You are on page 1of 3

Fovism PUBLICAT DE ARTEX LA 8 - FEBRUARIE - 2009 DEFINITIE Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din

anul 1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907.

Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a temperamentului si instinctului artistic.

DENUMIRE Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez “fauve”, adica “fiara salbatica”. Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent.

Cu acest prilej Vauxcelles exclama referitor la o statuie de Donatello aflata in mijlocul salii si conceputa in cel mai pur stil renascentist florentin: “Donatello parmis les fauves” (Donatello printre animale salbatice).

Insasi sala expozitiei a fost botezata “la cage aux fauves” (cusca animalelor salbatice). Aceasta ironie reprezinta lansarea miscarii foviste.

PUNCTE DE PORNIRE Impresionism. Punctele de pornire se regasesc in descompunerile cromatice, folosirea culorilor pure si a raporturilor de complementaritate: dar parasesc impresionismul prin refuzul fata de caracterul sau esential senzorial, deplasarea interesului de la impresie la expresia culorii (existand paralelisme cu expresionistii, mai ales cu membrii grupului Die Brucke) si refuzul de pulverizare a formei sau excesiva divizare a tusei care destrama structura lumii vizibile.

Opera lui Gauguin. in raporturi violente. Ea este excesiv simplificata. decorativismul si arabescul linear specific. de tridimensional). Andre Vlaminck. practicand pastilele si pata de culoare pentru a mari capacitatea tusei de a modela forma. se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate. de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: ” Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita”). Opera lui Van Gogh. Punctele de pornire se regasesc in divizarea stiintifica a tuselor. Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate. Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare. Henri Derain. Punctele de pornire se regasesc in exotismul. Albert Camoin. Louis Evenepoel. Punctele de pornire se regasesc in expresivitatea culorii.Neoimpresionism. Charles Valtat. Maurice Dufy. le reproseaza micsorarea tusei (punctului). CARACTERISTICI FUNDAMENTALE Se pastreaza legatura cu lumea realului. dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere. redare a ceea ce se vede. Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Henri . dar Matisse care este pana la un punct adeptul pointilismului. redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu). REPREZENTANTI FOVISM Matisse. Raoul Kees van Dongen Marquet. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur.

Georges . Alice Braque. Jean Manguin. Georges Bailly. Othon Rouault. Henri Friesz.Puy.