ABUZUL ÎN SERVICIU PREVĂZUT DE CODUL PENAL ROMÂN

Cuprins Cuprins.......................................................................................................2 Abrevieri....................................................................................................4 Capitolul I. Infracţiunea de abuz în serviciu în general 1.1.Preliminarii...…………………………………………...5 1.2.Aspecte comune...............................................................6 1.3.Noţiunea de „funcţionar public” şi cea de „funcţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu ............10 1.4.Aspecte privind formele infracţiunilor şi sancţiunile pentru comiterea acestora....................................................16 Capitolul II. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor 2.1.Noţiune. ........................................................................18 2.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................19 2.3.Latura obiectivă a infracţiunii .......................................21 2.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................28 2.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor..............................................29 Capitolul III. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi 3.1.Noţiune..........................................................................31 3.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................35 3.3.Latura obiectivă a infracţiunii........................................36 3.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................38
2

3.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.......................................................39 Capitolul IV. Abuzul în seviciu contra intereselor publice 4.1.Noţiune..............................………................................41 4.2.Obiectul şi subiectul infracţiunii....................................43 4.3.Latura obiectivă a infracţiunii........................................47 4.4.Latura subiectivă a infracţiunii......................................49 4.5.Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice....................................................50 Bibliografie……………………………………......……………………52

3

ABREVIERI

Alin. – alineatul Art.- articolul C. de Apel – Curtea de Apel C.Pen. – Codul penal C.S.J – Curtea Supremă de Justiţie CEDO – Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Dec. Pen. – decizia penală Decr. – Decretul Ed. – editura I.C.C.J. – Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie L. – legea M.Of.- Monitorul Oficial al României Nr. – numărul O.G. – Ordonanţa de Guvern P. – pagina Prev. – prevăzut Sec. pen.- Secţia penală Vol. – volumul

4

Capitolul I. Infracţiunea de abuz în serviciu în general 1.1. Preliminarii.
Primul capitol al titlului VI din Codul penal român consacrat infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, cuprinde printre alte subgrupe şi cea a infracţiunilor de serviciu sau în legatură cu serviciul. În cadrul acestui capitol regăsim infracţiunea de abuz în serviciu sub diferite forme : abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracţiune reglementată de art. 246 C.pen., abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi, reglmentat de art. 247 C.pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice, reglementat de art. 248 C.pen., iar în cadrul art. 248¹ este consacrată o formă agravată comună pentru toate cele trei forme ale abuzului în serviciu, care se va reţine atunci când s-au produs consecinţe deosebit de grave. Cu scopul de a asigura o cât mai eficientă protecţie a relaţiilor între autorităţi şi persoanele fizice sau juridice de drept privat, precum şi între diferitele autorităţi publice existente, legiuitorul a prevăzut pe lângă acest capitol din Codul penal, consacrat activităţilor publice şi o lege specială: Legea 78/20001 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Articolul 13² din Legea 78/2000 este relevant în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le tratăm în cuprinsul acestei lucrări deoarece reglementează o formă agravantă, comună tuturor infracţiunilor de abuz în serviciu, şi anume: atunci când în urma săvârşirii lor, funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Infracţiunile de serviciu sunt caracterizate în primul rând prin valoarea comună ce se apară prin intermediul lor, valoare reprezentată de bunul mers al activităţii organizaţiilor publice şi totodată apărarea intereselor legale ale persoanelor particulare. Infracţiunile din această grupă sunt caracterizate şi de cerinţa pe care subiectul activ trebuie să o îndeplinească, şi anume să fie vorba de un funcţionar public sau de un funcţionar, conform definiţiilor de la art.147 alin. 1 şi 2 C.Pen. Aceste infracţiuni sunt deci, fapte săvârşite în cadrul activităţii pe care funcţionarii publici sau funcţionarii în general, o desfăşoară pentru îndeplinirea sarcinilor lor de
1

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 219/2000

5

ed. În caz contrar. Partea specială. condiţia ca activitatea infracţională să se desfăşoare în timpul sau în legătură cu îndeplinirea acestor atribuţii. Codul penal comentat şi adnotat. fapta ar putea să constituie o infracţiune dintr-un alt capitol al Codului penal sau dintr-o lege specială. ne putem afla. S. sau chiar să nu întrunească elementele de tipicitate ale niciunei alte infracţiuni rămânând deci o faptă nesancţionată. săvârşirea infracţiunii în timpul sau în legătură cu serviciul. D. Acţiunea sau inacţiunea prin care aceste fapte se săvârşesc.2. de regulă. Facultatea de Drept. Stoica. Există numeroase forme pe care aceste infracţiuni le pot îmbrăca. D. este de dorit ca întreaga lor activitate să se desfăşoare cu respectarea principiilor constituţionale şi fără a se abuza 2 a se vedea T.serviciu. G. 249 C. dacă nu respectă această condiţie.Papadopol. Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. acestea au fost considerate în doctrină3 ca fiind : acele fapte de pericol social săvârşite de funcţionari sau de alţi salariaţi prin încălcarea îndatoririlor lor de serviciu. ambele fapte exemplificate integrându-se în subgrupa infracţiunilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.53 3 O. sau de alte persoane. Partea specială. Într-o încercare de a defini infracţiunile de serviciu. 1.Popescu. fără a se aduce prejudicii bunei activităţi a instituţiilor publice şi pentru a conduce astfel la o bună desfăşurare a activităţilor de interes public. se integrează inerent activităţii lor de serviciu2. în prezenţa unui abuz în serviciu în formă agravată. acestea fiind extrem de diverse. Aspecte comune.vol.Vasiliu.Lucinescu. în funcţie de gradul de pericol social al faptei comise sau de atingerea adusă valorii sociale ocrotite. dar în legătură cu modul de exercitare al serviciului de către funcţionari sau de alţi salariaţi. D.pen. Astfel. 6 . Gh. reglementată de art.Antoniu.Pavel. iar pentru ca fapta să se integreze în cadrul grupei infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul este impusă. dar conexate de un element specific comun tuturor. 1977.Daneş. Drept penal. II. Bucureşti. spre exemplu.Dărângă. p. În mod ideal. Funcţionarii din sistemul public au obligaţia de a-şi îndeplini activităţile de serviciu având în vedere respectarea intereselor legale ale cetăţenilor. ed. 1975. V. Ştiinţifică şi enciclopedică. care a produs urmări deosebit de grave sau doar în situaţia unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu.

când acţiunea este exercitată direct asupra unui bun. şi în asigurarea bunul mers şi al imparţialităţii în faţa autorităţilor publice sau altor instituţii.cit. spre exemplu în cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice se are în vedere şi eventuala ocrotire a patrimoniului instituţiei. Obiectul juridic al infracţiunilor de abuz în serviciu poate fi unul generic. op. în unele cazuri. 7 . la infracţiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul se consideră că. acesta lipseşte.de poziţia ierarhică în care se află anumiţi subiecţi de drept. comun întregii categorii de infracţiuni de serviciu. Didactică si Pedagogică. la luarea de mită. Drept penal. p. 1983. fără a prejudicia niciuna dintre ele şi fără a aduce atingere vre-unui drept al persoanelor implicate. Totuşi. reprezentat de un bun corporal. cum sunt de exemplu foloasele injuste.Loghin. alături de alte deziderate.Partea specială. sau în cazul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor se are în vedere şi protejarea intereselor legale ale persoanelor. acesta poate constitui obiectul material al infracţiunii deoarece apare ca o valoare concretă corespunzatoare obiectului juridic. Filipas. solicitându-li-se o anumită conduită şi atitudine funcţionarilor. În mod eronat o anumită parte a doctrinei4 admite că în cazul unora dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul obiectul material îl constituie mijloacele folosite la săvârşirea infracţiunii. Ed. O.Stoica. alcătuit dintr-un grup de valori sociale de aceeaşi natură. şi anume : relaţiile sociale care privesc buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu. În funcţie de infracţiunea concretă despre care se discută putem avea în vedere şi un obiect juridic subsidiar. conlucrând astfel la idealul dorit de către societate care constă. În ceea ce priveşte obiectul material.202. Bucuresti. acţiunea specifică ce intră în componenţa laturii obiective se săvârşeşte asupra unui lucru.247. Noţiunea de funcţionar public se are în vedere conform 4 5 O. p. sau celorlalţi angajaţi cărora li se pot aplica articolele în discuţie. de regulă. infracţiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul pot avea obiect material atunci când. Subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu este unul calificat : funcţionarul public. Aceştia trebuie să dea dovadă de o anumită imparţialitate în tratarea cererilor tuturor persoanelor. Acestea nu reprezintă obiectul material al infracţiunii deoarece ele nu constituie obiectul ocrotirii penale5 ci mijloacele de reailizare ale laturii obiective a infracţiunii. Aşadar.

a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat. Acestea sunt entităţile cărora legea civilă le recunoaşte personalitatea juridică cu excepţia Statului. O persoană juridică poate. indiferent de natura acesteia şi indiferent de forma de vinovăţie cerută de lege pentru aceste fapte.Noţiunea de “funcţionar public” şi cea de „funţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu. 6 infra 1. în art 246.Pen.19-22. 147 C. Deşi textul. publicată în M. li se va putea angaja răspunderea penală. aşadar. fiindu-i cerută îndeplinirea anumitor elemente materiale şi subiective privind fapta comisă8. 7 Prin Legea 278/2006. în „Caietele de drept penal”. în cazul lor maximul pedeapsei aplicabile va fi diminuat cu o treime. caracterul sancţionator va fi atenuat. Va putea dobândi calitatea de subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu şi o persoană juridică dintre cele cărora. 258 C. nefiind funcţionar public dar este totuşi funcţionar. răspunde penal pentru comiterea unei infracţiuni de abuz în serviciu. nr. 8 .601/2006. o persoană juridică poate să comită orice infracţiune. Este de actualitate şi prezintă importanţă pentru infracţiunea de abuz în serviciu introducerea răspunderii penale a persoanei juridice7 în sistemul de drept românesc. Calitatea de instigator sau complice la aceste infracţiuni poate fi deţinută de orice persoană.prevederilor de la art. 8 F.147C. conform normelor recent introduse. 247 si 248 C. Astfel.3.Of. 19¹. conform art.1 art.. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006. 10. se referă expres la funcţionarul public. reglementările în vigoare prevăzând chiar posibilitatea cumulului de răspundere între persoana juridică şi persoana fizică care comit aceeaşi faptă. Pen. încadrându-se la alin. nr.pen.Pen.2 al aceluiaşi articol. Condiţionarea existenţei infracţiunii de calitatea de funcţionar public sau funcţionar îi este aplicabilă doar subiectului activ nemijlocit şi eventualului coautor. în cazul autorului care nu se regăseşte în cadrul definiţiei de la alin.Streteanu. 3/2006. p. p. prevăd că acest articol se aplică şi funcţionarilor cu precizarea că. În sistemului nostru de drept. dispoziţiile art. Asupra calităţii şi discuţiilor existente în doctrină despre subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu vom reveni în cele ce urmeaza6.

op cit. De regulă. Acelaşi subiect pasiv va putea fi luat în considerare şi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. într-o prezentare succintă. Cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu . O menţiune trebuie făcută în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice care. desigur. este necesară reţinerea existenţa unei urmări 9 T. 246 C.a. şi celelalte cerinţe prevăzute de textul legal ce incriminează o astfel de infracţiune9. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Latura obiectivă a acestor infracţiuni. trebuie stabilită şi legătura de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea agentului şi rezultatul dăunător efectiv produs.55. stabilită cu rigurozitate sfera acestor atribuţii pentru cel învinuit de săvârşirea faptei. este impusă ca cerinţă obligatorie producerea uneia dintre urmările vătămătoare prevazute de lege. pentru a se putea reţine infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Spre exemplu. 9 .. Se consideră că. subiectul pasiv va fi persoana căreia i s-au vătămat interesele legale.Pen. trebuind astfel. se poate observa ca şi constând într-o acţiune sau o inacţiune ce trebuie să producă. fiind o infracţiune de rezultat. inclusiv o astfel de încălcare a unor norme tehnice poate să constituie o infracţiune de serviciu dacă sunt întrunite. Astfel. pentru a se îndeplini condiţiile prevazute de lege în vederea reţinerii unora dintre infracţiunile de serviciu. funcţionarii trebuie să ţină seama de o serie de reglementări precum şi norme tehnice. unele înscrise iar altele neînscrise în acte legislative. ca urmare a săvârşirii ei.Vasiliu ş. acţiunea sau inacţiunea constă într-o încălcare a atribuţiilor de serviciu.. p.Subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu diferă de la o formă a infracţiunii la alta. prevăzută de art. De regulă. subiectul pasiv special va fi reprezentat de organul sau instituţia de stat a cărei tulburare se produce sau al cărei patrimoniu este păgubit prin fapta agentului. o atingere bunului mers al activităţii organului sau instituţiei statului sau vătămarea intereselor unei persoane. Toate aceste infracţiuni au însă şi un subiect pasiv general care este statul ca titular al valorilor sociale apărate prin intermediul incriminării faptelor funcţionarilor. preliminară. persoana ale cărei drepturi au fost îngrădite putând fi considerată cea care suferă un prejudiciu. în cazul abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.

