You are on page 1of 4

Autoeducaţia Ideea necesităţii de a învăţa în permanenţă, de autoinstruire şi autoeducare este confirmată din cele mai vechi timpuri, fiind

întâlnită încă din antichitate la greci şi romani, iar mai târziu scrisă în Coran de către arabi ca obligaţie religioasă. Proverbele populare, precum ,,Omul toată viaţa învaţă”, maximele latineşti:,,Ne discere cessa”(,,Nu înceta să înveţi”) ori cugetările celebre: ,,Tota vita schola est”.,Întreaga viaţă este o şcoală”(J.A.Comenius) atestă universalitatea şi existenţa milenară a conceptului. Cuvântul ,,autoeducaţie”, provenit din grecescul ,,autos”(,,însuşi”) şi latinescul ,,educatio”(,,educaţie”) este o activitate pe care orice individ o desfăşoară conştient pentru formarea sau desăvârşirea propriei persoane. El este atât subiect cât şi obiect al educaţiei, asupra lui aplicandu-se toate influenţele. Autoeducaţia presupune autocunoaştere, autostăpânire, autoconducere. A învăţa să înveţi şi a dori să te perfecţionezi continuu sunt cerinţe ale educaţiei permanente, prin care omul contemporan învaţă să fie el însuşi, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze şi să se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuală şi moral -civică. Pentru secolul nostru, instruirea continuă şi implicit autoinstruirea au devenit cerinţe fundamentale ale societăţii, determinate de creşterea exponenţială a informaţiilor şi de uzura accelerată a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale ştiinţei, tehnicii, tehnologiei şi mijloacelor de informaţie, de dinamismul vieţii economice şi sociale, de democratizarea învăţământului, de creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură şi educaţie, de folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber. 2 Omul care doreşte să se autoeduce permanent, îşi formează personalitatea echilibrat, poate identifica şi folosi sursele de informaţie, participă la dezvoltarea societăţii şi la educarea celorlalţi membri ai colectivităţii din care face parte.Nicolae Iorga susţinea că: ,,Învăţat e omul care se învaţă necontenit pe sine şi învaţă necontenit pe alţii.” În acest scop, şcoala este o etapă iniţială a educaţiei permanente. Ea trebuie să pună accent pe folosirea pe scară largă a metodelor activ participative, pe tehnicile de învăţare eficientă, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe creşterea efortului de învăţare al elevilor şi pe formarea capacităţii de autoevaluare, insistând asupra acţinilor prin care omul se autoeducă.

inclusiv prin preluarea unor influente pedagogice provenite din directia mediului natural si social inconjurator. prin intermediul actelor sale de conduită. a campului psihosocial inconjurator. care include: functia centrala sau functia fundamentala a educatiei si functiile principale ale educatiei. un ideal propriu. este un act de autoeducaţie. în acord însă cu cerinţele sociale. participând astfel la propria sa formare şi dezvoltare. Analiza functiilor educatiei presupune elaborarea unui model ierarhic aplicabil in contextul sistemului social global. îndreptată spre perfecţionarea comportamentului. Orice acţiune conştientă. o atitudine personală faţă de sistemul social de valori. raportându-se şi comparându-se necontenit cu alţii. al prestaţiilor personale. Functiile generale ale educatiei reprezinta consecintele sociale cele mai importante ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii angajate in mod intentionat sau neintentionat prin intermediul unor actiuni organizat si / sau a unor influente spontane. în primul caz acesta fiind stabilit de societate. in mod obiectiv. Taxonomia rezultata asigura astfel evidentierea a doua categorii de functii: 1) functiile generale. în şcoală trebuie să se transmită elevilor bazele şi metodele autoformării. iar în al doilea caz este stabilit de subiectul însuşi. El meditează asupra celor învăţate şi dispunând de un mod propriu de apreciere a valorilor socio-culturale. Marx spunea: . În acelaşi timp autoeducaţia favorizează asimilarea influenţelor venite din afară prin educaţie. aspiraţiile şi concepţia proprie despre viaţă. deoarece tânărul îşi proiectează în viitor propria persoană. Omul se cunoaşte pe sine în mod mijlocit.. El este aici mai accentuat fiind în conformitate cu năzuinţele. formându-şi idealul în viaţă.Deoarece nu vine pe lume cu o oglindă în mână. în aceeaşi măsură este capabilă să-şi aplice un program raţional de autoeducaţie. 2) functiile derivate care sunt subordonate functiilor generale ale educatiei. să stimuleze autoeducaţia. iar pe de altă parte se integrează în educaţia permanentă sporindu-i eficienţa. omul se oglindeşte mai întâi în alt om”. Aceste functii intervin. al relaţiilor sale cu alţii. Ca urmare. la nivelul oricarei activitati de educatie sau instruire desfasurata in cadrul sistemului si al procesului de invatamant. Ea este într-un anumit sens şi un indiciu al rezultatului instruirii. El va ajunge la autocunoaştere. . le interiorizează.Autoeducaţia devine posibilă la vârsta adolescenţei. aceasta fiind socotită ca un înalt nivel de dezvoltare a copilului sau individului. 3 Actul educativ şi cel autoeducativ sunt călăuzite de scop. să pregătească. În măsura în care o persoană are o concepţie mai bine(clar) conturată despre lume şi viaţă. Un adevărat proces de educaţie trebuie să servească.

anumite modificari intervenind doar la nivelul ordonarii prioritatilor in cazul functiilor principale ale educatiei. aplicative. subordonate.).Functiile generale ale educatiei au un caracter obiectiv. insusirea. economie. Tinand seama de aspectele metodologice evidentiate anterior. 2) Functiile principale ale educatiei – functii cu caracter general – implicate direct in asigurarea realizarii efective a functiei centrale / fundamentale a educatiei: a. comunitatii rurale-urbane. putem avansa urmatoarea taxonomie a functiilor educatiei: 1) Functia centrala / fundamentala a educatiei – functie de maxima generalitate . care se regasesc la nivelul oricarei actiuni educationale.) in raport cu particularitatile fiecarei varste scolare si psihologice – aceasta functie angajeaza integrarea sociala a personalitatii prin transmiterea. arta. comunitatii locale. intr-o perspectiva imediata si pe termen mediu si lung – urmareste integrarea omului in societate in cadrul unei activitati cu valoare socioeconomica pentru el si pentru comunitate. Ele au un caracter stabil. teritoriale. de politizare a educatiei) functia economica (realizabila . subordonate in ansamblul lor functiei centrale sau fundamentale a educatiei – formarea-dezvoltarea personalitatii umane. integrat in viata comunitatii (familiei. reprezentand consecintele si proprietatile celei mai importante ale activitatii de educatie. cunoscand anumite variatii si particularizari in raport de contextul in care are loc activitatea de educatie in cadrul unui sistem si proces de invatamant determinat din punct de vedere social-istoric. interiorizarea si aplicarea valorilor culturale generale. comunitatii socio-profesionale.vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii in vederea integrarii sociale a acesteia (care la modul ideal poate fi permanenta si optima). nationale etc. Raportarea functiilor principale la functia centrala a educatiei evidentiaza ponderea specifica a functiei culturale. de profil si de specialitate. Functia culturala a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin inter-mediul valorilor spirituale preluate pedagogic din toate domeniile cunoasterii umane (stiinta. Functiile derivate. politica. in mod direct sau indirect celor generale. b) Functia politica / civica a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor civice care reglementeaza raporturile acesteia cu lumea si cu sine in conditii proprii fiecarei varste scolare si psihologice – vizeaza integrarea omului in societate in calitate de cetatean. relevanta pedagogic din perspectiva:   contributiei prioritare a valorilor culturale la realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii in vederea integrarii sale sociale optime. contributiei determinante a valorilor culturale la realizarea calitativa a celorlalte doua functii principale ale educatiei: functia politica (realizabila prin cultura politica / altfel inregistram tendinta negativa. religie etc. filosofie. tehnologie. c) Functia economica a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor tehnologice. au un caracter instabil. comunitatii religioase. comunitatii politice. care vizeaza capacitatea acesteia de realizare a unor activitati socialmente utile in diferite contexte sociale. morala.

. care solicita parcurgerea anumitor programe de educatie / instruire. din obiect in subiect al educatiei / al propriei sale formari. prin valorificarea rolului sau de subiect epistemic activ. elev. in timp. profesorii. consilier. functia de asistenta sociala (subordonate functiei economice).economica) si in implicarea acestora in realizarea adecvata a functiilor derivate (vezi 3). contributiei esentiale a valorilor culturale la proiectarea functiilor principale ale educatiei (culturala – politica . la nivel de actiune. in calitate de initiator si emitator al mesajului educational. corelatia formativa existenta intre subiectul educatiei (un educator individual sau / si colectiv) si obiectul educatiei (cel educat. c) functia de specializare. Structura generala a educatiei Structura generala a activitatii de educatie corespunde functiilor generale ale educatiei angajand. cu finalitate pedagogica (numita si actiune educationala). de politehnizare a educatiei). – deschis in directia transformarii sale. aflate in schimbare in raport de contextul social-istoric si de particularitatile fiecarui sistem de educatie : a) functia de informare. 3) Functiile derivate sunt subordonate functiilor principale – ca exemple semnificative avansam urmatoarele variante. (tele)spectator etc. student. functia de culturalizare. Pozitia de obiect vizeaza statutul ontologic al personalitatii elevului etc. agentii sociali. angajat in realizarea obiectivelor educatiei /instruirii. – este cel care proiecteaza. b) functia de protectie sociala. care. prin cultura economica / altfel inregistram tendinta negativa. prieten. calitate conferita de statutul sau social si de diferitele roluri rezultate in consecinta (instructor. poate fi individual sau colectiv). functia de profesionalizare. de asemenea. Subiectul educatiei . calitate conferita de statutul sau social initial – copil.parintii.). institutiile mass-media specializate in educatie etc. Obiectul educatiei este cel care preia mesajul educational in calitate de receptor. colaborator etc. functia de propaganda/ideologizare (subordonate functiei politice).. proiectate la nivel de sistemului si al procesului de invatamant. realizeaza si dezvolta actiunea educatiei. functia de asistenta psihologica (subordonate functiei culturale).