Migratiainternationala a muncii

I. II. III. IV.

Conţinutulşiparticularităţile de bază ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. Teorii ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. Dimensiuneaşidirecţiilemigraţiei de muncă. Consecinţelemigraţieiinternaţionale a forţei de muncă.

. I. Conţinutulşiparticularităţile de bază ale migraţieiinternaţionale a forţei de muncă. La etapa contemporană un rol important în dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale o are migraţia internaţională a forţei de muncă. Migraţia a devenit un proces global care a afectat aproape toate statele lumi, fie în calitate de stat de origine, tranziţie sau destinaţie. Migraţia forţei de muncă a căpătat dimensiuni foarte mari, contribuind în mare măsură la formarea pieţelor forţei de muncă, atât pentru ţările de emigrare, cât şi pentru cele de imigrare. Fluxurile migraţioniste, de asemenea, au un impact major asupra distribuirii populaţiei pe Terra. Acestea, prin structura lor cantitativă, dar mai ales calitativă, influenţează securitatea demografică, socială şi economică a statelor lumii. Migraţia forţei de muncă are, în aşa fel, un rol deosebit în funcţionalitatea economiei mondiale. Statele lumii din punctul de vedere al poziţiei faţă de migranţi pot fi clasificate în ţări de imigraţie (în special, statele dezvoltate, bogate) şi ţări de emigraţie (statele în dezvoltare).

se deplasează din statele cu surplus de forţă de muncă. FM. În categoria migraţiei de muncă nu sunt incluşi comercianţii. Statele dezvoltate în prezent se află într-o competiţie directă în atragerea capitalului uman calificat (brain drain) lansând mai multe programe şi strategii atractive pentru aceste categorii de persoane. Forţa de muncă. precum şi persoanele care se deplasează peste hotare în scop de serviciu (dacă lipseşte contractul cu angajatorii străini). Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir de factori: • intensificarea internaţionalizării vieţii economice. fapt ce a contribuit la mişcarea tuturor factorilor de producţie. • tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor de producţie. fapt ce a impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale. liberalizare determinată. • dezvoltarea inegală a economiilor naţionale. către statele cu insuficienţă de forţă de muncă. fie de actori importanţi ai economiei mondiale (corporaţiile transnaţionale. ţări de emigraţie şi ţări de imigraţie. OMM). sau transferă capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă). fenomenul emigrării fiind supus aici unui control foarte dur. Chiar şi statele cu regimuri închise participă tot mai activ în circuitul migraţional internaţional. În prezent creşte numărul statelor care sunt. fie de către anumite instituţii economice internaţionale specializate (OMC. Prin migraţie internaţională a forţei de muncă se înţelege mişcarea populaţiei apte de muncă peste hotarele propriei ţări cu scopul de a fi antrenată în relaţii de muncă cu angajatorii din alte state. inclusiv a forţei de muncă. sau care nu sunt în stare să valorifice potenţialul uman existent. . care asigură mişcarea forţei de muncă spre capital. BM.Actualmente practic toate statele s-au antrenat într-un proces activ al migraţiei. în acelaşi timp. creşterea disparităţilor în dezvoltarea economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor. comparativ cu imigrarea. de regulă.

modificarea raporturilor de forţă geopolitică. completarea pieţelor forţei de muncă inegal.scade). în care se află economiile unor state sau a economiei mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa de muncă. Multiplele conflicte . • îmbunătăţirea sistemului de transport mondial. corespunzător. exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor. iar în faza crizei . mărfurile.• procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează mişcarea forţei de muncă între statele integrate. care permite ca informaţia. • fazele ciclului economic. răspândirea religiilor şi activitatea de misionarism a unor culte religioase. culturilor. de natură politică (instituţionalizarea REI. • lărgirea sistemului economic internaţional prin interacţiunea dintre cele două blocuri antagoniste până în anii ´90 ai sec. globalizarea producţiei şi a capitalurilor). exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în statele lumii şi. serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al lumii.). creşterea naturală inegală a populaţiei etc. La diferite etape de dezvoltare a societăţii umane factorii migraţionali erau diferiţi. colonizare a teritoriilor a fost factorul politic. de natură sociodemografică şi socio-culturală (căsătorii mixte. cultural care se vor intensifica pe măsură ce nivelul de dezvoltare socio-economică a statelor se va apropia. relocalizarea activităţilor economice. • ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc. psihologic. Dintre alţi factori care pot influenţa migraţia pot fi de ordin ecologic. factorul demografic.). umanitar. Ulterior un factor semnificativ în perioada războaielor interminabile de cucerire. trecut: capitalist şi socialist. • • relaţiile sociale. inclusiv pentru cea străină. transparenţa frontierelor etc. Aceştea pot fi grupaţi în factori de natură economică (şomaj. Iniţial factorul principal era cel natural.

2. căpătând un caracter global. dar şi calitative. începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul invers.Migraţia internaţională a forţei de muncă la etapa contemporană se caracterizează prin câteva particularităţi: 1. XX au fost însoţite de creşterea migranţilor în căutarea de azil politic. fluxurile migraţionale îndreptându-se spre teritorii cu un grad de securitate mai înalt. însoţind capitalul. Printre cele mai cunoscute teorii şi abordări pot menţionate: . în UE 10-15% (2007). 5. 3. Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic. practic.militare care au avut loc pe parcursul sec. fluxurile migraţionale. În perioada contemporană un rol semnificativ l-a avut factorul economic. cât şi efectele acestuia pentru ţările de emigraţie şi cele de imigraţie. persoane cu statut de migrant. fiecare încercând să explice atât fenomenul migraţional al forţei de muncă. toate statele. migraţia de muncă din ŢD. În prezent are loc o implicare tot mai activă a statelor în monitorizarea şi dirijarea procesului migraţional. Dacă în anii '50-80 direcţia principală a migraţiei era dinspre ţările în dezvoltare (ŢCD) către ţările dezvoltate (ŢD). intensificându-se în perioada crizelor economice şi după cele 2 două războaie mondiale. 6. II. O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe direcţia ŢCD – ŢCD. teoreticieni. exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care migrează. Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă. Migraţia de muncă a cuprins. Circa 20-40 la sută dintre migranţi sunt ilegali.Teorii ale migraţiei internaţionale a forţei de muncă În abordarea şi explicarea fenomenului migraţional sau implicat mai mulţi analişti. migrează în ţările în curs de dezvoltare. curente ştiinţifice. continentele. În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative. S-au modificat şi direcţiile migraţiei. 4. La începutul sec XXI-lea în lume se numărau peste 200 mil.

La nivel micro. Lewis. Marx. iar condiţiile diferite de muncă şi remunerarea sunt motivele de bază ale migraţiei. F. Starc. Teoria dezvoltări extensive a economiei. reprezentanţii mercantilişti (T. Teoria neoclasică (adepţi A. iar mişcarea forţei de muncă are loc din statele cu nivel scăzut al remunerării spre statele cu nivel înalt. Teoria marxistă (adepţi K. Harris ş. Colber. Men.a. J.) explică fenomenul migraţiei atât la nivel macroeconomic. Lewis în 1954. Massey. Considerând creşterea populaţiei şi dispunerea banilor (aurului) ca sursă importantă de prosperitate a statelor. Ideea de bază constă în creşterea economică cu ajutorul forţei de muncă nelimitate. punându-se accentul pe interdicţiile emigraţiei cetăţenilor proprii. Enghels) a încercat să explice fenomenul migraţuional prin câteva teze: mobilitatea forţei de muncă este strâns legată cu nivelul de dezvoltare al factorilor de producţie. La nivel macro migraţia internaţională a forţei de muncă (MIFM) se datorează nivelului diferit al costului muncii. dezvoltarea relaţiilor capitaliste a stimulat exploatarea forţei de muncă. XVII) încurajau atragerea muncitorilor străini. partea slabă a acestei abordări este că nu a luat în consideraţie şi alte legităţi ale migraţiei forţei de muncă. Această teorie a fost concepută De A. mişcarea capitalului are direcţia inversă. cât şi microeconomic. de aici şi cererea diferită pentru forţa de muncă.Mercantilismul – unul dintre primele curente ştiinţifice occidentale care au abordat problematica migraţiei. Adepţii abordării neoclasice considerau că migraţia forţei de muncă contribuie la creşterea economică a ambelor state – donatoare şi receptoare de migranţi. – B. . dezvoltarea economică este neproporţională. Teoria marxistă încearcă să explice fenomenul migraţiei la nivel macro. teoria neoclasică încearcă să explice motivele care î-l determină pe individ să migreze. în special a meseriaşilor. sec. sau cel puţin situaţia economică în ţara de emigraţie nu se înrăutăţeşte. care se mişcă spre teritorii cu o dezvoltare economică ascendentă.

neokeynesiştii propun introducerea unor impozite pentru „exodul de inteligenţă”. În cadrul acestei teorii MIFM este privită ca rezultat al cererii continue a forţei de muncă străină din partea statelor înalt dezvoltate postindustriale. Portes. cerere determinată de costul mic al forţei de muncă străină. acesta neagă rolul economiei de piaţă în reglarea ocupării forţei de muncă.). inclusiv prin participarea forţei de muncă străină.Această creştere este posibilă prin atragerea forţei de muncă ieftine din exterior. Keynes a explicat caracterul imperfect şi necontrolabil al migraţiei de muncă. Principalul adept al teoriei dependenţei a fost Singer. Teoria dependenţei. Migraţia forţei de muncă a intrat şi în preocupările economistului englez J. Cu toate . J. puţin prestigioase. corespunzător. în care sunt antrenaţi migranţii. secundar cu condiţii de muncă precare. în condiţiile de restabilire a economiilor care au avut de suferit de pe urma celui de-al doilea război mondial. ce cuprinde activităţi cu calificări înalte. bine plătite. Acelaşi lucru are loc şi între state. Statele cu o poziţie centrală se dezvoltă pe seama periferiei. care implică munca fizică. menţinând nivelul scăzut al salariilor în economie. Piaţa munci este segmentată cel puţin în două segmente distincte: primar. Teoria keynesistă şi neokeynesistă. Spre deosebire de abordările clasice şi neoclasice. apărută în anii'70 a fost aplicată pentru analiza migraţiei de muncă. Neokeynesiştii considerau că în rezultatul MIFM situaţia economică se înrăutăţeşte în statele de emigraţie. Această mobilitate creează probleme între centrele mari polarizatoare şi periferiile agrare. în mod special. eliminând şomajul din motivele de bază ale migraţiei. în care este antrenată populaţia autohtonă şi. Teoria segmentări pieţei muncii a apărut la sfârşitul anilor '70 (adepţi Pior. Teoria se concentra asupra migraţiei interne din mediul rural spre cel urban. dezvoltarea căreia este încetinită de relaţiile asimetrice de dependenţă. În condiţiile în care economiile reglementate de stat luptă pentru ocuparea deplină a forţei de muncă. cu condiţii ridicate de muncă. cu remunerarea muncii scăzute. Keynes. Această teorie. Fluxurile migraţionale sunt generate de nivelul diferit de dezvoltarea al statelor. Dezvoltarea extensivă a economiilor occidentale s-a realizat în perioada postbelică. dacă migraţia este pe contul forţei de muncă calificată şi. În acest sens. formarea pieţelor muncii prin intermediul migraţiei constituie o sursă de conflict dintre state. economiile receptoare de migranţi sunt în câştig. Soloy etc.

Spre Franţa s-au îndreptat fluxuri importante de migranţi din Africa de Nord. A apărut în anii '90 ai sec.că economiile dezvoltate nu pot asigura angajarea stabilă a forţei de muncă proprii. În consecinţă forţa de muncă disponibilă devine potenţialii migranţi orientându-se către statele înalt dezvoltate în sectoarele cu cererea mare a forţei de muncă ieftine. având şi o rată a şomajului mare ei recurg la forţa de muncă străină pentru activităţile puţin prestigioase. deşi intensitatea fenomenului a fost diferită în timp. iar mai apoi din Europa Sudică şi Estică spre America de Nord. Sassen. Teoria explică creşterea intensităţii migraţiei pe seama globalizării pieţelor. prietenii apropiaţi din ţara de origine. III. XX s-a caracterizat prin marile migraţiuni transoceanice ce au antrenat milioane de persoane din Europa de Vest. Australia şi America Latină. migrantul efectuează transferuri de bani şi informaţii celor rămaşi în ţară. unul dintre adepţii căruia fiind Massey. spre Marea Britanie – imigranţi din India şi Pakistan. În aşa fel acesta ajută persoanele din ţara de origine să migreze şi ei sau să se acomodeze în ţară şi să-şi găsească un loc de muncă. neatractive pentru populaţia autohtonă. Noile tehnologii aduse în ţările în curs de dezvoltare permit eliberarea forţei de muncă. Sec. Ţările din Centrul şi Nordul Europei primesc imigranţi din sudul continentului şi din fostele colonii. Migraţia în această perioadă a fost influenţată de dezvoltarea comerţului cu sclavi. Teoria sistemului mondial (adepţi Porter. XIX şi începutul sec. Conform acestei teorii migraţia internaţională a forţei de muncă este o consecinţă directă a globalizării. trecut. XII-XIX. Primele migraţii masive ale forţei de muncă au fost migraţiile forţate din sec. Valershtern). Ideea principală rezidă în faptul că fiecare migrant creează în mod involuntar o reţea între el şi rudele sale. Teoria reţelelor migraţionale.. în timp ce în . Volumul migraţiei de muncă a fost în creştere permanentă. Direcţia principală a migraţiei sclavilor era din Africa către America (în special în SUA). În intervalul 1650-1850 populaţia din Africa s-a diminuat cu 22% ca rezultat al transferului forţat de muncă către continentul american. Prin intermediul acestei reţele.Dimensiunea şi direcţiile migraţiei internaţionale a forţei de muncă Volumul şi direcţia migraţiei internaţionale a forţei de muncă a variat mult în decursul istoriei contemporane.

Olanda. In Romaniadeclinuldemograficdeterminat de migraţieimbracădouăaspecte: . Mai multe state din Europa de Sud s-au transformat din ţări de emigraţie în ţări de imigraţie. comparabilitateafiindparţialafectată. Grupele de vârstăfolositeînpublicareadatelorasupramigraţieiexterne nu permit determinareastructuriicomponenteicunoscute a migraţieiexternepegrupe de vârstăsimilare cu cele ale structuriimigraţieiexternetotale. pondereaceloravândvârstelecelemai fertile. Problemele demografice grave prin care trec majoritatea statelor europene legate de îmbătrânirea populaţiei. Pondereapopulaţieitinere cu vârsteîntre 18-40 de anieste de 36% din populaţiaîntregiiţări.efecteleîntimp ale deteriorăriistructuriipevârste. declinul natural.2%. Elveţia – 29. problemele legate de creşterea necontrolată a migraţiei ilegale. foste colonii ale acestora. Franţa – 5. Germania – 8. Franţa. Marea Britanie – 3. între 20 şi 40 de ani. emanciparea femeilor şi a institutului familiei va determina statele comunitare să-şi revadă politica migraţională.6%. Marea Britanie.4% (2006) din numărul total al angajaţilor.Olanda majoritatea migranţilor erau din Indonezia şi Suriname. Austria – 6. România a fostşi se aşteaptă a rămâne o ţară cu migraţienegativă. Predilecţiaromânilorspreemigrareesteîncăfoarte mare in contextulunorposibilepolitici de .pierdereadirectă . Suedia – 5. Pondereamigranţilorpentrumuncă are o structurăpevârstetânără. a reprezentat 62%. Odată cu populaţiatânară au plecatşicopiiipe care aceastăpopulaţie i-ar fi avut.8%.0%Belgia – 7. Belgia. Muncitorii străini constituie o parte considerabilă a forţei de muncă din unele state: Luxenburg – 30%.Numărul cel mai mare de migranţi l-au primit Germania. iarînpopulaţia care a emigrat legal după 1991 aceeaşicategorie de populaţiereprezintăaproape 55%. Statele UE au o politică restrictivă cu privire la imigranţi din mai multe considerente: presiunea făcută de populaţia statelor membre faţă de autorităţi vis-a-vis de limitarea imigranţilor. destabilizarea pieţelor forţei de muncă şi mai recent criza financiară care a afectat toate statele etc. În ultimii 10 ani după destrămarea sistemului socialist un număr foarte mare de migranţi au venit din statele Europei de Est şi Sud-Est. Înîntreagamigraţienetădintreceledouărecensăminte. însă date fiabileasupraacesteistructuri nu suntdisponibile. în special a forţei de muncă necalificată.5%.2%. Elveţia.

persoanedejaformate. O creştereeconomică la parametrimairidicaţidecâtceiactuali. sute de mii de români au plecatînţările din sudulşivestulEuropeipentru a scăpa de sărăciesimizerie.migraţiamasivă (în special externădarşiceainternă) din zonelemaipuţindezvoltate (mediul rural. implicaţiişigeografie a originiifluxurilor. Asfel. săcrească la 14%. celemaimarioportunităţi de realizareprofesională. Migraţiaşiconsecinţeleei .înperspectivaintegrăriiîn UE. Se cunoaştefaptulcădupăanul 2001 odată cu desfiinţareavizelor de intrareînaproapetoateţărileeuropene.fenomenulmigraţieiexterneînîntreagasacomplexitate. Emigranţii cu studiiprofesionaleşitehnicereprezintăaproximativ 9%. cei care au de fapt.capacitateaîncăredusă a economieişisocietăţii de a genera oportunităţi de muncăşi o remunerarecorespunzătoareîncurajeazăexodul de forţă de muncăcalificatăşiînaltcalificată . O treime din totalulemigranţilor o deţinpersoanelecare au absolvitdoarşcoalaprimarăsaugimnaziul. oraşelemici. cu perspective saupotenţial de muncă. vaimpuneşi un afluxmai important de forţă de muncăstrăină. absolvenţisauînultimiiani de şcoală. cu potenţial de muncă. Se vehiculează o cifră de apoximativ 2 milioane de persoane. „vânareacreierelor” a facutcapondereapopulaţiei din grupele de vârstă 18-24 de ani. Absolvenţiiînvătământului superior reprezintăaproximativ 10-12% din totalulpersoanelor emigrate legal. ceeace ne face săvorbimdespre un fenomennaţional.imigraremaipermisive ale ţăriloroccidentaledezvoltate din UE. îndeosebiîn Germania şiFranţa. Nu se considerăînsăcăaceastăformă de migraţieesteceamaipericuloasăpentruRomânia. Nu avem din pacate o statisticădemnă de încredereasupranumarului de româniaflaţi la muncăînstrăinătate. nu estecuantificat . România se vatransformatreptatşiîntr-o ţară de migraţie Structuramigraţieipegrupe de vârstăevidenţiazătendinţamai mare de plecare a persoanelor cu vârsta de muncă. iardintreaceştia o pondereînsemnată o deţincopiişiadolescenţiicare au emigratîmpreună cu familia. provenitepractic din toateregiunileţării. aproximativ 50% din numărulemigranţilor au fostpersoane cu vârstecuprinseîntre 26-39 ani. etc) a produsdezechilibreşichiardepopulăriînprofilteritorialatuncicând nu a fostcompensată de natalitate . . Înultimiiani. Se ajungeastfel la problemacomplexă a migraţieitemporarepentrumuncă: euronavetiştii. prindimensiune.

SUA. înElveţia circa 40% din muncitoriiînconstrucţiisuntstrăini. câtşipentruceledonatoare. care contribuie la micşorareasalariului real pentrucategoriile de muncitorilocali.forţa de muncă de înaltăcalificare. Imigraţia are o influenţăasuprapieţelorregionale a forţei de muncă.V. Migraţia are efectepozitiveşi negative.forţa de muncă cu un nivelmediul de calificare. hotelier. alimentaţiepublică ( piaţaoccidentală) . Efectelemigraţieiinternaţionale a forţei de muncă IV. iarînţărilereceptoarepoatediminuaofertapieţeiforţei de muncă. în SUA – 70% dintreagricultori. Fluxurilemigraţieiinternaţionaleinfluenţează direct pieţeleforţei de muncăatât din ţăriledonatoare. iarpealtaceastrăinăgatasămuncească la muncigrele.Migraţiaexternăpentrumuncă are caractertemporar. Migraţiapoatecontribui la diminuareaşomajuluiînstatele cu surplus de forţă de muncă. Portugalia.forţa de muncănecalificatăsausemicalificatăînactivităţi din agricultura. ½ din mineri. din categoria de vârstă 25-40 ani . . cu specializariîndomeniile: construcţii (Germania). faptcecontribuie la creştereatensiunilorsocialeşi a presiunilorfăcute de cătreaceşteaclaseipolitice. Acesteainfluenţeazăviaţa social-economică a tuturorstatelorlumii. Efectelemigraţieiforţei de muncăsunt multiple. sănătate ( Italia. construcţii (Spania. dovadăfiindpreocuparea tot maiactivăfaţă de fenomenulmigraţional. înaşafelangajatoriireţinmajorareasalariilorlucrătorilorlocali. învedereaînăspririicondiţiilor de acceptare a imigranţilor. înaşafelcontribuie la intensificareaconcurenţeipepiaţaforţei de muncăpuţincalificată.Imigraţiacompleteazălocurile de muncăînsectoarelenesolicitate de muncitoriilocali. câtşiţărilereceptoare. Imigraţia. Aceşteasuntgatasămunceascăîncondiţiileuneiremunerărimaimicidecâtstandardele de remunerare din aceastăţarăşi. Întreprinzătorii din ţărilerecipientecâştigă de peurmamunciiimigranţilor. prost plătite. Grecia). Înmaimulte state funcţionează o piaţă a muncii cu standardeduble: peuna are loccumpărareaforţei de muncăautohtonăcalificatăşiînaltremunerată. Elveţia). salubritate. Canada. atâtpentruţărilereceptoare. spreexemplu. Ceiimplicaţiînaceastămişcare migratorielegalăfac parte din treimaricategorii de forţă de muncă: . Prinmigraţie se asigurăredistribuireaforţei de muncăîncorespundere cu cerinţeleactuale.ÎnBelgia.

migranţii pot obţinecalificărimaiînalteînţărilereceptoare. . Activitatea de antreprenoriatpoatesă se învioreze. carezultat al experienţeişiinvestiţiilorfăcuteînbusinessulautohton de cătremigranţiireîntorşiînpatrie.Înacelaşitimp. experienţăcepoate fi ulterior adusăacasă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful