UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE BRASOV SPECIALIZARE DREPT

PRACTICĂ DE SPECIALITATE AN IV

Studenta. COSNEAN (UNGUREANU) FLORENTIA

DIRECTIA CERCETARI PENALE

din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor Urmărirea penală Aceasta este o activitate desfaşurata de către organele prevazute de lege, constând în strângerea probelor, identificarea infractorului şi stabilirea răspunderii acestuia, precum şi în efectuarea oricăror acte specifice urmăririi penale, cu excepţia acelora care sunt date în competenta procurorului. Organele de cercetare penală sunt: organele de cercetare ale securităţii; organele de cercetare ale poliţiei; organele de cercetare speciale. Desfăşurarea cercetării penale este reglementată pe larg de lege, care instituie puternice garanţii pentru realizarea dreptului de apărare, stabilirea adevărului şi înfăptuirea justiţiei. Organele de cercetare penală îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea procurorului. Direcţia Cercetări Penale face parte din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române şi este subordonată administrativ adjunctului inspectorului general al poliţiei române şi profesional Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Este unitatea centrală de linie care are competenţă generală în domeniul cercetării penale a poliţiei judiciare la care se subordonează toate formaţiunile de profil din cadrul unităţilor teritoriale de poliţie, sens în care are următoarele atribuţiuni principale: - Efectueaza cercetări în cause penale complexe, cu grad sporit de dificultate privind administrarea probelor şi are în vedere cuantumul prejudiciului, calitatea şi numărul participanţilor sau întinderea faptelor pe raza mai multor judeţe, dacă au produs consecinţe deosebit de grave ori prezintă pericol social ridicat. - Efectuează nemijlocit, sub supravegherea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, activităţi de cercetare penală pentru soluţionarea cauzelor penale complexe preluate de la celelalte direcţii din structura IGPR sau de la unităţi teritoriale de poliţie. - Controlează prin personal specializat, modul prin care unităţile teritoriale de poliţie efectuează cercetări în cauzele penale, dacă se respectă dispoziţiile procedurale, drepturile persoanelor cercetate, învinuite sau inculpate pentru săvârşirea unor cauze penale, pază şi supravegherea persoanelor încarcerate în arestul direcţiei precum şi misiunile de transfer şi excortare a arestaţilor. - Asigură funcţionarea locurilor de deţinere şi arest preventive ale polţiei, respectarea drepturilo persoanelor private de libertate şi stabileşte măsuri pentru prevenirea oricăror evenimente nedorie.

- Efectuează studii, analize, sinteze şi informări privind activitatea specifică şi ţine evidenţa cetăţenilor străini care au comis fapte de natură penală ori au fost victime ale unor infracţiuni pe teritoriul României. - Analizează periodic stadiul cercetărilor în cauzele penale, precum şi motivele pentru care soluţiile propuse nu au fost confirmate de parchet. - Solutionează petiţii, reclamaţii, sesizări ale cetăţenilor cu privire la aspecte ce vizează tergiversarea activităţii de cercetare penală şi arest – transfer sau abuzuri săvârşite de lucrătorii formaţiunilor de profil. - Asigură zilnic primirea în audienţă a cetăţenilor. Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare, functionează lucrători specializaţi din Ministerul Administratiei si Internelor. Organele de cercetare penală specială sunt: ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare; ofiţerii anume desemntaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană; ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare; ofiţerii poliţiei de frontieră anume desemnaţi din Ministerul Administratiei si Internelor, pentru infracţiunile de frontieră şi căpitanii porturilor. Aceste organe au o dublă subordonare, pe linie administrativă faţă de organele ierarhic superioare din cadrul ministerului din care fac parte, iar alta pe linie judiciară (funcţională) faţă de procuror. Atribuţiile organelor de cercetare penală sunt legate numai de desfăşurarea urmăririi penale, ele având dreptul să înceapă urmărirea penală şi să administreze probele necesare rezolvării cauzei penale; să efectueze percheziţia, reconstituirea, cercetarea la faţa locului etc. Direcţia cercetări penale este implicată în reforma şi restructurarea mecanismului judiciar prin corelarea şi adaptarea normelor de muncă specifice domeniului său de activitate. Pentru aceasta, în strategia Direcţiei cercetări penale pe termen mediu şi lung se au în vedere următoarele obiective prioritare: 1. Continuarea reformei şi restructurării instituţionale : - implementarea concepţiei de organizare şi funcţionare a Poliţiei Judiciare şi clarificarea locului si rolului poliţiştilor de cercetare penală în cadrul acestei instituţii; - definirea atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor organelor de cercetare ale poliţiei judiciare. 2. Contribuţii la perfecţionarea legislaţiei specifice :

- revizuirea normelor privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de cercetare penală în poliţie şi poliţia de frontieră, în vederea corelării cu noile dispoziţii ale Codului de procedură penală şi prevederile legii ce va reglementa organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare; - prezentarea de propuneri de modificare sau completare a unor acte normative ale căror prevederi nu mai corespund situaţiei actuale ori sunt în contradicţie cu noul cadru normativ; - elaborarea de dispoziţii ori metodologii de lucru in vederea aplicării unitare a dispoziţiilor legale precum si pentru eliminarea deficienţelor. 3. Creşterea eficienţei, operativităţii şi calităţii în activitatea de cercetare penală, respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale : - analizarea indicatorilor de eficienţă, operativitate şi calitate ai activităţii de cercetare penală şi stabilirea de măsuri în vederea îmbunătăţirii acestora; - monitorizarea stadiului cercetărilor în cauzele penale complexe aflate în instrumentarea formaţiunilor de cercetare penală îndeosebi a celor care au o vechime mai mare de 6 luni de la data începerii urmăririi penale şi luarea măsurilor necesare pentru soluţionarea mai operativă a acestora; - verificarea semnalărilor privind aspectele de tergiversare a cercetărilor ori de încălcare a normelor procedurale şi drepturilor omului; - realizarea unor convocări de analiză şi instruire cu şefii serviciilor teritoriale de cercetare penală şi pe centre zonale cu participarea şefilor de inspectorate şi ai unităţilor de parchet. 4. Creşterea procentului de recuperare a prejudiciilor cauzate avutului public sau privat : - sesizarea parchetelor pentru a dispune, în timp util, emiterea ordonanţelor în vederea indisponibilizării cu operativitate a bunurilor şi valorilor deţinute de persoanele cercetate pentru a preveni înstrăinarea lor; - optimizarea schimbului de date şi informaţii cu formaţiunile operative şi cu celelalte structuri ale M.A.I. ce au sarcini pe linia apărării avutului public şi privat. 5. Întărirea cooperării cu formaţiunile operative pentru documentarea întregii activităţi infracţionale a persoanelor cercetate :

- constituirea de colective mixte pentru instrumentarea cauzelor penale complexe ce impun desfăşurarea unui volum mare de verificări şi activităţi informativoperative şi de cercetare; - realizarea de consultări şi analize între şefii de formaţiuni, atât in faza actelor premergătoare, cât şi în cea de urmărire penală, pentru stabilirea activităţilor necesare documentării legale şi temeinice a infracţiunilor comise. 6. Armonizarea relaţiilor de cooperare şi a parteneriatului cu unităţile de parchet pentru asigurarea operativităţii, legalităţii şi temeiniciei cercetărilor : - permanentizarea relaţiilor cu procurorii de supraveghere şi desfăşurarea de întâlniri comune la nivelul factorilor de conducere ai unităţilor de poliţie şi parchet; - elaborarea unor norme comune pentru optimizarea colaborării şi îmbunătăţirea eficienţei şi finalităţii activităţii de cercetare penală, precum şi pentru stabilirea unor indicatori comuni de evaluare statistică a fenomenului infracţional; - semnalarea şi analizarea practicii neunitare în materie penală; - efectuarea de controale tematice comune, de către parchete şi poliţie, în unităţile unde există o problematică şi o situaţie operativă deosebite; - formularea şi prezentarea de propuneri comune pentru perfecţionarea legislaţiei, îndeosebi în cazul unor acte normative care lasă loc de interpretare; - instituirea unui sistem unitar de evidenţiere statistică a activităţii de urmărire penală la parchete şi poliţie; - instituirea unui sistem electronic unic de monitorizare a cauzelor penale în sistemul judiciar – dosar cu număr unic – (poliţie, parchet, instanţe). 7. Asigurarea regimului legal al detenţiei preventive şi prevenirea evenimentelor negative pe linie de arest-transfer : - revizuirea reglementărilor interne în materie, în mod prioritar a celor privind organizarea şi funcţionarea locurilor de reţinere şi arest preventiv în unităţile de poliţie pentru promovarea de propuneri de înlocuire, modificare sau completare a acestora, astfel încât să se asigure corelarea cu actele normative ce reglementează drepturile persoanelor private de libertate şi executarea pedepselor penale; - intensificarea controalelor pe linie de arest-transfer pentru depistarea la timp a neregulilor şi luarea măsurilor de remediere a acestora;

- creşterea siguranţei aresturilor prin executarea de lucrări de reparaţii şi înlocuire a sistemelor de securitate ce nu mai prezintă garanţii funcţionale; - elaborarea de reglementări interne cuprinzând măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în materie precum şi pentru armonizarea relaţiilor de colaborare cu unităţile din sistemul penitenciar; - cooperarea şi realizarea de acţiuni comune cu organismele neguvernamentale ce monitorizează respectarea drepturilor persoanelor private de libertate; - efectuarea demersurilor necesare preluării de către Ministerul Justiţiei a atribuţiilor în materie de arest-transfer ale poliţiei, în conformitate cu recomandările U.E. privind înfiinţarea Caselor de arest-preventiv.

SPETA DREPT PENAL

Potrivit art. 149 alin. (10) Codul de procedură penală , durata măsurii arestării preventive nu poate depasi 30 de zile. În această limită, judecătorul, în raport cu complexitatea activităţii de urmărire penală ce trebuie efectuată în cauză, poate stabili o durată mai scurtă a arestării. În cazul în care infracţiunea a fost constatată în condiţiile flagrantului delict, iar cercetarea nu prezintă complexitate, limitarea la 10 zile a duratei arestării preventive a inculpatului este judicioasă. În cazul în care, în perioada mentionată, se descoperă date ca inculpatul a săvârşit şi alte infracţiuni, sau că există participanţi şi se creează o situaţie de indivizibilitate, ceea ce ar putea duce la o durată mai mare a urmării, se va folosi procedura prelungirii arestării. *** Prin încheierea din 20 martie 2008, Curtea de Apel Mureş, a dispus arestarea preventivă pe o perioada de 10 zile a inculpatului Barbu Ilie, pentru săvărşirea, în condiţii de flagrant delict, a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 Codul penal raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 . Împotriva încheierii procurorul a declarat recurs, cu motivarea că durata măsurii arestarii preventive stabilită de instanţă nu asigură buna desfăşurare a procesului penal, probele ce urmează a fi administrate în speţă, certificarea înregistrărilor autorizate şi efectuate în cauza şi apoi redactarea acestora în formă scrisă sunt lucrări ce nu se pot finaliza în termen de 10 zile. La acestea se adaugă, a motivat procurorul, şi necesitatea extinderii cercetărilor pentru alte fapte ale inculpatului, precum şi obligarea sesizării instanţei prin rechizitoriu cu cel putin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Recursul este nefondat. Conform art. 149 alin. (10) Codul de procedură penală , durata arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile, dându-se astfel judecătorului dreptul de a hotări cu privire la durata măsurii arestării preventive în raport cu natura şi complexitatea cauzei şi în raport cu acestea, la timpul necesar soluţionării cauzei.

În speţă, judecătorul a stabilit corect că, în raport cu probele deja administrate şi care urmează a fi administrate, durata de 10 zile a arestării este suficientă. Nu se poate reţine, ca motiv de admitere a recursului, susţinerea privind extinderea cercetării cu privire la alte fapte; pentru aceasta există alte posibilităţi procedurale, iar instanţa a fost sesizată cu o singură faptă, în raport cu care a dispus judicios asupra arestării. Aşa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.

2.Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. Achitare Institutie Curtea de Apel Suceava Data decizie : 06.07.1998

Inculpata G.M. a fost condamnata de Judecatoria Cimpulung Moldovenesc la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.208, art.209 lit.e, cu aplicarea art.74 si art.76 C.pen., retinandu-se urmatoarele: in anul 1994, sotul partii vatamate a contractat un imprumut de la BANKCOOP Vatra Dornei, avandu-I ca girant pe sotul inculpatei si din cauza ca sotul partii vatamate nu a restituit imprumutul datorat, banca creditoare a recuperat suma de 200.000 lei de la girant. In cursul lunii februarie 1997, inculpatul i-a solicitat sotului partii vatamate sa-i restituie suma, dar acesta a refuzat. In ziua de 18 februarie 1997, inculpata s-a intalnit cu partea vatamata la frizeria din com. Neagra Sarului, solicitindu-i din nou suma mentionata, insa partea vatamata a refuzat. Cand partea vatamata s-a dus la Banca de Credit pentru a ridica banii ce i se cuveneau din livrarea unei cantitati de lapte la achizitie, inculpata a mers in urma ei si i-a luat suma de 104.000 lei incasata de la banca, in contul datoriei de 200.000 lei. Prin decizia penala nr.84 din 9 februarie 1998, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, recursul inculpatei care a declarat recurs impotriva deciziei, sustinand ca nu este vinovata si ca fapta sa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Investita cu solutionarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a casat decizia instantei de apel si sentinta instantei de fond si in temeiul art. 11 pct.2 lit.a, raportat la. art. 10 lit.b din C.pr.pen. si art. 18 C.pen., a achitat pe inculpata, fapta neprezentand gradul de pericol social al unei infractiuni. In motivarea solutiei, instanta de recurs a retinut ca potrivit art. 18 C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei

infractiuni, ca in speta, inculpatul a luat de la partea vatamata suma de 104.000 lei in contul unei datorii de 200.000 lei pe care partea vatamata si sotul ei refuzau sa o restituie.