247. De-alungul timpului însă. În cuprinsul art. Academiei Române. S-a reţinut în doctrină că în astfel de cazuri nu vor fi aplicabile prevederile art. p. Analizând latura subiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu. stipulând că : dispoziţiile art.Iliescu.13.concretizate într-o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.. Noţiunea de „funcţionar public” şi cea de „funcţionar” ca subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu. 1. I. 10 11 infra.Kahane. Nu înlătură vinovăţia invocarea de către funcţionar a ordinului primit de la un superior. S.Dongoroz. 246. V. privind concursul de infracţiuni. R.pen.Stanoiu. 33 lit. ed.Oancea. privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari. b C. Este de remarcat şi faptul că. legiuitorul vine însă cu o precizare.4. abuzul în serviciu contra intereselor publice necesită producerea urmării constând într-o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau instituţii de stat. C-tin Bulai. 1. 246-250 din acelaşi cod. numai sub forma intenţiei directe sau indirecte (eventuale).AllBeck.3. p. V.67. caracterul alternativ al urmărilor nu înlătură unitatea infracţionala.Pen. Această cerinţă reiese explicit din chiar textul de incriminare care solicită săvârşirea faptei de către funcţionar „cu ştiinţă’’.Fodor. ori producerea unei pagube patrimoniului acesteia.Roşca – Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. având calitatea de funcţionar public. dacă prin acţiunile sau inacţiunile comise s-au produs mai multe din urmările prevăzute de lege. Bucureşti. 248 C. N. dacă acesta este vădit ilegal. 10 . 2003. au existat numeroase discuţii şi s-a evidenţiat puternic caracterul de subsidiaritate al infracţiunilor de abuz în serviciu în sistemul penal român. Vom reveni pe larg în cele ce urmează asupra discuţiei privind acest caracter de subsidiaritate şi evoluţia părerilor despre acesta de-alungul ultimelor decenii10.258 C. Încă de la o primă lecturare a textelor art.Pen. I. De asemenea. VolII. deoarece principiul legalităţii nu permite darea sau acceptarea de ordine ilegale11. în cazul acestora maximul pedepsei reducându-se cu o treime. constatăm că subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat. Ed. acestea se pot comite cu vinovăţie.

I. constatăm că nu are importanţă dacă există o investire sau nu. din punctul de vedere al legii penale. Fie că aceasta se face prin repartizare. în cazul funcţionarului public. folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică. în funcţie a funcţionarului public.67. pentru calificarea unei persoane ca fiind funcţionar public. nu prezintă importanţă. 6/1997. Analizând definiţiile date chiar de legiuitor celor doi termeni. numire. nr. care exercită permanent sau temporar. Unităţile la care se referă art. prevederile art 258 C.140/1996. Distincţia dintre funcţionari şi funcţionarii publici este necesară deoarece. 145 C. instituţiile publice. legea prevede că acesta poate fi orice persoană. nr 4/2003. retribuită sau nu.Noţiunile de „funcţionar public” şi de „funcţionar” sunt definite în art 147 C.Dumitru. în „Revista de drept penal”. existând deci consecinţe importante în legătură cu tratamentul penal în funcţie de calitatea făptuitorului. „funcţionar public”.32. trebuie să existe clar această diferenţiere pentru a se putea aplica într-un mod cât mai corect. ori dacă aceasta este valabilă sau nu. Staiu. p. Aşadar o persoană poate avea calitatea de funcţionar public dacă îndeplineşte o însărcinare în serviciul unităţilor enumerate în art.Pen. nici titlul însărcinării sau modalitatea investirii14. Controverse. cu orice titlu. 147.. potrivit legii sunt de interes public”. instituţiile sau alte persoane juridice de interes public şi serviciile de interese public13. indiferent cum a fost investită. precum şi bunurile de orice fel care. instituţiile publice. Astfel. instituţiile sau alte persoane juridice de interes public. Nu are relevanţă nici faptul că agentul este încadrat în muncă cu titlu definitiv sau este în cursul perioadei de probă şi nici dacă acesta este sau nu remunerat pentru munca prestată. o însărcinare de orice natură.145 C.„funcţionar” şi „înscris oficial”.în „Dreptul”. dacă îndeplineşte activitatea ca o situaţie de fapt sau ca o consecinţă a încheierii unui contract de muncă. în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. Acest articol la care se face trimitere în finalul art.Pen12. Cu privire la înţelesul termenilor de : „public”. defineşte la rândul său termenul de „public”. incluzând „tot ce priveşte autorităţile publice. 14 I. 11 . exercitând real atribuţiile unei funcţii. serviciile de interes public. concurs sau 12 13 modificat prin L.pen care presupun reducerea maximului pedepsei când fapta este comisă de un funcţionar şi nu de către o persoană care se încadrează în grupa funcţionarilor publici. Noţiunea de funcţionar. Pen. administrarea.145 pot fi : autorităţile publice. p. Astfel.

în „Revista de drept penal”. dacă există consimţământul conducerii acesteia. Nu vor intra în această categorie nici colaboratorii externi ai unei organizaţii dintre cele la care se referă art. rezultă că este suficient ca persoana să exercite în concret.. şi nici antreprenorii care efectuează o anumită 15 16 Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată în M.251/2004. 147 C. p.90-92.Cudritescu Pila. Noţiunea de funcţionar public în dreptul penal are o sferă mai largă decât aceea de funcţionar public din dreptul administrativ. la art. Legea privind Statutul funcţionarilor publici15 restrânge şi mai mult noţiunea de funcţionar. din expresia „cu orice titlu” folosită în cuprinsul art.Pen..Pen.188/1999 în cadrul art.Pen. G. o însărcinare în serviciul uneia dintre autorităţile publice prevăzute la art. sunt consideraţi funcţionari publici în înţelesul codului penal şi persoanele care îndeplinesc în fapt o însărcinare în serviciul unei instituţii la care se referă art. într-o funcţie publică”..a. Sub aspect penal însă. şi mai mult noţiunea de funcţionar public. După unii autori17. aşadar. chiar dacă nu se respectă cerinţa impusă de L. 4.. Noţiunea de funcţionar. 145 C. stipulând în art. 145 C. 17 T. iar în art. 6 lit a-e sunt prevăzute mai multe categorii de angajaţi în cadrul unei instituţii publice dar care nu se bucură de statutul de funcţionar public. legiuitorul prevede clar şi expres că nu are importanţă modalitatea în care persoana a fost investită în funcţie16.Of. op. toate aceste categorii de persoane se vor încadra la noţiunea de „funcţionar public”. 145 C. înlocuiesc la locul de munca un funcţionar public sau un funcţionar. fără acordul conducerii instituţiei. putându-se include aici chiar şi persoanele care au fost angajate în cadrul unei astfel de instituţii chiar cu încălcarea dispoziţiilor legale. emis in condiţiile prezentei legi”. p. neexistând în această situaţie raport de serviciu între această persoană şi unitatea la care activează. aceea ca funcţionarii publici să fie numiţi în funcţie. nr 3/2001.Pen. nr.alegere. Vasiliu s. în fapt. în condiţiile prezentei legi. 2 (1) că : „Funcţionarul public este persoana numită.cit. în mod ocazional. Această lege restrânge. 4 (1) al aceleiaşi legi se menţionează că raporturile de serviciu care guvernează activitatea funcţionarilor publici „se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire.54 12 .. Există însă anumite situaţii în care nu pot fi consideraţi funcţionari publici sau funcţionari persoanele care. Pentru definirea noţiunii penale a termenului de funcţinar public. cu atât mai mult cu cât.

putând fi incluşi aici ca angajatori : societăţile comerciale. sau neimportanţa modalităţii de a accede în funcţie. Se constată din definiţia dată de legiuitor că sfera de aplicare a acestui termen este mult mai mare decât cea a funcţionarului public. 145 C.147 (2) va trebui întotdeauna să fie în raport de muncă cu persoana juridică. orice persoană care exercită permanent sau temporar. care poate fi retribuită sau nu. dispunându-se că nu are importanţă dacă inculpatul a încheiat sau nu un contract de muncă cu societatea. nu are calitatea de funcţionar pentru că nu a încheiat un contract de muncă cu societatea respectivă. că are calitatea de „funcţionar”.Pen 18. o însărcinare de orice natură. apreciază că : deoarece în cazul funcţionarului nu mai sunt repetate enumerările privind indiferenţa existenţei remuneraţiei. cât şi orice alt salariat care exercită o însărcinare.Pen. s-a reţinut că inculpatul. Asemănător. S-a susţinut în doctrina penală.1 al art. dec. G.p. esenţial este faptul că a exercitat o însărcinare în serviciul societăţii. p. cu excepţia situaţiei în care aceştia au acceptat o însărcinare specială în exercitarea unei anumite atribuţii. Bucuresti. sindicatele. organizaţiile.Nistoreanu. având importanţă atât modalitatea de investire cât şi dacă persoana este retribuită sau nu. 3945/1999. într-o altă speţă21.. menţionate în primul alineat. A. Noţiunea de „funcţionar” presupune. ed All Beck.261.. În practica judiciară20 s-a reţinut că persoana care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice are calitatea de funcţionar indiferent dacă este sau nu încadrată cu carte de muncă. 21 C. dec. retribuită sau nu.Boroi. cu orice titlu. 20 CSJ. întrucât contractele încheiate între aceştia şi instuţie sunt de natură civilă. 147 C. se trage concluzia că funcţionarul pentru a se putea încadra la prevederile art. în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care se referă art. dar în calea de atac hotărârea iniţială a fost casată. Drept penal. indiferent cum a fost investită. uniunile. în serviciul unei alte persoane juridice decât cele de drept public. Parte speciala. 105/R/2002 13 . fie că este vorba de cele fără scop patrimonial. 2002. De asemenea sunt excluşi studenţii care fac practică în cadrul uneia dintre instituţiile prevăzute de art 145 C.33. Alţii autori19 însă.cit.Pen. agent de vânzări la o societate comercială.de Apel Pitesti. Au fost criticate însă 18 19 I Staiu.lucrare. op. deci fie că e este vorba de persoane juridice cu scop patrimonial.pen. atât persoanele menţionate deja în cadrul al.

lichidatori.cit. nu şi trăsăturile specifice pentru funcţionarul public enumerate în primul alineat. infracţiunea va avea drept coautori pe toţi membrii colectivului.. ofiţer de poliţie sau medic au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni. 246 C. G.cit. experţi judiciari. Fapta poate fi comisă de mai mulţi funcţionari atunci când aceştia acţionează simultan într-o comisie sau într-un comitet.261-262. dar şi atunci când ei acţionează succesiv cu ocazia întocmirii sau avizării unor acte23. 147 (1). O cerinţă însă general valabilă atât pentru funcţionarul public cât şi pentru simplul funcţionar este aceea conform căreia : calitatea specială a subiectului activ trebuie să existe în momentul comiterii faptei. op. ulterior fiind 22 23 I Staiu. 147 (2). în cazul funcţionarului. op. p35. existând destule situaţii în care persoane ocupând poziţii precum : cea de judecător. procuror. Cu titlu exemplificativ enunţăm cazul unui judecător a cărui faptă de a nu respecta dispoziţiile procedurale într-o cauză. 14 .(1) are în vedere numai denumirea comună de funcţionar. defint la art.a. Dacă îndeplinirea unui act este de competenţa unui colectiv de funcţionari reuniţi sub forma diferitelor comisii sau complete. O situaţie distinctă şi de actualitate în practica judiciară română din ultimii ani este cazul infracţiunilor de abuz în serviciu care au ca subiect activ persoane ce deţin calitatea de : magistraţi. practica judiciară recentă conţine numeroase exemple de răspunsuri pozitive la această întrebare. V. toţi coautorii trebuie să aibă calitatea de funcţionar public sau funcţionar pentru a li se putea reţine săvârşirea aceastei infracţiuni în coautorat. aducând atingere astfel intereselor părţilor a fost încadrată de instanţa de fond la art. medici sau notari publici.Dongoroz ş.cit.70.p. A.Nistoreanu. aceasta neavând tipicitatea cerută de lege dacă se săvârşeşte înainte de dobândirea statutului de funcţionar sau după pierderea acestuia. avocaţi. în ce condiţii si dacă li se va putea reţine comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu... op. De asemenea trebuie menţionat că în cazul coautoratului.p. referirea care se face la al. Se pune întrebarea în legătură cu aceştia.în doctrină22 aceste soluţii susţinându-se în continuare că.Pen.. Aşa cum spuneam. nemaifiind repetate elementele din art.Boroi.

99 care prezintă faptele ce vor constitui abateri disciplinare. având caracter de normă specială şi doar în cazul unor fapte mai grave urmând a se reţine infracţiunea de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu. nr.303/2004 privind statutul magistraţilor. Trebuie evidenţiate aici câteva aspecte discutabile. disciplinar sau penal. Ne putem afla în situaţia în care aceeaşi faptă a magistratului să constituie atât abatere disciplinară cât şi abuz în serviciu. 94 ca principiu. Astfel. urmând şi în acest caz a se face distincţia între gravitatea atingerii aduse prin fapta comisă. nr.dispusă însă neînceperea urmăririi penale deoarece fapta sa nu constituia elementele prevăzute de art. – secţia pen. Este greu însă de delimitat gravitatea neîndeplinirii. Art. 24 25 I.826/13 septembrie 2005. L. 1. legea privind statutul magistraţilor25 dispune la art. conţine la lit.C. Considerăm că îşi vor găsi aplicabilitate în majoritatea situaţiilor dispoziţiile Legii 303/2004.J. cu intenţie. Aspecte privind formele infracţiunilor şi sancţiunile pentru comiterea acestora. g situaţia refuzului nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu. situaţie care s-ar putea sancţiona angajându-se atât răspunderea penală cât şi cea disciplinară a acestora.4. sau fapta unor medici de a emite certificate de expertiză medico-legală neadevărate.246 C. Dar abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor precum şi abuzul în serviciu contra intereselor publice se poate comite şi printr-o omisiune constând în neîndeplinirea unui act. faptul că magistraţii pot să răspundă civil. a unui act care constituie abatere disciplinară de cea neîndeplinirii unui act care să constituie abuz în serviciu. în ideea în care fapta aduce în ambele situaţii atingere intereselor unei persoane sau interesului public.C. Un alt exemplu în acest sens ar putea fi abuzul în serviciu comis de un medic care eliberează certificate medicale pentru concediul de odihnă fără temei medical. 1089/2005. dec. republicată în M.Of.Pen24. respectivă. 15 . prejudiciind astfel statul şi firma angajatoare..

