ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA – FILIALA TIMISOARA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

„ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA HIPERTENSIVĂ”

COORDONATORI: DOCTOR: PROF. NURSING: ELEV: ----------------POROJAN ILEANA

NICU MARIANA ALINA

- 2012 –
DATE CULESE ÎN CADRUL SPITALULUI JUDETEAN TIMISOARA SECŢIA CARDIOLOGIE

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III

CUPRINS
 CUPRINS ….…………………………………………………………………1  MOTO........…………………………………………………………….………3  MOTIVAŢIE………………………………………………………….……….3  CAP. I APARATULUI CARDIO-VASCULAR….………………….………4 INIMA………...…………………….……..................................................4 ARBORELE VASCULAR…….………………………….........….………5 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR……............…..…6 REGLAREA NERVOASĂ A CIRCULAŢIEI SANGVINE.….….............7  CAP. II BOALA HIPERTENSIVĂ...........................….……….…...……10 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ …………........….......11 ETIOPATOGENIE ……………………………………………………...11  CAP. III TABLOU CLINIC ….………………………................................14 CLASIFICAREA HTA....................................……….………………………14  CAP. IV INVESTIGATII………..…………………………….……………15  CAP. V 5.1 5.2 DIAGNOSTIC…..….....................………………………………..17

DIAGNOSTICUL POZITIV.............................…...…………………..17 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL.………………….....……..………….17

 CAP. VI EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII………………………………….18  CAP. VII TRATAMENT………………………………..………………...…19 7.1 7.2 7.3 7.4 TRATAMENTUL PROFILACTIC……...………………….....….19 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC……………………....…..19 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS……...………………....…20 TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE…………....21
2

... IX  CAP..…………………………………….........40 CAZUL III........25    CAZUL I ....…..ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III  CAP................................. VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ..22 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ VIRGINIA HENDERSON….. …….25 CAZUL II ...……………………………………....24 PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR ŞI TEHNICI DE LUCRU…….……..………......…....54  CAP....67 3 ....... ……………….……………..... X  BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………......…….....……………………………………….......

vom trata nu boala. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mod particular. propriu. între organism şi mediu se stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate. identificând o boală la un organism uman. Unii factori de mediu (intern. la aceeaşi cauză de boală. Trebuie să reţinem totuşi că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un organism la altul. deoarece. ajungându-se astfel la starea de boală. O anumită boală pe care. are o anumită cauză. În condiţii normale de adaptare. 4 . de a reacţiona biologic la boală. Un bolnav suferind de o anumită boală are psihicul său. ci bolnavul cu particularităţile sale. felul său de manifestare. Deci.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III MOTTO: Prevenirea bolii este cheia sanatatii. Se cunoaşte că organismul realizează un tot unitar cu mediul înconjurător prin intermediul SNC. numai lui. MOTIVAŢIE Prezenţa în familie a HTA. Înţelegerea acestei noţiuni are o mare însemnătate practică. Înţelegându-l în complexitatea manifestărilor sale. de ea depinde succesul tratamentelor. extern) pot perturba această stare de echilibru. cât şi dorinţa de a cunoaşte mai multe lucruri despre boală pentru a putea acorda primul ajutor în folosul celui de lângă mine m-a determinat să aleg această temă a lucrării de diplomă. premisă hotărâtoare pentru obţinerea unor rezultate pozitive când tratăm bolnavul. se realizează şi acea legătură sufletească între bolnav şi cei ce-i îngrijesc. prin felul ei de manifestare o putem identifica.

la stânga şi înainte. Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două atrioventriculare. numite urechiuşe. pe faţa internă. cu trunchiul pulmonar. Cavităţile inimii Atriile au formă cubică. orificiul venei cave inferioare. orificiul de deschidere al urechiuşei stângi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). marginea dreaptă. La baza inimii se află atriile. iar spre vârf. ci prezintă. Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită. Marginea stângă. numite şi şanţuri coronare. Fiecare orificiu 5 . fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta. Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară. Are forma unei piramide triunghiulare. cu baza spre orificiul atrioventricular. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta. orificiul urechiuşei drepte şi orificiul atrioventricular drept. orificiul sinusului coronar. 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g. vine în raport cu plămânul stâng. Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial. cu axul îndreptat oblic în jos. La baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare — drept şi stâng —. Pereţii lor nu sunt netezi. organul central al aparatului cardiovascular. La nivelul atriului stâng sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare. iar cel drept. şi o faţă plană. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul venei cave superioare. Prezintă o faţă convexă. ventriculele. pereţii mai subţiri şi prezintă câte o prelungire. o capacitate mai mică decât a ventriculelor. trabecule. rotunjită. prevăzut cu valva tricuspidă. este situată în mediastin – între cei doi plămâni. sternocostală. între atrii şi ventricule.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR Inima Inima. diafragmatică. aici găsinduse vasele mari ale inimii. Astfel.

prin care sângele este readus la inimă. în venele situate sub nivelul cordului. numite sinusoide. vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe. în care se găsesc şi fibre nervoase vegetative. ce au rolul de a fragmenta şi direcţiona coloana de sânge. care se continuă cu capilarele. metarteriolele). media şi intima. care au aspect de cuib de rândunică. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie. vase cu calibru foarte mic. media este formată din lame elastice cu dispoziţie concentrică.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III arterial este prevăzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide. iar la interior. în adventice se găsesc şi fibre nervoase vegetative. de la exterior spre interior. al căror calibru creşte de la periferie spre intimă. cu câteva deosebiri. are in structura sa aceleaşi trei tunici ca şi la artere. răspândite în toate ţesuturile şi organele. Peretele venelor. un strat format din ţesut conjunctiv cu fibre colagene şi de reticulină. cele mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri. şi un lumen neregulat. este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite. aşezate pe o membrană bazală. Marea şi mica circulaţie În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie: circulaţia mare — sistemică. În ficat şi în glandele endocrine există capilare de tip special. rare fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv. cu fibre de colagen şi elastice. aşezate pe membrana bazală. peretele întrerupt din loc în loc. sunt: adventicea. La arterele mari. numite artere de tip elastic. intima. în funcţie de calibrul arterelor. la exterior. ca şi la vene. un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite. ceea ce favorizează schimburile. 6 . ele au calibru mai mare. şi circulaţia mică — pulmonară. numite artere de tip muscular. endoteliul acoperă din loc in loc valvule în formă de cuib de rândunică. prezentând dilatări şi strâmtorări. În structura adventicei arterelor. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor. capilare. la nivelul cărora se fac schimburile între sânge şi diferitele ţesuturi. Structura arterelor şi venelor Tunica externă – adventicea este formată din ţesut conjunctiv. Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse. care. unde sângele circulă în sens opus gravitaţiei. în arterele mijlocii şi mici. Arborele vascular Arborele vascular este format din artere. Structura capilarelor Sunt vase de calibru mic. se disting. Tunica medie are structură diferită. Tunica internă. media este groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede. cu rol vasomotor. Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular. există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular şi care pătrund în tunica medie. În structura lor. şi vene. printre care sunt dispersate fibre colagene şi elastice.

Sistemul aortic Este format din artera aortă şi din ramurile ei. gastrică stângă şi hepatică — şi vascularizează stomacul. Ambele artere carotide comune. pericardice şi esofagiene. La mănă se formează arcadele palmare. se curbează şi formează arcul aortic. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng. prin artera aortă care transportă sângele cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. care vascularizează antebraţul. şi artera toracică internă. din care se desprind arterele digitale. artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă. din care se desprind cele două artere coronare. Ramurile arcului aortic Dinspre dreapta spre stânga. sigmoidul şi partea superioară a rectului. prin trunchiul arterei pulmonare. stângă şi dreaptă.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Circulaţia mică Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept. bogată în receptori. Artera mezenterică inferioară vascularizează partea stângă a colonului transvers. La plica cotului. care duc sângele cu CO2 spre reţeaua capilară din jurul alveolelor. Artera axilară vascularizează atât pereţii axilei. câte două pentru fiecare plămân. Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare. din arc se desprind trunchiul brahiocefalic. artera brahială dă naştere la arterele radială şi ulnară. Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul. artera mezenterică superioară. care se continuă cu aorta descendentă. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă. De la nivelul acestora. stângă şi dreaptă. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclaviculară dreaptă. La acest nivel există o mică dilataţie. Circulaţia mare Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng. urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid. colonul descendent. regiunile occipitală şi temporală şi viscerele feţei. cât şi peretele anterolateral al toracelui şi se continuă cu artera brahială care vascularizează braţul. colonul ascendent şi partea dreaptă a colonului transvers. din care iau naştere arterele intercostale anterioare. Artera carotidă externă irigă gâtul. şi artera mezenterică inferioară. care intră în craniu prin gaura occipitală. subîmpărţită în toracală şi abdominală. Din arterele subclaviculare se desprind: artera vertebrală. Aorta descendentă abdominală dă şi ea ramuri parietale şi viscerale. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare. irigând creierul şi ochiul. După ce urcă 5-6 cm. Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac. Artera carotidă internă pătrunde în craniu. aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune. participând la vascularizaţia encefalului. unde se uneşte cu opusa. Ramurile terminale ale aortei 7 . unde iau numele de artere axilare. arterele suprarenale — stângă şi dreaptă —. Ramurile viscerale sunt arterele bronşice. Terminal. care transportă spre plămân sânge cu CO2. respectiv ovariene — stângă şi dreaptă —. sinusul carotic (carotidian). arterele renale — stângă şi dreaptă —. unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. cecul. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri — splenică. pancreasul. duodenul. Ramurile aortei descendente Aorta descendentă toracică dă ramuri parietale şi viscerale. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă. ficatul şi splina. unde se bifurcă în artera carotidă externă şi internă. care irigă toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave care îl duc în atriul drept. arterele testiculare.

de la rinichi. De fiecare parte. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereţii şi viscerele din bazin. cât şi de la ficat (venele hepatice). 8 . care irigă coapsa. care se află în fosa poplitee (faţa posterioară a genunchiu-lui). prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară. Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte-rele care le însoţesc. Fiziologia aparatului cardio-vascular Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism. penis. se disting vene superficiale şi vene profunde (cu aceleaşi caracteristici). ajunse la articulaţia sacro-iliacă. 0 venă aparte a marii circulaţii este vena portă. vagin. prostată. fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. Se continuă cu artera poplitee.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Arterele iliace comune — stângă şi dreaptă —. internă şi externă. La rândul ei. cap. se împarte în cele două artere plantare. Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale. mezenterică inferioară şi splenică. din care se desprind arterele digitale dorsale. artera tibială anterioară irigă faţa anterioară a gambei şi laba piciorului şi se termină prin artera dorsală a piciorului. 2. prin venele jugulare interne. Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. bronhii. prin venele subclaviculare. iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară. Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului inferior. Strânge sângele venos de la creier. subcutanate. respectiv ovare. din care se desprind arterele digitale plantare. testicule. suprarenale. prin sistemul azygos. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară. gât. de la pereţii şi viscerele din bazin. La nivelul lor se fac injecţii venoase. Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două sisteme venoase. de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare). vulvă. Vena cavă superioară. se împart fiecare în artere iliace externă şi internă. devenind arteră femurală. Vena cava inferioară. ajunsă în regiunea plantară. iau naştere venele brahiocefalice stângă şi dreaptă. Venele superficiale. se găsesc imediat sub piele şi se pot vedea cu ochiul liber prin transparenţă. unul profund şi unul superficial. Adună sângele venos de la membrele inferioare. Sistemul venos Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă superioară şi vena cavă inferioară. Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a coapsei. de la membrele superioare. străbate diafragma şi se termină în atriul drept. Ca şi la membrul superior. esofag. artera tibială posterioară irigă faţa posterioară a gambei şi. Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinară. ultima porţiune a rectului) şi organele genitale — uter. Ea se împarte în două artere tibiale: 1. şi de la torace (spaţiile intercostale. pericard şi diafragm). datorită coloraţiei albastre. Prin aceasta se îndeplinesc două funcţii majore: 1. care transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive rezultate în urma absorbţiei intestinale. Ele nu însoţesc arterele şi se varsă în venele profunde. Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare.

debitul sangvin şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică). Aceasta se determină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul arterei. 9 . Datorită elasticităţii. în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie. scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune). venule). cu atât rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai mare. este egal cu cel pompat de ventriculul drept în mica circulaţie. volumul de sânge pompat de ventriculul stâng. prin măsurarea tensiunii arteriale. • Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase. în marea circulaţie. care depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune arterială maximă sau sistolică) şi cu 80 mmHg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică). capilare. Circulaţia arterială Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi funcţionale: Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. rezervoarele de sânge. teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze. în timpul diastolei. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung. se pro-duce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă a acestuia prin artere. • Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei în diastolă. în scăderi ale volumului LEC. Scade cu vârsta. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari. metarteriole. de presiunea arterială. presiunea sângelui se apreciază indirect. Presiunea arterială . pentru a egala presiunea sângelui din interior. Are loc înmagazinarea unei părţi a energiei sistolice sub formă de energie elastică a pereţilor arteriali. colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. În practica medicală curentă. Este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului. în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in aceste vase. Sângele se deplasează în circuit închis şi într-un singur sens. Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiunea arterială. Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelul arteriolelor. • Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor extracelulare (LEC). Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune. în creşteri ale LEC. Acest fapt permite un control fin al distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. la om. Fiziologia circulaţiei sângelui Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici. Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor. unda de şoc sistolică este amortizată. într-un minut.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 2.sângele circulă în vase sub o anumită presiune. Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt: • Debitul cardiac. asigurând întoarcerea acestuia la inimă. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie. În timpul sistolei ventriculare. Această energie este retro-cedată coloanei de sânge. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta. creşte volemia şi se produce o creştere a presiunii arteriale (hipertensiune). de concentraţia locală a unor metaboliţi şi de activitatea unor mediatori. iar microcirculaţia (arteriole. Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce avansăm spre periferie. Forţa motrice a acestui sistem este inima. venele.

presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere există relaţii matematice. intestin. creşterea activităţii pompei cardiace. sistemul nervos parasimpatic este important în reglarea funcţiilor cordului. Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine fibre vasodilatatoare. găsindu-se în număr mai mare în unele ţesuturi (rinichi. Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvine Sistemul nervos afectează în special funcţiile globale.95 mm Hg. şi asigură în special controlul rapid al presiunii arteriale. care prezintă o zonă vasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare.5 mm/s. interpretate în raport cu vârsta. Viteza sângelui în artere. la aproape toate vasele sangvine. Debitul este direct proporţional cu presiunea şi invers proporţional cu rezistenţa: D = P/R. iar pentru minimă 90 . se află centrul vasomotor.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Între debitul circulant. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator. Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin intermediul sistemului nervos vegetativ. bilateral. iar în capilare. de 0. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140 -160 mm Hg. de exemplu.M. mai ales prin sistemul nervos simpatic. prin fibre simpatice vasoconstrictoare.S. sexul şi greutatea. în aortă viteza este de 500 mm/s. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării şi. deci de o mie de ori mai redusă. În substanţa reticulată bulbară şi în treimea inferioară a punţii. Clasificare: în functie de etiologie se deosebesc: 10 . ca. de aici. ca şi presiunea. scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă. Aceasta se datorează creşterii suprafeţei de secţiune a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei. Dupa O. CAPITOLUL II BOALA HIPERTENSIVĂ Definitie: Hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. redistribuţia sangvină în diverse teritorii ale organismului. splină şi piele).

Incidenţa este mai mare la femeie. Este cea mai frecventă. De cauza cardiovasculara. de altă natură. insuficienţa aortică şi ateroscleroza. caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune.90% din totalul hipertensiunilor.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Hipertensiunea arterială esenţială. procesul este functional vasoconstrictie . obezitate. în absenţa unei cauze organice. în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică. Tratamentul se adreseaza atât bolii de bază.feocromocitomul . .: • stadiul I .95 mm Hg.o tumoare localizată în medulara glandei suprarenale. În evoluţia hipertensiunii arteriale. Tratamentul este chirurgical. Tratamentul este chirurgical. Ereditatea ar juca un rol foarte 11 . radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă). datorate descărcării în circulaţie de catecolamine (adrenalina şi noradrenalina). Hipertensiuni arteriale simptomatice: De cauza renala. reprezentând 80 . caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace.hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de aldosteron). în cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă. Bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia aortică. se acordă un rol important sistemului nervos central. embolii].hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism şi în cursul sarcinii. . rolul principal este detinut de o enzimă care ia naştere în rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeste renină. Din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze. unele pielonefrite). prin electrocardiografie. coronariene. hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică. după mai mulţi ani de evoluţie apar leziuni organice de ateroscleroză.ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea arterială.S. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatată clinic. vergeturi. pielonefritele etc). caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 -160/90 . renala etc). În apariţia hipertensiunii renale. cu un maximum de frecventa între 40 şi 50 de ani. Aceasta se transforma în sânge într-o substanţă hipertensivă numita angiotensină. Se mai numeşte şi boala hipertensivă. Cele mai multe hipertensiuni au la baza creşterea rezistentei periferice (hipertensiunea esenţială. cerebrale şi renale. şi apare de obicei după 30 de ani. la fel ca şi viaţa încordată. în funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O. stresantă şi ereditatea. neurogene şi cardiovasculare. E importantă precizarea etiologiei renale. în care valorile presiunii arteriale sunt crescute. dar formele mai grave apar la barbaţi. caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară. graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistenta. care agravează tulburările. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale. Initial. alteori. fie prin creşterea rezistentei. blocul complet. În ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arterială. Presiunea arterială poate creste fie prin marirea debitului. tromboze. • stadiul al IlI-lea. Din acest grup fac parte: . De cauza endocrina. • stadiul al II-lea. anevrisme). hirsutism şi creşterea eliminarii urinare a 17cetosteroizilor. în care este dovedită cauza. sistemului hipofizo-suprarenal şi hiperreactivitatii vasculare. . cât şi hipertensiunii arteriale. recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină. deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculara. Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai raspandite boli. Hipertensiunea arterială esenţială: prin care se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv. endocrine. datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizează prin hipertensiune.M.sindrom Cushing. leziunile renale din diabet. Menopauza şi obezitatea sunt factori favorizanţi.

stresul psiho-social: incidenţa HTA ESENŢIALĂ este mai crescută: ▪ la subiecţii expuşi stresului. .TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără a căror ingestie de NaCl depăşeşte 20 g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare.corticosteroizi. se instalează HTA (s-a evidenţiat HTA după angine streptococcice). . . la rudele de gradul I se consideră că atunci când: ▪ unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50 %.anticoncepţionale orale. afecţiunea întalnindu-se în proporţie de 20 . ETIOPATOGENIE 1) Ereditatea . Se pare că şi alimentaţia bogata în sare ar juca un rol.încordările psiho-emoţionale mici.afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor. 3) Aportul Crescut De Sare .intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză. 7) Factori Infecţioşi Cercetări numeroase au subliniat că. 2) Factori Ai Sistemului Nervos Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern: . descendenţii fac boala în procentaj de 70 %. se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda supra-renală. . 8) HTA De Sarcină 12 . Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici vasculari. .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III important. care ar sta la baza vasoconstricţiei arteriale.profesiunile generatoare de astfel de stări. între care amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. ▪ în mediul urban faţă de cel rural. . .80% (după diferite statistici) în antecedentele familiale ale bolnavilor. dar permanente sau puternice.oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină o stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern. a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a impulsului simpatic. 4) Supraalimentaţia Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de HTA.antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA. 6) Factori Endocrini .nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sare sub 5 g/zi. datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos. ▪ ambii părinţi sunt hipertensivi.factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi. după unele infecţii.de asemenea. prin descărcarea de catecolamine. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina şi noradrenalina). 5) Factori Medicamentoşi Consumul cronic al anumitor medicamente: . .

. . . tuse şi nelinişte.cedează peste zi sau la antinevralgice.5 g/zi). dar cu repetare la noi sarcini. Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale. care se accentuează spre seară. Cu timpul dispneea apare şi în repaus. . La început.e însoţită adesea de edem şi proteimeie (obişnuit sub 2. suprasolicitarea intelectuală • ameţeli: . . Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi survine de obicei noaptea. • tulburări auditive: .de intensitate variabilă. . drept consecinţă apare staza în circulaţia pulmonară.globi strălucitori. la fel ca şi produsul de concepţie. . • tulburări vizuale: . . .dispare complet postpartum.vedere înceţoşată.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III HTA din timpul sarcinii: . . la câteva ore după culcare.puncte negre sau luminoase în câmpul vizual. • tulburări cardiace: • dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de sufocare. 13 .pocnituri. .bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool. . cu senzaţia de sufocare.proporţională cu valori tensionale. . purtând denumirea de ortopnee sau dispnee de decubit.în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto-statism.afectează aproximativ 3 % din femeile gravide.riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel. sarcina le este contraindicată. fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia dispneei.“muşte zburătoare”. Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de HTA: incapacitatea inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă.însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive. mai exact în decubit.constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară.cu caracter pulsatil.cecitate trecătoare (uneori). SIMPTOMATOLOGIE Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică acuzele bolnavilor hipertensivi constau din: • cefalee occipitală (fronto-parietală): .senzaţie de ploaie.diplopie. . . . . brusc.cu caracter matinal. o varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală. .HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii. insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort.femeile cu HTA ESENŢIALĂ au un risc crescut de mortalitate perinatală.

. Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri. Simptome funcţionale: . în special la mers.A. • oboseală fizică şi intelectuală. Stadiul de hipertensiune intermitentă . ▪ are caracter de crampă. care este pozitiv când. hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu.palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute. cresc cu peste 40 mm Hg. alternând cu perioade normale.durerea precordială. Cel mai cunoscut este testul presor la rece. care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii.claudicaţie intermitentă ▪ este durerea care apare la efort. trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în accese. • insomnii. Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. se deosebesc trei stadii: Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive. . apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea anormala a presiunii arteriale. CAPITOLUL III TABLOU CLINIC Clasic.12") şi polipnee. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza. • iritabilitate. Dupa manifestari se deosebesc: Forma benignă. fără alte semne clinice. sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială. • vîjâieli în urechi. ▪ cu sediul în gambă. . dacă sunt regulate sau neregulate : • anxietate. ▪ frig sau hiperestezie. supărătoare. Dacă un bolnav acuză palpitaţii. caracterizat prin perioade de hipertensiune. ▪ calmată prin repaus.oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de: ▪ arsură sau amorţeală. comparativ cu normalul. introducând mâna în apă la 4°. valorile T. care evoluează progresiv şi se caracterizează prin: 14 . excepţional deasupra genunchiului. dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III O formă specială de dispnee este respiraţia CHEYNE-STOKES: caracterizată prin alternanţe de apnee (10 .

comune tuturor formelor de hipertensiune. fundul de ochi şi probele functionale renale apreciaza gradul de evolutivitate al hipertensiunii arteriale. tuse. diverse manifestări hemoragice (epistaxis.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III . cardiopatie ischemică. complicaţiile apar de timpuriu. diferite grade de dispnee.furnicături la nivelul extremităţilor.). electrocardiografia. Starea generală este alterată rapid (astenie. . . frecvent tulburari de vedere („muste zburatoare". sex. semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitatie). în clinostatism 15 .M. insomnie. ameţeli. tulburările de vedere şi tulburările trecătoare de constienţă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări funcţionale. efort muscular. complicaţii cerebrale sau renale. în special insuficienţa renală (progresivă şi ireductibilă). Valorile tensionale sunt mari. apnee. puls bine batut.apar complicatii: insuficienţa cardiacă stângă sau totală. ameţeli. oboseală.S. cefalee intensă). . excitaţii psihice. metroragii. iar obiectiv. iar pentru minimă 90 – 95 mmHg (Comitetul de experti al O. .radiologia. mese. dureri precordiale. Corect. Se deosebesc o tensiune arterială maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare şi o tensiune minimă sau diastolică care corespunde sfarşitului diastolei. cefalee cu caracter pulsatil.semne care apar la examenul arterelor. Forma maligna are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată.semne de fragilitate capilară. tulburări de memorie şi concentrare. Pentru evitarea factorilor care influenţează aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic şi psihic. În general există variaţii ale TA în funcţie de vârsta. la trezire. pozitie. hemoragii retiniene etc). modificări de caracter.semne cerebrale: cefalee occipitală. astenie. În ultimul stadiu al formei benigne care se instalează dupa multi ani de evoluţie . efectuându-se mai multe înregistrări şi notându-se cea mai mică valoare. fundul de ochi este grav şi precoce alterat. în special cea diastolică depăşind 130 mm Hg. . greutatea corporala. vedere încetoşată). de obicei dimineaţa. TA trebuie masurată la humerala. artere sinuoase şi rigide. culcat timp de 10 – 30 minute. Valorile normale sunt considerate astăzi pentru maximă 140 – 160 mmHg. rezistente la Tratament. CAPITOLUL IV INVESTIGATII Probe clinice: Tensiunea arterială Tensiunea arterială este forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali. Poate fi malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. slăbire. sarcini. senzaţia de „deget mort". bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie tensională). uneori hematemeze. respectand aceeaşi oră de înregistrare şi utilizându-se acelaşi aparat. ameteală.examenul inimii relevă subiectiv palpitatii. paloare.

Electrocardiografia Este o metodă de investigatie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima în cursul activităţii sale. Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasati în două puncte diferite ale inimii sau chiar la distanţă de inimă. Calităţile pulsului arterial Se apreciază în mod subiectiv prin palpare. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin tesuturi. 2. Inregistrarea grafică a pulsului arterial Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus). deoarece distensia arterei se face cu întârziere . Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. 4. bradicardie (puls rarus). În practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial. Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă. iar scăderea. Pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. 5. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus).Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului. Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale. iar uneori şi la membrele pelviene (indispensabil în unele forme de hipertensiune) Pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o arteră pe un plan rezistent. în ortostatism. în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls. care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus). Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale: 1. Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorările mecanocardiografice cardiovasculare. sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică). urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan.O. traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. fiind cuprinsă între 60-90/min. Pulsul tardus este un un puls care se palpează un timp mai îndelungat. poplitee. greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis). tibială posterioară.completat cu determinarea presiunii centrale a retinei. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole). iar modificarea intervalului caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. uşor depresibil.Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive. 3. pedioasă.Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială). este obligatoriu de efectuat oricărui bolnav hipertensiv. slab perceptibil. Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus). Examenul fundului de ochi.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III sau în poziţie şezândă. un interval constant caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic. 16 .Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală). femurală. brahială. radială. După examenul fundului de ochi (F.Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut. cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace. a căror rezistenţă le reduce şi mai mult voltajul.) pot fi 4 stadii : stadiul I: ▪ scleroza incipientă.

Se poate înregistra şi pulsul carotidian. Alte metode grafice. ▪ modificări sclerotice şi spastice ale arteriolelor. uneori chiar şi zgomotele 3 şi 4.A.O. Anamneza se axeaza pe: . Fonocardiografia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele şi suflurile produse de inimă. steroide. nivelul activitatii fizice. stadiul II: ▪ arterioscleroză moderată. Testul presor la rece. • semnul încrucişării arterio-venoase (SALUS – GUNN). ccrebrovasculare. preparate antiinflamatorii nesteroidiene. de boli cardiovasculare. ▪ venule uşor dilatate (lărgite).ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III ▪ îngustarea arteriolelor retiniene. care este pozitiv când. consumul de alcool si fumatul). stresorii psihosociali. care dă o reprezentare spaţială a activităţii electrice a inimii. ţinând seama de apariţia bruscă a simptomelor şi cauza provocatoare. Stigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial. CAPITOLUL V Diagnostic DIAGNOSTICUL POZITIV – se pune pe examenul clinic. . Fonocardiograma j normala prezinta grupuri de vibraţii care reprezintă zgomotele 1 şi 2. Flebograţia înregistrează pulsaţiile venei jugulare. colesterolul. Se înregistreazâ de obicei simultan cu electrocardiograma. valorile T. introducand mana in apa la 4°. . Vectocardiografia este o metoda grafică derivată din ECG. în special a celui radial. consumul salin.evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA. . • accentuarea reflexelor arteriale.evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal. stadiul IV: edem papilar combinat cu modificări ale F. . cresc cu peste 40 mm Hg. antidepresante sau inhibitori ai MAO). în care anamneza joacă un rol important. decongestante nazale. 17 . diabet zaharat.evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta. • îngustare generală sau circumscrisă a arteriolelor stadiul III: retinită angiospastică caracterizată prin: ▪ exudate şi hemoragii.determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale. cu ajutorul unui microfon aşezat pe diferitele focare de auscul-tatie.evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara. întâlnite în stadiul III.

Folosirea contraceptivelor orale.M. evoluţia este foarte rapidă. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace. În stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă ventriculară stangă acută şi cronică. insuficienţă cardiacă globală. 18 . insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala. . . în raport cu caracterul său evolutiv. . . . anevrism disecant). cele trei stadii din clasificarea propusă de O. de apariţia complicaţiilor.S.Coarctatia de aorta. Astfel. de la alterări funcţionale. cerebrale şi renale. Indiferent de etiologie. Aici se întalnesc frecvent encefalopatia hipertensivă. Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală. infarct miocardic. fiecare formă de hipertensiune arterială. . cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi infarctul miocardic.Afectiuni rcnovasculare. boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub influenţa Tratamentului actual.3 ani.Afectiuni ale parenchimului renal.Sindromul Cushing. de vârsta (tinerii fac forme mai grave).Aldosteronism primar. hemoragia cerebrală. în evoluţia sa. În forma malignă. . pseudo-hipertensiunea arteriala si formele secundare de HTA în: . de nivelul tensiunii diastolice şi bazale. la nivelul rinichiului (tulburări variate.Hipertiroidism. CAPITOLUL VI EVOLUTIE ŞI COMPLICATII În forma benignă. de modul de viaţă recomandat şi.de ereditate.benignă sau malignă . de respectarea Tratamentului. Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante. fiind mai rezervat în stadiul al doilea şi mai ales în al treilea. În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară. etapele bolii fiind parcurse în 1 . poate fi benignă sau malignă şi parcurge. pănă la scleroză cu insuficienţă renală). Prognosticul depinde de forma clinică .Feocromocitom. prognosticul s-a îmbunătăţit. tromboze şi hemoragii cerebrale).benignă sau malignă. Complicatiile depind de forma clinică . în hipertensiunea benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei. in sfarsit. cea mai obişnuită. . la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă.Insuficienta valvei aortice.

pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale.tratamentul HTA va fi continuu.medicaţia nu va fi administrată: 1.hipertensiune arterială este foarte frecventa. TRATAMENT PREVENTIV .Tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în conditii de ambulator. mersul pe jos şi gimnastica medicală fac parte din tratament. fac parte din Tratament. toată viaţa.este bine ca Tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian. . medicamentos etc.tratamentul se consideră eficace.drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi progresiv. . Ecxerciţiile fizice. .dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate. de aici (mai ales la varstnici) decurgând prudenţa. cu antihipertensive în doză de întreţinere . . . guta.repausul nu trebuie să fie absolut. brutale). coronariene şi periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari. . diabetul zaharat.tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator.când necesitatea medicaţiei se impune. .Tratamentul trebuie să fie complex. . Exerciţiile fizice. de 2 ori pe an. regim hiposodat. sedative.tratamentul trebuie să fie complex. până la normalizarea tensiunii arteriale. regimul şi Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. CAPITOLUL VII TRATAMENT Tratamentul HTA trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale.au o mare importanţă mijloacele psihoterapice.mai înainte de a folosi medicaţia antihipertensivă se va urmări pacientul timp de 3 luni. Se vor combate obezitatea.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale.repausul nu trebuie să fie absolut. combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale. . mersul pe jos şi gimnastica medicală.tratarea cauzei. . . alegerea medicamentului va ţine seama de: stadiul bolii şi de particularităţile cazului.trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată. când la adult TA diastolică scade sub 95 mm Hg. . în HTA care cedează la: repaus. medicamentos. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . . igieno-dietetic. • probelor biologice. la vârstnici cu HTA sistolică în jur de 180 mm Hg. igieno-dietetic. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . deoarece asociaţia cardiopatie ischemică . . 19 .controlul: • TA se va efectua la 2 – 3 ani. A. .sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului. .explorarea trebuie bine facută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de Tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare).deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei. hiperlipoproteinemiile etc. nu de spital. . Este bine ca drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul Tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic. . 2. nu de spital.

tranchilizante). TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC Regimul va fi echilibrat şi suficient urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale.Antagonisti ai sistemului renina .normoprotidic.regimul desodat relativ (2 – 5 g sare / zi).combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante – MEPROBAMAT.Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: trimetafan. lisinopril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensiei I in angiotensiva II). 3. captopril. . zahăr. de aceea regimul va fi: 1.angiotensina. 6. Cele mai folosite antihipertensive sunt blocantele de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie.Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici. . . reserpina şi alfa-metildopa. fentolamină). fructe. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii T. Efectul este atins dacă T.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III . deoarece reducerea sării duce la scăderea nevoilor de apă şi a setei.Cu acţiune asupra fibrelor nervoase simpatice. clordelazin.blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin.A. hipotensoarele pot fi clasificate astfel: .dieta hiposodată (sub 3 g sare / zi) se va intercala cu zile de regim KEMPNER: orez. Bromoval. blocând transmiterea adrenergică: .nu se consumă cafea şi alcool decât în cantităţi foarte mici. Regimul alimentar trebuie să combată supraponderea şi dislipidemiile. . mm Hg în decubit. lectură. Acesta va fi adaptat în funcţie de starea clinică.sau desodat: 5. .Cu acţiune asupra volumului sanguin: diureticele.A. . . cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de acţiune.Vasodilatatoare.blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (labetololul . minoxidilul. Hydergine (Reder-gin). B.se interzice fumatul. 20 . 2. cu scopul de a preveni ATS. Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. verapamilul. . Indiferent de bolile asociate. nifedipina. . diureticele (care acţionează reducând volumul sanguin). dar este greu de suportat. nitroprusiatul de sodiu şi diazoxidul. cu acţiune asupra peretului vascular. în cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau cu tulburari de irigatie cerebrala sau coronariana. se aplică în formele foarte severe. muzică. Tratamentul medicamentos foloseste numeroşi agenţi hipotensivi. sedative şi hipnotice (barbiturice. alfa-metildopa şi reserpina.hipocaloric.vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări.blocante ale receptorilor beta adrenergici (propranololul şi celelalte).Cu acţiune asupra sistemului nervos central: clonidina.restricţia de lichide nu este necesară. fără relaţie cu terminaţiile nervoase: hidralazina. DIAZEPAM – sedative: FENOBARBITAL. este mai uşor de acceptat. teatru. . Dintre aceştia saralazina (antagonist al angiotensinei II) şi enalapril. . postganglionare sau terminaţiilor nervoase: guanetidina. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune. 4. .condiţia esenţială a eficacităţii regimului alimentar este menţinerea sa pe tot restul vieţii.hipolipidic.hipoglicidic. cu reducerea mai accentuată a grăsimilor de origine animală. . Ultimele două acţionează şi asupra sistemului nervos central.Tenormin). regimul va fi hipo. oscilează intre 90/70 şi 130/90 mm Hg în ortostatism şi nu depăsesc 170/110 . Tratamentul hipotensiv este complex.

Renitec. excitabilitatea. blocantele canalelor de calciu. diminuează rezistenta periferică şi tensiunea arterială. Betablocantele scad forţa de contracţie a cordului. Isoptin etc). substante actionand pe sistemul reninaangiotensina şi diureticele. 21 - . felodipina (Plendil). Din medicaţia hipotensoare disponibilă în prezent. valsartan (Diovan). acid etacrinic 3. deci a persoanelor susceptibile de a face boala. patru grupe de medicamente sunt utilizate mai frecvent: betablocantele. chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi. nimodipina. diuretice puternice (de ansa): furosemid (Furosemid. scad frecvenţa cardiacă. triamteren. manifestări digestive: greaţă. antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: losartan (Cozaar). pindolol (Visken etc). inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE): captopril (Capoten. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale cardiace: verapamil (Cordamil. a bolnavilor în stadiul prehipertensiv. diuretice de intensitate medie . nisoldipina. nicardipina. 2. capabil să asigure controlul simptomelor hipertensiunii. Se subimpart in: 1. Diuretice: 1. Substante actionand pe sistemul renina-angiotensina: 1. enalapril (ENAP. realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi judicioase. betablocante selective (P. III. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale vasculare: nifedipina (Adalat. Corinfar retard etc). fenomene neurologice. Cardil etc). retenţie azotată. propranolol. manifestări renale: oligurie. . exudate sau edem papilar.tiazide: hidroclorotiazida (Nefrix). lisinopril etc. IV. 2. O clasificare clinică a blocantelor canalelor de calciu poate fi: 1. 2.Crizele hipertensive sunt situaţii clinice în care creşterea adeseori subită a TA diastolice la valori de 120 – 140 mm Hg sau mai ridicate necesită măsuri terapeutice prompte de coborâre a valorilor tensionale la un nivel optim. 2. scad conducerea la nivelul nodului atrioventricular. nebivolol (Nebilet etc).sulfonamide: clortalidona (Hygroton). selective): metoprolol (Bloxan etc). atenolol (Vascoten etc). Ednyt etc). I. TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE . Manifestările clinice frecvent întâlnite în crizele hipertensive sunt: creşterea TA arteriale la valori mai mari de 120 mm Hg. manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă acută. proteinurie. fundul de ochi cu: hemoragii. vărsături. cresc circulaţia cerebrală. Foarte importantă este şi profilaxia complicatiilor. diuretice care economisesc potasiul: antagonisti ai aldosteronului (spironolactona. Lasix etc). talinolol (Cordanum etc). Blocante ale canalelor de calciu: produc vasodilatatie coronară cu creşterea debitului sanguin coronar. amlodipina (Norvasc etc). II. cardiomegalie. diltiazem (Diacordin.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Profilaxia hipertensiunii arteriale urmareste educarea în vederea unui comportament adecvat de viaţă. betablocante neselective: oxiprenoloi (Trasicor etc). Au efect inotrop negativ. antianginoasă şi antihipertensivă. diminuează travaliul cardiac şi consumul de oxigen. Farcopril etc). au acţiune antiaritmică. amilorid).

hipertensiunea arşilor. b) urgenţe de gradul II. în cadrul crizelor hipertensive se delimitează : a) urgenţe majore sau de gradul I.cuprind: HTA severă. foarte rar a fost nevoie de a doua fiolă de Runervil. . După ce puseul hipertensiv s-a remis se trece la tratamentul obişnuit al unei HTA.v. insuficienţa ventriculară stângă acută. . se recurge.mai rar ele apar din cauza unei hipertensiuni severe. în seringi separate (precipită în caz de amestec). b) URGENŢELE HIPERTENSIVE de GRADUL II .  măsurarea frecventă a TA. anevrism aortic disecant. .  130 – 150 mm Hg pentru minimă În funcţie de gravitate şi de prognostic.sunt mai frecvente şi au un tablou clinic mai puţin sever. .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Crizele hipertensive . în vederea modificărilor terapeutice.FUROSEMID 1 fiolă şi PAPAVERINĂ 1 fiolă i. în maximum o oră.uneori ele sunt datorate întreruperii brusce a tratamentului.î. Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensivă. epistaxisul masiv.v. S-au obţinut constant rezultate remarcabile în tratamentul puseurilor de HTA.v. asociind din primul moment : .crizele hipertensive reprezintă o urgenţă a. edem pulmonar acut.. cifrele TA trebuie urgent coborâte.  administrare parenterală de droguri antihipertensive. zonele din care trebuie ieşit cât mai repede sunt:  250 mm Hg pentru maximă.  supraveghere foarte atentă şi continuă a bolnavului.se produc mai frecvent la pacienţii cu HTA esenţială ignorată sau neglijată terapeutic. Măsurile care se impun în acest scop sunt:  spitalizare imediată. se repetă asociaţia după ½ oră. iminenţă de edem cerebral: se asociază SULFAT DE MAGNEZIU i.solicită o terapie mai puţin agresivă. a) URGENŢELE HIPERTENSIVE MAJORE sau de GRADUL I : sunt relativ rare şi se definesc prin necesitatea de reducere prin tratament parenteral TA la valori acceptabile. . cu antihipertensive orale capabile să aducă sub control valorile TA în 24 – 48 de ore.în caz de răspuns nesatisfăcător. în următoarea ½ oră la: RUNERVIL – 1 fiolă i. .. hemoragia cerebrală. 22 .dacă HTA nu cedează semnificativ. . . .apar la pacienţii fără leziuni importante ale organelor “ţintă”.dacă există ameninţare de: EPA: se asociază LANATOSID C. din cauză că prezenţa manifestărilor clinice severe şi a leziunilor majore ale organelor “ţintă” sugerează sau favorizează o ameninţare a integrităţii acestor organe.

În sfârşit. El trebuie să asigure repausul fizic şi psihic al bolnavului. pentru prevenirea trombozelor. ci trebuie să cunoască noţiuni teoretice. tulburări de ritm. chiar intervenţia in situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale. hiposodat. cardiopatii ischemice. chemările la telefon. diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului. El trebuie să cunoască indicaţiile şi contraindicaţiile unor medicamente (digitala.. La fel de important este şi repausul psihic. În bolile cardiovasculare dieta reprezintă adesea un factor esential. T. ca şi a complicaţiilor. dacă este nevoie. Regimul fără lichide. care reclamă o spitalizare îndelungată. este indispensabil. aceşti bolnavi sunt incapabili să se ocupe singuri de dânşii. Toaleta zilnică a bolnavilor îi revine. stop cardiac). Asistentul medical este obligat să noteze toate datele referitoare la puls. puseuri de hipertensiune. care. faptul că multe boli cardiovasculare reprezintă urgenţe medicale. colaps vascular. trebuie să cunoască 23 . de asemenea. efectuarea zilnică a masajului gambelor şi picioarelor. Asigurarea tranzitului intestinal este capitală pentru acesti bolnavi. aproape în toate aceste categorii de afecţiuni. Adeseori. care să-i permită depistarea unui semn precoce.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL Asistentul medical detine o poziţie foarte importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi. asistentul medical trebuie să ştie că eforturile mari de defecaţie pot fi fatale într-un infarct miocardic. Vizitatorii numeroşi. discuţiile cu voce tare. schimbarea lenjeriei. lui. hipertensiune arterială. Nu trebuie să uite că unui bolnav cu insuficienta cardiacă avansată îi este interzis efortul de toaletă zilnică. Nu trebuie însă să uite dezavantajele repausului îndelungat la pat.A. interpretarea acestuia şi. Iată de ce asistentul medical este dator să le asigure şi să urmareasca poziţia corectă în pat. urina. se poate întelege mai bine rolul său. dietă. infarct miocardic etc). În sfârşit. edeme. Justificarea rolului acestuia rezida în caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă. medicaţie etc. uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util într-o hipertensiune sau o insuficienţă cardiacă decât multe medicamente. transportul. Pe aceeaşi linie se situeaza şi frecvenţa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope. ca şi neîntelegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna evoluţia favorabilă. fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziţiei şezânde sau semişezânde. edem pulmnar etc). nu trebuie să se multumeasca să cunoască şi să aplice. Dar pentru a-şi îndeplini menirea. chinidina etc). chiar perfect. dacă reţinem. deci o supraveghere continuă.

culturale si spirituale ale individului. 24 .Nevoia de a elimina . Să cunoască semnele socului compensat şi măsurile de profilaxie. 3. 7. 6.Nevoia de a se alimenta şi hidrata . măsurile de reanimare necesare (respiraţia „gură-la-gură" sau „gură-la-nas" etc). pentru a împiedica intrarea în stadiul decompensat. de a proteja tegumentele şi mucoasele . cu componentele bio-psiho-sociale.Nevoia de a dormi şi a se odihni . CAPITOLUL IX NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON “Individul este o entitate bio-psiho-socială.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III şi primele îngrijiri care urmează să fie acordate în unele urgenţe cardiovasculare. 8.Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca . 5.Nevoia de a fi curat . El are necesităţi fundamentale cu manifestări psihice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine. îngrijit.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în condiţii normale . Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale. 4.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie . formând un tot indivizibil.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură . Să cunoască primele îngrijiri care trebuie acordate într-o lipotimie sau sincopă. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale”. Cele 14 nevoi fundamentele sunt : 1. 2.

Nevoia de a evita pericolele. 25 . 12. 10.Nevoia de a comunica. 11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.Nevoia de a se recrea.Nevoia de a se realiza. de a practica religia. 14.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 9. 13.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful