You are on page 1of 30

COLEGIUL TEHNIC „CARMEN SYLVA”

BAIA MARE

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE COMPETENŢELOR PROFESIONALE - NIVEL 3

Coordonator:
Prof. ing. MÂNDRU VOICHIŢA

Absolvent:
Cotruş Alin cl. a XII a C

An şcolar: 2009-2010

TEMA PROIECTULUI
Proiectarea unei ţesături cu lăţimea finită lf=120cm, realizată din fire de bumbac cu fineţea Nm=80/1 în urzeală şi Nm=70/1 bătătură.

CUPRINS
Cap.1. Argument Cap.2. Ţesături 2.1. Consideraţii generale 2.2. Caracteristici 2.3. Posibilitatea de utilizare practica a ţesăturii date Cap.3. Proiectarea ţesăturii. Calculul tehnic 3.1. Stabilirea desenului de montare; 3.2. Determinarea desimii sistemelor de fire; 3.3. Determinarea lǎţimii ţesǎturii crude; 3.4. Determinarea numărului total de fire de urzeala. Cap.4 Procesul tehnologic de ţesere. 4.1. Stabilirea procesului tehnologic de ţesere 4.2. Definirea operaţiilor tehnologice Concluzii Bibliografie Anexe ( poze, imagini, schiţe, desene,..)

Cap.1 Argument
Rolul îmbrǎcǎmintei se împarte in trei categorii care sunt: 1 rol funcţional 2 rol estetic 3 rol social a) Rolul funcţional – de a ne proteja împotriva factorilor externi de mediu ( ploaie, vânt, ninsoare ). b) Rolul estetic – de a ne da un aspect cat mai frumos persoanei care poarta îmbrǎcǎmintei. Acest rol se realizează prin linia de croire, care se va realiza atât sa fie acoperite eventualele defecte ale corpului, si sa scoată in evidenta pârtile frumoase. Natura materialului cat si culoarea vor fi alese in concordanta cu aspectul si caracterul persoanei. c) Rolul social – determina purtătorul sa se simtă încadrat in societate si in mediul in care poarta îmbrǎcǎmintei. Moda îmbrǎcǎmintei reprezintă ansamblul de gusturi, preferinţe si deprinderi care predomina de o serie de factori: 1 linia de concepţie 2 materialul folosit 3 zona geografica 4 motivele populaţiei dintr-o zona 5 destinaţie 6 condiţiile de realizare Frumuseţea îmbrǎcǎmintei este un ansamblu de forme, armonii, si culori pe care trebuie sa le îndeplinească îmbrǎcǎmintei. Comoditatea la purtare se refera la gradul de plăcere cu care este purtat un produs, si interesează toate categoriile de

îmbrǎcǎminte. Se realizează prin linia de croi care trebuie sa permită efectuarea lejera a muscarilor, si prin mărimea produsului care trebuie sa fie aleasa corect pentru dimensiunile purtătorului.

CAP.2 Ţesături
2.1. Consideraţii generale

Ţesătura este un material textil obţinut prin încrucişarea în unghi drept a două sisteme de fire, de urzeală ( U ) dispusă longitudinal şi bătătură ( B ) dispusă transversal. Încrucişarea se face după o ordine dată de legătura utilizată . Ţesăturile se obţin în ţesătorii printr–o succesiune de operaţii tehnologice ce constituie procesul tehnologic de ţesere. Un proces tehnologic de ţesere cuprinde două faze : a ) pregătirea firelor de urzeală şi a celor de bătătură în vederea ţeserii b) ţeserea propriu-zisă care se realizează în ţesătorii Procesele tehnologice de ţesere diferă între ele în funcţie de : 1 Natura materiei prime 2 Structura firelor ( simple, multiple ) 3 Gradul de tehnologizare a întreprinderii 4 Structura ţesăturii Fineţea firelor sau gradul de subţirime influenţează grosimea , sarcina de rupere, gradul de acoperire , coeficientul de desime, etc. Cu cât fibrele au fineţe mai mare, cu atât există posibilitatea de a se obţine fire mai subţiri, mai uniforme şi cu o rezistenţă mult mai mare. Desimea şi fineţea firelor sunt principalii factori ce determină masa ţesăturilor. Fibrele cu lungime mare se folosesc pentru sistemul de filare pieptănat, iar fibrele scurte pentru sistemul de filare cardat .

Firele utilizate pentru ţesăturile destinate lenjeriilor de pat, cuverturilor sau pernelor sunt supuse unor transformări tehnologice precum: filarea (răsucirea, cablarea, pârlirea, mercerizarea), ţeserea (încleierea, vopsirea în fir ), finisarea ( descleierea, fierberea, albirea, vopsirea, mercerizarea, apretarea, imprimarea ) sau tratamentelor speciale de neşifonabilitate şi antimurdărie, care modifică fineţea iniţială, determinând creşterea sau descreşterea sa, în funcţie de adaosul sau pierderea de masă a substanţelor folosite în diversele operaţii de prelucrare tehnologică. Clasificarea ţesăturilor se poate face în funcţie de îmbrăcămintea la care se utilizează sau ţesăturile se mai pot clasifica după natura materiei prime, a compoziţiei fibroase; astfel acestea se pot împărţi în ţesături de bumbac, din in şi cânepă, din lână, din mătase naturală şi fire sintetice. Fiecare categorie de ţesuturi poate fi utilizată pentru confecţionarea unui produs, sau o grupă de produse specifică caracteristicilor funcţionale şi sezonului în care se poartă . Desimea reprezintă numărul de fire de bătătură şi de urzeală pentru o lăţime şi lungime de 1 cm de ţesătură. Este o exprimare pentru grosimea unei ţesături în urzeală şi în bătătură. Poate fi redată , de asemenea, şi prin fracţie în care, la numărător este trecut numărul de fire de urzeală, iar la numitor numărul de fire de bătătură. Procesul tehnologic de ţesere reprezintă totalitatea operaţiilor prin care materia primă, firele sunt transformate în produsul finit numit ţesătură. Ţesăturile de acelaşi tip se asociază între ele pe principiul contrastului si a armoniei cromatice. Două ţesături UNI se pot asocia între ele sau se poate asocia o ţesătură UNI cu o ţesătură cu desene în mai multe culori cu

condiţia ca ţesătura UNI să preia una din culorile desenului celeilalte ţesături. Ţesăturile de facturi diferite se asociază între ele dupa principiul aceleaşi culori. Factura fiecăreia din cele două materiale trebuie să scoată în evidenţă aspectul celuilalt material . Caracteristici Structura materialului ţesăturii rezultă din geometria contexturii şi natura

din care sunt constituite firele de urzeală şi bătătură. În

procesul de formare şi confecţionare a ţesăturii, cele două sisteme de fire sunt supuse unui complex de solicitări, precum întinderea, încovoierea, compresiunea transversală ( strivirea ), care duce la apariţia unor fenomene de deformare, dintre care cele mai semnificative sunt modificarea secţiunii prin strivire şi ondularea prin abaterea de la forma liniară pe care acestea o au înainte de integrarea în ţesătură . Geometria contexturii derivă din construcţia ţesăturii ( legătura, desimea şi fineţea firelor), direcţia de contracţie a firelor de urzeală şi bătătură fiind determinate de parametrii de setare ai maşinii, precum geometria rostului şi tensiunea din fir în timpul ţeserii. După formarea ţesăturii şi scoaterea acesteia de pe maşina de ţesut, procesul de stabilizare structurală continuă prin modificarea dimensională a ţesăturii, adică a contracţiei sistemelor de fire cu consecinţe asupra gradului de ondulare. Factorii care influenţează gradul de ondulare sunt : 1 2 3 flexibilitatea firului tensiunea sistemelor de fire gradul de deformare transversală a secţiunii în zonele de

contact, etc. Stabilitatea structurală şi dimensională a ţesăturii depinde de gradul de echilibru al forţelor interne, care acţionează între sistemele de fire şi în interiorul lor. În plus, tratamentele de finisare ( termofixarea, neşifonabilitate ) sau umidotermice ( spălarea şi călcarea repetată la purtare ) intervin în prelucrare sau în întrebuinţare, modificând echilibrul intern al ţesăturii. Ţesăturile prezintă o bună stabilitate şi rezistenţă la purtare. Una din caracteristicile importante ale ţesăturilor o reprezintă rezistenţa la rupere ( min. 450 N pentru ambele sensuri ale materialului de execuţie ) cu variantele : 1 rezistenţa la sfâşiere: min. 30 N pentru ambele sensuri ale materialului de execuţie 2 rezistenţa la perforare: min. 30 N pentru ambele sensuri ale materialului de execuţie 3 rezistenţa la abraziune: min. 500 cicluri

Posibilităţi de utilizare practică a ţesăturii date Ţesătura proiectată poate avea multiple întrebuinţări : a ) articole de îmbrăcăminte exterioară destinate anotimpului cald: 1 2 3 4 5 cămăşi pantaloni fuste rochii compleuri ( fustă + cămaşă, pantalon + sacou, pantalon +

cămaşă, etc.) b) articole pentru lenjerie de pat c) produse design interior: 1 2 3 elemente de decor perdele huse pentru scaune , huse pentru fotolii , etc. .

Elementele de compoziţie ale unui articol de vestimentaţie pot fi : culoarea, liniile, forma . În compoziţia îmbrăcămintei se pot utiliza mai multe tipuri de ritm cum sunt: 1 2 3 4 ritmul uniformă ( constă în alternarea unui element identic ritmul proporţional consecutiv ( repetarea elementului ritmul radial ( repetarea unor linii care au un centru comun ) ritm realizat pe baza simetriei ( repetarea elementelor

ca formă , mărime şi culoare ) formei şi a intervalelor dintre ele se face simultan )

specifice modelului ) Alături de formă şi linii, materialul constituie unul din cele mai importante elemente ale unei compoziţii vestimentare. Există situaţii în care produsul de îmbrăcăminte poate deveni deosebit de expresiv numai datorită materialului fără a intervenii cu aspecte deosebite.

Cap.3. Proiectarea ţesăturii. Calculul tehnic 3.1. Stabilirea desenului de montare;

Modul de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură se reprezintă grafic printr-un desen numit desenul legăturii. Un desen grafic complet de reprezentare a ţesăturii se numeşte desen de montare si cuprinde: 1.desenul legăturii; 2.desenul tragerii firelor de urzeală prin spată; 3.desenul năvădirii; 4.desenul camelor. 1.Desenul legăturii Reprezentarea grafică a desenului legăturii se realizează pe hârtie specială numită hârtie de compoziţie. Aceasta se aseamănă cu hârtia milimetrică având trasate două feluri de pătrate: pătrate mici,pătrate mari. Un fir de urzeală plasat in lungimea ţesăturii se reprezintă grafic printr-un rând vertical de pătrăţele. Numerotarea firelor de urzeală se face sub desenul legăturii de la stânga la dreapta. Un fir de bătătura plasat in lăţimea ţesăturii, se reprezintă grafic printr-un rând orizontal de pătrăţele. Firul de bătătură se numerotează în stânga desenului, de jos in sus. Locurile în care firele de urzeală se încrucişează cu firele de bătătură se numesc puncte de legare. Un punct de legare se reprezintă grafic printr-un pătrăţel al hârtiei de compoziţie din desenul legăturii.

Punctele in care firul de urzeală trece peste firul de bătătură,se reprezintă grafic printr-un pătrăţel plin sau marcat cu cruciuliţă şi se citeşte’’luat.’’Punctele in care firul’’U’’ trece pe sub firul’’B’’(bătătură fiind deasupra) se reprezintă grafic printr-un pătrăţel gol şi se citeşte ’’lăsat’’. Dintr-o succesiune de pătrăţele goale şi pline reprezentate pe hârtie de compoziţie, rezultă desenul legaturii ţesăturii, iar modul de îmbinare a firelor, din succesiunea pătrăţelelor.

2.Desenul tragerii firelor de ’’U’’prin spată: Desenul spetei se reprezintă grafic deasupra desenului legăturii prin doua rânduri orizontale de pătrăţele. Numărul pătrăţelelor haşurate pe aceeaşi orizontală sugerează numărul firelor de’’U’’ trasate printr-o căsuţă a spetei.

3.Desenul năvădirii: Pentru obţinerea ţesăturii firul de bătătură este depus pe rost şi se va încrucişa cu firele de urzeală în functie de legătura utilizată. Pentru formarea rostului o parte din firele de urzeală urcă iar cealaltă parte coboară, miscare realizată cu ajutorul iţelor. Iţa este un ansamblu format din mai multi cocleţi prin care sunt conduse firele de urzeală, acţionarea iţelor în mişcare de urcarecoborâre se face cu ajutorul mecanismelor de formare a rostului. Trecerea firelor de urzeală prin cocletii se numeşte năvadire si se reprezintă grafic printr-un desen numit desenul navădirii. Fiecare iţă din desenul navădirii este reprezentată printr-un rând orinzontal de pătrăţele, iar numerotarea se face în stânga desenului de sus in jos cu cifre romane. Trecerea firului de urzeală prin cocleţii unei iţe este marcată printr-o cruciuliţă pe iţa corespunzătoare.

4.Desenul cartelelor/camelor Numărul de iţe necesare realizării ţesăturii se stabileşte in funcţie de condiţiile tehnologice de ţesere .Iţele sunt antrenate in mişcare de ridicare şi coborâre cu ajutorul unor mecanisme speciale. Acestea se împart astfel: -Mecanismul cu came şi pedale,ce pot acţiona doua pană la opt iţe; -Mecanisme tip ratieră, ce pot acţiona un număr mai mare de iţe (2-32) iţe; -Mecanisme ce acţionează fiecare fir de urzeală in parte. Acţionarea acestor mecanisme se face de la un grup de came sau la un lanţ de cartele in funcţie de desenul legaturii utilizate.

Reprezentarea desenului legăturii, desenul spetei şi desenul năvădirii: LEGĂTURA PÂNZĂ Desenul năvădirii

I II III IV

X X X X

Desenu Spete i l

1 2 3 4 X 1 X

X X X X 2 3

X

Desenul legăturii pânza

X 4

Ru=Rb=2 Ru- raportul in urzeala Rb- raportul in bătătura

3.2. Determinarea desimii sistemelor de fire;
Desimea în urzeală: • Se determină cu următoarea relaţie: Du’=Du(1-Cf/100) Du’-reprezintă desimea în urzeală a ţesăturii crude; Du-desimea în urzeală a ţesăturii finite, exprimate în fire/ 10 cm; Cf - coeficient de contracţie a ţesăturii crude; Cf = (3-10%) Cf = 7% Du = 320ire/10 cm Du’ = 320x(1-7/100)=320x0.93=297.6 fire/10 cm Du’ = 298 fire/10 cm

Desimea în bătătură • Se determină cu următoarea relaţie: Db’=Db x (1- k/100) Db’- reprezintă desimea în bătătură a ţesăturii crude (fire/10 cm) Db- desimea în bătătură a ţesăturii finite; K=(0-3)%

K=2% Db=220fire/10 cm Db’=220x(1-2/100)=220 x 0,98=216 fire/10 cm Db’=216 fire/10 cm

3.3. Determinarea lǎţimii ţesǎturii crude;

Lăţimea ţesăturii crude se determină cu următoarea formulă: lc= lf(1+Cf/100) lf= lăţimea ţesături finite exprimată în cm; lf=120 cm cf=7% lc =120 (1+7/100)=120x1,07=128,4 lc=128,4 cm Lăţimea ţesături finite este mai mică decât a ţesături crude, deoarece intervine contracţia la finisare.

3.4. Determinarea numărului total de fire de urzeala

Numărul total de fire de urzeală se determină cu următoarea relaţie:
Ntf=Nuf+Num Ntf - reprezintă numărul totale fire de urzeală; Nuf – reprezintă numărul firelor de urzeală din fundul ţesăturii şi se determină cu următoarea relaţie: Nuf = Du x lf/10=320 x 120/10= 3840 fire Nuf = 3840 fire Num – reprezintă numărul firelor de urzeală din marginea ţesăturii, ce se determină astfel: Num = Du x lm/ 10=44,8 fire; Num=45 fire lm – lăţimea marginii ţesăturii; lm = 1- 1,4 cm; lm = 1,2 cm;

Ntf = 3840+45 = 3885 fire; Ntf = 3885 fire.

Cap.4 Procesul tehnologic de ţesere.

4.1. Stabilirea procesului tehnologic de ţesere

Succesiunea operaţiilor la care sunt supuse firele de urzeală şi cele de bătătură în vederea transformării lor în ţesătură poartă denumirea de PROCES TEHNOLOGIC DE ŢESERE. Procesul tehnologic de prelucrare şi transformare a firelor in ţesătură cuprinde 2 faze principale: -Pregătirea firelor de urzeală şi a celor de bătătură pentru ţesere ce se realizează în secţia numită PREPARAŢIA TESĂTORIEI. -Ţeserea propriu-zisă ce se realizează pe maşini de ţesut. Ordinea si numărul operaţiilor din cadrul procesului tehnologic de ţesere depinde de următorii factori: -Natura firelor(bumbac,fibre chimice,mătase): -Formatul sub care se prezintă firul(ţeavă,scul,bobină) -Tipul firelor folosite(simple sau răsucite) -Destinaţia ţesăturii. Pentru ţesătura realizată din fire de bumbac cu fineţea Nm=70/2 în urzeală şi Nm=70/2 în bătătură, procesul tehnologic de ţesere este redat în schemele următoare:

Observatii1. Operaţia de cantare specifică firelor de bătătură este valabilă dacăţeserea se face pe maşini clasice.

2. Dacă ţeserea se face pe maşini de ţesut neconvenţionale atunci operaţia de cantare lipsite din cadrul procesului tehnologic. Firele de bătătură în acest caz se alimentează direct de pe bobine iar introducerea se face cu ajutorul unor elemente specifice maşinilor de ţesut neconvenţionale: proiectil, jet de apă, jet de aer.

4.2.Definirea operaţiilor tehnologice Operaţiile procesului tehnologic de ţesere sunt :

• Bobinarea – este operaţia tehnologică de trecere a firelor de pe ţevi sau suluri pe bobine sau mosoare . • Urzirea – este operaţia tehnologică ce constă în dispunerea uniformă şi paralelă a firelor de urzeală pe o suprafaţă plană şi înfăşurarea lor deodată cu tensiune constantă pe un suport numit sul . • Încleierea – este operaţia tehnologică de trecere a firelor de urzeală printr - o soluţie numită apret care după uscare va forma o peliculă elastică , fină , netedă , aspră de protejare a firelor . • Năvădirea – este operaţia tehnologică de trecere a firelor de urzeală prin lamele , cocleţii iţelor şi prin căsuţele spetei . Lamele = elemente ce comandă oprirea maşinii de ţesut la ruperea unui fir de urzeală ( asigură controlul firelor de urzeală ) Cocleţiile iţelor = ajută la formarea rostului Spata = repartizează uniform urzeala pe lăţimea ţesăturii . Presează firul de bătătură după depunerea lui în rost în vederea formării elementului de ţesătură . • Reunirea – este operaţia tehnologică în timpul căreia firele sunt înfăşurate deodată pe acelaşi format ; • Răsucirea – este operaţia tehnologică în timpul căreia firelor reunite li se aplică un anumit număr de răsucire pe unitatea de lungime ;

• Canetarea – este operaţia de trecere a firelor de bătătură de pe ţevi cu suluri , bobine sau mosoare pe formate numite canete

Concluzii

Ţesătura este un material textil obţinut prin încrucişarea în unghi drept a două sisteme de fire , de urzeală ( U ) dispusă longitudinal şi bătătură ( B ) dispusă transversal . Ţesătura textilă este o foaie plană , subţire şi flexibilă obţinută prin operaţii pregătitoare ale ţesutului ca : bobinarea , urzirea , încleierea urzelii , năvădirea , Canetarea pentru firele de bătătură , după care urmează ţeserea propriu – zisă . Ţesăturile se obţin în ţesătorii printr – o succesiune de operaţii tehnologice ce constituie procesul tehnologic de ţesere . Procesul tehnologic de ţesere reprezintă totalitatea operaţiilor prin care material prima , firele , sunt transformate în produsul finit numit ţesătură . Fineţea firelor influenţează grosimea , sarcina de rupere , gradul de acoperire , coeficientul de desime , gradul de compactitate . Structura ţesăturii rezultă din geometria contexturii şi natura materialului din care sunt constituite firele de urzeală şi bătătură . Modul de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură se reprezintă grafic printr - un desen numit desenul legăturii . Pentru obţinerea ţesăturii firul de bătătură este depus pe ros t şi se va încrucişa cu firele de urzeală în funcţie de legătura utilizată .

Bibliografie

1. NICOLAE VALENTIN VARTAN , Imaginea de sine ,

Ed .

Polinom , 1999 . 2. ADRIAN NANU , Arta pe om , Ed . Masib , Sibiu . 3. VIRGINIA MERTICARU , DANIEL GIURGIU , Materii prime textile , Ed . Economică Preuniversitara . 4. ANTONELA CURTEZA , Design , Ed . Ankara , Iaşi , 1998 5. C . RADINSCHI , Design artistic , Ed . Didactică şi Pedagogică Bucureşti , 1979 . 6. CAROL SPENSER , În armonie cu tine însăţi , Ed . Aquila , 1993 . 7. GHEORGHE CIONTEA, Dtilajul şi tehnologia meseriei, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1991. 8. CHINCIU D . , Structura şi proiectarea ţesăturilor , I . P . I . , vol. . 1 , 2 , 1990 . 9. MARCHIŞ A . , Structura şi proiectarea ţesăturilor , Editura

tehnică , Bucureşti , 1980 .

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 8

Anexa 4

Anexa 11

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7