You are on page 1of 11

Migratiainternationala a muncii

I. II. III. IV.

Conţinutulşiparticularităţile de bază ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. Teorii ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. Dimensiuneaşidirecţiilemigraţiei de muncă. Consecinţelemigraţieiinternaţionale a forţei de muncă.

. I. Conţinutulşiparticularităţile de bază ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. La etapa contemporană un rol important în dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale o are migraţia internaţională a forţei de muncă. Migraţia a devenit un proces global care a afectat aproape toate statele lumi, fie în calitate de stat de origine, tranziţie sau destinaţie. Migraţia forţei de muncă a căpătat dimensiuni foarte mari, contribuind în mare măsură la formarea pieţelor forţei de muncă, atât pentru ţările de emigrare, cât şi pentru cele de imigrare. Fluxurile migraţioniste, de asemenea, au un impact major asupra distribuirii populaţiei pe Terra. Acestea, prin structura lor cantitativă, dar mai ales calitativă, influenţează securitatea demografică, socială şi economică a statelor lumii. Migraţia forţei de muncă are, în aşa fel, un rol deosebit în funcţionalitatea economiei mondiale. Statele lumii din punctul de vedere al poziţiei faţă de migranţi pot fi clasificate în ţări de imigraţie (în special, statele dezvoltate, bogate) şi ţări de emigraţie (statele în dezvoltare).

în acelaşi timp.Actualmente practic toate statele s-au antrenat într-un proces activ al migraţiei. Prin migraţie internaţională a forţei de muncă se înţelege mişcarea populaţiei apte de muncă peste hotarele propriei ţări cu scopul de a fi antrenată în relaţii de muncă cu angajatorii din alte state. În categoria migraţiei de muncă nu sunt incluşi comercianţii. • dezvoltarea inegală a economiilor naţionale. sau transferă capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă). fapt ce a contribuit la mişcarea tuturor factorilor de producţie. ţări de emigraţie şi ţări de imigraţie. fie de actori importanţi ai economiei mondiale (corporaţiile transnaţionale. OMM). • tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor de producţie. FM. Chiar şi statele cu regimuri închise participă tot mai activ în circuitul migraţional internaţional. liberalizare determinată. creşterea disparităţilor în dezvoltarea economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor. Statele dezvoltate în prezent se află într-o competiţie directă în atragerea capitalului uman calificat (brain drain) lansând mai multe programe şi strategii atractive pentru aceste categorii de persoane. se deplasează din statele cu surplus de forţă de muncă. către statele cu insuficienţă de forţă de muncă. fapt ce a impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale. Forţa de muncă. sau care nu sunt în stare să valorifice potenţialul uman existent. precum şi persoanele care se deplasează peste hotare în scop de serviciu (dacă lipseşte contractul cu angajatorii străini). care asigură mişcarea forţei de muncă spre capital. În prezent creşte numărul statelor care sunt. fie de către anumite instituţii economice internaţionale specializate (OMC. de regulă. Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir de factori: • intensificarea internaţionalizării vieţii economice. fenomenul emigrării fiind supus aici unui control foarte dur. BM. inclusiv a forţei de muncă. comparativ cu imigrarea. .

• procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează mişcarea forţei de muncă între statele integrate. Iniţial factorul principal era cel natural. • lărgirea sistemului economic internaţional prin interacţiunea dintre cele două blocuri antagoniste până în anii ´90 ai sec. în care se află economiile unor state sau a economiei mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa de muncă. trecut: capitalist şi socialist. Dintre alţi factori care pot influenţa migraţia pot fi de ordin ecologic. relocalizarea activităţilor economice. serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al lumii. globalizarea producţiei şi a capitalurilor). La diferite etape de dezvoltare a societăţii umane factorii migraţionali erau diferiţi.). creşterea naturală inegală a populaţiei etc. colonizare a teritoriilor a fost factorul politic. • ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc. psihologic. care permite ca informaţia. inclusiv pentru cea străină. transparenţa frontierelor etc. iar în faza crizei . factorul demografic.scade). cultural care se vor intensifica pe măsură ce nivelul de dezvoltare socio-economică a statelor se va apropia. completarea pieţelor forţei de muncă inegal. exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor. modificarea raporturilor de forţă geopolitică. • • relaţiile sociale. culturilor. de natură politică (instituţionalizarea REI. • fazele ciclului economic. exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în statele lumii şi. Multiplele conflicte . mărfurile. Aceştea pot fi grupaţi în factori de natură economică (şomaj. de natură sociodemografică şi socio-culturală (căsătorii mixte. Ulterior un factor semnificativ în perioada războaielor interminabile de cucerire. corespunzător. • îmbunătăţirea sistemului de transport mondial. umanitar. răspândirea religiilor şi activitatea de misionarism a unor culte religioase.).

5. intensificându-se în perioada crizelor economice şi după cele 2 două războaie mondiale. în UE 10-15% (2007). 4. fluxurile migraţionale. Dacă în anii '50-80 direcţia principală a migraţiei era dinspre ţările în dezvoltare (ŢCD) către ţările dezvoltate (ŢD). Circa 20-40 la sută dintre migranţi sunt ilegali. O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe direcţia ŢCD – ŢCD. teoreticieni. începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul invers. Printre cele mai cunoscute teorii şi abordări pot menţionate: . migraţia de muncă din ŢD. migrează în ţările în curs de dezvoltare. În prezent are loc o implicare tot mai activă a statelor în monitorizarea şi dirijarea procesului migraţional.Migraţia internaţională a forţei de muncă la etapa contemporană se caracterizează prin câteva particularităţi: 1. 2. 6. continentele. persoane cu statut de migrant. În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative. II. exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care migrează. cât şi efectele acestuia pentru ţările de emigraţie şi cele de imigraţie.militare care au avut loc pe parcursul sec. practic. XX au fost însoţite de creşterea migranţilor în căutarea de azil politic.Teorii ale migraţiei internaţionale a forţei de muncă În abordarea şi explicarea fenomenului migraţional sau implicat mai mulţi analişti. fluxurile migraţionale îndreptându-se spre teritorii cu un grad de securitate mai înalt. Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă. căpătând un caracter global. toate statele. Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic. însoţind capitalul. S-au modificat şi direcţiile migraţiei. În perioada contemporană un rol semnificativ l-a avut factorul economic. Migraţia de muncă a cuprins. fiecare încercând să explice atât fenomenul migraţional al forţei de muncă. La începutul sec XXI-lea în lume se numărau peste 200 mil. dar şi calitative. 3. curente ştiinţifice.

reprezentanţii mercantilişti (T. care se mişcă spre teritorii cu o dezvoltare economică ascendentă. partea slabă a acestei abordări este că nu a luat în consideraţie şi alte legităţi ale migraţiei forţei de muncă. Lewis. dezvoltarea economică este neproporţională. iar condiţiile diferite de muncă şi remunerarea sunt motivele de bază ale migraţiei. Enghels) a încercat să explice fenomenul migraţuional prin câteva teze: mobilitatea forţei de muncă este strâns legată cu nivelul de dezvoltare al factorilor de producţie. Marx. J. La nivel micro. de aici şi cererea diferită pentru forţa de muncă. sec. Această teorie a fost concepută De A. Lewis în 1954. F. sau cel puţin situaţia economică în ţara de emigraţie nu se înrăutăţeşte. . Teoria neoclasică (adepţi A. Considerând creşterea populaţiei şi dispunerea banilor (aurului) ca sursă importantă de prosperitate a statelor. dezvoltarea relaţiilor capitaliste a stimulat exploatarea forţei de muncă. La nivel macro migraţia internaţională a forţei de muncă (MIFM) se datorează nivelului diferit al costului muncii. punându-se accentul pe interdicţiile emigraţiei cetăţenilor proprii. Men. Teoria dezvoltări extensive a economiei. Starc.a. iar mişcarea forţei de muncă are loc din statele cu nivel scăzut al remunerării spre statele cu nivel înalt. Massey. Colber. XVII) încurajau atragerea muncitorilor străini. Adepţii abordării neoclasice considerau că migraţia forţei de muncă contribuie la creşterea economică a ambelor state – donatoare şi receptoare de migranţi. cât şi microeconomic. – B. Ideea de bază constă în creşterea economică cu ajutorul forţei de muncă nelimitate. în special a meseriaşilor. mişcarea capitalului are direcţia inversă. Teoria marxistă (adepţi K. Teoria marxistă încearcă să explice fenomenul migraţiei la nivel macro.) explică fenomenul migraţiei atât la nivel macroeconomic. Harris ş. teoria neoclasică încearcă să explice motivele care î-l determină pe individ să migreze.Mercantilismul – unul dintre primele curente ştiinţifice occidentale care au abordat problematica migraţiei.

). cerere determinată de costul mic al forţei de muncă străină. ce cuprinde activităţi cu calificări înalte. Cu toate . Neokeynesiştii considerau că în rezultatul MIFM situaţia economică se înrăutăţeşte în statele de emigraţie. bine plătite. neokeynesiştii propun introducerea unor impozite pentru „exodul de inteligenţă”. care implică munca fizică. Teoria dependenţei. dacă migraţia este pe contul forţei de muncă calificată şi. Spre deosebire de abordările clasice şi neoclasice. dezvoltarea căreia este încetinită de relaţiile asimetrice de dependenţă. în condiţiile de restabilire a economiilor care au avut de suferit de pe urma celui de-al doilea război mondial. J. acesta neagă rolul economiei de piaţă în reglarea ocupării forţei de muncă. Fluxurile migraţionale sunt generate de nivelul diferit de dezvoltarea al statelor. Această mobilitate creează probleme între centrele mari polarizatoare şi periferiile agrare. În acest sens. Portes. apărută în anii'70 a fost aplicată pentru analiza migraţiei de muncă. Keynes a explicat caracterul imperfect şi necontrolabil al migraţiei de muncă. Această teorie. Principalul adept al teoriei dependenţei a fost Singer. secundar cu condiţii de muncă precare. Statele cu o poziţie centrală se dezvoltă pe seama periferiei. Teoria segmentări pieţei muncii a apărut la sfârşitul anilor '70 (adepţi Pior. Dezvoltarea extensivă a economiilor occidentale s-a realizat în perioada postbelică. inclusiv prin participarea forţei de muncă străină. Piaţa munci este segmentată cel puţin în două segmente distincte: primar. În cadrul acestei teorii MIFM este privită ca rezultat al cererii continue a forţei de muncă străină din partea statelor înalt dezvoltate postindustriale. economiile receptoare de migranţi sunt în câştig. Keynes. puţin prestigioase. Soloy etc. eliminând şomajul din motivele de bază ale migraţiei. în care este antrenată populaţia autohtonă şi. menţinând nivelul scăzut al salariilor în economie. Teoria se concentra asupra migraţiei interne din mediul rural spre cel urban. Acelaşi lucru are loc şi între state.Această creştere este posibilă prin atragerea forţei de muncă ieftine din exterior. corespunzător. Migraţia forţei de muncă a intrat şi în preocupările economistului englez J. în care sunt antrenaţi migranţii. formarea pieţelor muncii prin intermediul migraţiei constituie o sursă de conflict dintre state. În condiţiile în care economiile reglementate de stat luptă pentru ocuparea deplină a forţei de muncă. cu condiţii ridicate de muncă. Teoria keynesistă şi neokeynesistă. în mod special. cu remunerarea muncii scăzute.

Ideea principală rezidă în faptul că fiecare migrant creează în mod involuntar o reţea între el şi rudele sale. Migraţia în această perioadă a fost influenţată de dezvoltarea comerţului cu sclavi. în timp ce în .Dimensiunea şi direcţiile migraţiei internaţionale a forţei de muncă Volumul şi direcţia migraţiei internaţionale a forţei de muncă a variat mult în decursul istoriei contemporane. neatractive pentru populaţia autohtonă. Sassen.că economiile dezvoltate nu pot asigura angajarea stabilă a forţei de muncă proprii. În aşa fel acesta ajută persoanele din ţara de origine să migreze şi ei sau să se acomodeze în ţară şi să-şi găsească un loc de muncă. Noile tehnologii aduse în ţările în curs de dezvoltare permit eliberarea forţei de muncă. trecut. Teoria explică creşterea intensităţii migraţiei pe seama globalizării pieţelor. Direcţia principală a migraţiei sclavilor era din Africa către America (în special în SUA). iar mai apoi din Europa Sudică şi Estică spre America de Nord.. spre Marea Britanie – imigranţi din India şi Pakistan. XIX şi începutul sec. Australia şi America Latină. Teoria reţelelor migraţionale. Primele migraţii masive ale forţei de muncă au fost migraţiile forţate din sec. În consecinţă forţa de muncă disponibilă devine potenţialii migranţi orientându-se către statele înalt dezvoltate în sectoarele cu cererea mare a forţei de muncă ieftine. deşi intensitatea fenomenului a fost diferită în timp. Teoria sistemului mondial (adepţi Porter. Spre Franţa s-au îndreptat fluxuri importante de migranţi din Africa de Nord. Prin intermediul acestei reţele. unul dintre adepţii căruia fiind Massey. Conform acestei teorii migraţia internaţională a forţei de muncă este o consecinţă directă a globalizării. XII-XIX. migrantul efectuează transferuri de bani şi informaţii celor rămaşi în ţară. având şi o rată a şomajului mare ei recurg la forţa de muncă străină pentru activităţile puţin prestigioase. Sec. A apărut în anii '90 ai sec. Valershtern). III. prietenii apropiaţi din ţara de origine. În intervalul 1650-1850 populaţia din Africa s-a diminuat cu 22% ca rezultat al transferului forţat de muncă către continentul american. Volumul migraţiei de muncă a fost în creştere permanentă. Ţările din Centrul şi Nordul Europei primesc imigranţi din sudul continentului şi din fostele colonii. XX s-a caracterizat prin marile migraţiuni transoceanice ce au antrenat milioane de persoane din Europa de Vest.

Muncitorii străini constituie o parte considerabilă a forţei de muncă din unele state: Luxenburg – 30%.Olanda majoritatea migranţilor erau din Indonezia şi Suriname. Mai multe state din Europa de Sud s-au transformat din ţări de emigraţie în ţări de imigraţie. Statele UE au o politică restrictivă cu privire la imigranţi din mai multe considerente: presiunea făcută de populaţia statelor membre faţă de autorităţi vis-a-vis de limitarea imigranţilor.8%. a reprezentat 62%. Pondereapopulaţieitinere cu vârsteîntre 18-40 de anieste de 36% din populaţiaîntregiiţări. pondereaceloravândvârstelecelemai fertile.pierdereadirectă . Elveţia.2%. problemele legate de creşterea necontrolată a migraţiei ilegale.efecteleîntimp ale deteriorăriistructuriipevârste.4% (2006) din numărul total al angajaţilor. destabilizarea pieţelor forţei de muncă şi mai recent criza financiară care a afectat toate statele etc. însă date fiabileasupraacesteistructuri nu suntdisponibile. Pondereamigranţilorpentrumuncă are o structurăpevârstetânără. Belgia. între 20 şi 40 de ani. In Romaniadeclinuldemograficdeterminat de migraţieimbracădouăaspecte: . Odată cu populaţiatânară au plecatşicopiiipe care aceastăpopulaţie i-ar fi avut. România a fostşi se aşteaptă a rămâne o ţară cu migraţienegativă. comparabilitateafiindparţialafectată. Înîntreagamigraţienetădintreceledouărecensăminte. declinul natural.Numărul cel mai mare de migranţi l-au primit Germania. Franţa – 5. Germania – 8. Austria – 6. în special a forţei de muncă necalificată.6%. Predilecţiaromânilorspreemigrareesteîncăfoarte mare in contextulunorposibilepolitici de . iarînpopulaţia care a emigrat legal după 1991 aceeaşicategorie de populaţiereprezintăaproape 55%. Suedia – 5.0%Belgia – 7. emanciparea femeilor şi a institutului familiei va determina statele comunitare să-şi revadă politica migraţională. Grupele de vârstăfolositeînpublicareadatelorasupramigraţieiexterne nu permit determinareastructuriicomponenteicunoscute a migraţieiexternepegrupe de vârstăsimilare cu cele ale structuriimigraţieiexternetotale. Elveţia – 29. Olanda. Problemele demografice grave prin care trec majoritatea statelor europene legate de îmbătrânirea populaţiei. Marea Britanie.5%.2%. În ultimii 10 ani după destrămarea sistemului socialist un număr foarte mare de migranţi au venit din statele Europei de Est şi Sud-Est. foste colonii ale acestora. Franţa. Marea Britanie – 3.

O creştereeconomică la parametrimairidicaţidecâtceiactuali. Absolvenţiiînvătământului superior reprezintăaproximativ 10-12% din totalulpersoanelor emigrate legal. . Se cunoaştefaptulcădupăanul 2001 odată cu desfiinţareavizelor de intrareînaproapetoateţărileeuropene.capacitateaîncăredusă a economieişisocietăţii de a genera oportunităţi de muncăşi o remunerarecorespunzătoareîncurajeazăexodul de forţă de muncăcalificatăşiînaltcalificată . aproximativ 50% din numărulemigranţilor au fostpersoane cu vârstecuprinseîntre 26-39 ani. Migraţiaşiconsecinţeleei . etc) a produsdezechilibreşichiardepopulăriînprofilteritorialatuncicând nu a fostcompensată de natalitate . cu potenţial de muncă. ceeace ne face săvorbimdespre un fenomennaţional. „vânareacreierelor” a facutcapondereapopulaţiei din grupele de vârstă 18-24 de ani. Emigranţii cu studiiprofesionaleşitehnicereprezintăaproximativ 9%. nu estecuantificat . îndeosebiîn Germania şiFranţa. Nu avem din pacate o statisticădemnă de încredereasupranumarului de româniaflaţi la muncăînstrăinătate. prindimensiune.migraţiamasivă (în special externădarşiceainternă) din zonelemaipuţindezvoltate (mediul rural.imigraremaipermisive ale ţăriloroccidentaledezvoltate din UE. săcrească la 14%. O treime din totalulemigranţilor o deţinpersoanelecare au absolvitdoarşcoalaprimarăsaugimnaziul.înperspectivaintegrăriiîn UE. celemaimarioportunităţi de realizareprofesională. cu perspective saupotenţial de muncă. oraşelemici. Se vehiculează o cifră de apoximativ 2 milioane de persoane. Înultimiiani. absolvenţisauînultimiiani de şcoală. Nu se considerăînsăcăaceastăformă de migraţieesteceamaipericuloasăpentruRomânia. sute de mii de români au plecatînţările din sudulşivestulEuropeipentru a scăpa de sărăciesimizerie. provenitepractic din toateregiunileţării.fenomenulmigraţieiexterneînîntreagasacomplexitate. iardintreaceştia o pondereînsemnată o deţincopiişiadolescenţiicare au emigratîmpreună cu familia. cei care au de fapt. persoanedejaformate. Se ajungeastfel la problemacomplexă a migraţieitemporarepentrumuncă: euronavetiştii. vaimpuneşi un afluxmai important de forţă de muncăstrăină. România se vatransformatreptatşiîntr-o ţară de migraţie Structuramigraţieipegrupe de vârstăevidenţiazătendinţamai mare de plecare a persoanelor cu vârsta de muncă. implicaţiişigeografie a originiifluxurilor. Asfel.

ÎnBelgia. spreexemplu. Efectelemigraţieiforţei de muncăsunt multiple. ½ din mineri. Înmaimulte state funcţionează o piaţă a muncii cu standardeduble: peuna are loccumpărareaforţei de muncăautohtonăcalificatăşiînaltremunerată. Aceşteasuntgatasămunceascăîncondiţiileuneiremunerărimaimicidecâtstandardele de remunerare din aceastăţarăşi.Imigraţiacompleteazălocurile de muncăînsectoarelenesolicitate de muncitoriilocali. Migraţia are efectepozitiveşi negative. Canada. Acesteainfluenţeazăviaţa social-economică a tuturorstatelorlumii. înaşafelcontribuie la intensificareaconcurenţeipepiaţaforţei de muncăpuţincalificată. care contribuie la micşorareasalariului real pentrucategoriile de muncitorilocali. înElveţia circa 40% din muncitoriiînconstrucţiisuntstrăini. atâtpentruţărilereceptoare. dovadăfiindpreocuparea tot maiactivăfaţă de fenomenulmigraţional. înaşafelangajatoriireţinmajorareasalariilorlucrătorilorlocali. hotelier. în SUA – 70% dintreagricultori. faptcecontribuie la creştereatensiunilorsocialeşi a presiunilorfăcute de cătreaceşteaclaseipolitice. Elveţia). din categoria de vârstă 25-40 ani . Întreprinzătorii din ţărilerecipientecâştigă de peurmamunciiimigranţilor. câtşiţărilereceptoare. SUA. iarînţărilereceptoarepoatediminuaofertapieţeiforţei de muncă.forţa de muncănecalificatăsausemicalificatăînactivităţi din agricultura.forţa de muncă de înaltăcalificare. Imigraţia. salubritate.Migraţiaexternăpentrumuncă are caractertemporar. iarpealtaceastrăinăgatasămuncească la muncigrele. construcţii (Spania. Fluxurilemigraţieiinternaţionaleinfluenţează direct pieţeleforţei de muncăatât din ţăriledonatoare.V. sănătate ( Italia. Ceiimplicaţiînaceastămişcare migratorielegalăfac parte din treimaricategorii de forţă de muncă: . prost plătite. învedereaînăspririicondiţiilor de acceptare a imigranţilor. . Imigraţia are o influenţăasuprapieţelorregionale a forţei de muncă. Efectelemigraţieiinternaţionale a forţei de muncă IV.forţa de muncă cu un nivelmediul de calificare. câtşipentruceledonatoare. Prinmigraţie se asigurăredistribuireaforţei de muncăîncorespundere cu cerinţeleactuale. Grecia). cu specializariîndomeniile: construcţii (Germania). Migraţiapoatecontribui la diminuareaşomajuluiînstatele cu surplus de forţă de muncă. Portugalia. alimentaţiepublică ( piaţaoccidentală) .

Activitatea de antreprenoriatpoatesă se învioreze. experienţăcepoate fi ulterior adusăacasă. carezultat al experienţeişiinvestiţiilorfăcuteînbusinessulautohton de cătremigranţiireîntorşiînpatrie. migranţii pot obţinecalificărimaiînalteînţărilereceptoare. .Înacelaşitimp.