ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA – FILIALA TIMISOARA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

„ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA HIPERTENSIVĂ”

COORDONATORI: DOCTOR: PROF. NURSING: ELEV: ----------------POROJAN ILEANA

NICU MARIANA ALINA

- 2012 –
DATE CULESE ÎN CADRUL SPITALULUI JUDETEAN TIMISOARA SECŢIA CARDIOLOGIE

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III

CUPRINS
 CUPRINS ….…………………………………………………………………1  MOTO........…………………………………………………………….………3  MOTIVAŢIE………………………………………………………….……….3  CAP. I APARATULUI CARDIO-VASCULAR….………………….………4 INIMA………...…………………….……..................................................4 ARBORELE VASCULAR…….………………………….........….………5 FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR……............…..…6 REGLAREA NERVOASĂ A CIRCULAŢIEI SANGVINE.….….............7  CAP. II BOALA HIPERTENSIVĂ...........................….……….…...……10 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ …………........….......11 ETIOPATOGENIE ……………………………………………………...11  CAP. III TABLOU CLINIC ….………………………................................14 CLASIFICAREA HTA....................................……….………………………14  CAP. IV INVESTIGATII………..…………………………….……………15  CAP. V 5.1 5.2 DIAGNOSTIC…..….....................………………………………..17

DIAGNOSTICUL POZITIV.............................…...…………………..17 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL.………………….....……..………….17

 CAP. VI EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII………………………………….18  CAP. VII TRATAMENT………………………………..………………...…19 7.1 7.2 7.3 7.4 TRATAMENTUL PROFILACTIC……...………………….....….19 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC……………………....…..19 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS……...………………....…20 TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE…………....21
2

....…..25 CAZUL II .....……......………......... ………………....22 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ VIRGINIA HENDERSON….24 PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENŢILOR ŞI TEHNICI DE LUCRU……..67 3 .....................………………………………………............25    CAZUL I ..... …….... IX  CAP......40 CAZUL III. VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ..…....……………...ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III  CAP.54  CAP...…………………………………….……. X  BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………….................…………………………………….......

ajungându-se astfel la starea de boală. MOTIVAŢIE Prezenţa în familie a HTA. numai lui. Unii factori de mediu (intern. deoarece fiecare organism reacţionează într-un mod particular. de a reacţiona biologic la boală. Deci. propriu. vom trata nu boala. prin felul ei de manifestare o putem identifica. Înţelegându-l în complexitatea manifestărilor sale. Se cunoaşte că organismul realizează un tot unitar cu mediul înconjurător prin intermediul SNC. identificând o boală la un organism uman. 4 . între organism şi mediu se stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate aprecia subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate. În condiţii normale de adaptare. Înţelegerea acestei noţiuni are o mare însemnătate practică. extern) pot perturba această stare de echilibru. Un bolnav suferind de o anumită boală are psihicul său. premisă hotărâtoare pentru obţinerea unor rezultate pozitive când tratăm bolnavul. se realizează şi acea legătură sufletească între bolnav şi cei ce-i îngrijesc.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III MOTTO: Prevenirea bolii este cheia sanatatii. la aceeaşi cauză de boală. O anumită boală pe care. ci bolnavul cu particularităţile sale. deoarece. are o anumită cauză. de ea depinde succesul tratamentelor. cât şi dorinţa de a cunoaşte mai multe lucruri despre boală pentru a putea acorda primul ajutor în folosul celui de lângă mine m-a determinat să aleg această temă a lucrării de diplomă. Trebuie să reţinem totuşi că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit de la un organism la altul. felul său de manifestare.

orificiul venei cave inferioare. Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două atrioventriculare. Are forma unei piramide triunghiulare. numite şi şanţuri coronare. pe faţa internă. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul venei cave superioare. Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară. cu axul îndreptat oblic în jos. aici găsinduse vasele mari ale inimii. Astfel. şi o faţă plană. numite urechiuşe. Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial. sternocostală. cu trunchiul pulmonar. Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită. este situată în mediastin – între cei doi plămâni. Greutatea inimii este de 250-300 g. pereţii mai subţiri şi prezintă câte o prelungire.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR Inima Inima. orificiul urechiuşei drepte şi orificiul atrioventricular drept. ventriculele. iar spre vârf. Marginea stângă. 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. cu baza spre orificiul atrioventricular. rotunjită. între atrii şi ventricule. ci prezintă. fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta. o capacitate mai mică decât a ventriculelor. Pereţii lor nu sunt netezi. vine în raport cu plămânul stâng. La baza inimii se află atriile. prevăzut cu valva tricuspidă. Prezintă o faţă convexă. Baza inimii este situată posterior şi la dreapta. La baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare — drept şi stâng —. Cavităţile inimii Atriile au formă cubică. orificiul sinusului coronar. diafragmatică. orificiul de deschidere al urechiuşei stângi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). iar cel drept. Fiecare orificiu 5 . organul central al aparatului cardiovascular. marginea dreaptă. trabecule. La nivelul atriului stâng sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare. la stânga şi înainte.

care. în adventice se găsesc şi fibre nervoase vegetative. şi un lumen neregulat. În structura lor. există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular şi care pătrund în tunica medie. numite sinusoide. Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular. printre care sunt dispersate fibre colagene şi elastice. peretele întrerupt din loc în loc. La arterele mari. în venele situate sub nivelul cordului. un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite. media şi intima. de la exterior spre interior. aşezate pe membrana bazală. Marea şi mica circulaţie În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie: circulaţia mare — sistemică. vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe. se disting. Tunica medie are structură diferită.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III arterial este prevăzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide. numite artere de tip muscular. Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor. 6 . metarteriolele). răspândite în toate ţesuturile şi organele. intima. ceea ce favorizează schimburile. sunt: adventicea. unde sângele circulă în sens opus gravitaţiei. rare fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv. cu rol vasomotor. ele au calibru mai mare. şi circulaţia mică — pulmonară. un strat format din ţesut conjunctiv cu fibre colagene şi de reticulină. numite artere de tip elastic. aşezate pe o membrană bazală. în funcţie de calibrul arterelor. iar la interior. prin care sângele este readus la inimă. cu câteva deosebiri. media este formată din lame elastice cu dispoziţie concentrică. în arterele mijlocii şi mici. ca şi la vene. care au aspect de cuib de rândunică. endoteliul acoperă din loc in loc valvule în formă de cuib de rândunică. cele mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri. Structura capilarelor Sunt vase de calibru mic. vase cu calibru foarte mic. Tunica internă. capilare. la exterior. ce au rolul de a fragmenta şi direcţiona coloana de sânge. al căror calibru creşte de la periferie spre intimă. prezentând dilatări şi strâmtorări. cu fibre de colagen şi elastice. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie. în care se găsesc şi fibre nervoase vegetative. care se continuă cu capilarele. Peretele venelor. media este groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede. Arborele vascular Arborele vascular este format din artere. are in structura sa aceleaşi trei tunici ca şi la artere. este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite. şi vene. În structura adventicei arterelor. Structura arterelor şi venelor Tunica externă – adventicea este formată din ţesut conjunctiv. În ficat şi în glandele endocrine există capilare de tip special. la nivelul cărora se fac schimburile între sânge şi diferitele ţesuturi.

urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid. Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul. artera brahială dă naştere la arterele radială şi ulnară. arterele testiculare. La plica cotului. subîmpărţită în toracală şi abdominală. artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă. Din arterele subclaviculare se desprind: artera vertebrală. Ramurile terminale ale aortei 7 . prin trunchiul arterei pulmonare. participând la vascularizaţia encefalului. artera mezenterică superioară. sigmoidul şi partea superioară a rectului. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclaviculară dreaptă. cecul. arterele suprarenale — stângă şi dreaptă —. din care se desprind arterele digitale. se curbează şi formează arcul aortic. Terminal. unde iau numele de artere axilare. pericardice şi esofagiene. colonul ascendent şi partea dreaptă a colonului transvers. Ambele artere carotide comune. unde se uneşte cu opusa. pancreasul.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Circulaţia mică Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept. La mănă se formează arcadele palmare. care intră în craniu prin gaura occipitală. După ce urcă 5-6 cm. din arc se desprind trunchiul brahiocefalic. unde se bifurcă în artera carotidă externă şi internă. duodenul. Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac. ficatul şi splina. şi artera toracică internă. Circulaţia mare Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng. gastrică stângă şi hepatică — şi vascularizează stomacul. regiunile occipitală şi temporală şi viscerele feţei. şi artera mezenterică inferioară. Artera mezenterică inferioară vascularizează partea stângă a colonului transvers. din care iau naştere arterele intercostale anterioare. Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă. care duc sângele cu CO2 spre reţeaua capilară din jurul alveolelor. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare. Artera carotidă internă pătrunde în craniu. stângă şi dreaptă. cât şi peretele anterolateral al toracelui şi se continuă cu artera brahială care vascularizează braţul. care transportă spre plămân sânge cu CO2. câte două pentru fiecare plămân. Artera axilară vascularizează atât pereţii axilei. sinusul carotic (carotidian). stângă şi dreaptă. prin artera aortă care transportă sângele cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. care se continuă cu aorta descendentă. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri — splenică. aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune. bogată în receptori. Sistemul aortic Este format din artera aortă şi din ramurile ei. respectiv ovariene — stângă şi dreaptă —. La acest nivel există o mică dilataţie. care vascularizează antebraţul. Ramurile viscerale sunt arterele bronşice. din care se desprind cele două artere coronare. Ramurile aortei descendente Aorta descendentă toracică dă ramuri parietale şi viscerale. irigând creierul şi ochiul. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng. Aorta descendentă abdominală dă şi ea ramuri parietale şi viscerale. care irigă toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. Artera carotidă externă irigă gâtul. colonul descendent. Ramurile arcului aortic Dinspre dreapta spre stânga. sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave care îl duc în atriul drept. unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. De la nivelul acestora. arterele renale — stângă şi dreaptă —.

ajunsă în regiunea plantară.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Arterele iliace comune — stângă şi dreaptă —. de la pereţii şi viscerele din bazin. de la membrele superioare. vulvă. Ea se împarte în două artere tibiale: 1. Se continuă cu artera poplitee. se găsesc imediat sub piele şi se pot vedea cu ochiul liber prin transparenţă. prin sistemul azygos. Ca şi la membrul superior. Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului inferior. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereţii şi viscerele din bazin. bronhii. vagin. datorită coloraţiei albastre. Sistemul venos Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă superioară şi vena cavă inferioară. şi de la torace (spaţiile intercostale. fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. iau naştere venele brahiocefalice stângă şi dreaptă. ajunse la articulaţia sacro-iliacă. testicule. prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară. ultima porţiune a rectului) şi organele genitale — uter. iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară. Strânge sângele venos de la creier. din care se desprind arterele digitale dorsale. La nivelul lor se fac injecţii venoase. de la rinichi. prin venele jugulare interne. Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. cap. Vena cava inferioară. străbate diafragma şi se termină în atriul drept. La rândul ei. unul profund şi unul superficial. 2. devenind arteră femurală. subcutanate. Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare. mezenterică inferioară şi splenică. internă şi externă. Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două sisteme venoase. Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale. respectiv ovare. Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinară. prin venele subclaviculare. Adună sângele venos de la membrele inferioare. Vena cavă superioară. Venele superficiale. distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism. Prin aceasta se îndeplinesc două funcţii majore: 1. esofag. 0 venă aparte a marii circulaţii este vena portă. prostată. Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a coapsei. se disting vene superficiale şi vene profunde (cu aceleaşi caracteristici). Fiziologia aparatului cardio-vascular Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. cât şi de la ficat (venele hepatice). De fiecare parte. se împarte în cele două artere plantare. pericard şi diafragm). artera tibială posterioară irigă faţa posterioară a gambei şi. suprarenale. Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte-rele care le însoţesc. 8 . care se află în fosa poplitee (faţa posterioară a genunchiu-lui). care transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive rezultate în urma absorbţiei intestinale. penis. din care se desprind arterele digitale plantare. de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare). gât. Ele nu însoţesc arterele şi se varsă în venele profunde. care irigă coapsa. artera tibială anterioară irigă faţa anterioară a gambei şi laba piciorului şi se termină prin artera dorsală a piciorului. se împart fiecare în artere iliace externă şi internă.

Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce avansăm spre periferie. de concentraţia locală a unor metaboliţi şi de activitatea unor mediatori. 9 . se pro-duce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgere continuă a acestuia prin artere. în creşteri ale LEC. Acest fapt permite un control fin al distribuţiei debitului cardiac către diferite organe şi ţesuturi. presiunea sângelui se apreciază indirect. teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanţe şi gaze. Are loc înmagazinarea unei părţi a energiei sistolice sub formă de energie elastică a pereţilor arteriali. la om. Scade cu vârsta. creşte volemia şi se produce o creştere a presiunii arteriale (hipertensiune). scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune). Această energie este retro-cedată coloanei de sânge. Circulaţia arterială Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi funcţionale: Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici. În timpul sistolei ventriculare. prin măsurarea tensiunii arteriale. în timp ce arterele reprezintă conductele de distribuţie. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta. • Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase. venele. Aceasta se determină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul arterei. Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiunea arterială. iar microcirculaţia (arteriole. debitul sangvin şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa periferică). În practica medicală curentă. Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 2. Fiziologia circulaţiei sângelui Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. unda de şoc sistolică este amortizată. în scăderi ale volumului LEC. în marea circulaţie. care depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune arterială maximă sau sistolică) şi cu 80 mmHg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică). colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi. Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt: • Debitul cardiac. de presiunea arterială.sângele circulă în vase sub o anumită presiune. cu atât rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai mare. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari. într-un minut. metarteriole. pentru a egala presiunea sângelui din interior. Presiunea arterială . volumul de sânge pompat de ventriculul stâng. Deoarece mica şi marea circulaţie sunt dispuse în serie. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung. în timpul diastolei. • Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei în diastolă. venule). • Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor extracelulare (LEC). capilare. Este invers proporţională cu puterea a 4-a a razei vasului şi direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului. Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune. este egal cu cel pompat de ventriculul drept în mica circulaţie. Tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici. Datorită elasticităţii. asigurând întoarcerea acestuia la inimă. rezervoarele de sânge. Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelul arteriolelor. Sângele se deplasează în circuit închis şi într-un singur sens. în artere este pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut in aceste vase. Forţa motrice a acestui sistem este inima.

M.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Între debitul circulant. redistribuţia sangvină în diverse teritorii ale organismului. Debitul este direct proporţional cu presiunea şi invers proporţional cu rezistenţa: D = P/R. Viteza sângelui în artere.S. şi asigură în special controlul rapid al presiunii arteriale.95 mm Hg. de 0. iar pentru minimă 90 . Aceasta se datorează creşterii suprafeţei de secţiune a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei. de exemplu. ca. de aici. găsindu-se în număr mai mare în unele ţesuturi (rinichi. Fibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator. prin fibre simpatice vasoconstrictoare. ca şi presiunea. CAPITOLUL II BOALA HIPERTENSIVĂ Definitie: Hipertensiunea arterială e un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. deci de o mie de ori mai redusă. în aortă viteza este de 500 mm/s. bilateral. mai ales prin sistemul nervos simpatic. scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă. Clasificare: în functie de etiologie se deosebesc: 10 . care prezintă o zonă vasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare. sexul şi greutatea. presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere există relaţii matematice. Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvine Sistemul nervos afectează în special funcţiile globale. Dupa O. Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin intermediul sistemului nervos vegetativ. se află centrul vasomotor. sistemul nervos parasimpatic este important în reglarea funcţiilor cordului. creşterea activităţii pompei cardiace. În substanţa reticulată bulbară şi în treimea inferioară a punţii. iar în capilare. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140 -160 mm Hg. splină şi piele). interpretate în raport cu vârsta.5 mm/s. intestin. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării şi. la aproape toate vasele sangvine. Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare şi doar puţine fibre vasodilatatoare.

cerebrale şi renale. radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă). Din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii congenitale ale vaselor renale (stenoze. în care valorile presiunii arteriale sunt crescute. E importantă precizarea etiologiei renale. În apariţia hipertensiunii renale. caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune. deoarece unele forme sunt susceptibile de intervenţie chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculara. reprezentând 80 . Tratamentul este chirurgical. • stadiul al II-lea.: • stadiul I . caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace. cu un maximum de frecventa între 40 şi 50 de ani. în absenţa unei cauze organice. renala etc). în funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O. • stadiul al IlI-lea. procesul este functional vasoconstrictie . Menopauza şi obezitatea sunt factori favorizanţi. Tratamentul este chirurgical. se acordă un rol important sistemului nervos central.hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secreţie excesivă de aldosteron). dar formele mai grave apar la barbaţi. vergeturi. de altă natură. Se mai numeşte şi boala hipertensivă.sindrom Cushing. Initial. Presiunea arterială poate creste fie prin marirea debitului. după mai mulţi ani de evoluţie apar leziuni organice de ateroscleroză. Tratamentul se adreseaza atât bolii de bază. cât şi hipertensiunii arteriale. blocul complet. În ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arterială. stresantă şi ereditatea. alteori. tromboze.ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea arterială. embolii]. anevrisme). Incidenţa este mai mare la femeie. Aceasta se transforma în sânge într-o substanţă hipertensivă numita angiotensină. Ereditatea ar juca un rol foarte 11 . fie prin creşterea rezistentei.M. De cauza endocrina. endocrine. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale. Cele mai multe hipertensiuni au la baza creşterea rezistentei periferice (hipertensiunea esenţială. hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acută şi cronică. neurogene şi cardiovasculare. datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizează prin hipertensiune. . şi apare de obicei după 30 de ani. caracterizat prin semne de hipertrofie cardiovasculară. obezitate. caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140 -160/90 . la fel ca şi viaţa încordată. în care nu se poate evidenţia o cauză organică şi hipertensiunea arterială secundară sau simptomatică. leziunile renale din diabet. graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistenta.95 mm Hg. De cauza cardiovasculara. hirsutism şi creşterea eliminarii urinare a 17cetosteroizilor. Hipertensiuni arteriale simptomatice: De cauza renala.90% din totalul hipertensiunilor. recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină. care agravează tulburările. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatată clinic. .feocromocitomul . sistemului hipofizo-suprarenal şi hiperreactivitatii vasculare.hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism şi în cursul sarcinii. insuficienţa aortică şi ateroscleroza. prin electrocardiografie.S. Bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: coarctaţia aortică. Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai raspandite boli.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Hipertensiunea arterială esenţială. unele pielonefrite). . datorate descărcării în circulaţie de catecolamine (adrenalina şi noradrenalina). Din acest grup fac parte: . rolul principal este detinut de o enzimă care ia naştere în rinichiul ischemic (cu circulaţia insuficientă) şi care se numeste renină. pielonefritele etc). Hipertensiunea arterială esenţială: prin care se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv.o tumoare localizată în medulara glandei suprarenale. coronariene. în cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă. Este cea mai frecventă. În evoluţia hipertensiunii arteriale. în care este dovedită cauza.

stresul psiho-social: incidenţa HTA ESENŢIALĂ este mai crescută: ▪ la subiecţii expuşi stresului. 4) Supraalimentaţia Regimurile hipercalorice favorizează obezitatea exogenă care frecvent se însoţeşte de HTA.încordările psiho-emoţionale mici.factorul genetic explică existenţa familiilor de hipertensivi. care ar sta la baza vasoconstricţiei arteriale. . se instalează HTA (s-a evidenţiat HTA după angine streptococcice). . . .80% (după diferite statistici) în antecedentele familiale ale bolnavilor.corticosteroizi. 6) Factori Endocrini . Se pare că şi alimentaţia bogata în sare ar juca un rol.de asemenea.afecţiunea se întâlneşte în proporţie de 20 – 80 % în antecedentele familiale ale bolnavilor. 3) Aportul Crescut De Sare . Aportul crescut de sare determină scăderea activităţii receptorilor alfa-adrenergici vasculari.profesiunile generatoare de astfel de stări. după unele infecţii. dar permanente sau puternice. între care amintim: cotecolaminele (substanţe adrenalinice) cu rol vasoconstrictor. prin descărcarea de catecolamine. la rudele de gradul I se consideră că atunci când: ▪ unul din părinţi este hipertensiv descendenţii fac boala în procentaj de 50 %. .anticoncepţionale orale. 2) Factori Ai Sistemului Nervos Intervin prin condiţionarea reactivităţii organismului la stimuli din mediul extern: . descendenţii fac boala în procentaj de 70 %. se cunoaşte rolul unor hormoni elaboraţi de glanda supra-renală.TA creşte mai frecvent şi la o vârstă mai tânără a căror ingestie de NaCl depăşeşte 20 g/zi datorită anumitor obiceiuri culinare.nivelul TA este scăzut la populaţia care consumă sare sub 5 g/zi. . . 5) Factori Medicamentoşi Consumul cronic al anumitor medicamente: . ▪ în mediul urban faţă de cel rural.antiinflamatorii nesteroide determină o creştere proporţională a cazurilor de HTA. . datorită creşterii rezistenţei periferice prin patul vascular suplimentar din ţesutul adipos. a căror stimulare (în condiţii normale) determină TA şi produc o inhibiţie reflexă a impulsului simpatic. 7) Factori Infecţioşi Cercetări numeroase au subliniat că. ETIOPATOGENIE 1) Ereditatea . ▪ ambii părinţi sunt hipertensivi.intră în discuţie întrucât se constată frecvent hipertensiunea instalată la menopauză. afecţiunea întalnindu-se în proporţie de 20 .oboseală psiho-fizică: ca urmare a unei activităţi iraţionale şi odihnă insuficientă determină o stare de neadaptare a organismului la incitaţiile mediului extern. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina şi noradrenalina). 8) HTA De Sarcină 12 .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III important.

. purtând denumirea de ortopnee sau dispnee de decubit. .de intensitate variabilă. .bolnavii relatează că cefaleea este favorizată de: ingestia de alcool.pocnituri. . • tulburări vizuale: . tuse şi nelinişte. • tulburări auditive: . . . .în legătură mai ales cu schimbarea bruscă a poziţiei: trecerea de la cito la orto-statism. 13 .afectează aproximativ 3 % din femeile gravide.globi strălucitori. SIMPTOMATOLOGIE Exceptând cazurile cu evoluţie asimptomatică acuzele bolnavilor hipertensivi constau din: • cefalee occipitală (fronto-parietală): . fenomen care măreşte efortul respirator şi duce la apariţia dispneei.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III HTA din timpul sarcinii: . brusc. la fel ca şi produsul de concepţie.vedere înceţoşată. • tulburări cardiace: • dispneea este dificultatea de a respira şi se caracterizează prin sete de aer şi senzaţie de sufocare. . sarcina le este contraindicată.cu caracter pulsatil.cu caracter matinal.diplopie. suprasolicitarea intelectuală • ameţeli: . .însoţită sau precedată de tulburări vizuale sau digestive. .puncte negre sau luminoase în câmpul vizual.proporţională cu valori tensionale.HTA apare după a 24 – a săptămână de evoluţie a sarcinii. drept consecinţă apare staza în circulaţia pulmonară.5 g/zi). . .riscul maxim îl au pacientele cu TA diastolică mai mare de 109 mm Hg cărora de altfel. . Dispneea cardiacă se caracterizează prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale. care se accentuează spre seară. . Cu timpul dispneea apare şi în repaus.cecitate trecătoare (uneori). La început. dar cu repetare la noi sarcini. Dispneea paroxistică (sau astmul cardiac) este o formă de dispnee care apare în accese şi survine de obicei noaptea.constituie o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară. Apare de obicei în insuficienţa cardiacă stângă care este provocată de HTA: incapacitatea inimii stângi de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă. . . la câteva ore după culcare.e însoţită adesea de edem şi proteimeie (obişnuit sub 2.“muşte zburătoare”.cedează peste zi sau la antinevralgice.femeile cu HTA ESENŢIALĂ au un risc crescut de mortalitate perinatală. mai exact în decubit.senzaţie de ploaie. . .dispare complet postpartum. insuficienţa cardiacă stângă se manifestă sub formă de dispnee de efort. o varietate de dispnee de efort este dispneea vesperală. cu senzaţia de sufocare.

excepţional deasupra genunchiului. hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu. sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III O formă specială de dispnee este respiraţia CHEYNE-STOKES: caracterizată prin alternanţe de apnee (10 . • oboseală fizică şi intelectuală.oboseala la mers: cârcei şi mai ales parestezii fie cu caracter de: ▪ arsură sau amorţeală. ▪ calmată prin repaus. dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat. Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri.claudicaţie intermitentă ▪ este durerea care apare la efort.durerea precordială. • iritabilitate.A. se deosebesc trei stadii: Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive. Dupa manifestari se deosebesc: Forma benignă.12") şi polipnee. Simptome funcţionale: . CAPITOLUL III TABLOU CLINIC Clasic. Stadiul de hipertensiune intermitentă . cresc cu peste 40 mm Hg. . ▪ cu sediul în gambă. • vîjâieli în urechi.palpitaţiile: sunt bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute. apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea anormala a presiunii arteriale. care evoluează progresiv şi se caracterizează prin: 14 . comparativ cu normalul. . Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi sare. ▪ are caracter de crampă. . valorile T. caracterizat prin perioade de hipertensiune. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza. dacă sunt regulate sau neregulate : • anxietate. care grabesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii. introducând mâna în apă la 4°. ▪ frig sau hiperestezie. trebuie precizată natura lor: dacă apar izolat sau în accese. în special la mers. supărătoare. fără alte semne clinice. care este pozitiv când. alternând cu perioade normale. Cel mai cunoscut este testul presor la rece. • insomnii. Dacă un bolnav acuză palpitaţii.

complicaţiile apar de timpuriu. culcat timp de 10 – 30 minute. modificări de caracter. puls bine batut. . în special cea diastolică depăşind 130 mm Hg.furnicături la nivelul extremităţilor. hemoragii retiniene etc).radiologia. astenie. la trezire. . ameţeli. efectuându-se mai multe înregistrări şi notându-se cea mai mică valoare. CAPITOLUL IV INVESTIGATII Probe clinice: Tensiunea arterială Tensiunea arterială este forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali. sarcini. sex. ameteală.apar complicatii: insuficienţa cardiacă stângă sau totală. diverse manifestări hemoragice (epistaxis. insomnie. în special insuficienţa renală (progresivă şi ireductibilă). artere sinuoase şi rigide. fundul de ochi este grav şi precoce alterat. Forma maligna are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. paloare.examenul inimii relevă subiectiv palpitatii. În ultimul stadiu al formei benigne care se instalează dupa multi ani de evoluţie .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III .semne cerebrale: cefalee occipitală. Se deosebesc o tensiune arterială maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare şi o tensiune minimă sau diastolică care corespunde sfarşitului diastolei. mese.). Poate fi malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. efort muscular. pozitie. fundul de ochi şi probele functionale renale apreciaza gradul de evolutivitate al hipertensiunii arteriale. de obicei dimineaţa. greutatea corporala. în clinostatism 15 . În general există variaţii ale TA în funcţie de vârsta. TA trebuie masurată la humerala. tuse. ameţeli.M. slăbire. respectand aceeaşi oră de înregistrare şi utilizându-se acelaşi aparat. Starea generală este alterată rapid (astenie. cefalee cu caracter pulsatil. rezistente la Tratament. senzaţia de „deget mort". tulburări de memorie şi concentrare. vedere încetoşată). iar pentru minimă 90 – 95 mmHg (Comitetul de experti al O. cefalee intensă). oboseală. semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie şi digitatie). excitaţii psihice. . apnee. comune tuturor formelor de hipertensiune. bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrie tensională).semne de fragilitate capilară. complicaţii cerebrale sau renale. Valorile tensionale sunt mari. Valorile normale sunt considerate astăzi pentru maximă 140 – 160 mmHg. .S. frecvent tulburari de vedere („muste zburatoare". Pentru evitarea factorilor care influenţează aceasta se ia cand bolnavul e in repaos fizic şi psihic.semne care apar la examenul arterelor. uneori hematemeze. dureri precordiale. diferite grade de dispnee. tulburările de vedere şi tulburările trecătoare de constienţă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări funcţionale. iar obiectiv. . cardiopatie ischemică. metroragii. Corect. electrocardiografia.

Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasati în două puncte diferite ale inimii sau chiar la distanţă de inimă. iar modificarea intervalului caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. 4. sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială). fiind cuprinsă între 60-90/min. 16 . pedioasă. în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls. greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis). Examenul fundului de ochi. iar scăderea. Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus). sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. femurală.) pot fi 4 stadii : stadiul I: ▪ scleroza incipientă.completat cu determinarea presiunii centrale a retinei. Pulsul tardus este un un puls care se palpează un timp mai îndelungat. sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică). Electrocardiografia Este o metodă de investigatie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima în cursul activităţii sale. Calităţile pulsului arterial Se apreciază în mod subiectiv prin palpare.Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls.Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut. brahială.O. slab perceptibil. Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. a căror rezistenţă le reduce şi mai mult voltajul. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole). deoarece distensia arterei se face cu întârziere . urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan. După examenul fundului de ochi (F. care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus). Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale. cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace. Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorările mecanocardiografice cardiovasculare. În practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial.Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului. este obligatoriu de efectuat oricărui bolnav hipertensiv. în ortostatism.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III sau în poziţie şezândă. poplitee. radială. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală). Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale: 1. Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus). bradicardie (puls rarus). 5. traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă.Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. uşor depresibil. Inregistrarea grafică a pulsului arterial Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică. 2. 3. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin tesuturi. iar uneori şi la membrele pelviene (indispensabil în unele forme de hipertensiune) Pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o arteră pe un plan rezistent. Pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. un interval constant caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus). tibială posterioară.Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive.

Anamneza se axeaza pe: . Se poate înregistra şi pulsul carotidian.evidentierea antecedentelor eredocolaterale de HTA. care dă o reprezentare spaţială a activităţii electrice a inimii. consumul de alcool si fumatul). cu ajutorul unui microfon aşezat pe diferitele focare de auscul-tatie. 17 . stadiul IV: edem papilar combinat cu modificări ale F. preparate antiinflamatorii nesteroidiene. nivelul activitatii fizice. • îngustare generală sau circumscrisă a arteriolelor stadiul III: retinită angiospastică caracterizată prin: ▪ exudate şi hemoragii.A.determinarea consumului de medicamente ce pot influenta TA (contraceptive orale. • semnul încrucişării arterio-venoase (SALUS – GUNN). Stigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial. Vectocardiografia este o metoda grafică derivată din ECG. introducand mana in apa la 4°. care este pozitiv când. Fonocardiograma j normala prezinta grupuri de vibraţii care reprezintă zgomotele 1 şi 2. valorile T. CAPITOLUL V Diagnostic DIAGNOSTICUL POZITIV – se pune pe examenul clinic. cresc cu peste 40 mm Hg. întâlnite în stadiul III. Fonocardiografia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele şi suflurile produse de inimă. . consumul salin.evidentierea factorilor de risc modificabili (excesul ponderal. ţinând seama de apariţia bruscă a simptomelor şi cauza provocatoare. Se înregistreazâ de obicei simultan cu electrocardiograma. steroide. • accentuarea reflexelor arteriale. . în special a celui radial. ▪ modificări sclerotice şi spastice ale arteriolelor. decongestante nazale. Alte metode grafice. uneori chiar şi zgomotele 3 şi 4. colesterolul. ▪ venule uşor dilatate (lărgite). Testul presor la rece.O. stadiul II: ▪ arterioscleroză moderată. ccrebrovasculare.evidentierea simptomelor si semnelor de afectare a organelor tinta.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III ▪ îngustarea arteriolelor retiniene. . de boli cardiovasculare. diabet zaharat. în care anamneza joacă un rol important. antidepresante sau inhibitori ai MAO).evidentierea simptomelor sugestive pentru HTA secundara. . Flebograţia înregistrează pulsaţiile venei jugulare. stresorii psihosociali.

Prognosticul depinde de forma clinică . În forma malignă. cea mai obişnuită.Afectiuni rcnovasculare.Afectiuni ale parenchimului renal. cele trei stadii din clasificarea propusă de O. de apariţia complicaţiilor. prognosticul s-a îmbunătăţit. Astfel. etapele bolii fiind parcurse în 1 . de la alterări funcţionale. infarct miocardic. . cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi infarctul miocardic. hemoragia cerebrală.Folosirea contraceptivelor orale. cerebrale şi renale. la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă. 18 .Aldosteronism primar. de respectarea Tratamentului. . de modul de viaţă recomandat şi. Sub influenţa Tratamentului actual.Hipertiroidism.benignă sau malignă. . de nivelul tensiunii diastolice şi bazale. În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară. fiecare formă de hipertensiune arterială. în evoluţia sa. în hipertensiunea benignă complicaţiile se datorează aterosclerozei. poate fi benignă sau malignă şi parcurge. fiind mai rezervat în stadiul al doilea şi mai ales în al treilea. insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală. boala durează ani sau chiar zeci de ani. pseudo-hipertensiunea arteriala si formele secundare de HTA în: . . Complicatiile depind de forma clinică . în raport cu caracterul său evolutiv.Feocromocitom. Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală. evoluţia este foarte rapidă. În stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă ventriculară stangă acută şi cronică.Coarctatia de aorta. Aici se întalnesc frecvent encefalopatia hipertensivă. Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante. . pănă la scleroză cu insuficienţă renală).S. in sfarsit.benignă sau malignă . la nivelul rinichiului (tulburări variate. Moartea se datorează îndeosebi complicaţiilor cardiace. . Indiferent de etiologie.Insuficienta valvei aortice. .M. .de ereditate. insuficienţă cardiacă globală.Sindromul Cushing.3 ani. de vârsta (tinerii fac forme mai grave). anevrism disecant). CAPITOLUL VI EVOLUTIE ŞI COMPLICATII În forma benignă.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Diagnosticul diferential se face între HTA esentiala. tromboze şi hemoragii cerebrale).

guta.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale. CAPITOLUL VII TRATAMENT Tratamentul HTA trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale.când necesitatea medicaţiei se impune. până la normalizarea tensiunii arteriale. sedative.tratarea cauzei.Tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în conditii de ambulator.Tratamentul trebuie să fie complex.repausul nu trebuie să fie absolut. Ecxerciţiile fizice. .dieta va fi saracă în colesterol şi în grăsimi saturate. . diabetul zaharat.medicaţia nu va fi administrată: 1. Se vor combate obezitatea. A. coronariene şi periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari. nu de spital. Exerciţiile fizice. la vârstnici cu HTA sistolică în jur de 180 mm Hg.au o mare importanţă mijloacele psihoterapice. .mai înainte de a folosi medicaţia antihipertensivă se va urmări pacientul timp de 3 luni. toată viaţa. . mersul pe jos şi gimnastica medicală. . în HTA care cedează la: repaus. . medicamentos etc.este bine ca Tratamentul să fie şi vasodilatator coronarian. fac parte din Tratament. . nu de spital.tratamentul HTA va fi continuu. • probelor biologice.deoarece multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate aterosclerozei. . mersul pe jos şi gimnastica medicală fac parte din tratament.tratamentul se consideră eficace. regimul şi Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă.trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată. alegerea medicamentului va ţine seama de: stadiul bolii şi de particularităţile cazului. 19 . medicamentos. .tratamentul trebuie să fie complex. igieno-dietetic. hiperlipoproteinemiile etc.tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator. deoarece asociaţia cardiopatie ischemică . de 2 ori pe an. . Este bine ca drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul Tratamentului asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului.sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare. . brutale). 2. combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale. . pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale. . .repausul nu trebuie să fie absolut. regim hiposodat. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . . de aici (mai ales la varstnici) decurgând prudenţa. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: . .drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi mărite apoi progresiv. TRATAMENT PREVENTIV . . . când la adult TA diastolică scade sub 95 mm Hg.hipertensiune arterială este foarte frecventa.explorarea trebuie bine facută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază de Tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare).controlul: • TA se va efectua la 2 – 3 ani. cu antihipertensive în doză de întreţinere . igieno-dietetic.

Indiferent de bolile asociate. verapamilul. . fentolamină). cu scopul de a preveni ATS. DIAZEPAM – sedative: FENOBARBITAL. Dintre aceştia saralazina (antagonist al angiotensinei II) şi enalapril.vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări.sau desodat: 5. 2. Bromoval. Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de acţiune.hipocaloric.Cu acţiune asupra sistemului nervos central: clonidina. este mai uşor de acceptat.normoprotidic. 4. . Tratamentul medicamentos foloseste numeroşi agenţi hipotensivi. în cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau cu tulburari de irigatie cerebrala sau coronariana.se interzice fumatul.regimul desodat relativ (2 – 5 g sare / zi).Hipotensoare cu acţiune pe receptorii simpatici. . nifedipina. 6. . . minoxidilul. muzică.Vasodilatatoare. 20 . 3. mm Hg în decubit. de aceea regimul va fi: 1. diureticele (care acţionează reducând volumul sanguin). .angiotensina. Regimul alimentar trebuie să combată supraponderea şi dislipidemiile. Tratamentul hipotensiv este complex. teatru. reserpina şi alfa-metildopa. B. .blocante ale receptorilor beta adrenergici (propranololul şi celelalte).dieta hiposodată (sub 3 g sare / zi) se va intercala cu zile de regim KEMPNER: orez.Cu acţiune asupra fibrelor nervoase simpatice. clordelazin. .condiţia esenţială a eficacităţii regimului alimentar este menţinerea sa pe tot restul vieţii. . .Cu acţiune asupra volumului sanguin: diureticele. regimul va fi hipo.restricţia de lichide nu este necesară. hipotensoarele pot fi clasificate astfel: .hipolipidic. oscilează intre 90/70 şi 130/90 mm Hg în ortostatism şi nu depăsesc 170/110 .Cu acţiune asupra ganglionilor autonomi simpatici: trimetafan. nitroprusiatul de sodiu şi diazoxidul. zahăr. fără relaţie cu terminaţiile nervoase: hidralazina. În funcţie de locul şi mecanismul de acţiune. tranchilizante). Hydergine (Reder-gin). cu reducerea mai accentuată a grăsimilor de origine animală.blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin. sedative şi hipnotice (barbiturice.blocantele receptorilor alfa şi beta adrenergici (labetololul . fructe. Efectul este atins dacă T. alfa-metildopa şi reserpina. .A. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii T. blocând transmiterea adrenergică: .combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante – MEPROBAMAT. Cele mai folosite antihipertensive sunt blocantele de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie.Tenormin). se aplică în formele foarte severe.nu se consumă cafea şi alcool decât în cantităţi foarte mici. lectură.Antagonisti ai sistemului renina .A.hipoglicidic. cu acţiune asupra peretului vascular. lisinopril (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensiei I in angiotensiva II). Ultimele două acţionează şi asupra sistemului nervos central. postganglionare sau terminaţiilor nervoase: guanetidina. dar este greu de suportat. deoarece reducerea sării duce la scăderea nevoilor de apă şi a setei.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III . Acesta va fi adaptat în funcţie de starea clinică. . TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC Regimul va fi echilibrat şi suficient urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale. . captopril.

Blocante ale canalelor de calciu: produc vasodilatatie coronară cu creşterea debitului sanguin coronar. triamteren.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Profilaxia hipertensiunii arteriale urmareste educarea în vederea unui comportament adecvat de viaţă. Ednyt etc). 2. antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: losartan (Cozaar). amilorid). 2. proteinurie. excitabilitatea. . retenţie azotată. capabil să asigure controlul simptomelor hipertensiunii. diuretice care economisesc potasiul: antagonisti ai aldosteronului (spironolactona. nimodipina. felodipina (Plendil). Isoptin etc).Crizele hipertensive sunt situaţii clinice în care creşterea adeseori subită a TA diastolice la valori de 120 – 140 mm Hg sau mai ridicate necesită măsuri terapeutice prompte de coborâre a valorilor tensionale la un nivel optim. manifestări renale: oligurie. 21 - .sulfonamide: clortalidona (Hygroton). 2. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale cardiace: verapamil (Cordamil. manifestări digestive: greaţă. blocante ale canalelor de calciu cu efecte principale vasculare: nifedipina (Adalat. patru grupe de medicamente sunt utilizate mai frecvent: betablocantele. cresc circulaţia cerebrală. amlodipina (Norvasc etc). fundul de ochi cu: hemoragii. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE): captopril (Capoten. Lasix etc). O clasificare clinică a blocantelor canalelor de calciu poate fi: 1. enalapril (ENAP. nisoldipina. a bolnavilor în stadiul prehipertensiv. I. blocantele canalelor de calciu. diuretice puternice (de ansa): furosemid (Furosemid. deci a persoanelor susceptibile de a face boala. substante actionand pe sistemul reninaangiotensina şi diureticele. Din medicaţia hipotensoare disponibilă în prezent. betablocante neselective: oxiprenoloi (Trasicor etc). talinolol (Cordanum etc). Cardil etc). Diuretice: 1. diminuează rezistenta periferică şi tensiunea arterială. diuretice de intensitate medie . Corinfar retard etc). acid etacrinic 3. nebivolol (Nebilet etc). nicardipina. III. fenomene neurologice. lisinopril etc. selective): metoprolol (Bloxan etc). TRATAMENTUL URGENŢELOR HIPERTENSIVE . vărsături. chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi. II. scad frecvenţa cardiacă. valsartan (Diovan). 2. Substante actionand pe sistemul renina-angiotensina: 1. scad conducerea la nivelul nodului atrioventricular. Renitec. Manifestările clinice frecvent întâlnite în crizele hipertensive sunt: creşterea TA arteriale la valori mai mari de 120 mm Hg. realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi judicioase.tiazide: hidroclorotiazida (Nefrix). cardiomegalie. exudate sau edem papilar. diminuează travaliul cardiac şi consumul de oxigen. diltiazem (Diacordin. Se subimpart in: 1. IV. Farcopril etc). betablocante selective (P. Au efect inotrop negativ. Foarte importantă este şi profilaxia complicatiilor. atenolol (Vascoten etc). Betablocantele scad forţa de contracţie a cordului. au acţiune antiaritmică. antianginoasă şi antihipertensivă. manifestări cardiace: insuficienţă ventriculară stângă acută. propranolol. pindolol (Visken etc).

foarte rar a fost nevoie de a doua fiolă de Runervil.  administrare parenterală de droguri antihipertensive. .sunt mai frecvente şi au un tablou clinic mai puţin sever. cifrele TA trebuie urgent coborâte. 22 . în vederea modificărilor terapeutice.dacă există ameninţare de: EPA: se asociază LANATOSID C.î.mai rar ele apar din cauza unei hipertensiuni severe. în seringi separate (precipită în caz de amestec).solicită o terapie mai puţin agresivă.v.v..în caz de răspuns nesatisfăcător. insuficienţa ventriculară stângă acută. în următoarea ½ oră la: RUNERVIL – 1 fiolă i. b) URGENŢELE HIPERTENSIVE de GRADUL II .ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III Crizele hipertensive . în maximum o oră. din cauză că prezenţa manifestărilor clinice severe şi a leziunilor majore ale organelor “ţintă” sugerează sau favorizează o ameninţare a integrităţii acestor organe. asociind din primul moment : . . Măsurile care se impun în acest scop sunt:  spitalizare imediată. în cadrul crizelor hipertensive se delimitează : a) urgenţe majore sau de gradul I. b) urgenţe de gradul II. . .uneori ele sunt datorate întreruperii brusce a tratamentului. zonele din care trebuie ieşit cât mai repede sunt:  250 mm Hg pentru maximă. După ce puseul hipertensiv s-a remis se trece la tratamentul obişnuit al unei HTA.  măsurarea frecventă a TA.se produc mai frecvent la pacienţii cu HTA esenţială ignorată sau neglijată terapeutic. . .crizele hipertensive reprezintă o urgenţă a. cu antihipertensive orale capabile să aducă sub control valorile TA în 24 – 48 de ore. edem pulmonar acut. se recurge. .dacă HTA nu cedează semnificativ. epistaxisul masiv.FUROSEMID 1 fiolă şi PAPAVERINĂ 1 fiolă i. Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensivă. hemoragia cerebrală.v. anevrism aortic disecant.apar la pacienţii fără leziuni importante ale organelor “ţintă”. se repetă asociaţia după ½ oră.  supraveghere foarte atentă şi continuă a bolnavului. . iminenţă de edem cerebral: se asociază SULFAT DE MAGNEZIU i.. a) URGENŢELE HIPERTENSIVE MAJORE sau de GRADUL I : sunt relativ rare şi se definesc prin necesitatea de reducere prin tratament parenteral TA la valori acceptabile.cuprind: HTA severă. hipertensiunea arşilor. S-au obţinut constant rezultate remarcabile în tratamentul puseurilor de HTA. .  130 – 150 mm Hg pentru minimă În funcţie de gravitate şi de prognostic.

colaps vascular. ca şi neîntelegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna evoluţia favorabilă. Iată de ce asistentul medical este dator să le asigure şi să urmareasca poziţia corectă în pat. de asemenea. urina. Dar pentru a-şi îndeplini menirea. chemările la telefon. ci trebuie să cunoască noţiuni teoretice. În sfârşit. aceşti bolnavi sunt incapabili să se ocupe singuri de dânşii. Regimul fără lichide.A. lui. dietă. diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului. dacă este nevoie. interpretarea acestuia şi. schimbarea lenjeriei. puseuri de hipertensiune. Asigurarea tranzitului intestinal este capitală pentru acesti bolnavi. faptul că multe boli cardiovasculare reprezintă urgenţe medicale. cardiopatii ischemice. El trebuie să cunoască indicaţiile şi contraindicaţiile unor medicamente (digitala. stop cardiac). discuţiile cu voce tare. El trebuie să asigure repausul fizic şi psihic al bolnavului. dacă reţinem. este indispensabil. Nu trebuie să uite că unui bolnav cu insuficienta cardiacă avansată îi este interzis efortul de toaletă zilnică. pentru prevenirea trombozelor. ca şi a complicaţiilor. medicaţie etc. care. T. uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util într-o hipertensiune sau o insuficienţă cardiacă decât multe medicamente. care reclamă o spitalizare îndelungată. tulburări de ritm. chiar perfect. Adeseori. fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziţiei şezânde sau semişezânde. La fel de important este şi repausul psihic. care să-i permită depistarea unui semn precoce. asistentul medical trebuie să ştie că eforturile mari de defecaţie pot fi fatale într-un infarct miocardic. trebuie să cunoască 23 . În sfârşit. chiar intervenţia in situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III CAPITOLUL VIII ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL Asistentul medical detine o poziţie foarte importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi. efectuarea zilnică a masajului gambelor şi picioarelor. Nu trebuie însă să uite dezavantajele repausului îndelungat la pat. nu trebuie să se multumeasca să cunoască şi să aplice. aproape în toate aceste categorii de afecţiuni. hiposodat. infarct miocardic etc). hipertensiune arterială. Vizitatorii numeroşi. deci o supraveghere continuă. În bolile cardiovasculare dieta reprezintă adesea un factor esential. chinidina etc). edem pulmnar etc). Pe aceeaşi linie se situeaza şi frecvenţa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope. edeme. Toaleta zilnică a bolnavilor îi revine. transportul. se poate întelege mai bine rolul său. Justificarea rolului acestuia rezida în caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă.. Asistentul medical este obligat să noteze toate datele referitoare la puls.

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie . Să cunoască semnele socului compensat şi măsurile de profilaxie.Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca . 24 .Nevoia de a elimina . cu componentele bio-psiho-sociale. 5.Nevoia de a fi curat . pentru a împiedica intrarea în stadiul decompensat. Să cunoască primele îngrijiri care trebuie acordate într-o lipotimie sau sincopă. Cele 14 nevoi fundamentele sunt : 1.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III şi primele îngrijiri care urmează să fie acordate în unele urgenţe cardiovasculare. de a proteja tegumentele şi mucoasele . 4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură . 6.Nevoia de a se alimenta şi hidrata . 2. formând un tot indivizibil. 3. culturale si spirituale ale individului. El are necesităţi fundamentale cu manifestări psihice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine. Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale. îngrijit. CAPITOLUL IX NEVOILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI SĂNĂTOS ŞI BOLNAV DUPĂ MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON “Individul este o entitate bio-psiho-socială. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale”. 8.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în condiţii normale . 7. măsurile de reanimare necesare (respiraţia „gură-la-gură" sau „gură-la-nas" etc).Nevoia de a dormi şi a se odihni .

Nevoia de a evita pericolele. 11. 14.Nevoia de a se realiza.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.Nevoia de a comunica. 25 .Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori. de a practica religia. 13. 10.Nevoia de a se recrea.ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „ALMA MEDICA” TIMISOARA PROIECT DE DIPLOMĂ „ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ HIPERTENSIVĂ” ELEV: NICU MARIANA ALINA ANUL III 9. 12.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful