Виктор Степанович Гребенников

Viktor Stephanovich Grebennikov

(1927–2001)

EFECTUL DE STRUCTURĂ CAVITARĂ
Analiza studiilor şi descoperirilor lui Viktor Stephanovich Grebennikov în legătură cu Efectul de Structură Cavitară şi posibilele aplicaţii antigravitaţionale.
Traducere de Victor S. 21 iunie 2013

Raportul #003 Versiunea # 00001 02/02/2009
1

Alte tipuri de platforme zburătoare: modelul Avion 1
După Grebennikov, sunt mulţi cei care s-au aventurat în încercarea de a construi acel model de gravitoplan, aşa cum este acesta denumit de către V.S. Grebennikov şi care se bazează pe aceeaşi tehnologie. Printre aceste încercări, s-a găsit numai una cu fotografii ale aşa-numitei platforme care a fost numită Avion. Mai jos se găseşte relatarea tradusă a unuia dintre constructorii acesteia:

„...prima încercare cu succes fost făcută în anul 2005. Am asamblat această construcţie în numai câteva zile, la început cu multă neîncredere, dar în cele din urmă abia am putut crede ceea a ce vedeam în faţa ochilor. Oameni buni, aceste dispozitive sunt extrem de periculoase pentru sănătate. Timp de un an întreg am suferit de dureri acute ale articulaţiilor. Articulaţiile mele scârţâie şi sunt dureroase chiar şi atunci când transport sarcini mai uşoare...” „Ca bază am ales un o placă de formă rotundă în care am fixat o ramă goală dintr-un stup de albine. Placa de formă rotundă am închis-o în placaj de 6 mm grosime. Pe panoul rezultat am fixat un transformator de înaltă tensiune care alimenta o bobină interioară înfăşurătă către dreapta (...) şi am avut suspiciuni asupra faptului că aşa ceva ar putea funcţiona. Un cablu cu înaltă tensiune a fost conectat la o grilă (pe care am obţinut-o de la un panou perforat). Un alt cablu de înaltă tensiune a fost conectat la folia de aluminiu cu care înfăşurasem fagurele de stup. Grila a fost montată în aşa fel încât să-i poată fi schimbată distanţa şi înclinaţia faţă de fagure. Generatorul (de înaltă tensiune) era alimentat printr-un tranzistor conectat după o schemă în care acesta intra în autooscilaţie. Bobina primară a transformatorului a fost legată între baza şi colectorul tranzistorului pe a cărui bază a mai fost conectată şi o a doua bobină, dar de data aceasta cu înfăşurare în sens invers faţă de prima. În paralel cu bobina secundară am legat şi o lampă cu neon şi o bobină Tesla care era alimentată de transformatorul de înaltă tensiune.” „Deci, luând-o de sus în jos, avem: platforma rotundă; fagurele de stup înfăşurat în folie de aluminiu; placajul cu grosimea de 6 mm; transformatorul de înaltă tensiune; stratul izolant făcut din mine de pix (...); grila metalică alimentată cu tensiune. Pe capacul platformei sunt montate două pârghii prin care se poate modifica poziţia grilei. Pârghia din dreapta îi modifică înclinaţia, pârghia din stânga îi modifică distanţa faţă de panou.” „Întreaga platformă a fost pusă pe un butoi de la care fusese luat capacul. Am alimentat grila şi aceasta a început să se mişte. Efectul de Structură Cavitară – E.S.C., se manifestă într-o anumită poziţie a grilei pe care nu o putem prevedea. Uneori este nevoie şi de 10 minute pentru a găsi combinaţia potrivită între distanţă şi înclinaţie.” „Ideal este atunci când sub platformă nu există zăpadă. E.S.C. apare instantaneu.
1 Denumirea este din limba italiana şi are aceeaşi semnificaţie ca şi în limba română. 2

Trebuie ţinute bine mânerele pentru că forţa de tracţiune este energică. Prin urmare, aceasta dă un sentiment de pierdere a greutăţii, anumite tulburări ale văzului, (fosfene care se învârt în cercuri) şi un puls puternic care se simte în urechi. Culorile devin mai vii şi se simte un gust acid în gură. Forţa de tracţiune pe verticală se menţine aproximativ 2 – 3 minute, apoi trebuie mişcată grila pentru a nu cădea...” „...la înălţimea de 10 metri ai o teamă stranie, dar nu este cauzată de înălţime, ci un sentiment nedefinit.” „Este foarte obositor de condus acest dispozitiv, şi de cele mai multe ori un zbor scurt se termină cu un salt într-un morman de zăpadă. În momentul saltului se simte un vânt puternic. În timpul zborului nu se simte acest vânt, însă atunci când E.S.C. începe să scadă, acesta se simte din nou. Durerile la nivelul articulaţiilor încep după 2 – 3 ore de zbor.” „…straniu este faptul că, acest efect pare să fie influenţat de poziţia planetelor, şi mai ales de poziţia lui Jupiter.” ... „Pentru a experimenta, se poate lua orice material cu structură poroasă şi se pune în paralele cu suprafaţa Pământului. Noi am reuşit să avem o interacţiune puternică folosind faguri goi care se folosesc la stup şi o simplă sită (metalică). Prezenţa anumitor câmpuri magnetice şi/sau electrice în zonă influenţează E.S.C. Un alt factor este se obţine prin aplicarea de înaltă tensiune asupra grilei, în acest caz E.S.C. creşte de sute sau mii de ori. Din acest motiv, am folosit o mică bobină de tip Tesla, dar în loc de scânteie, noi am preferat să folosim o lampă fluorescentă care va genera „zgomot” cu un spectru mai larg. În acest fel, E.S.C. devine un adevărat uragan.” „După ce se obţine prima ridicare, grila trebuie din nou deplasată, altfel E.S.C. dispare şi începe coborârea. Astfel, mişcarea grilei se aseamănă cu „mişcarea unei aripi sub elitră” [Pe mine, traducătorul acestor rânduri, această frază mă duce cu gândul la faptul că multe
dintre insectele cu aripi şi elitre situate deasupra aripilor, după legile fizicii cunoscute, nu ar trebui şi nu ar putea să zboare. Şi totuşi zboară! Să ne gândim că aceste aripi nu au o formă care să favorizeze portanţa, insecta are greutate prea mare pentru a se putea ridica de pe loc, ce forţă şi ce frecvenţă a bătăilor aripilor ar trebui să existe pentru această ridicare? În urmă cu câteva zile, înainte de scrie aceste rânduri, s-a învârtit în zbor în jurul meu timp de aprox. 20 de secunde una dintre acestea, nu ştiu cum să-i spun, probabil că era ceva din această specie de insecte, ceva cu elitre de dimensiuni relativ mari şi de o frumoasă culoare verde metalizat. Era probabil Cetonia aurata. Am ascultat cu atenţie sunetul, un sunet de frecvenţă joasă care nu arăta că aripile ei s-ar fi mişcat foarte rapid. Mi-a venit ideea că nu este vorba de portanţă, ci despre un efect electrostatic pe care îl produc aripile în mişcarea lor, frecarea acestora cu particulele din jur, „interacţiunea” cu Efectul de Structură Cavitară pe care îl produc elitrele aflate deasupra aripilor, astfel apărând mai mult un efect antigravitaţional decât unul de portanţă. Sau, spre exemplu, Rădaşca, Lucanus cervus după denumirea ştiinţifică. Observaţi aici cu atenţie zborul acesteia. Imaginaţi-vă ce greutate are un exemplar de Lucanus cervus cervus care trăieşte şi în România, are aproximativ 9 cm lungime, dar cu toate acestea zboară! Natura este mult prea complexă ca să ne dăm noi seama de această complexitate, iar invenţiile inspirate din natură sunt cele mai bune, cele mai strălucite şi cele mai fiabile invenţii. Nu găsesc vreun motiv pentru care V.S. Grebennikov şi alţi oameni să nu fi aflat vreo metodă pentru a folosi această invenţie a naturii. Numai cei ce experimentează vor putea afla dacă acest E.S.C. există sau nu, astfel că nu ar trebui vreodată să ne temem să facem ceea ce nu ştim cum să facem. Să ne amintim că Noe, cel care
3

Zborul este mai mult o mişcare spasmodică. Procedura este imposibil să fie automatizată, E.S.C. este un fenomen extrem de instabil. (Grebennikov a fost singurul căruia i-a reuşit). „Este important să nu existe zăpadă sub platformă, efectul va dispărea atunci când vă urcaţi cu picioarele pe aceasta, de asemenea şi câmpul generat în exterior.” „Dacă există cineva care va reuşi să facă o fotografie bună a platformei în timpul zborului, acesta merită un monument. Cele mai multe dintre fotografiile noastre au apărut defocalizate.” „Întrebare: Este posibilă folosirea altei structuri în locul fagurilor de stup? Să încerc ceva metalic... Răspuns: NU, este absolut de evitat metalul, cel mai bun material după faguri ar fi lemnul de balsa. Spuma plastică este un bun material, are o structură poroasă şi în plus respinge impulsurile electrostatice. Însă, problema cu aceasta este faptul că celulele sale nu sunt orientate într-un mod ordonat, în timp ce noi avem nevoie de un material micro-poros ale cărui celule să fie dispuse perpendicular cu suprafaţa Pământului şi orientate spre centrul planetei.” „Cum a început totul? Nu am stat prea mult să reflectăm sau să ne dăm seama de raţionament. Am citit puţin din cartea lui Grebennikov şi am zis, „hai să încercăm!”. Nu-mi amintesc cina a adus fagurele, unul dens, robust, bine construit. L-am împărţit în mai multe părţi şi am început să experimentăm, fiecare pentru el, folosind recipiente din sticlă şi cărbune suspendat, aşa cum era indicat în carte. Nu se întîmpla nimic, efectul era zero! Timp de câţiva ani fragmentele de fagure au ajuns undeva într-un colţ, au fost uitate acolo. Apoi, într-o zi, cineva a adus un televizor la reparat. Tubul cinescop refuza să se aprindă. Numai ca să experimentăm, am luat o parte din fagure şi l-am legat la anodul tensiunii de alimentare al tubului cinescop. Din cauza timpului, cablul se rigidizase, aşa că fagurele a rămas suspendat de acesta fără a avea un alt sprijin. Printr-o coincidenţă, cineva a pus peste fragmentul de fagure o sită, aceasta s-a lipit, şi am uitat-o acolo. Am conectat alimentarea televizorului iar fagurele a început să vibreze. Nu s-a mai întâmplat nimic la momentul respectiv, dar a venit cineva şi ne-am distrat pe seama acestui lucru, după care, am uitat fagurele pus deasupra pe televizor. Din cauza căldurii, fagurele fiind legat în continuare la cablu, acesta s-a înmuiat şi a început să coboare încet către sita aflată sub el. La un moment dat am auzit un fel de fluierat care venea de la fagure, un sunet care ne amintea de cel al unui vechi transformator de televizor atunci când era pornit. Fagurele se afla la aproximativ 20 – 30 de cm de sită atunci când cineva a scos din priză cablul de alimentare al televizorului. Apoi, în acel moment s-a întâmplat ceva straniu: fagurele a devenit invizibil. Cu toţii am observat acest lucru, cu câteva momente mai înainte era acolo. După aproape 20 – 30 de secunde, acesta a început să reapară, apoi am auzit un zgomot puternic iar fagurele a explodat în mici fragmente. De aici a început adevăratul nostru interes în legătură cu E.S.C.
a construit Arca, a fost un începător, un neprofesionist. Profesioniştii au construit Titanicul :) ]
4

Detalii utile: am construit această platformă folosind materiale reciclate, în timpul pauzelor de prânz, convinşi pe deplin că nu va funcţiona nimic. În camera noastră efectul era foarte slab, aşa că am dus această 'urâţenie' într-un depozit abandonat. În depozit efectul era mult amplificat, dar numai după 4 ridicări bateria era terminată. Am observat în jurul nostru o ceaţă verzuie, iar testele s-au derulat timp de două ore...” „A doua oară am folosit o baterie nouă şi am obţinut un număr de 8 ridicări. Platforma a căzut într-o grămadă de zăpadă iar bateria s-a spart şi acidul a curs. Am pierdut sita metalică prin zăpadă şi după un timp au început să apară dureri puternice în articulaţii. Televizorul era un RECORD KHKHKH de generaţia a 3-a, şi nu îmi amintesc numărul de serie. Sita era una de la un exemplar din 1970 şi nu am o fotografie a acesteia. Ulterior am făcut câteva fotografii ale platformei şi ale diverselor componente.”

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful