You are on page 1of 17

CAPITOLUL I

1.1 Definirea ştiinţei managementului întreprinderii 1.2 Caracteristicile şi instrumentele managementului întreprinderii 1.3 Principii generale ale managementului întreprinderii 1.4 Procesele de management şi componentele sistemului de management al întreprinderii

1.1 Definirea ştiinţei managementului întreprinderii
Managementul reprezintă ştiinţa de a conduce munca altora. Ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. În lucrările americanilor, managementul se defineşte de pe poziţia managerului şi înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare pentru realizarea scopului organizaţiei. Francezii îl definesc ca ştiinţă a tehnicilor de conducere a întreprinderii. Managementul întreprinderilor studiază procesele şi relaţiile de management în vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii. Managementul este acţiunea întreprinsă de una sau mai multe persoane pentru coordonarea activităţilor altor persoane, în scopul obţinerii rezultatelor nerealizabile de nici o persoană care acţionează singură. O mare parte din ceea ce este realizat în societatea noastră este îndeplinită prin intermediul muncii organizate a unor grupuri de indivizi care încearcă să realizeze un proiect prestabilit. Adesea, acesta este realizat prin intermediul coordonării de către un leader. Cu privire la abordarea obiectului managementului este în general acceptat că procesul de management implică performanţele a patru funcţii importante ale managerilor şi acestea patru sunt: planificarea, organizarea, conducerea şi controlul. Managementul ne influenţează pe toţi. Fiecare dintre noi este influenţat de acţiunile zilnice ale managerilor, pentru că venim în contact cu organizaţii în fiecare zi. Toate organizaţiile sunt ghidate şi dirijate de deciziile unuia sau ale mai multor indivizi care conduc organizaţia. Specific managementului sunt procesele şi relaţiile de management care se confundă cu cele economice. Ţelul managerului este de a produce un surplus, de a realiza un câştig.

Timpul reprezintă o cantitate limitată şi. asupra luării deciziilor manageriale.a şti cum se face. să înţeleagă interacţiunea între domeniile de specialitate şi piaţa de desfacere. întreprinderea este agent economic de bază al fiecărei economii.  Examinarea situaţiei din toate punctele de vedere. nu mai poate fi recuperat. împrumuta. cu opinia publică. • Managementul întreprinderii este o componentă a ştiinţei manageriale pentru că. . Know-how-ul . în principal. să ştie să lucreze cu oamenii.  Utilizarea frecventă a computerului. România trece printr-o fază în care duce lipsă de aceste elemente. adică managerul trebuie să aibă cunoştinţe în cât mai multe domenii (tehnic. primele cristalizări în ştiinţe manageriale au avut loc în cadrul întreprinderii. Capitalul este elementul esenţial ale oricărei activităţi. În al doilea rând. odată pierdut.2 Caracteristicile şi instrumentele managementului întreprinderii Principalele caracteristici ale managementului sunt:  Concentrarea. este uşor de stabilit dacă acesta a fost atins. adică să înveţe continuu.  Aplicarea metodelor ştiinţifice în luarea deciziilor. Banii (capitalul) se pot înmulţi sau cumpăra. indiferent de nivelul său de dezvoltare.  Folosirea de metode şi cunoştinţe specifice altor discipline. El face posibilă orice activitate şi asigură condiţiile de desfăşurare a oricărei activităţi. economic. Principalul generator de valori şi valori de întrebuinţare în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară. juridic). în primul rând.  Bazarea pe metodele matematice consacrate. adică aplicarea unui mod sistematic de a examina situaţia. 1.Elementele activităţii manageriale: • • • Ţelul acesteia – cu care începe orice acţiune managerială. să cunoască obiceiurile şi legile ţării în care lucrează. Dacă ţelul este fixat.

Procesele de management se împart în: − procese de execuţie din întreprindere care se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie că acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă. adică să se bazeze pe implicarea unor manageri specialişti şi reprezentanţi ai proprietarilor. asigurând un ansamblu de produs şi servicii corespunzătoare naturii proceselor de muncă implicate şi obiectivelor previzionate. – tehnico-materială. adaptare a managementului la situaţia efectiv existentă ţinând seama de contextul socio-economic în care îşi desfăşoară activitatea. managementul participativ.4 Procesele de management şi Componentele sistemului de management al întreprinderii Procesul de management reprezintă ansamblul de muncă ce se desfăşoară în orice sistem uman inclusiv întreprinderea. perfecţionare. Principiile generale exprimă nivelurile de dezvoltare a ştiinţei manageriale şi fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemului de conducere şi indispensabile pentru toţi managerii. adică maximizarea efectelor economico-sociale măsurabile şi nemăsurabile ale întreprinderii pentru o competitivitate ridicată. al motivării tuturor factorilor implicaţi în activitatea întreprinderii. 1. 4. Aceasta implică o permanentă corelare. – umană. adică stabilirea şi utilizarea stimulentelor materiale şi morale de către factorii de decizie astfel încât să se asigure o împlinire armonioasă a intereselor tuturor părţilor implicate. fie în mod direct cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă.3 Principii generale ale managementului întreprinderii Au o triplă determinare: – socio-economică. Acestea sunt: 1. al eficienţei. 2. asigurarea concordanţei dintre sistemul de management şi caracteristicile sale şi ale mediului ambiant. . 3.1.

Subsistem organizatoric . organizarea formală . Faza de operaţionalizare .de interpretare şi comensurare a rezultatelor (management post operator) .sistemul constă în elemente de natură organizatorică ce asigură cadrul. descriere de posturi. Faza finală . Acestea alcătuiesc conţinutul procesului tipic de management în toate întreprinderile indiferent de caracteristicile lor. ea încheie un ciclu de management şi pregăteşte condiţii pentru următoarele. ceea ce îi conferă un caracter de anticipaţie. antrenarea şi control-evaluarea.(management operativ) . . Procesul de management se poate structura în trei faze: Faza previzională corespunde managementului previzional. deciziile strategice şi tactice fiind prioritare. de conducere pentru o eficienţă cât mai mare. Sistemul de management cuprinde de fapt ansamblul elementelor prin care se exercită procesele şi relaţiile de management.se caracterizează prin evaluarea şi control a obiectivelor şi criteriilor stabilite în prima fază.când se referă la ansamblul elementelor stabile de conducere prin regulament de organizare şi funcţionare (ROF).− procese de management care se caracterizează prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celorlalte părţi a majorităţii resurselor umane pentru o eficienţă cât mai ridicată.caracterizat prin organizarea. caracterizat prin stabilirea de obiective pentru întreprindere. organigrama. divizarea şi funcţionarea proceselor de muncă pentru realizarea obiectivelor sale. Are caracter constatativ. organizarea. a. coordonarea şi antrenarea personalului la realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele întreprinderii. de funcţii şi aici intră de fapt funcţiunile întreprinderii. circuitelor informaţilor şi care au scopul de a asigura suportul informaţional necesar pentru stabilirea unor sarcini. coordonarea. informaţiilor. 2. El este alcătuit din: 1. b. În cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente principale care corespund cu funcţiile sau atributele conducerii: previziune. Subsistem informaţional desemnează totalitatea datelor. organizarea informală adică totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane care se manifestă în mod spontan şi natural între componenţi întreprinderii.

3. CAPITOLUL II 2.3 Factorii de influenţă ai mediului care influenţează întreprinderea Întreprinderea îşi organizează şi desfăşoară activitatea sa sub impactul condiţiilor concrete ale mediului său ambiant. 4.3 Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţii concurenţiale 2. ştiinţifico-tehnică. politică.1 Factorii de influenţă ai mediului care influenţează întreprinderea 2.). influenţând relaţiile de piaţă. juridică. Subsisteme de metode şi tehnici de management cuprinde metode şi tehnici utilizate în activităţi de conducere a întreprinderii. demografică etc. Decizii Mediul ambiant Întreprinder ea Informaţii . Mediul ambiant reprezintă un ansamblu de factori eterogeni (de natură economică. socială. ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii. Subsisteme decizionale se referă la ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în întreprindere. geografică.

nivelul preţurilor. − durata medie a viaţă. Factori socio-culturali: − structura socială a populaţiei. cultura. concurenţa etc. − capacitatea inovaţională a întreprinderii. Piaţa furnizează informaţii relevante cu privire la nivelul şi structura cererii. conducerea întreprinderii îşi fundamentează deciziile de aprovizionare. − învăţământul. − mentalitatea. Factori de management: − mecanismul de planificare macroeconomică. − metode şi tehnici manageriale. − ocrotirea sănătăţii. − ponderea populaţiei ocupate. − sistemul de organizare a economiei naţionale. vânzări alături de alte elemente ale strategiilor şi politicilor specifice. − calitatea cercetărilor tehnice la care întreprinderea are acces. economică. pârghiile economicofinanciare). producţie. Factori tehnici şi tehnologici: − nivelul tehnic al utilajelor disponibile prin cumpărare. − modul de coordonare a activităţi.Legatura intreprinderii cu mediul ambient Factori economici reprezintă ansamblul elementelor de natură economică cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice (piaţa internă. − structura socio-profesională a acesteia. − rata natalităţii şi mortalităţii. Pe această bază. . − calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate. piaţa externă. tehnologică şi financiară. de mecanismele concurenţiale şi de riscurile pe care mediul naţional şi internaţional le generează întreprinderii de panificaţie. ştiinţa. Riscurile generate de mediu pot fi de natură politică. juridică. − mecanismele de control. Factori demografici: − numărul populaţiei. Abordarea funcţionării şi dezvoltării întreprinderii într-un mecanism specific economiei de piaţă şi valorificarea informaţilor oferite de studiile de piaţă în strategii şi politici trebuie să ţină seama de particularităţile sistemului economic de piaţă.

interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitate de ofertanţi. 2.  existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice. de mărimea sa. lapte) − reglementări juridice cu influenţă directă sau indirectă asupra întreprinderii. grâu. faţă de o alta amplasată într-o mare aglomeraţie urbană. Costuri Calitate Competivitatea întreprinderii Servicii . − politica organismelor internaţionale.Competitivitatea agentului economic este determinată. − politica altor state.regulile de joc” ale pieţei. a unor reguli cutumiare şi a unei stări psihologice-sociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici. de trei mărimi caracteristice.4 Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţii concurenţiale În condiţiile actuale. socială a ştiinţei şi învăţământului. O întreprindere amplasată într-o localitate mică are legături strânse cu mediu. ci este un organism complex care se confruntă cu o multitudine de obiective contradictorii ce ţin de strategia fiecărei întreprinderi. face parte din . în principal. În condiţiile economiei de piaţă. întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmăreşte maximizarea profitului. de situaţia concurenţei şi de localizarea sa. aşa cum se arată în figura alaturata. concurenţa apare ca o necesitate obiectivă.  libertatea de a acţiona. Factori naturali (ecologici): − resursele naturale (apa. făină. Pentru a defini aceste forme se vor avea în vedere următoarele:  interesele şi aspiraţiile clientelei. Legăturile dintre întreprindere şi mediu depind de natura activităţii întreprinderii.Factori politici: − politică economică.. Concurenţa constă dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifestă în cadrul relaţiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase.

− zona de amplasare a întreprinderii. preţului. • libertatea de înfiinţare a oricărui tip de întreprindere. − specificul procesului tehnologic utilizat şi particularităţile produsului fabricat. • promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecărei întreprinderi. ..Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţei de desfacere formează sistemul relaţiilor de concurenţă. • reglementări economico-financiare egale pentru toţi agenţii economici. • indiferent de forma de proprietate.manifestată între întreprinderile care realizează bunuri identice sau cu mici diferenţieri destinate satisfacerii aceloraşi game de nevoi. Concurenţa poate fi:  directă . Mijloacele şi instrumentele utilizate în relaţiile de concurenţă se pot delimita în jurul produsului.manifestata între întreprinderile care se adresează aceloraşi nevoi sau nevoi diferite. • formarea liberă a preţurilor. • măsuri pentru favorizarea participării pe piaţa externă. promovării şi distribuţiei. − formele şi nivelul specializării şi cooperării. a întreprinderilor nerentabile etc. Statul trebuie să asigure un cadru concurenţial normal. • reglementări clare pentru sancţionarea.  indirectă . prin instanţă judecătorească. care presupune existenţa următoarelor elemente: • autonomia întreprinderilor. mărime etc. 3 Factorii care determină structura de producţie şi concepţie a unei întreprinderi Factorii care se au în vedere la proiectarea unei structuri de producţie şi concepţie sunt următorii: − volumul producţiei ce urmează a fi fabricată. prin oferta unei game variate de bunuri. • stabilitate prin reglementări bugetare pe piaţa externă.

• proporţia verigilor structurale organizate după principiul tehnologic şi principiul obiectului de fabricat. ♦ raţionalizarea legăturilor de producţie dintre diferitele verigi structurale prin perfecţionarea organizării transportului intern. ♦ adâncirea specializării secţiilor de bază şi implicit a cooperării. fapt care va conduce la evitarea apariţiei deficienţelor sau excedentelor de capacitate. cum ar fi: • proporţia dintre secţiile de bază şi cele auxiliare. etc. precum şi capacitatea de producţie a secţiilor de bază şi cea a secţiilor auxiliare şi de servire. Căile de perfecţionare a structurii de producţie şi concepţie sunt: ♦ stabilirea unor proporţii optime între secţiile de bază. . ♦ stabilirea unor proporţii optime între capacităţile de producţie ale diferitelor secţii de bază. auxiliare şi de servire. • proporţia dintre capacitatea de producţie a diferitelor secţii de bază.3. stabilită în raport cu cantitatea de producţie. numărul de muncitori etc.1 Căi de perfecţionare a structurii de producţie şi concepţie a întreprinderilor În aprecierea unei structuri de producţie şi concepţie se pot utiliza o serie de indicatori. amplasarea raţională a diferitelor secţii. numărul de utilaje..

6 Factorii de influenţă ai mediului care influenţează întreprinderea 2. Ţelul managerului este de a produce un surplus. Cu privire la abordarea obiectului managementului este în general acceptat că procesul de management implică performanţele a patru funcţii importante ale managerilor şi acestea patru sunt: planificarea. a conceperii de noi sisteme. O mare parte din ceea ce este realizat în societatea noastră este îndeplinită prin intermediul muncii organizate a unor grupuri de indivizi care încearcă să realizeze un proiect prestabilit. Elementele activităţii manageriale: . Specific managementului sunt procesele şi relaţiile de management care se confundă cu cele economice. managementul se defineşte de pe poziţia managerului şi înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane.3 Principii generale ale managementului întreprinderii 2. Managementul întreprinderilor studiază procesele şi relaţiile de management în vederea descoperirii legilor.2 Caracteristicile şi instrumentele managementului întreprinderii 2.7 Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţii concurenţiale 2. acesta este realizat prin intermediul coordonării de către un leader. a principiilor care le guvernează. organizarea. metode. Ca ştiinţă. conducerea şi controlul. Adesea. informaţionale.1 Definirea ştiinţei managementului întreprinderii 2.CAPITOLUL II MANAGEMENTUL INTREPRINDERII 2. tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii. În lucrările americanilor. Managementul ne influenţează pe toţi.1 Definirea ştiinţei managementului întreprinderii Managementul reprezintă ştiinţa de a conduce munca altora. în scopul obţinerii rezultatelor nerealizabile de nici o persoană care acţionează singură.5 Trăsăturile întreprinzătorului 2. Toate organizaţiile sunt ghidate şi dirijate de deciziile unuia sau ale mai multor indivizi care conduc organizaţia. Fiecare dintre noi este influenţat de acţiunile zilnice ale managerilor. fizice şi financiare pentru realizarea scopului organizaţiei.4 Procesele de management şi componentele sistemului de management al întreprinderii 2. pentru că venim în contact cu organizaţii în fiecare zi. Francezii îl definesc ca ştiinţă a tehnicilor de conducere a întreprinderii. Managementul este acţiunea întreprinsă de una sau mai multe persoane pentru coordonarea activităţilor altor persoane. s-a cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. de a realiza un câştig.

împrumuta. În al doilea rând. juridic). în primul rând. Know-how-ul . El face posibilă orice activitate şi asigură condiţiile de desfăşurare a oricărei activităţi. Aplicarea metodelor ştiinţifice în luarea deciziilor. managementul participativ. să ştie să lucreze cu oamenii. adică managerul trebuie să aibă cunoştinţe în cât mai multe domenii (tehnic. Dacă ţelul este fixat. Principiile generale exprimă nivelurile de dezvoltare a ştiinţei manageriale şi fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemului de conducere şi indispensabile pentru toţi managerii. Examinarea situaţiei din toate punctele de vedere. – umană. este uşor de stabilit dacă acesta a fost atins. perfecţionare. adaptare a managementului la situaţia efectiv existentă ţinând seama de contextul socio-economic în care îşi desfăşoară activitatea. – tehnico-materială.Ţelul acesteia – cu care începe orice acţiune managerială. primele cristalizări în ştiinţe manageriale au avut loc în cadrul întreprinderii. întreprinderea este agent economic de bază al fiecărei economii.2 Caracteristicile şi instrumentele managementului întreprinderii Principalele caracteristici ale managementului sunt: Concentrarea. Aceasta implică o permanentă corelare. Banii (capitalul) se pot înmulţi sau cumpăra. . Folosirea de metode şi cunoştinţe specifice altor discipline. România trece printr-o fază în care duce lipsă de aceste elemente. adică aplicarea unui mod sistematic de a examina situaţia. să cunoască obiceiurile şi legile ţării în care lucrează. Utilizarea frecventă a computerului. Managementul întreprinderii este o componentă a ştiinţei manageriale pentru că. Timpul reprezintă o cantitate limitată şi. Principalul generator de valori şi valori de întrebuinţare în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară.3 Principii generale ale managementului întreprinderii Au o triplă determinare: – socio-economică. odată pierdut. al motivării tuturor factorilor implicaţi în activitatea întreprinderii. adică stabilirea şi utilizarea stimulentelor materiale şi morale de către factorii de decizie astfel încât să se asigure o împlinire armonioasă a intereselor tuturor părţilor implicate. Bazarea pe metodele matematice consacrate.a şti cum se face. indiferent de nivelul său de dezvoltare. 2. Capitalul este elementul esenţial ale oricărei activităţi. cu opinia publică. economic. în principal. adică să înveţe continuu. asupra luării deciziilor manageriale. adică să se bazeze pe implicarea unor manageri specialişti şi reprezentanţi ai proprietarilor. să înţeleagă interacţiunea între domeniile de specialitate şi piaţa de desfacere. nu mai poate fi recuperat. Acestea sunt: asigurarea concordanţei dintre sistemul de management şi caracteristicile sale şi ale mediului ambiant. 2.

antrenarea şi control-evaluarea. . circuitelor informaţilor şi care au scopul de a asigura suportul informaţional necesar pentru stabilirea unor sarcini. adică maximizarea efectelor economico-sociale măsurabile şi nemăsurabile ale întreprinderii pentru o competitivitate ridicată. procese de management care se caracterizează prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celorlalte părţi a majorităţii resurselor umane pentru o eficienţă cât mai ridicată. organizarea. Subsisteme decizionale se referă la ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în întreprindere.când se referă la ansamblul elementelor stabile de conducere prin regulament de organizare şi funcţionare (ROF). coordonarea. Faza finală . Procesele de management se împart în: procese de execuţie din întreprindere care se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie că acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă. ceea ce îi conferă un caracter de anticipaţie.se caracterizează prin evaluarea şi control a obiectivelor şi criteriilor stabilite în prima fază. divizarea şi funcţionarea proceselor de muncă pentru realizarea obiectivelor sale.al eficienţei. organizarea formală . de conducere pentru o eficienţă cât mai mare. informaţiilor. coordonarea şi antrenarea personalului la realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele întreprinderii. Are caracter constatativ. descriere de posturi.(management operativ) .4 Procesele de management şi componentele sistemului de management al întreprinderii Procesul de management reprezintă ansamblul de muncă ce se desfăşoară în orice sistem uman inclusiv întreprinderea. El este alcătuit din: Subsistem organizatoric . organizarea informală adică totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane care se manifestă în mod spontan şi natural între componenţi întreprinderii. asigurând un ansamblu de produs şi servicii corespunzătoare naturii proceselor de muncă implicate şi obiectivelor previzionate. de funcţii şi aici intră de fapt funcţiunile întreprinderii. În cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente principale care corespund cu funcţiile sau atributele conducerii: previziune. organigrama. Subsisteme de metode şi tehnici de management cuprinde metode şi tehnici utilizate în activităţi de conducere a întreprinderii. fie în mod direct cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă. Subsistem informaţional desemnează totalitatea datelor. Acestea alcătuiesc conţinutul procesului tipic de management în toate întreprinderile indiferent de caracteristicile lor.caracterizat prin organizarea. Sistemul de management cuprinde de fapt ansamblul elementelor prin care se exercită procesele şi relaţiile de management. deciziile strategice şi tactice fiind prioritare. 2. ea încheie un ciclu de management şi pregăteşte condiţii pentru următoarele. Faza de operaţionalizare .sistemul constă în elemente de natură organizatorică ce asigură cadrul.de interpretare şi comensurare a rezultatelor (management post operator) . caracterizat prin stabilirea de obiective pentru întreprindere. Procesul de management se poate structura în trei faze: Faza previzională corespunde managementului previzional.

în contretizarea unor posibilități noi. rar o vor abandonă. ei nu sunt copleșiți de aspectele negative ci. iar uneori. Îm ciudă unoe opinii că întreprinzătorii ar fi niște aventurieri. impunând o atitudine concurenţială propiilor afaceri. Alegerea momentului oportun. Atitudinea lor este de un realism agresiv și cu toate că păr ambițioși în percepția altora. mulți întreprinzători de success au trăsături similar. De regulă. preferând să controleze. întreprinzătorii . Dorinţa obţinerii unor rezultate pe termen lung sau scurt. Acesta le permite să-și croiască propiul drum. o mare perioadă a anului. . Întreprinzătorii simț o responsabilitate personală pentru afacerile în care sunt implicate. în cele mai multe cazuri. preferând să caculeze în permanență. le apreciază oportunitatea și fezabilitatea. Obiectivitatea. având însă speranțe rezonabile de câștig. Întreprinzatorii. mai mare de 8 ore pe zi. riscul unei acțiuni. apelează mai degrabă la specialişti. odată angajați într-o acțiune. Dintre acestea. datorită cărora au obținut realizări deosebite. analizându-și obiectivele.2.ei trebuie să anticipeze și să planifice atent toate posibilitățile menite să ducă la realizarea scopului propus. Programul lor de lucru este. În situaţia în care au nevoie de asistenţă. cele mai importante sunt următoarele: Dorință de a-și asumă o anumită responsabilitate. întrucât se bazează pe experiență căpătată anterior și care este de mare folos în luarea deciziilor. Dovedind realism. Această trăsătură trebuie să ţină cont de particularităţile pe care le prezintă panificaţia. în permanență. Totuși. prin prismă atuurilor propii. Perspectivă unui eșec îi îngrijorează. Este o trasatuara pe care o au. atât in privinţa propiilor lor persoane. pentru că nimic nu le dă o mai mare satisfacţie. Adesea. de regulă. Încrederea în succesul personal.de succes”. Întreprinzătorii trebuie să aibă o putere de munca mare şi sănătate mai bună decât media înregistrată de celelalte persoane. mai ales acele ramuri la care produsele de panificaţie au o durata mai indelungată de timp. suficient însă de ridicat pentru a fi tentant. caută să găsească miljoacele și căile opportune cu ajutorul cărora să depasesca obstacolele. ei se folosesc de orice șansa pentru a-și realiză obiectivele.5 Trăsăturile întreprinzătorului Se poate aprecia că nu există o descriere perfectă a trăsăturilor tuturor întreprinzătorilor eficace. nefiind împiedicați de obligația de a aplică anumite șabloane săi modele. depun un efort deosebit pentru realizarea obiectivelor în termen cât mai scurt. dimpotrivă. din orgoliu sau din motive economice. selecand pe acelea care duc la realizarea abiectivelor. în vederea alegerii momentului oportun pentru afacerea lor. de regulă. aceștia rar își asumă riscuri mari. Întreprinzătorii eficace dau dovadă de realism. resusele de care dispun. Ei își asumă un risc moderat. Puteraea ridicată de munca şi sănătate bună. decât succesul in afaceri. cât si asupra rezultatelor pe care le aşteaptă. Întreprinzătorii trebuie să analizeze cu multă atenție toate aceste situați noi care apăr. decât la rude sau prieteni.. Preferința pentru un risc moderat.

cu potenţial energetic ridicat. Una din cauzele principale o constituie lipsa competentei profesionale.6 Factorii de influenţă ai mediului care influenţează întreprinderea Întreprinderea îşi organizează şi desfăşoară activitatea sa sub impactul condiţiilor concrete ale mediului său ambiant. lucrează 6 sau 7 zile pe săptămână. Această competenţa este dată de instruirea şi experienţa anterioară. juridică. În unele cazuri sunt necesari mulţi ani de experienţa pentru a deveni competent. În vederea definirii precise a obiectivelor ei. Este greşită concepţia că singură motivaţie a întreprinzătorilor este dorinţa de a face cât mai mulţi bani. întreprinzătorii trebuie să aibă o atitudine de respect. Ei trebuie să-şi planifice afacerile. justificând da sau nu munca depusă pentru obţinerea lor. Competenţa profesională. ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii. Atitudine echilibrată faţa de bani. Faţa de bani. întru-cât arăta dacă afacerea esta eficientă. Decizii Mediul ambiant Informaţii . în modul în care ar dori să reusesca şi apoi să-şi concentreze eforturile pentru a şi le realiza.). în acest caz în cel al panificaţiei. Un asemenea efort nu-l pot face decât persoanele deosebit de rezistente la efort. Acest proces are un caracter obiectiv în care factorii de producţie din panificaţie sunt numeroşi. banii sunt foarte importanţi. o mare parte a gândirii lor trebuie îndreptată spre viitor. 2. Mediul ambiant reprezintă un ansamblu de factori eterogeni (de natură economică. demografică etc. politică. socială. Întreprinzătorii de success trebuie să fie competentiin domeniul lor de activitate. dar foarte puţini iau hotărârea să o facă. Trebuie să apeleze la propia experienţa şi intuiţie. crearea unui climat favorabil în colectivele pe care le conduc trebuie să constituie o preocupare permanentă a intreprinzatorlor din panificaţie. ştiinţifico-tehnică. Orientarea acţiunilor spre viitor. Cu toate că preocuparea permanentă a întreprinzătorilor din panificaţie o reprezintă rezolvarea problemelor curente. geografică. influenţând relaţiile de piaţă. Această atitudine nu trebuie să-i facă lăcomi ci raţionali în folosirea lor. Concediile de odihnă le iau în periadele de an mai puţin aglomerate. precum şi stilul personal de conducere. Întreprinzătorii realizează mereu combinaţii ale factorilor de producţie pentru a-şi realiza obiectivele. Totuşi. Raţionalizarea proceselor de munca. Abilitate organizatorică.ţinând cont de activităţile de panificaţie . Foarte multe persoane doresc să devină întreprinzători.

Factori de management: mecanismul de planificare macroeconomică. capacitatea inovaţională a întreprinderii. nivelul preţurilor. mecanismele de control. Riscurile generate de mediu pot fi de natură politică. Abordarea funcţionării şi dezvoltării întreprinderii într-un mecanism specific economiei de piaţă şi valorificarea informaţilor oferite de studiile de piaţă în strategii şi politici trebuie să ţină seama de particularităţile sistemului economic de piaţă.Întreprinder ea Legatura intreprinderii cu mediul ambient Factori economici reprezintă ansamblul elementelor de natură economică cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice (piaţa internă. vânzări alături de alte elemente ale strategiilor şi politicilor specifice. sistemul de organizare a economiei naţionale. . piaţa externă. Pe această bază. calitatea cercetărilor tehnice la care întreprinderea are acces. ponderea populaţiei ocupate. concurenţa etc. de mecanismele concurenţiale şi de riscurile pe care mediul naţional şi internaţional le generează întreprinderii de panificaţie. economică. modul de coordonare a activităţi. calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate. durata medie a viaţă. juridică. Piaţa furnizează informaţii relevante cu privire la nivelul şi structura cererii. rata natalităţii şi mortalităţii. pârghiile economicofinanciare). structura socio-profesională a acesteia. producţie. Factori demografici: numărul populaţiei. metode şi tehnici manageriale. tehnologică şi financiară. Factori tehnici şi tehnologici: nivelul tehnic al utilajelor disponibile prin cumpărare. conducerea întreprinderii îşi fundamentează deciziile de aprovizionare.

Factori socio-culturali: structura socială a populaţiei.regulile de joc” ale pieţei. Legăturile dintre întreprindere şi mediu depind de natura activităţii întreprinderii. Pentru a defini aceste forme se vor avea în vedere următoarele: interesele şi aspiraţiile clientelei. de situaţia concurenţei şi de localizarea sa. Concurenţa constă dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifestă în cadrul relaţiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase. În condiţiile economiei de piaţă. făină. lapte) reglementări juridice cu influenţă directă sau indirectă asupra întreprinderii. în principal. a unor reguli cutumiare şi a unei stări psihologice-sociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici. de trei mărimi caracteristice. interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitate de ofertanţi. faţă de o alta amplasată într-o mare aglomeraţie urbană. grâu. cultura.Competitivitatea agentului economic este determinată. Costuri . Factori politici: politică economică. de mărimea sa. aşa cum se arată în figura alaturata. face parte din . concurenţa apare ca o necesitate obiectivă.7 Obiectivele economice ale întreprinderii în condiţii concurenţiale În condiţiile actuale. libertatea de a acţiona. întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmăreşte maximizarea profitului. Factori naturali (ecologici): resursele naturale (apa. mentalitatea.. ocrotirea sănătăţii. politica altor state. învăţământul. socială a ştiinţei şi învăţământului. 2. O întreprindere amplasată într-o localitate mică are legături strânse cu mediu. existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice. ştiinţa. ci este un organism complex care se confruntă cu o multitudine de obiective contradictorii ce ţin de strategia fiecărei întreprinderi. politica organismelor internaţionale.

. • reglementări clare pentru sancţionarea. • indiferent de forma de proprietate. promovării şi distribuţiei.Calitate Competivitatea întreprinderii Servicii Ansamblul raporturilor de interacţiune în care intră agenţii economici în lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare şi a pieţei de desfacere formează sistemul relaţiilor de concurenţă.manifestată între întreprinderile care realizează bunuri identice sau cu mici diferenţieri destinate satisfacerii aceloraşi game de nevoi. Statul trebuie să asigure un cadru concurenţial normal. mărime etc. indirectă . prin instanţă judecătorească. • reglementări economico-financiare egale pentru toţi agenţii economici. • măsuri pentru favorizarea participării pe piaţa externă. Mijloacele şi instrumentele utilizate în relaţiile de concurenţă se pot delimita în jurul produsului. • stabilitate prin reglementări bugetare pe piaţa externă.manifestata între întreprinderile care se adresează aceloraşi nevoi sau nevoi diferite. Concurenţa poate fi: directă . • formarea liberă a preţurilor. care presupune existenţa următoarelor elemente: • autonomia întreprinderilor. prin oferta unei game variate de bunuri. a întreprinderilor nerentabile etc. • libertatea de înfiinţare a oricărui tip de întreprindere. • promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecărei întreprinderi.. preţului.