You are on page 1of 7

Curs nr 3 Metode fizice de extracţie a poluanţilor Metodele fizice de extracţie a poluanţilor sunt cele mai numeroase şi ating un domeniul

larg de aplicabilitate. Neag consideră ca la baza acestor metode stă aceiaşi principiu general: eliberarea solului de substanţele poluatoare, utilizând mijloace şi procedee fizice. Extracţie a poluantului din mediul contaminat nu rezolvă integral problema poluării de aceea, după extracţie se impune urmărirea şi tratarea lui.Cele mai cunoscute metode fizice de extracţie a poluanţilor din solurile şi din apele subterane contaminate sunt: - excavarea; - pomparea; - spălarea; - flotaţia 1. Excavarea Cea mai simplă metodă fizică de depoluare este excavarea, ea se aplică utilizând excavatoare obişnuite, în cazul unor poluări accidentale şi punctiforme ale solului, când poluantul poate să ajungă în scurt timp la pânza freatică. Avantajele excavării solului poluat sunt evidente: simplitate şi rapiditate în aplicare, posibilitatea eliminării totale a materialului contaminat şi costuri reduse de execuţie. Inconvenientele metodei sunt perceptibile abia după operaţia de excavare propriuzisă, când se impune depozitarea în siguranţă a materialului extras sau tratarea acestuia într-o instalaţie de decontaminare specializată. Transportul solului contaminat la locul depoluării, precum şi operaţiile de încărcare-descărcare, necesită precauţii importante, menite să înlăture riscul unor contaminări prin transfer. O serie de poluanţi îşi schimbă caracteristicile după execuţia lucrărilor de excavare si anume, în contact cu aerul conduce la schimbarea condiţiilor de oxidoreducere a metalelor prezente în sol, având repercusiuni asupra mobilităţii acestora. 2. Pomparea Este o metodă veche de extragre a poluanţilor şi se foloseşte la pomparea apelor poluate. Pentru solurile poluate acestă metodă nu are o mare căutare. Pomparea se poate întâlni în mai multe variante şi anume: • pomparea la suprafaţă a ap poluate din acvifer, urmată de operaţii de decontaminare specifice (pomparea simplă); • pomparea selectivă a poluanţilor care plutesc la partea superioară a acviferului; • combinaţiile pompării cu alte metode de separare selectivă. 3. Spălarea Spălarea solurilor este o metodă fizică sau fizico-chimică, folosită pentru eliminarea poluantului din solului. Spălarea constă în separarea poluanţilor din sol şi transferul acestora în fază lichidă sau gazoasă, sub acţiunea apei.

se face o ciuruire la 6 mm. Toate aceste operaţii se execută în mediu umed. iar în refuz. Procesele de spălare. sunt concepute dintr-o succesiune logică de operaţii care au ca rol dezaglomerarea bulgărilor de sol.Poluanţii care pot fi extraşi din sol prin spălare sunt: poluanţi organici. depoluarea solurilor. Solul contaminat cu hidrocarburi este mai întâi excavat şi sfărâmat. unde se obţine un produs spălat şi un concentrat de poluanţi. Instalaţia de spălare a cărui flux tehnologic este redat schematic în figura 1. Aplicabilitatea cea mai extinsă a spălării solurilor poluate a fost înregistrări în Germania şi în Olanda. în principiu. In revărsarea clasorului se obţine un şlam (-0. un produs mai grosier. devin curate.10. uneori in prezenţa unor reactivi de spălare. cât şi în afara sitului. poluant anorganici solubili. în care poluanţii sunt dispuşi pelicular la suprafata granulelor. fiind apoi adus în alimentarea instalaţiei de spălare unde. Produsul grosier din refuzul ciurului este în acest fel decontaminat iar tulbureala din trecerea ciurului este supusă una deşlamări primare. Solul contaminat este excavat cu mijloace mecanizate. fiind în continuare transportat la o instalaţie de spălare dotată cu echipamente specifice. sub jet de apă. desprinderea prin atriţie a poluanţilor ataşaţi de suprafaţa granulelor. se separă fracţiile fine purtătoare de substanţe poluante. într-un clasor mecanic cu spirală.1 mm) cu o concentraţie ridicată în poluanţi. precum şi desecarea produselor spălate şi a concentratului de poluanţi. de fracţiile grosiere care eliberate de poluanţi. Spălarea solului excavat se poate aplica atât pe sit. . metale grele etc. separarea fracţiilor granulometrice grosiere de cele fine prin clasări volumetrice şi hidraulice. parţial decontaminat. Mai întâi. a).

In spuma maşinilor de flotaţie se concentrează poluanţii iar în produsul de cameră. Tulbureala bogată în poluanţi este colectată de la toate operaţiile într-un îngroşător radiat echipat cu un separator de hidrocarburi. solul decontaminat este îngroşat prin hidrociclonare iar apoi filtrat cii ajutorul unui filtru plan rotativ. iar în îngroşat rezultă un produs cu o granulaţie mai mare. In vederea desecării. incinerat etc. Spălarea solului "in situ" permite extracţia poluanţilor din sol fară excavarea acestuia.10 Schema instalatiei de spalare a solurilor contaminate (după Neag Gh. biodegradat. In suprascurgerea hidrociclonului se obţine un şlam bogat în poluanţi. Apa din preaplinul îngroşătorului este recircuitată în flux iar produsul din îngroşat este filtrat cu ajutorul unui filtru cu bandă. Se obţine astfel concentratul final de poluanţi care poate fi depozitat în siguranţă. 1997) Desprinderea acestor poluanţi de granulele de sol are loc în urma. care are ca efect antrenarea mecanică şi .. inertat. Fracţia granulometrică +2 mm este astfel decontaminată iar fracţia 0. unei frecări intense a granulelor unele de altele într-o mişcare turbionară creată de nişte agitatoare speciale Odată desprinşi de granule. care este sitat la 2 mm sub jet de apă. b).1÷2 mm este condiţionată cu reactivi şi supusă notaţiei inverse. Ea se bazează pe un sistem de infiltraţie în sol a apei de spălare. solul decontaminat.Fig 1. poluanţii sunt separaţi din tulbureală prin hidrociclonare. Această metodă se aplică numai în cazul solurilor permeabile.

11 este dată spălării solului in situ. la o durată a procesului de depoluare mult diminuată. mai grei decât apa.solubilizarea poluanţilor. se bazează pe injecţia apei calde şi a aburului în sol . 1. datorită cumulării ambelor efecte. ♦ amplasarea puţurilor de recuperare a apei contaminate la o distanţă relativ redusă faţă de puţurile de injecţie. apa încărcată cu poluanţi este recuperată şi adusă la suprafaţă. Cu ajutorul unui puţ de pompare sau sisteme de drenuri orizontale. care au tendinţa să migreze gravitaţional până la substratul acviferului. Chiar dacă procedeele descrise mai sus sunt destul de greu de controlat. prin aspersiune (după Neag Gh. se impune aplicarea următoarelor măsuri de precauţie: ♦ instalarea în jurul zonei contaminate a unei reţele de piezometre. In figura 1.12). Utilizarea aburului este recomandabilă în cazul unor poluanţi cu solubilitate redusă.. Pentru a evita pierderea de sub control a migrării laterale a poluanţilor în cursul procesului de spălare.cu apă caldă şi cu abur . La suprafaţă. apa pompată este supusă unui proces de decontaminare. realizându-se prin acestea o accelerare a spălării. în scopul unei mobilizări mai rapide şi mai eficiente a poluanţilor spre locul de captare (fig. Apa se infiltrează în sol şi mobilizează poluanţii spre pânza freatică. Cele două metode . unde este purificată şi utilizată la o nouă aspersiune.11 Spălarea solului in situ. amplasate la distanţă mică unul de altul.1. sistem urmat de colectarea în aval şi pomparea la suprafaţă a apei purtătoare de poluanţi. . după care poate fi din nou reintrodusă in sol. O variantă mai radicală a spălării in situ. ele asigură o eficienţă de depoluare mult mai ridicată decât spălarea simplă sau decât pomparea.pot fi aplicate în acelaşi timp. prin aspersiune schema de principiu a Fig. 1997) Solul de la suprafaţa zonei poluate este stropit prin aspersiune cu apă curată sau cu o soluţie diluată conţinând reactivi de spălare. astfel încât să fie posibil un control riguros al migrării poluanţilor.

1. dispersia omogenă a solului în tulbureală: alimentarea continuă şi uniformă. asigură următoarele funcţii principale: aerarea cât mai completa a tulburelii.13 este prezentat exemplul clasic al unei maşini de flotaţie cu agitare mecanică creată de o turbină. şi ale substanţelor poluante. 1997 ) 4. cu apă caldă (A) şi abur (B) (după Neag Gh. flotaţia este utilizată pentru tratarea solurilor şi apelor contaminate..Ca procedeu de depoluare. . compuşii cianhidrici şi metale grele Extracţia prin flotaţie a poluanţilor din solurile contaminate se bazează pe diferenţa dintre proprietăţile superficiale (în special tensiunile interfaciale) ale mineralelor din sol.12 Spălarea solului in situ. compuşii organocloruraţi. care. noi valenţe aplicative în protecţia mediului ambiant. Flotaţia Flotaţia a dobândit. în pofida unei palete constructive diversificate. Gama poluanţilor extractibili prin flotaţie este foarte extinsă şi cuprinde în particular hidrocarburile. locul de aplicare putând fi pe sit sau în afara sitului.Fig. Procesul de flotaţie se realizează in maşini de flotaţie. evacuarea în condiţii bune a produselor obţinute (spuma şi produsul de cameră) şi asigurarea unei zone liniştite în partea superioară a incintei de flotaţie. pe de altă parte. pe de o parte. în care se găseşte solul poluat. în ultimii ani. In figura 1.

formând agregate bule-granule sau agregate bulesubstanţe poluante. în care se concentrează poluanţii. în genere. bulele de aer întâlnesc inerent granulele de sol şi substanţe poluante cu care se ciocnesc în mod repetat. ele aderă la bulele cu care se întâlnesc.. propulsându-le la suprafaţă. granulelor poluate şi poluanţilor. Prin adăugarea reactivilor numiţi spumanţi se asigură persistenţa bulelor de aer create de maşină. Rotorul. Deplasându-se ascendent în suspensie. Spumă. în nişte vase cu agitare. ce se petrece. 1997) Aceste maşini se compun din mai multe celule identice. din punct de vedere fizic. fiecare fiind prevăzută cu un ax rotativ pe care se află fixat un agitator mecanic. apă şi reactivi. urmând .Fig. Dacă bulele întâlnesc granule hidrofile. Tulbureala destinată flotaţiei. situaţie specifică granulelor de sol nepoluat. unde formează o spumă încărcată şi consistentă. dispersate cât mai omogen. este evacuată continuu cu o paletă rotativă. Există multe tipuri constructive de maşini cu agitare mecanică. dezaglomerare. Iată pe scurt.13 Schema de principiu a unei maşini de flotaţie cu agitare mecanică (după Neag Gh. dar în principiu ele pot fi cu rotor . adeziunea bulă-granulă nu se mai produce. refulându-se printre barele statorului şi provocând astfel o puternică agitare şi aerare a tulburelii. deşlamare etc. înconjurat de stator.stator şi cu tub de aspiraţie (turbină) sau cu rotor în formă de colivie. Situaţia descrisă corespunde. Prezenţa fazei gazoase în agregate conferă acestora o densitate mult mai mică decât a lichidului. iar solul depoluat este colectat separat printr-un buzunar lateral practicat în peretele ultimei celule de flotaţie. ce se evacuează în mod continuu. 1. atriţie. Reactivii numiţi modificatori influenţează flotabilitatea substanţelor poluante. caracterizată printr-un raport lichid / solid cuprins între 2/1 şi 5/1 este mai întâi condiţionată cu reactivi de flotaţie. astfel încât tulbureala poate trece din una în alta pe principiul vaselor comunicante. Celulele suni aşezate la acelaşi nivel şi comunică între ele. Dacă suprafeţele acestor granule şi substanţele sunt hidrofobe. Inainte de a fi supus flotaţiei solul poluat este pregătit corespunzător prin operaţiile de mărunţire. în celula de flotaţie: în suspensia formată din granule de sol poluat. este astfel constituit încât aspiră tulbureala şi aerul. iar prin adăugarea reactivilor numiţi colectori se creează artificial sau se intensifică hidrofobia poluanţilor şi a mineralelor purtătoare de poluanţi. se introduce o cantitate mare de aer sub formă de bule mici. asigurând condiţiile procesului de flotaţie selectivă.

. Pe de altă parte. capacitatea unei substanţe de a flota se numeşte flotabilitate. In plus. reprezintă un avantaj evident al acestui procedeu de decontaminare. După cum reiese din această succintă explicaţie. capacitatea unei substanţe de a flota este dependentă exclusiv de udabilitatea acesteia. costurile depoluării prin acest procedeu destul de ridicate. Faptul că flotaţia este bine cunoscută şi stăpânită în domeniul prepararii substanţelor minerale utile. fiind necesară excavarea solului şi pregătirea lui riguroasa pentru procesul propriu-zis de flotaţie. Procesele de depoluare a solurilor prin flotaţie se articulează întotdeauna în mod compatibil cu procesele de spălare. din care unii sunt dificil de extras din sol prin alte metode (ex.ca aceste granule să fie evacuate lateral din maşina de flotaţie sub forma unei pulpe de sol nepoluat. Se pretează. In limbajul curent de specialitate. solurile contaminate cu substanţe hidrofobe sau cu substanţe capabile să devină hidrofobe printr-o tratare adecvată cu reactivi de flotaţie. metalele grele). aşadar la depoluarea prin flotaţie. flotaţia înregistrează o aplicabilitate extinsă pentru o gama mare de poluanţi.