Este uşor observabil faptul că în cazul infracţiunilor de la art.. Trebuie avut în vedere şi un moment al epuizării în cazul infracţiunilor care implică posibilitatea comiterii lor şi în formă continuată. în cazul abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. ele nu sunt incriminate de Codul penal ca formă de activitate infracţională. 247 C. Discutând despre actele comisive. 26 V. unei instituţii de stat sau unei altei unităţi dintre cele la care se referă art.67.Dongoroz s.21 (1) C. diferită de la un articol la altul. acestea nu sunt susceptibile de tentativă. În cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice consumarea are loc când s-a produs una dintre urmările alternative specifice. 246-248 C.cit.Pen o astfel de prevedere nu există. consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii vătămării intereselor legale ale unei persoane. Consumarea infracţiunii are loc.Pen. p. Va trebui să fim în prezenţa unei infracţiuni consumate pentru a putea sancţiona agentul. dar şi în privinţa lor se pot săvârşi acte de pegătire. de regulă. atunci când acţiunea făptuitorului produce urmarea cerută de lege. Însă dacă infracţiunea pentru care sau realizat actele de pregătire s-a consumat. moment care coincide de regulă cu îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către subiectul activ. op. În ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite prin acte omisive.. 145 sau s-a produs o pagubă în patrimoniul acesteia ca urmare a săvârşirii faptei ilicite de către funcţionar.Pen trebuie să existe o prevedere expresă pentru ca tentativa la o anumită infracţiune să se pedepsească. putând fi considerate ca fiind acte de participaţie26.Latura obiectivă în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu poate consta într-o acţiune sau o inacţiune care produce o urmare. În concret. acestea devin relevante în cazul în care au fost săvârşite de o altă persoană decât funcţionarul. la aceste infracţiuni pot fi concepute sau îndeplinite anumite acte care ar constitui acte de pregătire şi tentativă. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se consumă în momentul îngrădirii drepturilor sau în momentul creării unei stări de inferioritate pe temeiul criteriilor enumerate de legiuitor în cuprinsul art. 16 . şi anume : tulburarea însemnată adusă bunului mers al unui organ.a. Cât priveşte actele de pregătire. Însă conform art.

definită de art. sancţiunea va fi închisoarea de la 6 luni la 3 ani. 258 C. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor 17 .Sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii faptelor de la art. în cazul abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. la art. în cuprinsul său. 147 (2) C. În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepsei. dacă funcţionarul public a obţiunt pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pedeapsa aplicabilă va fi închisoarea de la 3 la 15 ani. Astfel. având în conţinutul său infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevede o sancţiune mai gravă şi mai diversificată. când discutăm despre sancţionarea infracţiunilor de abuz în serviciu şi prevederile articolului 13² din Legea nr 78/2000 care reglementează o formă agravantă pentru toate aceste infracţiuni. însă art. mai puţin cea prevăzută de art. abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246-248 constau în pedeapsa închisorii între diferite limite.Pen care aduce o limitare a maximului pedepsei pentru aceste infracţiuni dacă subiectul activ nu îndeplineşte calitatea de funcţionar public ci doar aceea de funcţionar. 248¹. În cazul acestora pedeapsa aplicabilă va avea un maxim cu o treime mai mic decât cel precizat în cuprinsul fiecărui articol. pedepsei închisorii între 5 şi 15 ani adăugându-i-se şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Aceeaşi lege. menţionând că : în cazul în care prin săvârşirea oricăreia din infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de codul penal. 246. prevăzut de art.15 prevede faptul că în cazul acestor infracţiuni va fi pedepsibilă şi tentativa. 248 care reglementează abuzul în serviciu contra intereselor publice.247 sancţiunea va fi închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Limitele pedepsei se menţin aceleaşi şi în cazul art. trebuie avut în vedere şi conţinutul art.Pen. 258¹ care reglementează abuzul în serviciu în formă calificată. Capitolul II. Trebuie avute în vedere.

29 supra 1. infracţiunea de abuz în serviciu era incriminată într-un sigur text reprezentat de art. Nu se ţinea seama dacă prin fapta funcţionarului erau lezate interesele personale ale cetăţenilor sau cele publice 28. atunci când se întâlnesc forme ale abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor incriminate în mod distinct. ori se produce o pagubă avutul obştesc sau intereselor legale ale cetăţenilor. în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. legiuitorul a ţinut seama de relaţiile sociale diferite cărora li se aduce atingere şi a separat faptele în : abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.1. Abuzul în serviciu. 245 : „Încălcarea îndatoririlor de serviciu săvârşită de un funcţionar prin depăşirea sau folosirea abuzivă a atribuţiilor sale. dacă prin aceasta se împiedică. se stânjeneşte bunul mers al unităţilor sau organizaţiilor obşteşti. Un exemplu des întâlnit în literatura de specialitate. lucrare colectivă. acelea au un caracter special. 246 şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Codul penal român prevede la art. prin intermediul căruia se evidenţiază această trasatură de subsidiaritate este arestarea nelegală. care prezintă un caracter general. deoarece în raport cu art. nr. îngreunează sau întârzie lucrările de întocmire a Planului de Stat. 6/1953.pen. care cu intenţie în timp ce îşi efectuează atribuţiile de serviciu în mod incorect.2. 245 în numerotarea respectivului cod penal27. În actualul Cod Penal. S-a discutat în doctrină şi am detaliat şi noi în cadrul unui alt subcapitol 29 al prezentei lucrări. 246 infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. dacă fapta nu constituie o altă infracţiune pedepsită de lege ca fiind săvârşită de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor sale. p. p. se vor reţine acele norme juridice de incriminare. fapta funcţionarului. cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane. reglementat la art. 18 . ori prin violarea sau nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale. aceasta fiind definită ca : fapta unui funcţionar care. caracterul de subsidiariatate al acestei prevederi legale. Concluzionând. sau a altui angajat – în condiţiile legii. Altfel spus.246 C. 28 A se vedea: Infracţiuni de serviciu. cu ştiinţă. nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos. În concret. 248 C.Pen. Deşi în realitate reprezintă 27 Art.811. în „Justiţia nouă”. În Codul Penal român anterior. Noţiune. 13.pen. provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. numai atunci când acest abuz săvârşit de un funcţionar nu poate fi încadrat la nicio altă infracţiune se va reţine art. prevăzut de art. constituie infracţiunea de abuz în serviciu”. 246 C.4 Caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în sistemul penal român.

caracterul de subsidiaritate se va raporta la acele texte de incriminare care au ca subiect activ un funcţionar şi nu un subiect activ general. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este condiţionată de calitatea specială a subiectului activ de funcţionar.cit. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este deci lipsit de obiect material. Accent.261. funcţionarii să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi exercite îndatoririle de serviciu cu bună-credinţă. supunerea la rele tratamente. în mod cinstit şi corect. care sancţionează în mod special infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă.pen. p. luarea de mita.Nistoreanu. Ed. Drept penal special. A. Obiectul material al acestei infracţiuni în general lipseşte. pe de-o parte. op. 2002. drepturi sau interese care sunt susceptibile de a li se aduce atingere prin săvârşirea acestei infracţiuni..V. I. 2. încercând totodată respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane.70. 266 C. nu se va reţine o încadrare la art. ed. Bucureşti.274. La fel şi în cazul infracţiunilor de cercetare abuzivă.tot un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. represiunea nedreaptă.Dongoroz s.Pen. Drept penal. p. atunci când aceste interese sunt 30 G. Ca urmare. şi anume : “vătămarea intereselor legale ale unei persoane”. 246. acestea aduc atingere intereselor persoanelor dar se va reţine abuzul în serviciu numai dacă fapta nu întruneşte elementele infracţiunilor menţionate. Conţinutul normei speciale va trata doar un aspect din cele care ar putea intra în sfera de acţiune a textului de incriminare de la abuzul în serviciu. 246 C. Obiectul juridic este unul complex şi constă în relaţiile social-juridice referitoare la buna desfăşurare a activităţilor instituţiilor publice de stat sau private.145 C.2. la care se referă art. dar după părerea unora dintre autori30 datorită expresiei folosite de textul art. Cluj-Napoca.p. În aceeaşi categorie de infracţiuni care au un caracter special în comparaţie cu caracterul general al abuzului în serviciu pot fi incluse : purtarea abuzivă.. All Beck. 2003.a. Situaţia ideală ar fi ca : pentru a nu se aduce atingere obiectului acestei infracţiuni.Boroi. delapidarea. iar pe de alta parte priveşte apărarea drepturilor fundamentale şi intereselor oricăror persoane.pen. Obiectul şi subiectul infracţiunii. ci se va încadra la art.Vasiu. Partea specială. 19 .

aceste interese constituie obiectul material al infracţiunii. persoane care s-ar încadra la definiţia funcţionarului din al. ed. Pe lângă persoanele fizice. Subiectul pasiv general este reprezentat de către stat. director. Stiinţifică şi Enciclopedică. În cazul în care subiectul activ este un funcţionar din cadrul unei persoane juridice private. administrator. această infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor poate avea ca subiect pasiv şi persoane juridice de drept privat. obiectul material va consta în înscrisul întocmit sau în obiectele ridicate. o asemenea faptă este lipsită de obiect material.legate de un bun sau de un înscris. 20 .Pen. În cazul acestora. poate fi orice persoană fizică ale cărei interese legale au fost vătămate prin fapta abuzivă a subiectului activ. ale căror interese legale au fost vătămate prin săvârşirea faptei. Trebuie avută în vedere şi situaţia specială prevăzută de Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. dacă luăm în considerare statul ca fiind subiect activ general. respectivul bun sau înscris va reprezenta obiectul material al infracţiunii. Autorul afirmaţiei o şi exemplifică prin fapta unui funcţionar public care redactează ilegal un înscris sau ridică abuziv anumite obiecte. bunuri care pot reprezenta uneori obiectul material al acestie infracţiuni.Grigorovici. că : atunci când fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor lezează interesele legale patrimoniale ale unei persoane. Subiectul pasiv secundar. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul. Subiectul pasiv al acestei infracţiuni nu este circumstanţiat printr-o calitate anume.2 art. Acelaşi autor susţine însă că în cazul în care abuzul funcţionarului priveşte un drept al persoanei vătămate. având în cadrul societăţilor comerciale calităţi precum : cea de fondator al persoanei juridice. ca titular al valorii sociale apărate prin incriminarea faptei. Un alt autor31 susţine însă. p 38. şi anume : bunul mers al activităţii organelor şi instituţiilor publice precum şi a altor persoane juridice de interes public. director 31 A. 1976 Bucureşti. Este vorba probabil de bunurile concrete cărora li se aduce atingere prin fapta funcţionarului.147 C. Subiect pasiv poate fi chiar şi un angajat al aceleiaşi persoane juridice din cadrul căreia face parte funcţionarul implicat în săvârşirea abuzului. s-a menţionat şi faptul că subiect pasiv general al acestei infracţiunii ar putea fi chiar persoana juridică de drept privat în cauză. spre exemplu dreptul de a ocupa un post.

I. încercând să accentuăm elementele specifice infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor aşa cum este ea reglementată de Codul penal român. urmarea şi raportul de cauzalitate. în cazul neîndeplinirii unui act de către agent.237-238. trebuie subliniat faptul că. fapta urmând a se consuma în momentul expirării termenului acordat pentru îndeplinirea actului de către funcţionar.3. 21 . ed. cenzor sau reprezentant legal al societăţii. 34 S. interesele acestei persoane juridice putând fi lezate prin intermediul săvârşirii faptei de la art. aceste persoane pot comite faptele chiar în dauna intereselor societăţii angajatoare. În acelaşi timp.Bogdan. Rosetti. Nu trebuie însă confundată categoria infracţiunilor comisive pentru care legea prevede explicit atât modalităţi de comitere prin comisiune cât şi prin omisiune cu categoria infracţiunilor comisive prin omisiune (omisive improprii)32.31/1990 la art. p.250-256. Vom analiza şi noi în acest subcapitol cele trei elemente ale laturii obiective : acţiunea sau inacţiunea. vol I. 2006. 2004. p. Pentru a se putea reţine această infracţiune trebuie ca latura obiectivă să îndeplinească câteva condiţii34. Partea generală. să li se încadreze faptele la infracţiunea de abuz în serviciu din Codul penal.Mitrache. Un prim element specific acestei infracţiuni este acela că latura obiectivă se poate comite atât printr-o inacţiune cât şi printr-o acţiune. Bucureşti.344-345. răspund pentru infracţiunile punctuale prevăzute de L.Mitrache.executiv. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracţiune comisivă. în subsidiar. Partea generală. 265-276. C-tin. Drept penal.Streteanu. Latura obiectivă a infracţiunii. trebuie avut în vedere faptul că.Pen. C. ed. în această situaţie nu va fi posibilă tentativa 33. urmând ca.vol. Universul Juridic. p. Cluj-Napoca. Bucuresti. Ca o consecinţă a faptului că abuzul în serviciu se poate săvârşi şi printr-o omisiune. Drept penal. şi anume : 32 33 F. 2003. Drept penal român.Sfera Juridică. 2.Partea specială. deci fie prin neîndeplinirea unui act. Ed.246 C. În textul de incriminare al acestei infracţiuni este prevăzut expres faptul că aceasta se poate comite şi prin omisiune. fie prin îndeplinirea lui în mod defectuos.

Petcu. O.Streteanu. T.cit. potrivit normelor care reglementează derularea serviciului respectiv. p.. op.a. op. o acţiune sau un fapt. cu îndeplinirea celorlalte condiţii de reţinere a infracţiunii continuate.cit. practic acest lucru nu ar fi posibil.• A) Actul de executare al agentului trebuie să constea în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui defectuoasă. 2001. reprezintă o sarcină dificilă pentru legiuitor să găsească soluţia optimă pentru a da satisfacere ambelor 35 V. 22 . Bucuresti.51 37 F. O patre dintre autori36 consideră ca fiind o patricularitate a infracţiunii de abuz în serviciu.cit. nici condiţia clarităţii de care trebuie să fie caracterizată norma penală37. op. Este de asemenea adevarat faptul că. Pentru îndeplinirea acestei condiţii este suficient să fie omisă îndeplinirea unui singur act sau să fie îndeplinit defectuos un singur act care intră în atribuţiile de serviciu ale agentului. cu nerespectarea termenelor sau a condiţiilor de întocmire prevăzute de lege. deci se va înţelege în sensul de : mod în care se realizează o activitate. Drept penal român. 36 Gh. I.50-56. p. pentru că.p.. pe de altă parte.Dongoroz ş. „Îndeplinirea în mod defectuos” a unui act presupune o faptă comisivă prin care o operaţiune de serviciu este îndeplinită de către funcţionar dar cu încălcarea dispoziţiilor legale.71. Expresia „nu îndeplineşte un act” va fi interpretată cu sensul de omitere sau neefectuare a unui act care trebuia să fie îndeplinit în virtutea atribuţiilor sale de serviciu. Casa de editura Sanşa. Aceste două expresii folosite de legiuitor pentru a delimita fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. atrage aplicarea dispoziţiilor art.379.Pen. 41 (2) C. Suntem şi noi de acord că nu ar fi posibilă o astfel de enumerare datorită numeroaselor modalităţi în care fapta s-ar putea comite dar considerăm că nu trebuie neglijată. p.. specifice activităţii de serviciu a funcţionarului şi nu se va lua în considerare sensul strict de înscris sau document.Loghin. Termenul „act” este folosit de legiuitor cu înţelesul de operaţie care trebuie efectuată de un funcţionar potrivit solicitărilor unei persoane sau conform atribuţiilor sale de serviciu35. Situaţia în care s-ar omite mai multe acte sau s-ar îndeplini defectuos mai multe astfel de acte.Dărângă. Parte specială.Toader. sunt expresii cu un ridicat grad de generalitate care prezintă posibilitatea de a fi incluse în cuprinsul lor extrem de multe situaţii. în concret. faptul că activităţile prin care această faptă se poate comite nu sunt enumerate de lege în mod limitativ.

Însă 38 39 V. Anterior acestuia era prevăzută o singură faptă de abuz în serviciu prin care se aducea atingere intereselor persoanelor. 1968.puncte de vedere : un text normativ cât mai clar dar şi o cuprindere cât mai largă a sferei de acţiuni sau inacţiuni concrete prin care fapta s-ar putea comite. Astfel. Acestă infracţiune a suferit în timp şi o modificare a condiţiilor de existenţă.Moldovan. Se pune astfel întrebarea care încălcări ale atribuţiilor de serviciu de către funcţionar vor constitui infracţiuni şi care vor reprezenta doar abateri disciplinare.cit. 192/1950.XIII. nedreaptă luare.. şi pe lângă toate acestea trebuie avută în vedere şi ideea că o anumită marjă de interpretare este recunoscută instanţelor în procesul de aplicare al legii penale. 23 . fără a comite o infracţiune. această faptă nu era prevăzută. 202/1953. op. în codul penal anterior trebuia ca fapta să fie săvârşită în mod repetat sau atunci când e săvârşită o singură dată să prezinte un caracter grav ori să fie săvârşită din interese materiale sau alte interese personale. L. nr. Evoluţia în timp a acestui articol a determinat oarecum excesiva generalizare a prevederilor sale. refuzul de serviciu legalmente datorat. Consideraţii privitoare la infracţiunea de abuz în serviciu. de care funcţionarul ar putea uza. p. iar acest grad de pericol social se determină cu ajutorul celor două condiţii alternative impuse de legiuitor în textul anterior de incriminare.144-147. p. În reglementarea anterioară prezentului Cod penal. în cuprinsul aceluiaşi articol s-a introdus şi abuzul în serviciu prin care erau lezate interesele obşteşti38. Existau însă alte incriminări formulate mai precis. care sancţionau faptele de : profit prin eroare. Revenind la reglementarea anterioară. deşi cauzează o vătămare intereselor legale ale unor persoane. în Studia UBB. în urma modificărilor survenite s-a ajuns la forma din prezentul cod. Aceste condiţii nu mai există în reglementarea actuală.. când reţinerea infracţiunii era condiţionată de repetabilitatea faptei sau de caracterul grav al acesteia. 318/1958. De-alungul timpul. 1/1959 şi 212/1960. în urma interveţiei legiuitorului prin intermediul Decretelor nr.74-76. abuzul de putere. ş. o parte a doctrinei39 consideră că încălcarea abuzivă a îndatoririlor de serviciu de către un funcţionar este infracţiune doar dacă are un grad de pericol social mai ridicat decât abaterile disciplinare.Dongoroz. adică în Codul penal Carol II.a. iar ulterior. însă îndeplinirea actelor pe care le implică exercitarea unei funcţii prezintă o mare varietate de posibilităţi de fapt.

nici atunci nu era clar şi usor de încadrat o faptă ca infracţiune sau abatere disciplinară pentru că. era şi mai greu de apreciat atât timp cât legiuitorul nu oferea nicio explicaţie pentru expresia : „caracter grav”. Nu este atât de relevant dacă fapta se comite în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu cât dacă aceasta are legatură cu atribuţiile de serviciu ale agentului. S-a subliniat. în raport cu cea de abuz în serviciu. o a doua condiţie a laturii obiective este ca activitatea infracţională să fie realizată în legătură cu atribuţiile sale de serviciu sau profitând de poziţia deţinută şi care îi este necesară îndeplinirii acestor atribuţii de serviciu.Moldovan. Dacă se abuzează de aceste drepturi sau dacă obligaţiile relative la atribuţiile de serviciu nu sunt îndeplinite cu legalitate se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu..p.cit. dacă în cazul primei condiţii criteriul repetabilităţii era relativ facil de observat în ciuda faptului că şi privitor la acesta se ridicau numeroase probleme40. Acestă condiţie se explică prin aceea că. p.cit. ci presupune un ansamblu de drepturi şi obligaţii. că nu poate fi calificată ca abuz în serviciu fapta comisă de un 40 41 L. bineînţeles. art. în ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză de săvârşire a faptei : „chiar numai o singură dată dar prezentând un caracter grav”41. Astfel. trebuie să existe o legătură între activitatea abuzivă a funcţionarul şi atribuţiile sale de serviciu pentru a putea fi vorba despre vătămarea intereselor legale ale persoanelor. considerăm că actul de executare al acestei infracţiuni poate consta într-o multitudine de manifestări.Moldovan. • B) Acest comportament al funcţionarului trebuie să se realizeze în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Exercitarea unei funcţii având calitatea de funcţionar public sau de simplu funcţionar nu se limitează întotdeauna la anumite atribute strict determinate. op. 245 introdus prin Decretul nr.144. în doctrină42.145. 24 . op. în măsura în care. varietatea şi multitudinea obligaţiilor pe care le implică îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public sau de către funcţionar. 42 L. Având în vedere deci.. nu sunt suficiente elemente pentru a se reţine o alta infracţiune specială.212/1960. putându-se încadra în cuprinsul acestui articol aproape orice încălcare a acestor atribuţii.

Pentru ca fapta. morală sau materială. aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. ştirbirea. • C) Trebuie ca fapta funcţionarului să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Exemplul nu ni se pare extrem de relevant. fapta unui paznic care.. care se integra în îndatoririle sale de serviciu. aducându-l la îndeplinire într-un mod defectuos. „Interesele legale” vor fi interpretate ca fiind acele interese care sunt garantate sau ocrotite printr-o dispoziţie legală. că nu poate fi încadrată la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Exemplificativ. este necesar ca aceasta să aibă ca urmare imediată cauzarea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane. deoarece fapta agentului se încadrează la infracţiunile contra persoanei. trebuie ca activitatea abuzivă să aibă legatură cu activităţile de serviciu ale funcţionarului. datorită unor resentimente mai vechi a aplicat lovituri unei rude. săvârşită de către un funcţionar public. că nu are nicio legătură cu atribuţiile acestuia de serviciu. să constituie infracţiunea prevăzută de art. pentru a fi îndeplinită această condiţie este necesar ca făptuitorul. observându-se încă de la o primă analiză. deoarece fapta nu are nicio legătură cu funcţia sa. Termenul de „vătămare” presupune atingerea. adusă intereselor legale ale unei persoane. fie să fi efectuat un act. sau lezarea. Prin urmare.funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.Pen. 25 . care potrivit atribuţiilor sale de serviciu trebuia să-l realizeze. s-a reţinut de către acelaşi autor. Vătămarea trebuie să prezinte o anumită gravitate astfel încât fapta să prezinte un anumit grad de pericol social. sau de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. de a nu îndeplini un act sau de a-l îndeplini defectuos. dacă nu se află în legătură cu obligaţiile sale de serviciu. în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. încălcarea. Nu orice faptă abuzivă realizată de funcţionar în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu poate fi calificată ca abuz în sericiu. în neconcordanţă cu cerinţele îndatoririlor sale de serviciu. prin orice modalitate : fizică.246 C. fie să omită a îndeplini un act.

cât şi daune materiale timp de 2 ani46.. op. Au fost frecvent exemplificate. Nu este relevant dacă a fost vătămat un singur interes al persoanei sau mai multe şi nici natura patrimonială sau nepatrimonială a acestuia. op. 26 .S. fapta aceasta cauzându-le subiecţilor pasivi atât suferinţe morale. p. ca urmare a lipsei locului de muncă.. existând în prezent o legislaţie bine conturată în domeniul protecţiei consumatorilor. în doctrina de acum câteva decenii. op.cit. Sunt în prezent fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de actualitate. cu preţuri superioare celor stabilite de unitate. dec.condiţie necesară pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni şi nu doar a unei abateri disciplinare43.58. p. cele precum : fapta funcţionarului care refuză să elibereze unei persoane un act de studii care îi este necesar pentru a dobândi alte drepturi graţie acelor acte de studiu45. dar fiind greu de evidenţiat care anume activităţi exacte se includ şi care este gradul de interes pe care agentul trebuie sa-l aibă. Sunt frecvente şi cauzele în care inculpaţii au calitatea de comisari sau subcomisari de poliţie care nu depun diligenţele necesare în anchetarea unor dosare.a.40-42. se întâmplă uneori ca instanţa de fond să reţină inculpatului infracţiunea de abuz în serviciu iar în apel sau recurs faptele să fie 43 44 V. nr. nr.273-274. ca fiind fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor : vânzarea mărfurilor cu supra preţ către populaţie. în „Dreptul”. pen.cit.a. 8/2004. p.Dongoroz. 1762 din 4 aprilie 2003. A. ş. care sancţionează astfel de fapte. încărcarea notei de plată a consumatorilor de către ospătar pentru produsele consumate. 45 T.Grigorovici. de asemenea s-a reţinut în practică ca fiind un caz de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta unui funcţionar de a trasnfera ilegal nişte angajaţi în locuri de muncă unde nu puteau fi încadraţi şi apoi refuzul de a-i reînregistra în vechiul loc de muncă.cit..72.Vasiliu. p. 46 C. sec. încasarea unor taxe superioare de la abonaţi pentru diverse servicii de către cei însărcinaţi cu încasarea taxelor chiar dacă diferenţa de preţ revine prestatorului serviciului 44. avându-se în vedere chiar şi măsuri preventive săvârşirii lor.J. Aceste fapte nu mai sunt de actualitate acum datorită modificărilor legislative intervenite de-alungul timpului... Vătămarea intereselor legale poate să constea şi în împiedicarea sau îngrădirea folosinţei unui interes legal. ş.

reglementând activitatea funcţionarului public în general.J.J. având în vedere faptul că inculpaţii au adus atingere drepturilor şi intereselor persoanelor vătămate de cei cărora li s-au întocmit procesele-verbale distruse. s-a dispus achitarea şi casarea celorlalte hotărâri. de Apel Suceava.J.C. făcând plângere înpotriva hotărârii Judecătoriei şi refuzând pe tot parcursul procesului să pună în posesie persoana care făcuse cererea. 1125/2005. nr. dec. Pe lângă abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. 18/1991. reţinută de instanţă ca fiind abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. este cea prevăzută de Legea specială care reglementează activitatea acestor comisii.. dec. Acesta a refuzat să o pună în posesie pe titualara drepturilor căreia i se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren. Va avea aplicabilitate legea specială.C. L. Inculpatul a contestat modul cum comisia judeţeană i-a reconstituit dreptul de proprietate persoanei vătămate.C. pentru a nu exista dovezi şi astfel persoanele implicate să fie exonerate de răspundere. nr. art.considerate doar abateri disciplinare47. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a fost considerată ca fiind şi fapta unor subcomisari de poliţie care au distrus mai multe procese verbale. acestora li s-a reţinut şi comiterea infracţiunilor de favorizare a infractorului şi distrugere de înscrisuri48. Dar acest refuz nu este prevăzut ca infracţiune. O altă faptă.C.C. repezentată de lezarea intereselor perosoanei. 49 C. Respectivele articole nu sunt însă aplicabile în speţa discutată.pen. dec. dec. 246 din Codul penal având caracter de subsidiaritate.secţia penală. nr. nr. p. În exercitarea căii de atac a apelului însă. 1168/2005. 6/2001. – secţia penală. Sancţiunea specifică în cazul acestui refuz. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracţiune de rezultat trebuind să se facă dovada că urmarea care are ca obiect vătămarea intereselor persoanei este consecinţa neîndeplinirii sau 47 48 I. 1267/2006. I. 113-114. este cea săvârşită de preşedintele comisiei de aplicare al Legii 18/1991 49. În cuprinsul aceleiaşi legi sunt totuşi prezentate două fapte particulare de abuz în serviciu a căror sancţiune este pedeapsa cu închisoarea. Un ultim element al laturii obiective care trebuie să existe este legătura de cauzalitate între inacţiunea sau acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă.. I. în „Dreptul”. 27 . Este destul de greu de apreciat exact natura faptei atunci când se oferă criterii limitate de apreciere.secţia penală. prin hotărâre a comisiei judeţene. 960 din 25 septembrie 2000.C.

2. Intenţia directă. Această trăsătură rezultă fără echivoc din însuşi textul articolului 246. acceptă posibilitatea producerii lui.5. Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.246 C.îndeplinirii defectuoase de către agent a unui act. reprezentând poziţia subiectivă a autorului faţă de urmarea faptei sale. 2. de către funcţionar va atrage aplicarea art. prevăzută de art.246 C. există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte. din punctul de vedere al laturii subiective. presupune ca autorul să dorească producerea urmării faptei sale.249 C. prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă.Pen care reglementează infracţiunea de neglijenţă în serviciu.Pen. Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. care face menţiunea expresă că fapta se comite „cu ştiintă” de către agent. presupunând cunoaşterea de către autor a elementelor ce caracterizează fapta tipică şi de a căror întrunire depinde existenţa infracţiunii. 28 .Pen se poate comite. faptă a cărei tipicitate presupune săvârşirea ei din culpă.4. numai cu intenţie directă sau indirectă (eventuală). în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. iar pe de altă parte elementul volitiv. Totuşi s-a subliniat în doctrină că : vătămarea intereselor unei persoane prin încălcarea unei îndatoriri de serviciu. În cazul în care această faptă s-ar săvârşi din culpă sau cu praeterintenţie ea nu ar intra sub incidenţa dispoziţiilor art. Latura subiectivă a infracţiunii. din culpă. iar cea eventuală sau indirectă. Se pot regăsi aici ambele elemente ale intenţiei : pe de-o parte elementul intelectiv.

cit. sau îndeplineşte în mod defectuos un act. op. 258 C. condiţie impusă de tipicitatea infracţiuni pentru ca fapta să poată fi încadrată ca abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.cit. dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.58.. moment ce poate să coincidă cu cel al îndeplinirii defectuoase sau neîndeplinirii la termen a atribuţiilor de serviciu.Dongoroz..Loghin. 29 .a. maximul pedepsei reducându-se cu o treime în cazul acestora. Trebuie ca persoana să comită la diferite intervale de timp.Pen. Sancţiunea aplicabilă în cazul comiterii abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor se va situa între următoarele limite : închisoare de la 6 luni la 3 ani. lezând interesele unor persoane în mod repetat. fapta nu va putea fi săvârşită în formă continuată pentru că ea se consumă instantaneu în momentul expirării termenului. O.p. când actul de executare al faptei constă într-o omisiune. dacă autorul este funcţionar public. în cazul în care fapta este comisă de către un funcţionar.p. Când este comisă printr-o acţiune.. acţiuni sau inacţiuni care să prezinte fiecare în parte elementele infracţiunii de abuz în serviciu.73. op. op.Pen.246 C. Consumarea faptei are loc în momentul producerii vătămării intereselor legale ale unei persoane50. atunci când agentul. Chiar şi în formă continuată fapta poate sa fie îndreptată împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi sau împotriva aceleiaşi victime.Toader. considerăm că trebuie totuşi accentuat ca fiind moment al consumării faptei cel al producerii vătămării. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.Tentativa la acestă infracţiune nu este posibilă în ipoteza în care fapta este comisă prin omisiune.cit. Se consideră de către o parte a doctrinei51 că momentul consumării acestei infracţiuni este tocmai cel al îndeplinirii defectuoase a actului sau al expirării termenului în cadrul căruia trebuia îndeplinit actul. constând într-o îndeplinire defectuoasă a unui act. Aşadar.Vasiliu ş. aşa cum impune art. T. T. omite cu ştiintă.380. sau se va sancţiona cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani. adică prin neîndeplinirea unui act de către agent. este susceptibilă de a fi comisă şi în formă continuată. tentativa este posibilă însă nu este sancţionată în cadrul prevederilor codului penal român..p. Infracţiunea prevazută de art. 50 51 V. Deşi există numeroase situaţii în care momentul producerii vătămării coincide cu cel al actului de executare.

52 F. 112 C. legiuitorul a mai prevăzut şi posibilitatea aplicării unor pedepse complementare precum : dizolvarea.24-36. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. 53¹ C.În situaţia în care fapta este comisă de o persoană juridică. prevederile art. reglementând măsurile de siguranţă sunt în principiu aplicabile şi persoanelor juridice în măsura în care acestea sunt compatibile cu natura persoanelor juridice52. conform art. p. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006. suspendarea activităţii sau a unora dintre activităţi în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea.Pen.. 30 .Streteanu. interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. 3/2006. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice.Pen. acesteia îi va fi aplicabilă pedeapsa principală a amenzii. în „Caietele de drept penal”. Pe lângă acestea. Pe lângă aceasta. nr.

nr. dizabilitate. Noul text de lege cuprinde enumerarea mai multor situaţii care reprezintă temei pentru îngrădirea unor drepturi sau pentru crearea unor situaţii de inferioritate. 53 54 Publicată în M. este înlocuirea sintagmei de „cetăţean” cu aceea de „persoană”. Anterior acestor intervenţii legislative. fiind excluşi străinii.Bogdan.278/2006. sexul sau religia unei persoane.3/2006. naţionalitate. sunt enumerate şaisprezece astfel de temeiuri. prin intermediul aceleiaşi legi. Conţinutul acestui articol a fost modificat prin art. religie. vârstă. Noţiune. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi 3. 59 din Legea nr. de către un funcţionar public.247 pentru infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. lărgindu-se astfel sfera de subiecţi pasivi pentru această infracţiune. 247 C. enumera în cuprinsul său doar patru temeiuri pentru săvârşirea faptei : naţionalitatea. după ultimele modificări legislative intervenite. este următoarea : „Îngrădirea.Capitolul III. origine socială. 601/2006. avere. textul art. O altă modificare adusă prezentului articol. Noţiunea de „cetăţean” folosită în cuprinsul anterior al art. 31 . Definiţia legală prevăzută de Codul penal român la art. limbă. p. în „Caietele de drept penal”. pen. Of. Modificările aduse părţii speciale a Codului penal de Legea nr. boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.1. 1 pc. a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioriate pe temei de rasă. apartenenţă politică. opinie.75. 247 restrângea destul de mult sfera persoanelor vizate de comiterea acestei infracţiuni. etnie. observânduse o creştere masivă a numărului acestora. convingeri. S. orientare sexuală. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”. Acum însă. gen. 278/200653. sfera persoanelor ale căror drepturi ar putea fi îngrădite prin fapta funcţionarului54. rasa.. Nr.

ideea că: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au. in Revista „Altera” nr. I. prin intermediul Legii nr.proeuropa. S-a introdus deci.. Dispoziţiile art. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare” . care în cuprinsul art. garanţie a egalităţii persoanelor. 630 din 6 august 1945 privitoare la stabilirea şi sancţionarea unor infracţiuni la legea pentru statutul naţionalităţilor.145 C. ea putându-se comite numai de un funcţionar public sau un funcţionar şi nu de orice persoană. 7 formulează. religie sau naţionalitate.80. dreptul la o egală protecţie a legii.Dongoroz. Aşadar. în mod semnificativ. 32 . Chiar şi Constituţia României la art 16 (1) prevede că :„cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. am putea spune în urma ultimelor modificări. religie sau naţionalitate. condiţia subiectului activ calificat.. 327bis din Codul penal anterior erau doar în parte asemănătoare cu cele ale art. pe lângă rasă.Haller. 345 din 14 iulie 1970. fără nicio deosebire. ş. Trebuie adăugate aici şi celelalte acte normative care menţionează în cuprinsul lor importanţa egalităţii de tratament faţă de toate persoanele.ro/HRO/articole/tutdisc. fapta putându-se comite şi pe temei de sex55.p. prin incriminarea acestei infracţiuni se asigură apărarea egalităţii în faţa autorităţilor publice şi prin intermediul mijloacelor specifice dreptului penal. iar cu aceeaşi ocazie s-a introdus un al patrulea temei de comitere a faptei. Comentariu la OG137/2000 si Protocolul 12 la CEDO. egalitate în faţa autorităţilor statului sau a altor instituţii publice dintre cele la care se referă art.cit.htm 57 Convenţia a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 21 decembrie 1965. Acestea sunt56 : Declaraţia universală a drepturilor omului.Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi nu era prevăzută de Codul penal de la 1864 şi nici de Codul penal de la 1936. iar România a aderat la ea prin Decretul nr. Se susţine de către întreaga doctrină că incriminarea abuzului în serviciu prin îngrădirea unor drepturi reprezintă de fapt una dintre garanţiile juridice ale egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În Codul penal în vigoare la 1969 incriminarea a fost îngustată. Prima incriminare a faptei a avut loc în anul 1945. deasemenea Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială 57 prevede 55 56 V. 247 din prezentul cod penal.op.a. Fapta se numea atunci „injurie rasială” şi sancţiona tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane pe temei de rasă.15/2000 sau la http://www. Sanctionarea tuturor formelor de discriminare. fără privilegii şi fără discriminări”.Pen.

precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte: a) condiţiile de încadrare în muncă. Este evidentă o anumită relaţie între dispoziţiile Codului penal prevăzute la art.137/2000. un grup de persoane sau o comunitate. la 30 de ani de la aderarea la Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale58 aduce o modificare semnificativă faţă de reglementarea iniţială a Convenţiei. ratificată de România prin Legea 30 din 18 mai 1994. art. În final.3 al ordonanţei prevede expres faptul că : „Dispoziţiile sau. un act normativ intern deosebit de important: Ordonanţa nr. (2)59. reglementările unei persoane fizice sau juridice. indiferent dacă dreptul este sau nu prevăzut în CEDO şi indiferent dacă cel care ar comite discriminarea este sau nu o autoritate publică.expres: „fiecare stat parte trebuie. mai concret. de formare profesională şi de perfecţionare profesională . cunoscută şi sub titlul de Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO). antrenează răspunderea contravenţională a persoanei fizice sau juridice. publice sau private. dacă împrejurările o cer.246 şi prevederile O.G.care generează efectele enunţate în alin. adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. Alineatul 2 interzice în mod expres discriminarea din partea autorităţilor publice. Următorul articol al ordonanţei prezintă. prin măsuri legislative. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. 59 Efectele despre care se menţionează sunt : favorizarea sau defavorizarea nejustificată ori supunerea la un tratament injust sau degradant pentru o persoană. dacă nu intră sub incidenţa legii penale”. să interzică discriminarea rasială practicată de persoane. 2. fără nicio discriminare. prin toate mijloacele corespunzătoare. de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt” (art.2 al. este descris pe larg. În acelaşi timp. nu trebuie neglijat în materia interzicerii discriminării. accesul la toate formele şi nivelurile de orientare profesională. 1. b) protecţia socială şi 58 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. menţionând în art. care tratează de asemenea această problemă mult discutată atât pe plan intern cât şi pe plan european sau internaţional. d) . adoptată. În cuprinsul acesteia. după caz. Protocolul adiţional nr. lit. alin. criteriile şi condiţiile de recrutare şi selectare. conţinutul mai multor fapte de discriminare care constituie contravenţii. inclusiv. 1 necesitatea respectării oricărui drept prevăzut de legislaţia internă a statelor semnatare. domeniul de aplicare al acesteia dispunând că : „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice. criteriile pentru realizarea promovării. 33 .

accesul la bunuri şi facilităţi. aduce atingere unor interese ale persoanelor fizice apărate deja prin intermediul art. la fel putem afirma că art.securitatea socială . 246. 247 a fost totuşi incriminată separat datorită gradului mai ridicat de pericol social care există atunci când este săvârşită de un funcţionar public sau un simplu funcţionar.2. deoarece aceasta conţine în cuprinsul său. p. precum : discriminare. 246 deoarece este o varianată a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor. 246.Pen. constând în închisoarea de la 6 luni la 5 ani. 34 . Obiectul si subiectul infracţiunii. persoane aflate în serviciul cetăţenilor şi care trebuie să dea dovadă de egalitate de tratament faţă de toate persoanele. c) serviciile publice sau alte servicii. op.G. putem observa că : aşa cum abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor are un caracter subsidiar.. f) asigurarea liniştii şi ordinii publice”. 3. căreia i s-a dat un nomen iuris propriu şi are câteva caractere de specificitate constând în : gravitatea determinată de obiectul juridic şi de mobilul infracţiunii60. Concluzionând. e) asigurarea libertăţii de circulaţie.246 C. d) sistemul educaţional. Totuşi prevederile ordonanţei trebuie avute în vedere atât la aplicarea art.a. Dar fapta de la art. numeroase definiţii şi explicaţii ale unor termeni utilizaţi în cuprinsul altor dispoziţii legale. care reglementează abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. categorii de persoane defavorizate. drepturile care garantează aplicarea principiului egalităţii între cetăţeni. 247 are caracter special în raport cu art. abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevede şi o sancţiune mai gravă. aplicarea dispoziţiilor O. 246 care are caracter general.Dongoroz ş.76. dar constituie contravenţii. săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.137/2000 are loc atunci când faptele incriminate de aceasta nu întrunesc elementele infracţiunii de la art. sau nu este aplicabilă o prevedere cu caracter special în raport cu art.. cât şi în cazul altor acte normative care abordează problema discriminării. fiind aplicabil atunci când abuzul săvârşit de către funcţionar nu constituie o infracţiune mai gravă. Aparent fapta de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 246. Aşadar.cit. Considerându-se că gradul de pericol social este mai ridicat faţă de fapta de la art. 60 V.

p. de către un funcţionar. religia.a. Calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi nu este condiţionată de o calitate specială cerută persoanei în cauză. Obiectul material al infracţiunii de regulă lipseşte la infracţiunile de serviciu deci şi la abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi. op. boala cronică necontagioasă sau infecţia HIV/SIDA de care suferă. dizabilitatea. pe baza unuia sau mai multora dintre temeiurile enumerate mai sus.cit. 35 . convingerile. în condiţii în care să se asigure folosinţa şi exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele care apelează la serviciile funcţionarilor. Latura obiectivă a infracţiunii. Reţinem şi în acest caz dispoziţiile art. V.. O astfel de calitate este cerută de lege numai pentru autorii sau coautorii infracţiunii. vârsta.Vasiliu ş. indiferent de rasa. orientarea sexuală. 3. naţionalitatea. Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi. 258 C.Pen.Dongoroz ş. genul.62.Pen.77.p.a.147 C. etnia. care prevede expres aplicarea prezentului articol şi funcţionarilor. averea.3. originea socială. Subiectul pasiv general al acestei infracţiuni este considerat de către unii autori 61.. întrucât prin săvârşirea acestei infracţiuni sunt lezate şi interesele acestuia privitoare la buna desfăşurare a activităţilor organizaţiilor de stat. precum şi egalitatea persoanelor în toate domeniile de activitate.cit. op.278/2006. ca fiind statul.Obiectul juridic al infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi îl constituie relaţiile sociale privind desfăşurarea activităţii funcţionarilor publici sau funcţionarilor. Subiectul activ al infracţiunii poate fi. în cazul acestora maximul pedepsei aplicabile reducându-se cu o treime. limba. în urma modificărilor intervenite prin L.. Subiectul pasiv trebuie să fie îngrădit în folosinţa sau exerciţiul drepturilor sale. la fel ca şi în cazul abuzului în serviciu contra intereselor perosoanelor. apartenenţa politică. orice „persoană” care are anumite drepturi. opinia. numai un funcţionar public sau un funcţionar. Buna desfăşurare a activităţilor de serviciu de către funcţionari presupune o exercitare liberă şi neîngrădită a drepturilor asigurate de lege titularilor acestora. 61 T. astfel cum sunt definiţi în cuprinsul art.

p. 36 .Bogdan. în cazul infracţiunilor cu conţiut alternativ.247 C. 247 C. de exemplu în situaţia în care un funcţionar refuză 62 63 S.cit.Streteanu. Unii autori64.cit.303-305. Considerăm importantă această precizare deoarece. fie prin crearea unei stări de inferioritate pentru aceasta.p. fiind o infracţiune comisivă. în funcţie de modul în care norma de incriminare determină sfera elementelor constitutive ale acestei infracţiuni. pot fi imaginate situaţii în care abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi să se comită printr-o omisiune. deci şi în cazul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor.cit. dar suntem de părere că este doar o nesincronizare terminologică... Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească latura obiectivă sunt62 : • A) Trebuie să se îngrădească folosinţa sau exerciţiul drepturilor unei persoane sau să se creeze o stare de inferioritate pe baza unuia dintre temeiurile discriminatorii enumerate în cuprinsul art. T. 246 C. nefiind specificată în cuprinsul art. urmarea şi raportul de cauzalitate. Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se poate comite în două modalităţi : fie prin îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor persoanei. op.Cele trei elemente ale laturii obiective pe care le vom analiza în acest subcapitol sunt : acţiunea. modalitatea de comitere prin omisiune. realizarea ambelor modalităţi prevăzute în norma de incriminare nu va atrage reţinerea unui concurs de infracţiuni. consideră această infracţiune ca fiind una cu conţinuturi alternative. 64 O. op.p. F. deoarece legiuitorul prevede în cadrul aceluiaşi text de incriminare variante alternative de comitere ale laturii obiective. aceasta se poate realiza şi prin acte omisive.Pen.Pen. În concret însă. op. Deşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este una comisivă. Putem astfel afirma că.382. suntem în prezenţa unei infracţiuni cu conţinut alternativ63. abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se poate comite doar printr-o acţiune. tot de infracţiuni cu conţinut alternativ.254. fiind vorba de fapt.Pen.Loghin. având trăsăturile unei infracţiuni comisive prin omisiune.Toader. Spre deosebire de infracţiunea de la art.

iar dacă anumite drepturi sunt ocrotite prin dispoziţiile unor legi speciale. crearea deci. Privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Cea de-a doua modalitate de săvârşire a infracţiunii este prin „crearea” unei situaţii de inferioritate unei persoane. prin L278/2006. ştirbirea.cit. dacă este săvârşită de către agent în exercitarea atribuţiilor de serviciu.p. folosind unul dintre temeiurile prevăzute de art. Este suficient ca fapta de îngrădire să privească un singur drept al persoanei.247. Aceasta semnifică o împiedicare în folosirea sau exercitarea drepturilor pe care persoana le are. având caracter special în raport cu dispoziţiile generale din codul penal65. Îngrădirea exerciţiului dreptului rezidă în orice activitate prin care un cetăţean este lipsit de posibilitatea de a-şi valorifica drepturile prin săvârşirea de acte juridice. justificată pe unul dintre temeiurile enumerate de art. restrângerea sau limitarea drepturilor acordate prin lege persoanelor.46. acele dispoziţii vor fi aplicabile cu prioritate. Latura obiectivă este întregită dacă acţiunea agentului a avut ca urmare lezarea efectivă a folosinţei sau exerciţiului unui drept pentru persoana prejudiciată. a unei situaţii mai puţin bune decât a persoanelor aflate întro situaţie asemănătoare. 37 . Lezarea trebuie să fie săvârşită pe baza unuia dintre temeiurile enumerate de lege.Grigorovici. prin „îngrădirea” folosinţei sau exerciţiului drepturilor. O primă modalitate de săvârşire a infracţiunii este aşadar. Fapta va constitui abuz în serviciu în ambele sale forme. Este binevenită această lărgire a situaţiilor care pot fi temei al îngrădirii unor drepturi şi observăm chiar o înlocuire a 65 66 A. iar numeroase dintre temeiurile enumerate sunt indentice cu cele prevăzute în art 1 (2) al OG 137/200066.să înscrie pe lista de concurs pentru ocuparea unui post o persoană. indiferent că această situaţie de inferioritate este de ordin material sau moral. • B) Trebuie ca fapta funcţionarului să lezeze efectiv folosinţa sau exerciţiul drepturilor.. deşi aceasta îndeplinea toate condiţiile cerute pentru a participa la acel concurs. op. Aceste temeiuri sunt în număr de 16 după ultima modificare legislativă a acestui articol. Îngrădirea folosinţei drepturilor implică îngrădirea oricărui drept care aparţine capacităţii de folosinţă a unei persoane. 247.

această infracţiune se poate comite şi cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte69 datorită faptului că temeiurile enumerate de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare nu repezintă mobil al infracţiunii ci simple motive. p. 38 . Din punctul de vedere al laturii subiective.Streteanu. Mobilul special care îl determină pe agent să acţioneze în sensul săvârşirii faptei prevăzute de norma penală este o circumstanţă personală subiectivă care nu se va răsfrânge asupra celorlalţi participanţi 68. op. Unul dintre autorii susţinători ai acestei opinii70 afirmă chiar că : „ temeiul nu trebuie confundat [. fundamente sau cauze care îl determină agent să săvârşească fapta. Există însă în literatura de specialitate şi un punct de vedere contrar. fundamentul şi baza acţiunii făptuitorului şi nu 67 68 F. fiind prevăzut expres de norma de incriminare.Loghi. S.111-114.] cu mobilul”.cit. reprezentat de elementul care îl determină pe agent să acţioneze şi să constituie pentru infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.253. p. un element al formei de bază a infracţiunii 67. urmarea să fie o consecinţă a acţiunii agentului.400-401. p. 70 H. op. 3. op.4.113.Bogdan. 69 O.207. 6/2002. Este greu în situaţia de faţă. a se realiza o situaţie de inferioritate care să nu se bazeze pe unul dintre temeiurile enumerate de lege. Între activitatea infracţională şi urmarea produsă trebuie să existe şi o legătură de cauzalitate pentru ca astfel. fapta se poate comite doar cu vinovăţie.p..H. Latura subiectivă a infracţiunii. Acesta constituie în cazul de faţă.Pen. p.Diaconescu. op.cit. nr. constând în : îngrădirea folosinţei dreptului sau crearea unei stări de inferioritate pe baza temeiurilor enumerate în conţinutul art.. Ca element secundar în structura laturii subiective regăsim şi mobilul special al infracţiunii. în forma intenţiei directe. aceasta încercând să cuprindă toate situaţiile posibile întâlnite în practică. în „Dreptul”.247. un element al tipicităţii faptei.cit.. susţinând că legiuitorul a vrut să sugereze prin folosirea termenului de „temei” în art.termenului „sex” cu cel poate mai potrivit de „gen”. 247 C.Diaconescu. conform căruia.ci. Filipaş.. Consideratii cu privire la infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi.

În eventualitatea în care lipseşte cerinţa ca îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor sau crearea unei stări de inferioritate să se realizeze pe baza unuia dintre temeiurile enumerate de art.79. 3. aşa cum am afirmat mai sus. Aşadar. sancţiunea regăsindu-se între minimul special de 6 luni şi maximul de 3 ani şi 4 luni. am putea deci spune că este tocmai „fundamentul” acţiunii. Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Or. conform definiţiei date de art. 258.. are loc în momentul în care s-a creat îngrădirea drepturilor sau atunci când are loc crearea stării de inferioritate.pen.Pen. op. un anumit mobil care implică săvârşirea faptei cu intenţie directă. 147 (2) C. care îndeplineşte cerinţele de la art 147 (1) C.mobilul acestuia.5. având în vedere şi dispoziţiile art.Dongoroz. Fapta poate avea în anumite ipostaze şi un caracter continuat. în măsura în care sunt totuşi îndeplinite condiţiile cerute de această infracţiune71. elementul fără de care autorul nu ar acţiona. iar dacă subiectul activ este un funcţionar. p. Sancţiunea aplicabilă în cazul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi este închisoarea de la 6 luni la 5 ani dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public.247 C. Tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi este posibilă însă nu este incriminată de lege. maximul special al pedepsei aplicabile va fi redus cu o treime. 71 V.. mobilul reprezintă elementul care îl determină pe autor să acţioneaze.cit.Pen. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei nu poate fi comisă cu intenţie indirectă deoarece în conţinutul laturii subiective intră ca şi cerinţă esenţială.Pen. 247 C. 39 . Această infracţiune este una instantanee şi de rezultat. Consumarea infracţiunii prevăzute de art. se poate reţine totuşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

cu ştiintă.1.145 sau o pagubă 40 . În conformitate cu dispoziţiile art.Capitolul IV. reprezintă abuz în serviciu contra intereselor publice : „Fapta funcţionarului public. nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. Abuzul în seviciu contra intereselor publice 4. care. Noţiune. 248 C. în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.Pen.

63-64. deci mobilul special lipseşte. în cuprinsul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice au intervenit şi alte modificări. sunt asemănătoare cu prevederile de la art. Aceasta este a treia formă de abuz în serviciu reglementată de Codul penal român. ceea ce ajută la diferenţierea între infracţiunea de abuz în serviciu şi abaterile disciplinare care produc o pagubă neînsemnată . p. Toate acestea sunt reunite acum în cuprinsul unui singur articol. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice are şi ea un caracter subsidiar. Au existat numeroase discuţii în doctrină.. În cuprinsul incriminării abuzului în serviciu contra intereselor publice prevăzut de Codul penal român actual. 147 (1) şi (2) C. 245 ale codului penal anterior. nu se prevede o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei atunci când aceasta a fost cerută de nevoile serviciului aşa cum prevedea codul anterior.. conform definiţiilor de la art.Pen.patrimoniului acesteia se pedeseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”.Vasiliu ş. fapta de refuz de serviciu lagalmente datorat sau fapta de abuz de autoritate. se includ şi fapte penale care în Codul penal anterior formau obiectul unor incriminări distincte precum : fapta de deturnare de fonduri. Dispoziţiile actualului cod penal. la fel ca abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. printr-un caracter de subsidiaritate în raport cu celelalte prevederi penale. 41 . anterior erau cuprinse în aceeaşi normă de incriminare atât abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor cât şi cel contra intereselor publice. având caracterul cel mai grav şi caracterizându-se. prin care se incriminează faptele ce constituie abuz în serviciu contra intereselor publice. dispoziţiile art. Acest caracter subsidiar al abuzului în serviciu contra intereselor publice va fi însă aplicabil numai în raport cu alte infracţiunii al căror subiect activ este un funcţionar public sau un simplu funcţionar.Pen. dar spre deosebire de codul penal în vigoare.cit. în reglmentarea din actualul cod penal nu se mai prevede gradarea pedepsei în funcţie de paguba produsă şi nici necesitatea ca fapta să se producă din interese materiale sau alte interese personale.op. spre deosebire de incriminarea iniţială din art. aplicându-se în prezent dacă este vorba de starea de necesitate. 45 C. asupa carora am stăruit şi noi în 72 T. Pe lângă această separare care a apărut de-alungul timpului.a. 245 a codului penal anterior . precum 72 : s-a introdus necesitatea producerii unei pagube însemnate.

pentru a nu le întocmi procese-verbale de constatare a contravenţiei. Aceştia.Caracterul subsidiar al abuzului în serviciu în sistemul penal român.13. un al doilea conform căruia se comite infracţiunea de luare de mită74.4.cit. 1. Este vorba despre fapta conductorului de tren care primea diverse sume de bani de la călătorii care circulau fără legitimaţii de călătorie. 42 . Discuţii în legătură cu diferenţa ce trebuie făcută între infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor obşteşti. p. care se referă în mod general la toate situaţiile în care un funcţionar îşi încalcă abuziv atribuţiile de serviciu. 75 N. iar menţionarea în cuprinsul textului legal a acestui caracter era inutilă.paginile de mai sus73. Despre caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. iar un al treilea punct de vedere conform căruia ar trebui reţinut un concurs de infracţiuni între luarea de mită şi abuzul în serviciu contra intereselor publice. a caracterului de subsidiaritate în urma eliminării menţionării lui exprese. la scurt timp după eliminarea menţionării exprese a caracterului subsidiar din cuprinsul infracţiunii de abuz în serviciu. nr.p. nr.39. I. din cuprinsul textului de incriminare prin Decr.53. pe scurt în Gh. conductorul. evidenţiind că nu s-a modificat caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu chiar dacă acesta nu mai este prevăzut expres în cuprinsul textului de incriminare. 4/1960.Pectu. aşa cum ar fi avut obligaţia să o facă. abuzul în serviciu este o infracţiune subsidiară care are o sferă a conţinutului atât de largă spre deosebire de conţinutul restrâns şi exact al infracţiunii de luare de mită. Acelaşi autor aduce ca un alt argument o Decizie a Tribunalului Suprem 76 unde instanţa motivează soluţia reţinută ca urmare a caracterului subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. 76 Dec. Nr 1826 din 12 noiembrie 1958.Ţugui.Hogaş. conform dispoziţiilor legale.. p.Dărângă. Este destul de evident 73 74 Supra . în „Legalitatea populară”. îi plăteau acestuia direct. despre meţinerea sau nu. instanţa supremă îşi motivează o decizie pe baza caracterului subsidiar al acestei infracţiuni. 12. V. pen. 318/1958. în „Revista română de drept”. 1/1989. S-au exprimat trei puncte de vedere în doctrină : unul conform căruia fapta va fi încadrată la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. op. p. În legătură cu această problemă a existat în practică o infracţiune a cărei încadrare juridică a fost mult discutată. El justifică calificarea faptei la infracţiunea de luare de mită deoarece. Un aspect interesant este relevat de motivarea punctului de vedere al autorului75 care susţiune reţinerea doar a unei infracţiuni de luare de mită. Aşadar. diferite sume de bani.

acest articol va fi aplicabil şi funcţionarilor. îşi motivează punctul de vedere. Prin urmare.p.cit. un funcţionar public. Ultimele modificări aduse Codului Penal în legătură cu infracţiunile contra avutului obştesc şi infracţiunile de serviciu. op.Grigorovici. de regulă.82. 145 C. acesta devenind obiectul material al infracţiunii. V. chiar dacă a fost eliminat din punct de vedere verbal. fiind reprezentat de acea valoare socială protejată de norma penală căreia i se aduce atingere prin comiterea infracţiunii.. menit să aducă pagubă instituţiei sau organului implicat. A. este constituit din relaţiile sociale a căror normală formare. deoarece activitatea agentului nu se răsfrânge sau nu este îndreptată în mod direct asupra unui lucru.49. 78 V. 77 I.faptul că. în „Legalitatea populară”. Obiectul şi subiectul infracţiunii..a. instituţiei de stat sau unei alte unităţi dintre cele de la art. se poate îndrepta şi înspre un bun. 43 . Aşa cum am subliniat şi în capitolele precedente. 258. Obiectul juridic al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. nr. pe baza pierderii caracterului de subsidiarite al infracţiunii de abuz în serviciu.Pen.2. 4. op. cât şi o altă infracţiune.Dongoroz ş. Subiectul activ al infracţiunii este.Grădisteanu. ea devenind o infracţiune principală.15. p.Pahonţu.cit.. dar conform art. 147 (1) C. 9/1958. la fel ca şi în cazul celorlalte forme ale abuzul în serviciu analizate. legiuitorul nemaidorind să îi păstreze acest caracter din moment ce nu a mai menţionat expres acest lucru.Pen. din cuprinsul textului art.Manoliu. având în vedere definiţia dată de art. În anumite situaţii însă neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de către agent. I. când o faptă constituie atât infracţiunea de abuz în serviciu. obiectul material lipseşte la infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul..p. ne vom găsi în prezenţa unui concurs de infracţiuni. acest caracter s-a menţinut. 245 de la acea vreme. Autorii care susţin reţienerea concursului de infracţiunii77 în cazul speţei pe care o discutăm. desfăşurare şi dezvoltare nu sunt posibile fără asigurarea respectării legalităţii în efectuarea actelor privind interesele publice78 dar şi apărarea patrimoniului organului.

264 C.definiţi prin al. 44 . fără a achita manopera şi folosind piesele de schimb ale unităţii 79. Rosetti. care atribuţii au fost încălcate de către inculpat 80. 2002. Printre jurisprudenţa recentă s-a reţinut. op. s-a reţinut fapta unui ofiţer de cercetare penală de a lăsa în nelucrare mai multe dosare penale o perioadă lungă de timp existând pericolul prescrpţiei răspunderii penale 81. în aceeaşi cauză a fost învinuit şi directorul economic al societăţii private pentru ca nu a stopat atitudinea inculpatului. în cazul acestora sancţiunea fiind diminuată în ceea ce priveşte maximul acesteia. un organ sau o instituţie de stat. T. Această trăsătură calificată îi priveşte doar pe autori sau coautori. ed.cit. care şi-a încălcat repetat atribuţiile de serviciu prin livrarea pe credit a unor produse. instigatorii şi complicii putând fi simple persoane. ca subiect pasiv general statul. Curtea de Apel Bucureşti. constând în favorizarea infractorului. Instanţa a reţinut că fapta constituie abuz în serviciu contra intereselor publice. 7/P din 5 septembrie 2003. în „Culegere de practică judiciară în materie penală 2000”. Fapte care au fost reţinute de-alungul timpului ca fiind infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice putem prezenta cu titlu exemplificativ ca fiind : fapta conducătorului auto profesionist care face transporturi clandestine cu autovehicului unităţii obţinând venituri necuvenite şi cauzând daune instituţiei .Pen. neputând fi stabilite în concret.598/2000. de exemplu. nr. căruia i se 79 80 O.19-21. Bucureşti.. sau o unitate dintre cele prevăzute la art. 81 C. Ulterior însă. C. care să nu aibă una dintre aceste calităţi. 2 al art. accentuând astfel blocajul financiar al unităţii. Iniţial.de Apel Oradea. acestuia nu i-au mai fost imputabile faptele deoarece fişa postului pe care îl ocupa nu prevedea atribuţii exprese de control operativ şi preventiv. p.Toader. de Apel Bucureşti.p. abuzul în serviciu contra intereselor publice în cazul faptei unui funcţionar din cadrul unei societăţi comerciale care ocupa funcţia de şef serviciu desfacere. sent. fiindu-i cauzată o tulburare însemnată a activităţii sau o pagubă patrimoniului. 147.Pen. Subiectul pasiv al acestei infracţiuni poate fi o autoritate publică. De asemenea. săvârşit printr-o omisiune.nr. 145 C.Loghin. de către majoritatea autorilor. care a fost prejudiciată prin comiterea faptei de către agent. dec. în concurs cu infracţiunea prevăzută de art.384.pen. fapta responsabilului unei staţii service care dispune repararea autovehiculului personal în atelierele staţiei. Se menţionează şi în cadrul acestei infracţiuni.

Nr. în caz contrar operând celelalte forme. Comparaţii.Pătulea. 83 I. administrativă sau disciplinară. p. punctul 4. 85 Curtea Constituţională. prezintă soluţia instantei în cazul încadrării unei anumite fapte la art.145 C.89-92. să se aplice şi atunci când paguba nu vizează bunurile proprietate publică ale subiectului pasiv ci cele din proprietatea privată. nr. reprezentată de bunul mers al activităţilor publice sau de stat. legiuitorul neconsacrând un tratament juridic de protecţie specială mai riguros pentru bunurile ce formează proprietatea publică ci numai în ceea ce priveşte pedeaspa aplicabilă. 84 C. Dacă legiuitorul ar fi dorit o astfel de diferenţiere şi în cadrul art. 1/2001. 258 C.175-192.Munteanu. conform definiţiei de la art. 248 şi 249 în mod sigur ar fi menţionat-o expres. 86 Gh. Probleme de drept penal şi procesual penal rezolvate în semestrul II al anului 2001 de Curtea de Apel Suceava.. Abuz în serviciu. Dec.116-131.2.aduce atingere prin săvârşirea faptei. susţine că subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute de art. a art. 11/2002. în „Dreptul”. 9/2000. Nu este vorba de aplicare în cauză. în „Dreptul”.248 şi 249 din Codul Penal I. Ciuncan. 248 şi 249 C.Pen 82. 93-94. 9/2000. fiind în aceste condiţii prea lung şirul de interpretări pentru a se putea ajunge la o astfel de soluţie. 248 şi 249 C. nr. în „Dreptul”. Unul dintre autori83. el fiind titular al valorii sociale apărate. dar în acest caz urmarea imediată a infracţiunii respective trebuie să privească persoane juridice dintre cele prevăzute la art. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. 76-78. mai atenuate. nr. Au existat anumite discuţii în literatura de specialitate asupra conţinutului prevederilor de la art. Suntem de acord cu acest al doilea punct de vedere deoarece ni se pare normal ca art.Pen. raportat la art. 249 C.Pen. pot fi şi funcţionari. de asemenea D.Pen. bazându-se şi pe o decizie a Curţii Constituţionale85. cum sunt răspunderea civilă. Punctul de vedere contrar acestuia84. p. aceasta fiind mai mică. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. în „Dreptul” nr. p. 45 . Josan.41 din Constituţie. 248 şi 249 C. p. p. Revenire asupra unei dicuţii despre conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. 248 şi 249 din Codul Penal. 6/2002.248 şi 249 din Codul Penal I.Pen. susţine că deosebirea dintre proprietatea publică şi proprietatea privată nu prezintă interes pentru calificarea faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice. reglementând neglijenţa în serviciu. 178/1998.Pen. în „Revista de drept penal”. 147 alin. 82 V. de răspundere juridică. nr. Un alt autor86 însă. nefiind cazul aici să facem diferenţierea între proprietatea publică şi cea privată a statului sau instituţiilor şi autorităţilor publice.Turianu.

Tribunalul a admis apelurile dispunând achitarea. Curtea de Apel însă a admis recursul. În motivarea soluţiei.Pen. potrivit art. condiţiile laturii obiective sunt : • A) Actul de executare al agentului trebuie să constea în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui defectuoasă. întrucât acestea nu pot avea decât funcţionari publici. instituţie de stat sau alt organ de la art. condiţii care se regăsesc şi în cazul abuzului în serviciu. 248 şi 249 C. în afara celor prevăzute de art. 145. p.3. Dacă diferenţa de tratament sancţinator este explicabilă între funcţionarii publici şi funcţionari. casând hotărârea Tribunalului şi menţinând sentinţa iniţială a Judecătoriei. adică cea de-a treia condiţie. 87 supra 2.800 RON. ar trebui să fie negativ. alte salarii. iar acestea au fost tratate într-un alt subcapitol al prezentei lucrări87. care trebuie să fie aceeaşi. Condiţiile laturii obiective sunt aceleaşi ca şi în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu au produs pagube patrimoniului societăţii de 6. alte atribuţii de serviciu şi deci alte consecinţe pentru încalcarea acestora.14 46 . Aşadar. Curtea de Apel susţine că speţa discutată necesită îndeplinirea anumitor condiţii privitoare la subiectul activ şi pasiv. Dacă fapta de abuz în serviciu. iar răspunsul la întrebarea ridicată în doctrină : dacă subiectul pasiv trebuie să fie organ de stat. Aşadar. nu se justifică diferenţierea între protecţia propietăţii publice şi private.000 şi 1. iar societatea prejudiciată nu face parte din cele prevăzute de art. 258 se poate comite şi de simplii funcţionari.Pen. 145 C. se vor aplica art. 145 C. care priveşte urmarea ce trebuie să se producă. Latura obiectivă a infracţiunii.Pen. şi în cazul celorlalţi functionari. cu motivarea că cei doi inculpaţi nu aveau calitatea de funcţionari publici. Vom analiza totuşi aspectele care se diferenţiază de cele deja analizate. trebuie acceptat că textul face trimitere la cei aflaţi în serviciul altor societăţi.Inculpaţii în calitate de gestionari la o societate comercială. 4. datorită faptului că functionarii publici au un alt statut.3 Latura obiectivă a infracţiunii.

poate îmbrăca forme dintre cele mai diverse. Tulburarea însă trebuie să fie de o anumită gravitate pentru a putea fi considerată ca fiind „însemnată”. fie printr-o acţiune. enumerându-le în mod alternativ şi nu cumulativ. Această inacţiune sau acţiune. 47 .cit. care va atrage aplicarea de sancţiuni disciplinare.Moldovan. pentru reţinerea infracţiunii fiind suficientă producerea unei singure urmări dintre cele prevăzute de textul art. Aceasta reprezintă şi o caracteristică importantă a infracţiunii de abuz în serviciu. În momentul săvârşirii faptei agentul trebuie să se afle în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau fapta să fie în legatură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. în sensul de operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în cadrul exercitării îndatoririlor sale de serviciu.Abuzul în serviciu contra intereselor publice se poate realiza fie printr-o inacţiune. Tulburarea adusă bunului mers constă de fapt. şi anume : faptul că activitatea infracţională poate fi comisă numai datorită situaţiei de serviciu în care se află funcţionarul 88. Compentenţa în analizarea unei tulburări ca fiind suficient de însemnate pentru a 88 L. • B) Acest comportament al funcţionarului trebuie să se realizeze în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act. În lipsa îndeplinirii acestei condiţii nu poate fi vorba despre existenţa acestei infracţiuni. Aşadar.246 C. Termenul de “act” va avea acelaşi înţeles ca şi în cazul infracţiunii de la art. • C) Fapta funcţionarului trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi la care se referă art. Diferit este şi faptul că textul de lege menţionează aici două posibile urmări. Dacă fapta va determina doar o tulburare neînsemnată se va reţine săvârşirea unei abateri disciplinare. într-o atingere adusă bunei funcţionări a activităţii unei unităţi afectând astfel funcţionarea normală a acesteia.Pen.143.p.Pen. 154 sau să cauzeze o pagubă patrimoniului instituţiei. constând în neîndeplinirea unui act.248 C. specific acestei infracţiunii faţă de cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este urmarea produsă de conduita agentului. op.

89 90 O. în cazul producerii unei tulburări se constată şi producerea unei pagube. tulburarea trebuie să aibă anumite caracteristici în vederea posibilităţii reţinerii ei ca element al laturii obiective. S. revine instanţei de judecată. pentru ca fapta să constituie o infracţiune. efectivă. 48 . adică să aibă o anumită valoare şi să întrunească valoarea minimă de pericol social necesară pentru ca fapta să poată constitui infracţiune şi nu doar o abatere disciplinară.atrage aplicarea sancţiunilor penale. În al doilea rând. Producerea unei tulburări bunului mers al activităţii instituţiei nu presupune în mod obligatoriu şi producerea unei pagube în patrimoniul acesteia.248 C. Existenţa sau inexistenţa unei pagube suficiente ca să atragă reţinerea infracţiunii. Totuşi. dar poate să existe o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii chiar dacă nu se reţine producerea niciunei pagube în patrimoniul acesteia. în cuprinsul laturii obiective. op. Această pagubă. T. op. fapta nu va prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni şi va atrage eventual calificarea ei ca fiind o abatere disciplinară.Toader. trebuie să fie de o anumită însemnătate şi să fie efectivă.255. să regăsim şi legătura de cauzalitate între inacţiunea sau acţiunea funcţionarului şi producerea uneia sau ambelor urmări prevăzute de textul incriminator.Bogdan. şi anume : trebuie să fie reală.p. nu va exista un concurs de infracţiuni ci se va ţine cont de acest aspect în cadrul individualizării judiciare a pedepsei.cit. se apreciază de către instanţa de judecată în funcţie de fiecare caz în parte. De regulă însă. neproducerea perjudiciului excluzând aplicabilitatea art. tulburarea trebuie să fie efectivă. în patrimoniul instituţiei. crearea unui prejudiciu material ca urmare a acţiunii sau a inacţiunii agentului. În cazul existenţei ambelor urmări ca urmare a săvârşirii acţiunii sau inacţiunii de către agent. nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări ori producerea doar a unei stări de pericol pentru a se putea întruni cerinţele laturii obiective. Alături de aceste condiţii trebuie ca.cit. În cazul unei pagube neînsemnate.Pen. determinată şi constatabilă90. 386. pe baza probelor administrate în cauză89. Tulburarea produsă trebuie să fie reală. mai mult sau mai puţin însemnate.p.Loghin. Cauzarea unei pagube patrimoniului instituţiei presupune lezarea acestuia.

Latura subiectivă a abuzului în serviciu contra intereselor publice nu include vreun mobil sau scop special. legiuitorul a încadrat în cuprinsul textul art. în cazul celei eventuale. ca atribuţii ale sale de serviciu îndeplinite necorespunzător.248 C. este caracterul de subsidiaritate al acestor infracţiuni.Toader. prin care determină producerea uneia sau a ambelor urmări. Latura subiectivă a infracţiunii.Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se aseamănă cu cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în condiţiile în care şi celelalte cerinţe sunt îndeplinite. sau numai acceptă. T.387. producerea urmărilor prevăzute de lege.Pen. în cazul intenţiei directe. de care se deosebeşte doar în ceea ce priveşte elementul subiectiv. consecinţele pe care le produc şi subiectul pasiv al infracţiunii. Din punctul de vedere al laturii subiective. 249 C. ea nu va putea atrage încadrarea ei la infracţiunea de abuz în serviciu ci. Termenul folosit de lege implică cunoaşterea de către agent a faptului că prin acţiunea sau inacţiunea sa. Specific însă.. p. să aibă loc „cu ştiinţă”. Dacă fapta este săvârşită din culpă.4. cum este prevăzut în situaţia abuzului în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 49 . deosebindu-se totuşi prin natura relaţiilor sociale ocrotite. asemănător cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.Loghin. fapta va putea fi incadrată în cuprinsul art. op.cit. cerinţa ca inacţiunea sau acţiunea funcţionarului. şi asemănător cu abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Pentru a elimina orice dubiu în ceea ce priveşte modalitatea de vinovăţie cu care se comite fapta.Pen. fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice se comite cu intenţie directă sau indirectă (eventuală). 4. reglementând infracţiunea de neglijenţă în serviciu91. 91 O. Pe de altă patre se aseamană cu infracţiunea de neglijenţa în serviciu. urmăreşte.

repetă acţiunea sau inacţiunea la diferite intervale de timp. dar au existat păreri care considereau fapta o unitate naturală. p. În cazul săvârşirii faptei în formă omisivă. Consumarea va avea loc numai în momentul producerii efective a rezultatului cerut. tentativa nu va fi posibilă.A. Trebuie avut în vedere şi aici art. iar cu intenţie nu l-a dus la îndeplinire. Alte aspecte privind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. şi anume.258 C.. tulburarea însemnată a bunul mers al unui organ sau instituţie. S. În cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice săvârşit prin omisiune infracţiunea se consumă instantaneu. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti săvârşită prin acte repetate. atunci când expiră termenul în care funcţionarul trebuia să săvârşească un anumit act. op. Au existat discuţii în doctrină cu privire la situaţia în care inculpatul. Abuzul în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârşit şi în formă continuă. În formă continuă. op. având calitatea de şofer la o unitate de stat. însă nu este sancţionată de lege. nr.269. 1 /1987. în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. infracţiunea se epuizează în momentul producerii ultimei urmări prevăzute de lege. a efectuat un număr de 12 transporturi cu autovehiculul unităţii prejudiciind astfel instituţia si procurând avantaje materiale unui terţ93.p.113-116.255. urmările care trebuie să se producă fiind explicit prevăzute de textul legii. Instanţa a apreciat că este cazul unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată. prin îndeplinirea defectuoasă a unui act.Pen.cit. efectiv. atunci când făptuitorul. prin neîndeplinirea unui act. Nu vor fi sancţionate de lege nici actele pregătitoare. în „Revista Română de Drept”. sau la producerea concretă a pagubei în patrimoniul instituţiei 92. Tentativa la această infracţiune. depăşindu-şi atribuţiile de serviciu. A. p. Sancţiunea aplicabilă în urma săvârşirii acestei infracţiunii constă în pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.5. care 92 93 G.Nistoreanu.248 va fi pedepsită doar forma consumată a infracţiunii.Bogdan.cit.Munteanu. este posibilă doar în cazul săvârşirii faptei în modalitate comisivă. I. 50 . Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de rezultat. ca şi în cazul celorlalte două deja discutate. atunci când are loc. conform art.Boroi.4.

Dongoroz. Bucureşti. în cazul în care autor este un funcţionar. BIBLIOGRAFIE • V. Codul penal comentat si adnotat. D.Pavel. Aşadar. repezentând minimul special şi 3 ani şi 4 luni. Stoica.prevede reducerea maximului special al pedepsei cu o treime.Iliescu. T. ed. V. V. Facultatea de Drept. Ştiinţifică şi enciclopedică.Papadopol.volII. pedeapsa închisorii aplicabilă se va situa între 6 luni. Ed. ed.Antoniu. Gh. 1977. în cazul în care fapta este săvârşită de un funcţionar.Kahane.Lucinescu. ed.Vasiliu. Universităţii Babeş-Bolyai ClujNapoca.Roşca. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. Drept penal. • • 51 . conform definiţiei de la art. reprezentând maximul redus cu o treime. 147 (2) C. 248. II. Academiei Române. S. D.Stănoiu. R. I. 1975. O.AllBeck.Pen. Partea speciala. Bucureşti. S.Popescu. I.Fodor. D. sancţiunea se va regăsi între limitele impuse de textul art. C-tin Bulai.Daneş.Oancea. în cazul în care fapta este săvârşită de către un funcţionar public. G. Partea specială. 2003.Dărângă. Vol. N.

2001. Controverse. T. Partea generală. 2001. Cluj-Napoca. 2003.Diaconescu.Grigorovici.2/1962. C.Partea specială. Cu privire la înţelesul termenilor de : „public”.în „Dreptul”. p. • • • • • • • • • • • • • 52 . 1968.Streteanu. L. A. Parte specială. 2003.Petcu.Moldovan. Dalloz. Staiu.Dărângă. Drept penal. O. Drept penal. Partea specială. Universul Juridic. Bucureşti.111-114. Rosetti. nr. ed. Didactică si Pedagogică. 4/2003 G. Drept penal român. Ed. I. 1976. Drept penal. H.XIII. nr. ed.Bogdan. Gh. Drept penal. 1983.Sfera Juridică. I. Despre infracţiunea de abuz în serviciu. Bucuresti. F. C-tin.Toader. Bucureşti. 4e edition. Bucuresti. Stiinţifică şi Enciclopedică. Drept penal român. 2006. Consideraţii privitoare la infracţiunea de abuz în serviciu. 2002. I. Bucureşti.Nistoreanu. ed All Beck. în „Justiţia nouă”. în Studia UBB. Ed. Casa de editură Sanşa. 2004. Cluj-Napoca.Mitrache. Consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Partea generală. P. Bucuresti. A. ed. I. „funcţionar public”.Partea specială. 6/1997.Loghin. p. Droit penal special. nr. Accent.• • O. în „Revista de drept penal”. 6/2002.Gattegno. Ed. Paris.în „Revista de drept penal”. Noţiunea de funcţionar. ed.„funcţionar” şi „înscris oficial”. Parte speciala. nr. G. nr 3/2001. Noţiunea de funcţionar.66-68. vol I. Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul.Vasiu. Filipas. Drept penal.vol.Boroi. S. nr.Loghin.Cudritescu Pila. în „Dreptul”.I.Mitrache.Dumitru.

Ţugui.Rădulescu. N. D.G. Colectiv.Bogdan.Haller. p. 248 şi 249 din Codul Penal. nr.Petrovici. V. F.p.8992. Modificările aduse părţii speciale a Codului penal de Legea nr.11-42.15/2000 sau la http://www.Grădisteanu. 11/2002. în Revista „Altera” nr. Despre caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu. Diferenţierea infracţiunii de luare de mită de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti. M. V. 9/2000. p. nr.p. C. Revenire asupra unei dicuţii despre conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. în „Dreptul” nr.68-85. Comparaţii.3/2006. P. în „Dreptul”. nr. p.116-131. 4/1960.Streteanu.Hogaş. în „Legalitatea populară”. 137/2000 şi Protocolul 12 la CEDO. Discuţii în legătură cu diferenţa ce trebuie făcută între infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor obşteşti.I.ro/HRO/articole/tutdisc. Abuz în serviciu. p. nr.278/2006. în „Revista de drept penal”.Manoliu. Despre caracterul subsidiar al infracţiunilor de abuz în serviciu. p.808-812. în „Caietele de drept penal”. 1/2001. I.Turianu. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. nr. în „Dreptul”.O. I. nr. 1/1989. I.Pahonţu. Sancţionarea tuturor formelor de discriminare. nr.proeuropa.A. I. Ciuncan. 106-109.9394. p.Munteanu. în „Legalitatea populară”. în „Revista de drept penal”.7/1990. nr. 9/1958. nr. Comentariu la O. în „Justiţia nouă”.248 şi 249 din Codul Penal II.• • D. • • • • • • • • • • • 53 . Abuzul în serviciu . 6/1953.Pătulea. V. Ultimele modificări aduse Codului Penal în legătură cu infracţiunile contra avutului obştesc şi infracţiunile de serviciu.htm S. în „Dreptul”. Discuţie în legătură cu conţinutul infracţiunilor de serviciu prevăzute de art. nr. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit Legii 278/2006. în „Caietele de drept penal”. 3/2006. 76-78. 9/2000. nr.Rădulescu. M. Infracţiuni de serviciu. 3/2001.248 şi 249 din Codul Penal I.Rădulescu. în „Dreptul”.

• M. 1 /1987.Munteanu. ed. nr.A. 2002.Grigore. Rosetti. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti săvârşită prin acte repetate. Curtea de Apel Bucureşti. în raport cu prevederile art 215¹ Cod Penal şi art. 1 din Legea nr. în „Revista Română de Drept”.în „Dreptul”.66-68. Noţiunile de „funcţionar publi”c şi „funcţionar” definite de art. • • 54 . nr. I. 7/1997. Culegere de practică judiciară în materie penală pentru anul 2000 . p. 147 Cod Penal.113-116.22/1969. Bucureşti. p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful