Studiu de caz T. I., 9 ani, clasa a III-a Prezentarea cazului: diagnostic ADHD Copilul T.I.

provine dintr-o familie organizată, cu resurse financiare medii şi cu un grad mediu de culturalizare. T.I. a prezentat încă din clasa I tulburări uşoare de comportament, caracterizate printr-o accentuată hiperactivitate şi lipsă de concentrare. Motivaţia pentru activităţile şcolare este aproape în totalitate externă, de tip condiţional- recompensatoriu. Colaborează bine cu adulţii dacă aceştia sunt indulgenţi cu el. Concentrarea în timpul unei activităţi este pe termen scurt şi este condiţionată de interesul copilului pentru tema activităţii, mai ales dacă aceasta se referă la lumea sa concretă sau dacă prezintă o dificultate scăzută. Reuşeşte să calculeze cu suport material şi să citească pe litere, dar înţelegând semnificaţia cuvântului şi a propoziţiei citite. Limbajul este slab dezvoltat, având un vocabular activ sărac, concret şi cu multe erori în pronunţie. Hiperactivitatea se manifestă şi în relaţiile cu ceilalţi copii din clasă, T. I. preferând să alerge, să se târască, să se “lupte” cu colegii. În timpul orelor îşi arată permanent nerăbdarea de a ieşi în pauze ori de a se sustrage unei activităţi educative care presupune cel mai mic efort; emite tot felul de sunete, disturbă orele, cere des să meargă la toaletă. Afectiv este normal dezvoltat, fiind o fire pozitivă. Istoricul evoluţiei: La vârsta de 4 ani, T.I. a suferit un accident în urma căruia a trebuit să suporte mai multe intervenţii chirurgicale. Părinţii au considerat util să-l ţină cât mai mult sub atenţia lor, netrimiţându-l la grădiniţă decât pentru un an. Tulburările de hiperactivitate şi de atenţie descrise mai sus au fost remarcate abia la şcoală, dupa ce, iniţial, au fost interpretate ca fiind comportamente deviante ale unui copil “problemă”, leneş şi neascultător. În acelaşi timp, nefăcând faţă şcolii şi reproşurilor venite din oate părţile, copilul a început să refuze a mai veni la şcoală, devenind apatic şi ameninţându-şi părinţii cu suicidul. Abia în timpul clasei a II-a copilul a fost diagnosticat cu ADHD şi a fost inclus într-un program special de tratament medicamentos şi intervenţie psihologică. În urma tratamentului, hiperactivitatea a scăzut, mărindu-se capacitatea de concentrare şi gradul de disponibilitate pentru colaborare cu învăţătoarea. La şcoală a participat la un proiect al şcolii de terapie prin joc, realizat în colaborare cu psihologul I.M. Analiza datelor şi stabilirea ipotezelor: Diagnosticarea copilului cu ADHD a clarificat foarte multe aspecte ale comportamentului şcolar al lui T.I. Copilul are întârzieri în învăţare, dar, cu un program clar de activităţi cu jocuri didactice şi cu foarte multă rabdare din partea părinţilor şi a învăţătoarei, se va reuşi un progres care să-i dea încredere în propria persoană. Precizarea obiectivelor: a) Pe termen scurt: - Să realizeze activităţi de învăţare de minim 15 minute, timp în care să participe efectiv; - Să socializeze şi să fie integrat cel puţin într-un subgrup al clasei; - Să- şi amelioreze pronunţia cuvintelor b) Pe termen lung: - Să realizeze activităţi şcolare – proiecte în colaborare cu colegii; - Să-şi amelioreze capacitatea de a fi atent la ore;

I. este integrat într-un subgrup al clasei care să-l sprijine moral şi în timpul activităţilor de învăţare. .I.Să facă faţă cerinţelor educaţionale prevăzute în programa şcolară. de terapie prin teatru şi joc. Are un tonus bun şi îi place să constate că şi el stie tot atât cât ştiu colegii.M.Copilul îşi continuă tratamentul medicamentos şi şedinţele de lucru cu psihologul.Copilul este încurajat. are progrese vizibile în calculul matematic şi citit-scris. Este tot mai mult apreciat şi încurajat de către colegi. cu participare individuală.T. - . evitând eşecul şcolar Strategia de intervenţie: . reuşeşte să fie atent la ore în proporţie mai mare (cu pauze între perioadele de atenţie). mai ales când este şi recompensat cu câte o bomboană sau o jucărioară.. Este mândru de micile sale realizari şi se bucură. Se face util în clasă ştergând tabla. care îi tolerează mai mult “ieşirile” comportamentale şi îl acceptă aşa cum este. Părinţii sunt mult mai relaxaţi în ceea ce priveşte activitatea şcolară a lui T. .Învăţătoarea planifică activităţi suplimentare de recuperare cu T. decât să o abandoneze. dar nu mai este certat pentru întârzierea sau neîndeplinirea sarcinilor şcolare.I.Elevul participă la un alt proiect al şcolii în colaborare cu psihologul I.. colaborează foarte bine cu învăţătoarea şi sunt mai încrezători în viitorul copilului. . împărţind laptele şi cornurile colegilor.Copilului i se explică simplu şi clar ce este important şi ce nu este..Copilul este încurajat să solicite explicaţii suplimentare şi ajutor atunci când nu reuşeşte să rezolve o sarcină. materiale atractive. . lăudat şi recompensat des pentru realizările sale. Evaluarea rezultatelor programului de intervenţie: În urma programului de intervenţie. chiar dacă pentru scurt timp. T. bazate pe jocuri didactice. de activităţile pe care altădată le refuza. fiind astfel mai mulţumit de utilitatea sa.I. . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful