilitate vestibulo-orală şi mezio-distală. electrice).sau închis). . displazia dentinară.în sifilisul congenital pot să apară incisivii superioari rari în aspect de „scăriţă de şa” care poartă numele de dinţii Hutkhinson (fac parte din triada Hutkhinson alături de cheratita interstiţială şi surditatea labirintică) Se examinează forma arcadelor dentare. cu coincidenţa liniilor interincisive şi dezocluzia dinţilor cuspidaţi (devierea liniei interincisive în cursul mişcării de propulsie – interferenţe active -. etc. adâncimea sulcusului gingival. Zuckerkandl. . taurodonţia. anomalii ale structurii smalţului: amelogeneza imperfectă hipoplastică. -retracţii gingivale. .particularităţi generale ale dinţilor (existenţa tuberculilor Carabelli. dinţii evaginaţi. Dacă există suspiciuni asupra vitalităţii dinţilor. tardivă.masticatorie. Prin inspecţie şi palpare cu sonda. . fuziunea. etc. displazii. morfologiei.2 – prezent.3 – prezent. secreţii purulente. hipocalcifiantă. egresiuni).anomalii ale dimensiunilor: microdonţia. integru. . necorespunzătoare din punct de vedere al modelajului morfologic şi al închiderii marginale. dinţii invaginaţi (dens in dente). .de degluţie. gradul III – abraziunea dentinei putând deschide camera pulpară).6 obturaţie ocluzală din amalgam de argint. versiuni. profunzimea. iar cea inferioară de elipsă.anomalii de număr: anodonţia totală. macrodonţia. examenul dinamic al ocluziei: .). modificări de poziţie unidentare (rotaţii.dinţii frontali aliniaţi pe o linie -. pungi false sau adevărate (consemnând localizarea şi profunzimea acestora). .fizionomică.examinarea mişcării de propulsie: mişcarea de propulsie ghidată de feţele palatinale ale incisivilor superiori. pot fi prezente arcade în trapez .) Se mai consemnează: A. -anomalii de formă: dilacerarea.examenul grupelor musculare: . .analiza poziţiei de repaus a mandibulei.1 – fractura orizontală a 1/3 incizale. dacă este restaurat protetic (tipul de lucrare protetică. spaţiul edentat (păstrat. interferenţe active) . exemplu: 1. . . direcţia abraziunii (orizontală. anomalii de structură: a.tulburări de dezvoltare ale dinţilor: .existenţa şi gradul de abraziune dentară (gradul I – abraziunea smalţului. W – compresiuni ale maxilarelor. concrescenţa..carii dentare şi granuloame radiculare dinţii .se notează topografia şi tipul leziunii carioase.). dinţii impactaţi.examinarea mişcării de lateralitate dreaptă şi stângă: ghidaj canin. sau antero-lateral. raportul cu camera pulpară. precizând eventualele modificări de spaţiu (meziovestibulo rotaţie. 1. Cariile afectând suprafeţele interproximale (la nivelul punctelor de contact interdentare) pot fi inaparente clinic. de grup. . edeme.tonusul musculaturii orofaciale.şi/sau subgingival. 1. etc. gingiei marginale şi ataşate. integru. Examenul funcţional include : a. sângerări. gradul II – abraziunea smalţului şi a dentinei.

astfel: Scor ulceraţie = suprafaţă arie ulcerată (cm²) x 3.influenza -culturile fungice pot fi utile în unele cazuri. frotiul colorat este examinat la microscop. Pentru stabilirea unei corelaţii cu gravitatea lezională. Clasa V : celule atipice în număr mare. în general valoarea lor practică este mai redusă datorită ratei reduse de creştere a fungilor. O importanţă deosebită o au examinările anatomo-patologice: . 2. -analiza urinii. Disconfortul şi/sau durerea se apreciază pe baza anamnezei şi se cuantifică printr-o scală analog subiectivă de la 0 la 5 astfel: .). necesită prezenţa unei vezicule integre ceea ce rareori este posibil. calcularea scorului de gravitate lezională – permite cuantificarea gravităţii lezionale la un moment dat şi monitorizarea evoluţiei spontante sau sub tratament a leziunilor. uşor de folosit şi accesibile la un preţ avantajos. Scorul ariei se calculează conform formulei:Scor arie = scor ulceraţie + scor eritem + scor zonă reticulară. Dă relaţii aproximative despre caracterul benign sau malign al unei leziuni. fixat şi colorat după diferite tehnici (Papanicolau. Scor zonă reticulară = suprafaţă arie reticulară (cm²) x 1. au la bază glutinarea latexului şi au fost concepute iniţial pentru diagnosticarea candiozei vulvo-vaginale. În cazul leziunilor mucoasei orale. necesare pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului. droguri.biopsia. iar scorul total se calculează după formula: Scor total = Scor durere şi/sau disconfort + Scor arie Se calculează scorul total (scorul de gravitate lezională) la luarea în evidenţă a pacienţilor (preterapeutic) şi la controalele periodice efectuate. ALAT.Citologia exfoliativă este indicată în leziunile ulcerative sau ulcero-hiperkeratozice cronice ale mucoasei.teste imunologice (determinarea nivelului seric al imunoglobulinelor şi fracţiunilor complementului). Clasa II: celule anormale. Există kituri rapide pentru diagnosticul infecţiei cu Candida albicans..3 = intens. mai ales în cabinetele care utilizează tehnologia digitală pentru stocarea datelor înregistrate.hormoni -din saliva se pot testa markeri biologici -culturi bacteriene nu consituie examinări de rutină în cazul leziunilor orale. sugestive dar neconcludente pentru malignitate.4 = foarte intens. hematocrit). . cu anomalii importante prezentând un caracter net de malignitate. flexibilă.citologia exfoliativă.3 Examinări paraclinice Examinările complementare coroborate cu examinarea orală minuţioasă furnizează informaţii suplimentare. Modificările observate la examinarea frotiurilor se pot încadra în cinci clase după Papanicolau-Traut: Clasa I: absenţa celulelor atipice. Aceste teste sunt de mare acurateţe. etc. Testul Tzanck evidenţiază acantoliza în afecţiunile virale (herpes labial) şi bolile muco-cutanate autoimune (pemfigus vulgaris). May-Grunvald-Giemsa. Antigenii virali specifici pot fi identificaţi în specimenele bioptice pe baza tehnicilor imuno-histochimice. în general au valoare practică limitată datorită dificultăţilor de a obţine specimene pure. benign sau malign.ex. fără semne de malignitate (mai ales celule inflamatorii). suprafaţa leziunilor exprimată în cm² se multiplică cu un factor de 3 pentru leziunile ulcerative (considerate a fi cea mai severă formă lezională). extinderea leziunilor şi severitatea lor. Acest test este utilizat ocazional. iar datele obţinute se înregistrează în fişă. . .ale funcţiei hepatice (ASAT. . Clasa III : celule cu atipii minore.HBV. 2 pentru cele eritematoase şi respectiv 1 pentru leziunile reticulare.1 = uşor. -teste biochimice . divizată în pătrate cu latura de 1 mm.BK direct -culturile virale sunt utilizate mai frecvent. . fosfatază alcalină. . Citodoagnosticul sau citologia exfoliativă constă din examinarea produsului rezultat din raclarea superficială a leziunilor. Clasa IV : celule atipice izolate sau grupate. .Înregistrarea datelor Înregistrarea informaţiilor obţinute se face în fişa de examinare a pacientului. Înregistrarea aspectului clinic al ţesuturilor orale este important şi de mare utilitate în special în monitorizarea evoluţiei afecţiunilor cronice şi al răspunsului terapeutic. -din saliva se pot doza alcool. bilirubină. Scor eritem = suprafaţă arie eritematoasă (cm²) x 2. pentru a le stabili caracterul general.2 = moderat.5 = paroxistic. hemoglobina. Calculul se bazează pe acordarea unui scor pentru intensitatea disconfortului şi/sau durerii. . Stabilirea precoce a diagnosticului corespunde în general cu instituirea precoce a tratamentului şi în consecinţă cu un prognostic mai bun pentru pacient. Suprafaţa leziunilor se măsoară cu o grilă transparentă. extrem de sugestive pentru malignitate.0 = absent. Studii de laborator : -teste hematologice (hemoleucograma. Prelevarea se face cu ajutorul unei spatule sau direct cu lama. Această 41 . rapide (furnizează diagnosticul în două minute). etalat pe lamă.coloraţia vitală şi . γ GT) şi glicemie. Camerele digitale sunt o alternativă viabilă a fotografiilor clinice tradiţionale. mai ales la pacienţii cu deficite immune şi leziuni orale la care se presupune o origine virală-HIV.

evacuarea unui hematom. În cazul stomatitei herpetice. Craniometria constă în măsurarea distanţelor dintre diferite puncte antropometrice cranio-faciale. .teste enzimologice. Biopsia este în unele cazuri singura metodă care poate preciza diagnosticul. astfel încât să cuprindă atât o zonă de ulceraţie cât şi ţesut indemn din vecinătate. poate surprinde precoce modificări suspecte de malignitate. iar culoarea nu dispare la ştergerea cu acid acetic 1%. Metoda este simplă şi rapidă. Biopsia ţesuturilor moi ale cavităţii orale este unul din cele mai frecvent utilizate teste. Premedicaţia antibiotică este esenţială în cazul pacienţilor cu risc pentru endocardită infecţioasă precum şi la cei cu înlocuire protetică articulară. al produsului recoltat. dificil accesibile.teste de imunofluorescenţă. în colecţii purulente. -. . deoarece prelevarea. întrucât biopsia poate accelera boala (evoluţia tumorii).examen histopatologic. Examinarea mai poate fi utilă în diagnosticul dermatozelor buloase (pemfigus vulgar). orientând prelevarea biopsiei spre aceste zone. un rezultat bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesită repetarea biopsiei. structură chimică.leziunile benigne se colorează în albastru palid. citologia exfoliativă în coroborare cu aspectul clinic al leziunilor. fiind indicată în vederea corecţiei unor deformaţii congenitale sau dobândite. Intensitatea coloraţiei este proporţională cu densitatea şi mărimea nucleilor pe unitatea de volum lezional : .citirea rezultatului. Alegerea sediului de prelevare a fragmentului biopsic se face pe baza coloraţiei vitale intraepiteliale sau a examenului clinic. Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupusă malignă. permite delimitatea zonelor net suspecte din suprafaţa unor leziuni de mucoasă. Coloraţia vitală intraepitelială se bazează pe proprietatea unor coloranţi de a se fixa selectiv pe anumite structuri tisulare sau celulare. Tehnica de lucru este simplă : . opacifierile produse de un sinus bolnav. Puncţia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o seringă. Transiluminarea sau diafanoscopia este folosită pentru descoperirea leziunilor dentare. citologie). etc. Stomatoscopia . Valoarea sa constă în faptul că semnalează examinatorului prezenţa unor zone înalt displazice sau malignizate pe suprafaţa unor leziuni de mucoasă. .biopsie prin chiuretaj . în care se pune problema diagnosticului diferenţial cu un carcinom. care măreşte imaginea de 10-20 ori. ale masivului osos cranio-maxilar Ex. . Permite examenul bacteriologic.folosită pentru leziunile ulcerate. .ştergerea leziunii cu acid acetic 1%.Saliva parotidiană sau submandibulară se recoltează prin cateterism prin tuburi de polietilen şi se analizează cantitativ şi calitativ (pH.imagistic Radiografia dentara reprezinta o parte integranta practicii stomatolgice si ii ajuta pe medici sa descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultatie obisnuita: 42 . Foloseşte o sursă de lumină puternică şi se execută într-o cameră obscură. ci se menţine chiar şi la 24 ore. dacă nu dispunem de posibilitatea sau competenţa de a efectua tratamentul complet al cazului.. . De asemenea. se recomandă în cazul leziunilor extise. ale sinusului maxilar sau ale obrazului. vegetante sau cele profunde exteriorizate. examenul clinic stabileşte zona cea mai reprezentativă pentru efectuarea biopsiei.prin care întreaga leziune este circumscrisă printr-o incizie în felie de portocală şi îndepărtată în limite de siguranţă oncologică . poate orienta semnificativ diagnosticul.examinare nu înlocuieşte biopsia ci doar o poate preceda în anumite situaţii.biopsie prin incizie . examenul frotiului pune în evidenţă celule multinucleate caracteristice. calculi. reprezintă cel mai sigur mijloc de diagnostic al leziunilor de mucoasă.teste imunohistochimice şi . În situaţiile în care coloraţia vitală este negativă.biopsia excizională .clătirea cavităţii bucale cu apă.se practică pentru leziuni profunde. cu aspect polimorf. mici tumori sau dinţi devitali. investigaţie a mucoasei bucale executată cu un aparat optic. Citodiagnosticul efectuat în aceste leziuni evidenţiază celule distrofice cu nucleu intens bazofil voluminos (celule Tzank) rezultate din acantoliza stratului spinos. În medicina dentară pentru această tehnică se utilizează albastru de toluidină. Permite observarea şanţurilor superficiale ale mucoasei bucale şi chiar a chorionului cu vascularizaţia sa. Examenul bioptic va fi urmat de prepararea de secţiuni colorate specific pentru: . Selectarea locului specific pentru recoltarea fragmentului bioptic şi tehnica de biopsie sunt dependente de diagnosticul prezumtiv şi localizarea leziunii: . transparenţa. iar culoarea dispare după ştergerea cu acid acetic 1%. . . Fragmentul de mucoasă trebuie să fie suficient de mare pentru a obţine nişte secţiuni histologice complete care să cuprindă atât epiteliul cât şi corionul.folosită pentru leziunile întinse şi voluminoase care pentru rezolvare necesită o intervenţie mai laborioasă. acesta are proprietatea de a se fixa cu predilecţie pe ADN-ul celulelor canceroase.clătirea cavităţii bucale cu apă. . În general se recomandă ca prelevarea de fragmente biopsice să fie efectuată în cadrul serviciilor specializate (secţii de chirurgie buco-maxilo-facială). prelucrarea fragmentului şi examenul histopatologic presupun personal calificat şi o strânsă colaborare cu ale specialităţi medicale. histologic. Pentru a scădea procentul de rezultate fals pozitive (posibile mai ales în cazul leziunilor inflamatorii ale mucoasei) se recomandă ca tehnica să fie precedată de înlăturarea tuturor factorilor iritativi locali şi instituirea unui tratament antiinflamator nespecific timp de 10 – 14 zile (de regulă perioadă suficientă pentru vindecarea unor leziuni inflamatorii sau traumatice benigne). În leziunile ulcerative extinse se recomandă prelevarea fragmentului de la marginea ulceraţiei.este recomandată în cazul leziunilor limitate. Este indicată pentru precizarea diagnosticului unor formaţiuni tumorale ale părţilor moi sau ale maxilarelor.aplicarea colorantului prin tamponarea leziunii. Se observă pe fondul luminat. .leziunile maligne se colorează albastru mai închis. în afecţiunile virale ale mucoasei. Examenul histopatologic este obligatoriu în aceste situaţii. Examenul secreţiei salivare .biopsie prin aspiraţie (forajul bioptic) .

fracturi de maxilar. de la coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata.maxilara si mandibulara . . Radiografia panoramica ofera imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. pentru a observa evolutia dintilor si eventualii dinti impactanti. aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos. pacientii cu boli parodontale. Aceasta ofera o imagine a intregului dinte.fisuri sau alte anomalii in obturatii . sinusuri cavernoase.In privinta copiilor. chistice sau solide). cu ajutorul substantelor de contrast. Radiografiile dentare extraorale sunt efectuate cu filmul in afara cavitatii bucale si au dimensiuni mult mai mari. prezenta tartrului. .carii interdentare sau situate sub obturatii . Radiografia evidentiaza coroanele dintilor. Medicul poate observa din acest tip de imagine cele mai intalnite probleme stomatologice: caria.litiazei și adenopatiilor. fie cea inferioara. aparatelor ortodontice si protezelor. abcesul dentar. Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o radiografie. Acestea sunt concentrate pe maxilar si craniu. 2. fie cea superioara.blocaje. chisturi. etc.Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completează radiologia furnizând date pentru diferenţierea tumorilor solide de cele lichidiene. Este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au erupt. boli gingivale. Desi pune foarte bine in evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona. precizând sediul topografic al unei leziuni. • Salivografie sau Sialografie . Filmul in radiografiile intraorale se afla in interiorul gurii. Pentru efectuarea acestui tip de radiografie se introduce filmul in gura pacientului si acesta trebuie sa efectueze o muscatura cat mai naturala.cum sunt persoanele cu lucrari protetice extinse (inclusiv obturatii).. • Radiografie retroalveolara periapicala . radacina. modificari in densitatea osului. permite diferenţierea ţesutului tumoral de modificările inflamatorii secundare acestuia. Radiografiile extraorale contin mai putine detalii si sunt utile pentru a monitoriza dezvoltarea si relatia dintilor cu maxilarul si oasele fetei. . dar şi aprecierea invaziei măduvei osoase. Tipuri de radiografii dentare 1. persoanele care sufera de xerostomie si fumatorii. In timpul procedurii. Acest tip de radiografie este mai mare decat primele doua si evidentiaza localizarea si dezvoltarea dintilor.pregatirea si fixarea implanturilor. pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale.Radiografiile dentare intraorale sunt cele mai utilizate in stomatologie. in timp ce pacientul este complet nemiscat. oferind o imagine de ansamblu a danturii. Radiografia ajuta medicul sa identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria. mecanismul se roteste in jurul capului. Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile. deoarece ofera o imagine detaliata a dintelui si permit medicului sa observe carii. boala Sjogren. • Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil .scaderi in masa osoasa asociate cu bolile parodontale . RMN oferă o imagine multiplanară fiind o metodă non-iradiantă şi neinvazivă. Filmul este amplasat in interiorul gurii. cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare. stabilirea relaţiei tumorii cu structurile neurale (învelişurile durale. Acest tip de radiografie evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului. . 43 . Salivografia permite diagnosticarea unor afectiuni specifice glandelor salivare . Rezonanţa magnetică nucleară (RMN ) – obiectivul principal al examinării este evaluarea tumorii primare Metoda are cea mai mare acurateţe în evaluarea extinderii şi structurii (permite diferenţierea ariilor de necroză. fie de degetul pacientului. fiind tinut fie de un dispozitiv special.radiografiile evidentiaza alte anomalii.sunt un mijloc eficient de monitorizare a starii de sanatate a cavitatii bucale pentru adultii ce prezinta un risc deosebit. dinti impactanti sau fisuri. osul si stadiul de dezvoltare a dintelui. tartrul. De asemenea. Este utilizata in special de catre medicii ortodonti. este indicată pentru explorarea morfologică a parenchimului salivar. • Radiografie panoramica sau Ortopantomografie . cum ar fi chisturi. O radiografie ocluzala cuprinde intreaga arcada. radiografiile dentare sunt utile pentru a observa daca spatiul cavitatii bucale este suficient pentru intreaga dentitie. cei care consuma frecvent bauturi indulcite. • Radiografie cu film muscat sau Bitewing .probleme in camera pulpara sau canalul radicular . imaginea panoramica nu este eficienta evaluarea densitatii osoase si a cariilor. cancer sau alte schimbari asociate cu bolile metabolice si sistemice . nervi cranieni. starea lucrarilor de restaurare.Scintigrafia salivară realizată cu Th 99. rezultate pozitive în diagnosticul tumorilor glandelor. abcese si obiecte straine. • Radiografie ocluzala . etc .).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful