UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ SECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

INSTITUŢIONALIZAREA VÂRSTNICULUI: IZOLARE SAU ALEGERE PRAGMATICĂ?

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Conf. univ. dr. GAL DENIZIA ABSOLVENT: VOLOŞEN DANIELA CLUJ-NAPOCA

2007 CUPRINS:
Rezumat...............................................................................................................................4 Motivaţie..............................................................................................................................6 Elemente introductive..........................................................................................................7 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII......................................................9 1. Scurt istoric al preocupărilor pentru protecţia şi asistenţa persoanelor vârstnice............9 2. Aspecte psihosociale specifice vârstnicilor...................................................................13 3. Factori care influenţează instituţionalizarea..................................................................17 4. Tendinţe moderne în organizarea serviciilor de asistenţă socială a vârstnicilor...........22 5. Teorii referitoare la rolul vieţii sociale a vârstnicului...................................................23 PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII...........................................................................27 Prezentarea locului de practică..........................................................................................27 FAZA DE EVALUARE INIŢIALĂ...............................................................................27 1. Proiect de evaluare iniţială............................................................................................27 2. Aspecte metodologice...................................................................................................28 3. Rezultatele cercetării.....................................................................................................29 3.1. Prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute prin intermediul interviului..................30 3.2. Prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute prin intermediul observaţiei.................36 4. Concluziile cercetării.....................................................................................................37 FAZA DE INTERVENŢIE SOCIALĂ.........................................................................41 1. Proiect de intervenţie.....................................................................................................41 2. Aspecte metodologice...................................................................................................42 2.1. Grupurile de consiliere...............................................................................................42 2.2. Consilierea individuală...............................................................................................42 3. Desfăşurarea intervenţiei sociale propriu-zise...............................................................43 3.1. Grupurile de consiliere...............................................................................................43 3.2. Consilierea individuală...............................................................................................47 2

3.3. Activităţi recreative....................................................................................................49 FAZA DE EVALUARE FINALĂ.................................................................................50 1. Proiect de evaluare finală..............................................................................................50 2. Rezultatele evaluării finale............................................................................................50 CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII.....................................................................52 PROPUNERI ŞI RECOMANDĂRI..............................................................................54 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................55 ANEXE

3

REZUMAT
Tema acestei lucrări este „Instituţionalizarea vârstnicului: izolare sau alegere pragmatică?” doreşte să suprindă impactul pe care internarea într-un centru de îngrijire îl are asupra persoanei vârstnice, precum şi modul în care aceasta se raportează la acest statut. Despre calitatea vieţii din instituţii, se pot spune multe. Se poate vorbi însă de o serie de transformǎri psihologice cu impact negativ asupra persoanei instituţionalizate, care, asociate cu motivul internării, cu starea de bătrâneţe şi boală, generează probleme de adaptare la condiţiile din mediul instituţional, precum şi probleme de relaţionare şi comunicare corespunzătoare la nivelul grupului reprezentat ce asistaţii Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca. Prezenta lucrare este structurată pe două părţi importante: fundamentarea teoretică a lucrării şi partea practică. În ceea ce priveşte fundamentarea teoretică a lucrării, aceasta s-a bazat pe selectarea unui corp de informaţii relevante pentru acest subiect, pe baza căruia să pot realiza, mai departe, proiectarea activităţilor de cercetare şi intervenţie. Activitatea practică pe care a presupus-o investigarea şi implementarea unor intervenţii cu scop ameliorativ, realizată la Centru de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca, a urmărit determinarea specificului adaptării vârstnicilor la condiţiile de viaţă din instituţie. Utilizând doar metode calitative de cercetare, datorită încărcăturii emoţionale şi sensibilităţii tematicii investigate, am obţinut o serie de informaţii relevante cu privire la principalele probleme de adaptare la condiţiile din centru şi la nevoile persoanelor vârstnice, în special legat de aspectul relaţionării şi comunicării.

4

Aceasta a reprezentat baza pe care au fost selectate metodele de intervenţie şi propuse cele mai relevante obiective de îndeplinit în legătură cu adaptarea vârstnicilor la condiţiile din centru. Pentru aceasta, am ales ca şi metodă consilierea în grup, consilierea individuală şi organizarea de activităţi recreative, fiecare dintre acestea având scopuri clar stabilite. În urma implementării activităţilor de intervenţie am observat o îmbunătăţire a stării generale a persoanelor în vârstă, care corespunde, de fapt, unui grad mai ridicat de confort psihic pe care aceşti vârstnici şi l-au câştigat în urma participării la activităţile prevăzute prin intervenţie.

5

şi în mod special mamei mele. 6 . Dedic această lucrare părinţilor mei care nu mai sunt. dar care au avut bucuria să-şi petreacă ultimii ani de viaţă în căsuţa lor. acelea de empatie şi compasiune pentru cei din jur. care înfruntând multe obstacole ale vieţii. dragoste şi spirit de sacrificiu dar şi valori care vor dăinui.MOTIVAŢIE Interesul crescut pe care îl am pentru vârstnici şi problemele lor şi faptul că pentru mine bătrâneţea este asociată cu înţelepciunea şi experienţa de viaţă. m-a determinat să aleg această temă. alături de copiii lor şi de toţi cei dragi. ne-a transmis nu numai credinţă.

un aspect foarte important trebuie 7 . pentru cei care au o stare mentalǎ nesatisfǎcǎtoare. mai sunt şi alte motive care pot fi menţionate pentru luarea deciziei de instituţionalizare a vârstnicului: pierderea locuinţei. în toate formele sale. pânǎ la sfârşitul zilelor. pentru cei care trǎiesc singuri. În legǎturǎ cu trebuinţele de nivel superior ale bǎtrânului. existǎ persoane care sunt în imposibilitatea de a alege. care sǎ îi acorde suportul şi afecţiunea de care are nevoie. aici fiindu-i satisfǎcute nevoile primare de tipul adǎpost. prezentând riscuri pentru anturaj. nesemnificativǎ şi neimportantǎ.INTRODUCERE Societatea zilelor noastre. Aceastǎ situaţie este contrastantǎ cu ceea ce se întâmpla în societǎţile arhaice şi tradiţionale. Însǎ. implicit. Aceastǎ lipsǎ de respect poate fi întâlnitǎ în societate în ansamblul sǎu. în multe cazuri. probleme şi tensiuni în interiorul familiei de origine. protecţie. unde bǎtrânii se bucurǎ de maximum de autoritate şi respect şi. lipsa adaptǎrii în cazul serviciilor la domiciliu. Oricum. în familie. Alǎturi de aceste categorii. în mijlocul familiei sale naturale. violenţa domesticǎ sau a celor care ar trebui sǎ îl îngrijeascǎ şi chiar dorinţa manifestǎ a vârstnicului. în mass-media. pentru cei care nu au rude. este evident faptul cǎ internarea vârstnicului într-o instituţie de profil este cea mai bunǎ soluţie. consideratǎ adesea inutilǎ. o situaţie idealǎ. mai pregnante fiind diferenţele între sectorul public şi privat. are tendinţa de a respinge şi chiar devaloriza vârsta a treia. profund orientatǎ spre tineri şi pe problematica specificǎ acestora. pentru care instituţionalizarea este singura soluţie: pentru cei care nu au un nivel economic suficient pentru menţinerea autonomiei. dar şi la locul de muncǎ. izolaţi. aşa cum am spus. Este clar cǎ situaţia idealǎ pentru un vârstnic este de a trǎi. alimentaţie şi îmbrǎcǎminte şi asistenţǎ medicalǎ. oferta instituţionalǎ diferǎ de la caz la caz. În aceste condiţii. Deşi se considerǎ cǎ instituţionalizarea este mǎsurǎ de ultimǎ instanţǎ. pentru cei care au o stare fizicǎ precarǎ. aceasta este.

flancat de un bagaj impresionant de experienţe trecute. stigmatul social.subliniat la acest nivel: mare parte a bǎtrânilor instituţionalizaţi vorbesc despre sentimentul de securitate pe care îl resimt trǎind în acest mediu. Despre calitatea vieţii din instituţii. Ceea ce surprind însǎ mai mulţi autori sunt o serie de transformǎri psihologice cu impact negativ asupra persoanei instituţionalizate: sentimentul de pierdere a libertǎţii. Acestea sunt rezultatul întâlnirii unui anumit tip de personalitate. de nevoi şi aşteptǎri cu mediul instituţional care este altfel decât acasǎ. 8 . pierderea autonomiei. se pot spune multe. depersonalizare.

aflate în strânsă dependenţă de mentalităţile şi atitudinile existente privitor la persoanele vulnerabile. procentul de vârstnici din totalul populaţiei se situa sub 5%. atitudini. iar acest scurt istoric încearcă să evidenţieze tocmai aspectele legate de dimensiunea socioculturală a bătrâneţii. bunăstare publică. pg. Ca activitate informală. iar bătrânii neputincioşi au constituit.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII 1. de mentalităţi. deci numărul celor aflaţi în incapacitatea de a se susţine singuri nu era prea mare. pg. 9 . ei erau garanţii perpetuării unei culturi şi ai devenirii spirituale a generaţiilor tinere (Eliade. caritate-filantropie. asistenţa socială este prezentă din cele mai vechi comunităţi omeneşti. 181). asigurări sociale. li se cerea sfatul şi reprezentau un for conducător în comunitate. Unii autori americani identifică şase tipuri de aranjamente societale de întâmpinare a nevoilor umane. Astăzi sistemul bunăstării sociale utilizează toate aceste aranjamente. aranjamente de care au beneficiat şi persoanele vârstnice: ajutor mutual. Aceşti bătrâni formau elita spirituală a societăţilor arhaice. 2005. 1994. percepţii culturale. Bătrânii erau respectaţi. cu rare excepţii. cunoscând o mare varietate de manifestări. într-o societate se manifestă şi atitudini specifice faţă de vârstnici. 20). La popoarele antice. Scurt istoric asupra preocupărilor pentru protecţia şi asistenţa persoanelor vârstnice În evoluţia societăţilor omeneşti se constată universalitatea prezenţei unei modalităţi de protecţie şi ajutorare a celor aflaţi în dificultate. În funcţie de cum sunt percepute îmbătrânirea şi persoana varstnică. mituri sociale. una din categoriile de persoane îndreptăţite a primi ajutor (Sorescu. fapt datorat probabil şi rarităţii lor. servicii sociale şi prevederi universale.

precum China şi Japonia. Bătrânii erau nişte magistraţi sau funcţionari superiori. copiii spălau picioarele părinţilor în semn de respect. Sthephanus. Ţările Orientului Îndepărtat. ajutorul fiind aşteptat din partea familiei. Îi întâlnim la poporul evreu începând cu şederea lui în Egipt. respectiv a copiilor acestora. ca şi de altfel şi alte aşezăminte de asistenţă socio-medicală (Drâmbă. deci nu se fac referiri directe din care să rezulte că bătrânii erau consideraţi o categorie aparte a societăţii care să necesite ajutor. pg. ca simbol al bătrâneţii. În Orientul Îndepărtat. numiţi pe temeiul dreptului de întâi născut în fruntea unei case patriarhale a unei familii sau a unui trib. formulau legile şi vegheau asupra ţinutei morale a locuitorilor. văduvele. Şeicul era o autoritate morală care veghea asupra ordinii şi bunului mers al tribului. 107:32). Bătrânii conduceau poporul şi-l sfătuiau. Ea exista la egipteni (Genesa 50:7. înainte de masă.Vechiul Testament ne oferă o imagine destul de clară asupra vieţii sociale a vechilor fii a lui Israel şi asupra atitudinii lor faţă de bătrâni. (Exod 3:18. medicii şi profesorii purtau barbă foarte lungă şi vopsită alb. judecătorii. În lumea arabă existau aziluri de bătrâni. 7-14). 138-139). reglementau diferenţele de ordin familial. cu autoritate civilă dar şi religioasă. sunt 10 . ei erau cei ce şedeau la porţile cetăţii şi exercitau puterea judecătorească. 452). 4:29). respectul faţă de bătrâni se menţine ca o notă dominantă a atitudinii sociale faţă de aceştia. aveau sarcina de a menţine puritatea rituală a cetăţii lor. pg. Bătrâneţea era asociată cu înţelepciunea. În lumea greacă bătrânii unei cetăţi purtau răspunderea vieţii comunitare: ei se ocupau de colectarea impozitelor. 4) (Dicţionar biblic. Ps. Principalele categorii de beneficiari ai activităţilor caritabile erau săracii. căutau pe ucigaşi în cetăţile de scăpare oferind totuşi azil celor ce făceau dovada că au comis un act de omucidere involuntară (Iosua 20. Bucureşti. la canaaniţi. la moabiţi şi madianiţi (Numeri 22:4. Funcţia de bătrân era cunoscută la majoritatea popoarelor Orientului Antic. imamii. Şi la arabi bătrânii deţineau o poziţie de onoare. înalţii funcţionari. În India. orfanii şi străinii. 1995.

însemnând grupuri de voluntari creştini care îndeplineau servicii sanitare în folosul celor afectaţi de diferite maladii. sub ocrotirea împăraţilor romani de la Constantin Cel Mare (306-337) şi până la Iustinian (527-565). Funcţionând autonom sau în interiorul aşezămintelor religioase. instituţie care consacră autoritatea bătrânilor. Este vorba despre reformele lui Alexandru Ipsilante 11 .asociate cel mai adesea cu un respect deosebit faţă de vârstnici. respectivele instituţii se bucurau de suportul material şi de îndrumarea spirituală a Bisericii. aşa numitele ghirocomii – aziluri destinate văduvelor bătrâne şi fără sprijin. pg. 2003. 22). înfiinţarea câtorva instituţii asistenţiale. În cele două mari civilizaţii ale lumii europene antice – greacă şi romană – bătrânii se bucurau de un status respectat: „Seniores priores” (Bătrânii au întâietate). naşterea asistenţei sociale poate fi plasată încă din 1775. Existau reglementări stricte privind vârsta intrării în viaţa publică şi de obicei funcţiile politice înalte erau deţinute de persoane vârstnice. odată cu apariţia primei legi de protecţie pentru copil şi a înfiinţării unor instituţii specializate de ocrotire pentru persoanele în dificultate. astfel încât primii creştini au trebuit să se preocupe mai mult de supravieţuirea comunităţilor lor decât de implicarea în misiuni sociale. pg. 121). În România. având fundamente religioase: pietatea filială prescrisă de doctrina confucianistă şi vechea religie shintoistă cu binecunoscutul cult al strămoşilor care constituia baza solidarităţii familiale (Sorescu. Această formă de conducere poartă numele de gerontocraţie. şi Societatea religioasă a Parabolanilor. prin episcopi. un consiliu ai cărui membri trebuiau să aibă peste 60 de ani şi erau aleşi pe viaţă. Cetatea-stat Sparta era condusă de gerusia. Începuturile creştinismului au fost marcate de prigoana practicată deopotrivă de autorităţile imperiale şi de religiile concurente. Abia după oficializarea creştinismului ca religie de stat a fost posibilă. educatori religioşi şi duhovnici (Neamţu.

şi un nou concept de pace socială. şi că asistenţa socială nu este o problemă de bunăvoinţă politică. legislaţie precedată în anul 1902 de Legea de organizare a Casei de asigurări în caz de boală şi deces pentru meşteşugari (Neamţu. sărăcia a început să fie tratată ca o problemă socială care îşi are originea în sistemul economic. ca şi persoanele cu handicap şi copiii orfani sau abandonaţi. 12 .(1775-1779) în Muntenia. printr-un sistem legislativ bazat pe principiul justiţiei sociale. în lenea şi în caracterul lor mizerabil. odată cu acordarea dreptului de vot unui număr mai însemnat de cetăţeni (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) şi cu răspândirea ideilor socialiste. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial aduce cu sine. odată cu pacea dintre statele implicate. în primele două decenii ale secolului XX. 30). bătrâneţe. perioada 1948-1989 a reprezentat un regres accentuat al asistenţei sociale. începând cu 1883. invaliditate şi înmormântare. mergându-se până la desfiinţarea învăţământului de profil în 1969. 124). ci una de necesitate socială (G. pg. o legislaţie a asigurărilor de boală. Pentru România. izolaţi de restul comunităţii. aşa cum era văzută până atunci. determinând o serie de prestaţii în favoarea persoanelor în vârstă. Neamţu. pg. Principiul era că societatea socialistă este una aproape perfectă. Primele legi destinate creării unui sistem de asigurări sociale apar în Germania. 124). pg. deci nici persoane aflate în dificultate. a şomerilor şi a celor care din motive de sănătate nu puteau munci (Neamţu. Astfel. accidente. printre primele ţări din lume. reformele lui Grigore Ghica în Moldova (1824). în care nu există probleme. în multe ţări europene au apărut legi prin care sisitemul economic capitalist era umanizat. Bătrânii. România introducea şi ea în 1912. erau internaţi în instituţii de stat de tip închis. 123). pg. şi nu în decăderea morală a indivizilor. În epoca modernă. Domnia preia progresiv administrarea tuturor domeniilor vieţii sociale (Sorescu.

pg. comparativ cu numai 7% în ţările slab dezvoltate. Aspecte psihosociale specifice vârstnicilor Anul 1999 a fost declarat anul internaţional al persoanelor de vârsta a treia în încercarea de a sensibiliza comunitatea asupra valorii acestei categorii de vârstă în lume. ca profesie marginalizată în perioada comunistă. iar numărul persoanelor de vârsta a treia este în creştere (Sorescu. Ca linie principală de abordare a problemelor legate de vârsta bătrâneţii. ori nu sunt suficiente din punct de vedere cantitativ sau calitativ. Acest lucru ar trebui să fie îmbucurător dacă ne gândim că ar trebui să însemne creşterea calităţii vieţii şi a serviciilor medicale. 13 .unele dintre aceste instituţii oferind imagini terifiante prin lipsa de igienă şi nivelul de trai inuman oferit celor internaţi (Sorescu. Populaţia vârstnică a globului a crescut de la 200 de milioane în 1935 la peste 600 de milioane în 1990. pg. În ultimul deceniu am fost martorii unei continue fluctuaţii a populaţiei peste 65 de ani. ajungându-se la 17% în ţările avansate economic. Realitatea este însă că o proporţie remarcabilă are nevoie de servicii sociale care ori nu există. iar pe de altă parte crearea cadrului legislativ şi a structurilor instituţionale pentru realizarea unei asistenţe sociale moderne. 33). Asistenţa socială. pe fondul modificării proporţiei acestora în totalul populaţiei. fenomen denumit îmbătrânire. se urmăreşte promovarea dezinstituţionalizării vârstnicilor şi stimularea implicării comunitare şi a societăţii civile. Acest lucru a însemnat pe de o parte pregătirea unor specialişti prin reînfiinţarea şcolilor superioare de asistenţă socială. 2. a primit după 1989 locul pe care trebuie să-l ocupe în orice stat contemporan. 34). acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât numărul instituţiilor destinate îngrijirii vârstnicilor este mai mult decât insuficient. dar cu o creştere semnificativă a populaţiei peste 75 de ani.

populaţia de peste 65 de ani ajunge la peste 3. iar cea de 65 de ani şi peste – 11.2 milioane. În jurul anului 2000. Conform recensământului populaţiei din 7 ianuarie 1992. îmbătrânirea antrenează şi o serie de modificări la nivel psihologic: ale atenţiei. patologia asociată.3-1. şi mai presus de toate. cu 3. dar din păcate. pirederea prietenilor şi contactelor sociale. au o mare dorinţă de independenţă.8% din totalul populaţiei de aproximativ 23 de milioane. pg. proceselor afective. Astfel a 14 . vorbirii şi a învăţării. cum sunt ereditatea şi modificările hormonale. aceasta adesea scade progresiv. sunt foarte sensibili la respingeri şi critici şi la fel ca şi copiii. bătrânii se aseamănă sub unele aspecte cu copiii. de pierdere a securităţii economice. aprobare. menţinându-se de 1. Un rol important în modificarea raportului de vârstă îl are şi scăderea drastică a fertilităţii şi natalităţii infantile (Neamţu. inclusiv în situaţii de stres experimentale. de indiferenţă a copiilor. În cele mai multe cazuri.Cel mai vârstnic continent este Europa. dar în special a unor factori externi – pensionarea. Din punct de vedere emoţional. pentru că vârsta medie a populaţiei a fost de 75 de ani. memoriei. frica de părăsire. Sub influenţa unor factori interni. decesul unor rude sau apropiaţi. Populaţia de 60 de ani şi peste raportată în 1992 reprezintă 16. bătrânii experimentează mai intens ca niciodată în viaţa de până acum frica: de intimitate fizică. Unele cercetări au căutat să pună în lumină anumite trăsături caracteristice bătrânilor foarte longevivi (de peste 100 de ani).4 ori mai ridicată decât cea din restul lumii. 912). scăderea numărului membrilor de familie. populaţia României se înscrie în tendinţele globale privind structurile populaţiei vârstnice. scăderea potenţialului biologic.1%.6% mai mult ca în 1992. gândirii. de apropiere a morţii. iar cel mai tânăr continent este Africa. Au nevoie de afecţiune.

uneori recăsătorindu-se după moartea soţului sau soţiei şi având relativ mulţi copii. şi nu sunt înclinaţi spre ceartă. pot munci intens şi pe perioade mari. dar fără a se preocupa să fie în frunte. Bătrânii acceptă diferit ideea de a îmbătrâni şi de a muri. prin experimentarea cel mai adesea a unor neputinţe fizice. bătrânii sunt adesea devalorizaţi şi consideraţi o povară. care îi ajută să depăşească frica de moarte. Sunt sociabili. atât a celor pozitive cât şi a celor negative. confruntarea fără teamă cu boala şi capacitatea de a nu reacţiona prea intens la nedreptăţi personale. supărările cotidiene şi frustrarea. Adesea au sentimente ambivalente faţă de viaţă şi moarte (Sorescu). De asemenea. în care fiecare se află într-o continuă competiţie. parteneri de viaţă. văd şi aud acest lucru şi se simt nefericiţi şi respinşi. Un factor important în înţelegerea problemelor de natură socială legate de bătrâneţe îl reprezintă atitudinea culturală faţă de persoanele vârstnice. Ei încearcă să evite tensiunea. valorizează independenţa şi încearcă să trăiască cooperant şi productiv. care produc stres cronic şi conduc la dezechilibru homeostatic. Centenarii s-au bucurat în general de căsnicii fericite. Deosebit de importantă pentru ei este credinţa religioasă. le este caracteristică onestitatea faţă de sine. Se observă tendinţa de accentuare a trăsăturilor de caracter. în care mulţi au pierdut bucuria de a trăi şi duc o viaţă plină de stres şi anxietate. Ei au o mare capacitate de muncă. Într-o lume în care sunt valorificate tinereţea şi puterea economică.reieşit că aceştia au capacitatea de a evita frustrarea şi conflictele cu autorităţile. şi de aceea nu suferă de hipertensiune . reuşite. 15 . dar şi prin moartea apropiaţilor din aceeaşi generaţie: fraţi. au simţul umorului şi sunt drăguţi. Confruntarea cu ideea de moarte apare atât prin conştientizarea apropierii propriei morţi. Ei ştiu. nu-şi fac griji pentru ceea ce nu pot controla. simt.

ostilitate şi o enervare faţă de părinţii şi bunicii noştri. pg. cercetătorul american Kurt Wolf a evidenţiat legătura între lipsa de respect faţă de vârstnici. pg. perpetuarea acestor mituri şi a multor altora de acest fel contribuie la discriminarea celor vârstnici şi la devalorizarea generală a vârstnicilor în societatea contemporană (traducere după Skidmore and all. sociological and psihological aspects of Aging. Concluzia sa este că în niciun caz controlul poliţiei nu poate substitui controlul parental. iar acestea sunt uşor de identificat şi anume: .Bătrânii sunt lenţi. iar acest lucru se face remarcat în consecinţele sale asupra calităţii vieţii bătrânilor.În lucrarea sa The biological. . India.Toţi vârstnicii devin senili şi suferă de deteriorare psihică. amărăciune şi depresie (Sorescu. . senini şi prietenoşi. 192).Îmbunătăţirea tehnicilor terapetice pentru vârstnici este nefolositoare deoarece ei nu pot beneficia de aceasta aşa cum beneficiază alte categorii de persoane. . . . . sentimentele de nerăbdare. dragoste. bătrânii sunt fericiţi.Vârstnicii au dificultăţi de învăţare. 16 . atitudinea noastră culturală de respingere şi intoleranţă. şi rar suferă de resentimente. Factorul cultural joacă un rol extrem de important în conturarea atitudinilor sociale faţă de vârstnici. Israel) şi cele occidentale. 9).Sunt inevitabile la bătrâneţe bolile fizice. Există unele mituri sociale asociate bătrâneţii. Într-o atmosferă de respect. Japonia.Îşi pierd interesul în activitatea sexuală. Este evidentă diferenţa de atitudine între popoarele orientale (China.A îmbătrâni înseamnă a deveni neproductiv. acceptare. Acest control parental nu poate acţiona în lipsa respectului faţă de părinţi şi bunici. deoarece măsurile punitive nu sunt niciodată la fel de eficiente precum dragostea şi înţelegerea părinţilor. Din nefericire. şi creşterea delincvenţei juvenile.

În America. Multe boli mentale asociate bătrâneţii.Cercetările realităţii referitoare la vârstnici contrazic aceste mituri. a slujit ca preşedinte al Americii cu mult succes la vârsta de 70 de ani. instituţiile pot presta servicii pe termen lung sau temporar. continuă cu noi activităţi. pg. Jessica Tandy a câştigat Premiul Academiei la cei 80 de ai săi. alţii nu se pensionează în totalitate. În funcţie de perioada cât vârstnicul este ocrotit. de exemplu. deteriorarea severă a funcţionării mentale nu este inevitabilă. În România există mai multe tipuri de instituţii specializate de ocrotire. iar George Burns îşi continuă cariera de comediant la vârsta de 90 de ani (Skidmore and all. reguli de funcţionare stabilite prin regulamente şi legi. Ronald Reagen. Dorinţa şi abilitatea sexuală nu dispar odată cu vârsta. după pensionare. numărul adulţilor vârstnici care dovedesc succes în multe domenii este în creştere. deşi odată cu înaintarea în vârstă au loc schimbări la nivelul creierului. ca senator la vârsta de 80 de ani. Clauder Pepper. având funcţia socială de a satisface anumite nevoi colective (Neamţu. 3. în toată lumea există forme de ocrotire a vârstnicului în asemenea aşezăminte. O instituţie reprezintă o organizaţie care are statut. învaţă lucruri noi şi aduc contribuţii semnificative în societatea din care fac parte. răspund foarte bine la tratament. în special referitoare la legislaţia Securităţii Sociale. Mulţi vârstnici rămân alerţi din punct de vedere mental tot restul vieţii lor. de aceea nu este nevoie ca vârstnicii să-şi nege activitatea şi dorinţa sexuală. 193). multe persoane îşi menţin interesul sexual. pg. Factori care influenţează instituţionalizarea Deşi actualmente tendinţa este de dezinstituţionalizare. Mulţi dintre ei. 947). ca de exemplu depresia. De exemplu. 17 . fiind campionul cauzelor vârstnicilor.

diferite afecţiuni cronice. pentru că s-ar simţi mai în siguranţă. în cămin. aceasta trebuie să fie atât cât se poate bine lămurită şi gândită. . Obţinerea consimţământului bătrânului este soluţia cea mai preferabilă. . . Trebuie să ne ferim de dogma menţinerii la domiciliu cu orice preţ. există situaţia când deşi menţinerea la domiciliu devine foarte dificilă.handicapul fizic sau mental.dorinţa manifestă a vârstnicului. Anumiţi bătrâni care ar putea rămâne la domiciliu. Invers. vârstnicul să dorească să rămână acasă cu orice preţ. sau de teama de a deveni o greutate pentru ceilalţi (G. În acest caz. 909). .violenţa domestică sau a celor ce s-au angajat să-l îngrijească. la nevoie cu un oarecare ajutor.Cauzele instituţionalizării pe termen lung ar fi: .lipsa veniturilor. O asemenea dorinţă trebuie respectată. Dorinţa vârstnicului este capitală. a singurătăţii.crize în sânul familei de origine. . pg. medicul de familie trebuie să uzeze de persuasiune şi să explice vârstnicului că rămânerea acasă nu este în mod sigur cea mai bună soluţie.singurătatea şi lipsa reţelei de suport. Atunci când decizia instituţionalizării se impune. pot la fel de bine să ceară să trăiască într-o instituţie. Dorinţa vârstnicului intră adeseori în contradicţie cu evaluarea medico-psiho-socială relizată de medicul de familie.imobilizarea la pat. Neamţu. Anumiţi bătrâni nu mai vor să rămână acasă de teama unor agresiuni. . pacientul fiind centrul însuşi al deciziei finale. .lipsa adaptării în cadrul serviciilor la domiciliu. 18 . .pierderea locuinţei. .

acest fapt ducând la pierderea identităţii. îndeosebi a celei din mediul urban. şi dacă acesta 19 . a fi o antecameră a morţii. din motivaţii atât de ordin obiectiv (condiţii de locuit restrânse. a nemaîntoarcerii la domiciliu şi instituţia îi apare. consecvent. care respinge faptul că şi aspectele triste ca bătrâneţea. credem că dacă familia ar beneficia de un ajutor corespunzător astfel încât să capete încredere în forţele proprii şi problemele financiare să nu mai poată fi invocate. îndeobşte fondată.Cel mai adesea. Doctorul englez J. Dr. reultatele îngrijirilor ar fi mai bune. cât şi de ordin subiectiv (relaxarea legăturilor parentale. dificultăţi financiare. „Instituţiile ridică bariere între persoanele din interior şi lumea de afară” (Goffman. se apreciază că trăsătura comună pe care o găseşte la toate instituţiile (totale) este că indivizii aflaţi în aceste locuri trec printr-un proces de mortificare a sinelui. Constantin Bogdan atrage atenţia asupra tendinţei actuale a familei româneşti. plecarea într-o instituţie este pentru vârstnic ultima cotitură importantă din viaţă. de a forţa instituţionalizarea. Rămâne deci un procent de numai 10-20% (conform statisticilor americane) din îngrijirile care ar necesita intervenţia profesioniştilor. imposibilitatea supravegherii permanente a vârstnicilor cu deteriorări psihice. comparativ cu plata pentru 100% din servciile efectuate în cadrul instituţionalizat. Grimlay Evans descria în 1980 foarte clar scopul sistemului de ajutor social şi de sănătate a vârstnicului ca fiind acela de „a permite vârstnicului suferind de o dizabilitate fizică sau mentală să trăiască unde el şi-ar fi dorit să trăiască dacă nu ar fi avut aceea dizabilitate”. În lucrarea clasică a lui Erving Goffman. de aceasta se leagă neliniştea şi teama. iar costurile ar fi desigur mai mici. dificultatea familiei adulte de a se ocupa de îngrijirea propriilor bunici sau străbunici). invaliditatea. multe plasamente ar putea fi evitate. având în vedere proporţia mare a îngrijirilor care pot fi realizate de membrii de familie neprofesionişti. de asemenea scopul tratamentului şi a eforturilor de rebilitare este de „a îmbunătăţi funcţionarea lui până la un nivel maxim. pg. moartea fac parte din viaţă. 89). Cu toate acestea. pe bună dreptate. o psihologie individualistă.

în special anexietate. Hiperprotecţie: pretenţii exagerate faţă de personalul instituţiei şi asistenţa acordată. fapt care poate genera crize de adaptare sau „stresul de mutare”. precum şi gândul unui viitor asemănător. irascibilitate crescută. alte manifestări în funcţie de temperament: tăcere ostilă. ca şi reacţiile bătrânului instituţionalizat. Îmbătrânirea şi vârstnicul a fost intituţionalizat şi se invocă diferite motive pentru părăsirea vârstnicului. 20 . Sunt cunoscute binoamele mamă-fiu. teama că sfârşitul este aproape. 953). noi trebuie să reducem cererile din mediul înconjurător” (G. imputări pentru agravarea condiţiei vârstnciului. dar se manifestă şi temeri fără obiect. demobilizare a echipei sunt nefavorabile bătrânului. Abandon (cam 10% din cazuri): familia consideră că şi-a încheiat datoria. tată-fiică. disponibilitate pentru reprimirea sa în familie. menţinerea legăturilor cu acesta. stări confuzionale. Persoanele vârstnice manifestă adesea o anumită rigiditate a comportamentului. resmenare sau apatie bolnăvicioasă. Instituţia trebuie să satisfacă vârstnicului următoarele categorii de nevoi: nevoia de a fi considerat ca parte a societăţii. nevoia de a folosi timpul în condiţii cât mai mulţumitoare. Angoasa: apare la copiii care au avut legături strânse cu părinţii lor. 82): Cooperare (aproximativ 60% din cazuri) – receptivitate faţă de asistenţa acordată bătrânului. pg. pg. Temerile şi neliniştile lui au ca motiv „moartea familială” şi ideea eronată că a fost interant că să nu moară acasă. şi soţie-soţ. plictiseală. conflicte şi stânjenirea echipei de îngrijire. stările de iritare. nefavorabile sănătăţii. îmbolnăvirea părinţilor îi nelinişteşte. odată ce Culpabilitate: se întreabă dacă nu existau şi alte soluţii.este totuşi inadecvat. izolare. Uneori hiperprotecţia este simulată. constând în reacţii paradoxale. Uneori pot apărea depresii grave. Dintre reacţiile comportamentale ale familiei vârstnicului instituţionalizat menţionăm (Sorescu. Neamţu.

acvarii şi spaţii personalizate. nevoia de stimulare a facultăţilor mintale. 83).Trebuie prevăzut cu secţii diferite pentru persoane dependente. dar nu este nici cea mai proastă alternativă.. Stand de presă şi carte. nevoia de servicii spirituale. Condiţii pentru urmărirea programelor TV. Instituţionalizarea nu este soluţia cea mai viabilă pentru problemele complexe ale vârstnicilor. Oferirea posibilităţii persoanelor vârstnice de a oferi sugestii pentru amnejarea spaţiului şi de a contribui la aceasta (Sorescu. tablouri. . alei. plante decorative. au o valoare terapeutică deosebită. Totul depinde de perspectiva din care este privită problema..- nevoia de a fi recunoscut ca persoană cu individualitate distinctă. nevoia de îngrijire a sănătăţii. 23). din punct de vedere social. Bibliotecă cu sală de lectură. Dacă din punct de vedere economic ea reprezintă o soluţie. nevoia de comunicare. pg. cu elemente peisagisticoestetice. bănci.Umanizarea interioarelor face să se elimine aerul de spital sau „azil pentru oamenii bătrâni şi bolnavi”: pereţi coloraţi. O importanţă deosebită o are mediul ambiental al căminului pentru persoane vârstnice: .Sunt necesare amenajări pentru combaterea privării informaţionale:        Spaţii pentru contacte sociale. . 21 . precum şi a unui teren de recuperare în aer liber. nevoia de a-şi manifesta propria personalitate. neglijarea nevoilor umane de către instituţie duce la negarea întregii filozofii instituţionale (Andreescu. Expoziţii. Pintilie. M. Spectacole artistice. persoane semidependente şi persoane care nu sunt dependente.Amenajarea unei grădini pentru plimbări de recreere. jeturi de apă. . O. pg.

Tendinţa de a privi societatea ca fiind formată doar din indivizi capabili de muncă şi sănătoşi este limitată din cauza inevitabilităţii degradării fizice a omului. precum şi efectele instituţionalizării asupra acestor persoane au condus la luarea în calcul a unor măsuri alternative. 22 . prin furnizarea de servicii la domiciliu şi centre de zi (Sorescu. Serviciile comunitare de îngrijire la domiciliu realizate prin intermediul unei organizaţii neguvernamentale sunt încă la început şi există doar în puţine oraşe din ţară. prin introducerea concurenţei la nivelul furnizorilor de servicii. acoperind un număr redus de persoane care necesită îngrijire. o reprezintă marketizarea serviciilor publice. Aceasta duce la formarea unei pieţe de servicii de asistenţă socială. 4. În cazul serviciilor pentru bătrâni care în orice ţară sunt inferioare nevoilor. de data aceasta la nivelul tuturor serviciilor de asistenţă socială. 65). avantajele constând în creşterea atât a calităţii serviciilor furnizate ca urmare a concurenţei. cât şi a posibilităţii de alegere şi control al calităţii serviciilor din partea beneficiarilor. În cazul bătrânilor se urmăreşte îngrijirea lor în comunitate. rămânerea cât de mult posibil în propriul domiciliu. pg. O altă tendinţă. Tendinţe moderne în organizarea serviciilor de asistenţă socială a vârstnicilor Costurile ridicate ale serviciilor de Asistenţă Socială. manifestându-se o preocupare sporită pentru creşterea eficienţei serviciilor publice. nici nu poate fi vorba de posibilităţi multiple de alegere. prin susţinerea familiilor care îl îngrijesc. În România s-au făcut doar încercări timide de marketizare a serviciilor de asistenţă socială. mai ales cele ale îngrijirii rezidenţiale a persoanelor dependente. Dacă în ţările dezvoltate se ridică problema dezinstituţionalizării vârstnicilor. la noi instituţiile rezidenţiale pentru aceştia sunt insuficiente din punct de vedere numeric şi al capacităţii lor.

asistenţă de ocrotire. Ele ghidează interpretarea experienţei. in Encyclopedia of Social Work. medic. pg. Există totuşi ţări care încearcă să respecte drepturile persoanelor vârstnice. 913). (Neamţu. informaţiei şi observaţiei şi ajută la anticiparea viitorului (Maldonado. Problema se pune pentru vârstncii singuri sau cei instituţionalizaţi care. asistaţi de un ergoterapeut. de asemenea. bătrânii insituţionalizaţi cu diagnostic de demenţă Alzheimer beneficiază de un program de recuperare în grup sau individual. 66). în Danemarca. de a le îmbunătăţi integrarea socială şi de a se asigura că primesc tratamentul şi îngrijirea necesară (Sorescu. pg. Teorii referitoare la rolul vieţii sociale a vârstnicului Perspectivele teoretice asupra îmbătrânirii au un rol deosebit de important. 5. vârstnicii parţial dependenţi sau independenţi dar singuri. pg. 103). kinetoterapia etc. 2005. din lipsa resurselor sau din cauza indiferenţei celor din jur. În România este salutată iniţiativa Asociaţiei Alzheimer care de exemplu coordonează în Timişoara un centru de zi pentru bolnavii cu acest tip de demenţă în cadrul căruia realizează diverse activităţi ocupaţionale. D. (1987) Aged. sau cu venituri mici beneficiază de servicii la domiciliu bine concretizate. terapia ocupaţională. efectuate de personal calificat: asistent social. Deşi calitatea serviciilor este bună. care la ora actuală se realizează mai mult în ceea ce priveşte menajul şi alimentaţia. De exemplu.Scopul serviciilor sociale pentru bătrâni este acela de a le întări capacitatea de a face faţă activităţilor cotidiene. de multe ori zac în pat din lipsa diagnosticului. permiţând astfel familiei vârstnicului să-şi organizeze activităţile zilnice. ele sunt insuficiente în comparaţie cu numărul mare de astfel de bolnavi pe aria judeţului. şi mai puţin în ceea ce priveşte nursing-ul. O problemă şi mai arzătoare o reprezintă necesitatea dezvoltării în România a serviciilor la domiciliu. 23 .

Teoria dezangajării Îmbătrânirea este o inevitabilă retragere sau dezangajare. Alte teorii au fost elaborate din efortul de a înţelege îmbătrânirea în contextul ei social.Perspectiva subculturii Sugerează că bătrânii îşi împărtăşesc unii altora două experienţe critice care acoperă în subcultură: . Discriminarea bătrânilor şi sensul multiculturalităţii a contribuit la apariţia unei potenţiale subculturi. rezultând interacţiuni descrescânde între persoanele vârstnice şi alţii în sistemul social cărora aparţin.Teoria activităţii Este considerată mai mult o judecată de valoare decât o teorie propriu-zisă. Astfel.Teoria grupului minoritar Această teorie percepe bătrânii ca un grup minoritar. Această teorie sugerează că bătrânii continuă să aibă aceleaşi nevoi şi dorinţe ca şi la vârsta mijlocie şi că de fapt ei rezistă presiunii de a se retrage din societate.1. Îmbătrânirea optimă este experimenatată de persoana care rămâne activă şi se bucură de o stare morală mai înaltă. Când procesul îmbătrânirii este complet. 2. sugerând un status economic mai scăzut. 4. Procesul poate fi iniţiat de persoana insăşi sau de alţii în anumite situaţii. echilibrul care există la vârsta mijlocie între persoană şi societatea sa a determinat o cale pentru un nou echilibru caracterizat printr-o mai mare distanţă şi un tip alterat (modificat) de relaţii interpersonale.membrii au afinitate particulară unul faţă de altul. . discriminare. 24 . dezangajarea profesională reprezintă un factor obiectiv care atrage după sine o schimbare psihosocială filtrată la nivel subiectiv. 3. prejudiciu şi mulţi alţi factori care au făcut parte din experienţa minorităţilor în SUA.membrii sunt excluşi de la interacţiunea cu alte grupuri ale populaţiei generale.

reflectând experienţa particulară a acelei generaţii. în care bărbatul sau femeia în vârstă erau capul familiei. religioase. Una dintre cauze este aceea că datorită tehnologiei care a crescut productivitatea. Simmons arată că rolul bătrânilor într-o societate dată este invers proporţional cu nivelul dezvoltării tehnice şi a structurii ocupaţionale. 37). Teza centrală a acestei teorii este aceea că procesele care au stat la baza evoluţiei societăţii de la sistemele socioeconomice rurale şi agrare la unele urbane şi industriale cauzează şi schimbări în pozitiţiile pe care vârstnicii le ocupă în societate şi stima acordată vârstnicilor.Teoria modernizării Teoria modernizării oferă un cadru descriptiv şi explicativ al continuităţii şi schimbărilor în statusul bătrânilor de-a lungul timpului şi în diferite spaţii. Diferitele straturi de vârste şi generaţii pot fi definite şi comparate în acord cu experienţele istorice cheie. Fiecare generaţie şi cohorta este unică.Stratificarea pe vârste Această perspectivă porneşte de la conceperea societăţii ca fiind divizată pe vârste şi clase sociale. luând deciziile în toate domeniile vieţii economice. 25 . 6. el a concluzionat că în societăţile agricole relativ stabile vârstnicii au ocupat de obicei poziţiile favoare şi putere. sfatul bătrânilor nu mai este necesar ca în modul de producţie tradiţional. Pe baza unui studiu transcultural a şaptezeci şi una de societăţi. apărută în anul 1945. politice. Acest cadru explicativ subliniază perspectiva cursului vieţii şi dimensiunile istorice împărtăşite de cohorte.5. în producţia industrială ei preiau puterea de la vârstnici. un profit mare. Leo Simmons prezintă una dintre cele mai influente aplicaţii ale teoriei modernizării în gerontologie. O altă ipoteză este aceea că producţia mare a însemnat şi un câştig. sociale. bătrânii îşi pierd statusurile avantajate. Când rata schimbărilor creşte. pg. direcţia schimbărilor fiind de obicei spre rău (Sorescu. În lucrarea The Role of the Aged in Primitive Societies. Cum tinerii sunt mai productivi.

Modul în care modernitatea a afectat percepţia vârstnicilor în societate precum şi auto-percepţia lor rămâne în continuare un subiect de cercetare. paternurile maritale şi până la aranjamentele economice şi politico-administrative. ambivalente şi conflictuale faţă de vârstnici – atât de familiare astăzi – sunt adânc înrădăcinate în tradiţia iudeo-creştină şi cultura clasică (Sorescu. 26 . 37). de la relaţiile din familie. iar teoria modernizării este dominantă în analiza evoluţiei mentalităţilor şi atitudinilor faţă de bătrâni (Sorescu. Societăţile nu s-au mişcat brusc de la veneraţie la dispreţ faţă de bătrâni atunci când au trecut de la o bază preindustrială la una industrializată. cert este însă că în secolul XX au prins forma caracterisicilor moderne ale societăţii îmbătrânite. negative. Opiniile istoricilor despre debutul modernizării referitor la bătrâneţe nu concordă. Şirul atitudinilor pozitive.Studii transculturale comparative ale unor cercetători ulteriori au rafinat ipoteza lui Simmons. 38). pg. pg. Analiştii istorici au distrus mitul „vârstei de aur” în care bătrânii erau „trataţi inevitabil ca membri de onoare ai familiei şi ca sfătuitori venerabili ai comunităţii”. Schimbările demografice au avut consecinţe în toate sferele vieţii sociale.

imposibilitatea familiei de a le asigura îngrijirea necesară sau lispa spaţiului vital într-o familie armonioasă) şi medicale. PROIECT DE EVALUARE INIŢIALĂ SCOPUL CERCETĂRII: determinarea specificului adaptării vârstnicilor la condiţiile de viaţă din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă ÎNTREBĂRILE CERCETĂRII: • Care este nivelul de adaptare vârstnicilor la condiţiile de viaţă din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă? • Care sunt sentimentele vârstnicilor în legătură cu procesul instituţionalizării? OBIECTIVELE CERCETĂRII: • Identificarea principalelor probleme de ordin afectiv cu care se confruntă vârstnicii instituţionalizaţi. îngrijjre generală. hrană. medicamente. cu probleme sociale (fără locuinţă. fără familie.PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII PREZENTAREA LOCULUI DE PRACTICĂ CENTRUL DE ÎNGRIJIRE ŞI ASISTENŢĂ CLUJ-NAPOCA Adresă: B-dul 21 Decembrie 1989. îmbrăcăminte. nr. 138 Telefon: 0264/413877 Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca are ca obiect de activitate îngrijirea persoanelor vârstnice cu handicap. locuinţă improprie. FAZA DE EVALUARE INIŢIALĂ 1. sub formă de îngrijire medicală permanentă. asistenţă psihologică încălţăminte. . misiunea centrului fiind de a oferi servicii acestor persoane vârstnice. 27 şi socială.

ascultare activă.” Francis Bacon Specifică prezentei lucrări este perspectiva de cercetare calitativă. adică o studiere a lucrurilor în mediul lor natural. rezidenţi ai Centrului de Îngrijire şi Asistenţă din Cluj-Napoca. POPULAŢIE ŞI LOT: • Populaţie: vârstinicii instituţionalizaţi din România • Lot: 8 persoane vârstnice. 28 . ASPECTE METODOLOGICE “O întrebare bine chibzuită este jumătate din înţelepciune. analiza şi reflectarea sentimentelor • Observaţia participativă – realizată cu ajutorul ghidului de observaţie. încercând să înţeleagă sau să interpreteze fenomenele în funcţie de semnificaţiile pe care oamenii le dau acestor fenomene (Denzin si Lincoln. ca şi instrument.• Surprinderea nivelului de integrare a vâstnicilor în mediul specific al Centrul de Îngrijire şi Asistenţă. şi utilizând următoarele tehnici: empatie.1994). cu vârsta cuprinsă între 64-75 de ani. precum şi capacitatea de adaptare la condiţiile oferite de instituţie. care implică o abordare interpretativă şi naturalistă a subiectului investigat. TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE CERCETARE: • Interviul calitativ calitativ – realizat cu ajutorul ghidului de interviu. • Identificarea acelor elemente plăcute pentru vârstnici. • Cunoaşterea experienţelor şi trăirilor imediat următoare intrării în instituţie. ca şi instrument 2. dar şi a celor pe care le consideră incomode sau deranjante. încurajare. care au posibilitatea de a oferi informaţii în legătură cu subiectele precizate mai sus METODE.

fiind folosite ca şi pseudonime pentru persoanele în vârstă cu care am interacţionat pe parcursul realizării evaluării iniţiale. după cum am precizat în faza de proiectare. p. utilizată în ştiinţele socio-umane şi în practica asistenţială. 239).. aceasta este o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice.Principalele metode folosite în faza de evaluare iniţială a situaţiei vârstnicilor din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă – pentru a culege informaţii în legătură cu specificul adaptării vârstnicilor la condiţiilor din mediul instituţional sunt. 3. Aceasta pentru a proteja identitatea 29 . iar pe de altă parte. scopul fiind de a putea cunoaşte o anumită problematică cu obiectivitate. 2003. Utilizand împreună cele două metode de cercetare – interviul calitativ şi observaţia participativă în această cercetare. la acest nivel. prin observarea dinamicii pe care o cunoaşte realitatea – aşa cum este ea trăită de vârstnici în viaţa de zi cu zi. prin intermediul percepţiilor lor cu privire la anumite aspecte – prezentate structurat în ghidul de interviu. discutând cu aceştia şi culegând informaţii. Interviul reprezintă o modalitate de investigare ştiinţifică bazată pe comunicarea verbală. aceasta impune. pentru a putea desprinde semnificaţii. pe de o parte. În legătură cu cea de-a doua metodă utilizată – metoda observaţiei. următoarele: • Interviul calitativ semistructurat – aplicat la nivel de individ • Observaţia participativă În ceea ce priveşte metoda interviului. reunirea abilităţilor şi principiilor specifice comunicării autentice. având ca şi scop principal înţelegerea şi explicarea fenomenelor socioumane. pentru a face propuneri şi a afla soluţii de rezolvare a problemei. (G. REZULTATELE CERCETĂRII Doresc să aduc. Neamţu. a legăturilor dintre factorii obiectivi şi subiectivi ai acestei realităţi.cu necesitate. am avut ocazia de a realiza o mai bună evaluare a situaţiei vârstnicilor în contextul instituţiei. o precizare: toate prescurtările de nume folosite în această lucrare sunt fictive.

în virtutea principiului de confidenţialitate care reprezintă una din condiţiile de acces în centru dar. pentru fiecare unitate în parte. le-am explicat vârstnicilor cu care am discutat faptul că eu efectuez o cercetare în vederea construcţiei unei lucrări de licenţă. realizate prin intermediul interviului calitativ semistructurat. I-am mai informat. am urmărit cunoaşterea mai profundă a experienţelor şi trăirilor vârstnicilor. şi pentru ca subiecţii cercetării să nu simtă cumva că întreaga lor viaţă şi sentimentele lor intime sunt expuse lumii întregi – element care facilitează comunicarea şi deschiderea persoanelor vârstnice spre o colaborare fructuoasă în conceperea şi realizarea acestui demers de cercetare. de a renunţa pe parcurs. de fiecare dată. exemplificând.acestor persoane. în care vom discuta unele aspecte privind perspectiva instituţionalizării. Apoi am cerut permisiunea rezidenţilor de a participa la o convorbire de aproximativ o oră. informatiile au fost culese în cursul convorbirilor purtate cu 8 rezidenţi din Centru de Îngrijire şi Asistenţă ClujNapoca. După cum am precizat în proiectarea evaluării iniţiale. cât şi cunoasterea aspectelor referitoare la dinamica vieţii în institutia de ocrotire. Astfel.1. I-am asigurat de confidenţialitatea convorbirilor şi de faptul că numele nu le va fi dezvăluit. atitudini sau situaţii mai deosebite pentru ca înţelegerea celor relatate să fie cât mai clară. 30 . am reuşit să identific principalele categorii de nevoi observate şi exprimate de către cei intervievaţi. că au dreptul de a nu participa şi de a nu răspunde la studiul meu şi. prin aplicarea metodei interviului. cu citate. fără ca acest lucru să influenţeze în vreun fel relaţia cu personalul sau cu conducerea Centrului de Îngrijire şi Asistenţă. de asemenea. 3. Prin proiectarea şi implementarea evaluării iniţiale. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL INTERVIULUI După ce m-am prezentat ca fiind studentă la Facultatea de Asistenţă Socială. Analiza şi interpretarea răspunsurilor va fi realizată. în cele ce urmează. în aceeaşi măsură. în acelaşi timp.

despre soţia sa.În ceea ce priveşte prima unitate tematică a ghidului de interviu . În legătură cu acestea. aşa cum ar fi trebuit. pe un ton glumeţ dar foarte sincer: „deşi lauda de sine nu miroase a bine.) mi-a povestit. respondenta a afirmat că.A. aşa cum fac multe femei”. Unul dintre respondenţii de sex masculin (T. Am observat faptul că ţinea pe noptiera de lângă pat fotografiile cu membrii familiei sale şi 31 . caracterizată prin multă muncă şi griji legate de agricultură – aceasta fiind. În legătură cu aceasta. A urmat apoi un moment în care m-a întrebat despre viaţa mea personală şi m-a sfătuit să am grijă de soţul meu şi m-a sfătuit extrem de sincer „să nu-l îndepărtez printr-o atitudine de cicăleală. mi-am dat seama că amintirea ei reprezintă încă o rană deschisă. ce a avut în acele momente. atunci. despre partenera sa de viaţă.A. am fost o femeie harnică”. atât de dureroasă încât i-au dat lacrimile. deşi au fost vremuri grele şi că viaţa la ţară. la vârsta de doar 51 de ani. această perioadă a vieţii ei a fost foarte frumoasă şi se simte într-un fel vinovată că parcă nu a preţuit. una dintre persoanele în vârstă cu care am abordat acest subiect (F.raportarea vârstnicului la perioada de timp petrecută înainte de instituţionalizare . principala sursă de a asigura cele necesare vieţii.) îşi aminteşte cu tristeţe despre soţul decedat şi recunoaşte că a avut o relaţie bună cu acesta toată viaţa. din munca lor şi-au făcut o casă bună şi au avut o situaţie materială prosperă – în legătură cu aceasta. Din tonalitatea vocii şi după modul în care i s-a schimbat expresia facială atunci când am întrebat despre soţia sa şi când a început să povestească. pe care au reşit să îl ţină în facultate. de asemenea. De asemenea. Aceeastă intervievată a locuit la ţară şi îşi aminteşte cu nostalgie de momentele când lucra pământul împreună cu soţul ei. cele mai frecvent identificate elemente de care îşi amintesc vârstnicii cu care am discutat sunt cele referitoare la amintirile dureroase legate de moartea partenerului de viaţă sau a părinţilor. intervievata a continuat. care a murit destul de tânără. această respondentă a povestit despre câteva dintre reuşitele vieţii lor de cuplu: au avut un băiat.

această stare amplificându-i problemele de sănătate (are vederea slabă. a locuit împreună cu aceştia însă. Astfel. el fiind muzicant de meserie. imediat după ce i-a murit soţul. aşa cum declară bătrâna. el suferă. casa în care au locuit a fost naţionalizată şi a fost nevoită să se mute în Centru de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca.. se poate observa faptul că. deşi acest rezident al centrului nu se plânge de nimic. se simte foarte singură şi nefericită. În ceea ce priveşte următoarea unitate tematică a ghidului de interviu utilizat – cauzele instituţionalizării. Din descrierile personalului. s-a internat în centru. de la care are 8 în prezent opt nepoţi. aceasta mi-a povestit că s-a internat în centru împreună cu soţul său.L. K.). De atunci. după ce aceştia au murit. personalul de la centru mi-a spus faptul că este foarte retras. s-a manifestat în acelaşi fel de la început de când a fost internat. bătrâna are un set de amintiri plăcute legate de viaţa cu cu soţul ei.E. din care cauză nu a fost niciodată căsătorit. întrucât le reaminteşte intervievaţilor de problemele şi situaţiile deficitare care s-au constituit în motive pentru 32 . manifestându-se fie prin faptul că are momente îndelungi de tăcere şi meditaţie. diabet şi o boală cardiovasculară). am aflat de la aceasta că.mi-a spus. După cum am aflat de la personalul din instituţie care se ocupă de îngrijirea celor internaţi. care mi-a povestit faptul că s-a născut cu o formă de dizabilitate. această persoană manifestă o atitudine depresivă. fiind profund marcat în interior de problemele pe care lea avut de trecut în viaţă. acesta a reprezentat un subiect mai sensibil.) mi-a povestit o parte din viaţa ei.L. fiind o fire introvertită. Cu toate acestea. dar şi foarte dificile. foarte mândru. marcată de momente foarte plăcute. O altă respondentă care a fost de acord să discutăm pe unităţile tematice din ghidul de interviu (I. O situaţie tristă am identificat atunci când am vorbit cu K. fie prin aducerea frecvent în discuţie a elementelor legate de moarte – afirmând că aşteaptă să moară întrucât oricum nu mai are pentru ce trăi iar aceasta nu reprezintă viaţă. că a avut împreună cu soţia lui cinci copii.M. În legătură cu acest vâstnic. care însă a murit în urmă cu cinci ani. Cât au trăit părinţii săi. În ceea ce priveşte o altă respondentă (L.

dimpotrivă. alternativele între care putea alege – după decesul soţului şi pierderea casei. satul ei fiind în majoritate locuit de persoane în vârstă. respondenta F. internarea la centru a fost. am constatat faptul că. s-a îmbolnăvit de coxartroză. nu erau deloc multe. mi-a declarat faptul că. pentru ea. În legătură cu acest subiect. care. motivele pentru care s-au internat în centru sunt cât se poate de obiective. a decis să nu lase pe copii greutatea de a se ocupa de el. Se declară mulţumită de condiţiile din instituţie. întrucât s-a îmbolnăvit. Pentru intervievata I.A. o perspectivă pozitivă asupra vieţii. mai concret condiţia în care se află nu i-ar permite să ducă o viaţă independentă. a fost nevoie de o abordare mai delicată în ceea ce priveşte adresarea întrebărilor şi conducerea discuţiei. Din această cauză. unde beneficiază de servicii medicale corespunzătoare.L. Respondentul K. respondenta afirmă că.internarea în centru.E. în legătură cu motivele care au condus la instituţionalizare. să împartă banii în mod egal copiilor şi să se interneze în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca. 33 . internarea la centru a reprezentat cea mai bună soluţie întrucât în acest mediu ea simte că principala caracteristică este prezenţa unei atmosfere de socializare. suferă de fobii legate de singurătate.A. Astfel. de comunicare şi de intercunoaştere. Este cazul respondentului T. aşa că singur a hotărât să-şi vândă apartamentul. aceasta datorită faptului că situaţia sa. potrivite situaţiei sale.. pentru ea. nu vrea să fie o povară pentru copiii săi. Un alt motiv pe care l-am identificat în legătură cu instituţionalizarea a fost dorinţa părintelui care. O altă persoană intervievată a afirmat că motivul pentru care s-a internat la centru în reprezintă faptul că această alegere a fost luată după ce sora ei. internarea la centru a fost pentru el cea mai bună soluţie. unica soluţie. s-a mutat într-o zonă mai îndepărtată de Cluj. Explicaţia dată pentru aceasta este faptul că are o fire fricoasă. după ce i-a murit soţia. pentru toţi respondenţii. cu care era în relaţii bune. Din această cauză. a declarat că se simţea singură în casa ei de la ţară. manifestând – aşa cum am observat şi eu şi mi s-a confirmat de către personalul de îngrijire din instituţie.

În legătură cu relaţiile cu ceilalţi vârstnici din centru. şocul a fost prea mare. Doamna L. De asemenea. deoarece aveau animale şi o grădină unde cultivau zarzavaturi iar rezidenţii erau mult mai puţini decât sunt acuma – aproape jumătate. Intervievatul K. mărturiseşte că a suferit o cădere nervoasă după ce a intrat în Centru. Asistaţii intervievaţi de mine s-au arătat mulţumiţi de condiţiile din instituţie (este posibil să fi declarat aceasta din complezenţă).A. legăturile afective cu familia reprezintă un element esenţial care îi caracterizează pe toţi intervievaţii care au familie. Cea de-a patra unitate tematică – relaţiile cu familia ridică. Mi-a spus faptul că a aşteptat mult până a primit aprobarea de a se interna aici. am mai adunat informaţii sub forma protestului în legătură cu supraaglomerarea centrului. prin motive de genul: „fata este ocupată. nu am observat ca acesta să aibă relaţii strânse cu ei ci. Doamna I. pentru el era mai bine în centru.M. a declarat că. aceasta întrucât. din care cauză sunt certuri frecvente cu colegii de cameră. îi place la centru. recunoscând că se face tot ce se poate în condiţiile date.E. având în vedere că.. probleme sub aspectul sensibilităţii subiectului. dimpotrivă. sperând fie vizitat frecvent de către acesta.I. povesteşte mereu despre nepoţii săi şi despre faptul că unul dintre ei îi seamană perfect. după ce s-a îmbolnăvit de coxartroză avea nevoie de îngrijire permanentă. am constatat o încercare de a scuza frecvenţa scăzută a vizitelor din partea copiilor. afirmă că nu poate avea încredere în nimeni decât în copii şi nepoţii sai. după cum am precizat deja mai sus. Astfel. în urmă cu mai mulţi ani. Singurul lucru de care se declară nemulţumită este faptul că nu-i prea place atitudinea unor infirmiere. îşi acceptă situaţia şi înţelege că astea sunt condiţiile care le pot fi oferite. are serviciu” (la intervievata I.L. de asemenea. pentru ea.E). T. mai ales datorită faptului că a pierdut casa iar fiul său a trebuit să se mute într-o casă cu chirie. 34 . Doamnei C.O a treia unitate tematică urmărită în realizarea interviului este raportarea la condiţiile oferite de instituţia de îngrijire. pentru ea fiind locul cel mai potrivit.

se serbează zilele de naştere şi se primesc musafirii. Bătrân se gândeşte cu tristeţe că.I. mentalitatea se schimbă – cum s-a mai spus – şi prin lectură”.A. 35 . În ceea ce priveşte posibilitatea de a sta cu alţi membri ai familiei sale. după moartea sa.E. care i-a promis că. aceasta a declarat că nepoata din partea surorii sale i-a recomandat să intre în centru. doamna I. în majoritate.M. nici a doua nu putea sa meargă. rămân pe drumuri cinci copii”. În ceea ce o priveşte pe respondenta F. şi-a pierdut încrederea în bărbaţi şi în posibilitatea unei alte căsătorii .L. a fost căsătorită în tinereţe cu un bărbat de care s-a despărţit pentru că avea unele vicii incomode. F. Doamna O. A fost interesant să observ faptul că toţi vârstnicii cu care am vorbit sunt interesaţi. sentimentele sale de preocupare se împart între fiică şi nepoţi. Aceasta nu are soţ. este o veritabilă îndrăgostită de lectură.A. nici copii. discuţii contradictorii ţi le exemplifică în situaţii diferite lumea cărţilor. Precizez faptul că centrul dispune de o sală a clubului. de lecturarea cărţilor religioase sau de literatură. „dacă fiul meu nu ar fi murit. ocazional spectacole. ea afirmă că „toate atitudinile oamenilor în diferite împrejurări. a afirmat că acum are posibilitatea de a face ceea ce i-a plăcut întotdeauna. În acest sens. afirmând că.L. se va ocupa de slujbă şi de cheltuielile de înmormântare. Unitatea tematică referitoare la activităţile de timp liber a urmărit identificarea preocupărilor pe care vârstnicii intervievaţi le au şi cu care îşi umplu timpul. care este locul unde se desfăşoară întâlniri cu caracter de divertisment. domnii T. „în caz că ea moare. a manifestat o stare de spirit nu tocmai pozitivă – era foarte tristă şi mai ales îngrijorată de starea de sănătate a fiicei sale de 63 de ani. mi-a spus că fiul său a decedat iar cu nora şi cu nepoţii rămaşi în urma acestuia nu are relaţii pozitive.. cu care nu s-a putut obişnui. şi K. viaţa şi bătrâneţea mea ar fi fost mult mai fericite”. dar pentru care nu avea suficient timp din cauza serviciului şi a copiilor care trebuiau îngrijiţi.spune ea: „dacă prima căsătorie n-a mers. mărturiseşte că o mică parte din pensie o dă familiei fratelui său. De asemenea. aceasta locuind destul de departe de Cluj. deoarece ar putea apărea complicaţii.A.” Intervievata L. şi. sunt interesaţi mai mult de politică. de atunci. care suferă de fibrom uterin iar medicii nu mai vor s-o opereze.C. Astfel.

un adevărat imbold. cât şi cu vecinii noştri de cameră sau din centru” (F. în special la doamna K. convingerile religioase reprezintă.I. am observat tendinţe de depresie la unii dintre ei..aspecte legate de comunicarea interpersonală. în special.2. majoritatea intervievaţilor cuprinşi în această cercetare respectă regulile de conduită sugerate de instituţie. vorba de cazul doamnei L.O ultimă unitate tematică pe care am dorit să o ating prin interviul realizat se referă la raportarea vârstnicilor la elemente de natură religioasă. pe care le consideră nepotrivite pentru ea. preferând să stea mai mult în cameră şi motivând că o doare piciorul. În legătură cu aceasta. 36 . identificând un anumit grad de conformism: „ noi nu vrem să supărăm pe nimeni aici. În plan emoţional. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL OBSERVAŢIEI Analiza observaţiilor realizate a arătat faptul ca principalele griji ale participanţilor la cercetare sunt legate de raporturile cu familia şi de modificarile intervenite în modul lor de viaţa odată cu momentul instituţionalizării.A. manifestările de conduită ale vârstnicilor.). pentru vârstnicii cu care am discutat. În legătură cu cea de-a doua unitate tematică inclusă în ghidul de observaţie . care nu prea iese la plimbare. 3. practicarea unor ritualuri religioase fiind o prioritate. pentru unii dintre ei.M. aceasta evitând să participe la unele activităţi cu caracter relaxant şi distractiv. În ceea ce priveşte prima unitate tematică a ghidului. afimând că distracţiile sunt în contradicţie cu valorile sale.. nu doresc să atragă atenţia asupra lor – este. aspect care generează uneori conflicte între rezidenţi. am observat faptul că traiul în comun se dovedeşte a fi problematic din cauza lipsei spaţiului de mişcare. vrem să avem relaţii bune atât cu conducerea. Vârstnicii cu care am lucrat sunt prudenţi şi rezervaţi.

cu copiii şi părinţii lor. camerele sunt mari şi nu oferă intimitate asistaţilor iar grupurile sociale sunt folosite în comun. După cum am precizat în proiectarea evaluării iniţiale. orientate spre atingerea scopului de a determina specificul adaptării vârstnicilor la condiţiile de viaţă din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă. A treia tematică şi ultima inclusă în ghidul de observaţie se referă la aspecte referitoare la mediul în care trăiesc vârstnicii. raportarea vârstnicului la perioada de timp petrecută înainte de instituţionalizare . am constatat faptul că majoritatea vârstnicilor îşi aduc aminte cu nostalgie de perioada de dinainte de internare.A. CONCLUZIILE CERCETĂRII Prin evaluarea iniţială am urmărit cunoaşterea experienţelor şi trăirilor vârstnicilor instituţionalizaţi. aşadar.Unii dintre aceştia se plâng de atitudinea altora. posibilităţile de personalizare a camerelor sunt restrânse. Rezultatele obţinute în urma evaluării iniţiale au fost prelucrate pe rând – mai întâi pentru interviul calitativ şi apoi pentru observaţia participativă. capacitatea lor de adaptare la condiţiile instituţiei. Cu toate îmbunătăţirile aduse în ultimii ani.. considerând-o „ necreştinească şi nepotrivită pentru oamenii vârstnici” – spune doamna F. identificarea unor aspecte privind traiul în comun – din punctul de vedere al condiţiilor şi spaţiului de mişcare. Astfel. În legătură cu prima unitate tematică a ghidului de interviu. Această nostalgie nu înseamnă însă o 37 . am folosit două metode de cercetare – interviul calitativ şi observaţia participativă. pentru cei 110 asistaţi există 17 camere de locuit. 4. precum şi necesitatea existenţei în ţara noastră a serviciilor de asistenţă rezidenţială pentru anumite categorii de vârstnici. de momentele bune şi chiar şi de cele mai puţin bune pe care le-au petrecut cu familia – cu partenerul de viaţă.

a se gândi la aceştia şi a-i aştepta permanent să vină în vizită reprezintă o stare aproape permanentă. pentru acei vârstnici care au familie. aceasta a fost cea mai bună soluţie pentru situaţia cu care s-au confruntat în momentul luării deciziei. în general. fără a fi constrânşi de nimeni. activităţi de timp liber şi raportarea la elemente de natură religioasă. Acesta reprezintă un element pozitiv întrucât decizia privind internarea în centru au luat-o singuri. În ceea ce priveşte răspunsurile vârstnicilor la întrebările din ultimele două unităţi tematice. persoanele vârstnice intervievate se declară mulţumite de calitatea condiţiilor din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca. Aceştia se simt foarte legaţi afectiv de membrii familiei rămaşi „acasă”. că totuşi calitatea locuirii s-a deteriorat în ultimii ani. Consider că aceste elemente reprezintă un factor pozitiv care le dă acestor bătrâni optimism şi poftă de viaţă. Au observat totuşi – cei care locuiesc de mai mult timp în acest centru. îndulcindu-le oarecum situaţia de a locui în prezent într-o instituţie. am constatat faptul că. Pentru unitatea tematică care urmăreşte surprinderea relaţiilor cu familia. 38 . A treia unitate tematică a interviului realizat este raportarea la condiţiile oferite de instituţia de îngrijire. relevante pentru scopul urmărit. mai ales sub impactul aglomerării cu asistaţi.adaptare deficitară la condiţiile din mediul rezidenţial ci mai mult o trecere în revistă şi conştientizare a diferenţelor între viaţa în mediul familial şi cea din mediul instituţional. în legătură cu aceasta. am constatat faptul că. ceea ce face mai uşoară adaptarea la condiţiile din mediul instituţional. practicile religioase având o frecvenăţ ridicată printre preferinţele persoanelor intervievate. înconjuraţi de persoane străine. În privinţa unităţii tematice cauzele instituţionalizării. pentru toţi respondenţii. Şi pentru cea de-a doua metodă utilizată în contextul acestei cercetări – observaţia participantivă. am constatat faptul că aceste persoane au la dispoziţie anumite resurse pentru a-şi petrece timpul liber. În legătură cu acest aspect. încearcă să îi înţeleagă şi să le găsească justificări atunci când nu-i vizitează. am construit un ghid de observaţie casă să mă ajute să îmi ghidez activitatea astfel încât să obţin informaţiile dorite.

în general. nedorind să atragă atenţia asupra lor. urmărind cu o oarecare stricteţe respectarea regulilor interne ale centrului. se produc o serie de modificări de status şi rol iar unul din lucrurile care îi tulbură cel mai tare pe vârstnici este cascada de situaţii noi care apar şi pe care trebuie să le înfrunte. face imposibilă personalizarea spaţiului în legătură cu preferinţele personale şi. cu multe paturi. rezervaţi. conflicte şi tensiuni între vârstnici – respectiv manifestări de comunicare şi atitudinale neproductive. A treia unitate tematică a ghidului de observaţie se referă la aspecte referitoare la mediul în care trăiesc vârstnicii. Sub aspectul elementelor incluse în a doua unitate tematică a ghidului de observaţie. câteodată. având în vedere că împărţirea spaţiului pe camere mari. Concluzii personale: Odată cu instituţionalizarea. de insuficienţa spaţiului în care locuiesc. Cercetarea mea nu s-a axat prea mult pe nevoile elementare ale vârstnicilor. Acestea sunt deficitare. această cercetare dovedeşte că vârstnicii au nevoie de sprijin continuu din partea membrilor familiei şi că asistenţa sociopsihologică este esenţială pentru a ajuta la adaptarea vârstnicilor la noile condiţii de viaţă. într-o măsură destul de mare. De asemenea. De asemenea. În legătură cu acestea. am constatat faptul că vârstnicii cu care am lucrat sunt. am observat faptul că majoritatea intervievaţilor sunt conformişti. am observat faptul că există. de asemenea.Prima unitate tematică a ghidului de observaţie utilizat în contextul aplicării metodei observaţiei este manifestările de conduită ale vârstnicilor . 39 . ci pe modul în care fac faţa presiunilor de ordin social şi relational. Zonele problematice pe care le-am identificat prin cercetarea mea nu sunt diferite de cercetările anterioare privind experienţele şi trăirile vârstnicilor odată cu intrarea lor într-o instituţie de asistenţă socială. elimină orice posibilitate de a avea intimitate. care sunt generate. unii dintre aceştia fiind chiar retraşi şi neimplicându-se în multe activităţi de grup. aspecte legate de comunicarea interpersonală.

mai ales în mediul rural. îşi pierde rolul în împlinirea nevoilor sociale. În România.Opţiunea normală în ceea ce priveşte modul de viaţă şi de îngrijire a persoanelor vârstnice este aceea ca ei să fie sprijiniţi pentru a duce o viaţă independentă şi a rămâne la domiciliul propriu cât mai mult timp posibil. precum şi spre stimularea vârstnicilor în direcţia unei mai bune interrelaţionări. Informaţiile obţinute prin intermediul interviului şi a observaţiei mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenţii orientate spre îmbunătăţirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă şi de situaţia de dependenţă. 40 . precum şi sub aspectul implicării în activităţile de grup organizate la centru. dificultăţile pe care le întâmpină vârstnicii după ce rămân singuri sau îşi pierd partenerul de viaţă sunt amplificate. lipsa de acces la magazine şi sevicii poştale. se impune necesitatea existenţei serviciilor de asistare de tip rezidenţial. acolo unde familia. prin lipsa acută de servicii sociale şi de sănătate. comunicări. emoţionale şi fizice ale vârstnicului. Însă. din anumite cauze obiective sau subiective. lipsa transportului.

PROIECT DE INTERVENŢIE SCOPUL INTERVENŢIEI: îmbunătăţirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă şi de situaţia de dependenţă. precum şi stimularea acestora în direcţia unei mai bune integrări sociale OBIECTIVELE INTERVENŢIEI: • Încurajarea adoptării de către persoanele vârstnice participante la intervenţie a unei perspective pozitive asupra bătrâneţii. însă nu se simte comod să vorbească despre sine în contextul grupului) – 3 şedinţe • Activităţi recreative – 2 activităţi Perioada de desfăşurare a intervenţiei: 10 mai -15 iunie 2007 41 . • Încurajarea vârstnicilor de a-şi folosi resursele de care dispun pentru îmbunătăţirea gradului lor de adaptare la condiţiile din centru. BENEFICIARI: 8 vârstnici care au reprezentat lotul evaluării iniţiale METODE DE INTERVENŢIE: • Consiliere de grup: 4 persoane (alegerea beneficiarilor a fost realizată pe baza participării voluntare a vârstnicilor. • Stimularea vârstnicilor pentru a participa mai des şi a se implica activ în activităţile de grup organizate la centru. • Dezvoltarea unor comportamente pozitive sub aspect relaţional şi comunicaţional care să faciliteze o mai bună integrare socială în grupul de la centru. că ar avea nevoie de consiliere. 4 dintre ei nedorind să participe) – 3 întâlniri • Consiliere individuală: 1 persoană (am observat că este mai interiorizată.FAZA DE INTERVENŢIE SOCIALĂ 1.

oferă contextul propice introducerii unor ameliorări la nivel de componente psihice. vârstnicii nu prea comunică între ei. legată de profesie. a unui mod de comportare ce trebuie adoptat într-o situaţie dată sau în general. împreună cu clienţii.2. sănătoase psihic. 32).. delicate. ASPECTE METODOLOGICE 2. Aceste caracteristici reprezintă. confortabilă psihologic. Gal. carieră sau probleme personale ale membrilor cum ar fi relaţia părinte-copil” (D. o serie de aspecte ce ţin de psihismul lor interior. ca şi specific. CONSILIEREA INDIVIDUALĂ „Consilierea psihologică este un tip de intervenţie prin care se urmăreşte sugerarea unui mod de a proceda. 1997. aflate uneori în dificultate. pe care le ajută să-şi conştientizeze posibilităţile şi să le valorifice pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă.2. Gal. • „are atât scopuri de prevenţie cât şi de intervenţie. socială. Dumitru. identifica şi exprima. Ea se adresează persoanelor relativ normale. mai ales în legătură cu subiecte personale. Având în vedere faptul că. 32). Am optat pentru această metodă de intervenţie întrucât oferă posibilitatea de a explora. p. A. în viaţă şi activitatea cotidiană. trăind o viaţă plină de sens. p. 42 . p. motivaţia pentru care am optat pentru alegerea acestui tip de grup. GRUPURILE DE CONSILIERE Câteva dintre caracteristicile grupurilor de consiliere sunt enumerate în ceea ce urmează: • „se focalizează de obicei asupra unei probleme specifice care poate să fie de natură educaţională. 2. vizează rezolvarea de probleme. Gal. p. acceptarea de sine şi valorificarea optimă a resurselor şi a disponibilităţilor proprii” (I. abordării unor probleme cu specific social.1. Aceasta datorită următoarelor aspecte: se potriveşte. Îi facilitează persoanei autocunoaşterea realistă. după cum am observat în urma evaluării iniţiale. • „este orientat înspre rezolvarea unor probleme specifice” (D. 11). ca şi orientare. 2004. 32). 1997. 1997. de fapt. adică de rezolvare de probleme” (D.

pentru a facilita astfel detensionarea. • mediator – în sensul că am ajutat la rezolvarea unor neînţelegerilor care au survenit între diferiţi participanţi la activitatea de grup. recunoscând fiecăruia contribuţia personală. 3. să-şi dezvolte capacităţile. ascultare activă. • facilitator de grup – prin grupul de consiliere pe care l-am condus. • educator – prin oferirea de modele de comportament de adaptare la schimbările care survin în viaţa vârstnicilor. prin consilierea de grup. oferirea de încurajări. stabilirea de scopuri specifice pentru procesul de grup şi sprijinirea participanţilor pentru a-şi defini scopuri utile şi concrete. facilitarea comunicării. 1 Scopul întâlnirii: construirea unui climat de încredere în cadrul grupului pentru facilitarea comunicării şi creşterea gradului de atractivitate al acestei activităţi Structura activităţii: 43 . ascultarea activă.cu mare încărcătură afectivă. răbdare. am considerat necesar a le oferi acestora contexte potrivite în care să vorbească despre toate aceste elemente care pot provoca suferinţe interne. 3.1. reflectarea sentimentelor. DESFĂŞURAREA INTERVENŢIEI SOCIALE PROPRIU-ZISE Rolurile pe care le-am avut în intervenţie sunt următoarele: • facilitator de posibilităţi – în sensul că i-am ajutat pe unii vârstnici să-şi clarifice problemele. empatizarea. Întâlnirea nr. GRUPUL DE CONSILIERE Abilităţile necesare unui lider de grup la care am apelat în contextul acestor activităţi sunt: încurajarea participării fiecăruia dintre membrii grupului. oferirea de feed-back. evaluarea continuă a procesului individual şi de grup şi a dinamicii de grup. empatie.

în fapt. • Referitor la motivele pentru care aceste persoane au ajuns în instituţii.am început desfăşurarea acestei întâlniri cu un feedback emoţional iniţial. De asemenea. • 40 minute – fiecare dintre membrii grupului a povestit pe scurt care este motivul pentru care se află în această instituţie. acestea sunt foarte variate reprezentând. de a-şi asculta colegii de grup. încercând astfel să facem o comparaţie între momentul de început al activităţii şi finalul acesteia. • 5 minute – feedback emoţional de final. Această sarcină are rolul de a crea un sentiment de încredere la nivelul grupului. un astfel de exerciţiu are funcţia de a contribui la „dezgheţarea” atmosferei. De asemenea. printr-un singur cuvânt. ca şi modalitate de a încheia activitatea de grup. Am considerat necesar acest exerciţiu pentru a vedea în ce măsură membrii grupului îşi pot identifica şi numi sentimentele de moment. în acelaşi timp. absenţa resurselor financiare suficiente. incapacitatea 44 . am considerat că este necesar să inventariez care au fost motivele pentru care bătrânii au ajuns în instituţie. de clarificare superioară a situaţiilor lor prezente. la nivel de centru. Principalele astfel de motive sunt: teama de singurătate. prin care fiecare membru al grupului să aibă posibilitatea de a-şi exprima starea sa afectiv-emoţională de moment. Observaţii la final de întâlnire • Fiind prima întâlnire cu acest grup. prin care fiecare dintre clienţi îşi exprimă starea psihică de moment. • 5 minute – sumarizarea. adevărate poveşti de viaţă. un exerciţiu de comunicare .• 5 minute . prin acest exerciţiu. prin încurajarea fiecăruia dintre participanţii la grup de a comunica unul cu celălalt. prin extensie. respectiv punctarea pe scurt a principalelor motive pentru care fiecare dintre membrii grupului a ajuns la cămin. am dorit exersarea abilităţii de comunicare. de exprimare a unor stări emoţionale sensibile. aspect necesar pentru îmbunătăţirea atmosferei generale la nivel de grup şi. considerând că acesta este un bun punct de plecare pentru atingerea scopului general de grup şi. fiecare dintre participanţi ajungând astfel să cunoască detalii mai mult sau mai puţin personale din viaţa celorlalţi colegi.

totuşi. le-am prezentat câteva perspective pozitive ale unor vârstnici din alte ţări.de a se autogospodări şi absenţa unor persoane apropiate care să suplinească această funcţie. discuţii contradictorii ţi le exemplifică. • 5 minute – feedback emoţional final Observaţii la final de întâlnire • Sinceră să fiu. răspunsuri care nu prea erau tangente cu tema mea. Mentalitatea se schimbă şi prin lectură – toate atitudinile oamenilor în diferite împrejurări.) care. în ceea ce priveşte modul de a se bucura de viaţă şi la o vârstă înaintată. cunoştintele acumulate în trecut. Cartea e sfetnicul cel mai bun al omului în orice moment. nu cred că au înţeles prea mult din ceea ce eu am vrut sa le expun. • Sumarizarea de la finalul întâlnirii a avut rolul de a oferi persoanelor participante sentimentul de satisfacţie că au fost ascultaţi şi le-au fost înţelese sentimentele. foarte surprinsă să primesc un feedback corespunzător din partea unei doamne (O. Întâlnirea 2 Scopul întâlnirii: clarificarea câtorva concepte referitoare la bătrâneţe şi la raportarea la elemente de natură religioasă Structura de activităţi: • 5 minute – feedback emoţional iniţial • 5 minute – sumarizarea celor discutate în întâlnirea anterioară – pentru a verifica acurateţea informaţiilor reţinute • 50 minute – în cadrul acestei întâlniri. fie studiind ce iţi oferă prezentul. deşi am încercat să dau exemple concrete de mentalităţi ale unor vârstnici. am prezentat participanţilor câteva aspecte privind perspectiva pozitivă asupra bătrâneţii. mi-a declarat: “Batrâneţea trebuie să o poţi stăpâni.L. • Mi-am dat seama de acest lucru după răspunsurile pe care le-am primit din partea lor. fie reactualizându-ţi ideile.să te ajuţi singur. să învingi greutăţile şi bolile. îndrăgostită de literatură. • Am fost. am dat cât mai multe exemple şi am stimulat participanţii să pună întrebări şi am încurajat dezbaterea unor aspecte care au născut controverse. mai bun sau mai greu ale vieţii. lumea 45 . în situaţii diferite.

pentru fiecare dintre aceste categorii de probleme am încercat să generăm. soluţii pentru a le depăşi sau. probleme familiale. cu problemele de sănătate. a principalelor impresii legate de ceea ce s-a întâmplat în cadrul grupului. am constatat că aspectul despărţirii de familie reprezintă problema principală a vârstnicilor cu care am lucrat în contextul acestui demers practic. la nivel de grup. îi ajută mult în depăşirea problemelor existenţiale. împreună cu literatura. Întâlnirea nr. De asemenea. la propriile probleme şi la condiţiile de viaţă din centru. • Referitor la valoarea credinţei religioase şi modul în care ea poate contribui la o atitudine pozitivă asupra vieţii şi chiar şi a mortii. De asemenea. • 50 minute – discuţii referitoare la problemele fiecăruia dintre participanţii la grup: probleme de sănătate. 46 . la vârstnici. de modul în care a decurs activitatea şi de atmosfera generală creată. • 5 minute – feedback emoţional de final. cel puţin. Religia. Toţi aceşti factori concură la apariţia unor manifestări de apatie.cărţilor. probleme relaţionale. Observaţii la final de întâlnire • La finalul acestei întâlniri. cu arta vin în sprijinul oamenilor şi trebuie să cauţi acest izvor permanent de înălţare sufletească”. pentru a putea trece peste acestea în cel mai benefic mod cu putinţă. în câteva cuvinte. mecanismele de coping pentru a face faţă mai uşor unor situaţii problematice. participanţii la discuţie au recunoscut că practicarea credinţei religioase. Este vorba astfel despre încercarea de a identifica şi întări. pesimism sau chiar depresie. • Exprimarea. probleme emoţionale. acestea putând conduce la nivele mai ridicate de adaptare la propria situaţie. 3 Scopul grupului: transmiterea de informaţii către participanţii la grup în legătură cu modalităţile prin care aceştia îşi pot depăşi stările afectiv-emoţionale negative care apar ocazional Structura activităţii: • 5 minute – activitatea de feedback emoţional iniţial. indiferent de confesiune. aceasta este asociată cu dificultăţile specifice bătrâneţii.

la persoana vârstnică. 3. că despre categoria problemelor de sănătate le este cel mai uşor să vorbească. modul propriu de percepere şi raportare la situaţia de a fi internat într-un centru de îngrijire.2. legătura directă existentă între îngrijorarea faţă de propria stare de sănătate şi frica de moarte.Exprimarea gândurilor negative legate de starea de bătrâneţe şi boală. ci acumularea de sentimente şi gânduri care provoacă – la toţi membrii grupului. prin asigurarea unei atmosfere optime pentru ventilarea sentimentelor. • Participanţii la grup au apreciat că. având în vedere că. poate fi uşor observat faptul că nu acestea sunt problemele principale cu care se confruntă vârstnicii. din acestea discuţii. de asemenea. în general. a temerilor şi grijilor sale Obiective: . . în sensul îmbunătăţirii stării lor de spirit. rolul de a marca finalul activităţii şi de a face comparaţie cu starea iniţială. mi-au spus faptul că singura problemă a fost faptul că a fost incomod să stea. În acelaşi timp. 47 . cu această ocazie. • Totodată. de asemenea. nelinişte şi tensiune. am identificat. le-a plăcut modul în care a decurs activitatea şi mai ales faptul că au putut vorbi liber despre problemele lor. CONSILIEREA INDIVIDUALĂ Activitatea de consiliere individuală aplicată în cazul vârstnicilor beneficiari ai intervenţiei a fost organizată în colaborare cu specialiştii din centru.Verbalizarea temerilor faţă de viitor. că a le oferi contexte în care să se simtă bine şi să vorbească despre problemele care îi preocupă cel mai tare reprezintă o adevărată formă de terapie. Scopul consilierii individuale este de a clarifica. . • Am observat. în scaun. timp de o oră. de la probleme serioase s-au făcut şi glume care au învigorat atmosfera. Cu toate acestea. constatându-se progrese în acest sens. odată ce încep să intre în detalii.• Am constatat. în câteva rânduri. • Feedback-ul emoţional final a avut.Exprimarea sentimentelor determinate de internarea în centru.

faptul că vârstnicul are nevoie de discuta despre problemele prin care a trecut şi despre sentimentele sale referioare la acestea. realizarea detensionării emoţionale şi ameliorarea stării sale generale. interpretarea. c) faza finală: sumarizarea progreselor făcute. Beneficiar a fost o singură persoană vârstnică (K.) care a întâmpinat. stabilirea scopurilor. eşalonate temporal în ritm de 1 întâlnire/săptămână.L. eschivându-se. identificarea unor modalităţi adaptative de raportare la propria stare. în primul rând. confruntarea. din faza de evaluare iniţială. sprijinirea. de situaţia de nu fi avut o familie a sa şi de decesul părinţilor săi – care a fost cauza internării sale în centru Am realizat trei şedinţe de consiliere individuală. evaluarea Structura activităţii de consiliere: a) faza iniţială: focalizarea pe situaţia prezentă. . resurse pentru îmbunătăţirea stării de spirit. 48 . b) faza de mijloc: realizarea clarificărilor la nivelul modificărilor determinate de internarea în cămin. până în momentul internării în centru. retrasă. facilitarea comunicării. pusă în legătură cu evenimentele care au produs-o.Identificarea unor modalităţi adaptative de raportare situaţia de persoană instituţionalizată. aşa cum mi s-a spus şi de către personalul specializat din cămin. Am optat pentru această formă de intervenţie deoarece am observat.. de handicapul său. sumarizarea.Identificarea elementelor pozitive care pot fi considerate. respectiv pe starea emoţională a clientului. o multitudine de probleme legate. oferirea de feed-back. Doar că. parafrazarea. de cele mai multe ori. pentru client şi asistent social. Abilităţile necesare pe care le-am aplicat în procesul consilierii au fost: ascultarea activă. în cazul fiecărei persoane în parte. întreruperea procesului de asistare. clarificarea. concentrată pe „aici şi acum”. reflectarea sentimentelor. acesta este o fire interiorizată. de la activităţile de grup. discutarea altor probleme actuale ale clientului.

La finalul şedinţelor de consiliere. 49 . au ascultat genul de muzică preferată. nu la fel de retras. ACTIVITĂŢI RECREATIVE Scopul acestor activităţi a fost de a stimula interacţiunea dintre cele 8 persoane. băuturi răcoritoare. 1 Tema: Pregătiri pentru concursul de Miss care v-a avea loc în data de 6 iulie • Eforturile au fost canalizate spre implicarea femeilor în pregătirile pentru concursul de Miss ce va avea loc în data de 6 iulie. În acest context. motivând că nu ştiu ce să facă şi cum să se prezinte în ţinuta corespunzătoare. marea majoritate a femeilor nu au fost încântate de acest eveniment. • În cele din urmă. ascultând. • Activitatea şi-a atins scopul prin faptul că a creat posibilitatea femeilor (chiar şi celor mai timide) să se afirme prin ceva semnificativ şi să simtă aprecierea membrilor grupului. s-a simţit bine. după cum a declarat şi el. • Chiar dacă. totodată. 2 Tema: Serbarea celor născuţi în luna mai sau cel mai aproape de această lună • Sărbătoriţilor li s-au oferit cadouri. în direcţia dezvoltării unei atmosfere pozitive. Era puţin mai detaşat. Şedinţa nr. Bineînţeles. Am observat faptul că a dorit să participe la activităţile recreative organizate cu întregul grup şi chiar. 3.L. au atins şi subiecte politice – domeniu preferat al domnului K. caracterizate printr-un grad sporit de relaţionare şi comunicare Activitatea nr. dulciuri. la început. cu interes. am constatat faptul că domnul K.L.3. dupa multe insistenţe şi lămuriri din partea asistenţei sociale din centru. ceea ce spun ceilalţi. a cunoscut o îmbunătăţire a stării sale psihice generale. a povestit destul de mult cu ceilalţi participanţi la activităţi şi a spus şi glume. câteva femei şi-au manifestat disponibilitatea de a participa ca şi concurent în concurs.

• Într-o atmosferă călduroasă s-a cântat şi unii vârstnici au dansat pe melodia preferată. încântaţi şi mulţumiţi. 50 . au fost cooperanţi.

• Persoanele vârstnice manifestă un nivel sporit de integrare socială la nivelul grupului de persoane din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca. respectiv realizarea evaluării finale. POPULAŢIE: cele 8 persoane vârstnice participante la intervenţie METODE DE EVALUARE: • Interviul calitativ structurat 2. • Vârstnicii participanţi la intervenţie manifestă un nivel sporit de adaptare la statutul de persoană internată într-un centru de îngrijire. care este conţine întrebări din interviul realizat în evaluarea iniţială. precum şi nivelul integrării sociale REZULTATE AŞTEPTATE: • Persoanele vârstnice participante la intervenţie şi-au clarificat sentimentele legate de statutul de persoană instituţionalizată. Aceasta tocmai pentru a facilita compararea răspunsurilor obţinute la început cu cele culese după încheierea intervenţiei. am folosit ca şi metodă de cercetare interviul calitativ structurat.FAZA DE EVALUARE FINALĂ 1. REZULTATELE EVALUĂRII FINALE Pentru identificarea progreselor înregistrate în urma implementării intervenţiei. 51 . PROIECT DE EVALUARE FINALĂ SCOPUL EVALUĂRII FINALE: determinarea măsurii în care s-a reuşit îmbunătăţirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă şi de situaţia de dependenţă.

interviul calitativ aplicat ca şi metodă de evaluare finală are ca şi instrument ghidul de interviu construit pe unitatea tematică a treia din ghidul de interviu corespunzător evaluării iniţiale – raportarea la condiţiile oferite de instituţia de îngrijire.Astfel. cu semenii lor dar şi cu alte persoane care pot să le aducă. într-o formă sau alta. iar pe de altă parte. Din aceaste motive. de permisivitate în legătură cu diferitele manifestări ale vârstnicilor faţă de ceilalţi asistaţi. spre exprimarea sentimentelor nu doar cu mine. în sensul realizării unei detensionări şi al scăderii gradului de disconfort general al persoanelor vârstnice instituţionalizate. să schimbe impresii. care se ocupă de bătrâni şi care sunt mai tot timpul la curent cu ceea ce se întâmplă în camerele vârstnicilor. spre crearea de contexte armonioase. confortabile care să le permită acestor persoane să discute liber. Aceasta prin activităţile orientate spre comunicare. cu toate consecinţele sale. Din acest punct de vedere. ca şi relaţii cu personalul şi cu ceilalţi asistaţi. cât mai degrabă ca şi atmosferă generală. în sensul unei adaptări superioare la statutul de persoană instituţionalizată. alinare. am identificat o deschidere mai mare spre comunicare. Au început să vorbească mai mult între ei. spre identificarea şi exprimarea sentimentelor. persoanele vârstnice cu care am lucrat au manifestat o acomodare sporită la condiţiile oferite de centru. aceste comportamente nu existau. De asemenea. 52 . având în vedere faptul că. concluzionez că intervenţiile desfăşurate şi-au atins scopul. De asemenea. Acelaşi lucru mi l-au confirmat şi cei care lucrează acolo. Acest grad mai ridicat de confort psihic pe care aceşti vârstnici şi l-au câştigat în urma participării la activităţile prevăzute prin intervenţie reprezintă un mare câştig. am observat o atitudine de înţelegere. ci şi între ei. nu neapărat sub aspect material. în sensul relaţiilor şi reţelelor de comunicare care se stabilesc. până în acel moment. pe de o parte. să aprofundeze ceea ce s-a povestit în conextul activităţii de grup. la efectele pe care bătrâneţea şi boala le au asupra propriei persoane. ca şi faţă de personal. Am identificat un grad mai ridicat de toleranţă în legătură cu elementele organizatorice şi legate de condiţiile de locuit care nu sunt cele mai favorabile.

Odată cu instituţionalizarea. în general. precum şi sub aspectul implicării în activităţile de grup organizate la centru. Cercetarea mea nu s-a axat prea mult pe nevoile elementare ale vârstnicilor. ci pe modul în care fac faţa presiunilor de ordin social şi relational. comunicări. şi în special a celor din România. în prezenta lucrare am încercat să scot în evidenţă faptul că bătrâneţea este un fenomen asociat cu un complex de dificultăţi specifice acestui moment al vieţii. această cercetare dovedeşte că vârstnicii au nevoie de sprijin continuu din partea membrilor familiei şi că asistenţa sociopsihologică este esenţială pentru a ajuta la adaptarea vârstnicilor la noile condiţii de viaţă.CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII Având în vedere complexitatea problematicii vârstnicilor instituţionalizaţi. De asemenea. Zonele problematice pe care le-am identificat prin cercetarea mea nu sunt diferite de cercetările anterioare privind experienţele şi trăirile vârstnicilor odată cu intrarea lor într-o instituţie de asistenţă socială. 53 . precum şi spre stimularea vârstnicilor în direcţia unei mai bune interrelaţionări. Informaţiile obţinute prin intermediul interviului şi a observaţiei mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenţii orientate spre îmbunătăţirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă şi de situaţia de dependenţă. mi-am propus să identific care este modul de adaptare al vârstnicilor la condiţiile din mediu rezidenţial. În lucrarea de faţă. se produc o serie de modificări de status şi rol iar unul din lucrurile care îi tulbură cel mai tare pe vârstnici este cascada de situaţii noi care apar şi pe care trebuie să le înfrunte. precum şi sentimentele acestora legate de situaţia lor de a fi instituţionalizaţi.

în direcţia îmbunătăţirii gradului de acomodare la condiţiile oferite de centru.În urma implementării activităţilor de intervenţie – consilierea de grup. Au început să vorbească mai mult între ei. în sensul realizării unei detensionări şi al scăderii gradului de disconfort general al persoanelor vârstnice instituţionalizate. să schimbe impresii. să aprofundeze ceea ce s-a povestit în conextul activităţii de grup. am observat o atitudine de înţelegere. având în vedere faptul că. Acest grad mai ridicat de confort psihic pe care aceşti vârstnici şi l-au câştigat în urma participării la activităţile prevăzute prin intervenţie reprezintă un mare câştig. Din aceaste motive. ca şi faţă de personal. iar pe de altă parte. aceste comportamente nu existau. consilierea individuală şi implicarea în activităţi recreative. până în acel moment. în sensul unei adaptări superioare la statutul de persoană instituţionalizată. ci şi între ei. la efectele pe care bătrâneţea şi boala le au asupra propriei persoane. 54 . pe de o parte. am identificat o deschidere mai mare spre comunicare. De asemenea. de permisivitate în legătură cu diferitele manifestări ale vârstnicilor faţă de ceilalţi asistaţi. concluzionez că intervenţiile desfăşurate şi-au atins scopul. spre exprimarea sentimentelor nu doar cu mine. ca şi relaţii cu personalul şi cu ceilalţi asistaţi. mai ales din punctul de vedere al atmosferei generale. De asemenea. Am identificat un grad mai ridicat de toleranţă în legătură cu elementele organizatorice şi legate de condiţiile de locuit care nu sunt cele mai favorabile. am observat o îmbunătăţire a stării generale a persoanelor în vârstă. cu toate consecinţele sale.

55 .PROPUNERI ŞI RECOMANDĂRI În urma cercetării şi intervenţiei realizate la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca. Aceşti vârstnici se confruntă adesea cu tensiuni psiho-afective generate mai ales de despărţirea de familie. Din această cauză. dar şi la nivel de centru. recomand implicarea activă şi multidisciplinară a personalului specializat care se ocupă de persoanele vâstnice. de a locui cu persoane străine. pur şi simplu. de moartea unor persoane apropiate sau. Sunt sentimente copleşitoare care determină la nivelul persoanelor vârstnice stări de disconfort care se reflectă la nivelul stării lor de adaptare la condiţiile din instituţie şi al integrării sociale – relaţionale şi de comunicare. aceasta fiind o soluţie pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice din instituţii. să ajungă în grija statului. astfel încât să crească nivelul relaţionării şi al comunicării la nivelul centrului. am identificat faptul că o mare problemă a vârstnicilor internaţi aici este lipsa de stimulare permanentă pentru o integrare socială la nivelul grupului – mai ales la nivel de cameră. pentru a-i stimula în permanenţă. de faptul că au fost silite de soartă. dintr-un motiv sau altul.

Neamţu. Bǎlǎceanu-Stolnici. J. London and New York 19. Ed. Ed.uk(21 mai 2007) 16. 1997 – Geriatrie. G. A. Tavistock-Routledge. 1998 – Geriatrie practicǎ.vol. (1997). Busby-Whitehead. 5th edition. Ed. E. M. Goffman. Iaşi 14. I. Ed.. Ed. D.. Presa Universitară Clujeană.. Ed. Eliade. 1984.. 1994 – Nostalgia religiilor. Cluj-Napoca 12. Rabins. www. Gallo. B. Polirom. Polirom. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti 7. Ed. Cluj-Napoca 3..A review of Evidence. Ed. Murphy. R. NASW 9. Neamţu G. P. I. Encyclopedia of Social Work.. Bucureşti 8. Cluj-Napoca 11. „Sociopsihologia şi antropologia familiei”. 2003 – Tratat de asistenţă socială. Iaşi 18. Gal. „Abordarea calitativă a scioumanului”.... C. Polirom. V. Humanitas.. Aspecte metodologice. TODESCO. Gal. Bucureşti 20. Ed. . 1999 – Elemente de asistenţă socială. Medicală. Băban. Polirom.. Alternative. (2002). Lippincott Williams & Wilkins Publishers (e-book) 13...org. Ed. 2001 – Dezvoltarea umană şi îmbătrânirea. J. Ştiinţifică şi Enciclopedică. J.. Bucureşti 5. W. Gusic. Polirom. Ed. 1999 – Reichel’s Care of the Elderly: Clinical Aspects of Aging . Iaşi 56 .. 1992 – On Death and Dying.BIBLIOGRAFIE 1. 1993 – Asistenţa socială pentru bătrâni. Amaltea.. Bucureşti 2. Iaşi 4. Medicală. Cluj-Napoca 10.. D. – Bǎtrâneţe activǎ. 1984 – Biologia vârstelor şi lupta împotriva bătrâneţii . 1997... M. M. Kubler-Ross... D. Drîmba. Silliman. Iluţ. C. J. Bucureşti 6. Bogdan.. Bocancea C. Presa Universitară Clujeană. Dumitru. Ed. Metodologia cercetării calitative. P. Help the Aged – Age discrimination in Public Policy. Bucureşti 15. Ed. Marshall.1987 – Istoria culturii şi civilizaţiei.helptheage. Iluţ. 1961 –Aziluri. Ed. Gal. 2003 – Asistenţa socialǎ a persoanelor vârstnice. A.. 2001 – Vine o zi . Iaşi 17. (2005).. Reichel. Presa Universitară Clujeană.. Ed. V. P. O.

Wolf. Ed. E. 1997 – Psihologia vârstelor.. E.William and Farley. Craiova. Neculau. Ed. Militară. H. 1995 – The biological sociological and psihological aspects af aging 57 . K. Bucureşti 22. Schiopu. 2005 – Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. 1997 – Introduction to Social Work. Expert.. Bucureşti 25... U. M. 1991 – Cultură şi personalitate. A.O. Allyn and Bacon 24. Sorescu. Rex Skidmore.Curs universitar 26. 1995 – Încetinirea ireverisibilitǎţii.Milton G.. Editura Didactică şi Pedagogică.. Verza. Puwak. Bucureşti 23.21..Thackeray.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful