Subiectiv sau obiectiv în evaluarea didactică

Este neîndoielnic că, dacă una din problemele centrale ale evaluării şcolare este aceea a caracterului său obiectiv, atunci este necesar să privim lucrurile şi din cealaltă direcţie, a factorului subiectiv, şi să încercam să stabilim cât, în ce mod şi în ce sens, obiectivitatea evaluării este afectată de intervenţia factorilor subiectivi. Cele mai multe dezbateri şi dispute se plasează tocmai în zonă influenţelor pe care evaluatorul a privit ca personalitate concretă a€ “ le exercita în actul evaluării, influenţe care, cel mai adesea, sunt considerate ca virtuale surse de distorsiune a rezultatelor evaluării. Privită în aspectele sale generale, problema distorsiunilor de origine subiectivă este pe deplin justificată. În fond , orice act de evaluare, chiar şi atunci când se utilizează tehnici foarte bine puse la punct , implică un evaluator, un om care concepe sau care doar aplică metodele şi instrumentele de evaluare. Dacă avem în vedere că evaluarea şcolară este, cel mai frecvent o evaluare « face to face » , în care atât evaluatorul, cât şi evaluatul se cunosc, în care relaţia de evaluare are caracterul unei relaţii interpersonale cu implicaţii psihosociale, atunci apare şi mai evident faptul că aportul subiectiv devine substanţial. În acest caz ,problema este nu de a minimaliză sau exagera contribuţia factorului subiectiv, ci de a analiză în ce limite, în ce sens şi în ce mod subiectul sau subiecţii implicaţi în evaluare pot influenţa corectitudinea evaluării. O evaluare pur obiectivă, impersonală, indiferentă şi absolut neutră, adică o evaluare fără subiect este nu numai imposibilă, dar şi mai slab semnificativă, mai puţin relevantă şi, în cele din urmă, mai puţin obiectivă, decât o evaluare care angajează explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile, inclusiv sau mai ales viziunea personală, ale celui care evaluează sau/şi ale celui care este evaluat. Credem că această teză poate acoperi întregul domeniu al evaluării umane, dar cu certitudine ea este sau trebuie să fie definitorie pentru evaluarea şcolară. Şi aceasta în virtutea unui argument elementar: acela că evaluarea şcolară este parte inseperabila a procesului educativ, iar educaţia este prin excelenţă interacţiune între subiectivitati, este transfer şi asimilare de experienţă care angajează integral personalităţile implicate, profesori sau elevi. Mai întâi este evident că oricât de puternică ar fi, intenţionat sau neintenţionat, intervenţia factorului subiectiv nu poate depăşi anumite limite ale abaterii de la nivelul corect al evaluării, chiar şi atunci când acest nivel este cel al « bunului simț ». O performanţă al cărei nivel real este de notă şapte, nu poate fi cotată nici cu zece, dar nici cu patru, chiar şi atunci când evaluatorul ar urmări intenţionat să supraevalueze sau să subevalueze un anumit elev. Excepţiile, dacă apăr, nu fac decât să confirme regulă, căci subiectivismul devine în acest caz evident, iar discuţiile asupra lui trebuie orientate în altă direcţie. Dacă însă renunţăm la prezumţia de intenţionalitate, atunci este cert că abaterile (erorile) de origine subiectivă nu pot depăşi - şi nici nu depăşesc în plan real - anumite limite. Tocmai aceste limite sunt cele care trebuie luate în

care produce abateri cu sens de eroare. constructivă. între profesor şi elev.poate avea cel puţin două efecte negative: diminuează gradul de semnificație a evaluării. de abatere de la caracterul obiectiv al evaluării.considerare în delimitarea spaţiului de intervenţie. de a da sens datelor obiective. « natural » actul evaluării .sau intenţionat . O influenţa negativă.“ avându-şi originea fie în nivelul de competenţă al evaluatorului. (2007). E. Continuând analiza privind acţiunea factorilor subiectivi în actul evaluării. fie în folosirea evaluării ca mijloc de favorizare/defavorizare a unor elevi (cu implicaţii. ghidată de motivaţii şi atitudini pozitive. considerăm că cea mai bună abordare este de a distinge. București . fie în efectele subiective ce însoţesc în mod.avându-şi originea fie în obiectivele educative ale evaluării (folosirea notei ca stimulare/sancţionare a unor comportamente). între două tipuri de influenţe subiective ce pot fi identificate în actul evaluării: O influenţa pozitivă. în zonă moralei şi a legalităţii). prin relaţie directă între evaluator şi evaluat. de la bun început. dar apare ca o condiţie deseori decisivă pentru că evaluarea să fie semnificativă. Cunoaștere și control. Orice exces de substituire a personalităţii evaluatorului şi a evaluatului prin tehnici imnpersonale şi riguros obiective . reducând-o la o măsurare de caracteristici « fizice ». În acest context. care apare ca oconsecinta a angajării subiective a profesorului şi a elevului. să aibă relevanţă pedagogică. Editura Aramis. Factorii subiectivi ai evaluării școlare. subiectivitatea profesorului sau a elevului acţionează ca o influenţă obiectivă care nu numai că nu trebuie respinsă. prin metode şi tehnici speciale de evaluare. cu referire la natură şi sensul influenţelor acestor factori asupra rezultatelor evaluării. desigur. scoate din sferă evaluării aspectele calitative complexe care nu pot fi sesizate decât prin observaţie. în sensul diminuării aportului subiectiv la denaturarea evaluării.în măsură în care acestea sunt posibile . Bibliografie : Voiculescu. prin care este pusă în valoare capacitatea subiecţilor de a sesiză ceea ce este semnificativ. influenţă care poate să apăra neintenţionat . deformatoare.. şi în cele din urmă să fie corectă.