Gestiunea riscurilor aferente instrumentelor financiare derivate la o bancă

Introducere Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al gestiunii riscurilor, dacă folosesc paradicma de analiza şi gestiune în vederea creşterii eficienţei, dacaă adoptă măsuri precise de adptare a performanţei la risc şi dacă vor crea mecanisme de raportare a performanţei în funcţie de risc, pentru a se asigura că investitorii înţeleg impactul gestiunii riscului asupra valorii firmei bancare. Societăţile de investiţii explorează cele mai bune oportunităţi pe pieţele financiare pentru tranzacţiile cu instrumente financiare pentru a optimiza structura portofoliului şi pentru a diversifica riscul. Tranzacţionarea derivatelor financiare se presupune a fi una dintre metodele cele mai eficiente de crestere a profiturilor şi minimizare a riscului, în gestiunea portofoliului. Tranzacţiile cu derivate financiare devin cel mai popular mecanism care urmareşte creşterea performanţelor portofoliului. Principalele instrumente derivate tranzacţionate pe piaţa internaţională sunt: contractele futures, contractele pe opţiuni, contractele de swap şi alte instrumente sintetice (cap, floor sau collar). Pe lângă creşterea semnificativă a volumului pieţei internaţionale a acestor instrumente asistăm la o permanentă diversificare a acestor instrumente, prin apariţia de noi instrumente sau prin diversificarea activelor ce constituie obiectul acestor contracte. În prezent instrumentele derivate se practică pe o gamă variată de active financiare sau reale cum ar fi: rata dobânzii, cursul de schimb, indicii bursieri, titluri primare, marfă etc. Astfel, scopul acestui proiect este să exploreze tipurile şi caracteristicile produselor derivate financiare asupra riscului si gestiunea portofoliului.

asigurarile de viata unit-linked. un randament cat mai mare in raport cu rata inflatiei si un nivel de risc minim. obligatiunile. momentul achizitionarii tinand cont de conditiile economice si de obiectivele detinatorului.20% din valoarea importului sau exportului. Deşi investiţiile pe pieţele de instrumente derivatele sunt considerate ca având un grad ridicat de risc. care se masoara prin variatia rentabilitatii titlului. ceea ce impune companiilor sau investitorilor acoperirea riscurilor. structura portofoliului poate fi una agresiva. consecinţă a crizei "sub-prime" şi a intrării în recesiune a economiei americane. pun în pericol activitatea companiilor care desfăşoară activităţi de comerţ exterior. faţă de garanţia solicitată de bănci. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre evoluţia preţurilor acţiunilor. Pentru o persoana care doreste sa obtina castiguri mari in timp scurt si are o toleranta ridicata la risc (suporta cu usurinta eventualitatea unor pierderi financiare). randamentul acestora fiind probat cu succes în repetate rânduri.Managementul riscului prin intermediul instrumentelor derivate Piaţa valutară şi cea de capital au devenit mult mai imprevizibile datorită factorilor interni. Rentabilitatile diferitelor titluri financiare nu sunt . De exemplu. derivatele pot proteja sau spori valoarea unui portofoliu valutar. apetenţa pentru risc şi de profilul investiţional al administratorului. un nivel scazut al randamentului si un nivel scazut de risc. De exemplu. in timp ce actiunile ofera randamente mai mari. actiunile. Oferă posibilitatea unui management performant al portofoliilor de titluri si generează oportunitaţi de câştig prin operaţiuni speculative. prezente sau viitoare. numarul lor. derivatele sunt utilizate de unii investitori tocmai pentru a elimina riscul. Structura portofoliului financiar depinde foarte mult de obiectivele financiare si de toleranta la risc a detinatorului. Principalele categorii de active care compun portofoliile financiare sunt depozitele bancare. depozitele bancare au o lichiditatea mare. precum creşterea inflaţiei sau criza din sistemul financiar internaţional. dar sunt mai riscante. de acţiuni sau de mărfuri în funcţie de scopul. care ar putea fi depăşit cu uşurinţă prin transferul riscurilor în piaţa futures. randamentul si nivelul de risc. costurile în piaţa futures se reduc la maximum 5% din suma acoperită. Un astfel de portofoliu se poate obtine numai prin combinarea tipurilor de active. Folosite în operaţiuni de acoperire a riscurilor numite hedging sau de speculaţie. de 15 . Fluctuaţiile cursului de schimb. produsele derivate finaciare etc. deoarece fiecare activ are valori diferite ale celor trei parametri. dar şi celor externi. de mărfuri) pe cea futures. Portofoliul financiar Portofoliul financiar se defineste ca un set de active financiare pe care o persoana sau o companie le detine in scopul multiplicarii banilor. de exemplu. In mod ideal. un portofoliu financiar ar trebui sa aiba o lichiditate maxima (orice activ sa poata fi transformat in orice moment in bani cash). prin asigurarea unui curs de schimb prestabilit cu nişte costuri mult reduse comparativ cu contractele forward bancare. titlurile de investitii in fonduri mutuale. Managementul riscului este de neconceput fără implicarea instrumentelor derivate existente pe pieţele la termen. posesorii de portofolii putând realiza arbitraj între preţurile de pe cele două pieţe. Analiza rentabilitatii titlurilor financiare a aratat ca rentabilitatea este in functie de riscul sau. Rolul instrumentelor financiare derivate este acela de a asigura transferul riscurilor de pe piaţa la vedere (valutară. Managementul portofoliului presupune alegerea instrumentelor. Calitatea unui portofoliu depinde de trei parametri: lichiditatea. inclusiv comisioanele şi marja de garanţie. cu mai multe actiuni sau produse derivate si cu mai putine investitii in depozite sau obligatiuni.

acţiuni. de exemplu un instrument financiar.. în timp ce instrumentele derivate nestandardizate sunt tranzacţionate în afara bursei sau extrabursier (OTC). iar deschiderea unei poziţii se face în funcţie de evoluţia indicelui suport. o variabilă a pieţei sau chiar un serviciu. Produse financiare derivate Produsele derivate sunt contracte financiare care tranzacţionează şi redistribuie riscurile generate în economia reală şi. Acestea pot fi utilizate atât pentru acoperirea riscurilor. contractele sunt emise pe o mărime naţională. însă trebuie menţionate. Unele sunt produse standard (de exemplu contractele futures). respectiv pentru acoperirea riscului. deoarece punctul de pornire în crearea derivatelor l-a constituit marfa. prin urmare. asociate cumpararilor si vanzarilor de marfuri la termen. o materie primă. având în vedere că fiecare contract se adaptează nevoilor specifice ale utilizatorului (de exemplu swap-urile).. parte integrantă a mediului investiţional.rata dobânzii: activele finaciare purtătoare de dobândă. . Instrumentele derivate. în timp ce altele nu.valute. prin anii’30.supuse la acceleasi riscuri astfel corelatiile rentabilitatilor diferitelor titluri nu sunt egale intre ele. ce răspund necesităţilor operatorilor în funcţie de preferinţele pentru risc. cele mai frecvent utilizate ca active suport sunt: obligaţiunile de stat pe termen mediu şi lung şi bonurile de tezaur. . . se pot grupa în trei mari categorii: . au aparut la bursa de marfuri din Chicago. Se numesc instrumente derivate deoarece valoarea lor „derivă” dintr-un „suport”. în timp ce swapul este considerat ca un produs financiar hibrid care poate fi descompus într-un set de contracte forward şi de opţiune. titluri de transfer al riscului intre cele 2 parti. . Există numeroase tipuri de produse financiare derivate. Produsele financiare derivate.mărfurile: acestea nu sunt active finaciare. .opţiuni negociabile.contracte futures şi forward. Activele suport ale derivatelor financiare pot fi clasificate în cinci mari grupe : . Primele două categorii sunt considerate ca fiind derivate fundamentale.indicii bursieri: aceştia nu sunt prin ei înşişi active finaciare. iar preţurile rămân private. Instrumentele derivate standardizate sunt în mod normal tranzacţionate în locuri de tranzacţionare unde preţurile sunt afişate public (de exemplu bursele instrumentelor derivative). . Primele au fost contractele „forward” si contractele „futures”. swap-uri. cât şi pentru achiziţionarea de riscuri în scopul realizării de profituri. În cazul tranzacţionării derivatelor pe aceste instrumente se urmăreşte evoluţia ratei dobânzii. reprezintă pentru agenţii economici instrumente importante de transfer al riscului. pe baza schimbului unui instrument financiar.

Dacă întreprinzătorul nu porneşte afacerea. . Un cumpărător aflat într-o poziţie long poate lichida poziţia deţinută realizând o vânzare a contractului futures respectiv. Contractul forward reprezintă un contract încheiat între doi agenţi. Câştigul sau pierderea operatorilor vor fi determinate la scadenţă. Dacă operatorii nu şi-au lichidat poziţiile deschise până la data scadenţei. Ca regulă generală. fiind reprezentate de diferenţa dintre preţul contractat şi preţul curent de piaţa al respectivului activ suport.contracte de cumpărare (call option). este preţul de tranzacţionare. sunt supuse negocierii şi sunt determinate la momentul încheierii contractului. prin care vânzătorul se obligă să livreze la o anumită dată viitoare un anumit activ suport. de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preţ prestabilit. Lichidarea contractului futures se poate realiza fie prin livrarea efectivă a activului suport la data scadenţei şi efectuarea plăţii aferente. fie printr-o operaţiune de sens contrar.contracte de vânzare (put option). Contractul forward este finalizat întotdeauna prin livrarea efectivă a activului suport şi achitarea contravalorii acestuia la scadenţă. Singura variabilă. Nicio economie nu se poate dezvolta dacă nimeni nu vrea să îşi asume riscuri. iar un operator aflat într-o poziţie short îşi poate lichida poziţia cumpărând acelaşi contract futures. care conferă titularului anumite drepturi viitoare privind tranzacţionarea activului suport.Valorile mobiliare derivate reprezintă instrumente financiare negociabile. Condiţiile standardizate fac referire la: natura şi calitatea activului suport. iar cumpărătorul se obligă să efectueze plata la momentul livrării activului suport. atunci vor fi obligaţi la lichidarea prin execuţia contractului în natură sau printr-o operaţiune cash (atunci când livrarea în natură nu este posibilă). până la sau la data expirării. numit preţ de exercitare. pe baza unui preţ predeterminat la momentul încheierii respectivului contract. dar nu şi obligaţia. cantitatea. contractul futures fiind actualizat zilnic sau marcat la piaţă. Elementele contractului precum obiectul (activul suport). deponentul care şi-a depozitat fondurile la bancă va avea cu o posibilitate mai puţin de a obţine un profit decent din . Un întreprinzător care porneşte o afacere îşi asumă riscul că afacerea nu va merge. Contractele cu opţiuni sunt de două feluri: . creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul. scadenţa şi locul de livrare. O bancă care împrumută bani pentru această afacere riscă să nu îi fie rambursată întreaga sumă împrumutată. ce este supusă negocierii. câştigul unuia dintre operatori se constituie în pierdere pentru partenerul sau şi reciproc. Contractele options reprezintă contracte standardizate care. scadenţa contractelor şi locul de livrare. Contractele la termen pot fi de două tipuri: contracte forward (contracte anticipate). contracte futures (contracte viitoare). cantitatea tranzacţionată. respectiv printr-o compensaţie pe piaţă. în schimbul plăţii unei prime. Contractul futures este rezultat din standardizarea condiţiilor contractului forward. preţul.

precum companiile aeriene. În special. deoarece permit participanţilor pe piaţă să obţină poziţii cu capital mai mic decât cel necesar în cazul investiţiilor pe pieţele cash. finanţarea proiectelor de investiţii depinde de existenţa unei persoane care este de acord să îşi asume riscurile asociate acestora. este dificil să se evalueze riscul ca contrapartea să nu îşi onoreze obligaţiile. Produsele derivate partajează sau redistribuie riscurile şi pot fi utilizate ca protecţie împotriva unui anumit risc („acoperire”) sau ca instrument pentru a deţine poziţii speculative. Prin urmare. Această problemă se amplifică pe pieţele cu participanţi puţini. aceste cunoştinţe sunt incomplete. Aceştia pot fi la rândul lor în dificultate sau nedoritori să se implice într-o tranzacţie cu un grad mai mare de incertitudine. ei favorizează speculaţia. volatilitatea şi acumularea riscurilor în sistem. Riscul pe are îl acoperă – riscul de credit – nu este imediat observabil. Dacă riscurile sunt însă acoperite pe pieţele OTC.economiile sale. Nimănui nu îi place să îşi asume riscuri prea mari şi. În timp ce majoritate instrumentelor derivate depind de preţurile observabile pe piaţă (de exemplu ratele dobânzii sau cursurile de schimb). cu atât este mai mare riscul proiectului pe care îl finanţează. în cazul CDS lucrurile stau diferit. Mai mult. de exemplu prin securitizare. producătorii etc. le utilizează pentru a acoperi riscul creşterii preţului materialelor de bază pe care le utilizează în activităţile lor şi pentru a-şi planifica mai bine nevoile viitoare. prin urmare. Instituţiile care participă pe piaţa instrumentelor derivate pot să îşi acopere riscurile prin utilizarea instrumentelor derivate. Aceste riscuri nu sunt specifice doar CDS-urilor: ele se aplică instrumentelor financiare derivate în general. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul produselor financiare derivate. găsirea altor parteneri care să asigure acoperirea riscului se poate dovedi dificilă. Deponentul ştie că. partajarea riscurilor este benefică. entităţile comerciale. Pe pieţele financiare cu un grad mare de interconectare. Având în vedere că pieţele extrabursiere fac publice puţine informaţii. CDS sunt deosebit de vulnerabile în acest sens. . pe care în mod tradiţional le au doar băncile. la încheierea unui contract pe piaţa extrabursieră. Evaluarea riscurilor rămâne o sarcină dificilă care poate conduce la situaţii în care piaţa este pusă dintr-o dată în faţa unei situaţii grave de nerespectare a obligaţiilor. În cazul în care traderii de instrumente derivate nu sunt nici market maker şi nu au nici o participaţie în activele suport. ci necesită informaţii specifice despre debitor. În concluzie. deşi într-o măsură mult mai mică. o asemenea evaluare ar presupune în principiu ca fiecare participant pe piaţă să cunoască bine toţi ceilalţi participanţi. în lipsa unor informaţii publice de încredere referitoare la respectivele pieţe este greu ca participanţi pe piaţă şi organismele de supraveghere să stabilească dacă riscurile respective au fost într-adevăr acoperite. cu cât profitul său este mai mare.. Mai mult. În ultimele decenii riscul de credit a devenit însă mai tranzacţionabil. dacă o contraparte nu îşi respectă obligaţiile. riscurile asociate CDS sunt amplificate de faptul că obligaţiile potenţiale care le sunt asociate sunt extreme. Instrumentele financiare derivate pot fi utilizate ca levier pentru bilanţul celor care activează pe pieţele instrumentelor derivate.

. în timp ce vânzătorul futures are o poziţie “scurtă“ (short). În prezent. Comisia operaţiunilor la termen din SUA (Commodity Futures Trading Comission) a emis o primă definiţie a noţiunii de acoperire a riscului (“hedging”): “poziţiile dintr-un contract cu livrare viitoare de pe orice piaţă unde asemenea poziţii reprezintă în mod normal un substitut pentru tranzacţiile deja încheiate sau poziţii ce urmează a fi luate la o dată ulterioară pe piaţa fizică. . la o dată viitoare. o marfă sau o valoare determinată.Contractele futures–utilizarea acestora în managementul riscurilor În octombrie 1977. Un contract futures constă în angajamentul părţilor de a livra. iar cel cu poziţie short şi-o poate acoperi printr-o cumpărare.preţul contractelor futures se stabileşte în bursă prin procedura specifică de negociere şi contractare a acestei pieţe organizate. Contractele futures prezintă mai multe caracteristici : . dar în mod normal cel cu poziţie long îşi poate lichida poziţia printr-o vânzare.contractul futures este zilnic actualizat sau “marcat la piaţă” (marked to market). . totuşi ele nu s. preţul reprezintă singura clauză negociată în momentul cumpărării sau vânzării. . la un preţ convenit în momentul contractării dacă la scadenţă poziţia operatorului rămâne deschisă. pieţele futures sunt cele mai active şi cele mai eficiente pieţe. respectiv prelua. Doar operatorii rămaşi cu poziţii deschise până în ultima zi de tranzacţie vor trebui să execute contractul prin predarea activului de bază.contractul futures poate fi executat prin livrare efectivă. Cel care îşi asumă obligaţia de a prelua activul (cumpărătorul) deschide o poziţie “lungă“ (long). Preţul este expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat şi el variază zilnic în funcţie de condiţiile pieţei. astfel încât pierderile uneia din părţile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi .au putut dezvolta pentru totalitatea mărfurilor tranzacţionate pe pieţele spot şi forward.toate contractele futures sunt în esenţă standardizate.

operaţiunile futures se desfăşoară prin contul de marjă.lichidarea acestui contract se face nu prin livrare efectivă ci exclusiv prin plata diferenţei de curs între cursul futures de cumpărare sau vânzare şi cursul spot (din ziua scadenţei contractului). cu atât ecartul dintre futures şi spot scade. Dacă încasarea se face la termen. . ziua livrării efective). cu cât ecartul dintre cursul futures iniţial şi cursul futures actual este mai mare. utilizând un instrument derivat tranzacţionat pe o piaţă paralelă – piaţa futures. pierderea şi câştigurile pot fi nelimitate. acestea sunt lichidate la cursul spot din ziua scadenţei contractului futures. el putând vinde mai scump ceea ce iniţial a cumpărat mai ieftin. Cel care a luat o poziţie de vânzător (short) câştigă atâta timp cât preţul futures scade. astfel: Exportatorii care-şi încasează în avans exportul se tem de o creştere a cursului de schimb (depreciere a leului) şi iau o poziţie de cumpărător pe piaţa futures. La creşterea cursului. cele două preţuri evoluează în paralel şi astfel un importator ce are de plătit un import peste trei luni care se teme de creşterea cursului ia o poziţie de vânzător atunci când anticipează o creştere a acestuia. contractul futures pe valute mai prezintă şi alte particularităţi faţă de celelalte contracte futures: . cu atât câştigul cumpărătorului futures este mai mare şi respectiv pierderea vânzătorului este mai mare. Importatorii care au de plată în avans un import se tem de o scădere a cursului (apreciere a leului care face ca în viitor importul să se ieftinească în lei) şi iau o poziţie de vânzător de contracte futures în timp ce importatorii cu plată la termen se tem de o creştere a cursului (depreciere a leului care face ca în viitor importurile să se scumpească în lei) şi iau o poziţie de cumpărători de contracte futures. La fel ca şi în cazul contractelor forward. exportatorii se tem de o scădere a cursului şi iau o poziţie de vânzător pe această piaţă. În majoritatea cazurilor. În plus. cumpărând astfel mai ieftin ceea ce a vândut iniţial mai scump. Cu cât ne apropiem mai mult de ultima zi de tranzacţionare.lichidarea contractului futures pe valute presupune condensarea într-una singură a celor trei zile necesare în mod normal lichidării unui contract futures (ziua poziţiei. Legătura dintre cele două pieţe este determinată de faptul că la scadenţa contractelor futures pe valute. Acoperirea riscului valutar prin utilizarea contractelor futures pe valute presupune luarea unei poziţiei pe această piaţă în funcţie de poziţia avută în contractul de import – export şi de momentul încasării / plăţii. şi la futures pierderea şi câştigul sunt nelimitate atunci când cursul / preţul futures se modifică în timp. Întrebarea care s-ar pune este legată de posibilitatea acoperirii unui risc valutar generat de modificarea cursului de schimb. şi în cazul futures. marja iniţială fiind foarte mică (uneori de sub 25 % din valoarea contractului). Aparent între piaţa futures şi piaţa valutară nu există nici o legătură directă. ziua notificării. Prin mecanismul de livrare (compensare) preţul la contractele futures evoluează paralel cu cursul de . Ca şi în cazul contractelor forward. sperând să vândă mai scump contractele pe care le vor cumpăra mai ieftin de pe piaţă ulterior. În felul acesta.Pe piaţa contractelor futures pe valute cel care a luat o poziţie de cumpărător (long) câştigă atâta timp cât cursul futures creşte.

Speculatorii incearca sa faca profit ghicind directia pietei.schimb de pe piaţa valutară (în condiţia în care piaţa futures este lichidă şi cursul de schimb nu este „viciat” administrativ de stat). adica de la cei care sunt gata sa plateasca cu scopul evitarii riscului la cei care isi asuma riscul pentru a a face profit. Intrucât firma se află în pozitia short în contractul futures. ea şi-o poate recumpăra la un preţ mai redus. Speculatorii mai sunt atrasi de piata derivatelor si pentru ca acestea ofera lichiditatea care face posibil hedgingul si asumarea riscului pe care hedgerii incearca sa il elimine. Poziţia scurtă în futures pe activul fundamental al portofoliului scade sensibilitatea portofoliului faţă de variaţiile de preţ ale activului. vânzând mai scump în viitor contractele futures pe care le-a cumpărat mai ieftin în prezent. Ele stabilesc noi oportunităţi tranzacţionale si sporesc alternativele pe care le au investitorii la crearea şi gestionarea portofoliului. dacă firma deţine un portofoliu de acţiuni. Acoperirea riscului valutar prin utilizarea contractelor futures poate fi făcută şi de cei implicaţi în finanţarea internaţională. Firmele pot utiliza contractele futures financiare ca instrument acoperitor pentru protejarea afacerilor sau a activelor împrotiva variaţiilor unor active fundamentale. Contractele futures financiare joaca un rol important pe piata prin transferarea riscului de la hedgeri la speculatori. Poziţiile scurte sau lungi în contractele futures respective pot schimba rapid şi uşor combinaţia de active a portofoliului la costuri mai reduse ale tranzacţiei tranzacţionând apoi cantităţi mari de valori mobiliare. Dacă scad preţurile acţiunilor. dar şi potenţialul de câstig. ea poate proteja valoarea acelui portofoliu prin vânzarea de contracte futures pe indici bursieri. adică de cei care derulează tranzacţii economice internaţionale finanţate prin diferite tehnici: credite sindicalizate. făcând astfel profit. Acest paralelism între preţurile celor două pieţe permite luarea unei poziţii pe piaţa futures corelată cu poziţia din contractul de export – import. dar este probabil să scadă şi preţul contractului futures. Realizând un contract futures care este contrar pozitiei pe piata la vedere se reduce riscul. Diminuarea riscului reduce potenţialul de pierdere. Pozitiile long sau short din contractele futures respective pot schimba usor si rapid compozitia de active a portofoliului la costuri tranzactionale mai reduse tranzactionand apoi cantitati mari de investitii. portofoliul va pierde din valoare. Câştigul din poziţia viitoare va contrabalansa cel putin partial pierderea de pe portofoliu. Speculatorii folosesc contractele futures financiare ca instrument speculativ. credite furnizor sau cumpărător. . Contractele futures financiare au devenit o trăsătură importantă a pieţelor de invesiţitii financiare. sau falimentare in mod deosebit. Ei accepta riscuri mari anticipand profituri mari. De exemplu. Riscul sistematic si nesistematic al portofoliilor se poate modifica folosind contractele futures. Contractele futures financiare sunt instrumente ideale pentru creşterea performanţei portofoliului. Efectul de ambreiaj al derivatelor face in mod deosebit profitabile speculatiile cu aceste instrumente profitabile in mod deosebit. În funcţie de poziţia ocupată în finanţare (debitor sau creditor) poziţiile aferente pe piaţa futures sunt următoarele: Exemplul 1: O companie care a luat un credit în dolari pe care trebuie să-l ramburseze la termen se teme de o creştere de curs (depreciere care face ca creditul să se scumpească în lei) ia o poziţie de cumpărător pe piaţa futures. Poziţia futures lungă are efectul creşterii sensibilităţii portofoliului faţă de activul fundamental. Contractele futures financiare sunt de asemenea unelte ideale pentru creşterea performanţelor portofoliului. Contractele futures pot fi folosite de către instituţii financiare pentru a se asigura împotriva riscului ratei dobânzii şi de catre speculatorii care încearca sa facă profit ghicind direcţia pieţii. Riscul sistematic şi nesistematic al portofoliului poate fi modificat prin utilizarea contractelor futures.

vânzătorul câştigând din neexercitarea opţiunii de către cumpărător. plăteşte o primă. dar cu un cuantum mic. Atât în cazul opţiunilor de cumpărare cât şi în cazul celor de vânzare există două poziţii distincte: de cumpărător (long) şi de vânzător (short). cumpărătorul plătind şi în acest caz prima. de poziţia luată în cadrul fiecărui contract şi de evoluţia preţului la activul de bază.Utilizarea contractelor de opţiuni in managementul riscului Opţiunile servesc la acoperirea riscului valutar rezultat din fluctuaţii ale cursului de schimb al monedei în care este denominat exportul sau importul efectuat de o firmă de comerţ exterior. cumpărătorul plătind o primă. Vânzătorul de opţiune de cumpărare câştigă prima prin neexercitarea opţiunii de către cumpărător atunci când cursul de schimb scade şi pierde atunci când cursul creşte (depreciere). Există două tipuri de opţiuni: A. Opţiuni de vânzare (PUT): conferă un drept suplimentar cumpărătorului de opţiune. cumpărătorul de opţiune câştigă atunci când cursul de schimb creşte (depreciere a leului) şi pierde prima atunci când cursul scade (apreciere). Prin acest contract se tranzacţionează de fapt un drept de vânzare sau cumpărare asupra unui activ financiar. cumpărătorul de opţiune vinde valuta la preţul de exercitare. în acest caz. în speţă de evoluţia cursului de schimb. Câştigul sau pierderea este determinată de tipul de opţiune. În cazul opţiunilor de cumpărare (CALL). Opţiuni de cumpărare (CALL): conferă un drept suplimentar cumpărătorului de opţiune. Câştigul este cu atât mai mare cu cât ecartul dintre cursul spot şi pragul minim de rentabilitate (PE + prima) este mai mare. opţiunea acoperă riscul. Câştigul cumpărătorului de opţiune este nelimitat în timp ce câştigul vânzătorului de opţiune este limitat la nivelul primei. în speţa asupra unor valute. cursul astfel obţinut fiind mai mare decât cel pe care l-ar fi putut obţine de pe piaţa valutară. Trebuie remarcat faptul ca daca variaţiile de preţ sunt defavorabile. Vânzătorul de opţiune de vânzare câştigă prima prin neexercitarea opţiunii de către cumpărător atunci când cursul de schimb creşte şi pierde nelimitat atunci când cursul scade. B. Câştigul este cu atât mai mare cu cât ecartul dintre cursul spot şi pragul minim de rentabilitate (PE + prima) este mai mic. În privinţa opţiunii de vânzare (PUT). tranzacţionat pe o piaţă paralelă pieţei valuatre. plătind o primă. Practic. cursul astfel obţinut fiind mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obţine de pe piaţa valutară. Opţiunea este un contract standardizat ca şi contractul futures. cumpărătorul de opţiune cumpără valuta la preţul de exercitare. Câştigul cumpărătorului de opţiune este nelimitat în timp ce câştigul vânzătorului de opţiune este limitat la nivelul primei . de a cumpăra sau nu la scadenţă valuta la un preţ determinat (preţ de exercitare). în acest caz. plăteşte o primă. de a vinde sau nu la scadenţă valuta la un preţ determinat. cumpărătorul de opţiune câştigă atunci când cursul de schimb scade (apreciere) şi pierde prima atunci când cursul creşte (apreciere). Practic. prima reduce câştigul suplimentar. Cumpărătorul de opţiune PUT exercită opţiunea şi câştigă nelimitat atunci când cursul de schimb este mai mic decât preţul de exercitare minus prima. cumpărătorul fiind cel care cumpără dreptul suplimentar de la vânzător. iar daca sunt favorabile. Cumpărătorul de opţiune exercită opţiunea şi câştigă nelimitat atunci când cursul de schimb este mai mare decât preţul de exercitare plus prima.

Exportatorii şi importatorii au în cazul opţiunilor pe valute mai multe variante de acoperire a riscului valutar. iar daca se astepta o scadere se pot cumpara optiuni Put. Cursul în momentul plăţii este de 3000 lei / Euro. face acest tip de produse foarte atragator pentru speculatori. opţiunea spre deosebire de futures permiţându. vânzătorul cedând un drept suplimentar cumpărătorului contra unui preţ – prima. se pot identifica poziţiile pe care un exportator sau un importator le vor adopta pe piaţa opţiunilor pe valute. Poziţia de cumpărător de opţiune PUT sau CALL presupune asumarea unei poziţii active în acest contract. Poziţia de vânzător de opţiune este o poziţie pasivă. plătibil prin acreditiv documentar la 30 de zile. in comparatie cu valoarea tranzactiei) ofera posibilitatea de a obtine un castig mare dintr-o investitie initiala mai mica decat in cazul investitiilor clasice. debitorul sau creditorul având de plătit sau de încasat o sumă în valută pot să-şi fixeze cursul de schimb utilizând aceste instrumente derivate.000 opţiuni cu valoare de 10 Euro plătind o primă de 100 lei /contract. Exemplu: O companie românească a importat produse de pe piaţa franceză în valoare de 100. în funcţie de poziţia din contractul extern şi în funcţie de momentul încasării sau plăţii. Opţiunile asigură pentru cumpărători un câştig nelimitat şi o pierdere limitată la nivelul primei.le o fixare a cursului de schimb la un nivel minim sau maxim. fapt care face din opţiuni un instrument mult mai eficient decât contractele futures. Pentru a se acoperi împotriva riscului valutar. La scadenţă.vânzătorul câştigând din neexercitarea opţiunii de către cumpărător. speculatia. diversificarea. plătind o primă. importatorul român cumpără 10. Instrumentele derivate (futures. de tipul garantii sau prime. cel care va lua decizia cumpărării sau a vânzării valutei fiind cumpărătorul opţiunii. Cu toate astea trebuie retinut faptul ca levierul implica un risc mai mare decat cel aferent investitiei directe in actiunile . Debitorul care are de plătit o sumă în valută la termen aferentă unui credit extern contractat pentru derularea unor importuri se teme de creşterea cursului (depreciere) care ar provoca o scumpire a creditului şi poate să-şi fixeze cursul prin cumpărarea unei opţiuni de cumpărare de valută. şi câştigă prin faptul că cumpără mai ieftin euro decât ar fi putut să o facă de pe piaţa valutară în acel moment. ele putand fi considerate o polita de asigurare impotriva scaderilor de pret iar optiunile Call ofera posibilitatea hedgingului de portofoliu chiar daca in cazul lor eficienta operatiunilor este limitata. Daca se asteapta ca pretul actiunilor sa creasca. Posibilitatea de a tranzactiona optiuni intrand si iesind din pozitii fara a avea intentia de exercitare. importatorul exercită opţiunea cumpărând euro la un curs de 2900 lei (preţ de exercitare plus prima).000 Euro. Opţiunile pot fi utilizate şi de către cei implicaţi în finanţarea internaţională. opţiuni şi swap) se dovedesc a fi deosebit de flexibile în acoperirea riscului valutar. Printre cele mai importante avantaje oferite de tranzactionarea contractelor options se numara:managementul riscului. efectul de levier. Pornind de la aceste considerente. presupunând însă o cunoaştere în profunzime a mecanismelor de funcţionare şi a efectelor produse de aceste instrumente pentru a putea lua o decizie corectă în privinţa utilizării lor cu succes. Optiunile Put ofera posibilitatea protectiei impotriva scaderii preturilor actiunilor din portofoliu. multifunctionalitatea si costurile de tranzactionare reduse. preţul de exercitare fiind 2800 lei / Euro. Soluţia ar fi cumpărarea unei opţiuni de vânzare PUT care permite fixarea cursului de schimb la o valoare mai mare decât cea din momentul scadenţei. Creditorul ce are de încasat la termen o sumă în valută aferentă unui credit extern acordat se teme de scăderea cursului de schimb (apreciere) care ar provoca o ieftinire a creditului şi implicit o pierdere pentru creditor. Efectul de levier (imobilizarea unor sume mai mici. se poate decide achizitionarea optiuni Call.

modernizarea pieţei obligaţiunilor şi dezvoltarea europieţelor (astăzi 70% din emisiunile de euroobligaţiuni sunt însoţite de operaţiuni swap). necesitatea unei mai bune gestionări a riscului de dobândă şi a celui valutar.nu necesita plata de marje: trebuie retinut faptul ca in cazul tranzactiilor cu optiuni numai vanzatorilor li se solicita sa depuna marje la initierea tranzactiilor. Indiferent de evolutia preturilor. un număr foarte mare de bănci. Canada şi Singapore. Printre factorii care au contribuit la dezvoltarea continuă a pieţei swap a fost apariţia unor noi tipuri de swap cum ar fi swap-ul de mărfuri şi swap-ul de datorie externă. Continental Bank. optiunile ajuta la realizarea obiectivelor de tranzactionare si management al riscului. al serviciilor publice). un investitor poate construi pe piata de optiuni pozitiile care se potrivesc cu preferintele sale de risc si rentabilitate Cumparatorii de optiuni se bucura de cateva avantaje suplimentare: . Începând cu 1981 piaţa operaţiunilor de swap a cunoscut o dezvoltare deosebită datorită următorilor factori: un mediu internaţional favorabil caracterizat de internaţionalizarea crescândă a pieţelor. . al transportului. de a cumpara sau vinde contractul futures suport. Utilizarea contractelor de swap in managementul de risc Deşi swap-ul de devize a fost primul apărut. Cumparatorii de optiuni trebuie sa depuna la initierea tranzactiei integral valoarea primei si sa depuna marja la exercitarea optiunii.ului de mărfuri era dominată de câteva mari bănci comerciale (Bankers Trust. Operaţiunile de swap / contractul de swap (valutar şi de dobândă) au apărut pe baza creditelor paralele şi a creditelor "back to back". Louis Dreyfus Energy Corporation). Chase Manhatan) şi de case de comerţ (J Aron Co. mult mai avantajoase în opinia celui care iniţiază întreaga operaţiune. Astfel. Pierderea maxima pe care o poate inregistra este chiar prima. companii şi case de comerţ acţionează pe piaţa swap de mărfuri (Banque Paribas. swap-ul de dobândă a cunoscut o dezvoltare mai rapidă deoarece răspunde unor cerinţe foarte importante: gestionarea riscului de dobândă şi acoperirea riscurilor emisiunilor de obligaţiuni.lipsa obligativitatii: optiunile dau cumparatorului dreptul.cotate. Chase) au devenit creatori de piaţă oferind cotaţii de vânzare şi cumpărare. dar nu si obligatia. şi care se contabilizează în afara bilanţului. Phibro Energy). Foarte multe companii care folosesc petrolul şi derivatele lor apelează la swap-ul de mărfuri (companii din domeniul extractiv. un instrument simplu. riscul cumparatorului este strict limitat la suma initiala platita pentru achizitionarea optiunii (prima). unele bănci (Bankers Trust. British Petroleum. Achizitionand optiuni se poate construi un portofoliu variat. versatil. şi erau desfăşurate mai ales la Londra. În plus. al petrochimiei. Operaţiunea de swap presupune schimbarea unui împrumut acordat în anumite condiţii cu un altul ce prezintă alte condiţii. . . dar şi în Australia. in care riscurile pot fi diversificate si astfel managementul portofoliului va fi mai eficient.risc limitat pentru cumparator: odata optiunea cumparata. Iniţial. Tranzactionarea optiunilor ofera posibilitatea de a beneficia de miscarile de pret ale unei actiuni fara a plati integral pretul acesteia. Astăzi. Primele operaţiuni swap de mărfuri au implicat mai întâi produsele petroliere. Producătorii şi utilizatorii sunt cei care folosesc cu preponderenţă swap-ul de mărfuri pentru a putea preântâmpina variaţia preţurilor mărfurilor. piaţa swap.

în unele contracte swap. în ceea ce priveşte riscul. Exemplu: o casă mutuală de economisiri (Savings and loan house). Mai mult. Astfel o parte într-un contract swap este obligată să efectueze plata numai dacă cealaltă parte a făcut acest lucru. participarea pe piaţa operaţiunilor de swap este limitată pentru acele firme şi instituţii care efectuează frecvent operaţiuni swap sau care posedă garanţii de solvabilitate şi bonitate din partea operatorilor swap. Riscurile asociate unei operaţiuni swap sunt: riscul de neplată. mecanismul swap-ului presupune schimbate doar a dobânzile ce trebuie plătite în contul celor două împrumuturi. care plăteşte o dobândă LIBOR+1 depunătorilor. riscul de lichiditate (atunci când partenerul este în imposibilitate de plată. riscul este mai mare deoarece riscului de dobândă i se adaugă riscul cursului de schimb. Dacă firma A nu găseşte un partener ea poate alege să apeleze la un swap broker. Casa de economisiri este. supusă riscului ca dobânda LIBOR să depăşească 11% fiind expusă riscului de dobândă şi de aceea doreşte să evite acest risc convertind dobânda fixă pe care o primeşte la împrumutul ipotecar într-o dobândă flotantă. a efectuat un împrumut ipotecar de 1. cel care iniţiază operaţiunea considerând evoluţia în timp a LIBOR mai avantajoasă decât plafonul de dobândă fixă contractat iniţial. în contractele swap de valute. deoarece în operaţiunile swap nominalul nu face obiectul schimbului (cu excepţia contractului swap de valute).000. fluxurile de numerar plătite în timpul operaţiunii reprezintă de fapt diferenţa dintre cele două fluxuri. Practic. este bine să se facă distincţie între riscuri intrinseci şi riscurile asociate gestiunii unui portofoliu de swap. De aceea se poate apela la un swap dealer sau swap brokerul poate să devină swap dealer pentru contractul respectiv. Evaluarea riscului într-un contract de swap este una dintre cele mai importante probleme.Un swap reprezintă practic un angajament între două sau mai multe părţi de a schimba anumite fluxuri monetare (cash-flow) într-o perioadă viitoare. De aceea. nu şi . Există situaţii în care brokerul găseşte un partener care îndeplineşte parţial cerinţele clientului sau care doreşte să intre într-o tranzacţie swap cu alte caracteristici. Posibilitatea de a realiza acest lucru depinde de capacitatea firmei A de a găsi o contraparte care să încheie cu ea un swap. la o dobândă de 12%. riscul de neplată a acesteia nu există ca în cadrul unui împrumut obişnuit. Swap-ul de dobândă are doar două forme : dobândă fixă / dobândă variabilă şi dobândă variabilă / dobândă variabilă (când diferă bazele de calcul ale dobânzilor).000 dolari pe 5 ani. casa de economii se protejează împotriva riscului de dobândă. Stabilirea credibilităţii financiare a unei întreprinderi este dificilă şi costisitoare. În cazul swap-ului valutar un împrumut în dolari de exemplu este schimbat cu un credit în lire sterline. riscul de dobândă. Însă swap brokerul poate să nu găsească un partener cu care casa de economii să încheie un acord swap. mai ales că modelul după care ar trebui făcut acest lucru rămâne în continuare un subiect disputat. însă. De exemplu. Astfel. Swap-ul valutar prin faptul că vizează schimbul a două împrumuturi denominate în monede diferite are ca variantă şi schimbarea unui împrumut cu dobândă fixă cu un altul tot cu dobândă fixă. Pentru a analiza riscurile unui contract swap trebuie să ţinem seama de următoarele elemente: contractele swap presupun obligaţii reciproce şi condiţionate. Casa de economii încheie cu dealerul un contract swap în care plăteşte o dobândă fixă de 12% pentru o valoare nominală de 10 milioane dolari şi primeşte o dobândă LIBOR+3. utilizatorul swap-ului va dori să înlocuiască pe perioada rămasă operaţiunea iniţială cu una nouă). swap-ul de dobândă permite schimbarea unui împrumut acordat cu dobândă fixă cu unul cu dobândă variabilă (de exemplu LIBOR + x %).

Deosebit de interesante par a fi swap . avându-i ca actori pe IBM şi Banca Mondială (a fost un swap de dobândă). prin încheierea unui nou contract de swap cu un alt partener.intră direct ca parte într-un contract de swap la solicitarea unei companii sau a unei bănci. O poziţie luată într-un contract de swap se poate lichida în trei feluri: • aşteptarea până la scadenţă şi încasarea sau plata diferenţei de dobândă în funcţie de evoluţia acestora. • adoptarea unei poziţii de sens contrar celei iniţiale. .contractul de swap are o formă standardizată. Odată cu apariţia sa în anii '80.principalul. flexibilitatea şi accesibilitatea acestor contracte fiind doar câteva dintre avantajele directe care au condus la dezvoltarea lor. Contractul de swap rămâne unul dintre instrumentele derivate de bază care se tranzacţionează pe piaţa financiară internaţională. . swap pe obligaţiuni.operaţiunea are la bază un singur contract. Principalele caracteristici ale contractului de swap sunt: . . Iniţial primul contract de swap a apărut pe credite. lichiditatea ridicată. favorizată şi de lichiditatea în creştere a acestor contracte pe măsura dezvoltării unei puternice pieţe secundare. .opţiunile.operaţiunea este extrabilanţieră. • adoptarea unei poziţii de sens contrar celei iniţiale. piaţa internaţională a swap-ului a cunoscut o dezvoltare impresionantă. swap pe acţiuni.dobânzile ce se schimbă nu se negociază. devenind deja clasic swap-ul pe mărfuri. Prin faptul că permite schimbarea condiţiilor de împrumut.găseşte un partener pentru contractul de swap din baza sa de date sau de dealer . prin încheierea unui nou contract de swap cu partenerul iniţial. firmele implicate în acest contract rămânând în continuare debitoare faţă de creditorii iniţiali. contractul de swap are un rol important în acoperirea riscului de dobândă şi a riscului valutar în finanţarea internaţională. Swap-ul a pătruns în prezent chiar şi în sfera operaţiunilor comerciale. Utilizarea acestor operaţiuni se bazează foarte mult pe capacitatea participanţilor de a prevedea evoluţia viitoare a ratei dobânzii şi a cursului de schimb. În prezent mecanismul atât de flexibil al operaţiunii de swap s-a extins şi la alte categorii de active şi operaţiuni căpătând o dimensiune internaţională: swap pe indici. instrumente sintetice de dată recentă care constau de fapt în achiziţionarea unui drept suplimentar de a intra sau nu într-o operaţiune de swap la o dată ulterioară. Contractul de swap se realizează de regulă printr-o bancă de swap specializată care poate acţiona în calitate de broker .

randamentul acestora fiind probat în repetate randuri. apetenţa pentru risc şi de profilul investiţional al administratorului. care nu au intarziat sa-si arate eficienta. care a cauzat pierderi enorme detinatorilor de portofolii. In concluzie. piaţa valutară şi cea de capital au devenit mult mai imprevizibile. contractele futures si opţiunile. cat si importatorii. derivatele. putem aduce in discutie perioada prelungita de scaderi traversata de Bursa de Valori. ci doar il transfera. principiul de baza dupa care functioneaza managementul riscului este transferarea riscului. Cei care au luat in considerare hedgingul de portofoliu si-au protejat sume de ordinal milioanelor de dolari. Acest concept constituie esenta oricarui program eficient de management al riscului. afecteaza atat exportatorii. nici riscul in sine. La fel. au iesit neafectati din aceste perioade de oscilatie. De aceea este important de inteles ca acoperirea riscului nu elimina nici expunerea la risc. Folosite in operaţiuni de acoperire a riscurilor sau de speculaţie. Deprecierea puternica a leului. . Cei care au apelat insa la strategiile de hedging valutar. pot proteja sau spori valoarea unui portofoliu valutar. Se naste firesc o intrebare fundamentala: daca riscul se transfera. Aceasta este resimtita mai ales in perioadele de mare volatilitate a cursului valutar sau in perioadele prelungite de trend descendent ale cotatiilor actiunilor. unde se sfarseste el? Raspunsul depinde de strategia sau de metoda aplicata. ceea ce impune companiilor sau investitorilor acoperirea riscurilor. care s-a accentuat de la jumatatea anului trecut. blocandu-si preturile convenabile.Concluzii Ultimii ani au aratat ca si investitorii din piata autohtona de capital au dobandit maturitatea necesara abordarii strategiilor de management al riscurilor. de acţiuni sau de mărfuri în funcţie de scopul. Odată cu liberalizarea contului curent.

2000. Ed. Evaluarea guvernanţei corporatiste şi a riscului financiar. 5) Lăzărescu. Bucureşti.a. Analiza şi managementul riscului bancar. .Bibliografie: 1) Berea. Specializarea Managementul sistemelor bancare. Expert.2000. Marius Ioan Danila. Nicolae Management bancar. Bratanovic. Ion Managementul riscului bancar. Editura Irecson. 2005. Academia de Studii Economice. Octavian. S. ş. H. Bucureşti. Editura 2) Danilă. 3) Danilă. 2004. Bucureşti.. Economica 2002. “Managementul lichiditatii”. 4) Greuning. Editura Economică. S. Managementul riscului şi măsurarea performanţelor bancare. Nitu. Bucureşti.Nicolae Lucian Claudiu Anghel.