You are on page 1of 22

PREPARATII INTRACORONARE

Preparatiile intracoronare realizate m vederea confectionarii unor incmstatii sunt indicate m tratamentul leziunilor coronare pentru restaurarea morfologiei si functiei afectate de procese carioase sau fracturi. Ele reprezinta o altemativa a obturatiilor plastice, dar au si unele indicatii specific protetice. Inlay-ul tumat isi are originile m restaurarile realizate inainte de a exista o tehnica de tumare precisa. Primul inlay in stomatologie este atribuit lui John Murphy din Londra care confectiona inlay-uri din portelan in 1835. in 1880, Ames si Swasery au utilizat pentru confectionarea inlay-urilor o tehnica cu folie lustruita. Dupa adaptarea intr-o cavitate preparata a unei folii de aur sau platina, ei o indepartau, o ambalau si apoi turnau cositor sau aur topit in forma cavitatii reprodusa m folie. Tehnica era inca utilizata la sfarsitul primei decade a secolului Primul inlay turnat este atribuit lui Philbrook care a comunicat tehnica la lowa State Dental Society in 1897. Totusi, Taggart, este cel care a fost creditat cu introducerea in stomatologie a tehnicii cerii pierdute, in anul 1907. Popularitatea restaurarii a crescut in acel timp, ajutata fiind de contributiile lui Lane, Van Hom, Weinstein, Sonder, Schew si Hollenback care au imbunatatit materialele si tehnicile de confectionare a acestor restaurari. Incrustatiile reclamau initial o distmctie extensiva a structurilor dentare, aspect care a fost recunoscut de catre unul dintre primii lor sustinatori, Bodecker. Preparatiile largi, exagerate, care au fost in voga la inceputul secolului s-au datorat partial conceptului de „extensie pentru preventie' si partial instrumentelor necorespunzatoare utilizate in acea vreme. Bodecker, care a lucrat la Berlin, a utilizat prepararea slice pentru inlay-uri. Aceasta a fost exportata ulterior in Statele Unite de catre Rhein, nind apoi dezvoltata de catre Gillett. Tehnica slice utiliza un disc pentru prepararea suprafetelor proximale. Extensiile erau largi, dar superficiale. Considerat de catre sustinatorii lui a fi o restaurare conservatoare s-a crezut ca inlay-ul confectionat prin tehnica slice ar implica un risc mai mic la fractura al dintelui in care acesta se insera. La un moment dat acest tip de restaurare a fost folosit si ca element de agregare pentru proteze fixe. ;Rm')q bii; Analiza stress-ului cu metoda fotoelastica a aratat ca restaurarea agregata intr-o cavitate preparata prin tehnica slice dezvolta un stress mai mare decat in cazul unui inlay agregat intr-o preparare realizata prin metoda clasica. Restaurarile cu ajutorul incrustatiilor presupun o deosebita acuratete in toate fazele clinice si tehnice. Orice eroare, de la prepararea cavitatii si pana la cimentare poate

compromite actul terapeutic. Incrustatiile nu toler 515c21f eaza aproximatiile. Insuccesele si imperfectiunile sunt mai evidente decat la obturatiile plastice. Machetele realizate pentru confectionarea incrustatiilor din aliaje nobile pot n executate prin tehnica directa sau indirecta. In tehnica directa, dupa prepararea cavitatii se modeleaza macheta incrustatiei in cavitatea bucala. Procedeul clasic foloseste ceara albastra pentm inlay si acrilatul autopolimerizabil. Macheta se ambaleaza si se toama m laborator, incmstatia finita fiind adaptata si cimentata in cavitate. In tehnica indirecta cavitatea se amprenteaza cu elastomeri de sinteza, macheta modelandu-se pe un model de lucru. Restul fazelor sunt similare cu cele descrise la tehnica directa. Cu toate ca incmstatiile metalice realizate din aliaje au trecut cu brio proba timpului, problemele de estetica au determinat orientarea spre alte solutii. Asa cum s-a amintit inlay-ul ceramic a precedat aparent surprinzator, inlay-ul metalic. Ideea inserarii unor incmstatii (blocuri) ceramice prefabricate nu este noua. Cilindrii prefabricati din ceramica erau fixati prin cimentare m cavitati calibrate corespunzator, procedeul fiind cunoscut ca metoda lui Dall. Aceasta metoda se mai folosea inca si in anul 1920. Wood m 1882 folosea blocuri decupate de dinti prefabricati din portelan pe care le adapta si fixa m cavitati. W. Herbst utiliza perle din sticla de Venetia, de diferite culori obtinute prin pulverizare. Prin 1890 au fost mtroduse pe piata pulberile de portelan cu temperatura inalta de sinterizare. Aparitia in 1904 a pigmentilor minerali a permis ceramicii atingerea unor perfonnante estetice. in ultimele doua decenii, atat materialele din care se confectioneaza incmstatiile, cat si tehnologia lor au suferit modificari importante. Rasinile diacrilice compozite si masele integral ceramice au acaparat acest domeniu al restaurarilor coronare. Daca aproape un deceniu a avut loc o disputa acerba intre „composite-inlay' si incrustatiile integral ceramice, ulterior (1990-l992) aceasta competitie a fost castigata detasat de catre incmstatia integral ceramica. Composit-inlay-urile au pierdut disputa datorita dehiscentelor la interfata incmstatie/ciment diacrilic, a fisurilor si fracturilor aparute in masa incmstatiei (Krejci-l992, Ahlers-l996, Kupiec-l996). Dehiscentele de la interfata incmstatie/ciment diacrilic sugereaza ca acest tip de legatura nu este perfect stabila, deoarece legaturile coezive (intre molecule de acelasi tip) sunt mai slabe decat legaturile adezive (intre molecule diferite). Dupa insuccesele „composite inlay-urilor', incmstatiile integral ceramice au castigat teren datorita tehnicilor de dublu gravaj acid, a dezvoltarii cimenturilor diacrilice si a adezivilor dentinari, care au schimbat complet conceptia agregarii acestor proteze unidentare.

cavitati de clasa a V-a si cavitati de clasa a II. Tesuturile dentare care formeaza peretii cavitatin trebuie sa fie deci in cantitate suficienta ca sa reziste la fracturi si la deformari.a de marime medie. DUX.lungimea coroanei clinice. Indicatiile inlay-ului sunt similare cu cele ale restaurarilor confectionate din materiale de obturatie plastice: cavitati ocluzale. designul restaurarii asistat de calculator si frezajul computerizat. Cramponul.60 mm si o lungime de 2 mm se fixeaza intr-un canal dentinar. Inlay-onlay-ul (de obicei exclusiv metalic sau integral ceramic) reprezinta o forma de restaurare in care atat agregarea cat si preparatiile se combina. diagnosticul si ul de tratament sunt decisive. Premergator unei preparatii pentru o incmstatie. examenul local. in cazul cand incmstatia trebuie sa asigure protectia tesuturilor restante. ca elemente suplimentare de retentie. dar nu le protejeaza pe cele restante. dar mai ales impiedicand percolarea fluidelor. cu precadere cele realizate prin tehnici ce utilizeaza sistemele CAD/CAM (CEREC. deoarece nu suporta solicitari suplimentare. Cimentul perfecteaza coaptarea dintre suprafetele cavitatii si ai incrustatiei imbunatatind astfel retentia. La inlay-ul sau incrustatia intracoronara (metalica.Incmstatiile integral ceramice. in proportii diferite (intraextracoronara). . ale suprafetelor proximale. Onlay-ul sau incrustatia extratisulara (poate fi metalica sau integral ceramica). Celay.pozitia dintelui in arcada.particularitatile morfologice ale suprafetei ocluzale. . daca creasta marginala si suprafata opusa sunt intacte. vestibulare si orale. Astfel o serie de factori pot influenta preparatia: . cu diametrul de 0. poarta numele de onlay.raporturile ocluzale cu dintii antagonisti. In loc de crampoane poate fi un dispozitiv radicular. Leziunile coronare mezio-ocluzo-distale constituie cea mai frecventa indicatie. . Se indica la cavitatile de clasa a V-a si de clasa a II-a cand peretii cavitatii nu ofera suficienta retentie prin frictiune sau cand incmstatia acopera o suprafata mare. Retentia si stabilitatea unui onlay MOD sunt mai slabe decat la o coroana partiala. Inlay-ul inlocuieste tesuturile dentare pierdute. Se contraindica a fi element de agregare a unei proteze fixe. prin acoperirea suprafetei ocluzale. Pinlay-ul este o incmstatie cu crampoane metalice. Procera Denti CAD) au continuat revolutionarea acestui domeniu prin introducerea amprentei optice. . ceramica sau din compozit) retentia se realizeaza prin incastrarea intr-o cavitate preparata astfel incat incmstatia sa fie autoretentiva.

sunt valabile doar pentru incrustatiile metalice si. . . cele ce se refera la contuml marginal.probleme legate de fizionomie. 1. dupa criteriul topografic si. tipul si modalitatea concreta de preparare. CONCEPTE DE BAZA IN PREPARAREA CAVITATILOR PENTRU INLAY De la inceput trebuie sa precizam ca preparatiile pentru mcrustatii difera m functie de tipul si materialul din care acestea sunt elaborate. starea pulpei etc.relatiile cu tesuturile moi parodontale.statusul parodontal. . marimea camerei pulpare. Initial se vor prezenta etapele de preparare ale dintilor pentru realizarea incrustatiilor.extinderea si localizarea leziunii carioase. . care se insera m stare plastica in cavitati retentive. m special. forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.. . Principiile de preparare a cavitatilor. Pe baza datelor culese se stabileste diagnosticul ce se refera la topografia leziunii.vitalitatea pulpei. ulterior dupa materialul din care sunt confectionate. incmstatiile se confectioneaza in laborator si sunt cimentate m cavitatea preparata. Spre deosebire de obturatii. tehnicile ce se vor folosi. Coroborand datele culese la examenul dintelui cu statusul bucal se stabileste indicatia de tratament. starea parodontiului de sustinere. Diversificarea preparatiilor pentru receptarea unei incrustatii s-a facut in paralel cu lansarea unor materiale si tehnologii noi. formulate de Black. Un „composit-inlay' sau o incrustatie integral ceramica care se fixeaza printr-un procedeu de „gravaj acid dublu' necesita un alt tip de preparatie decat o incrustatie metalica. oferind relatii suplimentare cu privire la raporturile procesului carios cu camera pulpara.raporturile cu dintii vecini. . intinderea m suprafata si profunzime. Examenul radiografic completeaza examenul clinic. legata de obiectivele urmarite.

mai bine absorbite influentand pozitiv retentia si rezistenta. Incrustatia nu trebuie sa facajonctiune „cap la cap' cu zona periferica. La cavitatile profunde divergenta peretilor va fi mai mare pentru a usura inserarea si adaptarea incmstatiei in cavitate. . asigura retentia restaurarii in cavitate si m acelasi timp faciliteaza insertia ei. pe langa faptul ca nu este justificata. pentm a imbunatati forma de retentie si rezistenta. creaza dificultati. Frictiunea se realizeaza intre peretii cavitatii si metal (retentie intracoronara) sau intre metal si peretii preparatiei (retentie extracoronara). Fiecare din pereti timp a restaurarii.). pentru a realiza forma de retentie si inchiderea marginala. Indiferent de unghiul format divergenta peretilor trebuie sa fie vizibila cu ochiul liber. Cavitatile pentru inlay se prepara cu pereti divergenti dinspre seu spre exterior (. Atat retentia intracoronara cat si cea extracoronara variaza in functie de unghiul de divergenta si suprafata de contact la nivelul peretilor. Adaptarea incmstatiei este mult mai greoaie si exista riscul fracturarii peretilor. Unghiul de divergenta nu va depasi 10°. astfel. Aceasta forma este o conditie fundamentala pentru indepartarea machetei de ceara (amprentei) si inserarea restaurarii rigide. Bisectoarea secundare si pune sub semnul intrebarii evolutia in unghiului reprezinta axa de insertie. Aceste variabile sunt legate de rolul frictiunii in retentie. asigurand o divergenta de 5-6°. 12.8. Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz. in retentie intervine si lungimea peretilor cavitatit. cum se intampla in prepararile „slice' la cavitatile de clasa a II-a. Linia (axa) de insertie a restaurarii trebuie sa fie perpendiculara pe seul cavitatii care. Acest unghi de divergenta. . descrie un unghi (a) cu axa de insertie . Pe langa unghiul redus de divergenta. Aparitia unui hiatus intre incmstatie cavitatii preparate pentru si peretii cavitatii poate duce la aparitia de carii incrustatii. la randul lui.8. in cavitatile superficiale divergenta peretilor va fi minima.Particularitatile restaurarilor rigide fata de cele plastice impun unele diferentieri in prepararea cavitatilor la nivelul peretilor si marginilor. Pragul gingival va avea aceeasi directie.12. Unghiul de deoarece exista riscul dizolvarii cimentului m divergenta (b) al peretilor fluidul bucal. pierderea retentivitatii este disproportionat de mare cu fiecare grad de crestere a unghiului de divergenta. Conform principiilor biomecanice. Fortele ocluzale vor fi. apropiat de paralelism. Toate muchiile marginale (unghiul format intre peretii cavitatii si suprafata dentara) trebuie bizotate. trebuie sa fie paralel cu ul de ocluzie (la cavitati de clasa 1 si a II-a). Tendinta de a prepara pereti paraleli.

). Bizoul va cuprinde jumatate din grosimea smaltului (. . PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE OCLUZALE Prepararea cavitatilor ocluzale pentru incmstatiile metalice nu se deosebeste mult de cele pentru obturatii plastice m ceea ce priveste conturul marginal. 12.9. 2. desi divergenta peretilor este aceeasi la ambele cavitati (. Adaptarea marginala corecta si retentia frictionala nu se pot realiza decat atunci cand suprafata machetata sau amprentata este neteda.9. Se bizoteaza un unghi de 45°. dar in portiunea AB si CD exista inca multiple axe de insertie (. Prin bizotare (inclusiv la pragul gingival) inchiderea marginala se imbunatateste pe doua cai: . Imaginea a treia este ilustrativa pentru retentia optima: un singur ax de insertie a incmstatiei pe toata lungimea peretilor (. Finisarea marginilor de smalt si a peretilor cavitatii are o importanta mai mare decat la obturatiile plastice.Bizotarea smaltului se face in unghi de 35^15° pe o suprafata de 0. Retentia este direct proportionala cu adancimea cavitatii si invers proportionala cu unghiul de divergenta. Reprezentarea schematica a Unghiul muchiei marginale: unghiul format de peretii cavitatii axei de insertie. .3.10. in prima schema peretii cavitatii sunt mult prea divergenti. in a doua schita peretii AX si CY sunt paraleli. 12.2. Vor fi ilustrate doar deosebirile: conformarea peretilor cavitatii si a unghiului dintre pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).). 12. poate fi brunisata perfectand inchiderea marginala si protejand astfel stratul de ciment. cuprinzand jumatate din grosimea lui. Inlay-ul tumat dupa tiparul 1 cavitatii poate fi inserat pe multiple axe cuprinse intre liniile AB si CD (.1. 12.marginea subtire de metal. forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.12. Imaginile din .9.4.9.suprapunerea a doua suprafete conformate in inclinat.12. Cavitatea ABCD este mai putin retentiva decat cavitatea mai profunda XBDY. cu suprafata dintelui este de obicei de 90-95°.9.). care prezinta rezistenta si maleabilitate.5-l mm. exista o singura axa de insertie care este paralela cu peretii.).) . subliniind importanta lungimii insertiei.9. Varianta a patra completeaza ideea precedenta. ilustreaza corelatia dintre cele doua variabile. 12.

. cat si aspectul specific de „coada de randunica' la capatul mezial. respectiv distal al cavitatii preparate sunt relevate in . 3. 3. reprezinta schema unei preparari pentm o incmstatie metalica ocluzala pe un molar mandibular cu mentionarea functiilor biomecanice indeplinite. 12. Perete pulpar: rezistenta. (. Perete vertical: retentie si stabilitate.prepararea bizoului ocluzal Extensiile moderate de la nivelul santurilor vestibulare si orale. Bizou ocluzal: integritate marginala.12.12. Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie ocluzala: aprepararea cavitatii ocluzale. 12. 2. Apoi se va netezi peretele pulpar. Schema prepararii cavitatii pentru incrustatie ocluzala 1.1 l. Se mclud apOl m preparare toate santurile existente la nivelul suprafetei ocluzale. 12. realizand cavitatea cu o adancime de aproximativ 1.5 mm si o latime de aproximativ 1 mm. . Urmeaza apoi bizotarea muchiei marginale cu un instmment diamantat in forma de flacara si finisarea cu o freza din carbura de tungsten de aceeasi forma.12.11. Dupa ce s-a inceput excizia. PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE PROXIMO OCLUZALE Incmstatiile proximo-ocluzale se indica la premolari sau molari ce prezinta carii de marime redusa sau obturatii anterioare care reclama o restaurare ce cuprinde doua suprafete: . Se va evita lezarea crestelor marginale.11.a.Prepararea cavitatii ocluzale se realizeaza cu o freza cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe suprafata ocluzala. Centrai al SUpratetei OClUZale.b) ura 12. operatiunea se continua de-a lungul santului . b .

asigurand o divergenta de 5-6°. se marcheaza cu hartie de articulatie. .13. 0 atentie deosebita trebuie acordata localizarii conturului marginal al cavitatii. Incrustatia se confectioneaza din materiale mai rezistente (aliaje.meziala si ocluzala sau distala si ocluzala. Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz.13. la o adancime egala si perpendicular pe axa de insertie a prepararii (. Acesta nu trebuie sa fie situat in zona contactelor ocluzale. Prepararea cavitatii de retentie se realizeaza cu o freza cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe suprafata ocluzala. Dislocarea incmstatiei spre spatiul interdentar se previne prin retentia m coada de randunica preparata ca la obturatiile de clasa a II-a. Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie proximo-ocluzala: . Se urmaresc toate santurile existente la nivelul suprafetei ocluzale. mentinand intrumentul in directia unde se deplaseaza piesa. realizand apoi cavitatea cu o adancime de aproximativ 1. in scopul asigurarii unei stabilitati maxime. Daca exista vreo incertitudine cu privire la localizarea acestor contacte. Retentia este legata de cea mai lunga axa unica de insertie. Dupa ce s-a inceput excizia. Prepararea cavitatilor ocluzale pentru inlay nu se deosebeste de prepararile pentru obturatii plastice m ceea ce priveste conturul marginal. Conturul marginal si forma de rezistenta se realizeaza aproximativ ca si la cavitatile pentru amalgam. El va fi extins atunci cand se adauga bizoul ocluzal. peretele pulpar trebuie sa fie . forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite. operatiunea se continua de-a lungul santului central al suprafetei ocluzale. 12. Unghiul format de peretele cavitatii cu suprafata dintelui este de obicei de 9095°. mai rar materiale compozite). ceramica. Conturul ocluzal trasat este destul de ingust m aceasta etapa. 12. Deosebirile se refera la conformarea peretilor cavitatii si a unghiului dintre pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).a). Se bizoteaza un unghi de 45°.5 mm. Prepararea cavitatii de retentie se face ca si la cavitatile de clasa 1 pentru inlay.

prezinta schema unei preparari de cavitate de clasa a II-a pentm un inlay la un molar superior. 2. la nivelul cavitatii de retentie se poate prepara un cep ocluzal (. sub punctul de contact. . 6. 12. Bizou gingival: integritate marginala.14. Schema unei preparari de cavitate de clasa a II-a pentru inlay (molar maxilar) 1. 12. Prepararea pragului gingival la cavitati de clasa a II-a. 12. Bizoul va fi mai larg folosind discuri de hirtie.). Pragul poate fi in unghi drept (a) sau inclinat spre peretele parapulpar (b). Largimea istmului poate fi mai redusa ca la obturatiile de amalgam. 12. Se bizoteaza apoi peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale cu ajutorul unui instmment diamantat m forma de flacara.). Se creeaza unghiurile vestibulare si orale pentru a definitiva cavitatea. metalul fiind mai rigid. care fornieaza un unglii obtuz cu peretele parapulpar (c) nu asigura forma de rezistenta.a — prepararea cavitatii de retentie. Peretele gingival poate fi conformat m unghi drept cu peretele pulpar sau putin inclinat inspre interior. Cavitatea proximala se extinde vestibular si oral pana in punctul in care se desfiinteaza contactul cu dintele adiacent. Bizotarea ridica probleme la nivelul peretilor axiali. Istm: retentie.14. La nivelul peretelui gingival se indica bizotatoare de prag gingival. stabilitate si rezistenta structurala. Pentru a mari retentia unei incmstatii proximo-ocluzale.13. . b — prepararea cavitatii verticale Se continua cu conformarea cavitatii verticale care se prepara neretentiva. 5. in nici un caz nu va fi inclinat spre exterior pentm a nu prejudicia forma de rezistenta (. Cavitate de retentie: retentie. Pragul inclinat. Bizou ocluzal: integritate marginala. Bizou al peretilor axiali:integritate marginala.15. 3. . 4.16.b). Cavitate verticala: retentie.12.15. stabilitate si rezistenta structurala. stabilitate si rezisten(a structurala. Muchia dintre peretele pulpar si parapulpar se bizoteaza pentm a pennite o adaptare corecta (. ura 12.

D.O. sau trebuie folosite anumite mijloace de distribuire a fortelor astfel incat sa devina nedistructive pentru tesuturile dentare restante.D.17.O. ea trebuie sa fie sustinuta de un miez de dentina sanatoasa.12. Retentia utilizata de restaurarile intracoronare este de tip „ic'.O.16. de aceea vorbim in aceasta situatie de onlay M.O. dar ea se repeta atunci cand fortele ocluzale se exercita asupra dintelui. Cavitate preparata pentru incrustatie proximo-ocluzala cu extensie in tbrma de coada de randunica (1) si cep ocluzal (2) protejeaza cuspizii restanti (. Termenul de onlay M. M.4.D.D.D.12. dar nu asigura protejarea structurilor restante. incorporarea protectiei ocluzale in acest design il face sa fie si o restaurare extracoronara cu acoperire partiala.5 mm. Aceasta forta este cea mai mare m cursul verificarii si cimentarii. Cu toate ca onlayul M. Pentru ca restaurarea sa aiba succes. ceea ce tinde sa exercite presiune din centru spre exteriorul dintelui.D. desemneaza o incrustatie intra-extra tisulara cu protectie ocluzala. incepe cu indepartarea vechilor restaurari. Inlay-ul inlocuieste doar stmcturile dentare absente. acea protectie poate fi obtinuta prin utilizarea unei placari dm aliaj turnat peste suprafata ocluzala. iar la nivelul cuspizilor de ghidaj 1 mm.). utilizeaza aproape exclusiv retentia intracoronara. Urmeaza prepararea suprafetei ocluzale astfel incat la nivelul cuspizilor de sprijin sa se obtina un spatiu fata de antagonisti de 1. Prepararea cavitatii pentru un onlay M. Daca dintele necesita o protectie fata de fortele ocluzale.O. este un termen care se refera la designul (topografia) cavitatii. . PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE M. Aspectul m forma de ic al inlay-ului creste riscul la fractura daca nu se .O.

Urmeaza prepararea cavitatilor proximale. prin indepartarea stmcturii dentare restante intre santurile de orientare.a).c). evazarea peretilor axiali si exprimarea unghiurilor interne ce le formeaza cu peretele parapulpar (. 12. Pragul va avea o latime de 1 mm si va fi plasat la 1 mm gingival de contactul ocluzal cel mai decliv.5 mm pe versantele exteme ale cuspizilor de sprijin ce se prelungesc pana la nivelul care va marca ulterior localizarea pragului ocluzal. 12.Se utilizeaza in acest scop un instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit si o freza de carbura de tungsten cilindro-conica. asigura rigiditate si intr-o oarecare masura retentie si stabilitate restaurarii metalice (. Ulterior se creaza un prag ocluzal care va marca zona terminala a preparatiei.19. 12.17. El va fi preparat cu bizou sau in chanfrein larg (.a). 12.20.O. Reducerea trebuie sa urmareasca contumrile originale ale cuspizilor reproducand urile inclinate ale suprafetei ocluzale (. . 12..20. desfiintarea contactului dintre peretii vestibulari si orali cu dintele adiacent.O. Apoi se realizeaza santuri de orientare de adancime de 1.19. 12. Distributia solicitarilor nivelul cuspizilor de ghidaj. Acest bizou larg de pe cuspizii de sprijin va asigura o grosime corespunzatoare metalului (.5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin si 1.b).19.D.b). functionale la un inlay M. preparat cu pereti netezi si usor divergenti. Aceasta se realizeaza cu o freza cilindro-conica de carbura de tungsten urmarind zona terminala a bizoului cuspidului de sprijin. Se finalizeaza reducerea pentm bizoul cuspidului de sprijin indepartand structura dentara restanta intre santurile de orientare.D. Acestea trebuie sa aibe o adancime de 1. (a) si Slefuirea ocluzala se va realiza la onlay M. Istmul.0 mm la . (b). Se incepe slefuirea suprafetei ocluzale prin realizarea santurilor de orientare la nivelul cuspizilor si santurilor principale.

pe de alta parte. Un inlay care este prea larg poate conduce la o tractura in striictura dentara datorita extinderii stress-ului generat (c). Zona terminala vestibulara si orala se bizoteaza pe o latime de 0.b). Un bizou supraextins creste stress-nl pana la un nivel periculos (b). b —bizotarea suprafetei externe a cuspidului de sprijin. Farah si colab.21 . c — evazarea peretilor vestibulari si orali ai cavitatii proximal . Bizoul ar trebui sa se uneasca cu evazarile de pe peretii vestibulari si orali ai cavitatii fara a forma neregularitati (. .20. Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD: prepararea cavitatii proximale. 12. Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD: a— urile de slefuire reductionala a suprafetei ocluzale.5-0. au demonstrat clar potentialul de producere a stress-ului in inlay-urile obisnuite (a) si cateva variatii comune in design-ul standard al acestora. pentru a nu prejudicia retentia m caz de inversare a succesiunii fazelor. 12. 12.5-0. Evazarea se realizeaza cu instmmente diamantate m forma de flacara sau cu dalti drepte pe fetele mezio-vestibulare vizibile (. intr-un studiu de analiza a stressului cu metoda elementelor finite cu modele generate pe computer. ceea ce nu creeaza pericol pentru structura dentara restanta (d) .Evazarea peretilor se realizeaza dupa terminarea prepararii cavitatilor proximale. c —prepararea praguluiocluzal De-a lungul pragului gingival al ambelor cavitati proximale se realizeaza un bizou ingust (cu latime de 0. Stress-ul este evidentiat in aceste ilustratii printr-o coloratie neagra.7 mm (. Utilizarea unin onlay.19. .2l-a). pastreaza stress-ul la un nivel redus. 12. 12.7 mm) cu ajutoml unui instmment diamantat in forma de flacara.20 c).18. 12.

reprezinta schema unei preparari pentru un onlay M. bizoul lingual (cuspid de ghidaj) poate fi mai larg. 4. bizoul cuspidian si pragul ocluzal fiind realizati pe cuspidul vestibular (cuspid de sprijin). stabilitate. Evazare proximala: retentie. .D. stabilitate. Bizou al cuspidului de sprijin: durabilitate structurala. Mai importanta este rezistenta structurilor dentare si protetice (.O. in plus. 12. Bizou vestibular: integritate marginala. deoarece nu este o zona cu valoare estetica. . b — bizou vestibulo-oral ura 12..21. 12. 2. 5. durabilitate.).22. Prepararea la un molar inferior este diferita de cea a unui dinte lateral superior. pe un premolar maxilar cu mentionarea functiilor biomecanice indeplinite. 12. (premolar superior) 1. durabilitate. Schema prepararii cavitatii pentru un onlay M.23. 6.D. 3. Istm: durabilitatea structurilor dentare si protetice.O. Conformarea bizourilor la nivelul unei cavitati preparate pentru un onlay MOD: a— bizou cervical. Cavitate proximala: retentie.22. Slefuirea ocluzala: durabilitate structurala.

7. . Prag ocluzal: rezistenta structurala. Bizou al pragului ocluzal: integritate marginala. 8.

Trecerea trebuie sa se faca pe neobservate. unghiul ocluzal al incmstatiei va fi de 90°. .de cate ori va fi posibil. acest unghi va fi intotdeauna mai mare de 70°. . CARACTERISTICI ALE PREPARATIILOR PENTRU INCRUSTATII CERAMICE.fundul cavitatii va fi mai degraba plat si se va intalni cu ceilalti pereti ai cavitatii m unghiuri usor rotunjite. DIN COMPOZIT SI INTEGRAL CERAMICE Caracteristici ale cavitatilor preparate pentru incrustatii ceramice realizate pe folie de platina: .daca fundul cavitatii este denivelat.D.23. Schema prepararii unei cavitati M. Cu alti termeni. liniile drepte.retentia deja asigurata de fimdurile plate si profimzimea cavitatii va putea fi imbunatatita de o ancorare in profunzime (dispozitiv dentinar). iar legaturile se v.dimensiunile generale ale unei cavitati preparate pentru o incmstatie ceramica sunt in mod obisnuit mai mari decat cele pentru o incrustatie metalica: apare astfel o crestere a rezistentei.. el se poate nivela cu obturatia de baza. datorita fragilitatii lamelor subtiri de ceramica care ar acoperi bizoul. . Pentru suprafetele concave.or face prin intermediul unor curburi largi. pentru onlay la un molar interior intre bizou si evazarea proximala nu trebuie sa se formeze un unghi exprimat ocluzoproximal. liniile convexe si concave vor avea o raza mare. . . . designul sau va include intotdeauna un istm foarte larg. 12. . daca exista. vor fi scurte. retentiei si o manipulare mai comoda a incrustatiei ceramice. 5.O.marginile nu vor fi bizotate. . cand este necesara extensia m forma de coada de randunica. pentru suprafete e sau convexe. de preferat un liner din CIS.contururile cavitatii nu prezinta nici un unghi ascutit pentru a evita ruperea foliei la un nivel la care adaptarea incrustatiei trebuie sa fie deosebit de rigiiroasa.in cazul incrustathlor proximo-ocluzale.

.

b sectiune nieziu-distala Caracteristici ale prepararilor pcntru incrustatii din compozit Prepararea cavitatii pentm inlay-ul dm compozit se face indepartand sau nu vechea obturatie de amalgam. b . . fiind foarte important sa nu existe retentivitati sau neregularitati la nivelul cavitatii.25.prepararile pentm onlay pot avea bizou la nivelul zonelor vestibulare si orale pentru imbunatatirea aspectului estetic si a retentiei. pentru a putea permite o fmisare corecta cu discuri si benzi.5 mm in zonele de contact ocluzal)..trebuie evitate pe cat posibil santurile. ' *.toate marginile suprafetelor proximale sunt extinse vestibular si oral catre dintii adiacenti.prepararea se va realiza cu ajutorul unei freze fisura sau a unui instrument diamantat cilindro-conic cu varful rotunjit. t . Prepararea cavita(ii pentni incrustatie oduzala . terminandu-se la 0.sectiune vestibulo-orala a. Prepararea cavitatii pentru . Exista cateva caracteristici ce trebuie sa le indeplineasca cavitatile preparate pentru incmstatiile din compozit.5 mm in dentina (grosimea inlay-ului trebuie sa fie de minim 1 mm in zonele unde nu exista concentrare de stress si cel putin 1.limitele prepararii nu trebuie sa fie situate la nivelul zonelor de contact ocluzal datorita riscului de fractura a marginii restaurarii.adancimea cavitatii trebuie sa fie de minim 1.vedere ocluzala. . urmeaza exereza dentinei ramolite si crearea unei noi cavitati.5 mm. . . . . dar trebuie sa aiba unghiurile rotunjite. ceramica arsa pe folie de platina: incrustatie proximo-ocluzala arsa pe folie de platina: a . . . 12.24.vedere ocluzala. care le deosebeste de cele pentru inlay-urile din aliaje nobile si anume: -peretii cavitatii trebuie sa fie usor divergenti (10-20°). se poate face bizou la nivelul pragului gingival.se pot realiza forme de casete.nu exista bizou la nivelul suprafetei ocluzale a cavitatii. 12.daca marginea gingivala se realizeaza la nivelul smaltului.

Se realizeaza dupa indepartarea obturatiilor vechi si/sau a tesuturilor dentare compromise. cat si la incmstatie.).26. Spatiul dintre inlay si dinte este completat de catre cimentul diacrilic care este putin solubil m apa si care adera in acelasi timp atat la dinte. eficienta. Izolarea dintilor preparati este obligatorie. inainte de a alege forma definitiva a prepararii si restaurarii. functiei si a rezistentei dintelui si mentinerea in timp a acestor caracteristici.Particularitati ale cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice Proprietatile materialelor si cerintele laboratoarelor din cursul confectionarii acestor incmstatii integral ceramice necesita anumite modificari ale regulilor de preparare ale cavitatilor fata de cele aplicate in cazul incrustatiilor tumate.3. . incmstatiile integral ceramice nu necesita prepararea unui bizou la nivelul marginilor cavitatii pentru a obtine o cimentare corecta a restaurarii la acest nivel.2. Unghiuri si muchii rotunjite. Aceasta extensie a ceramicii va favoriza si obtinerea unei fuziuni a culorilor restaurarii cu cele ale stmcturii dentare acoperite. 12. Pe de alta parte. Pereti axiali usor divergenti. 12. Principiul fundamental al prepararilor pentru incmstatii integral ceramice este consevator: pastrarea tuturor structurilor restante. Prepararea unei cavitati de clasa 1 pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice Se recomanda inlaturarea oricarei restaurari preexistente sau/si a stmcturilor dentare compromise. limitata la nivelul smaltului. trebuie eliminata dentina infectata sau ramolita.26. va permite o cimentare marginala mai . Planseul prepararii sau concav urmarind forma supratetei ocluzale. Caracteristicile unei cavitati preparate in vederea inserarii unei incrustatii integral ceramice: 1. in aceasta etapa. Muchia marginala ocluzala conformata in chanfrein sau fara bizou conventional. pentru a facilita elaborarea restaurarilor in laborator si pentm a diminua riscul proarii fracturilor m interioml incmstatiilor (. spre deosebire de inlay-urile si onlayurile tumate. Toate muchiile si unghiurile sunt rotunjite. Faptul se produce datorita prismelor de smalt orientate perpendicular la acest nivel. asigurand o zona de trecere imperceptibila intre dinte si ceramica. 4. Totodata este evident ca o muchie marginala preparata m chanfrein. restaurarea formei. Bizoul ocluzal este contraindicat deoarece el este insotit de realizarea unei margini foarte fine si fragile din ceramica ce va tinde sa se fractureze chiar in momentul verificarii incrustatiei. iar dentina afectata trebuie controlata pentru a nu risca sa compromitem noua restaurare. ideal cu ajutorul digii.

Marginile ocluzale ale cavitatii preparate pentru un inlay integral ceramic nu se bizoteaza. El nu trebuie sa fi neaparat si perpendicular pe axa dintelui cum este realizat in cazul incmstatiilor din aur. pentru a evita posibilitatea fracturarii marginilor subtiri ale incmstatiei in momentul inserarii acesteia. Unghiurile interne in cazul cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice trebuiesc rotunjite spre deosebire de incrustatiile metalice. Sustinatorii preparatiei in chanfrein argumenteaza avantajul metodei prin: imbunatatirea suprafetei de contact intre incmstatie .Deoarece estetica reprezinta un obiectiv major. m zona fosei centrale. Peretele pulpar al unei cavitati preparate pentru un inlay integral ceramic trebuie sa asigure stabilitatea restaurarii. ConHguratia peretelui pulpar poate sa difere m functie de profunzimea prepararii. se realizeaza o forma care permite insertia noii restaurari. favorizand retentia. . Aceasta divergenta marita faciliteaza insertia si dezinsertia restraurarilor m cursul fazelor de adaptare. retentie imbunatatita datorita dispozitiei favorabile gravajului acid a prismelor de smalt la nivelul marginilor. decat in cazul prepararilor pentru inlay-uri tumate cand divergenta este de doar 6 -l0°. dentina afectata colorata trebuie indeparata in totalitate chiar daca din punct de vedere clinic este sanatoasa. La cavitatile superficiale.cimentul compozit . cand ele sunt ascutite si accentuate. iar cea de-a doua recomanda o preparatie in chanfrein. Exceptie face dentina afectata de pe peretele pulpar. La ora actuala exista doua tendinte de preparare a marginilor ocluzale ale cavitatilor pentru incmstatii integral ceramice: prima sustine lipsa oricarei preparatii la acest nivel. risc de fracfura redus datorita grosimii suficiente a incrustatiei. Acest lucm este obtinut prin combinarea unei reduceri judicios calculate a structurii dentare cu aplicarea unei obturatii de baza din CIS pentm a obtine forma de rezistenta defmitiva. In astfel de situatii peretele pulpar trebuie sa fie preparat m regiunea fosei centrale paralel cu urile versantelor inteme cuspidiene. Trebuie indepartate doar structurile dentare compromise.structura dentara. permitand astfel obtinerea unei grosimi uniforme a ceramicii m intreaga restraurare. Divergenta nu trebuie insa exagerata prin indepartarea excesiva a stmcturilor dure dentare adiacente sanatoase. Forma cavitatii trebuie sa fie realizata cat mai conservator posibil. deoarece ea poate fi mascata. restaurarea este subtire si fragila. In plus. Peretii axiali ai cavitatilor pentru incrustatii integral ceramice trebuie sa fie usor mai divergenti dinspre peretele pulpar inspre suprafata ocluzala. estetica imbunatatita.

nr. unghiuri rotunjite intre peretii axiali si peretele pulpar.I. fosele si fosetele atinse de procesul carios. dupa care se fmiseaza cu ajutorul unui instmment special.I. Prepararea unei cavitati de clasa a II-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice Cand leziunea carioasa cuprinde atat suprafetele proximale cat si ocluzale se impune realizarea unei cavitati compuse dm doua sau trei cavitati. Astfel se reduce considerabil riscul unei suprapreparatii la nivelul peretelui pulpar. iar ulterior prepararea se va extinde cu ajutoml unui instmment diamantat special cum ar fi C. pana la atingerea crestei marginale.l. peretii axiali retentivi (datorita celor doua tipuri de granulatii de pe tija) care maresc suprafata de adeziune chimica si cresc retentia mecanica. cu instmmente diamantate conice cu granulatie ultrafina sau cu freze de finisat din carbura de tungsten. Apoi freza este deplasata intr-o directie perpendiculara pe fosa centrala pana in interiorul crestei marginale. acest lucru fiind indicat in cazul unei carii de dimensiuni reduse si daca forma de preparare clasica ar conduce la o mutilare suplimentara a dintelui.I. Conturul prepararii include initial santurile. Extinderea poate fi limitata m interiorul ariei de contact. CMS Dental) care s-a dovedit a fi cel mai eficient pentru acest scop.]. Instrumentul prezinta la varf pe o portiune de 0.P. axei de insertie a viitoarei incmstatii cat si localizarea si forma marginilor cavitatii preparate. iar in restul portiunii active o pulbere diamantata cu granulatie mare. de exemplu freza C.5 mm o pulbere diamantata cu granulatie fina. nr. Desfiintarea punctului de contact se poate realiza cu daltite de smalt foarte ascutite.P. : . Ulterior se examineaza structurile dure dentare restante pentru stabilirea defmitiva a formei de rezistenta a cavitatii. Curbura peretilor vestibulari si orali este aplatizata. Muchiile dintre prepararile ocluzale si cele proximale trebuie rotunjite. Peretii axiali trebuie sa fie usor divergenti pentru a facilita insertia restaurarii fara a aparea fenomenul de frictiune.Pentru realizarea acestor unghiuri inteme rotunjite se recomanda utilizarea unui instmment diamantat specific cilindo-conic cu varf plat si unghiuri rotunjite ce prezinta doua tipuri de granulatii diferite („two grit' Ceramic Inlay Preparation System [C.nu este necesara extinderea cavitatilor inspre vestibular sau oral. m special daca exista o baza de CIS care este mai putin rezistent la abraziune ativ cu structurile dure dentare. Se continua prepararea cavitatii proximale spre zona cervicala in regiunea m care se extinde procesul carios si spre zonele vestibulare si orale cu desfiintarea zonelor de contact sau pana in apropierea lor pentru a evita posibila lezare a dintilor vecini. Avantajele acestui instmment cu un design modem constau in: realizarea unui perete pulpar plat. pereti axiali cu divergenta ideala determinata de conicitatea instmmentului.asa cum apare intre doi molari . Initial se indeparteaza daca este cazul restaurarile preexistente.2. asigurarea unei margini ocluzale precise pe care se poate prepara un chanfrein.P. Daca aria de contact este lata in sens V-0 .

Profunzimea cavitatii trebuie sa fie cuprinsa intre 1. 2 care va extinde cavitatea de acces in directie incizala sau gingivala. fara a desfiinta aria de contact proximala. Muchia suprafetei ocluzale se poate prepara cu chanfrein.I.5-2 mm a inaltimii cuspizilor. necesitatile tehnice care faciliteaza realizarea m laborator a incmstatiei. . unghiurile prepararilor cuspidiene trebuie sa fie rotunjite pentru a evita proarea unor fracturi datorira unghiurilor ascutite. . Orice portiune de smalt nesustinuta la nivelul ariei de contact este indepartata cu ajutorul unei daltite sau cu o freza din carbura de tungsten de forma conica. in cazul restaurarilor ce trebuie confectionate pe dintii ce prezinta cuspizii fracturati este necesara incorporarea acestora in onlay-uri integral ceramice. zona terminala a prepararii trebuie conformata in chanfrein. Prepararea dintilor m aceste situatii trebuie sa respecte urmatoarele caracteristici: reducerea uniforma cu 1. nr. Prepararea unei cavitati de clasa a III-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice in cazul acestor tipuri de restaurari este utila limitarea extinderii prepararii de pe fata vestibulara in vederea mentinerii esteticii.5 mm cu exceptia zonelor m care exista procese carioase mai profunde.5-2. necesitatea realizarii unei axe de insertie-dezinsertie favorabile.P. in cele ce urmeaza vor fi enumerate doua indicatii particulare de restaurare a cavitatii de clasa a III-a cu incmstatii integral ceramice: o restaurare masiva de amalgam sau compozit aplicat prin tehnica directa la nivel mezio sau disto-oral al unui canin care perturba pe langa estetica si relatiile de contact cu dintele adiacent.Peretele pulpar poate sa fie conformat m forma de V la nivelul fosei centrale pentm a obtine la acest nivel o grosime mai mare a ceramicii. imbunatatind estetica si evitand potentialele fracturi. iar peretii gingivali si incizali sunt finisati cu ajutoml aceleiasi freze din carbura de tungsten. Este esential ca prepararea sa nu se extinda incizal. cea de-a doua la nivelul unor margini incizale putemic subminate sau a unor suprafete proximale pe incisivi. gingival sau pulpar mai mult decat este absolut necesar pentru indepartarea leziunilor carioase si realizarea unei axe de insertie. Forma conturului trebuie sa fie realizata in functie de: extinderea leziunii. Se continua apoi cu un instmment diamantat C. Prepararea cavitatii incepe dinspre suprafata orala cu ajutorul unei freze din carbura de tungsten m forma de para care asigura accesul. Scopul prepararii trebuie sa fie posibilitatea elaborarii unei restaurari integral ceramice cu formele geometrice cele mai simple posibile si care poate sa protejeze dintele datorita unei forme de rezistenta mai bine adaptate.

la nivelul suprafetei vestibulare se va realiza un bizou larg sau daca smaltul permite se va realiza un chanfrein. incmstatia va inlocui tesutul dentar de la nivel incizal sau/si proximal cu restaurarea unghiului incizal. Ulterior. Suprafata orala este preparata fara prag sau intr-un minichanfrein la nivelul frontalilor maxilari.Prepararea unei cavitati de clasa a IV-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice In cazul unei cavitati de clasa a IV-a. . Prepararea implica atat indepartarea tuturor leziunilor carioase cat si netezirea liniei de fractura perpendicular pe suprafetele vestibulare si orale a dintelui.