You are on page 1of 24

PARTURIŢIA EUTOCICĂ RAPORTURI FETO-MATERNALE

Parturiţia – proces fiziologic ce marchează sfârşitul gestaţiei, fiind rezultatul sincronizării funcţionale a factorilor materni, fetali şi placentari

Mecanismul parturiţiei: - există 3 teorii:
1.Teoria mecanică: cervixul se deschide sub presiunea factorilor mecanici reprezentaţi de creşterea dimensiunilor fetale

2.Teoria imunologică: fătul pe durata gestaţiei este considerat homogrefă şi e protejat împotriva rejectării de factorii trofoblastici. În parturiţie, aceşti factori nu se mai secretă, fătul este recunoscut ca heterogrefă/nonself şi este rejectat.

3.

Teoria neuroendocrină: rolul principal în declanşarea parturiţiei îl are sistemul neuroendocrin fetal: fătul este motorul propriei sale expulzări. - d.p.d.v. hormonal, gestaţia este dominată de P, iar d.p.d.v. nervos de simpatic!!! - În apropierea parturiţiei, raporturile endocrine se modifică: scade P şi cresc E, fenomene declanşate de sistemul neuro-endocrin fetal, ce se maturează în apropierea parturiţiei. Astfel, hipotalamusul fetal începe să producă ACTH-RH şi ocitocină fetală.

ACTH-RH acţionează asupra hipofizei fătului şi determină sinteza de ACTH. - ACTH acţionează pe corticosuprarenala fătului şi determină sinteză de cortizol. Acesta traversează placenta, fiind metabolizat în E sau catalizând sinteza unor mici cantităţi de E din P. - Se produce astfel creşterea estrogenemiei. Estrogenii intensifică sinteza de PGF2α şi inhibă distrugerea enzimatică acesteia – creşte PGF2α.

Rolul PGF2α:  luteoliză la rumegătoare, suine şi canide – scade drastic progesteronul  efect de tip ocitocic-like ce determină prima contracţie uterină şi deschiderea cervixului. Se realizează un arc reflex: cervix deschis – cortex ce va determina secreţia şi eliberarea de ocitocină. Acţionează şi ocitocina fetală care intervine în stadiul al doilea al parturiţiei şi determină contracţiile miometrului, sensibilizat în prealabil de estrogeni!!!

Semnele prodromale
1. Modificările comportamentale tendinţa de izolare (la toate speciile), iar la suine, carnivore,rozătoare - tendinţa de cuibărire nelinişte (în momentul declanşării parturiţiei), ridicare şi culcare frecventă a femelei (iapă) autoascultaţie la rumegătoarele mari transpiraţie abundentă pe anconaţi şi flancuri la iapă cu cca 4 ore înainte de parturiţie după declanşarea completă a contracţiilor modificările comportamentale devin paroxistice (iapa îşi loveşte abdomenul cu picioarele, urinează frecvent)


  

2. Modificări ale bazinului • imbibiţia gravidică - sub acţiunea estrogenilor şi relaxinei - „ruptura de fătare” Clinic: • deplasarea coxalelor în raport cu coloana vertebrală • înfundarea sacrumului • adâncirea foselor paraanale • musculatura gluteenă devine infiltrată, mai flască • baza cozii mai ridicată • edem perineal şi vulvar

3. Modificări ale aparatului genital

    

edem generalizat al căilor genitale, vizibil la nivel vulvar - sub acţiunea estrogenilor şi relaxinei ştergerea pliurilor vulvare la R, S, C congestie vulvară puternică la suine lichefierea glerei cervicale la RM lingerea frecventă a vulvei la căţea - nu se pot observa scurgerile vulvare

   

4. Modificări ale glandei mamare evidente la RM din luna IV - la primigeste şi cu 2-4 săptămâni înainte de fătare la multipare hipertrofia gl. mamare, edem mamar fiziologic rece, nedureros, simetric secreţie de precolostru - cu o săptămână înainte la primigeste şi cu 2-3 zile înainte la multipare la iapă : hiperemie şi edem cu 4-6 săptămâni antepartum, precolostru se secretă cu 2 zile antepartum – “ceruirea mameloanelor” 5. Modificări de temperatură la iapă şi căţea cu 24-48 ore antepartum temperatura scade cu 1-1,5°C

Forţele care participă la parturiţie: contracţia uterină, tonusul uterin, presa abdominală
      

1. Contracţia uterină este produsă şi menţinută de PGF2α, apoi de ocitocină prin arcul reflex Caracteristicile contracţiilor uterine: involuntare peristaltice ritmice şi progresive (apar la anumite intervale de timp care se scurtează) La monotocice – încep la vârful cornului uterin, avansând spre cervix La politocice – este segmentară (apare înaintea primului produs de concepţie)

2.Tonusul uterin
 menţine produsul de concepţie în poziţia câştigată în urma contracţiei uterine

3. Presa abdominală

    

amplifică forţa de contracţie uterină şi este dată de contracţia diafragmei, a muşchilor spinali şi a musculaturii abdominale ventrale acţionează prin intermediul viscerelor asupra uterului contracţia musculaturii abdominale este sincronă cu contracţia uterină apar şi durerile de fătare datorită compresiunii filetelor nervoase de la nivelul cavităţii abdominale şi pelvine exercitate de viscere şi făt dacă presa abdominală şi contracţia uterină se declanşează înaintea deschiderii cervixului – risc de ruptură uterină este singura forţa a parturiţiei controlabilă voluntar

Stadiile parturiţiei
1. Iniţierea contracţiilor uterine şi deschiderea cervixului  este realizată de E şi PGF2α şi menţinută prin arcul reflex cervix-hipofiză;  deschiderea cervixului are loc sub acţiunea a doi factori: -contracţia fibrelor musculare longitudinale uterine (cu inserţie la nivel cervical) si -forţa de presiune exercitată de pungile fetale asupra fătului (lichidele şi învelitorile fetale sunt incompresibile şi de aceea cervixul se deschide în punctul de minimă rezistenţă, acţionând ca o pană hidraulică)

 în acest stadiu se produce acomodarea fetală, reprezentată de rotaţia produsului de concepţie în jurul propriului ax, a.i. diametrele sale să se suprapună pe diametrele deschiderii anterioare a bazinului.
la vacă: rotaţia se realizează cu 90 grade la iapă: rotaţia se realizează cu 180 grade

2. Angajarea şi expulzarea fătului
 angajarea: întinderea membrelor anterioare şi aşezarea capului pe ele – se formează conul fetal cu rolul de a favoriza pătrunderea produsului de concepţie prin cervix şi de a-l dilata progresiv în cazul prezentării posterioare, conul fetal e format doar din membrele posterioare în extensie durerea este maxima, eforturile de expulzare sunt frecvente în momentul trecerii prin cervix a centurii scapulare/ pelvine

-la trecerea produsului de concepţie prin cervix, cutele cervicale sunt şterse complet – cervix şters (dispare limita dintre cavitatea vaginală şi uterină)

3. Eliminarea învelitorilor fetale
Se realizează pe seama a 3 mecanisme: 1. anemia: apare la nivelul învelitorilor fetale consecutiv ruperii cordonului ombilical, astfel încât vilozitatea corială nu mai este turgescentă ca în timpul gestaţiei 2. involuţia uterină: după eliminarea produsului de concepţie se reduce şi diametrul criptei uterine, vilozitatea corială fiind scoasă din criptă 3. depolimerizarea mucopolizaharidelor (MPZ) ce unesc vilozitatea corială cu cripta uterină

Raporturile feto-maternale 1. Aşezarea obstetricală – raportul dintre axul longitudinal fetal şi axul longitudinal matern (al corpului uterin); există 2 aşezări: •longitudinală – singura eutocică •transversală (oblică) cu 2 variante (ambele distocice): orizontală si verticală 2. Prezentarea obstetricală – raportul dintre anumite regiuni ale corpului fetal şi deschiderea anterioară a bazinului

în aşezarea longitudinală există 2 prezentări: anterioară (cefalică) si posterioară (pelvină) – ambele eutocice, spre deosebire de m.u.
în aşezarea transversală există 4 prezentări (toate distocice): dorso-lombară, sternoabdominală, costo-abdominală stg./dr.

3. Poziţia obstetricală – raportul dintre anumite puncte convenţionale de pe corpul fetal şi anumite puncte de pe deschiderea anterioară a bazinului sau din interiorul conductului pelvin

Aşezarea longitudinală, prezentarea anterioară: 6 poziţii: 1. dorso-sacrală – eutocică 2. dorso-pubienă 3+4. dorso-iliacă dr./ stg. 5+6. dorso-suscotiloidienă dr./stg. Aşezare longitudinală, prezentare posterioară: 6 poziţii: 1. lombo-sacrală – eutocică 2. lombo-pubienă 3+4. lombo-iliacă dr./stg. 5+6. lombo-suscotiloidienă dr./stg.

Aşezare transversală:  Varianta orizontală: poziţie cefalo-iliacă dr./stg  Varianta verticală: poziţie cefalo-sacrală (câine şezând) sau poziţie cefalo-pubienă

 cele mai frecvente sunt prezentarea dorso-lombară şi sterno-abdominală cu poziţie cefalo-sacrală!!!!  nu există poziţie cefalo-suscotiloidiene dr. şi stg. pt. că în aşezarea transversală, fătul nu pătrunde în conductul pelvin!!!

AŞEZARE LONGITUDINALĂ

VARIANTA

PREZENTARE Anterioară/ Cefalică

POZIŢIE Dorso - Sacrală E Dorso - Pubienă Dorso - Iliacă Sg. / Dr. Dorso - Suscotiloidienă Sg / Dr.

Posterioară/ Pelvină

Lombo - Sacrală E Lombo - Pubienă Lombo - Iliacă Sg. / Dr. Lombo - Suscotiloidienă Sg. / Dr.
Cefalo- Iliacă Sg. / Dr. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr. Cefalo- Iliacă Sg. / Dr. Cefalo- Sacrală Cefalo- Pubienă Cefalo- Sacrală Cefalo- Pubienă Cefalo- Sacrală Cefalo- Pubienă Cefalo- Sacrală Cefalo- Pubienă

TRANSVERSALĂ

Orizontală

Dorso-Lombară Sterno-Abd. Costo-Abd. Stg. Costo-Abd. Dr.

Verticală

Dorso-Lombară Sterno-Abd. Costo-Abd. Stg. Costo-Abd. Dr.