G uest

star

*

*

*

să-ţi povestesc cum într-o seară am urcat la-ntâmplare într-un autobuz ce pleca dintr-o piaţă centrală şi n-am coborât decât la capăt, departe de tot ce ştiam, noaptea trăsese grilajul şi corpul meu era un moskvitch din ‘83 pe care nu era chip să-l acopere vreo prelată, cum am mărşăluit câteva ore de-a lungul şi de-a latul unor districte de la periferie, de fapt nişte imense dormitoare întunecate, printr-o ploaie mai sâcâitoare decât un nor de lăcuste, forţându-mi rezistenţa, cu gheata dreaptă străpunsă în dreptul degetului mic... Şi-n timpul ăsta, versurile lui sandburg zăngănindu-mi în urechi – „Let us nudge the steam radiator with our wool slippers and write poems of Launcelot, the hero, and roland, the hero, and all the olden golden men who rode horses in the rain”, şi eu doar cu fratele asin, şi cu furnicile ploii mărşăluindu-mi prin păr, izbindu-se de lentilele ochelarilor – şi dorinţa arzătoare de a mă pierde numai pentru ca cineva să vină în sfârşit să mă caute.

Claudiu Komartin

CORPUL T
revistă de literatură editor Facultatea de Litere Universitatea „Transilvania” din Braşov Editura „Tracus Arte“

Coperta revistei Tania Maria Muşina Ilustraţia copertei nr.1/2012 Mircea Dragomirescu „t-sHIrt serIes” *Ilustraţia copertei nr.4/2011 Radu Rodideal „Lolita 2“ Director Alexandru Muşina senior editor Andrei Bodiu

redacţia redactor-şef Adriana Bărbat secretar de redacţie Mihaela Alecu Ramona Hărşan, Naomi Ionică, Ecaterina Pavel, Dan Ţăranu site Cătălin Badea-Gheracostea Facebook Alexandra Ungureanu - Atănăsoaie Bulevardul eroilor nr. 25 (Corpul t) cam. tP 7 Braşov 500030 e-mail: corpul_t@yahoo.com Facebook: Revista Corpul T www.corpulT.ro

revista apare cu sprijinul Departamentului Inovare culturală, comunicare, dezvoltare socială din cadrul Institutului PrO-DD al universităţii transilvania din Braşov.

Corpul T = ISSN 2069 - 802X ISSN-L = 2069 - 802X

CORPUL T

Nr.1/2012

4-17 ŞaPte CrONICI Ovidiu simion Cine ce cui cât i-e dator? Despre blocaj. adriana Bărbat Un, doi, trei, la perete stai! Dan Botezatu Practica şi principiile criticii literare Dan Ţăranu Suprarealism casnic, versiunea meta Dan Ţăranu ... and then there is Cârciova Dorin David Un CriticAtac în folosul societăţii Cătălin Badea - Gheracostea Nu desfaceţi nodul acesta! 18-30 reCeNzII de: andrei Dósa, Daniel Puia-Dumitrescu, Carmen Duţă, Cosmina Cristescu, ecaterina Pavel, ramona Hărşan, Cristina Pipoş, Camelia Mânzăleanu, Ioana Nedelcu, Valentina Iliescu, senida Poenariu, alexandra ungureanu-atănăsoaie la volume de: Matei Houpila, Mirela Lungu, alexandru Potcoavă, Noémi sárkány, Dumitru Bădiţa, andrei zbîrnea, Bogdan Popescu, Ciprian Măceşaru, răzvan Gheorghe, Daniel Cristea-enache, Dan Cârlea, Mihaela ursa, Lucian Dan teodorovici 31-50 DezBatere Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol 51-52 eVeNIMeNt: Cine-activism la serile de film ale Facultăţii de Litere 53-58 INterVIu cu Dan Coman „Cărţile adevărate răzbesc oricum” 59-71 POezIe sabina Comşa Trotineta şi alte poeme ecaterina Bargan Piese de ancorare şi alte poeme 72-116 PrOză Dorian Dron Amintirile unui spălător auto 117-161 rOMaN Bogdan Nicolai Gaşca mea 162-201 CeNaCLu Pavel Dan aleksandar stoicovici, alexandra Coman, Marius Ştefan aldea, alexandru Colţan, alexandru Potcoavă 202-203 sIte tiuk.reea.net turambarr.blogspot.com

OVIDIu sIMION afirm că Arta scalpării a produs o impresie atât de puternică la publicare (2005) consacrându-l imediat pe t. adică: „o serie de obiecte. intitulat Robinson şi-a plătit întotdeauna datoriile: robinson „la 50 de ani”. linia poemelor inspirate din Arta . ele par menite să umple la repezeală un spaţiu predeterminat de editor. titlul volumului publicat recent de t. cel care dă numele ciclului de 10 flashuri poetice ambientale.. atunci când sunt date faptele externe. construit în tradiţia poeziei americane interşi postbelice trecute prin filtrul familial-nostalgic al lui Cristian Popescu. pp. instalat pe insula predestinată. K. Bones din The Dream Songs de Berryman. Judecând după prima impresie (extranee. Însă de îndată ce am deschis cartea. probabil după modelul raisonneurului Mr. Poemul Date personale. am remarcat. nu fără dezamăgire (semiconsolată. realitatea şi umbra iubitei trădătoare la Klangenfurt.07 rON. câinele interlocutor nonverbal „rebotezat Osache”. o înşiruire de evenimente care trebuie să alcătuiască formula [unei] emoţii anume. „deşi avea aceleaşi probleme. s. eliot în studiul său Hamlet and His Problems. inutil fragmentat în 7. à bout de souffle. pentru că avea toate datele „corelativului obiectiv” teoretizat acum aproape 100 de ani de t. frica de şobolani. cît şi fizică (v. tratate de protagonist cu abulia-i binecunoscută din decada precedentă. Lipova şi vecinătatea aradului. problemele cu dantura (comune cel puţin cu cele ale lui Brecht care. Khasis ca poet „douămiist” de prim-plan.Găsim. o situaţie. totuşi. s. continuă. la Casa de pariuri literare. de revedere). voit prozastic şi biografist. Celelalte secvenţe: Date personale şi Robinson sunt fără pondere: atît intelectuală. emoţia să fie imediat evocată. autorul realizează 4 Cine ce cui cât i-e dator? Despre blocaj . ştia să atragă femeile”). Pe datorie.95-114).” Arta scalpării era/este un poem „epic”. că aceasta e alcătuită în proporţie de peste 90% din Arta scalpării.. s-ar putea afla în corelaţie obiectivă cu preţul acestuia: 2. acelaşi mediu familiar şi inerţial aşezat în geografia vestului. s. care trebuie să se finalizeze în experienţa senzorială. îl poartă în minte pe „robinson cel tânăr” şi e vizitat de varii angoase thanatice. secţiunea Robinson conţine un sigur poem. Caz în care cel căruia i se face cinste e cititorul. aşa încât. aşadar. fireşte).

revizuiţi. ubicuu şi energizant. despre„blocajul scriitorului”. indirect şi (posibil) autoironic. e alcătuit.9 cm” impresia. În fine. fracturat la nivel frastic şi semantic: „aş vrea să fiu/altundeva/dacă aş fi altundeva-aş vrea să fiu aici/închipuindu-mi că/un poem ar deveni. unul evident mai puţin înzestrat: „nu se ştie niciodată -/big mama.. prietenul autorului şi al dublului acestuia în „epica” multor poeme. din Arta scalpării şi două anexe bruionare.s. acelaşi aer salingerian. fragmentat.. volumul lui t:s Khasis. Nu îţi poţi reprima sentimentul acut că t. să vorbesc despre Arta scalpării pentru că volumul (excepţional) apărut acum şase ani a intrat deja în canonul douămiist. Ceea ce cred că vorbeşte. fane de la parter/ au repetat-o oricui trecea pe lîngă ei. de exemplu. din păcate. e aşa cum îl ştim: prezent. Khasis îl caută pe t.K. Pe datorie. Leac. încă din titlu. la vedere. într-o cronică de întâmpinare. V.)” Dicţiunea ideii pare că aparţine altui autor. 2011 5 . Ca să-l citez pe t. o abandonează în proiect.” Chiar şi atunci când versul ţâşneşte din pagină în mod calculat juvenil şi dezinvolt: „ am început să am azi 31 de ani/şi mi-am măsurat scula:15. dar şi relativ la text: ca autor (cât se poate de terestru) al blurb-ului. Khasis. papa. paradoxal. Khasis pe datorie – poezii – casa de pariuri literare. practic. cu o anxietate devitalizată. Discursul poetic recent al autorului e involut. În text. e de jonglerie ratată. Şi dacă.s. însă.s. în ultima carte a lui Ştefan Manasia Ostrovenii. s. respirând. nu ştiu cum.aici o proiecţie (în sens etimologic) existenţială interesantă.” t.: „ca şi cum hotărîrea/ cu care-ncep un poem/ m-ar scoate din rahat. acum aerul general e de impostură. mai important decît frigul (. ocupă un spaţiu autoreferenţial autorecuperator oarecum rezonabil. în actualitate. de clownerie crispată. Nu mi-am propus.

exemplele pot continua. Ne place atât de mult. iar soarele pârjolea oraşul. un roman pe care îl citeşti cu sufletul la gură. pentru că întreaga carte este construită astfel. în diferite parcări din ţară. în proprietatea lui Marius. merge la concert MJ. îi par lui Marius cunoscute din filmele porno văzute la Oraviţa. În text. în gări. Desigur. tehnica folosită este prea puţin inventivă: final de capitol „afară aerul fierbea. uneori. în ani diferiţi. titlul romanului lui radu Pavel Gheo.172). se pare că nici Michael Jackson nu a scăpat (!) – Cristina purta acelaşi tricou cu MJ în diferite scene. cuvintele scrijelite pe pereţii din halta Iacobenii Noi.”(p. copii!. rostite pe cel mai suav ton. cititorul fiind limitat la un set fix de elemente. însă pare a fi obsedat de semnificaţii – totul trebuie să se lege în roman. face trimitere la vocea radiofonică ce încheia programul pentru copii în perioada comunistă. Noapte bună. Deşi le „auzim” pentru prima oară la o petrecere. radu Pavel Gheo construieşte un roman bine articulat.171) şi începutul capitolului următor „afară aerul fierbea. îl aşteaptă pe Omul Negru ascultând I just can’t stop loving you.”(p. aceste simetrii ne trag de gulerul cămăşii 6 . în melodia lui Prince. Cristina. într-un cadru relaxat. iar acest Om Negru o va găsi până la urmă. a cărui acţiune o ţii minte. că dăm semnificaţii în stânga şi în dreapta şi facem tot posibilul să ne convingem că ele au avut un rol esenţial în conturarea destinului nostru. cei doi bătrâni. în alt context: maşina roşie Corvette C5 – apare într-un poster pe care îl avea Marius în copilărie. Leo. trei. la emisiunile din comunism pentru copii. Iar soarele pârjolea satul. fiecare detaliu trebuie să reapară la un momnet dat în alt an. pe şine. până şi chipurile fetelor de pe stradă din La. Jocul preferat din copilărie al Cristinei este Omul Negru. iar amintirile personajelor sunt şi ele îngrădite de scopul jocului autorului. pe şoselele patriei. devine replica unui personaj dubios (Le Pendu) pentru care limba română se reduce la aceste cuvinte. la perete stai! Ne place să ne întoarcem la jocurile stupide din copilărie. doi. se dovedesc a fi fatidice pentru cei trei prieteni: Marius.aDrIaNa BărBat Un.

semi roman poliţist (Cine sunt cei doi bătrâni?. 2010 7 . Dunkelman? What if God is one of us?). roman de aventuri. 2008). personaje. de bărbat. O altă situaţie care dovedeşte canalul îngust pe care defilează personajele este perspectiva identică a lui Marius şi a lui Paul asupra aceloraşi evenimente din 1978 de la Caminul Cultural din teicova: „Şi chiar atunci Paulică a auzit din spate o voce groasă de bărbat.Pe cuvântul meu că m-am speriat. 2000. doi. despre prietenie şi iubire. fiul lui Marcel. care strigă pe un ton ameninţător” (p. copii! Polirom. de undeva din întuneric.430). la perete stai! radu Pavel Gheo Noapte bună. dl. apoi din cea a lui Bobi. 1990-1991. frescă a societăţii româneşti în anii comunismului (din perspectiva adolescentului şi apoi a tânărului reîntors în ţară). Întâlnim şi situaţia inedită însă greoaie a suprapunerii perspectivei: naraţiunea (la persoana a III-a) a experienţei lui Marius din sua. care a strigat ameninţător” (p. pentru a avea satisfacţiile cititorului pus la perete şi lăsat să înainteze controlat: Un.pentru a ne atenţiona de intenţia prea puţin subtilă şi prea insistentă a autorului de a trasa tot timpul linii/ curbe între spaţii. aşa i se păru prima oară lui Marius” (p. Leo.267). trei. roman despre a scrie un roman. 1983. despre viaţa literară postdecembristă. adresare semnalată prin italice: „. Personajele (Marius. roman pentru adolescenţi – despre felul în care se nasc şi mor visele. Destule motive pentru a fi citit.372) şi „Şi chiar atunci Marius a auzit dinspre cămin. Marcel. Era altfel. apoi din perspectiva lui Marius. cei doi bătrîni) sunt destul de neclar sau simplist prezentate. Cristina. Paul. Dunkelman. intersectată de adresarea directă către Paul. Am recunoscut-o şi n-am recunoscut-o. întâmplări şi locuri comune personajelor (halta din Iacobenii Noi – descrisă la început de roman din perspectiva naratorului. mai degrabă prin schimbarea perspectivei (care se modifică în funcţie de ani/de distanţa în timp: 1978. Cine este dl. fost grănicer). Paulică! Nu ştiu cum. o voce groasă. 1986. scriitorii şi redactorii din Iaşi.

dezvoltă şi abordează acţiunea ori se distanţează de acţiunea pe care o narează. Dar. după cum am lăsat deja să se înţeleagă. coerenţa ideii şi a practicii vine în schimb să sugereze liniile principale în jurul cărora s-ar putea coagula un astfel de demers. s-ar putea spune că Varga este un critic a cărui privire glisează aproape inevitabil înspre culisele romanului (nu înspre cele biografice însă). de tehnică.DaN BOtezatu aparent. De aici predilecţia lui pentru romanul modernist. o simplă privire o privire aruncată pe sumar ne dezvăluie că ceea ce ni se oferă spre lectură sunt studii critice aplicate şi. de aici preferinţa pentru acei autori a căror conştiinţă autoreflexivă se dezvăluie atât în romanele lor.25). concluzia fiind că „stabilirea coerentă a legilor sub care naratorul lucrează. a unor principii care vin să reglementeze atât mecanismele de alcătuire a operelor literare. În buna tradiţie a teoriei moderne. cât şi specificitatea actului critic pe care şi le ia ca obiect. de a delimita aria lor de aplicabilitate. În căutarea naratorului perfect. studiile şi eseurile fiind într-adevăr subsumate unei căutări. deşi nu exclusiv. Interesul lui Dragoş Varga se orientează tocmai înspre aceste „legi”. reprezintă punctul cheie al oricărui roman” (p. ci. titlul celei mai noi cărţi semnate de Dragoş Varga. mai mult. trasează un fals orizont de aşteptare. autori precum Llosa. Putem să desprindem astfel termenii 8 Practica şi principiile criticii literare . Dacă nu avem de-a face cu un tratat în sensul propriu al cuvântului. a cărui fascinaţie la lectură este incompletă dacă nu caută să înţeleagă şi să expună mecanismele şi resorturile care asigură „funcţionarea” operei literare. s-ar putea crede că avem de-a face cu o carte de teorie literară. când implicită. înspre încercarea de a le identifica. dar se concretizează şi în scrieri teoretice. Kundera sau eco. felul în care se articulează într-un sistem şi eventualele tensiuni pe care le generează. fără ca asta să îi diminueze din prestigiu. în primul rând. că doar o parte dintre acestea se adresează în mod consecvent genului epic. pentru el literatura nu ţine de inefabil. parcurgerea volumului vine să justifice această alegere. de a înţelege modul în care operează ele. cu un tratat de naratologie. când directă. or. titlul este împrumutat de la unul dintre studii în care este analizată arta narativă a lui Mario Vargas Llosa.

la nivel practic. Dacă naratorul e vocea care organizează materia epică a unui roman.unei posibile filozofii a compoziţiei. nu poate fi subsumată unui principiu tematic unitar. de succesiunea sau suprapunerea vocilor sau modul de tratare a personajului. Chiar practica autorului ne oferă o intuiţie asupra legilor care guvernează un astfel de demers: ea operează prin distincţii de fineţe. a o rupe de subiectivism prin identificarea unui ansamblu de norme şi fiecare eseu e un pas făcut în această direcţie. dar evitând riscul de a anula particularitatea obiectului. Dar ceea ce decurge din acest mod de a aborda literatura e un principiu critic: a-i înţelege legile înseamnă a ancora evaluarea. pe coordonatele aceleiaşi căutări. Dragoş Varga vrea de fapt să găsească un echivalent al acesteia la nivel critic. dar nici să nu se lase sufocat de aceasta. cel mult secundar. până la legi mai generale: romanul nu trebuie să piardă „sâmburele naraţiunii”. Dragoş Varga În căutarea naratorului perfect Institutul european. ea se înscrie. interesul biografic fiind. Chiar dacă a doua parte a volumului. să rupă contactul cu cititorul prin excesul de experimentalism. el caută în primul rând să stabilească criteriile în funcţie de care se decide caracterul literar al acestora şi care ne-ar permite să discriminăm într-o zonă de altfel problematică. Varga aleargă după un alt spectru care bântuie studiile literare moderne: literaritatea. de la aspecte foarte specifice care ţin de temporalitate. luând distanţă atât cât este necesar pentru a facilita înţelegerea. încă o dată. Discutând jurnalul Constanţei Buzea sau scrierile epistolare ale lui Liiceanu şi Muşina. Mai mult. e pasională fără a fi pătimaşă. focalizându-se asupra diferitelor aspecte ce ţin de fundamentarea unei critici cu adevărat literare. mai eterogenă. să abandoneze tradiţia. 2011 9 . caută să-şi expună întotdeauna raţiunile.

Poema desnuda. Poemul. onirică. apelează la diversiuni imagistice şi la „ca şi cum-uri” simpatice. de relaxare. nu neapărat accentuată. iar singura lui formă de subversiune e cea faţă de confesiunea directă. dejucată cu o inocenţă trucată convingător (sau nu). preocupările şi anxietăţile unei studente la Litere cu atmosfera de bloc. La toate acestea se adaugă câteva personaje: Laura (alter-ego cu care autoarea se află într-un fel de love-hate). autoreferenţial şi metatextualizant. cât să stimuleze nostalgii. suprearealism free-styiling. ba mai mult. ceea ce e cumva consonant cu scriitura ei. ci cu story minimalist şi cotidian. e construită pe modelul unui suprarealism îmblânzit. cu capitole. o autointitulată epopee. altfel. păstrând riguros memoria identităţii / traiectoriei anterioare. discursul are obsesia determinărilor formale. are o structură narativă. nebuna aemelia şi fustele ei ubicue. să zicem. thales. se poate spune că autoarea merge la sigur. jumătăţi de câine. începe poemul. uneori cu farmec şi deseori cu conştiinţă de sine. sau pentru a eluda legităţi. Nu e. executat corect. versiunea meta .DaN ŢăraNu Crista Bilciu este ultima câştigătoare a concursului de manuscrise a uniunii scriitorilor. un om cu sprâncene prea lungi. Ceea ce sună a ghiveci din mai multe cursuri de filologie are însă o surprinzătoare fluenţă şi putere de seducţie. bunica şi ciorapul ei hipertrofic. dar poemul nu este construit pentru a se autonomiza. uneori cu surprize (evanescente). nefantasmatic. s-a vorbit despre suprarealismul autoarei (chiar „suprarealirism”). suntem în specia fabulei. aşa că rezultatul e o reverie care amestecă fantezist. tratată doar un pic cărtărescian. autoreferenţia10 Suprarealism casnic. un om cu aripi. care cochetează şi jonglează cu discursuri poetice ale ultimilor (mai ales) 30 de ani care au intrat în procesul de canonizare / insituţionalizare. dar agreabil. se transformă. cele mai de succes (adică academizate) tradiţii ale sfârşitului de secol trecut. Desigur. amortizat şi cuminte. plus o anumită blazare sau neîncredere în misiunea salvatoare a literaturii. Daţi-vă la o parte!” e fals. cu scene(te) cu tentă. a lu’ Cinci stele (anagrama evidentă a criticului de pe coperta IV)… avertismentul care deschide volumul „o. combină improbabil. poemul trece bine mersi prin tine şi îţi dă o senzaţie. deci.

Componentele sunt juxtapuse. compensatoriu. („adevărul e că Bunica s-a sinucis / şi nu ştia să croşeteze (Deci nici măcar nu şi-a croşetat singură funia – asta ar mai fi scos povestea din banal”).sunt mai mulţi) repetă automat că Laura e o mare poetă etc. dar ea nu e nici suficient de ironică. Nu e prizoniera propriei viziuni (dar nici nu şi-a definitivat-o). ei bine. se aspiră deocamdată) şi de faptul că autoarea „Ia distanţă de minimalismul. însă întâlnirea improbabilă despre care vorbeam mai sus conferă cărţii o notă half-baked. ci primeşte un plic de la omul cu aripi transparente şi se opreşte din croşetat. altfel spus. Când există pericolul acumulării de tensiune. autenticismul. dar care nu sunt supărătoare. Laura îşi retrage „toate cuvintele” despre sinuciderea bunicii. personajele demisionează. Liric. De exemplu. Meritul autoarei e că îşi denudează tehnicile. se intensifică procedeele postmoderne. clasate. Iar intertextul cam tot aşa. – ceea ce e adevărat. elementele imaginarului sunt concediate. crizismul şi deprimismul de convenţie biografistă”. dragă criticilor literari. dar şi fără a propune mai mult: „sufletul Laurei umbla pe străzi în toată nuditatea lui / era alb şi fragil ca un ou / fătat prea devreme. cu coaja prea moale / (purta apriori urme de labă de tigru / zugrăvite în roşu)”. sau. Pe coperta a patra al. lucrează cu toate cărţile pe faţă. scoasă din recuzita valoroasă. 2011 11 . poeta îşi deghizează inocent şi pudic tensiunile. intervine cenzorul -edulcorant. Cistelecan vorbeşte despre „dinamica dimoviană” (la care. ca să ieşim din zona marketingului. poezia Cristei Bilciu este colorată şi extravagantă. deja clasate. imaginile se derulează fără erori de execuţie. spre final.litatea înseamnă aici un poem cu conştiinţă de sine şi cu memorie. robert – creaţia Laurei (de fapt creaţiile . aceasta nu moare. fără a evolua într-un alt tip de relaţie. ca o dioramă de muzeu literar. salvată de kitsch prin ludic. Procedeu de care vocea lirică este conştientă şi pe care îl ia uneori în răspăr. sunt doar. crizele şi obsesiile într-un nor de vată de zahăr protectoare. materia poetică de până atunci e made in China. nici nu suferă de subtilitate. Crista Bilciu Poema desnuda Cartea românească. mai complexă. cu observaţia că este vorba de distanţa de până la ele. lipsită de crispare. uşor prăfuită.

Ce caută Wallace pe Hammera? a distrus terra (de două ori). cu pretenţii. sertarele să se îndoaie etc. Şi ne povesteşte cum a devenit mesagerul tragicomic al apocalipsei (duble). autorul are calitatea rară de a pastişa şi de a se amuza pe seama propriei pastişe. o coadă mică şi un stomac rotund. Deşi are şi o componentă serioasă indiscutabilă. Dacă îl pui în colecţia paraliteraturii. fără ca de aici să rezulte un hibrid cu teză. un rezumat nu i-ar face dreptate şi nici nu vreau să divulg prea mult. Dacă îl bagi în sertarul alegoriei distopice. doar că n-au inele şi coloritul lor este deosebit de fascinant. strâns lipită de deraierile şi aventurile personajului. spinrad. s-au identificat corect sursele care îl inspiră. despre apocalipsă şi responsabilitate care. funny şi uşurel-inteligentă. care avertizează că apăsarea unui buton va produce apocalipsa. fraţii strugatski. se pot adăuga aici şi Ilf şi Petrov. ecouri din David Foster Wallace şi. are acea calitate proteică. îl apasă. din sfera (mai) pop. Din dezastru rămân în 12 …and then there is Cârciova . care face ca pensetele clasificării să alunece. Vonnegut. atribuindu-le lui steve Wallace. O zonă.DaN ŢăraNu romanul Voia al debutantului Cosmin Cârciova este un roman sF. steve Wallace ne scrie de pe planeta Hammera. Pielea veşnic lipicioasă. deci. o gură blindată de dinţi ascuţiţi. alunecoasă. le articulează (în ambele sensuri) cu imaginaţie… e ironic. dar prima are loc după ce. plictisit de locul de muncă. unde a aterizat după o peregrinare prin spaţiu. ovali şi negri. au împreună 35 de mormoloci pe care îi ţin în piscina din dormitor. operează cu dexteritate cu fragmente din imaginarul sF.” Nevastă cu care are un mariaj traumatizant. te simţi aiurea să o scoţi la iveală. exact ca nevastă-mea. e inteligent şi are opinii. Douglas adams şi serialul Futurama. cu cât se vrea mai serios. dar productiv. cu atât e mai amuzant. Hammerienii „arată de parcă ar fi viermi uriaşi. te cam faci de râs. scapi destule nuanţe ale romanului. verde şi roşie (…) doi ochi mari. steve se masturbează sănătos la subsol şi. destul de aglomerată. tolstaya etc. personajul principal american (dar cu rude pe platforma Dorobanţi). dar nu e abraziv. dar în care realizările sunt puţine şi memorabile. autorul e molipsitor. atât de bine a ascuns-o. găsind un mesaj „de peste timp”. dar le livrează pe dos.

Mai avem şi câteva desene naive şi redundante. totul e plin de sulf… steve decide că e vremea să se înţolească mişto şi ia la rând supermarketurile. sigur.macho e lăbărţată şi cam ruptă de rest.” Şi e abia începutul. un panopticon (cu nuanţe de Papillon. pasiunea pentru fragmentar îl fac să dea chix uneori. neoexistenţialiste. dar apoi procedeul devine agasant. ci să continue să facă exact asta. clovn. un pic de the brave new world. Prison Break şi cu un viol ratat la mustaţă). Deocamdată ocupă un loc cool. se putea scoate multicel din partea de mijloc. e pur şi simplu idiot. partea cu primarul . steve fiind convins că face Voia…). stilul eratic ales de autor. un preot şi o vânzătoare de lumânări. sulful îi face pe toţi sterili şi geniali (!?). am înţeles ideea . 2011 13 . ireductibil. Cosmin Cârciova Voia Casa de editură Max Blecher. dar impresia de ansamblu e una puternic pozitivă. acest roman e o compresă rece şi astringentă. sper să nu renunţe sau să fie un sellout. După Melancolia şi alte scenarii zguduitoare. primul final era mai tare decât al doilea. dacă nu ar lăsa şi impresia că e un expedient pentru momentele în care nu mai ştie / nu mai are chef să continue. Nu aş spune că steve e nihilist sau măcar cinic. „exact”. Mai deranjantă este înclinaţia (la modă) pentru conjuncţii / propoziţii suspendate şi adverbe seci. autorul ia la rând câteva toposuri. om de ştiinţă şi mentor al personajului. Cârciova e o mică doză de adrenalină pentru venele dilatate şi obosite ale literaturii române. dar care au sens în naraţiune.picioare doar bisericile. unde nu prea are concurenţi. „degeaba vă zic” etc.şi m-a amuzat în primele 30 de pagini . Ceea ce nu e un defect în sine. „în fine”. e reconfortant. ingenuu şi provocator şi îi stă foarte bine underground. Nu ştiu ce va face Cârciova în continuare (presupun că ceva surprinzător) şi nici nu ştiu dacă o să aibă parte de atenţie. iresponsabilitate fără ideologie sau intenţii rele. dar fără să fie plictisitor sau enervant (acel gen de idioţienie de găsit în Futurama.că emfaza şi confesiunea sunt naşpa şi că antifraza e cool. Iată o mostră din steve: „Cercul perfect este obiect şi fenomen. Găseşte încă doi supravieţuitori. ilustrată în nişte oraşe-uropii şi de către Minsk poetul genial (de ratat).

ro. nu pot să nu remarc. este bine că se dezbat 14 Un CriticAtac în folosul societăţii . cum ar fi: democraţia = capitalism. în care stînga s-a amestecat cu dreapta şi ambele s-au pierdut în categoria „ei” (prin opoziţie cu „noi”). bonus: plăcerea lecturii).5). Vestea bună este că antologia reproduce textele apărute pe platforma Criticatac. de la bune şi foarte bune în sus. 109. după criterii cum ar fi: claritatea conceptelor. 207. nu prelegerilor. fireşte. fiindcă 5-10% putrezi de bogaţi. care ne privesc pe toţi – sau. în fine. etc. 64. 237). 218. de a demistifica cîteva dintre poveştile servite ani de-a rîndul de politicieni sau/şi analiştii lor. toate textele pleacă. ar trebui totuşi să le remarc pe cele deosebite (10. Cartea are marele merit de a face puţină ordine în haosul ideologic post-revoluţionar. autorii analizează probleme „concrete şi importante pentru fiecare dintre noi şi societate în ansamblu”. conceptuală sau stilistică. dar acest lucru nu este posibil într-o cronică limitată spaţial. de meditat. în această societate. şi nu ne-am alienat şi dezumanizat complet. că textele sunt inegale. pe aproape toţi. în aprecierea mea. totuşi. ceea ce contează cu adevărat sunt problemele dezbătute. şi nu pentru a se felicita între ei pentru cît de bine gîndesc. ci şi ca forţă persuasivă. Fiecare articol merită un studiu în parte sau măcar un comentariu. nu doar ca întindere. 41. 78. (neo)liberalismul = cea mai bună dintre lumile posibile. 173) şi pe cele din categoria „excelenţă” (203. şi probabil că este de înţeles date fiind multitudinea lor şi diversitatea autorilor. Oricum. nu vor să intre în această categorie – atîta timp cît trăim într-o societate.DOrIN DaVID să scrii despre o antologie formată din peste 50 de texte nu este uşor. coerenţa ideilor şi cursivitatea expunerii. după cum singuri spun în prezentarea care deschide volumul (p. ceea ce le face mult mai uşor de citit şi. statul = puterea politică care face ce vrea după (ne)bunul său plac. aşa că oricine poate să-şi spună punctul de vedere online – platforma fiind dedicată dezbaterilor. Vestea şi mai bună este că volumul de faţă adună cele mai bune texte de pe platformă. acum că am intrat în acest joc al clasificărilor trebuie spus că aceasta nu contează (deşi clasificarea – invitaţii nu au fost incluşi – a fost făcută „pe bune”. 54.

(un studiu semnalează chiar cît de dezastruoasă este situaţia acum comparativ cu perioada „dinainte”). Şi care ar fi aceste probleme. ale vremurilor în care trăim. ar trebui inventate nişte concepte noi prin care să fie exprimată această ideologie pentru oameni şi nu împotriva lor. Faptul că unii dintre autori aduc în discuţie problemele mai mult sau mai puţin majore. ei nu sunt nici o sectă. Şomaj. Nu e doar o deosebire de nuanţă. comunism.probleme. 2011 15 . statul bunăstării. Dacă grupul (nucleul) de critică socială Criticatac este din punct de vedere ideologic de stînga. şi termenii lor? sărăcia (sărăcirea). de sistemul de sănătate. de asistenţa socială. cotidiene. fără discriminări şi privilegii. că „era mai bine înainte”. „stînga”. Codul muncii. aşa că. spaţiul public. Nici „democraţie” nu mai e ce ar fi trebuit să fie. întunecate şi flămînde (la propriu) pe care unii dintre noi le-am trăit în ceauşism. Libertate. socialism. concrete. rasism. Naţionalism. probabil. Liberalism. ci doar că acum este mai rău. asta nu trebuie să ne sperie şi să ne trimită cu gîndul la vremurile absurde. urbanizare haotică. Iar dacă a fi de stînga înseamnă să te preocupi de binele individual şi general. cred însă că aceste concepte. eu zic că merită. de raporturile dintre angajaţi şi angajatori. de drepturi şi egalitate de şanse. nici nişte nostalgici comunişti. Democraţie. tragice. Antologie I (2010-2011) Cartier. de înţelegere şi de interpretare. şi pe deasupra să ai o atitudine critică. pentru că orice schimbare în bine a societăţii începe de la idee şi de la dezbaterea ei. capitalism. de echitate. adică una care nu înghite orice pe nemestecate. statul asistenţial. (In)egalitatea de şanse. CriticAtac. „dreapta”. asta nu înseamnă aşa cum se spune la colţul străzii sau la marginea cimitirului. atunci ce e rău în a fi de stînga? Personal. Puterea (sau lipsa) sindicatelor. de educaţie. şi-au trăit veacul şi s-au dizolvat într-un amestesc diform. neoliberalism. etnii. sclavie modernă. de rolul statului şi relaţia lui cu societatea. să le resuscitezi poate fi un proiect generator de erori de receptare. Normalitate.

iar liberul lor arbitru este doar prilej de solipsisme sau dialoguri spumoase.CătăLIN BaDea . fără a le adăuga altceva decât o unidirecţionată. academic şi esoteric”. Chiar dacă frazarea viguroasă şi dialogurile fluente i-ar permite împlinirea promisiunii făcute îndreptăţitului cititor. autoarea Nodurilor. pentru a vă spune opinia.) în propriul roman. predestinat de convergenţa influenţelor genetice şi astrologice. însă fără distanţare ironică. aici „B. dar şi mai puţin cunoscutele Radharc şi Oraşul ascuns – suficient material pentru un eseu despre reluările valahocentriste ale mitului Noului Ierusalim) – Lavinia Bârlogeanu pare atât de pătrunsă de realitatea mesajului său literar (?!). ceea ce ar îndritui cititorul la a aştepta întâlnirea cu un spirit lucid. ka kapitală spirituală a ţării. ni se anunţă un sfârşit al lumii. astrologică. super-iniţiatul elendiar etc. Cu toate că lumea pe care o descrie este deja un loc comun în proza post-decembristă – Bucureştiul. Cruciada copiilor. ci şi cele ale lumii (Cei şapte regi ai oraşului Bucureşti. colocvialitate. „Fenomenologul”. însă... la această oră la care oamenii ar trebui să fie cu ouăle gata vopsite. capabil de ironie şi autoironie. Da. „studentul teolog” şi însuşi „Preşedintele”.. par a fi transcrise de pe OtV. încât reia scene cu personaj colectiv şi personaje tipice (deja tipizate. pe copertă. dar care nu este o catastrofă. Angelus. chiar aşa! Vă aşteptăm să sunaţi la telefonul telespectatorului. trama romanului este implacabilă.” (p.84) Personajele care merită să poarte un nume (iar cheile „esoterice” ale numelor nu mai sunt chei. iar şi iar. Michael. astfel.. ci un soi de salt peste etapele evoluţiei spirituale 16 Nu desfaceţi nodul acesta! .”-ul.GHeraCOstea Volumul semnat de Lavinia Bârlogeanu poartă ca indicaţie de lectură. încât cititorul îşi poate pune întrebarea dacă umorul care este prezent pe tot parcursul cărţii nu este ieşit de sub controlul autorului?! O mostră: „Propun să mai ieşim puţin din cotidianul atît de tensionat şi să-ncercăm să ne destindem în universul creaţiei. se pierde în propria construcţie prin exces de rigurozitate.. – au un traseu liniar. expresia „roman apolitic.. ne aflăm în faţa unor marionete care joacă shakespeare. „reprezentantul Patriarhiei”. fiind explicitate) – alma. unde nu doar destinele poporului român se ţes şi descos. talk-show-urile unde apar „Demonologul”. sub titlu. bine condusă.

I’m sick!). nu există nimic de descoperit în acest „roman esoteric” care nu salvează nimic. Ţi-ai tras-o singur cu justiţia! te-ai autodenunţat. zise Preşedintele meditativ şi-apoi recuperându-şi energia ce se-mprăştiase prin încăperea cu pereţi înalţi. 2011 17 . Şi.. şi o carte care se vrea deţinătoarea unor mesaje „secrete”. atent şi fără naivităţi.” (p. ziceam. micuţule. Lavinia Bârlogeanu Nodurile Lunii tracus arte. blegule! tu ştii că ai Nodurile afectate de o karmă dificilă? Chiar dacă ai noroc pe harta natală. ei bine. băi. a autoarei. probabil. induce senzaţia de artificialitate atotprezentă. Nu există nicio surpriză. „cu replici rupte din viaţă”. acum Marte retrograd ţi se conjugă cu Nodul sud. cu pedeapsa în viaţă! Nu-i de bine. lipsa conexiunii între un cititor. aproape toate personajele cărţii cu persoane din realitate (de unde şi „cheia” ştirbă de pe copertă) –. Ca de pildă: „să te ierte justiţia. pricepi tu?. verbiajul teologico-astrologico-mistagogic nu convinge nici măcar prin a fi unul propriu autoarei. lipsa conexiunii între un cititor – fie el şi unul care poate identifica. tocmai dorinţa de a scrie „realist”.. iar asta chiar se şi întâmplă. te-a pus să te duci la televiziune. strigă ca scos din minţi: micul malefic.a umanităţii (sic!. Marte ăla. este numai şi numai vina autorului. mi-a spus Lucifer în parcare că te ajută Pars Fortnae şi Venus din casa a 7-a. o carte cu subiect să-i spunem „fantastic”. ci de teatru de păpuşi ambulant.103) una peste alta. nici nu-i greu. sub tablouri nici măcar holywoodiene. nu este creat un limbaj intern lumii cărţii. şi iar amestecate. Nu mai contează.

înaintarea anevoioasă în mâluri cu „luciu hd”. nici ipostaza de mascul în călduri „ah. iar anamneza este la ea acasă. nocturne. ai senzaţia că autorul nu are răbdare să construiască. ceva care ţine împreună lumea în destrămare. „goana pasivă” a vieţii. Colbul. 2011 . sunt îndepărtate unul câte unul. încercări nereuşite de a pătrunde în spaţii străine. Poeziile evocă personaje care se confundă cu peisajul. isabello dacă-ai şti”. Andrei Dósa 18 Matei Hotupila Copci Casa de editură Max Blecher. este intuit „ritmul în spatele întregii mişcări”. Lui Hutopila nu îi stă bine nici machismul împrumutat de la sGB „un kalaş întreg să-i pizdească creierii”. atmosfera nu mai este dezvoltată pe cât ar merita. element activ. ultima parte a volumului este dominată de angoase. nefertile „nimic fertil în văgăuna asta”. Frământarea glodului pare să aibă legătură directă cu anamneza. Percepţiile senzoriale sunt vii. hrănitor. În primul ciclu. nici episoadele de cerşetorie „de mine nu-şi aminteşte nimeni decît/ mama/ la fiecare aniversare”. fiinţe statice care plutesc într-o stare de potenţialitate (buhăieşti 1999). iar povestea. Poate cel mai reuşit poem din ciclul sămînţă este cer înstelat. regionalisme. sunt filmate doar consecinţele ultime. imposibilitatea apropierii „între punctele noastre a şi punctele noastre be”. Glodul fertil este înlocuit de zonele de periferie ale oraşelor. aici domină dezorientarea. guşti brânză de capră şi asculţi funk în acelaşi timp. Glodul suportă aproape orice. Copci.Matei Hutopila este unul dintre câştigătorii concursului de debut organizat de editurile Max Blecher şi Herg Benet în toamna trecută. pe care nu o pot distruge cei care colorează hărţile lumii. În Potci. ce par acum de decor „luna creponată şi murdară”. Poemul se construieşte pe detalii: un radio dat mai tare sugerează mai multe piste. titlul volumului. duce cu gândul la o lume violentă. high-tech. Glodul este un amestec de elemente ancestrale şi elemente noi. spaţiu cu o identitate puternică. dezolarea postindustrială. deşi prezentă ca subtitlu. în amestec cu transpiraţia. este omisă. elementele realului. sentimentele sunt explicitate. dar şi la capacitatea mult acutizată de a simţi „simt fiecare treaptă fiecare etaj în cusături”. sufjan stevens şi „văcuţe cu cod de bare”. este delimitat spaţiul vital. Glod. devine glod.

2. tu eşti sacrul eu profana pe care voiai să o iniţiezi într-un ritual fantastic (ritual fantastic)”. Folosirea acestora ar putea face pe cineva să creadă că există un plan.’’ căcat’’. etc. un înţeles mai adânc. 2011 Daniel Puia-Dumitrescu . “sex”. lângă mine un înger recicla o idilă neconsumată şi două făcute praf (vanilla sky). iubirea e o crimă organizată (acelaşi titlu). argumentele contra acestei cărţi nu ar avea loc într-o recenzie. autostrada soarelui. angoasă literară. clişee.şi ele previzibile. În final. cred că aş putea enumera trei reguli de aur. un veac de singurătate. aşadar. subtitluri explicative la aproape toate textele. un crez existenţial al poetei: 1. e bine şi de preferat să vorbeşti dirty/ să te „fuţi”.’’ pulă’’. cel puţin aşa pretinde o copertă a patra în totalitate masculină. etc. ele sunt banale şi prea uzate. tot ce îmi doream de crăciun erai tu dar ai fugit cu măria în ţările calde (poem cu pălărie). care ne va ajuta să urcăm culmile entuziasmului. ale extazului. cu aripa ruptă şi bandajată de cuvintele mele mai albe ca omătul ce-ţi curge pe obraji (doar una din ele). mai presus de orice erotism vulgar. avem aici: o copertă dark cu o femeie goală. încăpăţânarea femeii ce iubeşte necondiţionat progenituri condiţionate (l’important c’est la rose). Iubirea se găseşte pe mess! 19 Mirela Lungu Biografia coapselor editura tracus arte. Voi cita. al doilea Nu este reprezentat de clişeele şi alăturările hilare de cuvinte. obscene sau alte atribute din gama OB. abundenţă de cuvinte obscure. ceva poetic. 3.Nouăzeci şi nouă de pagini în care s-ar părea că ni se predau 99 de motive pentru a ajunge la poezia cinică. dar nu. „trageri’’ de tot felul (unde simte nevoia unui echivalent pentru „fut”). secreţiile corpului uman sunt câh. finaluri . un prim Nu este legat de vocabularul folosit: „fut” şi familia lui lexicală (de peste 20 de ori). la fel ca în viaţa de zi cu zi a unui cartier mărginaş.). „viol’’. iar versurile vor vorbi de la sine: „te-aş fi putut iubi goală de prejudecăţi ipocrizie sau îndoială (amanţii nebuni ai secolului 21). titlurile deplorabile (gen ridică-mă la cer. de aceea voi enumera câteva şi mă voi opri asupra a două care mi se par foarte importante.

proverbe denaturate. 2011 Carmen Duţă . Îi oale şi ulcele. anunţând alianţa acestora în faţa represaliilor miliţienilor. se prezintă alternativ un alt cadru. pe două planuri: sporovăiala bahică a muncitorimii instalate de cu dimineaţa la „bufet” şi lupta unor copii cu orânduirea comunistă. Da-l avem pe Păunescu!/ −Nevastă-ta îi fabricată la Găeşti/ − Cine trece valea seacăă…/ −Lasă Costică. antrenantă a evenimentelor. moş Petre. este prezentată în contrapunct cu jocul combativ al celor mici cu boldurile aşezate în vârful cornetelor suflate pe ţevi de PVC. construită în principal dialogic. În vânzoleala creată fac intertext fragmente de cântece. „poante” facile. În timp ce copiii se împotrivesc ducerii la secţie. redându-se firescul manifestărilor de spontaneitate comică a personajelor. fac din romanul lui alexandru Potcoavă o reuşită. Lupta cu caschetele roşii a fostului locotenent din armata regală. bă. bând cu opresorii şi gândindu-se cum să profite de pe urma schimbării de regim. actualmente om al străzii. Ceauşescu. relevant pentru mediul prezentului naraţiunii: −Fiind partizan. cât şi redarea expresivă. lozinci. n-o faceţi groasă ca gemu de Gurahonţ!/ − Sus canciocu’ şi mistria. / − Tovarăşi. fără să le pese de principii. România!. Nu numai ilustrarea verosimilă la un micro-nivel a atmosferei evenimentelor din decembrie ’89. „vie”. sunt călcaţi cu maşina şi împuşcaţi până la unul. că şi fiu-tu îi făcut la normă!/ − Tovarăşi! Vegheaţi!/ −N-aduce anu’ ce-aduce copanu’. al taţilor instalaţi în bar. astfel. replicile celor de la birt se întretaie. unii beneficiind într-un fel sau altul de „pactul cu diavolul”. păduri cutreieram… / −Eşti defect. întrucât oamenii aşezaţi la coadă reuşesc să fure din cota de lapte alocată. când mulţi s-au adaptat. 20 Alexandru Potcoavă Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! tracus arte. suprapune cadrele în aşa fel încât se obţine maximum de efect. bârfe şi aluzii sexuale.romanul lui alexandru Potcoavă redă ironic – deconspirativ atmosfera evenimentelor din decembrie 1989. ofensiva în joacă a copiilor îndreptată spre camionagiul nea Caisă creează nepremeditat o diversiune. autorul taie. angajând materia narativă.

Noémi sárkány demonstrează în romanul ei inedit o siguranţă mai mare pe tărâmul psihologiei decât pe cel al literelor. 2010 21 . apărute probabil deoarece limba maternă a autoarei este maghiara. Imaginile tinerei romanciere au prospeţime: „un cortegiu funerar trecea tărăgănat. care simulează o boală psihică pentru a investiga moartea misterioasă a fratelui. „nu poţi sta în standby” (p.28). „începu să cânte o cântare” (p.17). blesteme. care am văzut-o zilele astea” (p. Intriga e una de roman poliţist: preotul Herman. „nu fă asta” (p. remarcând noutatea genului în spaţiul prozei actuale.o recuzită inedită pentru romanul actual.apărut în 2010 la editura Charmides. romanul Tristă Duminică marchează debutul inedit al lui Noémi sárkány. suspansul este bine gestionat. vrăji. care a creat o legendă. iar dezvăluirile din final sunt uimitoare şi neaşteptate. Cosmina Cristescu Noémi Sárkány Trista Duminică Charmides. „foarte incredibil” (p. vrând să întârzie acest ultim dans al nefiinţei” (p. Pragmatica emma. aparţinându-i lui seress reszö. Cea mai ambiţioasă este sora celui dispărut. psihologia şi parapsihologia se întrepătrund. titlul preia numele unei melodii din anii ‘30. medicul psihiatru Merenyi şi detectiva sofia serres îşi dau mâna pentru a dezlega misterul morţii lui Levi Nadasi.8) Dăunează textului însă. multe sunt de-a dreptul supărătoare: „o ilustraţie despre cum sunt femeile şi bărbaţii. melodia tristă acompaniază personajele în demersurile lor de aflare a adevărului. un cântec al sinucigaşilor din dragoste. „toate gesturile care mi le adresezi” (p. religia.38). sensibila anna şi suferinda în dragoste Nora sunt faţete ale aceleiaşi personalităţi. scriitorul alexandru uiuiu încadrează textul în categoria thriller psihologic. păcate care se transmit în generaţii . frecventele greşeli de exprimare. În prefaţă. absolventă a Facultăţii de Psihologie.102). autoarea uzează de cunoştinţele ei în domeniu. anna. avem de-a face cu forţe oculte.34). transformat în laitmotiv al romanului. spirite diabolice.44) etc.

Ceea ce scrie despre mediul politic. iar când vrea să devină serios. nu solicită o muncă riguroasă.am parcurs foile (volante) ale unei cărţi de tablete. cu strategie tematică şi tehnică discursivă scrupuloase. pentru că. Mai toate textele sunt scrise la persoana întîia singular.. are personaje şi un soi de morală discretă. Punctul său forte este relatarea cvasi-fantezistă. după ce perorează despre nebuloasa rachetelor şi a virusurilor (temă care îl depăşeşte). scrie platitudini. scapă rareori din banal: „În postcomunism. Dumitru Bădiţa merită respect pentru implicarea cu care participă sufleteşte la ceea ce se întâmplă în românia. că răsfoieşte cărţi din care nu rămâne nicio idee. aşa că tableta e o specie care. 2011 . aparent. evident. are epic. Ecaterina Pavel 22 Dumitru Bădiţa Faze şi emfaze tracus arte. lăsând impresia de veridic şi de ireal. adună laolaltă cugetări. Noica avea dreptate să constate că românul este adeptul scrierilor de mică întindere. Dumitru Bădiţa. Din acest punct de vedere. Bădiţa nu are subiecte. autorul întreabă serios: „Dar marele accelerator când va produce primele găuri negre?” La Bădiţa. Când subiectul ca atare. Volante.. acestea se desprind din cotor şi încep să zboare (aviz editurii tracus arte). motorului de căutare Google. Pasajele cele mai reuşite încap pe coperta a patra. predominant e tonul de confesiune. autorul vrea să lumineze cu faza lungă realitatea care-i stă înainte. Iar multe dintre observaţiile lui sarcastice sunt justificate. „rupt din viaţă”. rezultatul e remarcabil (capitolele Pasajul pietonal şi Prin spărturile socialului). ironii. statul a cedat treptat în favoarea altor două puteri laice: oligarhia şi lumea interlopă”. Dar faza lungă nu este. alcătuind o adunare generală din care cu greu distingi faza de emfază. observaţii. Impresiile sale au uneori o pronunţată notă de literaturizare a realităţii: „a venit însă criza cu suflul ei rece şi straniu”. adesea. pe post de reclamă. sunt frazele în care autorului îi reuşeşte ironia. după zece file. amintiri cu iz suprarealist. ba face chiar şi o poezie barocă a. în acelaşi timp. în „Faze şi emfaze”. În rest. decât o lumină de avarie. truisme: „zilele au ajuns mărgele de sticlă (sic!) care se rostogolesc pe un tobogan”. scurte naraţiuni poetizate. din cauza incapacităţii de concentrare cu bătaie lungă. analize sociale şi politice. multe dintre ele neprezentând interes pentru cititori (aflăm că autorul îşi suflă nasul într-o frunză de tei. şi când autorul nu încearcă să devină prea profund. deşi cu aerul rostirii înalte a unor lucruri noi şi grave. că are dorinţa repetată până la redundanţă de a găsi o pictoriţă sau o tânără fotograf etc).

într-un sens.Voinescu). probabil. în cadrul căreia tânărul poet lucrează ca editor (şi nu numai). Cred că meritul prim al acestui volum este acela că andrei zbîrnea reuşeşte să „scape” „bovarismului atâtor poeţi tineri” (C. ci şi culura rock. trebuie reţinut. pe de o parte. însă.Volumul Rock în Praga marchează „debutul real (. de experienţe personale aparte – precum călătoria în Praga – şi în alt sens. ele pot fi atribuite mai degrabă nesiguranţelor tipice debutului: viziunea. deocamdată. un poet „pe cale să se descopere” (C. trăirea empatică a lecturii. scriitura înlesnind. prozaismul imediatului şi nu îşi supralicitează istoria personală. că andrei zbîrnea este. însă. iar acest volum de debut (pentru care. avem de a face cu un autor „proaspăt” în mai multe sensuri (chiar dacă şi-a mai prezentat public o parte din creaţii). a cărui tematică se leagă intim. Poetul nu are ca orizont de referinţă. chiar în timp ce optează pentru un oarecare „sentimentalism” „retro-romantic(ist)” al viziunii (r.Komartin). „decenţa” reprezentării) nu numai că promite. poate mau mult decât în alte cazuri. deşi plăcută şi accesibilă fără să cadă în simplism. ar fi de făcut şi unele „reproşuri”. Iar dacă. dacă ar fi să aleg un cuvânt de ordine. atitudinea nu capătă nuanţe „mizerabiliste”.. dar ne şi convinge să îi urmărim – cu curoizitate şi (nu cu mărunte) aşteptări – evoluţia. aşadar. condeiul mai alunecă pe alocuri.) în poezie” al lui andrei zbîrnea – dacă numele ne sună cunoscut. astfel. pe de altă parte. de reprezentări culturale bine internalizate ale strictei contemporaneităţi. este probabil din paginile revistei „subCultura”. 23 Andrei Zbîrnea Rock în Praga Herg Benet Publishers. andrei zbîrnea porneşte la drum cu un volum nu foarte consistent (cantitativ vorbind). generând mici dezechilibre în raport cu insolitările (reuşite) ale materialului poetic explorat. „cultura Internet”. acela ar fi. societatea de consum – pe care le tratează cu /naturaleţe.Komartin).. eul poetic nu exacerbează. 2011 Ramona Hărşan . prezentul politic. numai experienţa personală directă sau lecturile sale. nu dispune nici de o capacitate extraordinară de impresie/expresie.

descrierii iubitei şi a relaţiei cu aceasta „m-ai privit şi nu ai ştiut să zici mare lucru”. ilustraţiile aparţinând lui Mihai zgondoiu. 2010 24 Cristina Pipoş . iar asta o demonstrează cartea apărută în 2010 la editura Brumar. nu mai ştii care e ora. tipicul. Cea mai mare parte a acestui volum. în prezent. Poemele iubirii spun la rândul lor o poveste cronologică. se maturizează. ea aparţine şi publicului „poemul pe care l-am scris/ şi îl voi mai scrie până când îl va citi absolut toată lumea” Volumul Aeromodele este un volum al maturităţii poetice. poezia nu este scrisă doar pentru sine. însă. interesul pentru vârsta şcolară. Bogdan Popescu Aerobiciclete Brumar.Bogdan Popescu nu se află nici pe departe la primul său volum de poezie. plăcut la lectură. este dedicată iubirii. se explică pe sine prin cuvinte „eu sunt îndrăgostit de ce spui. evoluând până la indiferenţă „tu nu mă mai iubeşti după standardele tale/ nu mă mai aştepţi. Poeziile lui Bogdan Popescu se reflectă pe sine. cumplită/ care alimentează o uzină de sentimente de fatalitate/ ale dragostei mele de tine”. de la „mă simţeam atât de bine cu tine sweetheart”. dezesperată. un volum de citit şi de păstrat în bibliotecă. Întâlnim aici. sau mai corect spus. pentru doamna învăţătoare „îmi tai unghiile cu ajutorul învăţătoarei/ care s-a supărat că în clasa întâi/ citisem deja/ cei trei muşchetari” (sic!) sau perioada facultăţii „tanti jeni nici nu a mai traversat/ cu paşii ei nesiguri/ curtea facultăţii de medicină”. cu un aspect deosebit. o iubire ce aminteşte de frumuseţea sentimentelor adolescentine care se înfiripă la malul mării „pedalam unul lângă altul prin briză” care apoi evoluează. prin aer şi pe pământ cu trenul sau cu avionul în vis sau în ficţiune cu ajutorul poeziilor care creează un istoric al existenţei lui Bogdan Popescu din copilărie până în prezent. creaţia este conştientă de impactul asupra publicului. sub puternica influenţă optzecistă. sunt lipit de cuvintele tale/ […] te lauzi cu o prostie suicidară. salutul”. intitulată Aerobiciclete. Călătorim în trecut.

volumul sporeşte progresiv în intensitate. „aşteptând ca lumea să devină mai lentă”. refuzând să se oprească. poetul reuşeşte să contureze o imagine a lumii exterioare văzută prin proprii săi ochi. 25 Ciprian Măceşaru străzi interioare Brumar. atunci când concluzionează: „poemele mele asigură iluminarea străzilor interioare”. mult prea mecanică. poetul rămâne dependent de lumea în care trăieşte. „aburul greu”. Dacă volumul precedent era mai aproape de sentimental. în finalul volumului. „voi strânge de gât rămăşiţele nopţii”. 2011 Camelia Mânzăleanu . deşi construit din cărămizi negre. Ciprian Măceşaru îşi autoevaluează subtil. propriile-i versuri. clipele de glorie nu se vor mai conserva în „borcane cu formol”. În aşteptarea de a se „zdrobi de asfaltul unei străzi oarecare”. „inima/ îmi iese din piept /sparge parbrizul/ se aşează pe botul maşinii”.După Cântecul greierilor de sub calea ferată şi Poeme. acesta se îndreaptă „cumsecade spre finish”. protejându-şi „norişorul de iubire” într-o lume a manechinelor de care se poate ascunde doar în „casa de cărămidă”. Întregul volum de poezie este căptuşit cu o atmosferă dezolantă. mânat de dorinţa de a critica cât mai explicit lumea în care trăim. în care predomină „gândurile negre”. În ansamblu. scrise sub influenţa unei „inimi artificiale”. străzi interioare este alcătuit din „poeme de 1000 de waţi”. un volum al cărui autor stă ascuns „după fustele vieţii”.străzi interioare. Ciprian Măceşaru publică în 2011 cel de-al treilea volum de poezie. al literaturii şi implicit al culturii după zidurile căreia poetul se simte împlinit. care combat stupiditatea şi absurditatea de tot felul. „spintec burţile cablurilor”. oferind atât o imagine a „moriştii prezentului zgomotos”. „melancolia” şi în care poetul surprinde atunci când alege să anuleze imaginile concrete. cât şi o perspectivă demnă de interes a istoriei ideologizate şi aprige descrisă în parcul cu lei. prezentul volum luminează bulevardul artei. azi devenită parcă. această aşteptare pare să fie una agasantă pentru poetul care „rugineşte în asfalt” în speranţa că într-o zi. autentice în favoarea unora precum: „arunc cu grenade în ochiul meu orb”. abrutizată. De la un ciclu la altul. astfel.

De asemenea. în anul 2011. a 16 a la număr. unul presărat cu regionalisme ori arhaisme. 8 la număr. există şi unele versuri ca cele din creaţia Sete şi alte hărţi unde autorul exprimă povestea unei vieţi . metaforele şi imaginile artistice (în special cele vizuale şi tactile). textele la care se regăsesc cele mai multe trimiteri aparţin literaturii pentru copii însă abordarea este matură. Îi înţepa până la vene. Pe cer.” scrie o poezie futuristă. alteori specializat. urlau. analizează cauzele şi repercusiunile acestora. autorul r./ mai apoi. Poezia care poartă numele volumului. măsură sau ritm. Şi fluturii. metatextualitatea versurilor are ca scop indicarea unui sens mai profund decât cel reprezentat în cele 11 până la 24 de rânduri ale compoziţiilor. Poetul tratează subiecte actuale ce se regăsesc pe primele pagini ale ziarelor şi. sunt schiţate de Liviu ungureanu. iar lustraţiile concludente. are un spirit ironic şi deseori cuvintele sale au înţelesuri ambigue. cu altceva. teme precum citadinul. peripeţiile copilului strigat să iasă afară şi nu sunat. mai ales timpul actualul sunt specifice poeziilor sale. „specii incerte luau într-adins calea nopţii. folosindu-se de un limbaj sofisticat.căutarea şi drumul iniţiatic.” Volumul are 105 pagini şi este tipărit sub egida editurii Charmides. ingambamentul. abstractă pe alocuri. Gheorghe conferă epicitate versurilor sale moderne – fără rimă. la Bistriţa. 2011 26 Ioana Nedelcu . timpul. poeme ce ar putea fi lesne considerate dovezi ale unei menipee moderne. care te provoacă la o analiză involuntară a textului pe măsură ce-i lecturezi poemele. însă cu toate acestea. un scriitor cu un viitor promiţător./ ţopăiau şi pişcau somnambulii. Folosindu-se de tehnica detaliului precum şi de alte procedee cum ar fi repetiţia. prezintă „iubirea canceroasă” dintre o ea şi un el – eul liric – care dacă n-ar fi fost refuzat de iubită i-ar fi arătat „lumina”: „I-aş fi arătat seninul. sau din contră. Pentru că răzuiau huma de pe zidurile scărilor de bloc şi n-o puteau înlocui. Norii. Răzvan Gheorghe Metastazele luminii Charmides.Proaspăt debutantul răzvan Gheorghe şochează prin titlul eufemistic Metastazele luminii.

Cartea de critică îi invită pe toţi iubitorii poeziei stănesciene să vadă o altă interpretare a acesteia. „nu ignoră.despre lume” a lui Nichita stănescu. abstractivismul. precum arghezi. trebuie să le avem în vedere atunci când citim dorind să înţelegem poezia stănesciană. spune Daniel Cristea enache. Modul în care dematerializează lumea şi îi densifică structura ideală este acelaşi de la debut şi până la pragul dintre antume şi postume. lumea poeziei lui Nichita stănescu. nu neagă şi nici nu ia ca adevăr incontestabil ceea ce s-a scris înaintea lui pe această temă”.Cristea-enache ne propune să citim poezia lui Nichita stănescu parcă „pentru prima dată”. Prin intermediul acestei lucrări de critică reţinem elemente esenţiale pe care noi. 2010 27 Valentina Iliescu . Daniel Cristea-Enache Lyrica magna. Prin Lyrica Magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu. un aspect important care se desprinde din acest eseu este cel al curajului de care dă dovadă criticul tocmai prin abordarea decisă. din interior. absurdul şi abordarea neo-modernistă.Chiar dacă opera lui Nichita stănescu a avut parte de nenumărate receptări critice. antitextualismul.(…) extrem de puţini sunt cei care. Curtea Veche. cititorii.” Cu ajutorul textelor selectate din întreaga operă a lui Nichita stănescu. Daniel Cristea-enache aduce un nou suflu în interpretarea poeziei stănesciene în viziunea căreia poetul a „mascat” o concepţie despre lume. fără a ne raporta la biografia poetului şi având în vedere doar textul. „Ceea ce se reţine de către cititor este libertatea dominând. se mai pot reformula şi schimba la o vârstă înaintată”. Publicarea acestei cărţi are ca scop cunoaşterea amănunţită a operei precum şi conştientizarea „capricioasă şi evanescentă” care „este de fapt expresia lirică a unei concepţii – inaparente . Daniel Cristea-enache doreşte să reliefeze anumite aspecte ale poeziei stănesciene precum formalismul. comparaţia cu lirica rimbaldiană. interpretează opera ca „trepte ale unei viziuni şi elemente ale unui sistem.

ura pentru Ţapu alexandra fiindcă avea tot felul de minunăţii imposibil de procurat de pe piaţa comercială comunistă. oferă volumului un aer de autenticitate. cum susţine Felix Nicoleau pe coperta volumului. orele petrecute aşteptând salvarea. Povestioarele. şi poate că acesta este cel mai mare câştig al cărţii. tot oraşul rămânea fără curent. însă prezentând un prozator în devenire. căci în definitiv sunt articole pe care Dan Cârlea le-a publicat în suplimentul Scânteia. Mai mult decât atât. în final. de la micile activităţi ale neastâmpăratului Dan la marile opresiuni ale regimului comunist. întâmplări situate la limita dintre tragic şi comic. frigul permanent din casă. Deşi la prima vedere accentul pare a fi asupra întâmplărilor prin care trece copilul. Senida Poenariu 28 . fără prea multe pretenţii stilistice. volumul poate fi o sursă de delectare şi relaxare. o trecere insesizabilă de la particular la general.Dan Cârlea Copil în epoca de Aur tracus arte. în timpul orelor de meditaţie. manipularea şi haosul produse pe străzile Bucureştiului în timpul revoluţiei. goana după materiale reciclabile în urma căreia a rămas cu pareză facială. revoluţia sunt amintiri pe care Dan Cârlea reuşeşte să le prezinte filtrate prin capacităţile intelectuale şi emoţionale ale copilului . destul de simpluţ. În definitiv. goana după produse alimentare. cât şi inconştienţa. Inocenţa relatării copilului este uneori dublată de sarcasmul dat de luciditatea adultului trecut printr-un regim ce i-a marcat profund copilăria. prezintă o copilărie magică din timpuri coşmăreşti. expunerea lor având la bază principiul diacroniei. 2010 Copil în epoca de Aur a lui Dan Cârlea înglobează o serie de povestioare autobiografice. mai exact douăzeci şi două. fenomenul video. tendinţa folosirii simbolurilor metonimice. Cârlea reuşeşte. cât şi interiorizarea perspectivei. ironia fină. În linii mari acţiunea este centrată pe aventurile naratorului în cadrul societăţii comuniste: învestirea ca pionier. amintirile particulare ale copilăriei devin pretexte pentru prezentarea ororilor regimului: bucuria pe care o simţea când. vizita la închisoarea Doftana. Privite din această perspectivă. atât lejeritatea expunerii. al Jurnalului Naţional. câinele Gioni. respectiv adolescentul. şi. urmărindu-se astfel copilul care îşi dorea din toată inima să fie cowboy. este recreată dimensiunea axiologică şi psihologică a gândirii copilului.

ca creator. Monografie şi Scriitopia sau ficţionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic) reuneşte răspunsurile date de 14 scriitoare române contemporane la o ancheta compusă din 36 de itemi. mai mult decât atât. al îngrădirilor şi. simona Popescu. elena Pasima. limitată biologic? V-a împiedicat existenţa domestică libertatea de creaţie? simţiţi nevoia să problematizaţi feminitatea/feminismul/femeia în general? Ca scriitoare. al realizărilor.. dacă există conflicte interne sau externe între acestea şi cum şi le asumă pe fiecare din ele. al obsesiilor. ruxandra Cesereanu.. alta decât cea promovată de revistele glossy sau de media. Gheorghe Crăciun. angela Marinescu şi Iolanda Malamen problematizează concepte precum literatura feminină. astfel. Mariana Codruţ. într-un demers cu siguranţă inedit în spaţiul cultural românesc şi. 2010 .) Divanul scriitoarei Limes.9) ci.Divanul scriitoarei.un proiect neapărat feminist” (p. autoare a volumelor Optzecismul şi promisiunile postmodernismului. Alexandra Ungureanu . Letiţia Ilea. aceasta are scopul de a investiga modul în care scriitoarele din românia înţeleg să îşi gestioneze identităţile (existenţa publică şi cea privată). unele mai detaliate (adevărate micro-eseuri pe tema diferenţelor de gen. scris feminin. răspunsurile la anchetă.un manifest al unei rezervaţii sexuale” sau . în cele din urmă. există teme feminine? are creaţia dumneavoastră gen/sex? V-aţi simţit. vă simţiţi parte dintr-o literatură/cultură a bărbaţilor? La astfel de întrebări răspund cele 14 scriitoare. extrem de interesant. prezintă un tablou extrem de colorat al preocupărilor. să prezinte imaginea femeii-artist din românia. Gabriela Melinescu. rodica Braga. Mihaela ursa nu îşi propune ca volumul să reprezinte . teme feminine. prezente sau nu în scris dar şi în societate) altele mai succinte. Magda Cârneci. dincolo de valoarea sa pur expozitivă. Doina Ioanid. ana Maria sandu. Mai mult. Ioana Nicolae.Atănăsoaie 29 Mihaela Ursa (coord. Dora Pavel. al tipurilor de identitate posibile în contextul spaţiului cultural românesc. volum coordonat de Mihaela ursa (critic literar clujean.

propunând. imaginea de ansamblu compunându-se piesă cu piesă cu o minuţiozitate milimetrică. Alexandra Ungureanu . reconstituind un univers concentraţionar în care singurele arme de apărare sunt închiderea în sine şi tăcerea. Bruno Matei sau. care spune povestea unui mânuitor de marionete. Matei Brunul este o necunoscută nu numai pentru cititor ci şi pentru el însuşi. Lucian Dan teodorovici revine în 2011 cu un roman ambiţios atât prin temă cât şi prin construcţie. Matei este o simplă victimă a sistemului politic şi a istoriei mari. a trecutului şi a identăţii. În esenţă. mai simplu. romanul alternează planul prezentului cu cel al flash-back-urilor din trecutul carceral al protagonistului. implicat fiind fără voia sa într-un proces-înscenat) protagonistul are încă un motiv să reziste: unul dintre gardieni. este povestea unui om fără memorie. teme ca libertatea şi limitele sale sau identitatea şi cum este ea construită.autor al unor volume precum Circul nostru vă prezintă: (2002). Atunci i-am ars două palme (2004) sau Celălalte poveşti de dragoste (2009). o marionetă în mâinile destinului. singurul cu inimă. şi cumva în subteran. Matei Brunul. fără o altă identitate decât cea conformă cu linia partidului. romanul luând pe alocuri o tentă detectivistică şi menţinând vie. dinăuntru sau din afara individului. a unui om fără trecut. deşi discordant faţă de restul romanului. Matei Brunul este mai mult decât atât. îl ajută să contruiască o păpuşă al cărei urmaş este carismaticul Vasilache. ale tovarăşului Bojin şi ale elizei. aici funcţionând de minune motivul pierderii memoriei. Deşi are numeroase elemente specifice unui roman despre obsedantul deceniu. traduce totuşi fatalismul funciar al personajului şi al unei lumi unde orice speranţă e abandonată.Atănăsoaie 30 Lucian Dan Teodorovici Matei Brunul Polirom. 2011 . în acelaşi timp. Finalul cărţii. curiozitatea lecturii. o păpuşă trasă de sfori. Din punctul de vedere al construcţiei. aproape fără nicio greutate. Dacă prezentul este pentru Matei Brunul la fel de enigmatic precum viaţa de dinainte de a-şi pierde memoria. În închisoare (Matei Brunul e deţinut politic. întoarcerile în trecut sunt cele cu adevărat interesante şi vii.

pe de altă parte pentru a putea avea o viziune integratoare despre factorii care intră în discuţie atunci când ne referim la literatură. în general. Caius Dobrescu. prestigiul său social. pentru că au rămas pe aceleaşi cadre. statutul simbolic al literaturii. se vorbeşte de supravieţuiri. un întreg mecanism de adaptări care au dus la organisme literare care practic şi-au confundat natura cu diferite proteze ideologice de care s-au folosit pentru a supravieţui. vechi reprezentări. limitativă. Vasile Spiridon. o serie de elemente specifice acelei lumi au rămas adânc interiorizate şi au creat mai departe noi mecanisme de raportare. 31 Participanţi: Adrian Lăcătuş. condiţia literaturii. Momentul istoric de la sfârşitul anului 1989 continuă să fie văzut ca un moment de suspendare a unui regim politic. pentru că s-au făcut în ultimii ani deja o serie de periodizări cultural-literare şi diverse tipologii. aş vrea să canalizez această discuţie spre epoca contemporană. cum ar fi discursul în ştiinţele politice. Cosmin Borza. vechi instituţii. George Ardeleanu.rămâne să vedem care ar fi acestea. Rodica Ilie. un spaţiu pentru noi începuturi. Iar această percepţie este oarecum reductivă. desigur. o dispariţie. rolul ei social şi politic. Şi din punctul acesta de vedere. o deschidere a unei atmosfere care lasă un spaţiu gol. forme care au dat astăzi semnul de continuitate. relaţia dintre autor şi public. Andrei Terian.DezBatere: Adrian Lăcătuş: am intitulat această dezbatere Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol. Alexandru Muşina. George Neagoe. o ridicare a cortinei. Mircea A. Dan Ţăranu Continuităţi şi rupturi în instituţia literaturii în ultima jumătate de secol (1961 . sistemul crease un întreg biotop. Felul în care arată lucrurile în instituţia literaturii este de înţeles într-o serie de continuităţi . este inclus publicul. am precizat intervalul 1961-2011 şi am sărit peste obsedantul deceniu. Dacă în alte domenii. Andrei Bodiu. aş vrea să ducem problema spre epoca contemporană şi să medităm puţin asupra a ceea ce am numit aici instituţia literaturii care dă o mai mare libertate pentru fiecare participant la dezbatere să îşi definească propriile unghiuri de raportare pe de-o parte. În instituţia literaturii sunt incluşi autorii. Diaconu.2011) . Crina Bud.

arghezi la fel.‘48 este o perioadă de tranziţie în care puţini ar putea să creadă că s-a polemizat pe baze echitabile. În ‘76 apare Cântarea României. când în ‘58 i-a propus lui Hruşciov să îi ia acasă pe toţi consilierii din instituţii şi intreprinderi. atât de secret încât toată lumea ştie despre el. urmează o altă liberalizare. este marginal. vine Ceauşescu. La începutul anului ‘48 sunt o serie de articole în Scânteia – Poezia putrefacţiei şi putrefacţia poeziei – un articol teoretic care nu era numai al lui sorin toma (redactorul-şef la Scânteia) unde. erau 17 teze – atunci. literare. când are loc un raport secret. Vasile Spiridon: Pentru studenţii şi masteranzii noştri. Cam acestea sunt reperele generale. atunci când s-au încercat unele reforme în interiorul sistemului socialist. Mica perioadă de liberalizare se continuă. În ‘65 moare şi Dej. în februarie. această revoltă a fost înăbuşită. Mihail sadoveanu a spus că lumina vine de la Răsărit şi cu asta a spus totul. întoarcerea armelor. îndeosebi cele împotriva adversarilor politici. în literatură acest lucru este mai puţin evident. când practic nu s-a mai putut face literatură. perioada aceasta‚‘44 .unde Ceauşescu ţine discursul antisovietic cu prilejul revoltei de la Praga. vreau să amintesc câteva repere istorice . se promovează realismul socialist. s-a impus naţionalism-socialismul.moştenitori şi continuatori. se întrerupe construcţia terorii până în ‘56. În ‘47 este ultimul val suprarealist. În ‘53. G. de fapt. Foarte pe scurt. a fost momentul de glorie al lui Ceauşescu.să începem discuţia de la ‘48. ar fi mai mult de discutat. raportul lui Nichita Hruşciov unde erau condamnate crimele lui stalin. până în ‘71. totul este mistificat. dar nu voi 32 . au urmat tezele din iulie. şi în ‘64 ultimii deţinuţi politici vor fi eliberaţi cu prilejul împlinirii a două decenii de la marea insurecţie armată. momentul ‘68 e foarte important – balconul CC care va deveni celebru în ‘89 . istorice. eliberarea ţării şi toate celelalte. odată cu moartea lui stalin. 1958 este un an destul de dur – un nou val de arestări care va dura până în ‘60. În anii ‘80 se declanşează criza totală a regimului care durează până în 1989. evreii sunt încurajaţi să se ducă în noul stat înfiinţat în 1948 în contra unei sume de bani. are loc o liberalizare cât de cât în interiorul doctrinei socialiste. deci e clar. e ceea ce vreau să vă propun acum şi am să-l rog pe d-l Vasile spiridon să deschidă această discuţie. Marii scriitori nu mai vorbesc. Dej a avut primul gest de eliberare de sovietici. de fapt. numită Primăvara de la Praga. Călinescu nu mai vorbeşte. Ca repere culturale.

dar nu intrăm în amănunte. sub haina semioticii sau a altor retorici care mergeau pe analize secvenţiale destul de riguroase. Moromeţii. la un mod foarte viu. inclusiv teoretice. când deja s-a pus pe tavă ideea protocronismului. este promoţia explozivă. Adrian Lăcătuş: Dacă acest aspect al discuţiei s-a clarificat într-un fel. în numărul şase al revistei Secolul XX. ştim foarte bine şcoala de stilistică şi poetică de la Iaşi sau modelul de interpretare al textualismului dezvoltat de Mincu şi alţii. sigur. după 1989. Şi aici erau două tabere. Scrinul Negru – parţial. inclusiv pe clasicii literaturii române. din Occident. urmează realismul socialist – 1951. Bietul Ioanide. instituţional. voi aminti că în ‘48 se vorbeşte despre putrefacţia poeziei. cum s-a prelungit până astăzi. vorbeşte despre această idee de protocronism. la fel cum făcea Lotman în cazul lui. în sensul supravieţuirii elementelor din instituţia literaturii. eu aş vedea mai degrabă o continuitate pe care o face această generaţie de la practicarea scrisului asumat la o metodă care se bazează în primul rând pe efortul de racordare la un discurs european. ei reuşeau să-şi dezvolte propriile teorii şi să practice. Petru Dumitriu – Cronica de familie. Rodica Ilie: În primul rând. Editura Univers a avut un mare rol aici. să vedem ce s-a întâmplat după 1990. pentru că nu putem spune direct care sunt blocajele pe care le întâmpină literatura şi atunci. e bine că am văzut relaţia dintre politic şi literatură. dar literatura şi-a trasat un câmp care este autonom. au fost acceptate şi racordate la cercetarea literară. în ceea ce priveşte arhitectura modelului de interpretare a literaturii. Deci s-au făcut aceste racorduri între poetică. În ‘74 este momentul protocronismului – edgar Papu. În ‘77 apare cartea Clasicii noştri. ce a supravieţuit din acel climat literar. câteva romane notabile: Nicoară Potcoavă. După ‘80 ştim mai mult sau mai puţin ce s-a întâmplat şi în poezie şi în critică. 33 . anglo-saxon. urmează momentul ‘60 când vine generaţia lui Nichita stănescu. aici mai este de discutat. se traduc foarte multe cărţi importante. literatura. ei au învăţat şi au transplantat câteva modele de analiză şi de interpretare europene care atunci erau la timpul lor. este de discutat foarte mult. s-au prelungit formulele academice sau modelele critice pe care le făceau de la catedră anumiţi oameni. 1968 reprezintă o deschidere enormă. spre exemplu. atunci putem să atragem dezbaterea spre zona contemporană. care s-a impus definitiv şi care a impus un alt tip de discurs. ajungem în anii ‘80. chiar dacă el la noi era o formă de salvare destul de artificială.face lucrul acesta. stilistică şi analiza culturală. cum a spus Laurenţiu ulici.

Mircea Diaconu: Privind instituţia literaturii. politice – rupturi care generează mutaţii în plan literar. Cum zicea un poet optzecist. unele lucruri s-au schimbat. De pildă. după părerea mea. nu ar fi vorba de o evoluţie progresivă în desfăşurarea vieţii instituţiei literaturii. de competenţă. generaţia ‘80 a avut o poziţie marginală în acel moment istoric temporal care i-a dat şi numele. care au prelungit cumva modelul lor de critică. Povestea cineva că a ajuns la universitatea din Bucureşti. dacă e să vorbesc despre generaţii. Pe de altă parte. alţi oameni şi deseori ai impresia că lucrurile merg prost. Dacă vorbim despre instituţia literaturii. chiar dacă s-au schimbat personajele. acum. în anii ‘80. mentalităţile s-au păstrat. ‘70 şi ‘60 în primul rând.dacă nu cumva în ‘89 s-a produs numai aparenţa unei rupturi şi atunci. un anumit tip de îmburghezire – ne burghezim. aş ridica întrebarea . nu în exil. cu atât mai mult cu cât sunt universitari cu tangenţe literare şi ca atare. aici sunt două probleme diferite. au revitalizat de pe poziţiile lor funcţionale mai sigure şi mai ferme şi au creat un fel de emulaţie în jurul tinerilor.Adrian Lăcătuş: apropo de tipul acesta de continuitate. până şi criticii care acum 10 ani erau tineri. în general. autorul făcea la un moment dat observaţia că la noi evenimente extraestetice. care ar fi rupturile majore? una poate fi chiar asta: faptul că în universităţi. prin ‘80. problema trebuie mutată cumva şi pe terenul literaturii ca atare. aş observa că. sigur că puteţi constata cu oarecare uşurinţă – continuitatea este una naturală. ştiţi foarte bine. ar fi un lucru 34 . dacă vreţi. eu aş problematiza poate un pic mai mult. în fruntea editurilor sunt alţi oameni. Şi trecând peste detaliul acesta. şi acolo a descoperit că ar fi trebuit să facă literatura cu eugen simion şi nu făcea decât cu D. Însă cei care au redescoperit. organisme precum uniunea scriitorilor. mai ales universitarii din generaţia anterioară. ci cu sinceritate în opţiunile pe care am început să le deprindem. În fond. acest lucru se vede în modul de abordare al anumitor critici tineri mai importanţi. la drept vorbind. atunci ar trebui să avem în vedere şi editurile şi presa literară şi universităţile şi. sunt oameni care activează în planul vieţii literare. doar s-au dat jos măştile şi am apărut noi înşine. în realitate. ceea ce îi reproşează eugen Negrici literaturii române. este tocmai absenţa procesualităţii. au fost criticii. sigur. Bălan sau cu Dumitru Păcuraru. în fruntea revistelor. pasionată de literatură. modelul lor de relaţie cu literatura. şi şi-a constituit în acel climat o anumită atitudine literară şi de politică literară care s-a continuat oarecum în anii ‘90. Ori aici.

o văd şi în ultimii 50 de ani. dar. Or. din altă generaţie. dacă vreţi . aşa şi noi putem spune că povestea există cu totul şi în afara perspectivei teoretice. îmi aparţine. un scriitor serios. atunci. din altă zonă de interese. chiar dacă ea te exprimă destul de puternic pe tine. eu mă întreb: ce vreau să văd? Dacă vreau să văd în interiorul literaturii continuitatea. acest construct mental şi cred că poziţiile nu se exclud. oricât de independent s-ar crede. semnificative ca exerciţiu analitic şi speculativ. sigur. că participi. de fapt. ele există pentru că. de fapt. acum. un scriitor responsabil scrie. Ceea ce văd e o construcţie mentală. Dar metabolismul unei literaturi. lucrurile sunt complementare şi evoluează cumva într-un fel de vector de intermediere. efectiv din perspectivă ludică. dar există şi punctul nostru de vedere. Caius Dobrescu: sigur. fără să îşi pună acut problema diferenţelor. cineva ar putea să nu vadă o continuitate. sigur. este fundamentată prin plasarea într-un orizont mai larg. putem să venim şi cu o perspectivă ludică aşa cum făcuse Laurenţiu ulici şi să ne jucăm şi să spunem – iată ce construcţie interesantă putem face. În fine.Continiuităţi şi rupturi deopotrivă ca semne ale sănătăţii unei literaturi vii. atât cât există. la ceea ce se întâmplă. indiscutabil. în sensul că vedem reacţii doar la ceea ce i s-a întâmplat scriitorului. Dar dincolo de exerciţiul acesta.caracteristic numai nouă. viciată. răspuns la temă. Or. dacă vreau să văd rupturile. prietenului din alt oraş. este generat nu numai de principii intrinseci. cred că există şi rupturi. e mare tema asta cu instituţiile. adică ceea ce face un istoric literar – să construiască din nimic o poveste. pe mine mă interesează să văd mai degrabă continuităţi. eu cred că trebuie observată influenţa sau reacţia scriitorului la tipurile de discurs din afară. eu cred că facem o chestiune de provincialism aici. colegului. ci şi de factori externi. poate că este alterată. la o corporalitate transindividuală. perspectiva aceasta îmi aparţine. Important este unde mă situez şi până la urmă. pentru că scriitorul veritabil nu se poate mulţumi cu un discurs autarhic care nu se întâlneşte decât cu ceea ce vede în vecinătatea lui. dar mie mi se pare mult mai important să văd continuităţi. Nevoia de ruptură este evident semnul asumării unui tip de discurs şi al conştientizării lui. care pare legitimă. scriu vrând efectiv să nu-i repete pe ceilalţi. e o problemă importantă care ne frământă. sigur că această continuitate pe care o putem identifica la nivelul literaturii române. cred că putem fi de acord că sigur că există o realitate obiectivă. Iar alţii. aşa cum vă spuneam. ar fi interesant să ne spună 35 . oricât de mult ar trece într-o cupolă de sticlă. scrie reacţionând la prezent.

Cuvântul scris. despre continuităţi şi rupturi: mie mi se pare că există continuităţi destul de evidente 36 . pe de-o parte. pe de altă parte. în momentul în care devenea disident păşea pe lângă sau se opunea regimului. caricatura unor idei. dacă are vreo importanţă în felul în care citesc. Prestigiul literaturii în comunism se leagă în mod pervers şi de această asociere cu poezia şi cuvântul de propagandă care se leagă de faptul că scriitorul. e vorba de politici de stimulare a creativităţii. distanţare faţă de ceilalţi – trebuie să fii şi tu ceva în marele concert al umanităţii. acum. chestia asta avea impact. trebuie înţeles că nu era orice fel de societate. ele au două feţe foarte diferite. asta cereau oamenii. avem de-a face cu politici de patrimoniu. Deci. fiind un instrument important.tinerii din sală dacă sunt preocupaţi de instituţia literaturii. Şi probabil mult timp literatura a beneficiat de această disonanţă cognitivă. şi exista evident şi o instituţionalizare a creativităţii. eu aş vrea să fac o distincţie pentru început. Şi dacă gândim instituţiile literaturii. în experienţa lecturii. iniţial să alimenteze maşina de propagandă. de fapt. la expresia de sine. atâta câtă e. în ceea ce numim europa. avem literatura ca patrimoniu care se transmite mai departe ca un simbol identitar – e unul din simbolurile puternice pentru noi. o societate care voia ca această creativitate. intrând târziu. Şi de aici ideile groteşti şi aberante pe care le ştim – în Cântarea României totul era integrat în „stimularea creativităţii”. a apărut festivalul Cântarea României care trebuia să demonstreze… că românii au talent – ceea ce. să aibă şi o dimensiune creativă. exploataţi. să servească unei cauze. care trăim într-o cultură marginală în raport cu modernizarea europeană. doar în secolul XIX. un impact foarte mare. încurajatoare la început: toţi au dreptul la cultură. Literatura este legată de ideea de reprezentare identitară. Pentru cei mai mulţi însemna o sarcină în plus. să nu fie numai aşa. se studiază ca obiect literatura română din clasa a V-a până în a XII-a. era central în acel sistem. strategic – în toată curricula şcolară. În mod evident. era uniunea scriitorilor ca instrument de propagandă. Deci. Lumea asta nu era un sistem prietenos. un spaţiu care să favorizeze creativitatea – uniunea scriitorilor era un asemenea spaţiu. literatura ca patrimoniu. Deci exista această politică de patrimoniu. Şi în ‘68. evident exista o politică a patrimoniului literar înainte de ‘89 – una din justificările prezenţei literaturii ca obiect de studiu academic şi ca obiect important. Introducerea făcută de Vasile spiridon a fost foarte utilă. era degenerarea. pe de altă parte. cum o concep. cuvântul tipărit avea o forţă.

în mod evident. aproape la fel de continuă şi stabilă ca istoria. că a existat o concepţie nouă de curriculă şcolară. au existat concepţii noi. sigur. De asemenea. Şi asta. uniunile de creaţie au acum alt statut decât obiectivele strategice ale creativităţii naţionale. Profesorii care predau scriere creatoare sunt. scriitori cu o anumită reputaţie. a creativităţii. în ciuda faptului că în universităţi au venit oameni noi. În primul rand. Cu toate acestea. cei care dau asemnea lecţii în universităţi sunt cunoscuţi pentru activitatea lor de pictori. mie mi se pare extrem de interesant cum istoria este predată astăzi în şcoli ca pe vremea lui Ceauşescu. adică. la noi nu există. În viziunea legii româneşti. de exemplu. pentru a stimula creativitatea în rândul elevilor. asta mi se pare o diferenţă destul de însemnată şi pozitivă. al politicilor de patrimoniu. Nu sunt în niciun fel recunoscuţi sau acreditaţi în instituţiile respective. în contrast cu ceea ce se întâmplă prin alte părţi. asta. De asemenea. slavă Domnului că nu se mai disipează resursele şi oamenii ca nişte particule – băgaţi acolo ca să scoată creativitatea din ei. Lucrul acesta. autori care scriu în mod special pentru tineri. în şcoli sau universităţi există o reticenţă evidentă faţă de a introduce scrierea creatoare ca obiect de studiu. liceu. se prelungesc destul de lin şi după ‘89. universitate – interesul pentru literatura vie este mic. Modul de a instituţionaliza activitatea sub alte aspecte nu este acceptabil. deşi plăcerea de a ţine instrumentul acesta. literatura care se predă în şcoli ca patrimoniu este în mod esenţial aceeaşi. sigur. adică nu are nimic de-a face cu învăţământul artistic. literatura nu este o artă. cred că există mai degrabă o continuitate. interesul tuturor instituţiilor de educaţie la toate nivelele – generală. propusă ca simbol identitar – atât substanţa în sine a acestui concept cât şi modurile în care este produs şi reprodus. modul în care este gândită literatura – codificată. sigur nu suntem obligaţi să îi imităm pe alţii. pictori care predau pictură. în Germania. 37 . aici sigur există diferenţe mai importante. în contradicţie cu colegii lor – compozitori care predau compoziţie. de compozitori sau de cineaşti. În ceea ce priveşte dimensiunea cealaltă. altfel nu voiam să vorbesc. în acelaşi timp. Din acest punct de vedere. există o politică pentru a stabili o relaţie între zona creativă şi şcoală. cu excepţia perioadei de după ‘45. iar diferenţele nu cred că sunt foarte mari. Alexandru Muşina: Cred că m-a provocat Caius Dobrescu. nu mai avem festivalul Cântarea României. există o regularitate a lecturilor publice în şcoli – autori foarte diferiţi între ei iau legătura.în ce priveşte politica patrimonială a literaturii.

Făceam un colocviu în cadrul Cântării României la Buzău. acum 7-8 ani. Bine. decât. Dar era în cadrul acestei instituţii. uitaţi. Nu?! Ceauşescu vorbea nesfârşit. când a fost odată la ONu. în ultimii 20 de ani. Cântarea României nu cred că a fost atât de dezastruoasă pe cât spune Caius Dobrescu. nu se face numai pentru filologi. În al doilea rând. Le-au învăţat câteva tehnici pe colegele noastre care nu scriseseră în viaţa lor literatură. care. nu se face doar pentru cei care vor să devină scriitori. materie absolut necesară şi fundamentală. Deci o să încerc să fiu normal şi natural. care se desfăşurau în cadrul Cântării României. iar Fidel Castro ţinea câte un discurs de 12 ore. este un instrument falic şi a vorbi în timp ce alţii te ascultă a devenit manifestarea supremă a puterii simbolice. erau colocvii ale tinerilor scriitori. poate. scrierea creatoare este pentru mine o sursă de mari satisfacţii.Cum e? . la engleză.Ne-a învăţat Mathew swenney! Deci. în liceu şi apoi renunţaseră. am încercat împreună cu colegii mei să impunem scrierea creatoare ca materie de studiu.Şi cum e să predaţi scriere creatoare dacă nu sunteţi scriitoare? . este maximă. tinerilor scriitori. pe care toţi dictatorii şi-o asumă cu mare satisfacţie. se preda cu entuziasm scriere creatoare şi studenţii erau foarte entuziasmaţi. i-a înnebunit pe ăia cu un discurs de 4 ore jumate. dintre cei din Bucureşti. se desfiinţa. De exemplu. problema noastră este că nu avem tutorele care să vină din afară şi să impună scrierea creatoare. dătătoare de mari satisfacţii. dar şi de traume nesfârşite. Ne mutam la Piatra Neamţ. ci pentru cei care vor să înţeleagă din interior ce este literatura. 38 . Iaşi. din timişoara. câteva observaţii şi câteva poveşti. au venit cei de la British Council care au adus un poet foarte bun. instituţiile culturale actuale – chiar cele universitare – nu mai refac asemenea tipuri de întâlniri ale. şi le-am întrebat: . singura noastră şansă este să vină englezii să impună programa de scriere creatoare. După care. să facă cu colegele noastre nişte cursuri de scriere creatoare timp de o săptămână. se desfiinţa. să zicem. ale scritorilor studenţi. la solidaritatea generaţiei ‘80.Foarte interesant! Şi le-am întrebat – aţi mai scris? – N-am mai scris! . ăsta este paradoxul unei asemenea instituţii. Cluj. organizate în cadrul Cântării României. repet. dacă ne uităm în Occident. Din păcate. după care se desfiinţa. În primul rând. Orice instituţie de genul acesta are paradoxurile ei. deşi trebuia să vorbească numai 20 de minute. au contribuit şi întâlnirile noastre.microfonul. mai degrabă. deşi ţin acest obiect în mână. Ne mutam la sighişoara.

pentru a putea să mai fie luaţi în seamă. cu scriitori care. unii trăiesc şi astăzi. acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu poeţi cum ar fi Dinescu. şi anume: ce se întâmplă cu scriitorii de succes. nemaînţelegând sau nemaiputând să înţeleagă noul context. sau care erau în curs de emergenţă. de regimul comunist în care trăiau şi îşi construiseră gloria. nimeni nu le-a putut comenta. a avut acest puseu de decenţă a sterilităţii.r. Pentru că noi. am să citez câţiva dintre aceşti autori care au fost prinşi de revoluţie la 50 de ani. au continuat să scrie cu tenacitate şi să publice cinci-şase romane. în diverse feluri. nu a mai publicat nimic. Oamenii respectivi au rămas.r. Blandiana. Dar ei. Iar Groşan când a încercat să revină nu a mai fost convingător. pentru că voiam să ajung şi la generaţia ‘80. Cei mai valoroşi n-au mai putut să scrie. a mai scos cinci. Întrebarea este dacă studenţilor cărora li se predă D. tot ce au scris după 1990 este complet – cum să spun – depăşit. de la combatant dizident. Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu poeţii. acesta le mai spune realmente ceva. decent.Şi acum o să trec la o observaţie de cititor. să vi-i dau exemplu: unul este Constantin stan. acelaşi lucru s-a întâmplat şi în generaţia ‘80. Nicolae Breban. şi anume. mai ales ultimul. în afara realităţii. celălalt este Groşan. Coşovei. sau de profesor. Însă există scriitori din generaţia ‘80 care. s-au reinventat de fapt. traian t. după părerea mea. Ileana Mălăncioiu. nimeni nu le mai ia în seamă deşi scriu la fel ca înainte. nu mai contează. actualmente bucătar la el la Cetate. din ‘90 nu a mai scris nimic. din anii ‘80 după revoluţia din 1989? este un fenomen extraordinar pe care l-au observat colegii mei. La fel augustin Buzura. au avut un puseu de sterilitate. Mălăncioiu – o extraordinară publicistă în anii ‘90. la membru în CFsN. 39 . să publice. Nu le mai spun nimic. unul este agopian. că anumiţi autori care erau şi mai sunt mari scriitori (cei din generaţia 60 dar şi unii scriitori din generaţia mea. continuă să scrie. erau în plină putere creatoare. asta arată că aceşti scriitori erau intim legaţi. şapte romane. Popescu. Ion stratan. sau care au peste 70 de ani) acum sunt predaţi în continuare. Popescu. Florin Iaru s-a oprit. dar nu ca poeţi. deşi studenţii nu-i mai înţeleg realmente. Deci el este filiera Groşan. ca scriitori. dar în primul rând de cititor. au continuat să scrie ca înainte şi sunt cu totul marginali. volume de poezii. cu încăpăţânare de anumiţi colegi de-ai noştri. Frontul salvării Naţionale. au succes. 50 şi ceva. cum ar fi. şase. Dinescu. Şi o să dau câteva exemple absolut paradoxale: unul este D. agopian (merg împreună). ana Blandiana – alianţa Civică.

când vorbim de scriitorii generaţiei ‘80 de după ‘90, avem de-a face cu alţi scriitori, cu scriitori care s-au reinventat. singurii care sunt percepuţi acum ca importanţi, sau în continuare ca scriitori importanţi sunt cei care s-au reinventat. exemplele mele pot să pară paradoxale pentru că noi predăm continuităţi ale creaţiei, dar, de fapt, sunt discontinuităţi majore. unul dintre ei este chiar Gheorghe Crăciun. alt autor care s-a reinventat: de la o elită restrânsă, el întotdeauna a fost un autor de public, dar era pentru un public restrâns, acum şi-a extins publicul la nivelul revistei Elle – e vorba de Mircea Cărtărescu. Noi nu-l mai citim pe acelaşi Cărtărescu din anii ‘80 ca poet n-a reuşit să se reinventeze şi a renunţat să mai scrie de fapt, ca prozator a reuşit să se reinventeze. un alt exemplu şi mai spectaculos este Petru Cimpoieşu, care a publicat trei cărţi înainte de 1990, dar nu a prea fost luat în seamă. a reuşit să se reinventeze cu un roman foarte bun Istoria marelui brigand, apoi cu unul extraordinar, Simion liftnicul, probabil unul dintre cele mai bune trei romane din ultimii 20 de ani. După care a continuat cu un alt roman, nu foarte convingător. editura Polirom, dintr-un entuziasm vizavi de Cimpoieşu, i-a reeditat cărţile de dinainte, dar acestea nu au avut acelaşi efect. Nu au mai avut ecou. Pentru că el realmente este un alt scriitor acum şi, în măsura în care este un alt scriitor, este important. De asemenea, angela Marinescu s-a reinventat. Nu mai este aceeaşi poetă, cu cea de până la 1990, deşi noi vrem să cultivăm această continuitate. În poezie, după părerea mea sunt doi sau trei poeţi care au reuşit să se reinventeze. unul este Ioan Moldovan, de exemplu, care este alt poet decât cel care era până în 1990, şi, în modestia specifică şi pe model iliescian, mă dau şi pe mine ca exemplu – în final. Şi am să vă spun ce s-a întâmplat după 1990. toate volumele pe care le-am publicat până în 1998, 1999, 2000 inclusiv, erau scrise înainte de 1989. am scos şi o antologie, mai mult din cauza asta, ca să arăt că sunt scrise înainte, aşa le-am plasat exact în contextul lor. După care, vreo 10 ani, 8 ani, n-am mai putut să scriu nimic, pentru că mi-am dat seama că trăiesc în altă lume. trebuie să te reinventezi, trebuie să găseşti altceva. Şi de abia de prin ‘96 – ‘97 am reuşit, aşa, târâş-grăpiş, să reîncep să scriu şi să public prin 2001-2002 volume cât de cât semnificative. aceste discontinuităţi sunt atât ale instituţiilor cât şi ale creaţiei, dar toate se leagă, după părerea mea, de modificarea lumii în care trăieşti, a modurilor de comunicare şi de modificarea radicală a publicului. Şi aici sunt de acord cu Mircea a. Diaconu că, dacă în Oc40

cident nu există traume şi rupturi atât de mari dintr-un moment istoric în altul, cum a fost la noi, la noi a fost ceva major, există rupturi între generaţiile de scriitori. există schimbări de mentalitate majoră, care-i lasă în ofsaid pe cei mai mulţi scriitori. asta voiam să spun. totul este să nu rămâi în ofsaid. Pe mine mă amuză şi mă întristează ceea ce se întâmplă cu aceşti patriarhi, să le spun, cum ar fi Breban, Buzura, D.r. Popescu, ca şi cu Blandiana, Dinescu şi Ileana Mălăncioiu. Dacă vreţi să vedeţi - şi cu asta am să închei – dacă vreţi să vedeţi cum evoluează nu numai literatura, ci şi perceperea literaturii, luaţi această excelentă antologie care a apărut la tracus arte recent, făcută de radu Vancu şi Claudiu Komartin, cu poeţi din toate generaţiile şi veţi vedea că ana Blandiana şi Dinescu par din altă epocă istorică, literară. Par mai degrabă contemporani cu Maniu sau cu topârceanu, sau cu Minulescu decât cu poeţi care sunt prezenţi odată cu ei în această antologie. Vă mulţumesc. Crina Bud: Nu s-a vorbit despre instituţia premiilor care este şi ea o instituţie, n-am de gând să o problematizez, dar în raportul acesta de continuităţi, discontinuităţi, mă gândesc la cărţile vizate de premiile pentru anul 2010 şi dacă stăm să ne uităm fie şi la recolta revistei Observator Cultural foarte aproape de centru vedem că sunt nişte cărţi care au atras atenţia în mod special. Şi un titlu anume probabil că spune multe despre situaţia în care ne aflăm şi de exact această negociere între continuităţi şi ruptură. Dacă stăm să ne uităm la romanul Gabrielei adameşteanu, la Provizorat. Nu încercam să judec dacă premiile au fost bine distribuite sau nu, şi la toate, oricum – sau la majoritatea – Gabriela adameşteanu a fost printre propuneri. Dar altul era gândul meu. Ideea era că în momentul în care am citit romanul Provizorat a apărut o imagine în mintea mea, care rămâne. Că întreaga poveste de acolo – de combătut, de acceptat - se învârte în jurul următoarei imagini: acolo e un trecut românesc care atârnă de un cui bătut undeva în prezentul nostru, pe care prezent îl fisurează şi prin fisurile acelea trecutul îşi infiltrează toate mesajele lui şi toate neputinţele lui şi poate că nu e chiar întâmplător că un roman al anului 2010, atât de citit şi de discutat propune tocmai imaginea asta. Nici celălat text, care nu ştiu dacă e roman sau altceva, al lui Ion Vianu, de asemenea prezent prin toate topurile, nu e străin de această continuitate, ruptă, cum o fi ea, pentru că e, de asemenea, o întoarcere pe momente de ruptură. Nu?! O epocă a elevilor lui Negoiţescu, a Monseniorului Ghica, e o lume acolo a unor oameni care încercau să fie doar ceea ce
41

erau. ăsta era grupul, grupul de prieteni. Şi Ion Vianu nu face decât să reia în acest roman poveşti care fuseseră de altfel prezentate în dialogurile lui cu Matei Călinescu. e un trecut acolo, care invocă, aşa ca şi în teoriile istoricilor totalitarismului care ştiu că trecutul nu mai trece. Podul s-a rupt, dar a trecut şi el podul înainte ca orice punte să fi dispărut. Şi în sensul ăsta, nu ştiu, dacă stau să mă gândesc, mai găsesc. e romanul lui Bogdan suceavă, Noaptea când cineva a murit pentru tine, în care reconstituie, cu o anumită obsesivitate, aceste punţi către un trecut anume. Alexandru Muşina: Da, aş vrea să spun şi eu ceva. ar trebui să-i întrebăm pe cei tineri căci realmente ei sunt cititorii, după părerea mea, cititorii mai adevăraţi decât noi, dacă pot să spun aşa, în ce măsură romanul Gabrielei adameşteanu a reuşit să le arate o Gabriela adameşteanu care s-a reinventat. Cosmin Borza: Mulţumesc. să-i răspund domnului Muşina. Da, cred că s-a reinventat şi nu mi se pare deloc un roman slab, al Gabrielei adameşteanu, dimpotrivă. Şi eu cred că al lui Nimigean e mai bun. Dar putem compara cu Drumul egal al fiecărei zile. e cu totul altă construcţie romanescă decât în Drumul egal al fiecărei zile şi nu mi se pare deloc un roman slab. Bun, revenind la discuţia mare, la discuţia importantă de astăzi, eu aş aştepta precizările domnului Negrici pentru a putea înţelege mai bine deziluziile literaturii române, pe care dumnealui le identifică. Îmi pare că mergem foarte mult pe revizuiri, deci şi pe această latură de patrimoniu a literaturii române care poate fi făcută foarte bine. Nu cred că literatura vie e doar cea care se scrie acum, ci literatura română poate fi reinterpretată. avem mulţi canonici fără canon, inclusiv din generaţia ‘60, dar şi din generaţia ‘80. Alexandru Muşina: De exemplu? Cosmin Borza: De exemplu nu ştiu dacă Nichita stănescu care a fost de foarte multe ori revizuit are un canon cu adevărat construit în jurul operei sale. La fel un sorescu. La fel un Cărtărescu. eu nu cred că se canonizează, nu?! eu nu cred că încă putem vorbi de revizuiri. De ce fel de revizuiri vorbim? Cele estetice sau cele care au marcat începutul anilor ‘90, până în 2000? Cele est-etice sau ideologice? Cred că lucrurile nu s-au aşezat într-atît de mult în literatura postbelică încât să avem nevoie de o continuă invocare a revizuirilor, a rupturilor. Noi nu avem o imagine a evoluţiei organice a literaturii dar avem vreo trei, dacă aş număra eu, revizuiri ale acelei evoluţii organice care este din punctul meu de vedere încă insuficient conturată.
42

George Neagoe: Vreau să spun un lucru care poate vă va surprinde, poate e deplasat, însă am senzaţia că la noi în ţară, e loc pentru oricine, de la măturător, până la preşedinte, asta cu condiţia să-şi facă treaba bine. Ce vreau să spun e următorul lucru: nu există încă în mentalitatea unui om ca cineva să se ocupe de literatură, beletristică, proză, poezie, teatru sau critică literară, cercetare literară şi să înţelegem prin asta că trebuie să fie şi remunerat corespunzător. Or asta e cea mai mare discontinuitate din punctul meu de vedere dintre ‘61 – ‘89 şi din ‘90 până astăzi, pentru că atunci, de bine de rău, scriitorii o duceau relativ bine. aveau remuneraţii grase, tiraje solide. Lumea putea să trăiască din articolele de presă pe care le publica. astăzi nu se mai poate întâmpla asta. Şi mai e o problemă esenţială care ţine şi de continuitate, dar mai ales de discontinuitate în instituţiile literaturii, anume că până astăzi n-am definit ce înseamnă cercetarea literară, care e specificul ei, ce introducem în acest domeniu. Nu avem instrumentele necesare să facem cercetare literară – mă refer la lucrurile simple: bibliografii de periodice, indici de autori, enciclopedii. În primul rând trebuie să ne punem la punct instrumentele necesare studiului literaturii şi după aceea putem să discutăm şi că avem o instituţie a litearturii solidă. Mulţumesc. Adrian Lăcătuş: Cred că George ne-a dat tema pentru anul viitor. Alexandru Muşina: Când aud că de bine de rău, scriitorul trăia convenabil din scris înainte de 1990, iau foc. Cei care-mi spun textul ăsta au o singură replică de la mine. Nu erau plătiţi scriitorii, ci propagandiştii, deci se făcea publicitate de partid şi de stat. Cine lucrează în publicitate acum câştigă foarte bine. scriitorii care aveau tiraje imense şi erau plătiţi la articol cu jumătate de salariu în ‘60, ‘61 erau văzuţi ca propagandişti ai regimului. În clipa în care regimul şi-a dat seama că nu mai are propagandişti, a selectat câţiva care primeau în continuare salarii mari, iar restul, chiar dacă erau publicaţi, era o chestiune derizorie. Haideţi să nu mai amestecăm planurile şi să nu mai avem această nostalgie a scriitorului care trăia din scris. Propagandistul era cel care trăia din scris. Propagandistul care a devenit scriitor. Propagandistul. Nu uitaţi că scriitorii pe care, pe unii dintre ei, eu îi admiram, erau de fapt propagandişti de vârf ai regimului şi au fost tot timpul, până la pensie, Paler de exemplu. Când eşti redactor-şef, director la al doilea ziar al ţării, când eşti în anii 50 director al radioului public – în ce calitate era? Cum scria? Cum trăia? Haideţi să fim serioşi. trăiau în vile primite, care
43

Faptul că lucrurile s-au dus în această zonă generaţionistă mă face să mă gândesc la un colocviu la care am fost acum o săptămână. trăiesc din scris. există – şi cu asta închei – principiul social-democrat să-l ţii pe scriitor. 1989 nu contează aproape deloc. atunci poate să fie considerat un punct de ruptură. Şi iarăşi. cei afirmaţi sau nimeriţi aici după 2000 facem parte de fapt tot din generaţia ‘80. sunt absolut de acord cu George Neagoe. sunt de acord cu orice discurs în legătură cu felul în care funcţionează cercetarea. La noi în ţară nu e loc pentru scriitori şi pentru criticul literar. încercăm să privim mai de aproape perioada comunistă. în care cred c-au vorbit mai mult scriitorii mai bătrâni. cum e în suedia. Deci aşa discutăm. dar în românia nu este nici unul. Dacă discutăm de exemplu o istorie a formelor şi curentelor literare. sunt. dar asta nu schimbă statutul actual. uşor manipulabile şi sunt relative la sistemul nostru de referinţă. Andrei Terian: Domnul Muşina. în momentul în care încercăm o periodizare din avion a întregii literaturi române. Oricum. Şi eu mă gândesc de pildă. care nu e chiar comunist. 1971 nu prea este un punct de reper. discuţiile cu privire la continuităţi şi rupturi şi discuţia pe care o avem astăzi. Primii care au luat cuvântul se întâmplă să fie reprezentanţi ai generaţiei ‘80. Şi aş zice că eu sunt de acord cu ceea ce zice domnul Mircea a. în schimb. Ce poeţi suedezi foarte buni cunoaşteţi?! sunt slabi toţi. două. acolo poeţi care publică un volum. al tinerilor scriitori. ambele concepte. pentru că-s plătiţi. tocmai din cauza acestui relativism. Dacă. faptul 44 . dintre care 90% scriu literatură de consum. contează în mod decisiv. Alexandru Muşina: Ba da! Andrei Terian: Mircea Cărtărescu. pe mine mă distrează puţin. lucrurile variază şi în funcţie de diverşii parametri pe care-i avansăm. Alexandru Muşina: eu nu cred că în Franţa nu sunt mai mult de 30 sau 50 de autori care trăiesc din scris. să-i asiguri un trai convenabil. şi anume la continuitate şi ruptură. Pentru o istorie a instituţiilor literare.fuseseră confiscate de la alţii. Alexandru Muşina: Vă spun eu unul în afară de Mircea Cărtărescu. Andrei Terian: eu m-aş întoarce la cele două concepte ale discuţiei noastre. Andrei Terian: Cine? Alexandru Muşina: Pavel Coruţ. la alba Iulia. fireşte. De exemplu. Diaconu şi anume. George Neagoe: Bun. au început prin a spune că noi.

am fi început probabil să discutăm despre teze. dar foarte multă lume îşi aduce aminte că de fapt. fenomen care se petrece în societatea românească de prin 2007.că la momentul de faţă scriu literatură şi oameni născuţi. nu afirmaţi. Nici pe vremea aceea nici pe vremea asta. Când m-am întâlnit cu el în faţă la universitate. Nu e 1971. Pe de altă parte. contractul dintre scriitori şi editori în românia e unul foarte prost. în mod evident nu ştiu scriitori în afară de cei citaţi mai devreme. Cred că decât aşa. să zicem. Ca să nu spun de Germania sau de alte ţări. şi aici George are dreptate. Şi sunt oameni. ci 1961. Nici Mircea Cărtărescu nu trăieşte din scris. mai bine deloc. adică el continuă să aibă catedră la universitate. să-ţi cumperi o căsuţă într-un cartier de case standard din Bucureşti când eşti cel mai prestigios scriitor român. mi se pare foarte puţin. cea mai faină bancă din lume. sigur că în sistemul editorial de astăzi. erai plătit să taci. totuşi. foarte prost! Şi cred că e incomparabil cu celelalte ţări din europa Centrală. Andrei Bodiu: Când am propus tema asta nu m-am gândit la tezele din iulie. Deci exista şi această instituţie a împrumuturilor pe care nu le mai dădeai înapoi. mergea să-şi ţină orele. adică. M-a provocat George Neagoe cu banii pe care îi luau scriitorii pe vremuri. aş observa un fenomen care e în sprijinul tinerilor şi chiar al tinerilor creatori. George are perfectă dreptate. mai bine nu. cred că nu l-ar mai fi tentat profesoratul. Deci din punctul ăsta de vedere. aşa însă după cum am înţeles şi ei fac parte din generaţia ‘80. conduc doctoratele câtorva persoane care au o sumă de bani alocată lunar pe care nici n-aş fi visat vreodată să o am. Dumnezeu să-i ierte. erai plătit să lucrezi. care nu şi-au returnat în veacul veacului împrumuturile de la uniunea scriitorilor. deci cei care. cel puţin nu dă semne. sau poate că omul vrea să aibă o siguranţă a lui prin chestia asta. născuţi după 1990. foarte mulţi dintre scriitori. trăiau prin nişte împrumuturi pe care nu le mai returnau.. uniunea scriitorilor era o bancă. de la care luai bani şi ştiai că nu mai trebuie să-i duci înapoi. despre ce s-a întâmplat în 1965. decât aşa bani. lucruri de felul ăsta. Dacă ar fi avut certitudinea că poate trăi din scris. 45 .. scriitorii. eu am doctoranzi. de alte state. Nu am vrut să pilotăm spre zona asta. el ar trebui să fie exemplul nostru de scriitor care a reuşit şi reuşeşte să trăiască prin scris (gândiţi-vă numai în câte limbi a fost tradus) şi totuşi nu. sunt tot felul de legende. de când s-au semnat tratatele post-aderare cu uniunea europeană. 1971 şi tot aşa. nu erau propagandişti. că ar fi într-o astfel de situaţie.

dimpotrivă. întunecos. – dintre tabăra eugen Barbu şi tabăra Marin Preda – mergeţi la CNsas şi veţi învăţa de acolo mai mult decât din istoriile literare care s-au scris în ultimii ani pe aceste probleme. timid aşa. aş vrea să vorbesc de un element de continuitate mai degrabă decât de unul de discontinuitate. având o viaţă materială bună. eu le doresc să trăiască toată viaţa. 60 sau 70 de ani. nu mă gândesc numai la dosarele proceselor politice. când ne plângem aşa la mormânt străin tot timpul că „Domnule nu avem. cam jumătate din adunare are aşa ceva.când aceşti doctoranzi ai mei au burse mai mari decât colegi de-ai mei lectori. a literaturii în comunism. eu mă bucur foarte mult că există asta şi mi se pare o şansă extraordinară şi pentru noi şi pentru cultură şi pentru toată lumea.a. adică o viziune ceva mai relaxată. Cred că ar fi foarte interesant să se scrie o istorie subterană a literaturii postbelice. pentru că mulţi sunt într-o situaţie foarte bună. absolut indezirabil. dar să nu spună că nu o au. dacă se poate. era un întreg happening între cele două instituţii. George Ardeleanu: Pentru că s-a vorbit aici de instituţia literaturii. Andrei Terian: eu am vrut să precizez că e o mare şansă şi pentru tinerii doctoranzi de 50. se poate vedea foarte bine. Dacă vă pun acum să ridicaţi mâna cei care aveţi burse doctorale sau postdoc sau aşa mai departe. o să vedeţi că.m. dacă mergeţi la CNsas şi vedeţi multiplele tipuri de fonduri existente acolo . securitatea a fost din ‘60 până în ‘89 celălalt versant al acestei instituţii..şi prin asta nu mă refer numai la dosarele de urmărire informativă ale scriitorilor. versantul subteran. tenebros. Şi atunci. care erau relaţiile dintre protocronişti şi sincronişti. după părerea mea. Şi una dintre aceste instituţii era chiar uniunea scriitorilor. nu mă gândesc nici numai la dosarele de reţea. Ideea este că eu aş vedea şi această parte plină a paharului. nu ştiu ce!” ar trebui să vedem. adică la dosarele informatorilor – ci mă gândesc la dosare care se constituiau referitor la instituţii. dar asta ar trebui să ne ofere un alt punct de vedere. Istorie subterană la care cred că ar trebui 46 . dintre occidentalizanţi şi naţionalişti ş.. Dacă vreţi să vedeţi care erau taberele. era un spectator care se implica în spectacol. mai puţin întoarsă către trecut şi către un trecut. mai puţin plângăcioasă.d. există un tom de zeci de volume consacrat uniunii scriitorilor. din perspectiva acestei instituţii. Deci. cum să vă spun. şi anume de relaţia acestei instituţii cu alte instituţii şi anume cu departamentul securităţii statului. Vreau să vă spun că securitatea nu era doar un spectator al instituţiei literaturii.

Mai mult decât atât. el este reprodus în Cartea albă a Securităţii. care merge în paralel. Dan Ţăranu: Ca o paranteză apropo de sumele acelea despre care vorbea domnul Bodiu – trebuie precizat că ele sunt condiţionate de fel de fel de proiecte sau. ce discontinuităţi încurajăm.un comentariu la volumul Faruri. vitrine. ce încurajăm. pentru că problema poate fi tema unui colocviu întreg. ce continuităţi încurajăm. în aceste dosare există comentarii ale textelor literare făcute de către ofiţeri sau de către informatori ai securităţii. desigur. cu instituţia numită critică literară. de relaţia de tip happening dintre cele două instituţii. Nici nu putem să comparăm de exemplu ce bani se fac din alte proiecte şi cum se fac .ca informator al securităţii de data aceasta .ar trebui să fie o discuţie puţin mai amplă. ceva de genul ăsta se face deja. sau comentariile lui Caraion la Ioan alexandru şi aşa mai departe. vorbeam de intruziune. să citiţi comentariile lui Ion Caraion . În mod paradoxal. Vedeţi acolo toată bătălia receptării care s-a purtat în jurul acestui roman în momentul apariţiei. Şi aici am putut observa o rafinare a tehnicilor. pentru că problemele sunt foarte complexe. Şi aş discuta cum definim aici instituţia literaturii. dacă vreţi. Nu de puţine ori existau transferuri de competenţe între cele două practici şi aş vrea să vă dau un singur exemplu. de această relaţie instituţională de tip happening dintre două instituţii: dintre literatură şi securitate.să lucreze o echipă serioasă. Iată un singur exemplu de transfer de competenţe. fotografii al lui Mircea Cărtărescu. din ‘61 până în ‘89. Vreau să amintesc doar. am văzut o notă . Deci. Nu cred că este o istorie la care poate scrie un singur individ. acest comentariu. indiferent că este vorba de un dosar sau altul. Multe dintre monografiile consacrate scriitorilor postbelici sunt însoţite şi de capitole consacrate dosarelor de securitate. mă gândesc aici în sensul global al termenului pe care l-aţi discutat. Dar pe mine mă interesa altceva. despre situaţia socială a conducătorului. Vreau să vă spun că ofiţerii de securitate erau şi ei adevăraţi hermeneuţi ai textelor literare.la Delirul lui Marin Preda. ce este 47 . aş vrea să revenim la tema de astăzi şi mă interesa mai mult valoarea prospectivă a discuţiei acesteia – în sensul în care ne putem întreba ce facem în continuare. realizat de un informator cu nume de cod Micu. nu are sens să vorbim acum de economie şi inflaţie şi cum au evoluat preţurile. Vă sfătuiesc. De altfel. se pliază perfect peste capitolul consacrat lui Cărtărescu în volumul respectiv din Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa. deci mai bine să ne oprim aici cu discuţia.

eu nu cred că asta e o perspectivă de încurajat – vorbesc de ideologia pe care o propune Coruţ. ce încurajăm până la urmă noi. cumpărându-l. cum ne raportăm la ea?! Ce spunea domnul Muşina implică un anumit tip de teorii. alte discursuri cred că se orientează spre altceva. Deci. directă. adică pornind de la ideea că se vinde să încurajăm tipul ăsta de discurs – că dăm în altceva. există instituţii care sunt emergente. însă cred că e o mică confuzie aici între noţiunea de instituţie şi noţiunea de piaţă – sau. nu numai unele care sunt normate de sus în jos şi în legătură cu asta sigur că mulţi ne-am aştepta ca o grămadă de lucruri să fie legate de piaţă. întrebarea e: dacă nu se poate trăi din scris. Nu?! am considera că piaţa este forma ei specifică. de formare să spunem. Adrian Lăcătuş: Da. Şi e foarte ok. de exemplu vorbesc despre publicul care-şi creează singur un anumit tip de scriitor. în instituţia literară. poate ar fi trebuit să punem şi problema acestei relaţii – ea a fost tangentă de vreo două ori şi cred că instituţia are o mult mai mare inerţie decât piaţa. este atâta culoare pe care poţi să mergi astăzi. Deci ce facem cu ea. ce fel de traseu alegi? Pentru că dacă ne gândim de exemplu la ce se întâmplă – fac mereu analogia asta – în muzica americană. Desigur. e o piaţă atât de diversificată. este numai din cauză că statul nu-şi plăteşte scriitorii. apropo de creativitate. Da. şi piaţa este de fapt o instituţie. ca să încercăm o nouă discuţie. dimpotrivă. e foarte interesant ce zici tu.instituţia literaturii? Ce trebuie să facă ea cu creativitatea? trebuie să o capteze de exemplu şi să o dirijeze către publicul larg sau. mi-ar fi plăcut să discutăm mai mult despre asta. aşa cum limba este o instituţie chiar şi atunci când nu este normată de academie. adică. ştim ce industrie de muzică americană există acolo. sau pur şi 48 . trebuia să-ţi dăm cuvântul mai înainte probabil. decât instituţia literaturii. e într-adevăr o problemă de definiţie a termenilor pentru că în viziunea mea piaţa este o instituţie. dar există formaţii care aleg un traseu prin care singure-şi propun un public care nu le asigură venituri pentru toată viaţa. mă rog. Caius Dobrescu: Da. şi piaţa este într-adevăr adesea mult mai creativă şi mai liberă decât literatura instituţionalizată. cum o definim. La noi nu cred că există încapsulată în mintea nostră o perspectivă stratificată despre funcţia literaturii. Dar acum. cum se întâmplă în cazul lui Pavel Coruţ. neproblematică de manifestare. trebuie încurajaţi scriitorii să producă creativitate şi apoi să formeze un public?! Deci. Dan. prin care a venit libertatea. ca oameni de litere – ce fel de perspectivă asupra instituţiei literare. e o alegere.

alexandru Muşina este în situaţia de a-i asculta şi pe alţii când spun tot ce le trăzneşte prin cap. Alexandru Muşina: Nu există! Caius Dobrescu: Ba da! există.. ci suntem în imediata proximitate a celor mult mai bogaţi decât noi.simplu e un fapt că trăim într-o societate mult mai înapoiată decât ne place să credem? Şi noi am fost crescuţi cu ideea că trăim întro ţară europeană şi că urma să pice comunismul ca să intrăm pe orbită. peste noapte. am realizat după 1989 că de fapt trăim într-o ţară care în multe puncte seamănă mai degrabă cu Pakistanul sau afganistanul în. nu ştiu – dar sigur – astăzi lucrurile arată altfel. Alexandru Muşina: De exemplu?! Caius Dobrescu: Păi cei care dezgroapă morţii să le mănânce inima. rămâne un fapt. frustrările noastre sunt mult mai mari pentru că din nefericire nu suntem doar săraci şi marginali. dorinţe şi posibilităţi de acces 49 . poate în Pakistan nu fac chestia asta dar. exista o elită socială care se autoîntreţinea pe o pătură mare de ţărani analfabeţi care poate erau fericiţi în lumea lor magică. ne place. dar la genul ăsta de societate. este întreţinută cumva artificial ca să părem o ţară mai europeană şi mai civilizată decât suntem cu adevărat. care au multe alte resurse şi evident suntem prinşi în foarfeca asta între aspiraţii.. În bună măsură. şi. după toate cifrele oficiale. trăim într-o ţară înapoiată. nu ne place. folclorică. cu nivelul ăsta de mentalităţi. nu se poate susţine. ci că sunt zone care se aseamănă – uneori. Ţin să te informez că în asigurarea cu apă curentă a comunelor din românia – situaţia e mai proastă decât în Pakistan. Nu?! Gândiţi-vă că în momentul în care se construia ateneul. până la urmă. într-o margine de europă – într-o ţară în care se vând mai puţine cărţi decât în slovenia – care are 2 milioane de locuitori. marea parte a populaţiei era formată din ţărani analfabeţi care n-aveau nici o treabă cu ateneul. De exemplu! Şi deci. o piaţă mult mai mare şi un interes cultural mult mai mare.. cu Conservatorul. cu chestii de genul ăsta. sunt de acord că nu e deloc confortabil. aşa s-au dezvoltat lucrurile. ca să vorbim marxistic. cu moştenirea asta. suprastructura noastră culturală. din păcate nimeni nu poate deţine acest monopol – ăsta e alt efect secundar negativ al libertăţii – n-am spus că toată ţara e ca Pakistanul.. Bun. la nivelul ăsta de consum cultural. Alexandru Muşina: Nu este adevărat! Caius Dobrescu: sigur. nu?! Ne-am raportat tot timpul la ăştia – occidentalizanţii – care încep cu paşoptiştii.

Ok. dar în principiu dacă nu vezi în asta de la bun început o sursă de câştig. un ultim lucru – ca să şi terminăm – ar mai fi întrebarea asta: ce vrei de fapt de la literatură?! Pentru că dacă într-adevăr vrei să trăieşti din scris. adică. atunci mi se pare relativ rezonabil să accepţi nişte condiţii de piaţă şi să fii pregătit să scrii în aşa fel încât să vinzi. deci rămâne un fapt. strategică. În america sunt tone de manuale despre cum să ai succes în literatură. cum să spun eu. Dar dacă într-adevăr e un bussiness ca oricare altul? În alte părţi oamenii trăiesc din asta şi vor să scrie în aşa fel încât să vândă. dacă într-adevăr ceea ce faci tu este resimţit ca important.la resurse. Bun. or să fie mai oţeliţi în conştiinţa lor profundă decât bătrânii care se vindeau comuniştilor. mi se pare un pic straniu să te aştepţi să fii plătit pentru asta. care vor să scrie pentru piaţă şi vor să vândă. este ok. rămâne în continuare foarte serioasă. Adrian Lăcătuş: Mulţumesc Caius Dobrescu şi mulţumesc tuturor celor care au contribuit la dezbatere. iată. poate nu se potrivesc la piaţa de aici dar mi s-ar părea foarte ok. poate la fel de serioasă şi delicată ca înainte. deci e o mare iluzie să ne imaginăm că tinerii care vin aşa cu forţe noi. semnificativ. m-aş bucura foarte mult dacă aş întâlni tineri decişi să aibă succes. atunci oricum trebuie să intervină legea şi să te potolească. te gândeai ce faci cu securitatea şi ce faci cu prietenii şi cu apropiaţii. un serviciu până la urmă. (08 aprilie 2011) 50 . Vor avea pretenţii mult mai mari în condiţiile în care resursele sunt puţine. Poate şi aici ar fi de luat o decizie ca să spun aşa. se naşte un proces şi primeşti o recompensă din asta. dacă faci din literatură un fel de religie laică personală. este un pic paradoxal să începi cu asta şi să începi cu a te aştepta să fii plătit pentru asta. acceptând că nu promovezi mai ştiu eu ce idei care să ducă la genocid. Şi sociologii spun că asta generează pe termen lung corupţie. cred că ar fi o dovadă că s-a schimbat ceva profund şi semnificativ în mentalitatea societăţii în care trăim. Vom încheia aici. când sigur. Pe de altă parte. Nu e un lucru rău sau imoral sau venal – bine. accesul la resurse e dificil aşa că posibilităţile de corupţie sunt în continuare foarte mari şi problema asta de a-ţi confrunta propria conştiinţă să vezi ce faci şi ce nu faci. entertainment.

Problema esta că trăim într-o eră în care. proiectul (lansat de Carmen Puchianu alături de un mic grup de studenţi şi absolvenţi ai Facultăţii) reprezintă o încercare de a trezi din amorţeală două practici culturale – credem noi – neglijate ale consumatorului de filme din ziua de azi. nu vrem. comune. în primul rând. era download-ului şi cinematografia mainstream par să fi convins individul că un film trebuie savurat în solitudine. care îl consideră o practică ontologică de reorganizare a realului. de Hélène Cattet şi Bruno Forzani. dacă nu vrem să ajungem. ca societate. a doua practică neglijată este exegeza imaginii. dacă acceptăm concepţia lui Žižek asupra filmului ca exorcizare a dorinţelor societăţii. Iată de ce această serie de manifestări ţine să aibă şi un anume focus tematic care să funcţioneze în acelaşi timp ca o cheie de lectură a imaginii. după prima serie de patru filme. în majoritate. în situaţia penibilă de a nu ne mai înţelege propriile reprezentări ale lumii. totuşi. critica şi deconstrui instrumentarul şi imaginarul cinematografic al secolelor XX-XXI. aşadar.e VeNIMeNt Serile de film ale Facultăţii de Litere se vor. trebuie aşadar să re-învăţăm limba imaginii. dar şi ca un factor „de contrast” menit să sublinieze pluralitatea de reprezentări posibile ale unei macro-tematici. faptul că textul este mai important decât imaginea. al culturii şi civilizaţiei noastre. am putea să înţelegem cinematograful (şi variantele lui) ca spaţii ritualice ale acestor fenomene. Peter Greenaway ne atrage atenţia în eseul lui filmic Rembrandt’s J’Accuse asupra faptului că suntem. sau a lui Deleuze. este un adevăr tacit al sistemului nostrum educaţional. imaginea devine tot mai importantă ca mod de exprimare şi comunicare. analfabeţi din punct de vedere vizual. În altă ordine de idei. Happiness de todd solondz. vrem. până la urmă. s-a optat în continuare pentru 51 Cine-activism la Serile de film ale Facultăţii de Litere . în fond. să reevaluăm rolul acesteia în gândirea şi acţiunile noastre. Prima ar fi experienţa colectivă a filmului. ca topos esenţial al experienţei sociale. Blue Velvet de David Lynch şi Videodrome de David Cronenberg). un forum în cadrul căruia studenţii să aibă şansa de a discuta. dedicată manifestărilor erosului şi tanatosului în cinematografie (în cadrul căreia au fost vizionate şi discutate Amer.

relaxate. următoarele patru filme vor fi dedicate cinematografiei ca expresie a protestului. gustul pentru discuţii amicale. pe subiecte culturale. Robert G. ca de obicei. protestatare şi activiste) va include. Detalii legate de fiecare întâlnire în parte se pot găsi pe http://seriledefilm. Organizatorii evenimentului speră că acest program va suscita suficient interes şi va trezi. şi în fine. Zeitgeist: The Movie de Peter Joseph (2007). programul următoarelor întâlniri (care poate să folosească şi drept ghid prin peisajul vast. Werckmeister Harmonies de Bela tarr (2000). pentru că oferă o critică pe cât de poetică. Ca atare. ca şi până acum. pentru că în acest caz teoriile conspiraţiei se pot citi ca o patologie a conştiinţei supunerii şi a imaginarului emancipării. astfel. în acelaşi regim bi-săptămânal.o cădere (de precizie cascadoricească) din sferele metafizicului în cele ale socialului. pentru că nu reprezintă numai o iniţiere în practicile şi idealuirle subversive ale street art-ului. ci şi o analiză labirintică a adevărului minciunii şi a minciunii adevărului în artă. intense şi iritante reprezentări ale mecanismelor supunerii şi rebeliunii.com sau. Elekes 52 .wordpress. păstrându-se totuşi dinamica impusă vieţii de aceste două coordonate esenţiale. pe comunitatea serilor de film de pe Facebook. în reprezentările lor excesive ascunzându-se revelaţii subtile despre practicile şi ideile societăţii contemporane.c. Serile de film ale Facultăţii de Litere continuă. din nou. Exit Through the Gift Shop de Banksy (2010). echivoc şi prea puţin explorat al filmelor subversive. răzvrătirii şi împotrivirii. începând cu 28 februarie a. deci. patru filme: Do The Right Thing de spike Lee (1989). selectat pentru că este una din cele mai complexe. pe atât de usturătoare a umanităţii răzvrătite. dar cu o nouă tematică.

dar sunt incapabil. De unde revolta lui Dan Coman faţă de Dan Coman. februarie 2012 Poetul autentic. uite. e o perspectivă interesantă. un roman superb. lăsînd la o parte scenografia şi calofilia. revolta faţă de cărţile pe care le-am scris. anul cîrtiţei galbene şi dicţionarul mara. să fac oamenii să se mişte. în romanul Irezistibil. un studiu critic aplicat textelor din ghinga. mai întîi. să urce în maşini. e mai degrabă un soi de manual personal de utilizare a poeziei. Furia şi spaima – iată personajele mele – aşa că am scris cu furie şi spaimă. Întrebarea firescă . Făcîndu-l pe Dan Coman personaj şi umilindu-l în cele mai abjecte moduri. pe atît de mult rău iţi face propriul scris. Nu că n-aş vrea. ea zicea că această carte e o replică la Apropierea lui Marin Mălaicu-Hondrari. O mărturisire. Apropierea e.„Cărţile adevărate răzbesc oricum“ Interviu cu Dan Coman Braşov. Nu vorbesc de momentul (extraordinar!) 53 . pe cînd broşura mea tocmai asta încearcă să submineze. a ajuns într-o bună zi romancier şi personaj. scris după toate regulile genului. În rest diferenţă de la cer la pămînt. te citez: „Aşa am scris Irezistibil. Dan Coman. Iar Irezistibil nu e un roman (i-am zis aşa deoarece editorii mi-au atras atenţia că ar fi mai uşor în felul acesta să promoveze cartea). să se îndrăgostească unii de alţii. dar acest lucru se poate face numai în măsura în care priveşti ambele cărţi ca încercări de schiţare a unor reguli (pe viaţă şi pe moarte) de întrebuinţare a poeziei. Ştiu prea bine. desfiinţând una după alta cărţile pe care le-a scris…?” e. nedînd nici o atenţie construcţiei. Pe cît de multă bucurie îţi provoacă scrisul altora. dar aşa stau treburile: mi-e imposibil să construiesc atent şi disciplinat. am citit în numărul trecut din Corpul T o recenzie la Irezistibil scrisă de adriana Bărbat. Nu e tocmai flatant. Poate că are dreptate. cu adevărat. lucrurile de genul ăsta le simţi imediat.de ce ai trecut la această nouă formulă? am mai spus-o: nu sunt romancier.

nu i-ar strica nici lui Nietzsche o pereche de brice. îi aud pe prietenii mei poeţi cum că. inutil. Care este teama ta ca scriitor/ poet? spaima cea mai mare apare atunci cînd. cînd u se bate pentru cupele europene. la cafea. hop şi eu pe toate listele alea. vorba poetului. de cîteva vorbe care apar brusc şi pe care le poartă mai întîi vreme lungă prin cap – tocmai vorbele cu care încep cînd se apucă de scris. iar Nadal a fost detronat de Djokovic.ba chiar eram entuziasmat! Între timp. Iar acum. valoros etc – atunci îmi ridici mingea la fileu. mult despre generaţia 2000 – ani în care se făceau mereu liste şi tabele – şi. Înţelegi că ai pierdut ani buni prilejul de a-ţi vedea de lucrurile simple. Devenind Dan Coman. nu-i aşa. cu fiecare nou rînd. vorba lui Naum. am capul gol (şi-n capul gol. f. au fost anii ăia-n care s-a vorbit f. şi dacă nu poţi să mai speri asta. cum îl resimt adeseori – marele meu ghinion) e că am debutat într-o perioadă propice (în care. tot mai mult. f. nu se mai poate merge înainte. inutil. Nu că nu mi-ar fi plăcut. Doar că. Nu-ţi rămîne altceva mai bun de făcut decît să-l ironizezi. eu cînd mă aşez să scriu. în primul rînd datorită acelui text al lui Cistelecan. Cam atunci a scris şi Cis textul faimos despre mine şi Komartin. Niciodată n-am reuşit asta. acum îmi dau seama că-s tot pe listele alea. ci de ceea ce se întîmplă ulterior – mai ales după ce rîndurile alea apar în cărţi. Cum le mai poţi reciti fără să ai strîngeri de inimă? Fără să ai senzaţia tot mai greu suportabilă a unui nesfîrşit post coitum? apoi mai e ceva. poemul e declanşat de un vers. nu sunt unul dintre favorabili. Şi dacă nu mai crezi. inutil. ştiu şi resimt că.. Cum se traduce asta? Dacă asta înseamnă poet cunoscut.).şi eu tot acolo . vorba altui foarte drag scriitor mie. l-am simţit ca pe-o pietricică în pantof. Devenind personaj. în cazul lor. deranjîndu-mă în timp ce înaintam de la o carte la alta. Pe liste. Înţelegi brusc unde te situezi. forţînd inutil. Cotrobăind prin cărţile tale. un lucru pe care l-am tot observat şi pe care. Norocul meu (sau.. nu voi fi eu cel care voi întoarce capul din fotografia de grup. Că. de fiecare dată. un frig mare cît un hoit de 54 .şi tot bucuros. Poet autentic – spui tu la începutul interviului.al scrierii poemului. inutil. u Cluj ajungea iar în prima ligă iar Nadal îl detrona pe Federer în acelaşi timp în care listele cu tinerii poeţi continuau .

de exemplu.să trebuiască să folosesc stiloul sau creionul pe caiete mici şi liniate. La cîţi bani aveţi aici. s-a decis într-o zi să se ducă. rescriam şi reciteam în funcţie de entuziasmul pe care mi-l imaginam că o să-l arate). . sunt scrise cu gîndul la adriana săftoiu. de cît timp am la dispoziţie strict pentru scris. cu mine la cafea. Nu mi-au venit niciodată versuri în cap aşa. puteţi să alegeţi orice doriţi. de textura hîrtiei din caietul studenţesc cu foi veline. de cît de caldă e cafeaua. în vreme ce călătoream cu trenul sau cînd îmi plimbam pisica pe deasupra grădinii sau aşteptînd autobuzul spre sîngeorz. crescînd. ajuns acolo a scos din cureaua de la brîu o mînă de bani şi i-a cerut matroanei să-l ajute. dintr-odată le apar versuri noi în minte – mi se face frică de cum funcţionez eu. la cum aş putea s-o fac să reacţioneze. apoi. arăboaice languroase şi bulgăroaice-brici. Ori de cîte ori îi aud pe ceilalţi că. luaţi-o pe care-o vreţi! Omul s-a uitat şi s-a tot uitat. a continuat patroana.să mă surprindă femeia mea aplecat peste hîrtii. am scris şi cu gîndul la cîteva femei şi la cum vor da ele peste textele mele. Şi-apoi mai sunt şi alte cîteva spaime. brusc. erau într-adevăr toate muieri clasa-ntîi. multă vreme. cum ai descrie-o? un om trecut de cincizeci de ani. am scris doar pentru prietenii mei (cei doi. O vreme. a zis ea. Şi scriu în funcţie de cîtă pastă mai are pixul cu gel negru. N-am nici cea mai mică idee despre ce aş putea scrie. trei oameni foarte apropiaţi mie – îmi luam mereu ca reper posibilele lor reacţii. la bordel. uitaţi aici. Cele mai noi poeme. N-am avut niciodată un vers de la care să pornesc. aflat de ani buni la muncă în spania.să scriu şi să scriu şi să nu înţeleg pînă unde-am reuşit să ajung. avem chinezoaice iuţi şi negrese sălbatice. pentru prima dată în viaţa lui. Te gândeşti la cititor atunci când scrii? sigur că da. Mă aşez în faţa hîrtiei şi scriu pentru că îmi place gestul. mai casnice: . n-aş putea scrie altfel. Dacă ai compara limba română cu o femeie. . trosc!. să iasă. După o vreme s-a apropiat 55 .pasăre). astfel.

cu picioarele umflate şi doldora de varice? Vai de mine. că mi-i tare dor de casă! aşa şi eu cu limba română. ştiu. stăpînul nostru! Întrebarea imediat următoare pe care le-o adresez e să-mi spună de cîte ori au intrat într-un magazin şi au cerut ceva ce încă nu există. ca întotdeauana. dar mie una dintr-aia mi-ar trebui. n-aveţi? una aşa. noi hoteluri pentru plantele de interior sau pentru maşini. cu faţa ridată şi măcar fără un dinte. Cărţile adevărate răzbesc oricum. la cîţi bani aveţi puteţi alege orice! Ştiu. admiraţia pentru ceilalţi poate fi exersată şi-n bucătărie. de unul singur. evident: consumatorul influenţează producătorul. 56 Dacă te deranjează acum ceva pe piaţa literară românească. Chiar nu mă deranjează nimic. apoi rîd. sau cît de des se gîndesc ei la ce produs nou o să mai apară prin magazine. într-adevăr. a reacţionat patroana. apoi zic: da. plină de vergeturi. cu fundul mare şi cu sînii lăsaţi. dar v-am spus. zic ei. ar fi… . clientul nostru. Se mai poate inventa ceva în poezie? Poţi fi un poet mare într-o cultură minoră? De mai bine de zece ani predau la un liceu din Bistritz (de deasupra mării) o materie extraordinară care se numeşte educaţie antreprenorială. Producătorul e cel care vine pe piaţă şi propune noul. doar ştim. cafeaua cea mai bună se bea. ceea ce e numai bine. În literatură s-a trecut deja tot mai mult la concurenţa de tip monopolistic. sunt convins că în poezie lucrurile se mişcă cel puţin la fel de repede! Cît priveşte marile culturi cu marii lor poeţi: e greu acum să mai deţii monopol pe piaţă. La începutul fiecărui an şcolar încep orele cu aceeaşi întrebare: cine influenţează decisiv pe cine în ceea ce priveşte apariţia noilor produse pe piaţă? Producătorul pe consumator sau invers? elevii nu stau pe gînduri: invers.de matroană şi a întrebat: auziţi. Prima data nu înţeleg. Şi dacă în economie apar mereu noi tipuri de salam şi şniţele de post. aşa şi-n poezie. N-are nici un rost să ne întrebăm cu privire la ceea ce încă nu există. pregătind micul-dejun pentru copii. a şoptit omul. dar una grasă. doamnă.

trecînd prin uşoara umezeală a mîinii pînă în mijlocul colorat şi pufos al minţii: Plăcere. altfel la ce bun? asta se descoperă treptat. Nimic social. M-a salvat de la viaţa grea. M-a ajutat să mă apropii de cîteva domnişoare cochete şi să le văd puful gălbui de pe gît arcuindu-se precipitat cîteva secunde. Cîteva mici eseuri despre mişcările defensive ale lui Iniesta pe flancul dreapta şi despre modelarea fonemelor la Daniel Iordăchioaie. de la şcoala unde lucrez. Te-a salvat poezia de la ceva? M-a ajutat de multe ori să lipsesc. De la cine ai învăţat să scrii poezie sau cum ai găsit drumul spre propria poezie? Despre ce ţi-ar plăcea să mai scrii? scrisul e plăcere. trebuie să rîzi.Mi-ar plăcea foarte mult să scriu despre minunata flexibilitate a sexului masculin. De ce să-ţi refuzi astfel de bucurii? eu unul aşa fac: scriu ca să-mi procur plăcere. aşa cum îţi dai seama că trupul tău e mai de dorit lîngă trupul alteia. plină de cantonamente şi renunţări. Poate şi o mînă de poeme erotice. Plăcere pe toate fronturile. nimic militant. mai întîi de unul singur. aşa cum îţi descoperi trupul. de fotbalist (visul meu cel mai mare în adolescenţă – am şi jucat un campionat întreg în divizia judeţeană) 57 . O carte pentru Hor. motivat. s-o faci să rîdă. tot mai multă plăcere. M-a salvat de la a scrie eseuri filosofice. De la hîrtia şi pixul cu gel negru.

. joacă mult fotbal. aş aduce-o la Bistriţa. Dar dacă nu se poate nicicum – atunci aş alege Critica raţiunii pure a lui Kant. Ce cărţi ai lua cu tine pe insula pustie şi de ce? Mă îngrozeşte nespus gîndul că aş ajunge pe o insulă pustie însoţit de cărţi! Ce să fac acolo cu ele?? aş da orice carte din lumea asta pe o femeie (orice femeie). Lasă în pace poemele slabe din cărţile altora. Dacă ai avea şansa să intri în maşina timpului. Găseşte-ţi ascunzătoarea preferată. Luate în doze nepotrivite distrag atenţia. ana şi John. 4. să-i cunoască pe alex. înoată. Bucură-te că eşti în viaţă.1. cu două gerunzii şi un supin alergînd să mă prindă. entuziasmează-te la orice text bun găsit în acele cărţi. să bem cafea în Class Cafe. scrie. Mă gîndesc şi eu că poate aşa. Fă lungi ocoluri în jurul ei. ademeneşte cu ea. I-aş spune cît de mult mă enervează ted Hughes.. ce scriitor ai vrea să întâlneşti. 6. În literatură condiţia fizică e totul! 2. Nu citi prea des cronicile de întîmpinare. aş ajunge pe cîmpul uscat al gramaticii limbii române. (Interviu realizat de Naomi Ionică) 58 . apoi mi-ar plăcea foarte mult s-o întîlnesc pe sylvia Plath. în felul ăsta. 5. scrie fără să-ţi pese. Deşi tare mă tem că aş păţi ca personajul lui Woody allen din Kugelmass Episode – la un moment dat maşinăria asta a timpului s-ar strica şi. aş reuşi în sfîrşit s-o citesc cap-coadă. ce i-ai spune? Ai putea da nişte sfaturi unui mai tânăr poet? Cel mai mult mi-ar plăcea s-o întîlnesc pe angela Marinescu pe cînd avea treizeci de ani. în loc să ajung în faţa casei sylviei. 3. Fă sport! aleargă. N-aş renunţa prea uşor la prezenţa ei. 8. 7. scrie fără să-ţi pese. Şi ultima.

D-nul titi avea într-o mână telecomanda pe care a continuat să o aibă şi sub pământ legată atent cu o sârmuliţă de verighetă cu bateri noi. D-nul titi şi preotul scor unu la doi fără prelungiri. D-na titi şi-a pus ochelarii. Ginerele d-lui titi privea buricul socrului său şi realiza că-i place trabantul. s-a speriat ca un fel de horcăit ca atunci când suni pe cineva şi telefonul e închis. d-na titi o strangea la piept. pe strada din spate se întâlnesc nebunii. să se uite prin capul d-lui titi de moli. te iubesc şi eşti mişto!. joacă un 59 . Mistic Mama a fost aşa de încântată când a comandat piţa că a pus în vitrină cutia de carton plus recipientul pentru checiap ea şi vecina în fiecare săptămână le aranjajă altfel le şterg de praf vor să aibă mai multe expoziţii să taie bilet la rubedenii dacă te uiţi mai bine vezi cum petele de grăsime din interiorul cutiei au format poza Maicii Domnului. Nebuni îmbrăcaţi în fluturi de noapte. scuipa un pic şi gata. La lumina semafoarelor. Fiica d-lui titi îngrădea casa cu mucuri de ţigară.Trotineta Sabina Comşa Pisica bea lapte din scrumiera d-lui titi. Nepoata d-lui titi i-a făcut o felicitare cu poza de la fumatul dăunează grav sănătăţii în care a scris Şi eu am plămânii emo. săpa o gropiţă cu unghia. Lumină unii adorm când semafoarele Pâlpâie într-o singură culoare. cu aripi acoperite de praf de tranchilizante. atunci. soarele se reflecta într-o monstră uşor caldă de urină.două capace de Coca Cola ediţie specială.

60 . unii ca piese şi unii ca table. portocalii cu marginile franjurate. Dar. Cine câştigă acela va căuta în fiecare crăpătură a drumului o margine a negativului de sub beton pe care sunt impregnate atâtea tălpi. ci pe maşini zburatoare şi roboţi. adrian ştie că femeile.se gândeşte adrian. Printre atâtea modele de papuci şi-ar putea găsi copii.se gândeşte adrian. ca să-şi cloneze copii sau să îl amestece cu substanţe miraculoase pentru elixirul tinereţii sau o armă biologică Ce bine că există arme biologice. În tot acest timp. vrea chiar şi o lavalieră în dreptul pieptului. umiditatea şi chiar soiul pământului din parc. comandate special. ce prostie să mori în secolul XIX -se gândeşte adrian. el vrea să fie îmbălsămat. cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterală şi o poză veche făcută odată de Nae’ securistu’ la prima lor întâlnire. dacă lenjeria va fi şi ea virtuală?. Doi tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă sex în parcul din spatele blocului. vor purta lenjerie intimă cu versurile lui pe ea şi se vor mişca aşa încât vor ajunge unele lângă altele şi vor forma o altă operă genială. tataie cu un centimetru şi alte scule de inginer agronom s-a învârtit să măsoare locul. uns cu ulei sfinţit de prezentatoarele tv. toţi discipolii cărora le-a aranjat de n ori degetul la tâmplă se vor chinui să facă rost de adn-ul lui. “Ai uană liv forevăr” adrian ştie că într-o zi va muri şi mormântul său va fi prevăzut cu un lcd de pe care printr-o singură atingere să-i citeşti opera. cuvintele lui nu trebuie să se piardă. mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon. în viitor. adrian ştie că el va trăi etern. Ce bine că e tehnica aşa de avansată. iar autografele lui nu se vor mai vinde ca azi pe un pachet de ţigări. învelit în hârtie cerată ca pe prăjituri. au trimis invitaţii la nepoţii din-afară. mamele sau câinii şi chiar pe ei înşişi pe vremea când nu le plăcea să joace remi. În primele ore.remi.

Dar nicio problemă. În groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi şi în spatele ei s-a proiectat de la parter. tri-tri. La nunta de argint a alor mei. Mama: Maestre. a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe. acum. de fiecare dată când ea inspiră. s-au aşezat în groapă. la baie. zarurile se răsucesc ca un carusel. La ora 11 fix. care aruncau cu orez şi confeti. due-due sau două şi altele care se ouă. spinările lor strâmbe nu formează o talpă. din sertarul meu.steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. niciunul nu-şi purta proteza. bluza mamei formează un al treilea sân şi pielea ei urticată seamănă cu florile de măr de pe piese. toată lumea va avea haine din sutele de pagini de scoruri. ea şi frigiderul vor avea viitorul asigurat. au zâmbit. ascultă Dida Drăgan. opreşte-te! 61 . Mama: Băgamia-şi. dar reuşesc să încadreze ca două paranteze-masa-o linie de pauză. sub uralele vecinilor. cingo cing. cam trei zile. Mamaie bagă capul pe uşă. întinderea uleiului în tava de prăjituri şi ticul nervos când aştepţi la rând. cei doi au apărut goi. murături şi lapte de la ţară. cu tataie pe tractor. Cinci-patru ca la teatru. ceea ce a durat o vreme. Pe tablă sunt amprente cu tuş de rebus şi vopsea de avioane –de la tata. Şase cinque. a pus Beatles şi Maria Ciobanu. s-au încolăcit de căteva ori şi au murit aşa. cu mamaie alăptând. cu tataie mulgând vaca. tata: Hai să vedem fe-ti-ţo! tata: L-ai dat în mămăliga lui. un filmuleţ cu mamaie la cratiţă. Mama: Trebe să fac o poartă aicea . Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10. masa de protocol includea pâine făcută în casă. Meciul a luat sfârşit tata dansează ca elvis. pe plopi. Degetele alor mei deasupra mesei refac modelul de pe cuvertură. cu mamaie şi tataie în piaţă la ruşi. Dintr-un carusel de genu’ am ieşit şi eu şi sora-mea şi toată mâncarea gătită din viaţa mea. administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare. Două şi alte două. tata: I-am ciufulit partida! Mama: Eu ştiu că te mănâncă în fund să câştigi linia! Vreau ca Dida Drăgan să sune să le dea o dedicaţie. ţinându-se de acelaşi baston. cu mamaie şi tataie la cursul de sârba. mamaie avea provizii pentru tot blocul. tataie a considerat necesar să demonteze un legăn şi câteva balansoare. Despre mâine sau a lua pulsul Părinţii mei joacă table.

ciungă de-o mână.Clovnul retro Clovnul retro s-a îndrăgostit de aneta ce vinde brânză de vaci în piaţă. să-şi deseneze o aurolacă cum ştie el mai bine. 62 . Clovnul retro i-a ţinut odată umbrela lui cambrată deasupra tarabei albastre. De Craciun. eu i-am dus ficusul şi vecinul muşcata şi ş-a pus cartofi la ele în ghiveci. Fransoa. Doarme în scara blocului şi se şterge la fund numa’ cu hârtia de la reclamele lăsate în cutiile de poştă. cu ţâţe bine conturate într-o helancă jegoasă şi păduchi facultativ. Când aceasta mergea la baie el îi aranja burdufurile în formă de pudeli ca pe baloane. La spectacol cu faţa plină de frişcă a îmbrăţişat-o. îl mângâie circular după urechi. se aşază în poala lui şi aurolacul nostru le spune ce a văzut el cănd a tras prenadez. copiii venţi la colindat îi lasă 10% din bani. el este aurolacul nostru. Când lumina se stinge. a simţit atunci mirosul de balegă şi iarbă. aneta i-a dat o pungă cu aţe să croşeteze la tot blocu’ o izolaţie interioară. Şi lumea a aplaudat. Clovnul retro i-a promis un costum sclipicios de acrobată. Şinghe-ling. nişte cearcăne de clovn. aseară i-am dat creionul meu de ochi. aurolacul nostru o sărută ca un adevărat Brad Pit. Nelu. Aurolacul nostru Poţi să-i zici cum vrei Jimmi. a aplaudat ţâţele vânzătoarei lăsate. Şi lumea a aplaudat. Valerică.

Uite ce urât e ăla. ochelarii ei se apropie de mine încât îmi văd viaţa submarină a porilor de pe faţă. ei sunt o ameninţare reală pentru îngheţata ei făcută în casă. Dacă aş fi în locul ei m-aş lupta cu extratereştrii într-un desen manga. pentru pata de salivă ce a lăsat-o pe pernă după o oră.. poezie cu bau-bau 63 . teoria hiperconspiraţiei. la bac. Dacă apare de dimineaţă un extraterestru deghizat în domnul poştaş.50 la oral. cu vecina şi pijamaua ei mov. teoria conspiraţiei doi. Nu crezi?! Nu crezi?! Nu crezi?! spune ea apoi Cine nu crede în eul din lumea paralelă. contra celor care nu cred în cele 7 puncte de non-gravitaţie din românia.Vedere Dinţii tăi aliniaţi un pluton de execuţie. vecina o să facă pâc! pâc! din telecomandă şi o să dispar într-un câmp electro-bio-magneto-spiritogravitaţional. pe partea stângă. sub ameninţarea telecomenzii. Dacă nu o să fiu cuminte. ia 9. mă uit la tv la teoria conspiraţiei unu. 45 de minute şi 32 de secunde de sforăit. teoria conspiraţiei revizuită. Începe noaptea s.dar nu este şi asta o lume paralelă? mă gândesc eu în pijamaua mea I love God! . 45 de minute şi 32 de secunde în care eu nu dorm şi cred că vecina mea a ucis prin parapsihologie un extraterestru pentru a-i pune pielea pe tapet sau a face din el săpun de casă. ă bu bu bu bu! O oră. dacă te trezeşti cu unul în casă peste tine! zice vecina când vede pe ecran poze cu extratereştri.f. să-i aducă ziarul Lumea misterelor abonament cu 15% reducere pentru toate vieţile paralele? Vecina încearcă să mă convingă că am un eu într-o lume paralelă..

să fiu departe-departe de felul cum oamenii îşi antrenează pe buze zâmbete false. care nu trece cu o felie de lămâie ţinută pe cerul gurii. atunci îmi place 64 .Ecaterina Bargan Piese de ancorare să merg cu trenul fără să ştiu încotro. l-aş da pe orice. mă întreabă un prieten şi eu nu ştiu ce să îi răspund. Despre cât de mult seamănă între ele se poate tăcea. până o să-mi sângereze picioarele. obsesia care merită să te omoare. un gol în trahee. să mă îndrept înspre orizontul deschis. Ploaia s-a oprit. de gustul din urma iluziei. de regulile în care trebuie să mă îmbrac zilnic şi să mă prefac că sunt bine. L-aş schimba pe aşteptare sau pe distanţă. să mă pierd la capătul unui deal. o dependenţă apare oricum: blândă. până-ntr-o zi tuse nesfârşită din piept. Dar dacă nu o să fii fericită. Ploaia grea după geam mă aduce mereu într-o atmosferă familiară. lipsită de toamne. nu ştiu cum încape şi de ce nu se termină. scot tot aerul şi aştept cutremurul Iubirea. de larvele din cranii. de cei care-mi aşteaptă cu spume la gură căderea.

mi le înfing în inimă şi-ncep să scriu pe pereţii ei poveşti triste pentru care va veni timpul.să mă furişez sub plapumă cu un ceai din pomuşoare şi să mă uit la un film istoric sau aşa ceva. strada. uneori vreau moartea să vină brusc să mă taie de-aici. mai absurd decât nebunia închipuită. melodia. le las îngropate acolo. anumite cuvinte toate te fac să-ţi aminteşti încetul cu-ncetul un trecut care nu mai aparţine doar corpului şi ruşinea te urmăreşte ca un ţânc flămând de-acum ţi-ai tăiat părul ceaiul de dimineaţă ţi-l faci mai tare ţi-ai mutat brăţara pe cealaltă mână ai slăbit mult oamenii vin se uită la tine cu gravitate vorbesc între ei intuiesc vreo boală incurabilă care îţi mănâncă din şira spinării se apleacă să vadă dacă degetele încă nu ţi-au dispărut inima ta adună ierni cu zăpezi în care poţi să-ţi cufunzi mâinile până la umeri 65 . uneori mi-o doresc cu disperare şi atunci îmi scot creioanele colorate din sertar. Mai repede decât arderea unui chibrit. statuia. locuri strâmte peretele blocului.

intru-n cerc. alături câinele nostru latră la un străin. mă gândesc la imagini. Fac un punct verde-n pământ. Ne păzeşte. lângă noi stă un maidanez. mai târziu ne vom gândi şi la ce facem cu punctul. lângă un trunchi masiv de copac. Mă îndepărtez. asta-i căsuţa noastră. mă-ntorc. Când se usucă. el face un cerc verde-mprejur. 66 . uite.marginile te înconjoară nici nu mai ştii cum se tuşeşte corect atât cât să nu te sufoci înaintea oricărui spectacol atât cât să mai poţi trage din respiraţie fără ca să zgudui liniştea ce atârnă în minţile lor cele mai simple gesturi nu le-ai ştiut n-ai ştiut niciodată cum să ieşi cum să străbaţi distanţa asta ridicol de mică dintre locul unde stai şi uşă fără ca nimeni să nu te observe plecând dar mai ales fără ca să observe ţâncul flămând de pe urmele tale Cercul Vrea un graffiti.

67 . mult prea aproape de mine. câţiva pumni de apă peste faţă. Două păsări zboară alături mult prea aproape una de alta. teiul a mai crescut cu un etaj şi eu ştiu că asta nu-i limita. Mă trezesc la ora la care gunoierii răstoarnă ghena de gunoi. mă spăl pe mâini cu aceleaşi gesturi. robinetul deschis. torn apă clocotită. ploaie după fereastră. Pe Chişinău stă un nor mare şi cenuşiu. Înălţător şi sublim Plouă în afara caselor cu acoperiş. dau drumul la robinet.Am douăzeci de ani şi o zi iar lumea nu s-a schimbat. picăturile se scurg în oglindă şi dispar aşa cum cactusul meu a înflorit şi s-a stins. toate dispar încontinuu. s-a întunecat. Frunzele lui nu au cunoscut umilinţa. îndeajuns să mă ţină cu nasul în afara ferestrei. Păsări sunt puţine când zboară. noi ştim umilinţa din timpul pe care-l trăim. duc cana la gură cu aceleaşi mişcări. de la zgomot. Păsări sunt multe când se aud. fac infuzia pentru ceai.

Oamenii ies şi nu se întorc decât seara cu lapte şi pâine-n sacoşe. Cei care îmi răspund ştiu că sunt de-a casei. o plantă carnivoră ce suge-năuntru tot ce-i mic şi slab. petalele de metal împrejur. am vrut să o tai. Pe scări e destul de dimineaţă ca scrânciobul să fie încă legat. chiar aşa scria. acum asfaltul e ud de la furtuna din noapte şi-i vară. se pune pe tremurat. iar eu nu simt nimic. doar că pe o suprafaţă mai mare şi de mai sus. În afara odăii plouă intens. Cei ieşiţi de acolo aveau buze uscate şi nu mai aveau haine pe ei. dar goliciunea nu le era îndeajuns.umilinţa. dar era atât de frumoasă când îşi desfăcea. Îi salut pe toţi la rând. apoi se închide. uneori sacoşele lor au iz de afumături. am citit într-un manual de biologie: mirosul de după ploaie în zile de vară ne face să ne simţim fericiţi şi revigoraţi. cu un calm tăios. 68 . e un zgomot asemănător unui havuz.

apoi. în căutare de oameni care să îi aline. îşi va frânge ciocul. ea nu se va opri din scrijelit. constatare nu zâmbiţi. nesătul. avionul se va prăbuşi. dar va răzbate. după ce inspiri de câteva ori.La zoo Cât în afară maidanezii îşi lingeau rănile. a rămas aerul oceanic. lupul se învârtea într-o cuşcă prea mică mâhnit trup. sunteţi de altă părere? va trebui să vă schimbaţi părerea. nu cereţi şampanie. uitaţi-vă la pasărea asta înfiptă cu ghearele în fereastră. Când oboseala i-a pătruns în şira spinării. veţi sfârşi sfâşiaţi de pasărea care mocneşte de furie dincolo de fereastră 69 . am plecat de acolo. a fost înghiţită de ape. totul a revenit la normal. s-a culcat şi a visat un câmp fără margini. nu vă aşezaţi comod. la el nu veţi ajunge. iar sunetele aflate în preajmă şi-au pierdut viul. insula fericirii a dispărut. sălbăticia s-a stins. ca mirosul cu care te obişnuieşti. colţii lui străluceau pe o rază anume a cercului cu furie adâncit.

Angoasa cu dinţi-ascuţiţi

angoasa cu dinţi-ascuţiţi, ca şi câinele din ultimul vis care mă apucase de mână, se-nfige la mine sub stern, toamna îşi întoarce mantaua,

algele se uită cu groază dinspre locul pe unde lumina ajunge doar foarte puţin, nu simt niciun fel de mângâieri, simt numai frig prea intens şi ruperi din propriul corp, imobile-n pământ. sarea le intră-n membrane, se scurge pe-obraz, nicicând nu se usucă. Le rup, le presez, le ucid. asta am de făcut. Doar atât.

din floarea-soarelui a rămas numai tulpina Vecina cu şinele ruginite pe care poate merg trenuri, când eu nu mă uit, în apa din cer se scaldă o turmă de miei, unul ţine soarele în faringe, îl scuipă pe acoperişul autocarului, cât eu aştept să revăd munţii de altă dată, Dreapta ce ne desparte de cer nu a intrat într-o curbură mai burtoasă decât cea în care se lungesc liniile de înaltă tensiune. În stânga gărduleţe scunde şi verzi, dinspre care totul se micşorează,
70

în dreapta arbori suficient de opaci ca sa nu desluşeşti nimic după ei. În faţă, mai sus de scaune, oameni doar unul poartă o pălărie bej care, pe fundalul ferestrei, seamănă cu o radieră ce zadarnic încearcă să şteargă orizontul din mers.

71

AMINTIRILE UNUI SPĂLĂTOR AUTO
capitolul I – de început

Dorian Dron

M-am trezit! e şapte jumate! scârţâitul fotoliului-pat mă deşteaptă ca de fiecare dată la o oră nepotrivită. De o lună mă tot gândesc să-i strâng şaibele şi să-i ung arcul metalic, dar uit. sunt slăbit şi venele îmi pulsează de nerăbdare. am capul greu şi tremur, ca după o beţie prelungită. Nu frigul pătruns în încăpere prin zidul neizolat e cel care mă macină, ci piciorul drept. Doctorii au spus să mă odihnesc; e benefic un somn liniştit pentru coloana şi aşa strâmbă de la ultima radiografie. De la L5 în jos se curbează sinusoidal. Iar dacă merg două ore continuu şi temperatura scade brusc, îmi amorţesc gambele şi tendoanele. Lame de cuţit înfipte în oase. Şi încep să şchiopătez ca un boschetar ambulant. reumatism la 21 de ani. am 64 de kile, 1.72 şi lombosciatică. De când am lăsat fotbalul am probleme. altădată jucam la minus 15 grade în mânecă scurtă, pantaloni trei sferturi şi n-aveam nici pe dracu’. Mureau de invidie cocalarii. acum îmi zic că indicat e un futai bun şi un masaj cu ulei lubrifiant, d-ăla de prezervative. Plus o votcă! Cică la ei merge. Or fi având toţi probleme cu spatele şi nu ştiu. O să încerc. Nu-i tocmai util să te stresezi în vacanţă, dar aşa sunt eu. Mă consum din nimic. au trecut 30 de zile de când am terminat cu examenele şi nu-mi revin. Voi încerca să mă potolesc. am senzaţia că mai trebuie să fac ceva, să-mi forţez neuronii şi să mai învăţ. Dar or să treacă toate. Mă întorc pe partea cealaltă. O oră vreau să mai dorm, doar atât. După, o să iau ciocanul să îndrept tija de fier pe care se susţine corpul de buret al patului, o să dau cu var în bucătărie şi o să repar neonul. Ştraşnic plan, nu ?! aud scântei, ca nişte firişoare dintr-un cablu legat la priză, din care lipseşte ştecherul. Difuzorul de la televizor creşte în intensitate, proiectând lumini difuze pe tavan. „Preşedintele Băsescu a luat parte la.../ se adaugă ulei de măsline peste.../ eliminarea echipei unirea urziceni din.../ În Braşov sute de persoane au ieşit în stradă, în faţa Prefecturii, pentru a-şi cere drepturile”. Flash-uri şi
72

milisecunde de întuneric între programe. acelaşi arătător lipit de butonul up, uzat de la prea multă folosinţă. Bătaie sacadată ca gongul clopotului de la biserică... Şi simt că-mi explodează tâmplele. - Mai lasă o dată televizorul ălă! Nu vezi că dorm! Nici în vacanţă nu mă pot odihni? Ce pizda mă-sii! - Hai un pic! Nu te mai supăra atâta! Ştii că dincolo doarme taică-to şi alex e la desene. unde vrei să stau? - Du-te de bea-ţi cafeaua în bucătărie şi lasă-mă să dorm! Ori ia o carte şi citeşte! ai cu zecile lângă pat! Numai fă LINIŞte!!! Mi-o fi ajuns sesiunea asta. Habar n-ai cât de obositoare a fost. - Dar ce, nu ţi-ai revenit după o lună? alţii în vacanţă muncesc şi-şi scot bani de buzunar. tu leneveşti tot timpul. Când eram de vârsta ta stăteam la serviciu opt ore pe zi. Nu mai ştiam ce e ăla somn. Şi tu te vaiţi mai ceva ca o babă. Îl dau mai încet! Dormi acolo. După câteva minute. - Dar chiar nu te gândeşti şi tu un pic la tine? De unde atâţia... - Gata, frate, am înţeles! De când am venit, altă placă n-ai. Îmi caut de muncă, numai să scap de gura ta, stai liniştită. Nu contează ce fac la facultate, nu contează notele mele, tre’ să muncesc şi gata... În timpul meu liber, în loc să mă distrez, tre’ să mă duc la muncă. Morţii mă-sii de viaţă ! aşa face mereu. tocmai când visez mai frumos, mă trezeşte cu televizorul şi cu reproşuri acide. arunc pătura pe jos, îmi trag pantalonii de pijama până-n gât şi mă duc în bucătărie. Îmi aprind o ţigară din pachetu’ de Malboro roşu al lui taică-mio şi aştept. tre’ să se trezească şi el, trebuie o dată să se trezească! să vedem atunci! alex vine primul şi mă ia în braţe. „Măcar tu ! Dă-mă un pic pe spate! uite aici jos!” Cu palmele de copil de 5 ani, bolnav de encefalită, gângurind în limba lui de neînţeles, mi-a atins zona inflamată. Palpa uşor, dar constant. I-am sărutat creştetul, mi-am înfipt degetele în părul său ciufulindu-i freza, şi l-am trimis la desene. Mai am două fumuri. salamul e în frigider şi mi-e lene să-l scot. am obiceiul de a mânca dimineaţa sandvici la toaster. aştept cinci minute până se aprinde ledul verde, ung prima felie cu unt, adaug parizer şi-o felie de caşcaval şi o bag la prăjit. Îmi plac lucrurile crocante, au o savoare a lor. Dar să nu-mi fi dat pâine prăjită! avea bunică-mea obiceiul de a o lăsa pe plita din cuptor până se ardea. Gust de scoarţă afumată. Nu face bine la stomac, mă irită şi-mi provoacă vomă!
73

m-am suit pe bicicleta albastră. Caut şi azi! Fie ce-o fi.Înţeleg.O să mă duc. nu o judeca. torn două rânduri de ketchup şi aştept să se răcească. Decoram copăcei. . arome puternice de motorină şi miros de bronz. Cu aceiaşi blugi spălăciţi. cu tricou’ meu negru cu imprimeu şi adidaşii maro. pe bune că înţeleg! Dar în fiecare zi să-mi spună despre alţii că muncesc şi că-şi câştigă bani de vacanţă. Nu mai suport! Pe bune acum. dar nu-mi păsa. Gândeşte-te că iei un ban şi poţi pleca apoi unde vrei. Pui un ban deoparte şi poţi pleca la mare. sting chiştocul şi scot aparatul din priză. că dă ea drumu’ la televizor. Înţelege-o. nu mă pot odihni în nicio zi de la Dumnezeu. La 16 ani am fost primul copil care a intrat într-o fabrică de decorat globuleţe de pom.. cercuri de culori diferite. cu prime în bani şi în pungi masive cu păstrăv. ai văzut şi tu.Ce-i cu tine la ora asta? N-ai somn? . luptă şi tu un pic.aş avea somn. dar am învăţat.stau. . ce să mai fac?! spune tu acum? Crezi că nu vreau? . am învăţat să las în urmă meciurile de fotbal.. Şi mă simţeam bine. am zis că mă duc la muncă. unde mai fusesem cu un an în urmă.Ştii că se culcă o dată cu găinile şi după 6 nu mai are somn. creţ şi cu zâmbetul pe buze. nu mi se pare chiar normal.. .. făcută cadou de bunica. modelele detestate de toată lumea. Nu asta vrei ?! . dacă maică-mea ar dormi mai mult şi nu mi-ar mai face capul pilaf de la prima oră. ce a devenit treptat unul de-al lor. pe care le trasam cu aracet şi apoi cu glet. nu angajează pe perioada verii. un intrus. Printre femei. La Impact nu vor să-mi dea bani. era o tipă însărcinată în luna a 8-a – se ocupa cu ambalatul – care mi-a spus că ar vrea să aibă un copil ca mine. dar unde?! În oraşul ăsta de căcat nu găseşti nimic. am zis să mai încerc la fabrica de globuleţe. Ştiam că acolo oamenii vor fi deschişi şi mă vor reaccepta în mediul lor.te cred! Însă maică-ta nu zice cu răutate. tati. zile frumoase. e altceva când ştii că munceşti pentru tine! Nu te obişnui doar cu ce îţi pică din cer. Nu ştiu câţi dintre colegii mei de liceu practicau job-ul de vară pentru a pleca pe undeva. seminţele şi berile. frunze şi steluţe. tot în folosul tău o face. am fost doar în târgovişte la alina. Voiam să-mi strâng un ban de buzunar să plec la mare. Important era că mă simţeam bine. mă odihneam după-amiază şi apoi ieşeam la 74 . că cică tre’ să-mi fac eu o emisiune şi apoi să-mi găsesc sponsori.

tu ce faci? Jeni e o tipă super de treabă. O curte mare.Deci. un an. nu? mă gândeam şi eu. privighetorile şi cocoşii vecinilor. Dulăul negru mă aştepta. fără buzunarele goale. .Ce să mai aibă nevoie. La parter. În spate deal. ca un hambar cu etaj. lăsând în urmă Biserica Catolică. . pe fiecare un borcan de aracet. am străbătut toată republicii.plimbare. el avea pasiunea asta. Şi am pornit.Ce faci. dă-i în pizda mă-sii. să am mereu pus ceva deoparte. tot salariul ăla de căcat e. Mihnea. slabe speranţe. eu m-am dus la facultate şi ea mai avea doi până la bac. cu alei pavate şi sus un azil. Opt mese tip cantină. Nu ştii cum e?! mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze. sau vorbeşte cu silvia. vezi că e în birou. o lună acolo. Cădirea este amplasată într-un loc liniştit. du-te pân’ la Şefa. tocmai bun pentru relaxare. rebelă. La etaj. am deschis poarta. cu un zarzăr în ea. mai iau un ban şi mă zbor iar la mare. o farfurie cu glet şi un set de pensule tip unu. aşa m-am obişnuit. Mihnea? De când nu te-am văzut! Dă-te-n coa’ să te pup. . un perete cu geamuri pentru comunicat şi sala unde se lucrează. chiar dacă mai era o săptămână până la pensie. am suit panta de pe Patrana. cu un singur blat şi nu foarte înalte. că după. mereu strălucitor. . Mereu m-am înţeles bine cu ei. mai ales că se lucrează pe sticlă. şi am ajuns. Ce faci. birourile şefilor. pe partea stângă stau băieţii de suflat alături de cei de la tăiat cartonul pentru cutii.am luat şi eu vacanţă şi mă gândeam dacă mai au ăştia nevoie de mine. Nici bani nu au să ne dea. e full. În stânga o uşă mare. na.. Clădire mică.La Şefa nu mă duc nici să mă tai.Ce dracu’ să fac. . Îl mai văzusem odată în cartier. un tractor-epavă şi paratrăznet decorat în instalaţie de pom.săr’mâna. un model old-school de calitate. ce-i drept. pe la muncă. Cred că mi se trage de la bunicu’. De unde mă-sa 75 . . . Vara cântă guguştiucii.Nu ştiu ce să zic. Părul îl are de culoarea bronzului combinat cu argint. Jeni ? . subţiri şi uşor decupate cu lama pentru a fi cât mai sigure la trasat liniile. la 200 de metri. Nu mai ştii de anul trecut? am terminat gloabele alea cu stele şi m-a chemat. cu mulţi cercei şi brăţări. Nu era zi în care să-mi fi spus că nu are.. Fiica ei a fost colegă de liceu cu mine. Lângă spitalul de nebuni.

mi-am depus dosaru’ la Valahia pe relaţii Publice.Vreau şi eu să mă apuc de una. ea ştie mai mult. nu mai pot veni.Păi. gata. du-te! Dacă tot ai venit. ea că nu şi nu. ia toate mesele.Bine. şi tot nu mă mai ia. că în pereţii ăştia nu am încredere. nu te-am sunat eu? râde. dacă mai aveţi nevoie şi de mine pe aici. e mult de muncă. că eşti tânără. uite şi eu pe aici. cu paharul de bere lângă mine şi ţigara aprinsă. Începeam şi facultatea. stăm la o ţigară. chiar foarte bine. sunt comenzi. frate. dar nu mai sunt locuri.Ce să fac. . încercam şi eu. I-am zis.Mă. cu mâna-n cur. pot să stau şi peste program fără bani. că încă o lună. eram tolănit pe plajă. . Dar. asta sigur nu o să mă mai ia acum. dă-o în puii mei! Mă duc să vorbesc cu silvia.să mai vin. Dar.Neaţa! Ce făşeeeţiii?! . dar hai pe hol să vorbim.Hai.Hai. . mai. . Ce.Dar repede. na. . De ce mă-ntrebi? . dar ştii cum e. . Nu apuci să-mbuci ceva.Mihnea. Mihnea. . du-te până la Şefa.Păi da. 76 .Păi.Da. Nu ştiu ce să zic. că are nevoie de mine. ce faci. ori bălaie. vrea şi „baba” să aibă facultate. dacă ai copil şi soţ acasă.Vezi că e în sală. dar suntem deja prea mulţi. altele îşi scoteau sendviciul.Cum mere cu faculta? . ştii de ce am venit? te rog şi eu ceva. . lângă paletul cu globurile de export şi i-am spus: . te doare gura? . Ori laie. că ştii cum trece pauza. eram din nou la primul loc de mucă. . . Ce. nimic de zis.Cum mai merge treaba pe aici? Mai e de muncă? . Şi zâmbetul i s-a dilatat instant. mă gândeam. . Mihnea.auzi. . am ieşit pe hol. lasă vrăjeala.Îmi pare rău. toate tipele. şi n-am mai venit.Hai că după. În sală acelaşi miros devenit parte din mine. pe două nu le cunosc. că am şi uitat. să tragi o pipă. de ce să pleci aşa. aşa că nu mă bag şi reiau conversaţia. mă. Şi dă-i cu pupături. mey nebunule? ai trecut şi tu pe la noi? zice silvia. na. Fie ce-o fi. unele mai lucrau pentru normă. eşti babă acum? . ştii cum se zice. . Fetele erau aşezate la mese.Păi ce.stai să duc cutia asta şi mergem. că gata. .

Şi aşa aici e ca un căcat. doar îl cunosc. e şi aşa târziu. dar îmi trebuia acum. eu cam trebuie să plec. ce zici că mai faci? încerca să mă binedispună. mey. nu mai stau. . mă bag la trustul lui şi gata. fumez o ţigară şi citesc ceva. nu mai are sens. iar totul părea calm. doar tu şi apa din faţa ta. am oprit la primul pilon de lângă debarcader. asta e. Mersi mult. crucea de la carieră sub care scrie Băile Pucioasa şi 77 . Ne-au ţinut ăştia la facultă de ne-au sărit neuronii. spor cu facultatea. Încă o pantă. ce oameni frate! Dacă nu poţi o dată să faci ca ei. mersi. te sun. . Voiam să las în urmă locul ce-mi fusese refuzat. mă duc la bunica. Dacă mi-ai spus tu. pe lângă apă. Când să apuc pe Libertăţii. altfel îmi plezneşte capul. Hai că tre’ să intrăm. Nu s-a rezolvat nimic. I-am spus cu oareşce regret în glas. pescarii cu berile în mână trăgeau din ţigară şi din undiţele goale. durere în rotulă şi multă transipraţie.Mult succes! Ne auzim. . şi aşa nu am fost la Vali. e atâta linişte. afară erau 35 de grade. Poate o pleca una de aici. mai vezi şi dealul ce înconjoară oraşul. mi-am scos un Kent. Jeni. am cotit-o pe bulevard. aş vrea să pescuiesc.Nu mai fi trist. muşchi întinşi la maxim. Însă nu mai avem chef de conversaţii stereotipe. M-am suit pe biclă şi am galopat ca un nebun. Barajul era liniştit. De o fi să mă iau iar la ceartă cu ea. trebuie. te simţi ca la mare. Vreau un moment de linişte. Mersi mult. să îmi bată soarele în ţeastă şi să alerg. Fuck this! O să vină şi a doua şansă. Îmi bag pula. am ieşit prin parc şi m-am dus pe baraj. Mă trântesc în pat. Dă-o în pizda mă-sii de treabă. nu se mai termina odată sesiunea. O să fie bine. să-mi bag pula.Da. te pup. . Ne mai auzim. Nu mă duc la ea. Nu contau maşinile şi gropile.Nu. am tras două fumuri puternice şi am închis ochii. l-am apris. Ghinion. liber ca întotdeauna. da? . . a doua oară îţi trântesc uşa-n bot. Dacă aflu ceva. Liber. mâine mă duc iar în târgovişte. . atârnând fără vreo noimă pe trupul meu. Dar poate găsesc în altă parte..Bine. doar atât. pe bune că e fain să stai pe baraj să pescuieşti. avantajul la noi este că.Jeni.toate cum le ştii. Mihnea. Hainele mi se păreau goale. Dintr-o dată am eliberat toată tensiunea acumulată. Oi găsi ceva acolo. Cum morţii mă-sii mă duc acasă şi îi zic mamei că nu am rezolvat nimic nici azi? asta e.Şi altceva.

avea de-aia gonflabilă de dădeam la pompă tot familionul. Înainte era staţiune de agrement. stăteam la plajă şi jucam cărţi. Nu ştii că e în staţie la romlux? Doar cobor şi ajung la el. s-a dus dreacu’. Mi-a pierit pofta. că se răceşte mâncarea. 78 . când te-au chemat ! acum stai şi roagă-te de ei. dar sunt faine. urc spre staţia de epurare şi ies în DN71. .Ce ai rezolvat? mă întreabă mama. Nu rezolvi nimic. o să dai pe navetă. e ca un heleşteu. veneam cu ai mei şi ne dădeam cu hidrobicicleta pe Ialomiţa. fac naveta 20 de kilometri. când e foarte cald. . că nu-i chiar aşa. acum e proprietate privată. cotesc pe lângă Biserică. o salut pe bunica de pe platou şi o tai spre Libertăţii. Puţin îmi pasă. . Ştiu că e maică-mea. frate. vezi pe apă. dacă nu te-ai dus anu’ trecut. Mă duc la tăică-mio.Lasă. . Merg cu trenu’. doi. Nu mai am niciun chef. a intrat un băţ în ea. un burger cu varză. . pe avram Iancu. să le fie de bine. ieşind din stufăriş. mi-am luat mai devreme un sendvici de lângă parc. trec pe lângă Licurici. Noroc că ştiau să înoate şi noroc că nu eram pe acolo. Îi răspund şi-i zic că vin în 10 minute.Bine. Odată i s-a rupt salteaua lu’ unchi-mio. Cobor panta în viteză şi tot drumul nu pun frână.Nimic. pentru o amărâtă de lună? Nu o să strâng mai nimic. Plus Biserica din Şerbăneşti de pe malul celălalt şi pontonul de la debarcader. mă duc la Vali la trust.munţii deasupra Fabricii de Ciment. Îi pun încuietoarea şi mă descalţ. ketchup şi maioneză. Îmi place viteza şi vântul ce-mi aruncă pletele în spate. . Nu sunt în stare nici de luciul apei să se îngrijească. nu aveau nevoie de mine.Păi vezi.Păi ce o să iei. de la Fieni. ar fi o minunăţie. că n-oi muri dintr-atât. Dacă s-ar putea traversa de-a latul. asta e. sună telefonul. N-am chef să mănânc. Îmi iau bicicleta în cârcă şi dă-i şi urcă patru etaje. raţe şi lebede. dar e păcat. Habar n-am de unde au apărut. Şi nici de munca asta. Deja simţeam că tesiunea capătă proporţii. mă duc mâine iar în târgovişte. că n-am mai apucat să vorbesc şi cu el. du-te şi vorbeşte şi cu taică-to şi vino la masă.Mamă. Ce. am ajuns să fac şi naveta acum. pe lângă Petrom şi troiţă. Dar tre’ că şi aşa am pierdut o grămadă de kile în sesiune. castraveţi muraţi. Vara. . Cât mă-sa face trenu’? un leu.

pe cadru. să-mi bag pula în el de coşmar.. Mi-e cald. devine cauciuc. încercam să mă bag în baie. . Hai. tre să fie un loc şi pentru tine. gelul de duş. zi şi tu. Vreau un duş. 79 .au zis în general. are nevoie de cineva la spălătorie. pe apărătoarea-spate. Iau prosopul din şifonier.Ce. simt mii de impulsuri nervoase ce intră în contact. nici de somn nu mai am parte în ultima vreme. Pot dormi liniştit. ce produc scântei şi îmi ard encefalul. iau un polonic. du-te şi mănâncă şi dormi o oră. . copacii iau foc instantaneu. e rece şi curată. şamponul şi aştept valul de căldură. O vacă e moartă la marginea şanţului. dacă merge rămâi. mă duc în bucătărie. mai cauţi. vezi şi tu. Pietre cad în faţa mea. s-a dus jos cu alex. Flăcări şi pe ghidon. Mă doare capul. ies viermii din ea.. Maică-mea s-a trezit şi mă lasă-n pace. drumul se dilată. Le iese şi lor ceva la afacerea asta. Nu ştiu ce am! De câteva zile tot am coşmaruri. visez tot felul de tâmpenii fără legătură între ele. . am crezut că după ce voi scăpa de examene mă voi potoli. tricoul e fleaşcă. maşinile se topesc lăsând oamenii goi. . Degeaba.Ce să fac. Ieri aveam minerală. ai tu o veste bună pentru mine? De unde şi până când? .. Deschid suprapozabilul. du-te. adânc şi uşor! aşa. am fruntea plină de broboane de transpiraţie. îl îndes printre dinţi şi dau drumu’ la apă caldă. O femeie ţipă la braţ cu copilul în flăcări. alerg neîntrerupt. unde am mai publicat eu proze scurte. arunc tricoul de pe mine şi-mi văd pielea cu băşici fierbând. iau un algocalmin şi un paracetamol sinus şi mă învelesc bine. apă de chiuvetă. Gust de clor. respiră. Nu au specificat acest lucru? .Nu ştiu. o pun la loc şi mă întind în pat. dar nu şi în Dâmboviţa. Mă ardeee ! . aştia nu au nevoie de mine. În plus au anunţat ăştia la televizor că patronii caută angajaţi pe timpul verii. sunt tot pe biciletă. uşor.Dar stai. s-a făcut ciorbă! Mă agăţ de cratiţa cu musaca.Hai că am o veste bună pentru tine! . e benzină. să mă duc iar în târgovişte? Poate rezolv ceva la Vali. Dar atunci intră mama. În sfârşit. ăla cu ziarul. scot bidonul cu apă şi torn. foarte cald. a zis că trece mai încolo să vorbească cu tine. Şi alerg.am vorbit cu Vica. auuuuuuuuuuuu !!! respiră. Iau două guri. iau foc. dacă nu. morţii mă-sii. ce treabă am eu cu spălătoria auto? Dezbrăcat până la brâu.Da. Nu mai poootttt! arunc pătura de pe mine. Cu tălpile goale lipocesc pe gresie. scot sticla cu apă de la congelator şi o dau pe gât.

am încuviinţat eu. dar zâmbeam. cu zâmbetul pe buze. da? . La noi. e cinci şi maică-mea a deschis uşa. Voi accepta. că eşti băiat deştept. apa curgea nepăsătoare pe pieptul meu. şi bacşiş. . el vrea să mă vadă profesor. De mâine o să fie altceva. restul o să-l iau de la bunici. Şi la globuleţe. de cauciuc. Deci? 80 . dar nu am ce face.Nu vrei să mergi la spălătorie? Nu e mare lucru de făcut.Bun atunci.Mă bucur că tu îţi doreşti. nu poţi să ne ajuţi. Nu e greu. ce naiba! Dai un jet pe tine. banii pe care îi lasă un client se adună laolaltă. soluţii de motor. Dar până atunci mai e timp. s-a aşezat pe canapea. e vară. te învăţ. Nu o să-i spun că mă duc la spălătorie. te mai răcoreşti niţel şi bineînţeles. un ban în plus nu strică. Că altfel. e înjositor. În plus. White Horse. aminalul făcea baie şi sufletul hoinărea. simţeam în interior un început de bucurie. Doar să nu fi alergic la soluţiile de curăţat. . sunt soluţii diverse. cu buci ondulate şi da.Nu. în sufragerie. cu multe ţâţe dezgolite.Şi să nu zici că tu mi-ai găsit şi acum un loc pe vară. un surâs s-a ivit pe sub obrajii neraşi. sunt perfect sănătos. din când în când. gândurile zburau. o lună nu mori. Bunică-mio mereu mă întreabă de medii. stau relaxat! În sfârşit relaxat! Oricum mă duc la bunica. de parbriz. nu am niciun fel de problemă. . Nu sunt multe şi le înveţi. într-o puşculiţă. vei avea şi mănuşi dacă te ajută mai mult. Ştii cât de mult vreau să pleci la mare! . a.Nu-ţi zic. vorba medicului. am ieşit zâmbind. unde berea-i ieftină şi e muzica de calitate. Deja vedeam plaja Costineştiului. ştiu că mai are. dar după zilele astea voiam să-mi bag picioarele în ea de mare. dar oricum e ceva-altceva. Lasă-mă acum să fac un duş. După. vrea să se mândrească cu mine. Nu ştiu nimic despre acest altceva. e şi ambiţia mea. faci ce vrei. că am uitat să îţi zic. dreptate. iar la sfârşitul zilei se împart în mod egal. Chiar dacă am prostul obicei de a mă certa cu maică-mea. dar cu siguranţă nu vei avea nevoie de ele. dar vine şi îţi zice ce să faci. Vica.Păi n-ai. cum a fost? Nu tot eu am vorbit cu Cristina? am trântit uşa cu putere. dar ştii că aşa e. . O să vorbesc cu ea. vei avea şi pauze. de caroserie. lipindu-se de pereţi ca o muscă într-un borcan.. Nu mereu vin maşini.

că nu vei putea lucra în adidaşi. O oră. Maică-mea se bucura. arunc flăcări şi pârlesc un manelar. Mă vedeam superior tuturor celor care stau acasă şi freacă pisoiul. armata e dincolo de stradă cu luneta îndreptată spre mine. simţeam că cineva are nevoie de mine.Şi eu am vrut. Când ar trebui să vin? Inima îmi bătea cu putere.Bun. Ştia că nu e o muncă „nobilă”. Gata de o nouă excursie. mâţele şi câinii. . Îmi imaginam că ne vom bate cu apă în pauze.De mâine e ok? . sunt în salopetă cu furtunul în mână. . .. aaarrd !!! . am scos apoi bicileta. apă şiroind în ţevi de canalizare. (Şi râde.. Las’ că-i dau eu un duş de nu se vede. dar măcar era sigură că nu voi rămâne la stadiul ăsta şi că este doar un job de vară. exact lângă pod. Poduri rupte de macarale şi copii jucând fotbal pe apă.. Ţin frânele? Ţin! schimbă viteza? schimbă! are vaselină? are.accept. tai o găină şi-i beau sângele.s-a făcut.. O găseşti. l-am strâns. Mai trebuie să-mi iau ceva? . şi aşa e mizerabilă! Şurubul de la pinioane era slăbit. Iau Castelul şi mă apuc de citit. mi-am propus. d-ăia la 38. dar dacă nu s-a putut. .ai văzut că se poate. oamenii. O rog să-mi facă o porţie mare de cartofi cu ou şi înfulec pe nerăsuflate. schele multe.. de unde? eram fericit..Nişte lucruri subţiri şi neapărat o pereche de papuci. mâine la 8 să fii la spălătorie. I-am mulţumit în gând mamei că m-a salvat şi de data asta şi am plecat la magazin să-mi iau papuci. ard prelata. ard. . trebuie să mă odihnesc mai devreme în seara asta. Nu ştie nimeni că fumez. targ în ei. că vom pune furtunurile unii pe ceilalţi şi ne vom simţi bine. e perfect. în cauciucuri. dar are. că nu trebuie să prezint moda.). în maşini. i-am verificat presiunea din cauciucuri la Petrom. nici nu trebuie. se vede din Porcărie. e în trainica. numai trebuie să vrei. doar o oră şi mă voi băga la somn. Mă şterg la gură şi-mi dau foc. 81 capitolul II: prima zi . m-am dus la bunica. cam puţin. ard.Da. am pus-o pe balcon şi am luat-o la inspectat. Îi cer 10 lei bunicii pentru suc şi îmi iau un pachet de ţigări.

Dacă nu va fi bine. Nici măcar nu ştiam ce mă aşteaptă. . îmi intră în spiţele de la roată. Dacă am noroc să o fac şi să ajung la timp la muncă. dar îmi tremură îngrozitor genunchii. e mai greu de pedalat. trec pe cea de munte.. se trezeşte bunica şi mă întreabă ce-am păţit. 4 kilometri. Îmi făceam planuri. „Nu azi. Din spate venea un cimentruck. dacă are. dar ajungi mult mai repede. dar plasa cu mâncare. e două ceasul. Dar am reuşit. Chiar dacă afară e foarte cald. Până la trainica nu e mult. O iau pe republicii şi schimb viteza. încrezător în forţele proprii. sunt un pic zgâriat. Îi spun că sunt bine. sunt tensionat. o s-o repar acolo. lanţul era ferfeniţă. mi-am luat două pentru la muncă şi m-am suit pe biclă. Căcat. teiul nu e bun pentru bărbaţi. mă gândeam că voi fi un erou azi. aparent liniştit.. plin de vaselină pe mâini şi pe buzunarele din spate ale blugilor. băga-mi-aş pula în gâtu’ mă-tii de rablă. era naşpa treaba. o cană de ceai. dacă mă va da afară după prima zi. Pune la foc mentă şi sunătoare.Inima îmi bate cu putere. Fuck! e 8 şi un sfert şi sunt de-abia la Pompieri. Ţeluri mari pentru început. am dormit trei ore. sunt fleaşcă. că voi spăla cât mai multe maşini şi că voi primi primul meu bacşiş.” M-am oprit în faţa alimentarei şi am scos din ghiozdan trusa cu scule. dacă vor face mişto ăia de mine şi nu mă vor accepta? Prea multe gânduri negre. acum trebuie să o leg de una din faţă. apăs cu putere pe pedală. În plus. de pe ghidon. M-am suit pe ea. asta înseamnă că nu voi mai putea schimba pe a patra. Îi fac în 15 minute. dar planuri aveam. până să pun zaua aia nenorocită. că am avut un coşmar şi să îmi aducă. Voiam să cumpăr un calculator mai performant. dacă mai prinzi şi o pantă. un pick-up pentru taică-mio. Mă vor ajuta băieţii. M-am trezit la 6 juma’. Mă relaxez. aştept să se răcească şi-l sorb încet. alunec pe şosea. te-ai scos. O juma’ de oră de pomană. plus banii de mare în care nu trebuia să intru. eu nu mă simt în siguranţă decât atunci când sunt învelit. am mâncat pe fugă un sendvici. fără oprire. ştiam că-şi doreşte de mult timp unul şi câteva cărţi. N-am nimic. Frână bruscă. Pun pătura până sub gât şi aştept să mă încălzesc. trec de Porcărie şi-mi sare lanţul. 82 . sărise o za şi o pierdusem. mi-am zdrelit palma dreaptă cu şurubelniţa. slavă Domnului. Încerc să-mi golesc memoria şi mă întind. mă lovesc cu şoldul de bordură şi încerc să mă trag cât mai repede pe trotuar. un kilometru juma şi ajung. O superstiţie tâmpită din copilărie.

Şi atunci a venit Vica. becuri etc. cu un etaj. că sunt un iresponsabil etc. Nu o să se mai repete.tensiunea creşte. un geam ce dă în livada de după prelată. tanti Vica. dar destul de înaltă pentru a putea intra tirurile. unde sunt doi roboţi pentru verificarea aderenţei cauciucului şi pentru scos camera din cauciuc. cauciucuri pe post de scaune şi pereţii din spate din ghips-carton. Păream a fi dezlipit din peisaj şi Vica promitea că o să mă lipească de acest mediu. ca fişetele de birouri. împărţită în două: magazinul propriu-zis. vino aici. toţi adică şi tu. Mă simteam ciudat. o extensie a clădirii. pe unde se vede Bizdidelul trecând. o măsuţă în centru. sunt în pantă acum. cu uleiuri. . ajung în faţa spălătoriei. De la distanţă. Şi râde. până în pod. O clădire simplă. Vedeam briza aceea de picături în bătaia soarelui ce formau un curcubeu de o secundă şi voiam să posed şi eu un furtun. . nu-mi mai pasă. mi s-a părut ceva nou de care aveam nevoie. Mihnea. . Nu e însă timp de pierdut. Gaşcă. 83 . Îmi fac mustrări de conştiinţă. şi partea a doua cu vulcanizare.Hai. am auzit prin jetul puternic plesnind caroseria. Când mă schimbam. Mai mult de o zi nu o să stea. o cameră mai degrabă chioşc de ziare. L-am întrebat pe unul dintre ei unde e vestiarul şi mi-a arătat o uşă verde în spatele prelatei.Bine. toţi Baschi. . dar în interiorul meu mi-am dat seama că am făcut o greşeală că am acceptat. e spălătoria propriu-zisă. „Cine pula mea mai e şi ăsta? Îl vezi cum arată? Bag eu dracii în el. mi s-a rupt lanţul de la bicicletă şi m-am lovit un pic la şold. plus o baie pentru verificat presiunea şi eventualele răsuflări. veniţi încoa’. sare iar lanţul. O cămăruţă cu vestiare de fier gri.De ce ai întârziat? Ţi-am zis la 8 să fii aici. În dreapta clădirii. În spălătorie băieţii trăgeau de două Dacii rablagite să le scoată faţa. Fugi în spate şi schimbă-te. să mi zici tu mie Cârlig!” Prinsesem un pic de frică. am viteză. Nu-mi puteam imagina ce o să fie acolo. Dacă mă va face unul dintre ei de râs în faţa clienţilor ori îmi va da o soluţie de cu totul alt tip şi o să-i mătuiesc maşina? Nu ştiu ce faţă aveam când am ieşit din vestiar. vocile viitorilor mei colegi. piese. cauciucuri. învelită în prelată verde. aruncând cu dexteritate bucăţile masive de noroi pietrificat de sub roţi. îi chema pe toţi pentru a mă vedea pe mine.Mă scuzaţi. Pe urmă să vii să faci cunoştinţă cu băieţii. cu două intrări pentru maşini.

dar nu am părut intrigat.Hai. omul stă la casă. Cum să mă sui pe ditamai tirul şi să stau acolo. îi spuneam că avem un tir în aşteptare şi că cam trebuie să ne apucăm.Ok. . cu animale şi în timpul liber se ocupă de gospodărie. el este Ionuţ. îl înveţi tot ce ştii pe Mihnea. Vezi sticlele alea cu lichid galben? alea sunt cu detartrant. sâmbăta iese cel mai mare caşcaval pentru bandiţii aştia. dar ce trebuie să facem acolo sus? Începusem să tremur. Nu. scheche şi uriaşu. Dă jos mizeria. nu e niciun fel de problemă. topor.topor.Bine. vorbeam cu Baschi. vino-ncoa.Băieţi. că îl face topor cu Mihnea. (să nu stea. Nu dai cu detartrant pe cablurile de emisie şi nici pe tuburi. Ce am eu aici e pentru tir. Hai că într-o oră tre’ să terminăm. aşa-i Baschi? Vezi? . un student printre muritori. găleata. Mă gândeam că e normal să fie aşa. mai merge şi la vulcanizare. că are ăştia pe sus numai ciment şi ăsta topeşte. ăsta e un şmecher şi jumătate. dă-l în pula mea! să se ducă la studiul lui acolo. de la 10 la 10. e din Brăneşti tipu’ şi ăştia i-au spus aşa pentru că are mâinile bătătorite. decât atunci când ai ciment pe ele. Ok? . . să înveţe câte ceva. că porecla lui nu prea îl caracterizează.am înţeles. Pe tiruri merge. dar noi o folosim şi să înmoaie noroiul. Dar de mâine tre’ să pui osu’. că pe leprele astea nu mă pot baza.Bun şi acum Mihnea. (Ooooo. mai poţi rezista 5 minute. topor o să te ajute acum. am plecat cu andrei.) Nu o să stea prea mult la noi.La spălătorie e Cărlig. el este Mihnea. 84 . curăţă tot. ok? am încredere în tine. Cârlig lasă tirul. unul de la 8 dimineaţa până la 3 după-amiaza şi celălalt de la 2 la 9 seara. ei se ocupă de vulcanizare. Şefa. Nea Ion şi emi. peria şi hai cu mine sus. uite asta e soluţia de motor. . am dat mâna cu ei şi m-am murdărit de uleiul vâscos şi lipicios. Cârlig? .Da.Nu. De celelalte îţi spun mai încolo. tocilar idiot!) ai zis ceva.O să vii să îţi arăt. Că la maşini mici e mai simplu. Nu o să faci deocamdată nimic. sper că nu e nicio problemă. . dar nu trebuie să dai cu el pe maşini. ia-l pe Mihnea şi du-te de-i arată. . la fel Franki. Ia şpaclul. schimbul doi lucrează şi sâmbăta 12 ore. de la sapă şi topor. nu să vină aici.. să mai dau şi cu apă şi să nu alunec? . este student la Litere. e bună pentru motor. În plus. că de. . Or să fie două schimburi. se vede după ei că sunt „curăţei”. răspundeau ironic.

cimentul începând în acelaşi timp să fiarbă cu bulbuci galbeni. a fost dezinfectată de detartrant. ca de bicarbonat dizolvat în clor. Dacă ţi-e rău.urcăm scările din spatele cimentruckului. Mâinile mă usturau cumplit. Între timp. aici unde e capacul. şi i l-am dat. dar dintr-o dată a ieşit un fum negru. ca de mămăligă. eu mă duc către capul tirului. uite. uite-l colo pe pompă. Nu mai pompa apă. ce m-a ameţit. a tuşit de două ori şi a murit.Ok. boule. L-am auzit vag pe andrei. am învârtit şi am sperat ca norul creat să dispară imediat. fi atent. şi tiriştii au contract cu noi. avem două perii. . voiam să mă aşez. de la căzătura de mai devreme. o perie cu coadă lungă. tot spaţiul a devenit un loc de nerespirat.Hei. că nu merge! strici dracu’ pompa aia! Cine pula mea l-a adus pe ăsta aicea? vocifera topor de pe cimentruck. eu cu găleata şi peria. Nu ne mai dă aştia bani după. să o bagi în detartrant şi să freci bine. .. 500 de mii. . . Mă înşelasem. am coborât. dar am dat mai departe. rana ce nu a apucat să se cicatrizeze. ne-am scos. a săpat atât de mult încât vedeam osul. lichidul galben prelingându-se din peri. în care nu vedeai la doi metri.Dăi drumuuuu la apăăăăă! M-am dus la pompă şi am rotit. Dă pă celălalt buton. leşinos.. să nu te chinui prea tare. topor cu şpaclul. voiam să fiu tare. Până una alta. greţos din hornul pompei. ca un pistol de jocuri video numai că de dimensiuni mai mari. Nu lăsa nicio urmă de ciment. luăm şpaclu’. erau două butoane ca de aragaz. pe aici bagă cimentul de la fabrică. pe coada de lemn. şi înmoaie peria în soluţie. tu stai aici. câţiva stropi din soluţia galbenă au sărit pe picorul meu. pune ceva pe nas. Ne dă bacşiş gras. Nu ştiu când am terminat cu plafonul. furtunul s-a întărit instantaneu. În plus. Mereu rămâne pe lângă. du-te şi ia furtunul şi dă-mi-l. Şi dacă avem 3 cimentruckuri. pe balustradă. un miros puternic. plouă niţel afară şi se întăreşte. avem măşti în magazin. a pornit. Dacă nu iese cu detartrant. M-au ars pe moment. dar dădeau apoi senzaţia unei urzicături.a-mi-aş pula în gâtu’ tău! Opreşte apa caldă. tot ce tre’ să faci e să iei mătura. uite. Nu mă puteam scărpina. galbene şi nişte indicatori inscripţionaţi pe o bandă neagră. o întinde pe lângă capac şi văd vaporii toxici ieşind. am luat furtunul cu cap de fier şi corp de plastic. Mi-am sprijinit picioarele de cauciucurile cimentruckului şi aşteptam comanda. ce-i cu tine? am uitat să-ţi spun că e periculos să-ţi intre gazul ăla pe nas. 85 . Mi s-a întunecat privirea.

Şi mi-a arătat un separeu de 1. ia un şerveţel din sulul pus deoparte pentru şters şi încearcă să ţii ochii cât mai mult deschişi. nu mi-am dar seama că tot detartrantul se va scurge pe pântecele însărcinat al cimentruckului. că mătur cu tine spălătoria. plus canistra. i-a dat drumu’ să meargă pe apă caldă. vede că nu porneşte şi ridică protecţia de plastic de pe ea. .unde înăuntru? La vulcanizare sau în magazin? . O chiuvetă micuţă. către cişmea. Plus un televizor care nu mai mergea de ani buni. cu venele desprinse de piele. Crezând că-l pot ajuta cumva de jos pe topor. Dar am greşit când m-am apropiat de monstrul de ciment. Mi-a spus că aici se obişnuia să stea cineva de pază. Şi mi-au sărit în ochi câteva picături. Îi trage două picioare. învârte de buton. ca nişte zvâcniri de sânge pe un cal biciuit. aşa că dă-i şi-aleargă în semiobscuritate. Îl văd atunci pe andrei că se duce spre pompă.Du-te înăuntru şi vezi că e o canistră cu motorină. topor se apropia de mine.5 m. Dă drumu’ la jet puternic şi tamponează-ţi pupilele. vorbea topor cu privirea în maşinărie. a rabatat capacul de plastic şi a turnat în rezervorul pompei 5 litri de motorină. am crezut că până acolo mi-a fost. cică să-şi facă circuitul.5 cu 2. aici e spălătorul şi butoiul cu motorină.Hai cu mine. O arsură puternică. Nu ştiu ce are. Cimentruckul arăta spintecat cu cărările create conştiincios de detartrantul 86 . Dar spre surpriza mea. De data asta eram sigur că nu o voi mai da în bară. .Futu-ţi paştele mă-tii de rablă! Îngheţasem. Presiunea scăzuse şi nivelul de motorină era setat pe zero. clipiri dese. întuneric şi senzaţie de mâncărime. s-a închis. . timp în care nu am distins prea mult umbrele de obiecte.I-am dat drumu’ şi a pocnit de două ori. tremuram lângă cauciucurile tirului şi aşteptam să mă ia la bătaie ăsta. a luat canistra cu benzină. dar el nu înţelegea asta. pus pe o supraetajeră. paradoxal. o cişmea şi o găleată de tablă. . în vestiar. acum s-a mutat în interior. nu a mai ieşit fumul negru şi înecăcios ca atunci când i-am dat eu drumul.Bă. s-a suit într-o secundă pe tir şi mi-a zis să-i dau drumu’.. Mi-a trecut după un sfert de oră. în spate! Nu ştii unde e? . auzeam pasul apăsat pe scările de metal şi sunetul papucilor pe ciment.Nervos. eram doar un novice. tu faci mişto de mine? La spălător. în cădere. uite. Ce i-ai făcut? zi repede. cu pumnul strâns. După. .Nu. i-a strâns capacul şi.

Credeam că s-a pătat. Ia găleata cu detartrant. am dat cu o perie mică. pe barele de fier şi în spatele capotei şi o să te las să-l clăteşti. va curge şi jos. o frunză. cu o presiune de 10 ori mai mare. puteam să pictez cu jetul printre culorile de pe cimentruck. . te vei obişnui cu el.combinat cu particule de ciment. dar e şi cel mai pretenţios. te pun să dai cu periuţa. devenise totul o pastă neuniformă. vino încoa’. Nu mai distingeam curatul de murdar. . pe sub roţi. să dau şi eu cu el. cu mişcări stânga-dreapta.O să tot dai cu el.Nu o să te uiţi deloc. apoi am luat jetul şi am clătit. acum lasă-mă să dau eu. prin toate cotloanele. că nu e timp! Mai cu talent! Îţi place ? .Ce pula mea ai făcut azi. dar am continuat.Şefu. Dacă dai de sus. Vii apoi în urma mea. paştele mă-tii de treabă! Peste tot pe unde dădusem eu. a venit un coleg nou azi şi nu a învăţat totul. Hai că trag o ţigară până faci tu asta. ţi-l rezolv imediat. era un fel de artă.Hai mai repede. Dai tot detartrantul jos. . că vine Vasile şi ne fute pe toţi în gură dacă nu-i terminăm tirul. l-am udat pe topor şi într-un final am reuşit să-l pun pe maşină. Lasă cel mai mult. . mă? 87 .Da. vino şi vezi! De nu. du-te în spatele tirului şi începi să freci. era ca un superlichidat-o din copilărie. Devenea fascinant. eram mulţumit. Voiam să iau pistolul. Şi mă jucam. Pot să mai dau? .Bine. am frecat cu putere. Puteam să fac o stea. Îl fac bec. ardeam de emoţie. d-aia de şters covoare. erau urme de negreală prelinsă. unde e? tu eşti. am făcut întocmai. Dar a venit Vasile. un model amintit de la fabrica de globuleţe. Şi i-am dat drumul. . îmi plăcea ce făceam. Încercam doar să nu mă apropii prea mult de substanţa vâscoasă. dar andrei a venit la mine. O să mă uit atunci. Jetul chiar era puternic. de sus până jos. panarama dracului? D-asta vă dau eu atâţia bani.Păi mă doare pe mine fix în pulă de colegul vostru nou. s-a jucat ca un şarpe speriat în mâinile mele. să vă bateţi voi joc de mine? ai văzut ce e sub tir şi pe laterale? Ia. a dat o tură de cimentruck şi i-a zis lui topor: . Cu stânga manevram gâtul pistonului şi cu dreapta ţineam de mâner.Ia furtunul! Vezi că are presiune. că nu se mai poate face nimic. Nu văzusem şi nu ştiam că trebuie imediat limpezit. Dai pe ţevi. Munceşti mai puţin. .

bă pulă. ai mai luat şi ceva bani în plus. topor se uita furios la mine. Hai pa! tricoul era fleaşcă pe mine. dar măcar una care putea fi remediată. între noi fie spus. 88 . bineînţeles că nu număram. dar vedeam că erau şi hârtii de o sută şi de cincizeci. ori de la jet ori de la transpiraţie. cum merge? e greu? m-a pândit Vica. că arde. am luat o pauză de cinci munte cu topor. căcatule?! Marş şi curăţă acum. . râdeam. că eşti nou. . topor a venit la mine şi mi-a tras o palmă prietenească peste cap. dar ai scos-o.am îngheţat. eram o catastrofă. . .Ştiu. ce dracu cauţi printre noi? . Vor să mă ia şi pe mine. . În plus. toată energia acumulată am vărsat-o pentru tirul ăsta. Mă dureau braţele de la frecat şi programul nu era nici pe jumătate îndeplinit.Da. Luam pistolul şi curăţam. să iau şi eu ceva bani să plec la mare. e un judeţ mort.Ia zi. fără capac. . Dacă data viitoare se repetă faza. mă! ai băgat sperieţii în mine. sunt sătul de căcaturile de aici.Îmi place. . Io am terminat cu chiu cu vai liceul. să ai grijă cu el. Vedeam mult mai clar acum.Păi şi ce mai aştepţi? De ce nu te duci? Iei un ban frumos şi eşti şi lângă ai tăi.am vrut un job de vară. ştiam că acolo era mai murdar şi insistam.ai văzut. Hai şi mai cu talent. înveţi acolo. te-am căpăcit de nu te vezi! Pune mâna şi învaţă. nici nu mi-a trecut prin cap să merg mai departe. ai mei sunt plecaţi în Italia. Ce dracu’ o vedea şi patronul ăsta la voi. care.Bravo.De ce eşti aici. tu mergi la facultate. L-am ajutat pe topor cu tirul. Nu vreau să mai stau. Conştiincios. se schimba totul. să te văd eu cum dai. M-am ars deja. Vedeam că era o sumă frumuşică acolo. dar mă simţeam obosit.am uitat să-ţi spun de detartrant. . te descurci? . Nu am putut decât să bâigui un „Îhî” mai mult tăcut. viermilor?! am luat găleata şi frecam cu mâinile tremurând. că nu am timp de pierdut cu voi. fram? Ce vezi la munca asta? suntem în fiecare zi înjuraţi şi făcuţi cum vrea ăştia. am găsit aproape de casă un loc de muncă şi aşa am ajuns aici. bă. andrei. albul lucios reieşea la suprafaţă. arăta ca o caserolă de sandviciuri. că poţi?! aşa. Şi o să plec. Hai că-ţi las şi ţie ceva. dar tu ai posibilităţi.Păi pe tirul meu înveţi tu să speli maşini? Vezi ce ai făcut aici. meritam pe de o parte. . Nu am găsit pe nicăieri. am luat bacşişul şi l-am pus în puşculiţă.

o cureţi peste tot. umplea recipientul mai mult de jumătate.Nu! Ţi-am zis. Pentru maşini scumpe. vezi maşina asta? şi îmi arată hârbul lui Cârlig. topor. aici are un capac. După ce dai cu soluţie. e doar un job temporar. asta nu strică nimic. cu buretele. ăsta nu ştie nimic. iei furtunul şi dai un jet. Dai drumu’ la aer din pompă şi aştepţi până ajunge barometrul la 2 89 .. nu mătuieşte maşina. Dracu’ ştie pe unde a fost nebunu’ asta în weekend. Vezi pompa aia pusă pe stâlp? ei. dar mai îmi trebuie. Ne-am ridicat de pe pompă şi mi-a arătat un bidon cu cap de pulverizator de geamuri. scoţi capul de fier şi bagi furtunul direct în pompă.Ce pula mea faceţi acolo. ca la maşină unde bagi benzina.Profesor de română cu furtunul în mână. când a venit. dă-i fără frică. . Pentru hârburi cum e a lu’ ăsta. mi-a luat apărarea andrei. că e noroi mult acolo. Înmoaie-le bine. topor: . azi. la apărătoare şi pe bara de sub portiere. a. da. . dăm cu spumă. te-ai prins că se spală motorul cu ea. mă. tu ce vrei să faci? Nu-mi spune că vei râmâne aici! . are obiceiul de a trage la plăcuţă şi la radiator. că ţi-o iei de nu te vezi! . Hai să-ţi arăt cum mere. atenţie însă la apărători. ca să nu le zgâriem cu buretele.Bine. frate! Hai. mă. există două tipuri de spălări: una cu buretele şi cealaltă cu spuma. aici ai o supapă. lasă ciocu’ mic. şi pe numărul de ’matriculare. în ea este spumă.uite. După o pauză. mă? striga ca un nebun Cârlig. uite. termină ţigara şi hai să-ţi arăt care e şpilu’ cu ălelalte soluţii. eu te-am rugat să-mi dai un jet şi tu îl laşi pe ăsta să-mi spele maşina? Bă pulă. că e multe muşte pe el. Dai cu soluţie. Pe ce gâtu’ mă-tii vrei să înveţe. pe ce pula mea? Lasă-l să prindă care e faza. Ieri te văitai că nu mai poţi de muncă şi că de ce nu angajează Vica pe cineva. Da’ vezi că tu pici dacă se întâmplă ceva.Cârlig. dar noi o folosim pentru mai multe lucruri.strâng bani.Dă-l în pula mea de prost. O soluţie verde. D-asta nu pot pleca. eşti culmea. fără frică. Nu am cu ce. Iei bidonul şi începi să dai cu el pe sub roţi. eşti cu pula-n cur. să nu iasă presiunea. Vezi. vezi? toate stau lipite. Iau salariul şi juma îl pun deoparte. Vreau să termin facultatea şi să devin prof de română. cu miros uşor dulceag. . . pe tohanu lu’ Barosu. Bun. aşa. ia şi dă-i. ai grijă cu ea. e de fier. e soluţie de motor. jafu’ ăla de maşină parcă e o comoară pentru el. am ceva până acum. iei furtunul ăla colăcit. cu el se umflă roţile şi se verifică presiunea.

. După. Şi începi.aha. că are putere. şi îl bagi în spumă. Pulverizezi peste tot.. când plouă scurge picăturile. Nu prea aveam eu tangenţe cu ea. că nu te mânâncă. şi pe parbriz. Şi acoperi uniform toate părţile. Le păstrează culoarea neagră. Mă întrebi şi te ajut. am înţeles.atmosfere. După. Nu-l storci. O laşi un minut. dar 90 . pe sub roţi. e ca la d-ăla de dă ăştia în oraş pentru ţânţari. ce-i drept. nu ţi-am zis! Iei găleata aia roşie de plastic. dar nu am acum timp să îţi explic. Şi apeşi. şi pe oglinzi. Iei burete galben. era imposibil să le ştiu pe toate. . tot timpul în formă de cerc. le pui şi umpli pompa. până acoperi toată maşina. sunt păţit. Dai fără milă. mai dai un jet peste tot şi iei ceara. până vezi că începe să se scurgă şi dai drumu la jet. de la cişmea. depinde unde e.Îhî. şi dai pe ele. sunt aici dacă ai nevoie de mine. peste tot. pe caroserie. o speli bine şi o storci până nu mai iese o picătură din ea. tot din debara. bombat. să nu rămână nimic. ia maşina aia în primire.Da. peste tot. apoi te duci în debara sau pe pompă. repede.. Dai uniform. Ceara e bună pentru maşină. cureţi tot. dai uniform peste tot. Până una alta. ai înţeles ? . De obicei oamenii cer un aspirat şi silicon pentru bord. îl scoţi. După ce ai dai toată spuma jos. O să-ţi arăt. de firmă. Prea multe informaţii pe minut. tot uniform.a. dar acum insişti. pe capotă. nu te apropia prea mult cu jetul de maşinile mai varză. nu e automat ca pompa de apă. să fiu politicos. că e cald afară şi după. îl scoţi şi îl pui pe maşină. să ştergi picăturile de ceară ce au mai rămas. pui nişte şampon de maşină. iei furtunul şi. Iei două căni din debara. în afară de oglinzi. pui soluţia. I-am spus că o să-i spăl eu maşina. că după ce le speli. te uiţi sub maşină. Dar înainte să bagi presiune. mai întâi îl speli să nu aivă o pietricică ceva. apoi iei furtunul şi are piston. atenţie la noroi. doar dacă maşina e nouă. dar prindeam. aia galbenă. dar na. Vei vedea când va fi nevoie. eram cam confuz. că le sare vopseaua. dai peste tot. se albesc de la detergent. D-asta vezi că sunt broboane pe ea. uite aşa. Dar te mişti repede că se usucă prostia. pe portieră. se mai spală şi în interior? . aşa. că i-ai futut maşina. iei pielea de căprioară. rămân urme. la fel ca la spumă. e alb-verzuie. Pui capacul şi dai drumu la aer. Încă ceva. şi cu buretele. Şi gata treaba! La sfârşit iei bidonul cu soluţie pentru cauciucuri. în formă de cerc. uite. cam o cană jumate şi o umpli cu apă. Ceara e în bidonul ăla micuţ. În spălătorie intrase o cunoştinţă. Dai cu jetu’ de la distanţă.

Şi mersi încă o dată. m-am albit la faţă şi mi-am simţit picioarele moi. mi-a trecut prin şira spinării. am luat-o. eventual şi o bătaie pe cinste. fram. am avut şi eu unul. Ce eşti aşa speriat?! ai văzut moartea. până şi oglinzile le-am făcut lună. trebuia să alung frica ce pusese stăpânire pe mine. Şi de abia e 91 . sub plămân. mi-am amintit că nu am dat cu soluţie de motor pentru degresare.O sută cincizeci.stai două secunde să mă duc înăuntru! Din prima i-am găsit. Şi am văzut că tot rămâne murdară. e cel mai rezistent şi miroase cel mai frumos. M-a avertizat doar că tocmai vopsise maşina şi că să am grijă. sunt complet rupt de realitate. Noroc că a plecat. după ce l-am chemat. Dar te ţine. am ajuns la el cu mutra de vinovat şi aşteptam reproşul. O fâşie de vopsea s-a desprins de sub portieră. ce dracu e cu tine?! am uitat să cumpăr un săculeţ de maşină. pe numărul de înmatriculare şi pe radiator. am început să tremur. După.Ok. mi-a lăsat cincizeci de mii bacşiş şi a plecat. Iar un jet. pee bunee. un fior rece. apa a amplificat şi mai mult starea. aşa că m-am apropiat. e 13:00. am luat pompa cu spumă şi am început să pulverizez. .Bine. am aşteptat puţin şi m-am apucat să dau cu jetul. am dat jos. ia vino până-ncoa! Nu ştiu cum am plecat de lângă bara de care mă sprijineam. Îmi bătea inima cu putere şi m-am bâlbâit ca un copil. . I-am luat pe toţi la mirosit şi m-am oprit la „Ocean”. am scăpat. ce pula mea ai? Hai zi. că am scăpat fără scandal. Nu mai puteam să respir. că se duce să bea o cafea şi că să vin după el să-l anunţ.Ce-ai mă. nu e vina mea. mi se blocase laringele. era prima zi şi nu aveam bani de plătit vopseaua. . uite. mi-a mulţumit. ce îmi recomanzi? . Voiam să stau jos.Ştii… eu. amicul meu nu a observat. un junghi puternic răsuna în stânga. Dar după cinci minute s-a întors. dar nu trebuia să atrag atenţia asupra mea. adică nu am vrut. ca de lamă sfâşiind carnea. Plus că salariul meu nu acoperea nici pe sfert paguba. minţeam eu. Cât face? .Mihnea. . că sunt nou pe aici.că o să dureze un pic. Norocul meu că. am dat cu ceară şi am şters. asta e tot ce mai conta. sub portieră pe bandă. a zis că nu e nicio problemă. stomacul îmi face figuri. erau expuşi lângă tonomatul de cafea. baftă. Mi-e foame. . am încercat să mă prefac că totul e ok.

dacă se poate. ceva e mult mai puternic. Dar e nouă. presupun că ale schimbului. 54 de kilometrii doar într-o zi! . Nu am niciun chior în buzunare şi nu vreau să îmi facă bicla pe moca.Ce să-i faci. sincer. Mă uit pe fereastră şi încerc să îmi imaginez plaja din Costineşti.Da. că se blochează schimbătorul într-una şi sare drăcia aia de lanţ.Păi iei şi tu diseară ceva bani din bacşiş. cred că aş avea nevoie de ajutor.Însă trebuie să îi iei ceva. Dar pentru un ban. s-au dus ieşirile în oraş. trebuie să o repar. . Hai că-l sun să vină până aici. ce mă-sa i-or fi făcut aştia din fabrică. Mereu funcţionează. Mă duc la băieţi şi-l rog pe emi. rumeg încet. am un cârnat polonez.ar cam fi o mică problemă aici. aş deveni parte dintr-un mediu pe care nu-l vreau. e aici. Şi am mers ceva cu ea. e cam ciudăţel el. pe bune acum. De dimineaţă m-a aruncat de nu m-am văzut. Şi în plus nu e un loc cu care să te mândreşti. după pod. n-ai lucrat toată ziua şi în plus eşti la început. Şi lanţul l-am schimbat. Ce-o fi făcând Diana? Nici măcar nu am anunţat-o că lucrez. vreau să renunţ. Iau o gură de suc din ghiozdan şi îmi aduc aminte că am probleme cu bicicleta. meciurile de fotbal. să-mi spui. el mi se pare mai de treabă. Mi le dă şi îmi spune: . Nu pot.Mihnea. Mai bine aşa. Bine? . nu mult că na. dar n-are importanţă. am probleme cu reţinutul numelor. aici chiar e de muncă. dar e foarte priceput. că s-ar fi supărat. anton. Mă duc să înfulec sendviciul. plimbările pe deal. . s-a dus berea pe terasă cu prietenii. nu vrea bani. Bine? . dar măcar un pet de bere. Înghit şi ultima bucată şi mai stau două minute pe cauciucuri. trăgând de fiecare secundă. s-au spulberat toate visele cu bătaia cu apă şi pauzele lungi. . nu aşa te cheamă? Nimeni nu-şi mai dă silinţa. 92 . de rânced şi de transpiraţie. Măcar 10 minute să stau liniştit. trebuie să mă sacrific. O stare de nelinişte mă întristează. Nu am cu ce să mă întorc şi bani de maxi-taxi nu am. .Dacă ai nevoie de cineva să-ţi repare bicicleta. dar cred că de un pet se rezolvă. Nu cred că mi-aş dori şi eu una. un nene. Fuck!! Mă simt inutil. dacă are o surubelniţă în stea şi o cheie de 14. Miros ciudat.Mersi mult. . emi. să îmi adun gândurile şi să văd ce mai e de făcut.începutul.scuze. Văd agăţate în cuier salopete albastre cu pete mari de ulei. cu ou prăjit şi puţin ketchup. Mi-am reparat-o de trei ori până acum.

Nu. păi cum să fac. ne-ar amenda. . . juma ardelenesc. Dar nici singur nu puteam. aşa eram şi eu. şi celălalt fisurat. a trecut încet podul şi a dispărut. 93 . aveţi aşa ceva? râdeam eu. Bine. râd. încântat! Da. că mă acomodez rapid în orice împrejurare. mă treci pe caiet. aşteaptă-l la pod. Luaţi ceva şi dumneavoastră. I-am scos petul de bere la litru şi i l-am dat. probabil a dat drumu’ dacă sunt pe aici. Mergea dumnezeieşte. ăsta e avantajul meu. Vine un tip la mine. M-am dus la băieţi în vulcanizare şi mi-au dat. bine? .tre’ să o spăl un pic. avea nea ăsta un accent foarte împleticit. Dar şi distracţie. nu prea ascult eu aşa ceva.Bine. Dacă îmi lua ceva din ea şi după o vindea? Îmi era frică.tu cine mai eşti. aicea e muncă mey puştiulică. . circulabil. doar pentru pietoni şi pentru tiruri. Nici nu observasem. ca să poată da cu spatele şi să intre în spălătorie. Dar pot să-ţi fac rost.. Nu ştiu cum şi de ce. că dacă ar afla cineva. Dar văd că vine cineva. Dacă-ţi place. un ulei anticoroziv . . fără şcule nu poci. Nu avea însă vaselină. Dar dacă tot oi luat-o.Ok. Franki. ai nişte muzică populară p-acasă? . . scheche. e 14:00.Nu triebuia. de ce să nu avem?! Ne ajutăm şi noi cum putem. Vine schimbul. nu prea am avut bani. scos din funcţiune pentru maşini. Poate era în rampă. am mai dat şi două milioane juma’ pe ea. oi be şi io un păhărel. dar mergeam pe mâna lui emi. Nu aveam încredere. Când eşti la început nu ai contact direct cu ceea ce se întâmplă în jurul tău. am plecat spre pod. mă? Ce.nu găseau vaselina. trie’ să o duc acasă la mine. Fuck!! Deja vorbesc de parcă aş fi muncit de un an aici. flăcăule. în loc. unu’ ce leagă târgoviştea de sinaia. Ionuţ şi Baschi. Lângă spălătorie sunt două poduri.Păi da. juma moldovenesc.Într-o şuma de oră ie gata. o să te înveţe Franki tot ce vrei tu. avem. Mă întreabă de biciletă şi i-o arăt. Ţineau şi frânele. Încerci doar să te adaptezi la noi şi noi situaţii. e pus pe glume şi mă ia de sus: . Lanşul e rupt. După o juma de oră mi-a adus-o. nu e niciun fel de problemă. nu poci fără şcule. care între timp plecaseră. a dat drumu’ la ţeavă Vica şi ne-a mai adus un boschetar? .Mihnea. lanţul era nou şi puteam schimba viteza până la a patra fără să mă chinui.Buey. Îi dau un jet şi o să-l aştept. Fac din paşiune şi fac.

atunci pe mâine la 8. ăsta e dus rău cu pluta.Franki. . ia treceţi la muncă! Nu faceţi nimic.Bine atunci. a fost de ajuns pentru o primă zi.Ia zi.Ce să fac bă. mâinile erau cârpe de şters praful şi picioarele nu mai răspundeau la nicio comandă. . Doi în vulcanizare. dar ce treabă are una cu alta? . leprelor! Vica. e patru fără un sfert şi Vica mă cheamă la ea./ că mândra-i în pula mea. Dar în mintea mea altele erau reperele. . trei în spălătorie.Nu vrei să mi-o dai şi mie? asta chiar m-a enervat. i-am tăiat-o brusc. mai învăţ câte ceva de la el. dar mă voi obişnui. Hai. ăştia stau de poveşti. am o nuntă şi tre’ să pun la sistem muzică. Mihnea. Pleoapele mi se scurgeau lent. că am glumit. bă..Pentru a 12-a oară? . că eşti obosit! se vede după ochi. ce facem cu tine? Mai continuăm sau nu te simţi în stare? Nu e nicio problemă dacă vrei să pleci. fugi.te rog frumos.Pentru a câta oară vreau eu. cu emi.e bine că pic cu topor. domne’! am dat de carnet. .Păi astea vor rămâne schimburile. el tot dă de permis. Pe Patrana nu mai are loc de el.Nu e genul tău. dar ştie să conducă. Pică sala. Hai ploaie.Mie îmi trebuia mâine.Nu voi pleca. Dă-i în pula mea! Mai dau o dată. hai!! Mai tragem şi noi chiulu’. Mă bucur că vrei să rămâi. era să facă nebunu’ accident şi să-l prindă poliţia fără carnet. ăsta are şi el o pandalie. . Nu dau înapoi. Hai. Voiam să plec. ţurai ţurai ţura. 94 . să mă sui pe biclă şi să alerg cu ultimele doze de energie. . săptămana asta eşti schimbul unu. . a venit topor. topor şi Baschi. . ai gagică? . Iar întrebi lumea de populară şi de prietenă? . da? am uitat să îţi spun. . Nu o ştii p-aia cu „Joacă bade nu uita.Hai. . Putea sa zică orice altceva. . dar nu să se lege de prietena mea.Lasă-l în pace. ce faci bă. Nu te obligă nimeni să stai. cred că au trecut 10. Nea Iulică. zâmbea ea. mă ştii doar. să ştiu că am scăpat de acolo pentru prima mea zi. dar am fost prea bun pentru ei. Ia zi.Da. De câţi ani e aici.” Şi începuse să bată ritmul cu picioru’. e un pic obositor. tu alegi. ţurai ţurai ţura.

că o deranjează. Copacii vin şi trec sacadat. deşi mă dureau îngrozitor muşchii. „ar fi ceva nou”. aceleaşi gaiţe agăţate de toate gardurile. sper să fie ceva nou. reuşesc într-un final să prind cadrul bicicletei. Lu’ maică-mea i-a făcut până acum 5 plângeri. trec de Porcărie şi o iau pe variantă. care îl loc să se joace stau după blocuri şi trag câte un fum. că m-am ajuns şi am uitat educaţia primită şi câte şi mai câte. blocând accesul către etajul doi. Dar riscuri sunt peste tot. te cruceşti. aceiaşi copii tembeli. Ce acilea e discrotecă. Odată le-a făcut plângere unor farmacişti că de ce nu îi dau nişte pastile. În fiecare dimineaţă scârţâie de aud toţi vecinii de prin apartamente: „Băgaţi-ai uşa în cur de nebuna dracului!”. ca într-un aparat de film ce rulează treptat cadrele. dar ce scrie. adică scrie. Îi mulţumesc şi mă sui pe biclă. Ce tot face de se duce în oraş? Şi bineînţeles că doamna noastră scriitoare e semianalfabetă. că nu mai salut. şi urc. aceiaşi câini slinoşi. Că când mă trezesc vreau să facă linişte.” Deschid uşa de la scară. aşă că să o înţelegem.De ar şti ea cât detartrant au văzut ei. tot sper. ajung în faţă alimentării şi cotesc spre dreapta. că mâine voi fi tot aici. „să nu mai cobore pe scări că doare capul. mâine e o altă zi. am văzut şi noi declaraţiile. restul îi oprise pentru petul de bere. să se sbenguie toţi stricaţii etc. O cretină de nebună de pe scară zicea că mă futeam cu una pe balustradă. poate mai bună. Mă strigă topor şi îmi bagă în buzunar o sută de mii. cât i-am clătit şi degeaba. „Morţii mă-tii de babă screlozată!” Şi i-am futut un picior la grilaj 95 . Pedalez. salut băieţii şi îi asigur că nu voi pleca. plantat într-un cadru unde trebuia mai întâi să mă mişc până să pot forma o imagine. Dacă oamenii nu aveau. Dar nu se lasă. că tot mă usturau. Oricum. „Pişa-m-aş pe zăbrelele tale!” „să ţi-o pui uşă la mormânt. asta oricum are screloză multiplă. pedalez până prind o viteză considerabilă şi nu mă uit în urmă. panarama dreacului!” şi câte şi mai câte. Dar să nu plec supărat acasă. Intru în cartier. merge în fiecare zi prin spitale să mai capete o mâncare caldă şi să se mai ia de cineva. ce pălăvrăgesc de vecini şi telenovele. aşa o numim prin cartier. că de. trec fără să salut. e scriitoare. Bineînţeles zăbrelele babei erau deschise. printre care într-una scria că să nu mai coboare de atâtea ori scara. poate mai rea. aşa mă simţeam şi eu. Nu ai cum să-i spui că nu face bine. e pornită şi gata. sunt mai puţine maşini. Dacă femeia e pornită pe noi. pe fiecare zi aud de la maică-mea că toţi au ceva de comentat. de unde să-i dea nebunei? are grilaj la uşă. spunea topor.

Cum a fost prima zi? . Îl iau. Prind viteză şi mă opresc în faţa 96 . Poate un film. nu mă voi plictisi. Deschid încuietoarea de la biclă şi o iau în cârcă. fără ajutor. îmi spunea tăică-mio. un somn ar fi tocmai bun. Ia ce îţi place. După. doar obositor. Meritam să mă răcoresc cumva după atâta jeg acumulat.Mă bucur că te-ai obişnuit.de s-a auzit până la patru. tre’ să mănănc repede şi să o tai la muncă. Dar alerg.Ştiu. Dar nu sunt odihnit. mi-e foame. Dar până una alta vreau să mânănc ceva. se pare că moşulică mi-a făcut ţais bicla. Nu am mai dormit 12 ore de foarte mult timp. faci ce vrei. nu pentru noi. Pentru tine lucrezi. . .” Pojghiţe masive de mizerie se dezlipeau de pe picioarele mele. Ştiam că de acum voi avea mereu ceva de făcut şi că nu voi sta. am învăţat repede. poate o muzică bună ori o carte. asta e porecla lui. dar am stat în pat. Las’ că o lună trece repede şi după. un somn profund. . dar nu e greu. Mă reped iar în grilajul babei. să vezi soarele printre copaci. Dar mi-e mult prea lene şi pe deasupra sunt şi obosit.Ţi-am făcut cartofi. sunt soluţii multe. fără vise. că nu cred că au ajuns băieţii. . alerg. tot mai bun e un duş în casa ta. Oricât de mult ai încerca să te speli acolo. să mergi cu bicicleta de dimineaţă. Vezi că ai şi brânză în frigider şi nişte friptură pe aragaz. de parcă aş vrea să se scurgă timpul mai repede şi vreau să ies afară. să mă plimb. am spălat chiar o maşină. am apăsat clanţa. „Vă spun imediat. pun schimburile pe mine şi merg în sufragerie. m-am descălţat şi am intrat direct în duş.Bine. să respiri aerul curat. Hai s-o las mai moale. gândindu-te că te poţi trânti apoi în pat. capitolul III: a doua zi e 6:30. Pe la 2:00 nu mai aveam somn. topor. de data asta cu zâmbetul pe buze şi cobor. Mânânc încet. Lăsaţi-mă acum să fac un duş. trag de timp. Mai rău îmi este. Dar nu mă lasă panta. am dormit 12 ore. e 7:30. Vremea e frumoasă. Îmi şterg părul. e ciudat. . e în frigider.Mersi. oi vedea ce mai e de făcut. bag şi sticla cu apă şi-l pun în spate. Mă simţeam mai bine. mi-a arătat înainte pe o altă maşină. sandvişul e pregătit de cu seară. deschid ghiozdanul. Şi alerg. ajung mai repede decât mi-am propus în Porcărie.. te simţi bine.. fără ca cineva să te streseze vreun pic.

o introduc în cant şi aştept.Bună dimineaţa. Înviorare de dimineaţă. dar sper să nu mă păcăleşti. . Vin şi băieţii. Mă reîntorc la spălătorie. vorbeau între ei.samsar.Ce să cer? . Îmi zdrelesc încheieturile.Ce să-ţi dau? . . nu avem din păcate. Caut prin buzunare. . dar nu îmi pasă. acolo de unde ţi-ai luat ieri mâncare şi cere un litru de samsar. zece mii.samsar.. . nu am găsit.vulcanizării. scot bancnota. Începe să râdă. 97 .Hai.. deschid uşa într-un atelier de mecanică şi-l văd pe tipul cu motoarele. nu cunosc eu toate produsele pentru vulcanizare. scoatem cauciucurile. . tractoare. ia vino până-ncoa. te mai holbezi un pic pe revistele de maşini şi pliantele de Metro şi Carrefour. Îi spun că sunt nou şi mă ia cu morala. abţinâdu-se să nu râdă.salut.Nu. Nu sunt băutor. . de camioane. mi-a răspuns. mă.un litru de ce? . dar mi-au zis că o să găsesc la tine. el sigur are..Ce mă-sa. dar na. se duc la vestiare şi apoi se strâng în faţă. e închis.. aş vrea şi eu un litru de samsar. . au terminat aştia produsul? Du-te până colea la fabrică. trebuie să fac cumva cu programul ăsta. da.Bine. Poate le-o trebui la lipit. Cu cea mai mare plăcere. M-au trimis băieţii de la spălătorie. că nu e de mine şi alte căcaturi. Du-te până la magazin. că nu te păcăleşte nimeni! Mă duc. am rămas fără soluţie la vulcanizare. Mă cheamă Ionuţ. Fotoliile din magazin sunt tocmai bune pentru a-ţi servi cafeaua..De samsar. Vine emi şi deschide. Dă-i şi aşteaptă. De maşină mică. să te întreb dacă ai un litru de samsar. ba vin prea devreme. dar îi cer una cu lapte. venit să ia o cameră pe care a făcut-o ieri.. . . Mă întreabă dacă beau cafea.Mihnea.Ionuţ. 50 la număr. e tipu’ ala de vine şi mai spală motoare la noi. mai tragi o ţigară şi te pregăteşti de muncă. te rog ceva. tiruri. . Nu ştiu la ce le trebuie. Îmi aprind o ţigară cu portarul. Mi se părea suspect. fie ce-o fi. a rămas de aseară. ba întârzii. mi se rupe brăţara. Pana mea! Mă duc. Îmi spune să-l ajut. ăştia tot acolo. .

Şi aşa am făcut.Frate. toţi au treabă. fugi la cimentruck. tot eu şi topor. că aşteaptă de azi-noapte. Descurcă-te. în pula mea. Îmi merg mâinile mai repede şi nu mai fac prostiile de ieri. se duc la Barleu ori la Petron. drept pe plafonul tirului. mă! Nu există samsar. Cum mă-sa fac? te-au păcălit. eşti prost? Nu mai merge de o lună! . după faza cu samsar-ul. unde se zgârie cel mai uşor caroseria.Bă. să pulverizez cât mai mult şi să dau cu jetul cât mai aproape. mă pulă? . toţi se pitesc. La 10 vine Mihai. a venit topor la mine şi a dat noroc cu mine.Bagă-i motorină. Cu coada între picoare am ieşit din atelier. Descurcă-te! asta e zicala aici. Şi au început să mă aplaude. aşa o să fie mereu? Detartrant. acum eşti unu’ de-al nostru. Hai. . Deci te îndrăgesc. nu vezi că am treabă cu cimentruckul ăsta. . jet.Mai lăsă-mă în pula mea o dată în pace. dar mă roagă pe mine. perii. la muncă cu voi! striga Vica. terminăm într-o juma’ de oră. tre să te descurci cu ce ai.Dă drumu’ la ailaltă pompă! .Hai. mă.Şi unde vrei.sper că nu te-ai supărat. Bat cuba cu topor şi ne relaxăm la o ţigară. spune-i mă alăia să mişte. Hai că le-am prins. boule! . Du-te înapoi şi spune-le că le dau o bere. maşina.Dă-l în gâtu’ mă-sii mai încolo! şi arată spre vulcanizare. . tipul de la atelier. . dar numai cu cei care le sunt pe plac. ai grijă însă ce faci. un prost aplaudat nu-i de ici-colea! . topor îmi spune să iau soluţia de motor.Baschi. Ştiu ei pentru ce. am prins faza cu spălatul.Iar le-a ieşit ăstora. ai trecut testul.. starea de idiot cu certificat mi-a trecut instantaneu când i-am văzut că mă aplaudă. cu un motor plin de ulei.Hai că ţi-o iei! . altfel pici de prost în faţa clienţilor şi nu mai vin la tine. după care mă chemă la ea. Nu vede că avem treabă?! răcnea topor cu peria în mână. Ne urcăm pe plafon şi ne mirăm că nu are prea mult ciment. Încă un tir.Şi cum clătesc. aşa fac mereu cu noii angajaţi. Îi trag acu’ o perie de detartrant de-i zboară vopseala. . Băieţii râdeau cu lacrimi. Pe nimeni nu interesează dacă ai sau nu ceva. Baschi se ocupă de un audi. tras exact lângă cimentruck. Numai că m-am 98 . soluţie de motor. eu sunt cam cu capsa pusă de dimineaţă. să o mut? . ăsta e botezul nostru.

Cu siguranţă nu va ieşi mizeria în maşină. de sus în jos.staţi ca am eu o soluţie de curăţat! – şi în spatele meu – Bă. Mă simţeam vinovat şi de data asta nu mi-a mai ieşit. Voiam să plec. dacă vă bateţi joc de mine. Nu ştiam ce tre’ să fac la interior. topor avea treabă. Dă-i şi munceşte după. Gândeşte-te că era acolo noroi diluat cu balegă şi soluţii de curăţat. dar l-am întrebat totuşi.. e termenul cel mai bun pentru a descrie uniformitatea cerută. scoţi zăbrelele.. mă? ai dat cu silicon pe piele? Cum pula mea mai stau eu pe ele acum? te gândeşti un pic? Cine e şeful tău? am început să tremur. Clientul înjura mai departe. cu ce dracu’ scot eu acum siliconul de pe scaun? Numai belele îmi faci. dar într-un final s-a potolit. buretele fiind murdar şi neştiind că şi pe ăsta trebuie să-l spăl şi am întins toată soluţia pe bord. aţi pus-o! striga nervos clientul. când canalizarea e spartă. a adus nişte serveţele şi un bidon cu o soluţie albastră. . . Cârcală. Clătesc un pic şi aştept următoarea maşină. Prima oară am pus prea mult. vino să-ţi arăt ceva! Când nu se mai duce apa pe canal. 99 .Ce ai făcut. am văzut că scaunele sunt de piele şi am dat şi pe ele. să se usuce. M-a salvat topor. dar m-a rugat un exterior şi un interior. . şi aşa eram obişnuit de acasă să mai dau din când în când.Nu e. Ia apoi furtunul şi spală pe jos. sărea uleiul în toate părţile. iei canciocul şi scoţi tot noroiul. un parfum tipic ghenelor de bloc. Nimic nou până acum. a şters până a devenit totul lucios. mergi după prelată şi ai un cancioc şi o găleată. să fug cât mai departe de locul ăla. am aspirat cu atenţie. am repetat mişcarea. aici era buba. şi m-am apucat să dau cu silicon. tot aşa stânga-dreapta.înnegrit din cap până în picioare. Bine? am făcut tot ce mi-a spus. tu eşti idiot. . . Curăţ totul şi iau iar furtunul. până când i-am scos faţa. Mi-a zis să iau bureţelul mic după ce aspir. Proastă decizie. după care îl arunci în râpă. Vine tătăl unei colege de proiect. dă-i cu toate prostiile pe faţă şi pe corp şi stai cu jegul pe pantaloni. Juma din spălătorie era plină. ce era lângă el.Ia. şi bidonul cu ceară. dar nu putea face nimic. uniform pe bord.asta nu e soluţie de geamuri? Bă. Pulverizam pe buretele şi aplicam tot. Dar faţa mea era fără de scos. în spate. Du-te şi spală-te. Nu mă cunoştea el prea bine. Şefule. Mirosea groaznic canalizarea. Nu credeam că orice mişcare aiurea faci nu se mai poate îndrepta. soluţie de geamuri! asta curăţă tot! adevărul era altul.

până la nerv. înveţi! eşti a doua zi aici. a scos celofanul şi a început să sufle bujiile. dă-i pe caldă! Iau soluţia. a venit la mine. atât. dar nu stă nimeni după curu’ tău. Mă durea îngrozitor capul. să arăt că nu sunt un puştan la fustele mamei. Nu mai vedeam nimic.. nu am timp să îţi arăt toate căcaturile. Mă apuc. Nu mi-a zis nimic. Dar voiam bani. a luat repede furtunul de presiune. am dat drumu’ la pompă. interior şi motorul.Deci. apăs butonul de apă caldă şi dau peste tot. . Şi pentru ei trebuia să mă înjosesc. Vezi ce e aici! Dacă greşeşti mereu.. încă una şi încă una şi într-un final a pornit.Şi ştii ceva. Fii bărbat. Vezi carburatorul ăsta. Cu dinţii strânşi în menghină. Dai peste tot. auzind spasmele tăcute ale maşinii. ai doar un exterior. Omul s-a suit în maşină şi a băgat cheia. dau kile întregi de noroi jos. a dat de două ori şi nu se întâmpla nimic. a venit îndată. am aşteptat un minut să se ducă şi apoi am continuat. că nu se întâmplă nimic. Mi-era teamă să nu se întâmple la fel ca la tir. tot soluţie de motor şi jet. aşa. exterior. uită-te şi tu la noi. râdeam ca un copil bătut. fii atent! La motor treaba e mai groasă. aburul ieşea necontenit. . nu are cine să te ajute. aşa că ai grija ce faci. că dacă s-a futut ăsta. mai prinzi una alta. s-a uitat puţin şi a văzut că celofanul e rupt. carburatorul şi cablurile. acum dă-i bice! să nu dai pe rece. Şi dacă treaba începe să pută. îl prinzi bine de el să nu intre apa şi apoi îţi faci de cap. prostia asta? Iei o bucată de celofan şi un zgârci. Nu aveam ce face mai mult.Man. Dacă am greşit ceva? Dacă nu trebuia să insist mai mult pe baterie? M-au apucat transpiraţiile şi frisonul rece cresta în şiră. trebuia să fiu tare. Nu era de mine. ridic capota şi-i spun lui topor ce am de făcut. nu fără a o atenţiona pe Vica. că te lua la şuturi. I-a cerut omului să dea o cheie. Noroc că nu e Ionuţ aici. termin maşina. am dat trei jeturi şi arăta cât de cât a curat. ce pula mea! Hai. topor. nu firma. Înjuram în sinea mea ziua în care am acceptat. 100 . însă. Nu am. iau o pauză de cinci minute să fumez o ţigară şi vine un nene cu un aro. ce vede o jucărie. Hai că îti arăt eu cum se prinde. atenţie la radiator! Nu apropia prea tare jetul. . pulverizez peste tot. te-ai futut şi tu. mişcă-te la cealaltă maşină. . L-a luat deoparte pe topor şi i-a explicat ceva.Îmi pare rau.a plecat. s-a înnegrit. serios acum! Nu ştii ceva. nu te mai miorţăi ca o virgină. tot tu plăteşti.

dar aici totul e contra cronometru. acela de a nu mă simţi tratat ca un olog. Vine şi topor.Man. Ori ei nu au timp. câţiva nervi. firma asigură totul.. trebuie să faci. .Hai că avem alt tir. Căzusem în blegeală. dar tre’ să fii profesionist. Dar până acolo. Mai devreme. era prea mult. Dacă tu faci ceva aiurea.Nu că o să încerci. pic eu. unul e gratis. eu văd că prinzi şi ai tăria de a merge mai departe. Ori noi avem nevoie de bani. un pic de luptă interioară. devii ca ei.eu te cred pe tine. Mă întreb de ce au renunţat cei dinaintea mea? eu vreau să demonstrez. Voiam să învăţ.. sunt confuz. Când să ne apucăm de cimetruck. Devenisem un robot care acceptă toate insultele şi greşelile comise. de data asta cu prelată. dacă ăsta e contractul. chiar dacă pentru o lună trebuie să le cânt în strună. aveam şi eu un mic drept acolo. La cinci. aveam nevoie de sprijin. .andrei a venit. de unde bani? Cu cât spălăm mai multe maşini.. Nu e mare brânză! Problema e că eu nu doresc să fiu ca ei. dar nu voiam să renunţ. strâns din dinţi şi buci şi gata. Ce să-i faci. am încurcat-o. Nu te ceartă nimeni. . ăla cu siliconul. Dar dacă nu te acomodezi. D-asta ne mai lasă şi nouă câte ceva de buzunar. Ştiam că nu tre’ să-i mai zic ceva. .Ştiu topor. Şoferii nu plătesc nimic. Ţi-am zis. Pe ăsta nu ştiu cum să îl spăl. mi-a tras o palmă prietenească pe ceafă şi mi-a zis să fiu atent altă dată.. Ori de arătat. Nu acceptă cimentruckuri murdare pentru export. parcă spălătoria asta e fabrică de spălat tiruri. Poate un pic de înţelegere nu ar strica.. dar sunt la început. poţi pleca. . O fi fost tras la răspundere. dar sunt obligaţi să le spele în fiecare săptămână. ştiu că e greu. nu să stau după alţii. ţi-am arătat! topor începea să scoată colţii. că nu ai nicio treabă. altfel. pe pod apare un alt tir. Îi şi verifică cu bonuleţul bifat. ai înţeles? . s-or fi luat colegii de el. Nu mai puteam gândi.O să încerc să fac mai bine. ei vin cu tichetul oferit de noi şi noi li-l ştampilăm la fiecare spălat. mi-a spus că ce dracu cauţi aici. acţionam.. Nu am avut când să învăţ. Mă duc la o ţigară să mă calmez. tiruri peste tiruri. zic. 101 . dar în două zile nu ai cum să muţi munţii din loc. Nu degeaba am fost apreciat pe unde am mers. cu cât se face mai mulţi bani. că tu eşti la început şi eu că nu te-am învăţat. Nu e timp. avea într-adevăr dreptate.

Ia-ţi o femeie! Mai fuţi şi tu ceva! Şi scuteşte-mă acum cu comentariile.Bine topor.. alunec. ori ce? Lasă-l dracu’.. . nu e vina mea! a dat drumu’ topor fără să mă anunţe. . schimbat. Şi nu voiam să îi provoc neplăceri.Dar până la urmă d-asta suntem atâţia. Mă trezeşte presiunea din furtun. De aceea trebuie să înduri. Cârlig? Fă-ţi treaba şi nu mai mânca căcat că începi să puţi! a intervenit topor. prostu’ pulii mele. vii în pula mea să ştergi apa de pe maşină! Nu muncesc de două ori pentru un idiot să mi-o fută. De fiecare dată când mă sui pe un cimentruck îmi sar picături de detartrant pe picioare. nu vezi că face numai tâmpenii? tragi tu? . inhalează vaporii. pompe de detergent şi ceară. am treabă! am coborât şi m-am dus la topor. dă cu peria. oboseala. Şi dau cât pot de repede cu peria ca să iau furtunul să mă răcoresc.Vin. marş şi fă-ţi treaba! . ia uite. trebuia să mă revanşez cumva. mai ameţeşte un pic. În plus îl vedeam trist.Frate. şi nici măcar nu îmi pot lua salariul. . conştiinţa. a prins tupeu pokemonu’! Ştii ce faci după ce cobori de pe tir. te mănâncă şi.Gura mă. stropesc vreo trei maşini pe care le spălaseră ceilalţi colegi şi îmi iau iar înjurături. simţeam că pot face mai mult. era singurul care îmi lua apărarea. sus pistonul!! Ceva se întâmplă cu mine. Dacă alunec?! se termină totul atât de rapid. 102 . cad de pe balustradă şi nimeni nu mai poate face ceva.Bă. . aperi tocilarii. e o senzaţie foarte ciudată. dacă te scarpini. să aştepţi până când dai de apă. I-am mulţumit pentru ceea ce a zis. dar bineînţeles. topor dăduse drumu’ fără să mă anunţe. Cam aşa trec arsurile de detartrant. rişti să iei pielea. Noi suntem soldaţi!! sus drapelul pentru aspiratoare. să îţi scalzi zona inflamată şi să sufli. ai auzit? răgea ca un nebun Cârlig. suie-te iar pe plafon. ăsta a luat şpagă dublu ieri şi pentru curu tău! O freci la rece şi ţi se pune pe oricine. Mă ţine capul şi sunt sus. astea sunt detalii de bucătărie. gata! stai să termin şi vin. pe tălpi. Lasă durerea. M-or ajuta într-un final.Bă boule. . . freacă cu şpaclul cimentul ce nu se dezlipeşte şi dă cu jetul. e a doua zi! tu n-ai fost în stare să dai drumu’ la apă o săptămână întreagă şi ai pretenţii de la el?! Hai. pompe de apă. scoate 5 sticle de detartrant.Ce pula mea îi tot iei apărarea lu’ ăsta? te fuţi în cur cu el. te ustură. o să vezi tu! să nu îţi ridici şatra în cap pentru asta.Care e problema ta.

de sus în jos. Nu l-am văzut prima oară. Îmi bătea inima cu putere. mătur cu tine pe jos! Îţi iau apărarea pentru că meriţi şi ştiu că o să poţi. Şi a făcut-o. că nu îl fac de râs. Voiam să mă exteriorizez.toate ţi se întâmplă din cauza mea. Şi atunci s-a enervat. stătea şi mă privea. o să înjuri niţel. să spun nu. dacă îţi mai ceri odată iertare. De mine nu mai zic nimic. am luat peria şi am jumulit cimentruckul. Nu e greu. chiar şi pentru un amărât de salariu. cu o expresie uimită pe figură. Cârlig a plecat la o altă maşină. atunci când simt. cu ambiţia de a câştiga – ce. barele de metal. simţeam veninul cum îmi apasă nervii. ia găleata şi să terminăm cimentruckul ăsta! Nu-l vezi pe ăla cu prelata? avea dreptate omul. topor a trecut pe lângă Cârlig şi i-a zâmbit sfidător în faţă.Marş d-aici. aşa. lângă rampă. Laşi cât mai îmbibată peria şi dai de sus în jos. Nu puteam continua aşa. Cu forţă. l-am luat şi l-am dus în vulcanizare. Îmi pare rău. eşti student. răzbunarea pe tir era o eliberare. Nu se 103 . Prostul de Ionuţ dă bacul anu’ ăsta. M-a privit cum frecam ţevile. spălam aşa cum nu o mai făcusem vreodată. Pentru prima oară pe ziua asta mă simţeam bine. După tir. Cârlig nici liceul nu-l are. tre’ să fiu mai stăpân pe mine şi pe ceea ce fac. i-am răspuns tăcut. Cine nu ar vrea să fie aşa?! Nu pot să-i las pe ăştia să îşi bată joc de tine. se curăţă. e prelată. dar insistă. înveţi.Voi încerca. topor. stătea şi Cârlig. .Nu e greu. . să stea la o ţigară şi să mă lase. nici eu nu ştiu! Şi am avut curajul să-i spun lu topor să mă lase să-l termin. am înţeles ce era de înţeles. L-am terminat în mai puţin de 20 de minute. capul cimentruckului. a fost la seral. miorlăitule! Hai. a venit şoferul şi mi-a mulţumit. aşa-i trebuie! topor a luat găleata cu spumă. nu în lateral! Dungă cu dungă. a dat noroc cu mine şi m-a îmbrăţişat prieteneşte. aştia te-au mirosit şi vor să te facă să pleci. să îi arăt că pot. .. uite. Nu a spus nimic. Voiam să fiu primul. .Bă pulă. eşti bine văzut. eu rămân cu ei. Îşi băgau toţi pula în gâtul meu şi eu le mulţumeam. periile de cimentruck după ce le spălase la cişmea. eşti cineva. dar mi-o iau după. a lăsat bacşişul. am terminat. dar nu îmi păsa. că nu mi-a luat apărarea degeaba. schimbă-ţi în pula mea atitudinea de fetiţă şi arată-le că poţi să faci munca asta de căcat. şi mi-a arătat cum se face. s-a ridicat de pe pompă şi şi-a băgat palma în gâtul meu. e jegu’ de o tonă pe ăsta.

Doar o mică pată neagră. să tremuri ca un căcat pentru vreun dobitoc. Frecăm şi cabina. nu e chiar ţelul meu în viaţă. Bine ? . facem jumi-juma. am încredere în ce fac. Îl refuz politicos. văd cam în ceaţă la distanţă. să-mi tragă una să mă trezesc. am învăţat în 10 minute. Întotdeauna am avut probleme cu părerea altora despre mine. mă binedispun.Mersi. am nevoie de 15 minute pentru a-mi recăpăta forţa. băga-mi-aş pula! acelaşi lucru îl fac în fiecare zi. îi scoatem faţa şi mă duc să mănânc.Fram. Cearta e constructivă.Bine. de cinci ani. că dacă cedezi. insişti acolo. dar nu vreau să fie o scuză. care nici măcar nu lasă ceva. aşa am fost educat. Jetul ondula prelata de sus. tu eşti la facultate. să fiu călcat în picioare. derbedei şi cocalari nu înveţi decât să ţii capu’ sus. Ori. Hai. Ne întâlnim la juma’ şi clătesc. În plus ne mai enervăm şi noi. dar te-ai descurcat foarte bine. ce dracu facem? stăm aici şi belim pula pe maşinile ăstora. Nu dau înapoi de la nimic. Ne-am întâlnit la jumate şi a început să clătească. trebuia să stai în lateral să nu te murdăreşti. trebuie să iasă. îmi scot sandviciul din ghiozdan. te saturi să stai în apă la – 10 grade. dar nu accept lume nouă pe lângă mine. Printre băieţaşi. nu sunt genul care să-mi cer iertare. Şi a ieşit perfect. lumea îşi bate joc de tine fără un motiv întemeiat. . Ce ai făcut cu tirul ăluia a fost nebunesc. dar tocmai cu el. e altceva. din discuţia cu el. neglijată din partea mea. Pula mea. Însă dacă mi se spune ceva aiurea. Dai vreo cinci dungi şi clăteşti. Mă aşez pe cauciuc.Frate. şi mă invită să iau. Nu mai conta febra din braţe. Şi am început să frec. . Noi. Dacă rămâne pe undeva mizerie. Ochii mă trădează de la o vreme. mă interiorizez. Cârlig fasolea lui şi brânza. Şi am nevoie de un om cum e topor. să vezi cum. 104 . simt că ceva s-a schimbat în bine. Merg cu Cârlig la masă. Cârlig. Nu trebuia să strig la tine. sunt de cinci ani aici. cunoşti altă lume şi poţi găsi un loc de muncă uşor. e două şi un sfert. Dacă cineva apreciază munca pe care o fac. ai prins. Cu siguranţă nu-mi va prii mâncarea. .curăţă atât de bine. te saturi. Porneşte din fund şi eu din cap. nu mai contează cum. dar pe o bucată cât mai mare. înveţi ceva. Nici foame nu-mi mai e. e un loc de căcat. Nu ştiu cum s-a nimerit. Mergeam în acelaşi ritm cu andrei. am remediat-o şi am pornit pe partea cealaltă.

O fi de la detartrant. scot un Kent şi trag două fumuri puternice. Mă aşez pe bordură. am inhalat o grămadă azi. te-ai descurcat foarte bine.te înţeleg.eu te înţeleg. Vine schimbul şi mă pregătesc de plecare. abia aşteaptă să te devoreze.te-am văzut azi. dar mai uşor. sunt deja terminat.Înţelegi pe dracu’! Nu ai ce să înţelegi de aici. O să iasă la spălat. O să vină şi vremea mea. iau o cafea de la automat şi ies pe pod. Voi auzi scârţâitul trenului pe şine. tanti Vica. bagajul va fi neîncăpător. Intru în magazin. mă uit la copiii ce se joacă fotbal printre blocuri. la cuplurile ce merg de mână pe stradă. nu va fi nici de acum în colo. Dar aşa mă simt. vreau doar să fie bine. . . am o pată neagră pe piele. în dreptul inimii. Mi-a prins bine discuţia cu Cârlig. Munceşte toată ziua. Iau şi ultima îmbucătură. să nu clachezi la un moment dat şi să nu mai poţi face nimic. Îţi înţeleg entuziasmul. Doar de o chestie sunt speriat. Nu te mai omorî atât. sunt împăcat acum. Vica mă aşteaptă în faţă la cauciucuri. aşa credeam şi despre el. Nu e un om cum vrea să pară la prima vedere. Dacă n-a fost să fie până acum. Ştiu ce vorbesc. dacă iau o pauză. asta. Nu sunt melancolic. Părul e slinos. crede-mă! aşa face şi Vali. După ce muncesc mult. Nu-i dau importanţă. Poate mă înşel. Hai să mâncăm. dar nu îmi pasă. O oră pot să o las mai moale. e mult mai bine. Îi place să fie în centru şi să coordoneze ca un şef. dar mai uşor. Nu mă interesa ce zicea Vica. . nu să îmi fac duşmani.. voi purta ochelari şi mă voi bronza la soare. .Nu mă omor. Plămânii mă ţin îngrozitor. asta chiar sună patetic. Nu mai e mult şi voi sta lipit cu spatele de prosop. la moşuleţii ce îşi fac plimbarea de seară. Mâncătorii sunt la fiecare colţ. tuşesc. e prea cald pentru a mă gândi la răceală. simt chiloţii fleaşcă. Vreau să fiu prieten cu ei. zâmbesc. doar zâmbesc. e mai bine azi. timp de o săptămână şi după o lună nu se mai poate ridica din pat. beau o gură de apă şi ies. aşa că încerc să merg în pas cu ei. îmi voi turti urechile cu căştile de la player şi voi lua 105 . Nu e supărat pe mine. pantalonii scurţi mi se lipesc de pulpe. Nu mai e mult. Îmi iau bicla şi plec spre casă. nu mai sunt bun de nimic. eu voiam să demonstrez că nu primesc banii de pomană. dar încă nu eşti obişnuit cu ritmul. Nu vreau să îi încurc pe băieţi. Mizerie şi detartrant. 28 de zile şi plaja va fi a mea. în mână cu un pahar de bere.

se pare că nu m-am săturat de ea. Nu mai ştii ce fain a fost? erau şi ana. că băuse. Mi-a tras ţeapă Nea Iulică. straşnic chef. Nu am mai ieşit de trei zile. o prietenă din Braşov. Şi am mers cu găleata la fântână şi am udat fetele până la chiloţi şi s-a îmbrăcat ana cu pantalonii tăi. ăia camuflaţi şi ţi-a borât pe hanorac. când mi-am sunat prietena. nici nu ştiu de ce îl mai port. îmi trag un duş şi îmi fac un cornet mare. 15 minute. azi e meci. eu mi-am adus aminte de un chef. că era combinată cu un alt cocalar şi tot aşa. cu noroi pe glezne şi pantalonii rupţi în cur. mă întâlnesc cu Vasi şi Dragoş. sunt la început şi sunt mai fraier de felul meu. Nu mai am chef de prostii. că ăsta e trendul în oraşul meu. s-au strâns mai mulţi bani. Nu am înţeles-o nici acum. mă aşteaptă bunicii. Voi asculta rock la maxim după toată intoxicaţia cu manele din spălătorie. pentru că ne despărţisem. toate tâmpeniile posibile şi imposibile. poate că e un cadou din copilărie şi aştept meciul. Dragoş a luat-o pe arătură cu Iza. că poluatorul nu prindea FM-ul. când a fost ziua ta şi am mers la Măgura? Când am ajuns uzi din cap până în bocanci. dar de. că a întâlnit-o pe mess şi a fost dragoste la prima vedere. Varză a vorbit de prima lui beţie. Iau fularul din sertar. Vreau să recapăt ceva din timpul liber. Mă lasă rece. d-aia mare şi o sticlă de Cola.boxele de cald. I-am ameţit. tot ce ne trece prin cap. juma’ de sticlă de votcă stalinskaya. ajuge să fie destrămat la Poştă şi soţul să fie îngropat în centru. mai comandăm una şi propunem un joc tâmpit. sper că nu curg ştirile că am murit sau ceva. Bem două beri. Mănânc. Fiecare să ţină un monolog de un sfert de oră. ca peste tot de altfel. ajung în faţa alimentarei. am o sută cincizeci de mii în buzunar. şi soră-sa acolo. aşa merge bârfa pe aici. 106 . Şi am început aşa: „Mai ţii minte cheful ăla din iunie? Da. că s-a dus la ea şi i-a luat flori şi s-au sărutat şi alte căcaturi. Când am urcat radio-ul în pod şi l-am legat cu o liţă de curent şi i-am pus baterii noi. Cum poţi bea. Dacă un cuplu s-a căsătorit în Porcărie. stau cu ei la o bere şi începem să povestim. Iau o pungă de Nutline. vorbesc cu ai mei. Dau o tură de parc. am plecat cu radio-ul după noi. şi alerg. de când a început să se dea la Miha şi asta l-a respins. Meciul se termină. După. De ascultam numai radio românia actualităţi. că nu aveam calculator şi boxe şi a venit alin după 10 cu sistemul de 300 de waţi. Poate voi da şi o tură rapidă de oraş. Iau bicla.

cred că de când erai copil şi obişnuiai să-ţi faci exerciţiile pe garduri. eu i-am curăţat şi tu i-ai prăjit. aia cu Milea de la cheful de la Dan. am mâncat floricele atunci. Cosmin. Mai ştii versurile. un vis pierdut. a băut doar vin. lungiţi ca nişte mici pe grătar. fram.tu ca fată. să-l mai privesc în zilele când aveam nevoie de ea. pe bune! a doua zi te-au certat ai tăi că ai spart toate cratiţele din casă şi ligheanele. a borât în casă. i-a borât astă primăvară. mă mai dregeam. piese ce le-am compus cu Caron pe calculator. dar ăştia au venit cu chef. juma’ de sticlă fără să intri în comă. Mai mâncam una. De s-a îmbătat Vlad şi a dansat în ploaie la bustul gol. ne-am scris numele şi am omorât toate găleţile şi ligheanele pe care le întâlneam în cale. Nu. Chiar mi-a lăsat şi un tablou. şi cartofi pe care frati-to. marfă. dar nu ne-a păsat. Bun Fruty Loops-ul. Îmi vorbea frumos. lungă de un metru. de a zis asta că ne dă în judecată că cică i-am stricat imagiea. dă-l în pula mea de manelist! Ne-a mulţumit apoi. să ne mai amintim de vremurile noastre. versuri ce le-ai compus tu când am tras piesa Noapte cu microfon de calc şi caserolă de Cd-uri. aveam şi o înregistrare. Ce mai. Şi când ne întorceam pe partea cealaltă. Îmi spunea că am fost iubitul ei cel mai de preţ. După două ore a venit şi Vlad cu raluca. soră-sa era cuminte. asta nu era din alt chef? În fine. am săpat ca prostu’ ditamai piscina şi tu ai venit relaxat cu o chestie cu picioare. alea cu „tu eşti aproape. Pe bune că mi-e dor de chefurile astea. când s-a îmbătat şi a făcut striptease. pe bune! eram la modă. eram suprasaturaţi de mâncare şi alcool. lângă zarzărul din curte. am dat un spectacol pe cinste. aia de lângă celălalt zarzăr. Ce-i drept. Vax. trebuia să ne întoarcem cu toţii. ar trebui să mai facem o ieşire d-asta. am cam târât-o prin toată curtea până în cameră. Dar stai. Ţi-am desenat fluturaşi pe peretele din sufragerie. Iar când am aşezat-o pe pat. dar atât de departe. pentagrame. cu alte sticle transparente. nu mai contează. Marfă. Oricum. pierdut printre stele”. nu-mi spune nimic! taci şi ascultă-mă! 107 . Ce mai ştiu e că ţi-am desenat pereţii cu cretă colorată. Cântam Noapte şi Tu. Nici acum nu îmi dau seama de unde o aveai. Cică aveau îngrăşământ natural. De am dormit apoi toţi patru în patul din bucătărie. Iar eu cu raluca stăteam pe bucătăria aia improvizată din curte. şi ne-am hotărât să o postăm pe youtube. Ne-a ajutat la grătar şi la săpăt groapa aia pe care am făcut-o eu fără să ştiu că de fapt tu te poţi duce în vecini să iei un grătar de doamne-ajută. că a petrecut cea mai frumoasă perioadă cu mine şi alte căcaturi de gen. cu cuvinte ce mă ungeau la inimă.

mă.Păi şi când mă anunţi? . de grătarele trântite şi de muzica bună. . Mâine mă trezeam iar devreme.te-ai îmbătat? Ce pula mea ţi-am zis mai devreme? Dacă nu muncesc. Ia Varză ţuica lu’ tac-so. fix după o săptămână de la angajare. era 12 ceasul. weekend-ul ăsta ce faci? . nu ca data trecută când mi-ai zis cu o oră înainte că nu mai mergi! se ambala Dragoş.aş vrea să ne aducem aminte de liceu şi de iubirile de atunci. fac eu rost. bă. iau eu nişte vin şi iei tu mâncarea. M-am descălţat la uşă şi direct în baie am poposit. Dar sunt obosit. de când ne trezem cu toţii cam mahmuri. dar nu mă ambalez degeaba. acelaşi traseu. ghiozdanul în spate.Frate. mergem.Bă.Lasă. ce mai aşteptăm?. . am tras o pişare. de tot timpul acela.. I-am refuzat şi am plecat la bunica.. Fără coşmaruri. da? . Bani găsim noi. Dar mă anunti. am tras schimburile pe mine şi m-am aruncat în pat. de ale mele. da ai memorie. mă voi opri la ziua de marţi. . mergem.. tu îţi mai doreşti? Păi atunci hai să facem. man. Măcar în seara asta. Crezi că eu nu vreau? M-oi fi săturat de spălat maşini. 108 capitolul IV: din zilele următoare . De dansam pe lângă foc la 2 noaptea şi cântam. Nu mai mergem cu mâna-n cur. dacă nu muncesc. să mai stau la o bere. trebuia să plec. m-am spălat. bicla împinsă până la limită. dar cu voie bună. Ia zi. toată tensiunea de peste zi am lăsat-o în pahar şi în scrumieră. În cinci minute vreau să dorm. azi nu e soare. După o pauză îl aud pe Dragoş: . aşa am mai trăncănit noi încă două ore. ar fi fain să tragem o petrecere. ăştia tot trăgeau de mine.D-asta îţi faci griji? a luat frati-mio sistem şi am laptopul. aveam fler.Fie. facem. nu de alta dar vă veţi plictisi. Cu muzica cum facem? . sticla de apă şi sendviciul pregătit cu o seară înainte. e ok aşa? .Mâine vorbesc cu Şefa şi te anunţ. De fostele tale prietene ce erau cu capu’. în pula mea! Facem. stai calm! Bă..” au amuţit ăştia.s-a făcut. că dacă nu. Şi pentru că nu ar fi frumos să povestesc fiecare zi în parte.

. aruncaţi! topor îi arăţi şi lu’ Mihnea! Bine ? 109 . simplu. cu playerul în buzunar şi nu a fost nicio fată. trebuia şi ceva mai cu coaie. Îmi bag pula în prostiile lui. era şi timpul să o facă. Gata. ăsta s-a făcut cui.. de la atâtea balade. mereu săritor. am dat din pleată. afară se punea pe ploaie. după cauciucuri în spate! Ce e rupt. am scos cu emi cauciucurile. Plafon. Mă apuc fără să ezit. am luat o salopetă din cuier. Mâinile mi se bătătoriseră. scăpăm mai lejer. plus ăla de la amon amarth. s-au obişnuit cu mine. Iar am ajuns cu un sfert de oră înainte. Deja nu îmi mai fac probleme. oi vedea eu ce fac. ca de obicei. Cu ăştia nu mai am probleme.Norii de ploaie vin dispre Cota 1000. butoi. ăsta a zis să iau un unguent şi îmi va trece. Nicio maşină mică în spălătorie. că de. Nu-mi pasă. Muzică bună. Îmi aprind ţigara. acolo e cel mai ieftin. tre’ să o aştept pe Vica să se ducă la „Comena” să cumpere. M-a dus la un dermatolog. Intră în protocol. mai puţin bacşiş. pun lacătul şi aştept cafeaua.. În 20 de minute e gata. Puţină muncă. dacă plouă tre’ să staţi ca leprele? Hai. Cam atât. Şi p-aia am ars-o. e prăpăd. cum îl ştiţi. e linişte la spălătorie.. şi-a văzut de treburi şi m-a lăsat în pace. Ca de obicei. doar un tir.. Mai bine aşa.Ce-i cu voi? Nu aveţi treabă? Ce. l-am terminat! Mă duc să mă spăl. nu mai aveam dureri în podul palmei. topor. Vremea mă ajută. Cârlig a lăsat ciocu’ mai mic. restul. Dau cu spirt şi trece. Omul cât trăieşte. Şi cum spuneam. Dar pata nu a trecut. e clar. Vica trece pe la noi. Mă cam doare capul. nu-mi mai aduc aminte. Le aranjez pe categorii. lenevesc 10 minute pe fotoliu şi aştept noile comenzi. rare erau momentele când îi mai ceream sfaturi.. a tras albumul de la Nightwish şi de la Within. Nu că eram expert în ce făceam. De ceva vreme nu o mai plătesc. dar ştiam ce am de făcut. Varză a dansat pe manele. Doar băutură şi mâncare. nu ştiu cui aparţinea şi m-am pregătit de muncă. Vine după o oră. m-am relaxat. nu mă mai ard. ne-am stropit cu bere şi am jucat fotbal. trag lanţul. a trecut o săptămână să-mi dau seama că totul e moca pentru noi. cabină. a fost fain. Mereu când vin de acolo. Ce-i drept.. Nu am detartrant. zilele ce au trecut le-am demonstrat că merit să muncesc cu ei. învaţă. Dacă nu. a borât pe pervaz. atâta doar că a lăsat-o mai moartă cu ajutatu’. am uitat însă de cheful de la Dragoş. Dragoş s-a întrecut pe sine. Maică-mea s-a cam speriat. .

Bineînţeles că pe drum a băgat în buzunar o sută. Păi facem afacere ori ne încurcăm?! Ia colea-şa două sute.Nicio vorbă. mai ales când prinzi o vreme ca asta în care nu prea ai ceva de făcut. râdea topor. ei îşi scot preţul întreg. aşa că a trebuit să ne ducem sub pod. Cobor după topor.Ce face barosanii? Hai. pentru curul tău negru şi tu mă iei cu două sute?! Patru şi gata! Dacă nu. dă-te bă încoace! Ia dă ia sacul acesta! Cu mârţoaga bine legată. După cinci minute. te-ai ajuns?! Când nu ţi-am dat io banii. Nu ştiu care deştept a avut ideea genială de a o fisura. Şefa. mo?! ai. aşa că un sport extrem prin coclauri şi noroi nu strica.Da. de ce eşti bulangiu?! aşa ne-a fost vorba? se milogea negriciosul. te scoteai de apă pentru toată ziua. Ştia că azi vin ţiganii după ele. clientii noştri au încărcat şi şi-au văzut de drum. mânca-v-aş. în căruţa din nişte scânduri de gard prinse cu fier ruginit. aţi strâns sticlele? . . tai-o! .Da. N-am zis nimic. Du-te în râpă. Banii ori poţi pleca! Mă duc şi io la Doiceşti. tu iei un milion pe munca noastră şi ne dai două sute. Dacă altfel nu se poate… Ia de colea! Bujor. în spatele prelatei şi aruncă-le acolo. uite-i că vin. partea lui.trei sute cincizeci şi cădem la pace. mă. Bidonul de 7 litri era pregătit. Hai să-i ducem la puşculiţă. . banu jos! . 110 . pula mea. cum se negociază? îmi spunea mie. Le strâng şi le duc la reciclare. barosane. ei ne plătesc nouă juma’ din sumă.ai văzut. Ia lecţii! Cu ăştia nu te încurci! Dacă eşti slab. Nici de băut nu mai aveam. zi de zi. am amânat desfundarea canalizării pentru a lua apă. afară începuse să plouă cu găleata. mâncaţi-aş! . ordin de sus. Mergeai cu bidonu’ şi gata. . .Ce-i topoare. am plecat toată echipa la cărat de cauciucuri.Buey. eu strâng de o lună de îmi sar capacele. mă?! Păi. Ţeava ce racorda oraşul de satele din împrejurimi trecea pe lângă noi. Plus că de apă nu se mai punea vorbă. Hai. fiecare cu dreptul său. . plus după sacul cu peturi goale. te put de la o poştă. mo. zi! să moară copiii mei dacă nu ţi i-am dat. să te duci în tomberoane să cauţi.Două sute.Bine. Desfundarea canalizării. un bacşiş nu e niciodată de lepădat. .trei sute. plusa topor. Hai..

trebuia să mă iniţiez şi în d-astea.alunec şi îmi julesc cotul. am crezut că i s-a întâmplat ceva. I-am deranjat niţel. . se aruncă ca un nebun în Bizdidel şi ajunge lângă primul stufăriş. auzisem că treaba asta era povara băieţilor. Iau canciocul şi deschid capacul. alerg până la jumătatea pantei. . am primit confirmarea. Mă uit mai atent şi văd că e tulbure. refuz să iau o gură. cu toate că mă ardeau buzele. de un galben negricios. fiecare cu norocul său.. nu ştiu. v-am spus că am probleme cu vederea la distanţă. Îmi făcuse ăsta o poftă de-mi venea să îi fur şi să-i mănânc aşa cruzi. dar Cârlig nu e pe aci. tu nu eşti normal. aşa. na. Cum pula mea să bei aşa ceva? Ne distrugem dracu’ stomacul şi intestinele. cât mai adânc în stufărişul ăla.Băgă-mi-aş. topor avea chef de distracţie. vedea-v-aş în patru scânduri stropiţi cu căcatul propriu. Între timp. căcaţii încă nedescompuşi ce pluteau în lichidul negru vâscos. când îl aud că fluieră după mine. taică-mio însă n-a scăpat. am aproximat.Bă. cu o mămăligă şi nişte mujdei de usturoi. trag o frigare cu ei.Cum pula mea i-ai prins. acum să trecem la lucruri mai murdare: desfundarea canalizării. . Paradoxul. Dar. . care pula mea a tras tocmai acum apa.Mi s-a mai zis. M-am speriat. fram’? l-am întrebat nedumerit. Îl văd că se apleacă şi îl pierd din vedere. Voiam la cină mămăligă cu smântână. urlu de durere. Cine e la baie?” . . un bloc de beton cu capac de fier.Cu şchepsis! am băgat mâna adânc. dar îmi revin. Îmi spăl rana şi aştept să se umple bidonul. de crapă câinii de ciudă. râdea. Mi-am făcut curaj să bag mâna acolo. e că de data asta nu curăţam doar în spălătorie. I-am dat un mesaj. Mi-era bine. da-v-aş foc cu benzină şi pişa-m-aş pe voi de împuţiţi! topor. La 10 metri de mine. ci şi în bazinul de acumulare. cam cum bagi în chizdă dejtele. Nu au fost.. brânză şi ou fiert. anunţaţi să nu tragă apa până nu scot căcatu de aici? Ieri s-a înfundat buda şi puţea în ultimu’ hal în 111 . În mâini avea ceva. în comparaţie cu primele zile. „Băga-mi-aş pula în morţii mă-sii de căcăcioşi împuţiţi. şi o duc sus. Dracu’ avea în ambele mâini doi caraşi de câte un kil. dar îl aştept să se apropie. mă. Vezi ce frumoşi sunt? Îi iau acasă. înjur de tot neamul celui care nu a avut chef să tragă o ţeavă de apă potabilă până în spălătorie.Bă. Nu disting clar ce e. Putoare de hoit în putrefacţie. dar asta e. stăteau acolo ascunşi. când un jet puternic mi-a umplut pumnul cu care ţineam canciocul.

cu gura. Mă şterg şi îmi iau ţoalele noi.Frate. la propriu! Cât de cât. şi de morţii morţilor lui. Mă sui pe biclă şi pedalez. m-am descărcat şi mi-a spus doar atât. chiar dacă mă voi face fleaşcă. mânânc de la distanţă. simţeam cum îmi arde mâna.Lasă.Dar de ce pula mea ai tras apa? Ţi-a zis doar Vica să nu o faci! În afară că ai umplut acum veceu’. ţin căcatul ăsta în mine de azi-noapte. trebuia să-i las aşa. Neamu’ lor de căcănari! Plin de nervi. Nu mai intră nici dracu’ în spălătorie. dar nu am chef de explicaţii. dar nici bine nu-mi era. l-am înjurat de tot nemul. Dar trebuia să-mi termin treaba. Ce să fac acum cu salopeta asta? Nu o duc acasă nici să mă tai. se citea fericirea pe chipul lui. dar mirosul nu-l mai suportam. Frec până se face pielea roşie şi simt că put a nou. cine ştie?! Îmi iau ţoalele. . I-am făcut botezul. ca un porc în cocină. Mă întreabă mama de ce put a căcat. poa’ să plouă cu cisterna. şi de răniţi. Ce viaţă. Puţeam în ultimul hal. sau aproape toată. Poate ar trebui să bag la loto. O să-i zic lu’ Vica să-mi dea drumu’ mai devreme. Visez căcaţi alergând spre mine. am turnat pe mâna mea. mi-am scuturat manşeta de gura canalului. bagă şi tu la loto.. şi m-am dus direct la cişmea. acum la propriu.vestiar. Vreau să scap de miros. apoi să mă duc să mă spăl şi să mă schimb. a ieşit Cârlig din budă. trei căni de şampon. am avut o zi de căcat. ajung acasă. şi castronul cu brânză. poate câştigi. pentru maşini. că cine putea să se uite în gaura aia. Îmi put degetele a căcat. şi farfuria. Nu mai puteam! . 112 . după ce îmi trântesc un duş în buda minusculă din magazin şi o tai cât mai repede. doar n-oi sta aşa. nediluat. Şi a plecat mai departe. Barem nu mai puţeam. să şi-o bage în cur ală de e a lui. m-ai umplut şi pe mine de căcat! Nu te-ai gândit? . am scos toată mizeria. şi de morţi. am putut salva ce mai era de salvat. Dau să mânânc şi instantaneu duc mâna la gură. şi mă bag la somn. printre sughiţuri de râsete. nu împut eu casa pentru nişte cretini.. Dau drumu’ la duş şi arunc o juma de gel pe corp. Nu mai vreau nimic. eram un om de căcat. Îmi vine să sparg masa.

a pus soluţie şi a frecat circular. ce-i cu astea? . ce dracu’ ai făcut. auzind larma provocată în spălătorie. că o îmbulinam. nu e nimic. nu mă înteresează. I-am mulţumit în gând bunului Dumnezeu că nu m-a lăsat să le spăl rabla ăstora. . . cât cinci salarii d-ale tale! Cheamă-ţi şefu’ acum! O să plăteşti şi ultimul leuţ.Du-te frate. şterge capota. rezultat . Mă duc să iau o soluţie. bă boule! Ştii cât a costat mă.Ho. dă cu pielea de căprioară. mă? Mi l-ai dat pe ăsta şi mi-a stricat maşina! uită-te ce i-a făcut! Hai. s-a dus! Bineînţeles că gaiţele tot au continuat o juma de oră fără oprire. o Dacie 1300 proaspăt vopsită. Nu am nevoie de niciun ban de la voi. răcni bărba-so.Bă.Doamnă. Dacă mă mânca în cur să o ajut. până să mă duc să pregătesc maşina. ca acelea de ochi. să mai veniţi să spălaţi aici! Îşi bate joc de voi. La două ploi. află că e proaspăt vopsită şi îndepărtează furtunul. să-mi ştrici maşina? Ce-i cu petele ăstea? Ia zi mă.Vico. Mă minunam de ce vecini faimoşi am în cartier. dacă nu vă trag un proces de vă sună apa în cap! . Însă. îl văd pe Cârlig că se înfige. mă. s-a înnegrit.Mai ai şi tupeul să vorbeşti. parbrizul. Norocul lui. O vreau ca nouă! ţipa bărba-so. aşa e când vopsiti de la bişniţari. cum ai putut. Vica a venit într-un minut. 113 capitolul V: dacă nu v-aţi săturat de gaiţe . Curăţă fiecare centimentru. Lejer. afla tot cartierul că le-am stricat io maşina. descurcaţi-vă! În cinci minute să fie bec.Ce s-a întâmplat? . încerca să se scuze Cârlig. abia am vopsit-o.Gata femeie. oglinzile şi portiera.Într-una din zile vine la spălătorie o vecină de cartier cu bărba-so şi fii-sa.acuma. fără vreun stres. femeie. . . mă decapita maică-mea.Dar chiar asta e bătaie de joc! auziţi oameni. . a răbufnit Vica. calmează-te că se rezolvă. Când se aporpie de final constată că apar pete albe peste tot. gata! Puteţi pleca acasă. Mă duc la ei. Şi încep circul. înălbeşte maşina uniform. Fiecare pată a fost rezolvată. tu eşti cretin. Ia pompa cu spumă. vă strică maşinile! . zi. îi salut politicos şi le promit că le fac maşina bec. .maşina s-a mătuit. aşteaptă trei minute şi începe s-o ia la jet. se rezolvă! Vica a venit cu un tub de soluţie gălbuie şi cu un sul de tampoane circulare. au maşină nouă. dă cu ceară şi spală. e de la ceară.

Luni voi pleca la mare şi mă voi arunca în valuri. se dilua treptat. nu mai putea sta în picioare. printre sunete de tuburi goale şi caroserie şubredă. şaşiul. tre’ să iau soluţia de motor şi spuma. Poate un bacşiş o să-mi salveze ziua. Prelins pe cimentul nefinisat.Bă. Dar vreau să trag un pui de somn. Milioane de particule maronii săreau pe salopeta îmbâcsită.În pula mea. Cu pistonul în mână. Dar petele rămân ca găurile din ghiozdanul perforat de insignă. bateria şi apoi dau drumu’ la pompa cu spumă. voi bea o bere pe falează. treptat. am dat drumul la jet. Vica nu i-a zis nimic. Până mâine oraşul va vui. suspensiile. să ai grijă că te taie ăsta dacă nu i-l faci lună! e cu capu’. Primul strat e dizolvat. ce morţii mă-sii! Vreau şi eu un pic de linişte!! . are puşca cu el. particulele de grăsime se omogenizează cu moleculele de detergent lichid şi se scurg împreună într-o pastă moale de milupa. după prelată şi aruncă-le lângă cauciucurile sparte. atinse în treacăt de presiunea apei: . umplându-l pentru a treia oară în două ore. mai acum o oră.. împroşcându-mi faţa. presa de scandal se va autosesiza şi bâlciul va apărea pe post. aştept cinci minute. să scap de murdăria acumulată în luna asta de chin. aş vrea să se termine o dată şi ziua asta. Întoarce-te cu mâinile perforate şi continuă-ţi treaba. a înţeles ce se întâmplă cu el şi l-a lăsat în pace. plin de noroi şi bălegar. se scurgea în şanţul pentru canalizare. Voi mânca nisipul de bucurie. frate! e ultima mea zi aici. Cârlig era alb ca varul. mă voi bronza cu riduri pe buci şi pe pântec şi voi cânta din răsputeri. am mai păţit-o cu ăsta! Noroiul închegat. atunci mă voi simţi liber. Nu or să iasă ăstea doar din jet. Mi-e foame. Ia găleata şi canciocul şi scoate putoarea. tâmpitu’! Cică a fost la vânătoare.. mucegăit şi întărit în căldura soarelui. aud sacadat vocea lui scheche. . să plec acasă şi să mă bucur de ce a mai rămas din vacanţă. Dă-i bătaie! să nu zici după că nu te-am avertizat. După ce bulgărele de zăpadă şi-a căpătat uniformitate.Mai bine aşa. Du-le în spate. Şi aşa s-a mai dus o zi faină din existenţa vecinilor de cartier. voi săruta Obeliscul şi pe baba ce 114 capitolul VI: de final . călare pe atV-ul lui Nea Vasile. Pulverizez roţile. ce cu sigranţă mai aveau multe de discutat.Ţi-am zis.

de unde voi vedea de la terasă vreo crăcăcită ce-şi frânge gâtul pe role. Muşchii mă ascultă.. îmi iau o cafea şi un pachet de ţigări şi pornesc pe bicicletă. pe butoi. ce bine... valvă. far. Ştiu că le-a pus Franki în spate. Cu ţinută de militar. scaun. până ce totul luceşte în razele târzii ale soarelui de august.mă va găzdui. Dar şterg. Ştiu că e ultima zi şi asta mă înviorează. 115 . Îndepărtez cu uşurinţă spuma şi verific fiecare zonă a atV-ului. Verific barii din cauciuc. cu feţe la geam. Pompierii stau cu tunurile la soare. ţeava de eşapament. când mergeam cu cizme de cauciuc prin noroaie şi băltoci. trece cu degetele-i cărnoase pe suprafaţa caroseriei. blocurile gri. Cu un pahar de vin de la mama lui. Dar era bine. Viaţă de student. şasiul. Mă trezesc însă cu acelaşi piston sub presiune. diluat cu sifon. le clătesc şi le storc cu putere. şapca. ud şi mirosind ciudat. pun lanţurile şi lacătele. Voi lăsa inclusiv papucii negri şi adidaşii rupţi. copacii înfloriţi aleargă pe câmp. departe de casă. simt că maturitatea vine prea repede şi nu pot recupera anii pierduţi. asta da treabă. mă împing şi ele de la spate. cu fasole prăjită şi mămăligă. Mă voi duce cu prietenii să beau o bere în oraş.Da.. igneşte a lehamite! se putea şi mai bine! Ia d-aci 10 lei. bucăţi întregi desprinse din maşinărie. merg la cişmea cu ele. . chiar dacă s-a făcut târziu. totul. luceşte ca ieşit din fabrică. tricoul. Copilărie recuperată. cilindrii de presiune. cauciuc. şterg fiecare şaibă în parte. în parcul central. vioaie. mai aplic un jet de apă de la distanţă şi caut cârpele de căprioară. fiecare oglindă.. mă simţeam liber! Plăcerea de a mă mozoli era unică.. Protectoarele. examinează fiecare colţişor. mă voi arunca în boschetul din White Horse. Ce bine o să fie. s-a făcut zece. când totul mirosea a balegă uscată în combinaţie cu iz de tei. ochelari de soare fumurii şi pălărie de cowboy maro cu stemă-n frunte.. blugii. salut politicos şi mă duc în spate să-mi spăl faţa. Îmi aminteşte de zilele petrecute în Moldova. iese din magazin şi ajunge în spălătorie. Nea Vasile. întind un strat subţire de ceară pe caroserie. Nu-mi pasă! Voi arunca salopeta de îndată ce se va face ora 10.. ghidon. strâng cauciucurile. Vreau să uit de zilele astea. piston. sunt negru din cap până-n picioare. În jur. Le găsesc. Mă uit în jur şi văd maldăre de noroi. cumpără-ţi ceva de ei! Îmi şterg sudorile de pe frunte. stă. scoate din buzunar o batistă şi şterge scaunul de piele şi o priveşte.

mă îngână. Vreau un duş bun. Mirosul târziu de liliac amestecat cu teiul înflorit şi cireşul proaspăt. Vreau să dorm! 116 .aşteptând parcă să mă salute iar copii din jurul creşei încă se mai joacă. Casa e aproape. nu mai am nimic de făcut. Merg pe drumul meu. o mâncare caldă şi un prosop pufos. ziua s-a sfârşit. cu urme vagi de urină şi ploaie.

dar io chiar nu pot să schimb cursul?”. cerebralul şi politicosul mascul de la Filologie îşi aprinde o ţigară şi îşi lansează miopia în vîrful sfîrcurilor iţite către noapte. fă. La frig. femeile învîrtoşează ţîmburuşii de pe piept. Şi ajungi să te întrebi fascinat de pasivitate „frate. După ce mi-am deschis tolba memoriei şi i-am dat „recording”. un funduleţ. în viaţă. ai sentimentul că trăieşti într-un carusel nebun care nu te întreabă de sănătate. În timp ce raţionalul. adică. Şi tipa nu poate fi altfel decît i-a hărăzit destinul. mi-am încordat bicepşii şi întruchipîndu-l pentru o secundă pe Johnny Bravo arunc o privire victorioasă în direcţia unei blonde albicioase care se iţise în capăt de coridor. avantajul unui benoclist ciacîz ca mine este că poate privi cu un ochi la decolteul încăpător. asemănător şaradelor jucate în copilărie. e suficient să priveşti dincolo de scurgerea firească a lucrurilor şi întreaga realitate devine o ecuaţie simplă pe care o poţi împacheta şi despacheta atunci cînd ai chef. care în contact cu răceala dimineţii dau o reacţie inversă celei a bărbăţiei la frig. totul poate fi posibil dacă ai lîngă tine prietenii care nu te lasă niciodată să uiţi că încă mai eşti copil. gagica îşi împroaşcă părul căzut dezordonat pe faţă şi îşi propteşte benoaclele prin geam. Oricine poate juca rolul de Făt-Frumos şi Harap-alb laolaltă. un picioruş. un obrăjor sau restul detaliilor din cîmpul vizual. în timp ce cu celălalt mîngîie ce a mai rămas din trupşor. Fîşneaţă şi timidă totodată. ce partidă giugiuc se profilează sub lopătarii danturii tale de iapă! Nu mai pupi tu o altă atenţie de la subsemnatul!”. Johnny Bravo din mine urla aiurea „uită-te. Lumea poate fi schimbată după bunul plac. în vederea unei viitoare textualizări a întregii experienţe de la mare. 117 O lume-ntoarsă pe dos . totul devine un joc sincer. Că aşa a vrut natura. se învîrte independent de voinţa ta. în timp ce bărbaţii îşi ascund mădularul în burtă.Bogdan Nicolai capitolul 2 GAŞCA MEA Cîteodată. Face exact ca toate celelalte muze de ocazie.

salut ursane! Ce faci. ajungea la alte d-alea cu cine. în ce noapte şi ce prognoze meteo fuseseră în noaptea respectivă. tu ştii de la ce distanţă vine băiatul numai ca să pişte şi el ceva la mare? recunoaşte. se luase şi el cu una cu alta. Dacă îl iau ăştia în armată dau de dracu’ şi îşi schimbă ei programul. nu mă face de rîs. săraca. Ia dă-mi-o la telefon. a fost ceva aseară… Nişte fete. Iar dacă mă simţea cu adevărat interesat de 118 . nu-mi spune că mă aştepţi aşa. Problema era că sebanu… uitase între timp. dar n-am apucat decît să inhalez în sec. trec gradaţii pe regim de noapte că pe el nu-l fac să se scoale la o oră matinală. că pe Babu nu îl poţi da pe brazdă doar cu un ordin sau ceva.sor-mea e cu tine? (Normal că era cu mine în compartiment. o măslină. Îl sun. colega lui Miţă de la facultate. Că doar îi spusesem de aseară că vin cu ea şi cu verişor-su. tipa e mai mult o decepţie decît o provocare. Frate. care mai scoate un fum vag de adio înspre nările dilatate de atîta privit aiurea. cred. o apă plată (vodcă). ana). introdusă delicat de Pictoraş la categoria „prietene şi atît”. prietene de-ale Cristinei… ah. răspunde sebanu’: .O. frumosule? unde eşti? . prietenă cu Corina… Şi sebanu se abătu grav de la subiect încît dacă nu i-aş fi zis că „poate o ştiu” m-ar fi bombardat cu „repere strategice” de nu mi-aş mai fi dorit să o cunosc în veci pe distinsa domnişoară. Ce o face Babu? Pun pariu că doarme. doarme Babulaine al meu cît zece oameni la un loc. nepregătit.strivesc nervos ţigara. De fapt poate doarme. O bere.Vecine. uite acu plec din Constanţa şi într-o juma de oră. . Fete sînt? sebane. nu? . după atîta drum… tu ce mai faci. aţi prins ceva. la Costineşti. cînd şi cum a avut-o. sînt în Costineşti. dar tu nu o ştii pe Cristina. că vă ştiu bagabonţi. Ce au făcut părinţii ei în copilărie… şi alte ingrediente care pentru sebanu erau esenţiale în cunoaşterea unui om. Coşurile de pe faţa ei mă aruncă brusc înaintea trenului. pentru că Pictoraşul meu era în vervă mare de vorbit. o atenţie şi uitase de… soră-sa.Bă. din sighişoara. enorie? unde eşti? reacţia imediată a fost să răspund la salut şi abia apoi să abordez cele două întrebări. Frate.

Păi. Ce să-i faci? aşa e sebanu şi d-aia îl iubim. urma să descopăr ce se întîmplase înainte să ajung eu la mare. Nu înţelegeam nimic.. nu ştiu ce să mă fac cu tine.Babu. pentru că adăuga la tablou un întreg arsenal de meciuri.. .DJ star făcea mişto aseară că Babu prinsese nişte gagici şi le adusese la masă… (sebanu se pierde în detalii..Nu. două. sînt „bagaje” pe care le ţii de toartă şi nu îţi bagi nasul în ele. sînt „bagaje” pe care le plimbi aiurea prin staţiune şi „bagaje” pe care le ţii în cameră. Bănuiam că starul.Of. ursane. ai înţeles. mă? . competiţii sportive care se petreceau undeva în lume în timp ce icsulescu o poseda pe duduia Cristina. ăsta doarme? . io ajung imediat. bă.Şi nu te aude că vorbeşti cam tare…? Nu s-a trezit? . . înţelegi? Frate. .. sînt două tipuri: „bagaje” de mînă şi “bagaje” care umblă singure. de hotel azur. măcar să-mi ajungă.ursane.Cine? . lansase un nou termen în calupul de poveşti al găştii.Ce.. să recapitulez evenimentele. pentru că sînt prietene şi atît. era clar că „bagajele” 119 . Odată ce a apucat să pună capu-n pernă. îi reamintesc de faza cu bagajele. Io n-am bagaje prea multe.Păi şi tu cum vorbeşti de pe telefonul lui? . Îndrăgeşte sportul şi nu scapă nici o competiţie oricît de nesemnificativă ar fi ea.te-ai prins? . Voi unde v-aţi cazat. o încurcam. dar. doar îl ştii pe vecinul. ursane? „Bagaje” de mînă?(rîde) . vin unde le spui. Şi „bagaje” pe care le fuţi. personajele pe care nu le cunoscusem şi să mă adaptez la noul jargon al băieţilor. că mi-a zis ceva Babu aseară. lîngă nu ştiu ce Vox Maris sau ceva de genul. Oricum trebe să o iau şi pe sor-mea să o cazez… . Dacă încerc să îl trezesc poate mă ia şi la bătaie… Lasă că vin eu la gară. despre care am aflat că înseamnă gagici „de unică folosinţă” şi revine clasificîndu-le). care are un talent actoricesc incredibil. nu-l mai dai jos nici cu tunul. sînt în cameră cu el… . fac ce le zici… D-astea ascultătoare. Io habar n-am să ajung.Ce fel de „bagaje”.Bă. ursane? personaj. dar oricum am adus ceva ţoale dacă stau o săptămînă.Da… .Bine.

poveştile deveneau un soi de vise dulci care se aşterneau pe gene sub formă de fulgi de nea calzi. Făt-Frumos eram eu. ducîndu-mă năuc să caut în lumi virtuale Ilene Cosînzene şi fete de poveste care să îmi umple viaţa cu frumoasele lor cosiţe blonde. Numai noaptea ştia să-şi arunce dangătul sec prin toată casa. cum numai Mamaie ştia să le facă! De obicei uca. Nu întotdeauna timpul a curs aşa. iar eu eram rebelul care se încumeta să doarmă cu tataie. Pendulul era singurul care mai măsura timpul în povestea asta nesfîrşită pe care o savuram copil fiind. cu băieţii de pe străduţa Codrul Cosminului din Ploieşti. sora mea.. Pentru că era tîrziu. prietena mea din copilărie. Flămînzilă. setilă. cu toartă. Şi asta pentru că Făt-Frumos. Păsări-Lăţi-Lungilă.. împreună cu frăţiorii mei dragi. În poveştile ei. nu eram decît eu. care şi astăzi a rămas 120 . erau aşa de bune. atunci cînd dormeam cu Mamaie. Dar tataie nu se supăra. Mă lăsa să stau cît pofteam şi sforăia mulţumit că nepoţelul nu-l mai bate la cap să îi povestească despre unde-N-aude-Nu-VedePitulicea-Vîntului. căruia ginerii îi spuneau Generalul. mi-am mai aprins o ţigară. Ochilă şi fraţii lor. trebuia să adorm automat. Copilul care avea nevoie de eroi pentru a le urma exemplul. papanaşii sau orezul cu lapte pregătit de mamaie… Cu eli. La fel şi Mamaie. Mai erau cîteva minute pînă cînd întreg universul avea să se crape în două. Pentru a putea visa liniştit la o Ileană Consînzeană cu cosiţe blonde pe care să o salveze din braţele urîciosului Bau-Bau. O viaţă întreagă aş fi trăit trezindu-mă dimineaţa cu gogoşile. adormeam instantaneu. dormea cu Mamaie. Ciudat că în poveştile bunicului nu prea apăreau Feţi-Frumoşi.lui sebanu era gagicile. pentru că fusese mare în armată. iar timpul să se oprească în loc. Mi-am băgat telefonul Nokia 5110 în buzunar şi… evident. Şi despre sfarmă-Piatră. a avut şi el perioade frumoase. un tîmplar. dar nu prindeam ideea de ansamblu şi ce anume a dus la naşterea unei astfel de teorii. În cîteva clipe urma să lansez un jet de fum de ţigară peste peronul din Cotineşti şi să pun frînă scurgerii nevolnice a vieţii. Ştiam din poveste. Mi-am mai desfăcut o cutie de ursus şi i-am dat blană. că a doua zi Făt-Frumos mănîncă papanaşii fermecaţi şi eu eram cel care dimineaţa ataca minunatele nestemate îmbrăcate în pesmet auriu. pentru el. Îmi amintesc pendulul bunicului meu cum croncănea orele fixe ale copilăriei. dacă ştiam să număr pînă la unsprezece. amintindu-mi că. Blonda cu coşuri dispăruse în compartiment între timp.

Şi ori de cîte ori voi dori să îngheţ timpul. spuse prin viu grai. în curtea bunicilor mei.. urmele micuţe ale copilului din mine. a cîntat şi cucuveaua în turla bisericii. tataie a rămas în lumea poveştilor.tot neasfaltată. am ajuns la tataie şi am urcat cu el în pod. tu eşti nemuritor. voi bate un cui în pămîntul sufletului meu. în lumea nemuritoare a cuvintelor întipărite printre cutele lemnului lăcuit. Iar eu nu aveam să devin niciodată ucenicul ultimului tîmplar din familia Coanta. Ca o copilărie care revine întîrziată în gara necunoscută a destinului… Cuiul timpului îmi pătrunsese pînă în străfundul fiinţei şi era gata să îmbolnăvească şi alte destine cu microbul nemuririi. păstrînd încă în noroiul pătat cu pietre de rîu. Pregătise un copîrşeu. Primii contaminaţi cu veşnicie vor fi mai mult ca sigur băieţii mei. în curtea ta. 121 . Cîteodată băteam şi mai multe. Ţigara se apropia de filtru. trecea. arzîndu-mă prietenos la deşte. închis în coşciugul pe care şi-l pregătise cu mîna lui… Nu m-am putut duce la înmormîntare. mai ţii minte ce-mi ziceai de tinereţe Fără Bătrîneţe… aici. timpul. a fost ultima oară cînd l-am văzut. asta şi fac acum în trenul de Costineşti. „Mi-a spus mie aia cu Coasa că vine. e tărîmul tinereţii Fără Bătrîneţe… tu nu o să mori niciodată!”… a rîs. Vărs o picătură de bere pe coridorul vagonului în amintirea bunicului. Cînd am mai crescut. ca prin farmec. Numai că timpul nu putea fi păcălit cu nişte cuie. Noaptea. un tac de biliard sau chiar un scaun cu ajutorul unui singur cui. anul următor intram la facultate… De ziua mea de naştere. Şi stăteam în atelierul lui să-mi povestească cît de cuminte este lemnul şi cît de rebelă este hîrtia albă. dispăreau. pe care el nu înţelegea de ce trebuie scrise poveştile astea frumoase. se măsura în cuie. de sub nucul imens sub care ţipam de bucurie. ăsta e pentru mine!”… un nod rebel mi s-a pus atunci în gît şi am încercat să mint destinul. „Nu! tataie. O să joc toată viaţa Păcălici şi promit să nu mai trişez niciodată însemnînd cartea buclucaşă. Pendulul surd încă mai bătea rebel ora unsprezece şi eu jucam Păcălici cu bunicul. tataie pleca de pe tărîmul poveştilor. aşa cum se cheamă sicriul pe la noi în ardeal. Băteam în fiecare zi cîte un cui în pămînt.. tataie le recupera cînd nu eram atent şi îmi explica şugubăţ cum pot face o paletă de ping-pong. tataie.

e clar. Noroc că ţîţoasele de trei sute de kile îmi trag ocheade. după fund poate fi Oana şi dacă e să rămîn la decolteu.. imaginîndu-mă costiţă afumată sau vreun tort diplomat. Parcă sînt blestemat. Mă verifică dacă sînt tot acolo. pregătit pentru orice.. departe de ochii suspicioşi ai părinţilor Păunaşului.. toate grăsanele din lumea asta trag la mine de parcă aş fi mînjit cu frişcă. în mod categoric. ultimele noastre băute au fost în camera micuţă a Păunaşului.. mamă. dar chiar eşti naşpa! Cumpără-ţi o oglindă mă. că nu te poţi expune chiar aşa în cîmpul vizual al oricui. cît de scîrboasă e puchinoasa! trenul se apropie de Costineşti. Doamne fereşte. s-au făcut primele lipeli oficiale de gagici şi s-au organizat primele competiţii adevărate de jocuri pe calculator. Fraiera mă întreabă ceva şi fac pe surdul. Nu înţelegi că am standarde mai ridicate. Poate trezeşti vreun coşmar sau. În loc să dispară şi să nu mai astupe cîmpul vizual destinat frumuseţilor.Clipesc repede din ochi alungînd o lacrimă şi îmi proptesc iar benoaclele între sînii transpiraţi ai unei durdulii roşcate care se iţise în buza compartimentului alăturat. duduie! Nu vreau să te jignesc. din Braşov. tulai Doamne. telefonul sună aiurea. După faţă aş spune că o cheamă Iulia. zîmbeşte ademenitor. Dacă n-aş fi în gardă în faţa lor. e sebanu. ele se înghesuie în nasul meu şi nu se mai dau duse. tot aici s-au lins răni adînci de amor şi s-au scrijelit semne de dragoste eternă pe antebraţ. Doamne iartă-mă. m-ar hali fără să apuc să mă mai prezint. Piranda. Io unul mi-am făcut o ditamai cicatricea după ce am băut cu Păunaş juma de sticlă de coniac şi am început să ne plîngem unul 122 . îmi autoreproşez zîmbindu-i înapoi. că bunoacele mă sar din schemă!. îl laşi impotent pe viaţă… Grasa îmi dă o mostră de senzualitate împletind cîrnăciorii cu ojă roşie pe grumazul brichetei. mai ales că soarele s-a urcat în toată pornoşenia lui pe cer şi face ravagii în decolteul gagicilor… cu razele lui. Înfige ca un monstru libidinos ţigara în buşonul lăbărţat şi învîrtoşează obrajii zaharisiţi în jurul mănunchiului de fum strîns în gură. uneori mă gîndesc că supraponderalele au fantezii ciudate cu mine. Mi-e un dor nebun de o bere halită în pripă cu băieţii. De cum ajung îl confisc pe golan şi împuşcăm o bericioaică. La Păunaş în dormitor s-au desfăcut primele beri strecurate ilegal în casă.

. O durere insuportabilă care îmi strepezea gîndurile. dar s-a trezit blocat într-un job sufocant şi l-am pierdut. Păunaşul va avea grijă de fetele din Braşov. dar unii dintre noi au început să tragă chiulul pentru că găsiseră cîte o mimoză care le ocupa tot timpul. Nu a spus nimic pentru că era convinsă că sebanu a 123 . Prea leneş să le-o tragă tuturor şi prea timid să le sune de la o zi la alta. o leneveală care îţi anesteziază simţurile reducîndu-le la simpli martori indiferenţi. Mă bucur în sinea mea că sînt român şi civilizat totodată şi aştept nerăbdător ca nea mecanicul să pună frînă bidiviului de pe calea ferată.altuia de milă. salt bagajele de pe grătarul înnegrit al compartimentului. evitînd măiastru să aşez geanta în băltoaca de zer lăsată de cineva şi o proptesc de picior să nu se mînjească de flegmele aruncate la ţintă de nişte călători. e paznicul ideal al gagicilor. cît de penibil eram în suferinţa aia adolescentină! eram mai penal ca Marimar cînd a aflat că e bărbat şi mai lacrimogen ca sclava Isaura cînd a aflat că e albă. tot la Păunaş am auzit primul album HiQ şi piesa care s-a plimbat pe la toate balurile bobocilor din oraş: „sfîrşit de septembrie”. ar fi fost fain să întregim formaţia. Păcat că vecinul nu a putut veni la mare cu mine. Cea mai proastă experienţă este să mergi cu trenul cînd te încearcă un soi de mahmureală plăcută. sora Pictorului. Cel puţin vara asta..ursane. atunci cînd vrei să-ţi savurezi trezirea după o beţie. vezi că ţi-ai uitat berea! aud din spate o voce piţigăiată. ai sentimentul neplăcut că o întreagă mulţime de neciopliţi îţi invadează aşternuturile.. îl salut din ochi pe naş şi mă instalez confortabil lîngă uşă. Dangătul spart al unei bariere semnalizează că am plecat din Costineşti sat şi ne apropiem de tabără. Camera lui era refugiul ideal pentru oricine se certa cu părinţii şi consilierul ideal pentru clipele în care buza ardea după o gură de tărie sau bere. Frate. Întîlnirile de la el au continuat şi în perioada facultăţii. aşa că Păunaşul era numai bun să întreţină relaţia cu duduile.. Păunaşul devenise loc de întîlnire strategic pentru gaşcă. . tot drumul a tăcut. iar dentistul imaginar creat de beţie a început să foreze în măselele şi aşa cariate. e ana. scrîşnitul roţilor pe grătarul de oţel mi s-a părut grotesc. Bine că mi-a venit mintea la cap! Ţin minte că în vremea liceului. sucindu-le cu variante drăguţe de poveşti despre noi la mare. de tolba de bogăţii lăsată peste vară de gaşca de golani frumoşi fugiţi la mare. mă avertiza că plimbărica de opt ore a luat sfîrşit.

uitat de ea şi că nu va veni la gară. încotoşmănat de amintiri şi bagaje care se strofoca să coboare din tren fără să verse o picătură de bere. e o performanţă totuşi. adicătelea. Bine. prăpăstioasă. alcoolice şi cu mădularul bărbătesc în gură). O găsesc în toată splendoarea verzeniei ei lucioase. dar nu imposibil.. Mînca-o-ar tata. vă rog. toate lucrurile astea trebuie privite dintr-o singură perspectivă. Doar mi-a zis-o în telefon. ursanu’ a încheiat un ciclu important din viaţa lui cu zece pe linie. avînd în vedere că supremaţia îi dădea aripi de zmeu paraleu. sebanu. GaGICI! Şi anume: iubitoare de rock (adică pletoase. dar. aşa e ea. Cum să las io bunătate de ursus la cheremul unui naş anost care nu ştie să savureze o brătrînă bericioaică. Nu înainte de a-i da o ultimă ţucăială înaintea debarcării.. nu de alta.. mititica. Şi asta pentru că… Pămîntul se învîrtea din punctul în care mă aflam eu… Şi întreaga lume gîndea la fel cum gîndeam eu… un semizeu al litoralului. de gustoasă! Că ea. Cu modestia aferentă unui gentleman ca mine. Pentru că Pictoraşul era mai vesel ca niciodată şi pornit pe petrecere. carevasăzică! trebuie punctat acest aspect deloc minor din viaţa subsemnatului. cam aşa se vedea personajul crăcănat. Peronul e un muşuroi de trupuri bronzate. dar şi intruziunea lui în viaţa de turneu a băieţilor este tot un fel de recompensă pentru gagiul care a reuşit să termine primul din gaşcă facultatea… Ce să o mai lungim. corpul delict se aşază confortabil peste parfumul primit cadou de la naşii mei cu ocazia sfîrşitului apoteotic de studenţie. sînt un adevărat! Nici nu se putea mai bine… sînt bazat şi merit să culeg răsplata! totul mi se cuvine pentru că am muncit pentru asta! Victoria licenţei îmi dădea o siguranţă şi o încredere în forţele mele greu de stăvilit. la hip-hop. îmi spun tandru în gînd şi o palmez discret în buzunarul pantalonilor. aici e viaţa! De la manele. de la rock la Gil Dobrică şi angela similea. Şi ajutoare de încredere. era greu. nu m-a lăsat niciodată la greu. aici poţi găsi orice. agăţ de geam gentoiul şi mă reped către compartiment. masculinizate.. era stresată. tulai Doamne! un puhoi de libertate îmi invadează simţurile şi simt că încep să levitez de fericire! urmează aventura! Odată recuperat. sunt bun şi încerc încă să mă perfecţionez. iubitoare 124 . Nu înţeleg de ce se înghesuie lumea să plece din Costineşti.

Culmea e că aşa şi vorbesc. tinere. să ne recunoască în cîteva clipe şi după alte zece secunde să se îndrepte spre noi. pentru ca după zece secunde sebanu să ne observe. Îi facem un semn disperat din mînă. şi-a mîncat omenia cu mine. să îi spui să nici nu mă mai sune dacă nu e aici! Nici nu vreau să aud de el cît stau la mare. eşti pe val.de hip-hop. iar ţîţele sînt tzitze. Dar cîte trebuie să îi mai înghit? Odată îl rog să vină să mă ia şi pe mine şi se îmbată? N-am înţeles… Costineşti! Dar sebanu unde e? Odată lansată pe un subiect de discuţie. ursane. galanton mascul care cadoriseşte orice duduie cu un gheşeft de palmares. Pentru ele diacriticele se scriu ca pe Mirc sau Messenger… Viaţa lor e viatza. că jar mănîncă. sebanu îşi dă seama ce caută pe peron.. Faci cadouri pentru că aşa arăţi că eşti valoros şi că vrei o partidă bună.. tu ai vorbit ultimul cu el… Ce a zis? sper că nu ne trage vreo clapă. că s-a lins pe bot de tot… Mi-a promis că vine şi acum mă face de rîs faţă de atîta lume (se referă la prietenii lor din Micoşloaca şi la vărul lor cu care venise tocmai din Braşov)! Nu pot să cred că taman acum s-a găsit să nu se ţină de cuvînt! uită-te la mine ce îi fac cînd îl prind dacă nu vine să ne ia.. îl remarcăm pe sebanu care de abia mai poate căra nişte cearcăne ca pungile de Metro. ursane. şmechere. În intervalul ăsta de timp. ne strecurăm prin mulţime. Îşi aminteşte de misiunea lui. Noi între timp apucăm să coborîm din tren. O plimbă vreo zece metri 125 . sebane!”. Mama lui! Doar nu s-o fi îmbătat iar şi a uitat ce a vorbit. după o noapte nedormită. sora Pictorului nu se mai poate opri din parlamentări. întreabă mirată ana. “Ce faci? Ce faci? te-ai mai îngrăşat. Îi ia geanta anei. dance şi restul (adică fragede. lasă. pe tine. ursane. impertinente şi frigide. La astea să fii atent. Poate să moară de foame..unde-i sebi?. . Pînă una alta trebe să mă cazez. care te bagă în datorii pe un an întreg. Nu faci cadouri pentru că îţi sînt dragi duduile care se zbenguie pe house. că ţiganul moare înecat la mal şi prostul de grija gîndurilor! O să văd io cum o reglez. Dacă nu a venit să ne ia. crapă carnea pe dînsele) şi fane house adicătelea fiţoase. Îţi merge bine. Nu mă interesează. Ne pupăm. că intri pe avarie cu finanţele dacă le anturezi prea mult! Dar. proastele! Iar duhoarea din jurul lor se ambalează în sticluţe de lux.

aşa că după ce m-au trecut toate năduşelile de emoţia goliciunilor. Pentru că sebanu are chef de o bere cu mine.. Io pot să-mi car bagajele şi singur. vă daţi seama cîte goluri dădea pe meci. apoi pleacă însoţită de prietenii din Micoşloaca şi. dar simpatice foc… De-o scurtă pedofilie mergeau. şi cum obişnuiam să jucăm cîte un meci cam la două zile. ăsta e modul lui de manifestare la gol.. pînă să se întindă deşertul ăsta”. sebanu chelea ca un filosof antic încă de la terminarea liceului..Nu. Cînd ating pilozităţile tresar fericite rememorînd şăgalnic „aici a fost cîndva o cărare. vai… Copile. Chelia lui sebanu se trăgea de la fotbal. Nu ne-am mai văzut demult.. puţin îmi pasă unde dorm la noapte... i-a fost dor de mine şi unde mai pui că are atîtea să-mi spună… ana rămîne cu buza umflată şi vine şi ea cu noi pînă la un moment dat. nu prea s-au ivit ocazii.şi i-o dă înapoi pe motiv că vrea să-şi aprindă o ţigară.... Şi degetele lui boante se plimbă agale peste fruntea lată. într-o oră de fotbal se duceau cam trei-patru sute de fire de păr de pe fruntea Pictorului. ursane.. eh. La o beţie cu Babu am ajuns la o concluzie privind calviţia Pictoraşului. Cu alte cuvinte.. dacă nu am o pitulice de pişcat măcar aşa de control… .. Geanta rămîne la soră-sa pînă cînd ajunge să se cazeze. iar partida se prelungea cam trei ore şi sebanu înscrie cam din cinci în cinci minute. După calculele mele şi ale lui Babu. e normal să ajungă 126 . Părul lui creţ şi des care făcea deliciul gagicilor din şcoala generală numărul 8 din Braşov refuza să mai iasă de sub pielea lucioasă. lăsînd locul unui deşert lucios şi pălit uşor de bronzul verii. Clar! Nu existau dubii. iar la capitolul bere răspund întotdeauna prezent cu atît mai mult cu cît în preajma gării din Costineşti se pendulează o groază de gagici care mai de care mai ţîţoasă sau mai buculoasă. dusă a fost. aseară am stat toată noaptea cu nişte tipe de la sighişoara… . spune sebanu mai sobru ca un ambasador. Nici o problemă. Creştea ca nesimţitul pe dinăuntru. Părul se tocise din cauză că Pictorul îşi mîngîia pilozitatea de pe frunte la fiecare gol marcat. Şi cum Pictorul juca întotdeauna atacant. unde întîlnesc ca din întîmplare cîteva firişoare pe păr. îmi închid buşonul cu o ţigară şi atac prima terasă.Mă.Cum arătau? Bune? Futăcioase…? . Întrebările cu care l-am mitraliat pe sebanu gravitau în jurul activităţilor sexuale ale băieţilor şi mai puţin spre partea organizatorică a turneului.

chefuri sau ocazional pe la terase.în timp la freza lui ronaldo. că iar m-am pierdut în zulufii şateni ai prietenului meu.. Îl ciupesc de fălci simpatic şi îl anunţ că s-a înroşit de emoţie. el ştia tot.. frate. Prea mare schimbarea. Colonelul. Ţache. Focşani. Nu-mi venea să cred. Dacă aveai vreo problemă legată de ultimul breloc. de vară. revenim. Cluj. Braşov. rîde. era organizatorul şef. că face bine la ten”. Băieţii intraseră în ceea ce se numeşte rutina turneului. erau dansatori cu pielea bătătorită de ritmurile scornite de muzele artistice HiQ. ei dansau cînd cînta HiQ. ce şi cum va primi obiectele promoţionale. Comandă şi o cafea pe care nu o bea pentru că e prea preocupat de bere. sebanu care dribla din genunchi femeile pe la petreceri. muică! s-a pocăit sebanu! Nu-mi venea să cred ce aud. Îl fac pehlivan. promoteri experimentaţi în tainele turneului. tricouri promoţionale sau şepci cu Piaggio. aproape că dădeau premiile tombolelor şi concursurilor din timpul evenimentelor ca nişte roboţei. Piteşti şi în alte zeci de locaţii. turneul şi distracţiile care urmează să mă înghită şi să mă lanseze iar în lumea copilăriei recuperate. Babu şi Colonelu cel puţin erau adevăraţi guru în tainele turneului.. Florin sau Dana. Bucureşti. cu zîmbetul larg şi foarte prietenos. aveau deja la activ concerte istorice în Iaşi. totul devenea simplu ca prin minune şi lucrurile se rezolvau cît ai zice HiQ. ei ştiau dinainte cine va cîştiga. pe de altă parte. adică nu mai fremătau atunci cînd urcau pe scenă în aplauzele unei discoteci întregi. rîde. timişoara. s-a dat lovit cu fete cuminţi. era suficient să îl întrebi pe el. erau promoteri mai bazaţi decît miţiflenderele care împărţeau topless ziare pe plajă.. ei erau interfaţa cu publicul şi ei erau cei care ridicau sala în picioare în timpul spectacolelor. Îl mai întreb o dată ce fel de fete erau cele de azi noapte. Nu mai simţeau nici o plăcere artistică în pozatul pe motoscutere. Constanţa. Oradea. „aşa.. nu mai vînau ca pe vremuri piţipoance cu cracii pînă în corzile vocale. a fost coregraful grupului. Nu mai reacţionau la fetele care se agăţau de tricourile lor Paneuro Piaggio rugîdu-i emoţionate să le facă rost de un autograf de la Miţă. Văleu. Nu a înţeles sau se preface preocupat de lumea din jur. apoi continuă povestea cu marea.. cu stilul lui inconfundabil de dans. Parcă îi pălise insolaţia şi refuzau să se trateze. dacă s-ar băga la o manevră două. Nu îi mai interesa partea spectaculoasă din public pentru că se obişnuiseră cu statutul de semi-VIP. inventînd pentru publicul din 127 . Nu mai era nimic nou pentru ei.

e totul pus la punct aşa de bine de Miţă şi Colo că nu mai e nevoie de noi. acum. facem asta de o lună jumate.răspunsul mă lasă mască.. Ştii că n-am mai fost la Braşov de două săptămîni? Mi-e dor de taică-miu. De abia aştept să ne vedem cu băieţii să ardem bericioaicele şi să ne legăm de damele cochete ieşite în sutien şi chiloţei.. dar ce meserie mai faină decît asta poţi avea peste vară? ...... . Miţă şi Babu au fost weekend-ul trecut. Îl întreb de oferta verii în materie de cărniţă feminină. îngrijit. nu-i meserie! O facem din plăcere. tu de ce n-ai venit? era loc în maşina lu’ Miţanu. îmi spunea poveşti despre plictiseală. ursane. ce mă enervezi! ai un optimism băga-ţi-ai pula! Frate.. . nu era aşa simplu. sebanu era maestrul de ceremonii.. evident. frustrat că nu prinsese niciuna. totul curgea de la sine.. şi calculam fiecare înghiţitură în kilometrii făcuţi de tren. Nu mai puteai improviza nimic pentru că era perfect. nu prea aveam cum să îmi imagineaz o noapte de excese..Frate. de-abia aştept să mă plictisesc şi io cu femeile în poală.Păi Ţache. . „Fetele care au venit anul ăsta la mare sînt serioase”… au venit ele singure singurele. frate. lasă frate. Ori sebanu delirează. rîde. Babu sublima schema şi le dădea pe spate pe duduile din primul rînd. Foarte tare! sebane... .. De abia aştept să îl văd pe Ţache dînd din fasolici pe scenă şi pe Babu încordîndu-şi abdomenul la fane.eh. sebanu băgase ca Berilă toată noaptea alergînd fete pe plajă şi.. 128 diferitele oraşe prin care au trecut cîte o schemă de dans nouă. cum trebe să fi fost cea a băieţilor mei. Cineva trebuia să aibă grijă şi de fetele astea care au venit la mare. ori e pur şi simplu mahmureală? tulai Doamne! taman la asta nu mă gîndisem pînă atunci... totul era aşa de bine organizat. că voi sînteţi sarea şi piperul.. încît nu mai era loc de perfecţionare. misiunea lui fiind aceea de a le pupa pe cîştigătoare şi de a le preda premiul. Plictiseală între femei? Cum io băusem muncitoreşte. aşa cum te-ai plictisit tu pînă acu.Da..Da. Dar eu unul nu mai pot. dar machiajul.eh. am obosit. pe şosea. tocmai d-aia a apărut plictiseala.ursane.. e clar. . . . ursane! Şi asta îţi zic. că altfel ne simţim roboţei... tre să mai schimbăm ceva.

. ce naiba. bă. toate trag la vedete. ursane. am fost cu starul.. Chiar nu ştiam despre ce vorbea Pictoraşul. descopeream o mare angoasă existenţială care îl surguma de tot. Miţă şi Florin şi le-au luat ei pe toate. era un joker verbal. era sinonimul absolut pentru orice angoasă discursivă. sebanul era cătrănit rău de tot. Nu o cunoştea. sebane. sebanu oricum e recunoscut pentru inventivitatea apelativelor sau formulelor de „agăţat”… anul ăsta lansase la apă un nou cuvînt. Inventează vorbe de duh pe bandă rulantă. Ce dreacu! . mai rămăsese şi fără rezultat. Între picături ridica o privire sinceră şi plină de seninătate către ospătăriţa care ne servea. Într-un cuvînt. era zîmbetul de care aveai nevoie atunci cînd nu mai erai sigur pe tine. a venit ursanu la mare. care substituia perfect orice cuvînt. Şi asta pentru că toate voiau să afle ce înseamnă „fişfonc”. Nu îi mai satură Dumnezeu. Îmi venea foarte greu să accept contrariul.. Le-a zis şi Babu să ne lase şi nouă una să ne jucăm cu ea puţin… Dar cu cine să te înţelegi? Parcă tu nu ştii… Cînd se pornesc ăştia. sebanul a dat verdictul „super serioase!” Nu-i nimic: Le facem noi neserioase pe parcurs. mai ales că sebanu devenise pătimaş în tot ce spunea. totuşi. „Frumoassso! Ne mai 129 . mai era şi seceta din portofel.. Nu înţelegeam deloc ce se întîmpla cu el. rostul lor în universul Costineştiului era acela de a produce plăceri. frate. Şi totuşi. Banii trebuiau să vină şi investiţia de cu o seară înainte în domnişoare fusese pagubă la ciorap şi. continuînd să vorbesc cu el. eu unul credeam că au venit să se ardă. Dar parcă tu nu ştii.fustiţele scurte şi atitudinea de bibliotecă sînt indicii cu care nu te joci. extrem de eficient cînd vorbeai cu fetiţe. sebanu e un geniu atunci cînd se lansează în discuţii.altele nu aţi cunoscut? Le facem din vorbe. dar mimam că aş fi întru totul de acord. dar ce conta. nu la noi. doar. pe picioarele tale şi aveai probleme grave de echilibru din cauza celor „cîteva ursoaice cu spumă” băute. aşa e viaţa.? . nu-i mai opreşte nici dracu’! Mînca-mi-ar pula cu ceapă! Hop! Că pe asta cu ceapă nu o ştiam. Şi nedreaptă!”. totul se schimbă pentru că întreg universul îşi urmează zeul pe litoral... Dar dă bine pentru palmares. „Da. Nu-i merseseră lucrurile cum dorise el cu o seară înainte şi. crudă.Ba da.

trecînd de la seriozitate la neseriozitate cu aceeaşi nonşalanţă cu care ţi-ai da şosetele jos din picioare. Nu ştia cum să scape. Cînd l-am văzut aşa demoralizat. Cred că în orice situaţie sebanu ar reuşi să facă şi cea mai încruntată frunte să se destindă. Ţintea cam aiurea.. Cînd a auzit de andrei s-a revoltat. pentru că îl distrugeam pe Pictor. În schimb i-am zis de ieşirile la bere cu Păunaşul. Dezorientat ca un porumbel hămesit. Problema era că străfulgerarea din dimineaţa aia era uşor tulburică. Dar acum era chiar demoralizat.. 130 . atîrnat de un cablu electric care priveşte distrus în jos cum o pisică îi mănîncă firimiturile primite de la o babă binevoitoare. Ştiam ce am de făcut. am început să îi povestesc ce am mai futut eu prin Braşov cît am fost traducător la firma de ingineri.am fost acolo cu băieţii. Mihai şi Florin! spunea mîngîindu-i atent mîna fetei în timp ce tînăra încerca zadarnic să şteargă masa cu o cîrpă. din naştere. alias andrei. Ştii tu. dar a fost prea timidă să se apropie de el… Fata nu reacţiona pentru că o stresa un buhăit de patron care distribuia bere tuturor noilor veniţi pe tarlaua lui. evident că nu am insistat prea mult asupra vreunei gagici.aduci şi nouă…” sau „scumpa mea” sau „iubita mea” erau cuvintele pe care i le arunca din fundul sufletului fără însă a-i cere ceva anume. Fata era stresată de atingerile tandre şi extraordinar de insistente ale Pictorului. sebanu meu reuşea întotdeauna să amuze şi să detensioneze orice întîlnire. era clar în mintea mea. un cuceritor cu sînge rece care îşi imortalizează victima cu o străfulgerare de ochi. prietenii mei de la HiQ. are un dar al lui. Că el a fost prin Oneşti (de acolo era fata) de mai multe ori şi că în mod sigur şi ea l-a remarcat. asta trebuia să fie. că s-au certat cu o lună înainte şi s-a luat cu altele îmbrăţişînd-o pe ospătăriţă tandru şi spunîndu-i că o ştie din vedere. Nu vrea ca nimeni să se simtă singur sau să fie cîtuşi de puţin abătut. un suflet mare. a zis că ei nu mai vorbesc. trebuia să îi ridic moralul pe metereze şi să îl relansez la apă. fusese năucitoare pentru un suflet sensibil ca al prietenului meu. trecînd de departe pe lîngă ochii obosiţi ai domnişoarei ospătăriţe. în seara precedentă. pentru că … aşa e sebanu. fostul nostru coleg de clasă din generală. Decepţia venită de la femeie. sebanu e un vînător versat. Cum le atîrnam pe dudui prin cluburi şi baruri şi cum spărgeam toţi banii pe care îi cîştigasem din traducere. . Io ştiam că nu va scăpa niciodată.

pentru că au formaţia aia… HiQ. Ca să zic aşa. Că cică eram în amoare mare pe vremea cînd nici nu-mi mijiseră tuleiele. mai tundeam şi boscheţii de sub buric. Miţă era şi el într-o ghiduşie de amoare. Îmi aduc aminte şi acum ora aia de atelier. care va să zică. la mare. în care mai cîntă şi Dana. Şi. Babu sau Bogdan şi ursan sau… io. dar vecinul era cu Ionela. sebanu sau Pictoru. Şi. Ci mai degrabă un „poate” combinat cu un „convinge-mă”. Ţache sau Neamţu. toţi. chiar dacă nu ştiam prea bine dacă fetele au acceptat pentru că „sentimentele lor” le îndemnaseră în direcţia aia sau pentru că voiau să nu şi-o mai ia în freză iarna cînd ne năpusteam asupra lor să le spălăm cu zăpadă. iar sebanu „driblat” atent de ana Maria. aşa că Miţă mai ajungea prin banca lui sebi sau Ţache. că io vreau” şi împănate cu figuri de stil emoţionante de genul „să-i răspunzi la pauză că. cînd eu. . Petreceam la aceleaşi chefuri chiar şi în vremea liceului. evident că erau nişte creaţii literare remarcabile de genul „vrei. Păunaşu a fost refuzat. eh. care nu-i spusese nici „nu” nici „da”. dintr-a cincea. prin clasa a cincea… şi a şasea. Păunaşu şi sebanu am scris nişte bileţele de dragoste ca să le cerem prietenia fetelor. Colonelu sau raoul. 131 să facem de la început nişte scurte precizări. eram iar copii chiar dacă ne bărbieream în fiecare dimineaţă. tot o fată din Braşov. şi nu ştiu cum le-a potrivit destinul. Dintr-a şaptea şi a opta ne puteam muta cum şi cu cine voiam. retrăiam în Costineşti povestea copilăriei noastre. ne-am strîns iar. Pe vremea cînd io amorezam nevoie mare în direcţia anuşcoasei. inclusiv „lipelile” de gagici se făceau în gaşcă. adică Biduleasa. în cursa bileţelelor au fost doi cîştigători: eu şi Miţanu. gaşca noastră cea vestită era compusă din fragedă pruncie din foşti colegi şi prieteni din şcoala generală. Miţă. Copilăria noastră se deschidea ca o carte virgină aşteptînd degete umede să dezlipească rînd pe rînd paginile. cînd destinul ne-a mutat ghiozdanele în zone diferite din acelaşi orăşel de sub tîmpa.. era frumos atunci. prietena şi colega de bancă a anuşcoasei. iar io cu Păunaşul sau anuşcoasa… O blondă care mi-a marcat visele copilăriei. era vremea cînd toate lucrurile.”. după cum era de aşteptat. după facultate. Brusc. ocazional. ne căram ghiozdănelele în aceeaşi şcoală numărul 8 din urbea sus numită.Cu Miţă am fost coleg de bancă. Ce să-i faci. Miţă şi Florin sînt „ăia care apar pe sticlă”.. am bătut mingea de mici copii în acelaşi cartier din Braşov.

întrebîndu-ne peste capul lor „tu ai mozolit-o pe a ta? că io încă nu”.. care habar n-avea în ce direcţie se îndreaptă. Mai puţin Miţă şi Florin care au format la sfîrşitul liceului trupa HiQ. dar totul s-a spart lamentabil cînd ne-a picat fisa că ne trebe un impresar mai întîi.eram uşor afoni cu cadenţe urlătoare pe scenă. Vaporul clasei întîi şi alte şlagăre de genul Ceata lui Piţigoi. s-au plimbat pe la talk show-uri şi alte emisiuni şi au cucerit ţara. În visul ăsta frumos ne băgasem Miţă. dar ce conta. Dacă nu găsim impresar. Biduleasa. mate sau română redeveneam colegi de bancă pentru a ne mai mîzgăli oleacă pupitrul cu diverse formaţii în vogă pe vremea aia. amîndoi au visat cu atîta putere. aveau emisiune la un post tV naţional şi cuceriseră inclusiv imaginarul generaţiei geronto din faţa televizorului. HiQ a devenit nucleul găştii şi au început vizitele la Miţă. Nu ştiam ce o să cîntăm. HiQ devenise simbolul unei generaţii de copii inteligenţi într-o românie de tranziţie.. chimie. pe cap. Cînd eram eu legat la ochi şi urma să aleg pe nevăzutelea fata care urma să mă pupe. Lumea e a lor şi noi. Primul joc „fîntîniţa”. în momentele-cheie ale existenţei noastre. era normal să renunţăm. cînd cică erai legat la ochi şi fetele te pupau „undeva”: pe obraz. venim după ei să ne revendicăm bucăţica noastră din centrul lumii. anuşcoasa. printr-a opta ne bătea gîndul să facem o trupă. Problema era că niciodată nu nimeream ţucăiala pe gură. gaşca. iar noi încă nu crescusem suficient să ştim cum se pupă o fată cu limba. candid.mai bine de jumătate .. eu chiar mă apucasem de chitară. Forin. tot împreună l-am organizat. la jocurile cu pupături sau ne făceam unul altuia scenarii prielnice să o agăţăm pe ea. Şi aşa am făcut. ancuţa. io şi Miţă am fost unul lîngă celălalt. Primul film cu fetele l-am văzut împreună. o lăsăm baltă. făceam manevrele noastre. La chefuri aveam combinaţiile noastre. la orele de biologie. La un moment dat. 132 .. Chiar dacă erau în licee diferite. au anturat-o apoi pe Dana şi totul a devenit realitate. istorie. în Bucureşti. botezat generic HiQ. trebuia să ne limităm la cîntecelele de la ora de dirigenţie cu Coana Chiriţa. unul la Şaguna şi celălalt la unirea. Colonelu şi sebanu..Oricum. strategic. el mă atenţiona cînd eram pe direcţia cea bună. Marele premiu era pentru oamenii mari. sau „ai pipăit-o?”. Problema era că eram prea mulţi şi din ăştia mulţi . Ne pasam fetele cu care aveam treabă de la şcoală la dansuri în doi... După liceu. fata dorită. buşon sau.. au crezut atît de tare într-o idee încît himerele s-au împreunat într-o poveste care mai avea puţin şi se întindea peste un întreg deceniu: HiQ.

o adolescenţă devenită piatră de temelie pentru orice tînăr care a venit pe lume într-o românie aflată într-o continuă schimbare. Şi unele chiar mai goale decît erau pînă atunci. plutiri peste o realitate atît de frumoasă. la. HiQ. Ţache. Cu formele care le îmbrăcau cu tot. toate treceau pe lîngă noi. Putem desena în nisip nave cosmice şi în secunda imediat următoare zburăm printre extratereştri şi visăm. sîntem cu toţii la mare şi sorinel răsare numai pentru noi. sebanu. DJ star. Niciuna nu se oprea pentru că avea un singur scop. cuvînt pe care Miţă îl foloseşte în fiecare concert. sîntem acolo. Privirea ni se înceţoşa încet-încet şi fetele deveneau mai frumoase.. Halbele ne răspundeau binevoitoare strivind sub deşte cîrlionţi şăgalnici de gheaţă. soarele şi luna vor cînta „Patru nopţi şi patru zile” şi se vor plimba în BMW-uri. Şi noi eram HiQ. nu coceni de porumb. Păunaşul şi io ne ascundem şi azi în spatele perdelei de versuri. Că deh. Nici una nu ne voia sau nu ştiam noi să le anunţăm că existăm. spunem un „la. Poate ni se părea. rasheed.. Poate era din cauza vestimentaţiei de pe tren.trei litere care ascund în spatele lor o poveste plină de zîmbete. a găştii. Babu. existăm. Poate era de la spuma care ni se prelingea lăptoasă printre buze ca-ntr-un etern sărut melancolic încheiat întotdeauna cu o rîgîială sonoră. Lumea noastră.. eram şi noi niscai bărbaţi. tricouri de bumbac şi adidaşi în picioare nu aveam cum să fim convingători. Merinu. pentru că şi eu şi sebanu eram ca fiii pădurii în miezul litoralului. ăla de a băga copanul în mare. la!” de efect... la. în aleea încinsă de soare. sebanu începuse să revină la sentimente mai bune. Mai ales că tînăra chelneriţă îi zîmbea ispititor. terasa unde vom instala cartierul general va fi pentru cîteva clipe buricul universului. Cu blugii groşi pe noi. zboruri. a prieteniei absolute care îşi dedică sieşi prin vocile prietenilor noştri un imn dincolo de suflete: Gaşca Mea. Dar aveam o imagine de gigoloşi de apărat. trei suflete reunite într-o epopee a unei întregi generaţii. 133 . Colonelu. De la terasa noastră. dar deveniserăm un fel de oameni invizibili pentru ochii senzuali care curgeau către malul mării. iar anul ăsta lumea este la picioarele noastre.. ca alţii. aruncăm un „fişfonc” sau pur şi simpu redefinim noţiunea de „prieteni”. pentru că de aici vor începe toate zilele frumoase din viaţa oricui. O copilărie convertită în descîntecul unei vieţi.

îmbălsămată cu niscai suc de hamei. Iar bagajele aruncate în dezordine pe sub masă îmi dădeau de înţeles că dacă o să continui în ritmul ăsta mă vor blestema la un moment dat cu toate kilogramele lor cele grase şi vîrtoase. Oricum îl mînca în cur şi pe tachito să mai bage un club twice. Chelneriţa îi strecoară în pumn Pictorului un şerveţel cu numărul de telefon. chipurile..am înţeles. . Las’ că-ţi spune el cînd vine înapoi. Nu ştiu ce treabă avea ăsta şi s-a dus Neamtzu cu el.se făcea din ce în ce mai cald.. sub ei.Pe cine iubeşte? . e fratele meu de o viaţă.....Bă. iubeşte el ceva pe la Bucureşti. sau a vrut doar să o impresioneze? Mi-e totuna. nu? . Dacă eşti cuminte. slipii indecent de transparenţi şi universul ascuns. hai să scap şi io de bagaje şi să facem şi noi o baie. Oricum Babu şi Colonelu încă dorm. Plăteşte el. Oricum îl iubesc pe zăpăcit.ursane.. ursane. aşa că mai mult d-aia au plecat.sebane... .. sebane! rîdem amîndoi şi plecăm la braţ. am citat eu din memoria simpatică.Dar Neamtzu? . Hai să îţi arăt unde stăm. eşti în urmă cu lumea. Dar vin cu tine pe plajă. e domn! un gentleman desăvîrşit. io cu marea. . Îţi laşi şi tu ţoalele la hotel şi mergem pe nisip. Marea nu a mai scuipat din ea decît suflete pereche. tachito a fost cu ideea. că prea era disperat de dimineaţă să pişte niscai twice. să mor io! are el o iubirică. HiQ face atmosferă în club twice. . azi e miercuri şi în fiecare seară de miercuri. sebanul face simpatic din ochi. Nisipul putea oricînd să se transforme într-un baldachin numai bun de făcut dragoste în el. frate.. Ce zici? . toate astea mă aşteptau.Ţache a plecat cu Miţă la Bucureşti.. nisipul fin prelins printre sînii sirenelor. Valurile sparte peste coapsele înfierbîntate ale virginelor.Da.să mori tu.. Nu trebuia decît să scap de tancul ăsta de geantă de voiaj şi să mă lansez între femei.. . o să te iau odată cu mine să cunoşti nişte piţi plăcute rău de tot. 134 . să mai dea din poponeţ.

numai zîne în căutarea unor băieţi prezentabili. boielile. e păcat de la Dumnezeu.. fetele. Dar atîta timp cît machiajul. Şi io-s cel mai bun specimen care să confirme teoria asta. amăgindu-l cu ustensile străine frumuseţii cu care au fost lăsate de mumele lor la maternitate. astfel. extrem de prielnică agăţatului la plajă. ar fi demnele moştenitoare ale unei Ilene Cosînzene. asta îl face bărbat adevărat. să se aştepte de la mine să semăn puţin cu nepotul lui Făt-Frumos. îmi place să cred că io nu-s chiar aşa de bărbat şi trag oleacă înspre igiena muierească. Frumoasă realitate. i s-a împăienjenit părul de pe piept şi duhneşte a transpiraţie. dar idealurile de frumuseţe sînt atît de ireale şi de specifice basmelor. Nu de alta. dar îmi plac deştele de la picioare aşa cum sînt.. . La mare toată lumea e frumoasă.. Şi atunci te apuci şi scanezi după vreo frumuseţe şi te gîndeşti cum să faci să-i dai chiloţii jos. Nu puteam să ies aşa sălbatic în lume. să mă primenesc pentru ieşirea cu sebanu la plajă. domnule. să dau bine la contactul cu piţipoancele. nu cu plase de mîzgă precum laba gîştii.capitolul 3 Cîteodată stai şi te gîndeşti ce ai făcut bun pe lumea asta încît cineva de sus te răsplăteşte cu vîrf şi îndesat. m-am tîrît pînă în camera unde dormeau băieţii. 135 Uite aşa aş vrea să mooooooooor. eh. Nu de alta. încît nu încape loc de comparaţii. n-am ce-i zice! Muierile mint cu neruşinare că ar fi frumoase... saloanele de înfrumuseţare. „vulcanizările” care montează silicoane şi mai ales protezele dentare constituie o întreagă industrie prin care femeile învaţă să îşi mintă gagiul. drăguţi. trebuie să fii bun în continuare şi să nu cazi în păcat? sau îţi permiţi o vacanţă destinată greşelii şi ispitelor? De jur împrejurul tău numai cadîne. trebuia să mai retuşez oleacă fizicul. politicoşi şi aşa mai departe. să avem pardon. da. Cică unui bărbat adevărat îi put picioarele. Bărbatul trebuie să fie oleacă mai răsărit ca dracul. Dacă ele. înarmat cu o filosofie pozitivă. iar noi ne urîţim să arătăm că sîntem masculi. Nu poţi da cu piciorul ofertei. te trezeşti în mijlocul unui paradis înconjurat de prieteni şi bucurie şi te gîndeşti nebun dacă nu cumva Dumnezeu îţi face surpriza asta şi îţi dă pe datorie.. Nimic mai neadevărat.

. În momentul în care m-am convins că era vorba de aceeaşi eternă împachetare la grămadă a diverselor textile.. am căutat să descopăr regula de aşezare a ţoalelor. am zvîrlit cît colo genţile. care nu ştiu ce bine e ca femeia să aibă şi buşon prin care să emane vorbe. Mai că nu-mi venea să mai plec.. nu numai că erau invizibile. intime. generic... răsfăţate.. Plus că toate gradele Celsius reglate abil de soarele din ceruri. iar hăinuţele lui sebanu se sprijineau de teancul ţoalelor lui raoul. M-am sustras din haine rămînînd cu. trebuia să rezolv problema asta înainte de toate. se transformau la contactul cu pielea într-un şuvoi de sudoare... Nu se ştie niciodată ce poate pica şi de unde. La o asemenea organizare a spaţiului trebuia să mă conformez şi io pentru a nu-mi lua reproşuri de la băieţi. că hainele lui Ţache şedeau îmbrăţişate cu cele ale lui Babu. Nu trebuiau alintate. transpiraţia îşi făcea ea locşor pe sub hăinuţe în aşa fel încît să formeze mici acumulări lacustre în diferite zone. eman niscai aburi. pe holuri. nerăbdător. ele pur şi simplu făceau treabă.. atît. 136 .. erau muierile ideale în concepţia. cu mici valuri de muşchi pe ici pe colo. aşa că pînă să las din mînă bagajele. Şi ca orice lichid. să le spunem. zis şi făcut..... dar erau şi mute. Ce bine e! După ce văzusem cum e să stai o perioadă destul de îndelungată cu Bogăţia într-un cuptor cu microunde. pe peste tot. Făceau diferite lucruri prin cămăruţe.Şortul meu înflorat. mai avea puţin şi prindea scoarţă de atîta nerăbdare. aşa că iată-mă în toată splendoarea fizicului meu somalez. folosit pe post de slip. băgate în seamă sau compătimite pentru viaţa lor nemulţumitoare. şi nimeni nu le simţea prezenţa. căci cam aşa se prezenta şortul cu pricina.. sebanu. Şi taman la nivelul ăla de sub buric. dînsa-n vînt preţ de cîteva secunde de reculegere. admirabile aceste tanti. aşa mi-era de bine. în buricul camerei. Nu era deloc confortabil pentru că mă silea să verific din cînd în cînd momiţele dacă mai erau acolo. sunete sau să scuipe (ocazional). de abia aşteptam să .. Şi asta pentru că mă mîncau îngrozitor de la căldură şi condens. Dar trebuia să dau o raită de control prin staţiune să văd mimozele fugite de acasă... În micuţa încăpere în care dormeau lăfăindu-se Babu şi Colonelu hainele erau aranjate atent pe căprării. unor bărbaţi. stătea în tocul uşii şi dădea bineţe femeilor de serviciu. Femeile de serviciu sînt cea mai mare bogăţie la casa omului. Făceau lucrurile nefăcute şi nu cereau de mîncare.. Şi să mă răcoresc.

Nu puteai avea vreo fantezie cu vreuna din ele pentru că stricai armonia acestei lumi a camerelor curate. cu vedere clară la chiloţi şi bidoane. ursane. aproape ca şi mine de altfel. bă.. dar nu atingi.. Cu dinţii spălaţi. numai că eu mă trezisem brusc în cel mai frumos vis erotic pe care l-am trăit vreodată. Dormea de-a-n-picioarelea. Dacă te dădeai la vreuna aplecată pînă la podea. nu mai ai timp de prostii! eram gata... sebanu era deja obişnuit cu ţîţele goale care tremurau ademenitoare sub razele de soare. . dar astea sînt detalii. e stresat şi încep să înţeleg că duduile în alb sînt aceleaşi informatoare care dau raportul la recepţie cu privire la numărul de muşterii din camere. langoşii şi porumbul fiert împroşcau miresme sărate către cerul senin de vară. O lume aparte plină de viaţă se dezgolea în toată splendoarea ei la picioarele mele. toate astea formau decorul unui lung periplu spre plajă. rockul şi şlagărele de neuitat. rămăsesem preţ de o poveste atîrnat în fizicul languros al unei tinere negricioase şi pitice. Fişa camerei zicea patru şi eu o rotunjeam ameninţător. gogoşile. eh. cu fesele bombate şi lucioase de la atîta polizor de sănătate sau cu ocheadele gen „vino să mă fuţi” aruncate de puştoaicele adunate ciorchine pe nisip. ofticat la culme. nu d-aia bolnăvicioasă.Hai. Başca le dădeam planurile peste cap băieţilor care nu mai puteau să mai aducă nici o fată. eram păcătos şi nu era bine. remarca lui mă scoate din visare. asta era naşpa pentru că eu unul eram incognito. Îl văd că se plictiseşte pentru că îşi miroase degetele boante cu care fumează şi îşi remodelează freza de pe frunte. care la un moment dat se lovea de bătrînul Obelisc. cîntecele cu şi despre mare. ele sunt în felul lor sfinte şi intangibile. Manele şi muzica disco. sebanu. Cu freza veninoasă. îmbrăcate într-un halat alb.. Cînd afară te aşteaptă paradisul. erai mîncat. scăpă printre dinţi. sprayat pînă în măduva oaselor şi un zîmbet cuceritor m-am lansat pe aleea din buricul Costineştiului. 137 . vata pe băţ. Pentru că încălcai regula de aur: priveşti. prietenă sau soră în cameră. şaorma.. rămîneai toată vara cu nisip în cameră şi te mîncau şi ţînţarii. Privea prin ele. care insinua o metrosexualitate de bun simţ. eşti culmea! Mai rău ca o femeie! Ce. io cred că te las să te duci singur la baie şi io mă culc... Hamsii.. acu se mai dă şi cu spray! Frate. sebanu m-a salvat. Mamăăăăăăă. ai reapăn la momiţe? şopti Pictoraşul zdrelind un chiştoc de podeaua hotelului.

Însă fiecare din cei doi aştri lăsa picături de nemurire presărate peste univers. despărţiri. era nevoie de asta. bătrîni cu trupuri de copii şi mii de pescăruşi sînt ofranda uscatului adusă mării. era poate catapulta care va proiecta povestea noastră undeva pe o galaxie îndepărtată şi va rămîne acolo mult timp după ce. şi io şi sebanu ne proptirăm coatele în tejgheaua unui bar de pe plajă cerînd la unison. tristeţi. undeva în depărtare încă mai răsuna şuieratul trenului care a născut cîndva o poveste. Cearşafuri înghesuite unul într-altul împart plaja în mii de universuri stinghere. împăcări şi lacrimi. Ceasul s-a oprit în loc. Mintea mi-o ia razna. Şi cum ardeleanul nu-şi schimbă năravul cînd pleacă în vacanţă la mare. De asta eram cu toţii la mare. clipele se înghesuiau una într-alta formînd un lanţ imens de poveşti. tulai. Lumea se oprise în loc lăsînd doar soarelui şi lunii privilegiul de a se juca naiv cu privirile albastre ale muritorilor împărţind globul în zi şi noapte. iubiri. Nu de alta... noi nu vom mai fi... Cupluri singure. Vorbele deveneau inimi calde care cadenţau scurgerea inevitabilă a timpului 138 . Doamne. era poate ultimul strigăt al copilăriei din noi. amîndoi.. copii cu puţa goală.evident. începutul oricărei îmbăieri e mai frumos dacă este precedat de o ţucăială vîrtoasă cu o blondă la sticlă. trupuri goale de gagici decorează realitatea mai armonios ca-n multe din visele mele. adulmec cu fiecare por al pielii victimele dezbrăcate. un vînt leneş mîngîie urmele fierbinţi de pe nisip.. Parcă era ca praful ăla de ten cu care electrizează imaginaţia oricărui mascul feroce atunci cînd e aşezat în proporţia care trebuie şi în locurile pentru care este destinat el. lăsînd timpul să se joace absent în părul unei blonde cu sînii mari şi ochi albaştri. ultimul răcnet de libertate totală izbucnit din plămînii noştri. să culegem cît mai multe picături de nemurire pentru inimile noastre. singure. ultima zvîcnire a găştii noastre ostrogote în faţa trecerii timpului. dar io unul mă cam înfierbîntasem numai la gîndul că-s la doi metri de nisipul care semăna în anul ăsta cu un soi de boială folosită de fete în faţa oglinzii. tineri care se ard timizi în apa mării. Mă păleşte poezia. niscai ursus. de drept şi de fapt. Nu mai exista retragere. Monstrul de fier care mă abandonase pe peron fugea către orizont.

trebuia să încapă un puhoi şi era nevoie de loc suficient. storcîndu-le de mugurii plini de farmec. Lumea este prietena noastră şi ne iubeşte la fiecare concert HiQ în care urlăm melodia „Gaşca mea”. Nu era greu. Fiecare dintre noi îşi ţinea destinul în buricul degetului şi îl învîrtea după bunul plac. Miţă. Babu făcuse chiar şi o schemă a măgăoaiei şi calcula acum 139 . apoi redeveneam noi şi ne ascundeam pînă a doua zi în cuibuşorul nostru binecuvîntat de la marginea mării. Babu îmi spusese că voia să construiască o catapultă cu care să arunce oamenii în mare. cu puterea de a scrie noi înşine marea poveste a lumii. Dar nu o făceam.înghesuit în clepsidra sufletului. Voia doar un zbor de cîţiva metri. pe post de propulsor. Puteam opri oricînd cascada de emoţii şi troienele de lacrimi aşternute la marginea Pămîntului. Începeam de fiecare dată cu nesaţul sugarilor întorşi la ţîţă clipele. suflete calde scurse din ochii umezi de copile ţeseau noapte de noapte aşternuturi care abia aşteptau să ne îmbrăţişeze. Ne drogam cu senzaţia nemuririi. D-aia atunci. eram un fel de zei ai amintirilor. Îmi aduc aminte de o discuţie de la Braşov. să o ducem în seraiul nostru şi să îi arătăm stelele. Plaja era un vacarm discret de sutiene care vociferau multicolor. lacrimi şi stele prelinse din brichete cu gaz. la mare. Pluteam. Dormeam cîteva secole şi reveneam în aceeaşi lume care refuza să îmbătrînească. prietenul nostru călduros. Şi asta cu ajutorul unei pîrghii şi a unui sistem de elastic. Iar noaptea. Preferam să învăţăm pas cu pas zborul norilor. unii dintre noi îl scufundau în sticlele de bere. cu o lună înainte ca băieţii să plece în turneu prin ţară. Păşeam pe aceleaşi urme din nisipul fierbinte. Puteam culege orice femeie. sebanu. în paharele pline cu vodcă sau îl pulverizau pur şi simplu în aer sub formă de versuri. Nu intenţiona să îi zvîrle la turci. să ne ridicăm în fiecare zi pe umerii albastrului şi să ciocnim o bere cu soarele. tachito şi eu ne-am făcut extensii la suflet. Colo. ne scufundam pînă înlăuntrul sufletelor şi ne lăsam trupurile îmbălsămate de senzaţiile lubrice cu care obişnuia să ne răsfeţe Luna. jucam acelaşi joc de cărţi şi sărutam aceleaşi suflete înlăcrimate de la marginea scenei.. Babu. Ne rupeam de la gură răsuflări pentru a da viaţă unor copii fugiţi de acasă în inima distracţiei.. toată lumea se aşternea ca o pradă la marginea scenei. Fiecare secundă însemna un nou univers. eram personajele frumoase din povestea tuturor. toţi vor să ne intre în viaţă şi noi să intrăm într-a lor.

distribui greutatea în aşa fel încît să nu soliciţi prea tare instalaţia propriu-zisă şi armezi pîrghiile astea cu un scripete şi o cordelină elastică. Vorbise cu Miţă.. La un moment dat o luaserăm razna. 140 . Conform spuselor lui.. După ce mă săltasem imaginar în propulsorul lui Babu şi înotasem cu peştii din Marea Neagră.. în viziunea mea. încercînd să calculăm dacă putem arunca oameni peste mare. Babu credea că pînă şi graşii slăbesc cel puţin cinci kile înainte să plece la mare. din apă. . totuşi vorbisem cu Babu şi credeam că.. am stat o noapte întreagă să vedem pe Internet diferite modele de catapultă. . Pentru că toţi vor să fie frumoşi şi fac lucruri magice pentru a-i face şi pe alţii să observe. Şi mi-a arătat.. în turcia. aproape de mal şi să îl arunce pe ăla la vreo cinci-şase metri lungime? .?! sebanu reuşise încă o dată să mă rupă din visare şi să mă aşeze la terasa unde beam bere..Nu şi-a mai făcut Babu catapultă! a lăsat-o baltă. pe care. Dacă nu le spărgeam capul de nisip ălora care erau de la mama natură mai dolofani. Cînd te iau io pe umeri şi te arunc în apă să te dai peste cap.greutatea medie cu care se duc oamenii la mare.Bă. Mai aduceţi-mi şi cinzeci de vodcă. mi-a răspuns sebanu sorbind lacom din bere.Frate. alte detalii tehnico-economice pe care mintea mea uşor boemă de filolog nu prea putea să le digere prea uşor. . Mă şi vedeam tăind bilete la marginea invenţiei şi făcînd reduceri ademenitoare pentru fetele fără sutien. ştii cum ne jucăm la piscină. ideea lui Babu era cireaşa de pe tort a sezonului estival dacă îşi găsea concretizarea. sînt cele mai simple reguli ale fizicii: pîrghiile. tehnic. gîndeşte-te la o catapultă care să facă treaba asta în locul meu. să se armeze de undeva. Ştii la ce mă refer! eh. Le îmbini între ele.. catapulta poate fi pusă şi montată chiar aici în Costineşti.. dacă nu îi aruncam înapoi pe plajă pe ăia mai slabi. tare faza. urmau să vadă de unde cumpără materialele şi unde vor închiria loc pe plajă şi. catapulta nu-i simţea şi fel de fel de alte gînduri. Poate la anul. brusc mă cufundam în bere şi aflam că totul nu era decît un vis. pentru că anul ăsta plajele sînt închiriate şi nu ar avea unde să o pună.ursane... Oricum. Dar cum construieşti ghiduşia asta? . faptul că mulţi îşi lasă sufletul acasă şi vor să pozeze sexi la plajă îi face mult mai slabi. Dacă vrei îţi arăt.

a vorbit cu Miţă o noapte întreagă şi au ajuns la concluzia asta: nu se poate anul ăsta. dar ce pana mea? să încercăm şi noi fanele HiQ. Nu-i chiar uşor. frate. Vorbeşti de parcă tu ai fi în turneu. că n-au cum să le ia pe toate.Nu. bă.Hai. . joi şi vineri. Credeam că pişcăm ceva în turneu. . ursane..Păi şi cînd pana mea le vizitaţi pe toate? .. că nu e decît un stand Piaggio. . miercurea şi lunea băgăm noaptea prin discane. băga-ţi-ai fişfoncul! .Da. nu?. frate.Hai. dar ai o foame în gît de parcă n-ai mai fi văzut fofo de un an! . . omologări şi fel de fel de acte.. Dar măcar ştiam sigur că afacerea merge în profit.ursane. în discotecă? Habar n-ai....Da de unde... Îţi spun io... Mai dă şi pe lîngă.. Ştiţi ce aveţi de făcut şi totul merge bine. Mai e unul în Mamaia... frate. crezi că te vede vreo piţi pe tine? Promoterul? Nu. nu noi. tu ştii ce înseamnă să stai două ore în picioare la standuri şi să dai premii? să faci inventarul la tricouri. aşa eram şi noi la început. băga-ţi-ai picioarele. Chiar.Lasă. Frate.. Poate la anul. brichete şi toate căcaturile astea promoţionale? tu ştii ce înseamnă să dai din fund pe muzică pînă dimineaţa. bă.Frate. Mult de alergat! Plus că noi am venit aici cu treabă.Da. e greu. De la ora şase pînă noaptea. .. ursane! e greu de mori. avem trei zile pe săptămînă de stat cîteva ore în standurile Piaggio şi de dansat cu HiQ. .ursane. Cred că-s ciorchine cînd apar ăştia pe scenă.Marţi. acu sînteţi bazaţi. cu Dana cum vă înţelegeţi? 141 . se reglează din podul palmei.. vecine! toate pitulicile se uită după ăştia doi... sunt moarte după Miţă şi Florin. În week-end...Ce.. mă bag şi eu să dau premii la gagici. ce credeai? ....recunosc că îmi scoteam pîrleala cu grăsanii care plăteau amarnic fiecare kil în plus. e greu.. Ce pana mea! . că doar sîntem prieteni cu băieţii. frate. avem turneul ăsta pe cap care ne cam ocupă ceva timp.. Ce.Ce uşor ţi-e ursane să vorbeşti! Habar n-ai ce greu e fişfoncul ăsta cu turneul! . Cică îi trebe o groază de autorizaţii. . ăsta din Costineşti. dar v-aţi antrenat o lună prin ţară. unul în Neptun şi încă unul la dracu să-l cheptene. . N-a fost aşa. că nu e mare lucru să dansezi pe scenă şi să dai nişte premii cînd mergi la corturile Piaggio. tu nu te alegi cu nimic.

Şi iată-l acum pe ursanu cum nu ştia el ce să facă. Ne salutăm de fiecare dată şi ne vedem doar la concerte şi la stand.. Descopăr nişte personaje interesante la capul lui sebi. şi generozitate sub buric încît îmi pierdui pentru cîteva momente glasul.. era întruparea celui mai pervers vis al meu şi exista de-a-devăratelea. Băga-ţi-ai.să mori tu! . Şi nişte forme fine la mînuţe.. Cu toate astea.Nu. e cel mai tare umorist din cîţi s-au inventat pe lumea asta. .. .. rîzi numa cînd deschide gura. pentru că asta urma să facă din mine ciclopul pămîntului de gagiu-su. frate.. să meargă în mare şi să-l lase pe sebanu cu nişte bani sub cap. s-a dezbrăcat de bermude.În schimb Merinu şi staru sînt senzaţionali. . nu vă supăraţi. e foarte tare. dar cine e staru? . .. nu? tour managerul? ăla mare cît casa şi bun la karate. s-a aşezat pe cearşaf. Înghhhhhhhhh. îl ştiu de la petrecerea aia de acu doi ani din discotecă. ce ciorbe ar putea găti în intimitate. şi devotament. nişte copănele fragede şi crocante şi o pielicică asemănătoare cu puiul de Gostat încît mă şi gîndeam . iar privirea lui dădea semne că ar fi înlocuit oricînd baia în mare cu un culcuş cald şi îmbietor.. Miţă şi Dana. Pe dracu mă gîndeam io la ciorbe! Mă gîndeam la varză cu ciolan afumat...ursane..Nu vă supăraţi! auziţi..! sebanu era foarte obosit. a venit cu mine pe plajă. haine şi două telefoane mobile? sau să stea pînă cînd s-o trezi? sau. pămîntul începea 142 . şi atîta inteligenţă. Şi avea fata asta atîta poezie aşternută în cuta aia făcută de mama natură chiar pe stern.. . frate.. Hai.. şi-a potrivit berea în nisip să nu o răstoarne cineva şi. vecine! .. nu ştii nimic! Numai la piţi îţi stă dibla. în spatele ei orizontul se întuneca.. e sunetistul HiQ. ursane..să-mi bag picioarele! Ce varză sînt.Nu-l ştii pe staru Pornostaru? ai trăit degeaba pînă acu.. s-a descălţat. şi bună creştere. Îl ştii pe Merinu. că sigur îl ştii.. nu s-a lăsat. cu tot cu ţîţele alea ale ei şi zîmbea.Foarte bine. aleg varianta a doua şi scanez atent împrejurimile. O blondă slabă ca gazela şi despuiată ca-n filmele porno se întorsese cu faţa spre mine.. a adormit.. Şi asta pentru că în timp ce visam io la ce i-aş face domnişoarei respectabile... Merinu e ăla care a făcut scheme de karate cu Mircea Badea în timpul unei emisiuni la care au fost invitaţi Florin.Frate..

Şi aşa reuşesc să scap de primitiv.. Şi mă mai împiedica şi diabolicul simţ de conservare cînd mă uitam la bicepsul lui cît capul de hipopotam. După ce blondina răspunse cu o voce antipatic de piţigăiată că are grijă de cearşaf şi de sebanul de pe el......... Noroc că mi-am revenit repede şi am dres-o cu flăcăul care se înălţa mai ceva ca everestul sub bornăul meu: . Probabil că de emoţie ajunsesem să mă cred la meditaţii la română. Doarme şi nu vreau să-l trezesc pentru că peste vreo două ore are de condus iar 8 ore pînă în vamă. Miţă şi Babulaine. asta mi-a ieşit pe gură. Frati-miu e şofer la Parlament. cînd l-am auzit pe ciclop strigînd după mine să-l aştept că vine şi el în apă. nu i-am spus. Pentru că aşa mai făceam numai atunci cînd mama ne descoprea în clasa a doişpea cu cărţile de joc sub ditamai tomul cu eminescu... Nici eu. că am terminat facultatea. vă rog? . nu a aflat niciodată că noi trei învăţam portretul lui Ştefan cel Mare jucînd şaişase chiar în timp ce ea ne dicta comentariile pentru Bac..? I-e rău? tună cu o ploaie de bale asupra mea monstrul. . ştiu... cu mama. nici Babu şi nici Miţă nu avem curajul să o supărăm cu golăniile noastre din vremurile coşurilor din bărbie.Dar băiatul care stă pe el ce are... Ştiţi cum e viaţa asta de şofer.. ... Din cauza vocii ei.. săraca. 143 să tremure anunţînd un pericol fără margini şi asta pentru că.Nu. m-am dus spre mare. . Şi s-a rupt filmul.. alegorie. Jur că asta a fost tot ce am putut spune în apărarea mea.Şi tu eşti mai prost ca bujiile de la trabant! îmi venea să îi zic dacă nu mă împiedica bunul simţ cu care mama şi tata mă înzestraseră încă de mic. Şi am luat-o pur şi simplu la fugă către marea care mă aştepta asemeni unei virgine. ..aham..... un hăndrălău cît Carpaţii şi Ceahlăul la un loc se ridicase în picioare. Mama. Mă şi vedeam troznit cu nesimţire de hidrocefalul evadat din peştera vînătorilor de dinozauri.. De abia am ajuns cu tirurile în Constanţa. Puteţi avea puţină grijă şi la cearşaful nostru. Nici acum. parcă nici ţîţele nu mai erau ca înainte. Noroc că ştiu să fiu diplomat atunci cînd e cazul şi proptesc miopia în altă direcţie decît în ţîţele iubitei lui.

Îndes organul cel obraznic înapoi şi ies din apă. dar ce te faci cu gigantul care tocmai venea de la o terasă. Căutătura mea îl sperie şi o ia la fugă ca disperatul. în nisipul fierbinte. .. Şi unde mai pui că în loc să o liniştesc cu vreo imaginaţie scabroasă. L-au ajuns blestemele. Ghinion! Motanul cel vestit tocmai a ieşit din intimitate să salute plaja. dau să mai arunc o ocheadă la cele două monstruozităţi de ţîţe care sfidau gravitaţia ţintind ca nesimţitele spre cerul senin. înotînd către mal. voi lovi cu disperarea puşcăriaşului prins la budă aplecat după săpun. Ptiu! Ijghi-l-ar ploaia de puchinos cu înclinăciuni poponare! Ce o fi văzut la mine.. să fie clar.tulai. se retrage în glorie. Mai dau de două ori din mîini. Ţîţele cu sfîrcuri întărite patrulează pecum catargele prin apă.. Îi arunc o privire aprigă bofleiului care intră în apă cu ochelarii de soare şi lanţul cît zgarda de pitbull. Prostul are şi noroc pe deasupra. Şi nu-i treaba lui la ce îmi folosesc io fundul. să liniştesc mătărînga şi dau să ies din apă. Şi văzîndu-mă mai neadormit şi mai pus pe şotii faţă de nevastă-sa. Doamne. revenit pe cearşaf şi nespus de bucuros că îl găseam pe sebanu în regulă şi toate lucruşoarele noastre la locul lor. Şi iată cum mă trezii priponit cu ancora.Frati! Io mă întorc că m-am belit pă nas! Îmi arată borcanul sîngeriu care pute a prost. Dar cum mintea nu este pe lumea asta. treburile s-au cam precipitat. se gîndi să joace cu mine o partidă. pînă în măduva ei. acolo jos. hăndrălăul vrea să se bălăcească în apă cu mine. de capul ei. aşa. sub buric prinse a se dezvolta în cel mai barbar mod cu putinţă. că eram mai alb ca brînza telemea? Pînă găsesc răspunsurile astea. Mă trîntesc pe burtă şi rămîn aşa cu ochii lipiţi de sfîrcozitatea indecentă care îmi părea că se dezvoltă de la clipă la clipă. evident. sînt răzbunat. sînt sigur că dacă zdrahonul va face vreo mişcare greşită. se loveşte de primul val şi dă cu dinţii de nisip. Pe el îl aşteaptă cineva pe cearşaf. Nu că m-ar fi deranjat prea tare atîta timp cît numai io ştiam de toată tărăşenia. ceva. simt că mă înroşesc şi rîd tîmp la nisipul fierbinte. cu ce Ţi-am greşit? După ce că umblă cu cea mai bună pizdă de pe litoral. mai mult o inflamam cu ţîţele plutitoare de mai devreme.. Mai bine mort decît pîngărit. 144 . asta era în mintea mea. Jur! Fundul meu rămîne al meu şi o să-l folosesc la un singur lucru. cu un plasture de prost gust pe bornău şi avea poftă să joace niscai table. Foarte tare! Îmi vine să pun mîna şi simt că în şort. Mă duc să înot în larg şi văd o roşcată făcînd pluta.

îmi răsesem la piele tot părul pubian. 145 Ce putea să spună şi cefalopitecul? Vorbea ca ultimul pîrnăiaş ieşit de la mititica şi voia să pară interesant.... nu prea puteam refuza căci zdreleam bunătate de orgoliu masculin în faţa unei aşa mîndreţi de muiere. era ciudat. ba.. cu finalizare. ce piele albă ca brînza topită am. Luăm şi tablele cu noi.. cum fiecare firicel de nisip astupa un por şi începea să vibreze în aşa fel încît chinul să fie şi mai mare. pretene. Şi. De refuzat. nu se acoperea deloc.era cea mai ingrată postură din viaţa mea.. Iar de jucat. nu prea puteam juca pentru că în mod sigur trăgeam şi cearşaful după mine cînd încercam să mă scol. vorbeau cele două voci ale mele.s-a făcut! Hai pe terasă. le şi vîntura tremurînde prin faţa sugativelor mele montate pe retină. mai mult. De cuminţit. uită-te şi tu la mine.. pricoliciul din şort nu dădea semne cum că ar avea de gînd să se calmeze. aşa că mă aflam în mod indiscutabil în faţa unei situaţii limită. Şi să faci lucruri interesante cu nevastă-ta. Şi evident..Păi. zîmbeam tîmp şi încercam să-l urmăresc pe cefalopitec în timp ce se străduia să emită nişte sunete cu sens şi semnificaţie. ... În sinea mea deja începea să se închege o îndrăzneaţă poveste de amor cu bucata aia de femeie care atîrna. în timp ce eu aş fi păcătuit de vreo două-trei ori cu piţigăiata. toată mîncărimea pămîntului se acumulă înverşunată acolo. la toarta unui oligofren.. cu bunăciunea de lîngă el. el nu ştia cum să plece de lîngă bunăciune. Brusc... Şi transpiram din tot sufletul pentru că nu puteam vîrî nici un deşt acolo să mai liniştească din forfotă. după ce pielea mea deshidratată şi gingaşă de acolo gustă oleacă din apa sărată a mării.. Şi apoi în soarele ăsta parcă nu-ţi arde de altceva decît să te bronzezi. stai să mă fardez şi io de sezon să tragă fetele la mine. Plus că..e înghesuială acolo şi n-o să ne putem concentra. în ciuda tuturor bărbaţilor decenţi din lumea asta. a dracului piţipoanca.. . . o mîncărime deloc de neglijat puse stăpînire exact pe zona ghiduşă amintindu-mi că doar cu o seară înainte. că e un soare belea. Numai la bere şi table îi stătea mintea în timp ce io aş fi putut avea o discuţie. simţeam cum băşicile ieşeau una după alta. în timp ce încercam să îmi imaginez cum şi ce le voi face fetelor de la mare. dobitocule. aşa fără o bere lîngă parcă nici tablele nu-s table.. .. printre care şi sex.

se lasă rugat. tovarăşa s-a aprpiat de mine şi m-a pupat pe obraji. Şi noi eram cei care trăgeau linie către viitor. ieşti cam alb. iar mama a venit la eveniment însoţită de fetele ei. eh.Mînca-i-ar. tovarăşii erau însoţiţi de o cohortă de lingăi pe linie de partid. eram prins definitiv în capcană. aveau nişte fuste scurte foarte sexi şi nişte chiloţei înfloraţi de ţi-era mai mare dragul să te joci cu ele.. . nu puteam ataca bericioaica pentru că aş fi alarmat toate muierile cu clopotniţa bălăngănitoare din şort.. M-am concetrat pe un capitol anume din viaţa mea. Pe televizorul alb-negru din sufragerie au apărut chipurile terorizate ale celor doi conducători. la mare. Dar abia după ce ai pătruns animalic în el te trezeşti cu o frumuseţe de coitus captivus. Chiar dacă erai un puţoi de grădiniţă. Deşi mi-era o sete de nebun. Pentru că găurica nisipoasă se strînge în jurul lui Cremvurştilă cît ai zice „piţi” şi nu te mai lasă să ieşi. Şi au murit.”. De Crăciun.Dhaaaaaaaaa. Nu prea mă ajuta amintirea asta pentru că gagicile care erau cu vreo douăzeci de ani mai mari ca mine.slavă Domnului că nu a mai insistat şi m-a lăsat în pace! În sfîrşit puteam trăi şi io la intensitate maximă prima erecţie. era ca într-un film american în care ştii dinainte că cei acuzaţi vor muri. eu eram la grădiniţa de lîngă fabrică... Mi-am amintit apoi de modul în care au ucis-o de Crăciun. Şi totuşi am continuat să îmi amintesc secvenţa aia. M-a întrerupt. Vizita avea ca destinaţie precisă fabrica de textile Carpatex. . de frumoşi! Şi a plecat apoi pe covorul de flori şi brad pe care cei de la Carpatex îl pregătiseră special pentru cuplul prezidenţial. era o pauză de desene animate. Nu mai puteam scăpa şi pace. atunci s-a sfîrşit epoca de aur. acceptînd crimele maturilor pe care nu îi vom respecta niciodată dacă vor ajunge 146 . e foarte ciudat să te simţi violat la ruşinică de nisipul fierbinte. eu şi băieţii eram copii. şi iată-mă făcînd prima mea cucerire. a venit delegaţia oficială. acest guru al meselor cu slană şi ceapă.. Io am început poezia. erau acuzaţi. silabisi acest einstein al sălilor de forţă. Ştiaţi că nisipul e ca o virgină? Nu te lasă să te strecori din prima. mama.. Plaja toată era a mea. M-am gîndit la ceva îngrozitor. Momentul în care tovarăşa elena Ceaşescu şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu au venit în vizită de lucru la Braşov. „tovarăşă elena Ceauşescu! Noi şoimii patriei. de la liceul MIu. trebuia să mă liniştesc.

Gîndul mi-o ia razna pierzîndu-se fără ţintă în peisaj. exact peste ţeasta ta.. spinarea Pictorului semăna cu puiul la rotisor. mama. la fel de întîmplător ca zborul inutil al unei frunze desprinse de pe o creangă. totul este întîmplător. Nu există lucruri inutile. De undeva. despicînd-o în două. Dormea adînc sforăind simpatic. ursane. am petrecut asea.. garoafe în jerbe şi coroane cu sincere şi eterne condoleanţe. La fel de întîmplător ca rahatul în care calci pentru că nu l-ai văzut. . totul este întîmplător şi gratuit. sebanu clipoci din buze simpatic. de frumoşi”. absolut totul. a funcţionat.. Niciodată zîmbetul unei fete nu va însemna mai mult decît un simplu zîmbet. Lumea îşi schimbase coloana vertebrală pe o ţepuşă din argint.. Pentru că nimeni nu ştie să zică „mînca-i-ar. Odată calmat mi-am aruncat privirea înspre Pictoraş. Mădularul s-a liniştit micşorîndu-se întristat. Iei autobuzul şi cade peste el un stîlp. ci doar chestii care mai devreme sau mai tîrziu îşi vor demonstra utilitatea pe planeta asta. iar scara pe sub care treci nu te poate faulta decît dacă nu e bine fixată.conducători. Şi toate amintirile zburau departe înspre casă lăsînd în urma lor dîre albe. Nimic mai greşit pe lumea asta decît vorba de mai sus. Mi-am mai luat o bere şi mi-am înfipt fundul în maldărul de nisip.Pictore! Pictore! Dormi? . un rost. Căcatul în care calci nu o să-ţi aducă noroc niciodată. am luat un prosop şi i l-am pus pe spate şi pe cap. Şi vorbele i se pierdură în cearşaf.Lasă-mă puţin. Chiar dacă toate superstiţiile din lume s-ar pune în cap şi s-ar apuca de yoga peste noapte. La fel de întîmplător ca zîmbetul aruncat pe stradă de cîte o fetişcană absentă. Nu a fost întîmplător faptul că în ziua respectivă nu ai luat taxiul metroul sau orice alt mijloc de transport? Ba da. Pisica neagră care îţi taie calea nu o să te omoare niciodată.... atît. eterne regrete. vaporoase. Nu există nimic dincolo de semne. Nimic nu este întîmplător. pînă la cele mai insignifiante lucruri.. era prea frumos să şed acolo în mijlocul sutienelor explozive. toate au o ordine a lor. de la o terasă se auzea Uite-aşa aş vrea să mooooooooor. că mă bronzez şi io. De la venirea pe lume a copiilor nedoriţi. Nici o regulă din lume nu supune lumea încastrînd-o pe un 147 . Nu voiam să dorm. şi cîntăreşte cîteva tone. Şi o voce caldă mă îmbia la somn...

Vorbele mamei s-au adeverit. Mama. aia se întîmpla. muntele din miezul Braşovului. Nu am ascultat. Mi-am mai spart şi clanţa şi am mai desenat şi niscai cicatrici care să afişeze pe mufarină pentru totdeauna lecţia de proastă purtare..singur făgaş. Cînd am început să înţeleg cum stau lucrurile. toate se întîmplau aşa cum hărăzea măicuţa. totul era clar ca lumina zilei. Dacă mama mi-ar fi spus. Bine. “Nu lua bicicleta. am fost chiar şi în oraş. N-am ascultat-o şi m-am dus. săraca. Ce ne zicea mama. Chiar înainte să mă apuc să traduc chestii pentru firma de ingineri şi să strîng banii pentru mare. soră-mea. superstiţiile nu există. Oricum. îmi spunea mama după terminarea facultăţii. Şi m-am proptit cu nasul într-o salvare după ce am traversat în mega-viteză cea mai aglomerată stradă din oraş. nu o mai uiţi niciodată. După ce mi-am învăţat lecţia nu am mai încălcat niciodată regula de aur „ascult-o pe mama!”. atunci cînd era vorba de mine sau de uca. am ajuns la mare pentru că aici nu exista nici un pericol. ce îmi pică la examen şi chiar ce note o să iau. îmi spunea şi io îmi rupeam piciorul de fiecare dată.. Lumea nu are destin pentru că nu are nevoie de el.. „stai acasă. Nu am înţeles cu adevărat lucrul ăsta decît după ce am numărat în total peste treizeci de entorse. semnele nu există. În seara aia chiar credeam că e important pentru că 148 . e de rău”. rebeliunea asta cu bicicleta mă pălise prin clasa a noua.. “stai acasă. O rugam să îmi spună ce subiecte primesc la teză. am început să profit de această putere extraordinară a mamei. mi le distribuiam de pe un picior pe altul. Culmea. Mama citeşte în viitor cu o claritate înspăimîntătoare. şi mi-am dat drumul de pe Dealul Melcilor care era chiar lîngă casă. nu pleca în seara asta!”. mi-a demonstrat-o de nenumărate ori. fiţi siguri că mă gîndeam de două ori înainte să fac pe rebelul. dar fără urmări grave ca ruptul de picioare sau spartul de nasuri. simple verificări ale faptului că odată ce ai învăţat treaba cu pedalatul. “Nu te duce la baschet că e de rău!”. îmi spunea mama. De atunci nu m-am mai suit pe bicicletă decît pentru curse scurte. tot ce confirmă într-adevăr că este ceva dincolo de universul nostru de înţelegere este premoniţia. M-am întors pe sub tîmpa. au mai fost nişte abateri. luxaţii şi fracturi la gleznă. toate sînt întîmplătoare. am luat bicicleta să mă întrec cu băieţii prin cartier. mergi cu altceva!”. în aşa fel încît dreptul să vină întotdeauna după stîngul la capitolul rupturi de oase.

premoniţiile mamei şi ceasurile rele erau unul şi acelaşi lucru.. am plecat la întîlnire cu Păunaşul făcînd planuri pentru o noapte întreagă. Că aşa e el prost cînd e să fie vorba de el. sînt cu băieţii mei la mare şi îmi bag picioarele în toate ceasurile din lume. ceasul rău e înainte de toate coşmarul pe care îl trăieşti cu ochii deschişi... Noi toţi încercăm să ne facem temple în sufletele celor din 149 .. pentru că ursanu avea treburi mai importante de făcut. mama îmi reamintea cîtă dreptate a avut atunci cînd mi-a spus să nu fac. aşa am ajuns la mare. chiar înainte să ne vedem cu fetele. Şi am rămas fără timpan pe corneta stîngă.. Pe lîngă faptul că e un loc de referinţă în Braşov. Şi orgoliul unui prost se măsoară întotdeauna în cicatrici sau alte semne de bună-purtare. mama o adeverire a premoniţiei. eh. nimic altceva decît. dar acum am scăpat. toată viaţa e presărată de ceasuri rele. eu o dădeam înainte pălindu-mă cu ţeasta de tocul de sus fără încetare. e drept că nu am trăit-o pînă la capăt pentru a şti cu precizie matematică exactitatea premoniţiilor.. Mama îmi spunea că nu e bine. orientîndu-ne cu faţa către un sfîrşit neaşteptat. exemple de acest gen există milioane în viaţa mea. alte ceasuri rele.. Cumva independent de voinţa care ne dă aripi să răzbim printre troienele pline de glod prin care trebuie să ne facem loc. dar ştiu cu siguranţă un singur lucru: totul este întîmplător. s-a dus pe apa sîmbetei toată întîlnirea amoroasă din seara aia. după patru ani de ceasuri rele. fac noduri în firul vieţii care să devină la sfîrşit de tot. Pînă şi ursitoarele.. la naştere. Puse faţă în faţă. de cînd ascult de mama au murit ceasurile rele. eu vedeam ghinionul şi continuam să greşesc. ceasurile rele sînt cele care hotărăsc în locul nostru cursul firesc al vieţii. la buşeli printre maşini. aşa am scăpat din vălmăşeala de sentimente nocive care mă macerase în timpul relaţiei din anii facultăţii.aveam întîlnire cu două vise frumoase de femei. uneori. Şi uite aşa. unde poţi mînca şi bea must pe săturate. sînt zeu pe scenă. ceasurile rele ne smulg şi ne aşază pe un alt făgaş. Paradoxal este că. Dansez cu frăţiorii mei de la HiQ şi încerc să cuceresc sufletele publicului prin dans. eu vedeam în toate relele un ceas rău. Nu m-am mai poticnit de nici un obstacol şi am mers mai ceva ca un Cadillac pe şosea prin viaţă. aşa cum Miţă o face prin vorbe. Cum ar fi să provoace niscai băieţi de cartier la bătăi printre boscheţi. Nimic nu este mai adevărat însă ca „Ceasul rău”.

soarele coţcăia secundele anulate de cuiul din pieptul meu care suspenda timpul.. ajunşi în apropierea hotelului auzim două voci adormite de la o terasă cu prelată verzulie. Cu toate astea.. servea 150 ....Frăţiorul meu. mîngîiat sau ne-au atins întîmplător.. îl făceam fără ca Pictoru să riposteze cîtuşi de puţin. Mesele albe de plastic erau doldora de sticle de bere şi farfurii cu pizza şi ciorbă.. mai aveam puţin şi ne creştea barba pînă la cot pînă veneaţi voi. Doar de dragul fotografului miop care eram io. . pentru că ochiul arzător i se înroşise alarmant şi fugea speriat către ultimul val. Cîteva chifle zăceau scofîlcite lîngă paharele pe jumătate pline. Ia. . sorinel. hai să mergem şi noi să vedem dacă s-au trezit băieţii.. Cel puţin asta aveam eu în cap. Dacă voiam să îl fac apolo. Şi să îşi atragă pentru doar cîteva clipe concubina nocturnă la o baie în doi.. rîdea Babu din tot sufletul degustînd aristocrat dintr-o butelcă fumurie de ursus.. la agăţat.Da. bă. să mergem în cameră. Îl puteam modela acolo pe nisip în orice voiam eu.. . strategic postată cu faţa spre aleea pe care se scurgeau toate bunăciunile feminine ale Costineştiului. În inimile noastre este un imens cîmp presărat cu templele oamenilor care ne-au zîmbit. Oricum mă consolam cu gîndul că noaptea e un sfetnic bun şi totodată prilejul ideal de a pişca nişte dudui dornice de aventuri estivale.. era după-amiază... încercam eu să îl trezesc pe Pictor. trebuia să îl trezesc. sebanu era cunoscut în gaşcă pentru faptul că nu era un mare înotător. vorbit. Voia să cadă melodramatic în mare. să ne schimbăm şi să ieşim. evadasem iar în poezie şi nu era deloc bine. după cum îl botezasem pe soare.acu se vine de la plajă. Şi pentru că nu era foarte sigur de lipăielile acvatice. În jurul meu colcăiau trupurile fragede ale puştoaicelor rebele aduse de maree.. dădea semne de miopie nocturnă. sebanu răspundea cu o relaxare pisicească. Nu-i păsa de nimic. Voiam să bag şi nişte flotări înainte pentru că remodelează trupul mai ceva ca ciorba de burtă halită pe stomacul gol..jur. spune Pictoraş: ai făcut baie-n mare sau numa la soare? completă şi Colonelul de la aceeaşi masă. Mai aveaţi puţin şi luaţi tot bronzul..

bă.. Imediat mă trezesc cu o blondă transpirată şi dornică să fie băută. răspunse sebanu moralist. Oricum. nu? Şi ne-ai mai ajutat şi cu transportatul la standuri. aseară am petrecut pînă la ziuă. nu? . nu? sau măcar să fi venit vreunul dintre voi să îl aşteptaţi pe săracul ursanu la gară. Babu era la a doua bere pe ziua respectivă. completă Colonelul. ştii cum sînt gagicile vara asta? a-ntîia! au pielicica mai ceva ca puiul de Crevedia. Ce-i drept.. erau fetiţe la plajă? N-ai pişcat nimic. ai cărui ochi sticleau pisiceşte. sebanu se apucă să îi facă freza lui Babu rîzînd ca pentru sine. sebanu avusese program de voie în timpul lucrului.. tu eşti obosit că ai dansat mult prin cameră ieri. că noi sîntem sătui de atîta cărniţă ca de pui.Da.n turneul ăsta. Pînă şi fericirea de a fi iar cu băieţii la băute tot prin pori se evapora. nu sînt numai eu cu Babu. D-aia fusese pedepsit de băieţi să stea toată noaptea să aştepte trenul de Braşov. totul se evapora prin pori.îmbăieri marine doar cînd intram cu toţii sau doar atunci cînd erau niscai pişpoance prin zonă să vadă virilitatea păroasă de pe piept în toată splendoarea ei umedă. i-o întoarse Babu. Îmi comand o bere şi mă instalez la masă.. bagaje cu mîner? întrebă glumeţ Babulaine. Şterg cu dosul mîinii praful nisipos aşternut pe petecul meu de plastic şi aştept. . . Frate. După o baie prelungită în mare. Băgai în tine bere ca spartul şi tot nu mergeai la budă să te pişi. Şi nici măcar lung cît de cît să aibă de ce prinde. nu zici nimic. şi alţii fac treaba. Colonele! Dar că tu şi Babu că aţi dormit în loc să petreceţi cu noi. trebuie să ne merităm cu toţii păpica. cu restanţele majore la somn şi cu berea care începea să clocotească în mine. Pofta lui şi aplecăciunea peste masă mă făceau să cred că ăsta era doar începutul unui maraton de bericioaice. . ce vrei de la noi? Iartă-ne măcar de data asta. nu zici nimic. Nimic mai mult. Şi se trezise doar de o oră. fetiţe. Nu unii stau şi beau. Cu o zi înainte să ajung eu la mare. Degetele abile ale Pictorului caută derutate cîrlionţii cu care se obişnuiseră în atîta timp. abia dacă înţelegeam 151 .. Babu n-are părul creţ. Fără replică. taman ce îmi doream şi eu! Pe căldura aia insuportabilă. treaba din urmă şi-a făcut-o cu onoare.Vecine.Mînca-mi-ai pula cu ceapă.ursane! Ceva piţi.. sebane.. mîngîierile lui sebanu erau un fel de replică la vorbele lui Babu. aerul sărat sugea instantaneu alcoolul din sînge. era clar.. să ştii.

ce se întîmpla în jurul meu. Începeam să mă cam ştrumfesc. Înţelegeam în reluare discuţiile şi aveam nevoie de explicaţii tot timpul. Cînd am ajuns la nivelul de retardat ordinar, scos complet din filmul discuţiei, l-am întrebat pe Babu de somnoroase. un gest înţelegător din partea prietenului meu mă făcu să înţeleg că avea să vină cu mine să mă instaleze în pat. Şi să mă treacă de Cerberul de la recepţie care cerea de fiecare dată buletine şi alte certificate de naştere de înnebunea pe toată lumea. I-am pupat pe băieţi, ne-am aşezat la încă o bericioaică şi dup-aia... s-a rupt filmul. În vedeam pe sebanu rîzînd, Colonelu scosese nişte cărţi de joc şi Babu scria ceva pe o hîrtie. eu intrasem pe modul economic şi moţăiam la masă. Mă duceam naibii cu ţeasta prin tăblia de lemn dacă nu mă prindea Babu din zbor şi nu mă căra pînă în pat. Cerberul de la recepţie fusese învins.

Conform poveştilor lui Babulaine, cică am ajuns prin cameră, am dormit cîteva ore pînă s-a făcut vremea de discotecă şi, după lungi insistenţe m-am urnit către... disco “ring”. am apucat să fac un duş de relaxare şi să dau cu nişte parfum fin pe la urechi. eram agăţabil. treaba cu discoteca pica un pic cam repede şi mă simţeam nepregătit. Dar aveam încredere în şarmul meu. Dacă mimam supremaţia, cîştigam lupta înainte de a deschide gura. Babu mă echipase cu un tricou magic Piaggio pentru a avea acces în discotecă. Frăţiorul zicea că doar cu o seară înainte HiQ avusese concert acolo, iar băieţii mei dansaseră şi dăduseră premii pentru toţi. era un fel de vedetă, iar dacă eu eram acolo cu el, deveneam ca prin farmec şi eu vedetă. Începeam să înţeleg cum stau lucrurile. Mă erijasem în postura de robbie Williams, că altceva nu mi-a venit în minte şi l-am urmat pe Babu în discană. Şi ca să vezi ghiduşie, bodyguardul de la intrare mai că nu m-a ţucat pe buşon cînd m-a văzut, ce-i drept, pentru prima oară. Babu mi-a explicat apoi că: - sîntem vedete aici! să vezi ce se întîmplă cînd urcăm pe scenă şi dăm din poponeţe iar trupa cîntă! Frate, e de vis! se aprind brichetele, femeile ne doresc, se udă toate. Şi noi stăm pe scenă şi ne facem treaba. avem concursuri, promoţii, prezentări şi alte d-alea. e foarte mişto, o să vezi. Poate o să te bagi şi tu cu noi să dansezi. De abia aşteptam. I-am zis dintr-o răsuflare că vreau să mă antrenez pentru zbenguiala din timpul concertului şi... Ne-am suit pe boxe lîngă scenă, revendicînd oarecum zona centrală care ne era
152

destinată pentru că eram promoteri Piaggio HiQ. adică nu eram oricine. eram semi-vedete şi zei în anumite seri. Babu încerca să mă iniţieze cum e cu lumea asta complicată de celebritate. M-a introdus în peisaj explicîndu-mi că: - Noi stăm la masă cu HiQ, andre şi Candy. Frate, nu mai poţi fi om de rînd după ce ai băut cu zeii. Mă înţelegi. Noi am fost acolo. e normal să mergem pe scenă în seara asta pentru că aici ne e locul, ursane! De aici vedem mai bine ce păsărici au venit să petreacă! Şi am fost vedete în seara aia preţ de o jumătate de oră. Pînă a venit un hăndrălău care în mod sigur nu îl cunoştea pe colegul lui de la intrarea în discotecă şi ne-a explicat elegant cum se zboară de pe boxe. Nici n-a fost greu pentru el, căci coeficientul de inteligenţă i se măsura în biluţa numită biceps. Iar tricourile noastre nu aveau nici influenţă asupra lui pentru că, ghinion, nimeriserăm în seara... revistei de dezbrăcăciuni, Hustler. MC Gălăgie de la sibiu întreţinea atmosfera, iar nişte cadîne îmbunătăţite cu puţin “plastic” pe piept îşi introduceau diferite ustensile de uz casnic prin zone mai mult sau mai puţin intime. Nu a fost nevoie decît de un bobîrnac ţintit în moalele spatelui pentru ca eu şi Babu să devenim vrăbiuţe pentru cîteva secunde. am zburat de pe boxe şi am reuşit să le amuzăm pe duduile care ne priviseră pînă atunci cu un oarecare respect. trînta a mozolit cu noroi şi respectul lor, şi încrederea noastră. Pînă şi pe gagicile porno de pe scenă le-am distrat un pic cu zborul nostru. Neavînd ce face după un asemenea duş rece, ne-am mulţumit cu spectacolul de pe scenă şi am început să ne roadem buzele de oftică. Pe mine m-a bufnit rău de tot rîsul să o văd pe una dintre ele, pornobruneta, luînd un pai rozaliu, care în mod normal ajută la ingurgitarea anumitor licori colorate din pahare ţuguiate, şi vîrîndu-l într-însa, pardon, bunătate de... ruşinică. Şi asta în timp ce ailaltă puchinoasă plimba peste el bunătate de trupşor, ditamai făcăleţul de neam prost. Nu de alta, dar îţi venea să urli la lună ca vîrcolacul de oftică pentru faptul că ai fost dat de pămînt de un pacheţel de muşchiuleţ filet pentru ca nişte rapandule să stea pe scenă şi să fie penibile. era umilitor şi revoltător! Babu suporta cu greu ruşinea. tremura de draci mai ceva ca piftia lui tata de Crăciun. trebuia să bem ceva tare şi acidulat. Nu se mai putea trăi cu nervii ăştia pe noi. singurul lucru care a mai reuşit să îl calmeze pe Babulaine a fost clipa în care blonda ne-a tratat pe toţi cu rotunjimea curuleţului şi
153

ne-a arătat cîte buzunărele au muierile de la natură şi cîte lucruri pot înghesui într-însele. să avem pardon, acest moment a fost marcat de o atitudine perfect normală venită din partea domnişoarelor aflate pe ringul de dans, care şi-au luat tălpăşiţa lăsîndu-şi partenerii pironiţi de balele scurse pînă în pămînt. eh, şi blonda asta nu numai că îndesa multe lucruri în ea făcîndu-te să crezi că ar putea fi folosită pe post de geantă de voiaj, dar mai şi gîfîia. ziceai că a dat strechea în creieraşul ei mononeuronal. Duduia nu dădea semne că vrea să termine prea repede spectacolul, pentru că trebuia să ţină podoabele în găurile din dotare timp de o oră, conform contractului. Şi asta a şi făcut. aşa că eu şi Babu am încercat primul nostru whisky cu cola... aveam nevoie de ceva destul de tare pentru a închide supapa deschisă de blondă. recunosc, în seara aceea am fost salvat de întuneric. Şi asta pentru că, din rebeliune, refuzasem să mă închiloţez. aşa că vă daţi seama ce ghiduşie de năzbîtie era să se întîmple dacă nu înecam avîntul într-o boare de alcool. Nu de alta, dar privitorii ar fi înţeles după atîtea secole de întrebări ce se întîmplă cînd uneşti un moş cu o babă, la o fustă... asta se întîmpla dacă şliţul îmi exploda în timp ce tanti cu fustă sub cur din faţa mea dansa sprijinită pe motanul exploziv. Şi mi-ar fi fost ruşine ca după ce scăpa namila, cum scăpase mai devreme pe plajă, să îi spun duduii zîmbind tîmp... - Mă scuzaţi, don-şoară. eram eu! a scăpat pîrdalnica între copanele dumneavoastră fără voia mea... acum ce facem? Nu putea face asta. Nici în filmele porno cele mai cele nu se întîmplă aşa lucrurile. Plus că mă mai şi castrau, naibii, gorilele clubului. - să vezi ce muie îşi ia fraierul ăla! Păi nu ştie cine sînt io? Lasă că vede el joi..., ameninţa Babu conducîndu-mă către terasa DVG, care ne fermecase de la prima bere. - Vecine, ăla nu-şi făcea decît meseria..., încercam eu să îl calmez. - Îmi bag pula, ursane, înţelegi? Îmi bag pula... Io nu urc pe scenă joi dacă ăla mai lucrează în ring. Mă fut, păi ce am ajuns ultimul om, să fiu aruncat ca o şosetă de pe boxe? Mă fut, o să-şi muşte din pumni fraierul. stai să vezi după ce îi zic lui Miţă... Îţi spun io că şi-a dat foc la valiză... - Bă, sincer, ai dreptate la faza cu aruncatul. a fost un muist şi ar fi bine să şi-o ia, dar... sincer, nu cred că o să şi-o ia. Flăcăul nu a executat decît un ordin.
154

- Nu mă interesează, ursane! tu înţelegi că nu sînt oricine? Îmi bag pula, dacă prostul ăla nu a înţeles, îl fac io să înţeleagă! Şi Babu continua să îl ponegrească pe oligofrenul care confundase sala de forţă cu ringul de dans, pînă cînd am ajuns la terasa de lîngă hotel. MiniDVG. Oligofrenul îşi merita soarta pe deplin. În avîntul lui de a-l ponegri pe pătrăţos, Babu scăpase şi niscai invective “de control” la adresa curvelor, proastelor şi idioatelor de femei care îi suflă în pupa unui astfel de specimen nereuşit al naturii... Şi iată-ne ajunşi la terasa MiniDVG. aşa era răsfăţată de patronul ei, Dan, cu care sebanu a legat repede o prietenie de cruce, cu jurăminte eterne de loialitate pînă la adînci bătrîneţi... adică pînă la începutul lui septembrie, cînd sezonul îi ţuca părinteşte, pe creştet, pe toţi turiştii şi trăgea linie. Oricum, nu era şi cazul nostru pentru că lucrurile se mişcau aşa de bine încît nici unul dintre noi nu prea voia să o-ntindă prea curînd acasă. Nu de alta dar noi, braşovenii, avem niscai bun simţ din născare, niscai creier şi oleacă de tupeu pentru a răzbi inclusiv pe litoral... Ne împrietenim pe viaţă, sădim legături eterne şi le respectăm politicos pînă în pînzele albe. (aţi sesizat modestia din rîndurile de mai sus, sper?) Şi, chiar dacă sezonul intră la apă şi se micşorează prin părţile lui esenţiale, facem noi ce facem, un zîmbet, o măslină, o cireaşă şi-un descînt şi îl lungim pînă la Crăciun...

În drum spre terasă, arunc o privire către mare. Mă cuprinde brusc un ecou adînc care îmi dă frisoane. Privirile albastre încă mai stăruiau pe luciul apei. Buza falezei din Costineşti, o replică perfectă a decorurilor din filmele sud-americane, mugea surd către lună. La lumina chioară a unor neoane verzui, la mese de plastic uşor incomode, cu briza sărată tremurîndu-ne prin freză, stăteam toţi adunaţi la sfat. În seara aia sfat se numea o gigantică sticlă de vodcă, pe care Mihăiţă o botezase “apă plată”. Mai rar vezi vodcă la bidon de cinci litri. Şi toate pline, care va să zică... Ne strînseserăm toţi. Discuţii aprinse, rîsete, cerculeţe albicioase de fum de ţigară, lacrimi de fericire şi maldăre de seminţe. toate astea erau fundalul unei poveşti despre şase ostrogoţi, după cum ne intitulaserăm generic în vara asta, cărora ursitoarele le înnodaseră încă din primele ceasuri de viaţă ombilicele... astfel, destinele li se împleteau armonios precum pîraiele reci de munte în drumul lor către mare. Nici unul nu
155

Ca vedetă. inseparabil pe vecie. şi uite aşa. chiar respectuos.. vecine. sau mai ştiu eu ce milionar de prin ţărişoara asta numită românia. în glumele lui Miţă. eh. în ring în seara asta. Şi asta pentru că tot ce spunea el era auzit şi mai avea şi ecou. Fiecare din noi ne definim pe noi înşine privind în oglinda asta mozaic în care ne-am înghesuit cu toţii sufletele. Miţă încerca pragmatismul Colonelului.. Şi unde mai pui că toţi cei de la masă mai sufereau şi un ţîr de complex de inferioritate. pentru că totuşi este Liz taylor. pofta de viaţă a lui Ţache şi vehemenţa lui Miţă. Şi aşa se întîmplau lucrurile şi cu Mihăiţă. nu mai eram trataţi. eh. în mod sigur dacă mergea el să îi certe pe neanderthalieni. se rezolva instantaneu. amuzamentul lui sebanu. din diplomaţia ocazională a lui sebanu.. io şi ursanu.? Şi diva este prezentă în calitate de bună prietenă a mea şi se poartă firesc. ursanul se regăsea întocmai în nervii lui Babu. apoi se stinge revenind la cel care eşti tu de fapt. la o cafea la care mai vine şi elisabeth taylor. poezia ursanului şi voluntariatul lui Ţache.. împrumutînd în plus de la Miţă. şi tot ce am vrut noi a fost să dansăm şi să ne simţim bine. dragi cititori. Pula mea de bodyguarzi cretini. ca şi Colonelu de altfel. în încăpăţînarea lui Ţache. ca doi beţivi ordinari şi aruncaţi ca nişte cîrpe de pe boxe... În mod cert că fiecare dintre voi ar bombarda-o pe sărmana băbuţă cu fel de fel de complimente şi nu ar şti cum să o mai bucure. şi-a început Babu plîngerea către Miţă.Dacă veneai şi tu. Frate.. cam aşa se întîmplă cînd stai la masă cu zeii. Babu ciupea din sensibilitatea lui ursanu. era ca şi cum ai privi într-o oglindă mincinoasă care pentru cîteva clipe îţi arată o anumită latură a ta.înţelegea de ce se regăsea în cel de lîngă el atît de tare. fără aere de vedetă. asta în situaţiile în care nu ne trezeam cu Voltaj la un fotbal sau cu Ştefan Bănică şi Gabriel Cotabiţă la aceeaşi masă 156 . .. fiecare eram un pic din celălalt şi împreună deveneam un tot unitar. Plus că v-aţi pierde cu firea în mod sigur. încrederea în sine şi autoritatea. nu oricine.. Ţache făcea cam acelaşi lucru cu ceilalţi.. încăpăţînarea lui Babu. în maimuţăreala lui sebanu sau seriozitatea Colonelului. care ne mai scotea din cînd în cînd prin lumea mondenă şi abia dup-aia aflam cu surprindere că tocmai am vorbit cu nimeni altul decît fiul prim-ministrului.... de exemplu. Şi aşa mai departe. Cum ar fi să vă invit şi io pe voi. organizarea Colonelului.

Cică a plecat Merinu. . în care toţi se ştiu cu toate şi zîmbesc pentru a nu da impresia de nas pe sus. Nu ne vom îmbăta niciodată. de sezon. care pînă atunci mimasem cunoaşterea absolută a limbajului de turneu al băieţilor.. starul.. Şi nici urmă de bagaje.Dar ce ţi s-a-ntîmplat. La care.. . cerîndu-i discret ospătăriţei Dana (după numele înscris pe eticheta prinsă lîngă decolteul bronzat) un suc. apăruse ursanu la mare. Şi Miţă avea întotdeauna grijă să ne ţină la curent cu noile găselniţe în materie de limbaj codificat sau micile alegorii. toată lumea rîdea. Ţache se întorsese în Costineşti cu Miţă după ce dăduse o raită prin Bucureşti. Pe mine mă cam luase poezia uitîndu-mă din buza terasei la cum erau organizate stelele. măi.. amîndoi erau secretoşi. unde avea o mîndruţă. în prima zi cînd ne-am cazat la mare. nu v-am povestit? asta e ultima fază inventată de nea staru-Pornostaru. Passatul lui Miţă şi într-o oră erau în Bucureşti şi dansau în clubul twice. au sărit în Moby Dick.. singurul lucru senzaţional în viaţa de turneu eram eu. Cînd s-a întors a venit cu două fete de braţ.. .Frate. mă duceam eu după fete că ştii că am mai mult succes.cu noi. Nu se întîmplase nimic nou. de la masă i-a zis: “vecine.Ce-i aia bagaj cu mînere? am sărit eu.. Poate că în drum mă prindeam şi eu de un mîner şi aveam cu ce să mă schimb”.. venite din zona ziariştilor de monden.. Mă duc eu mai tîrziu să despachetez. ăştia doi plecaseră imediat după terminarea concertului. Dănuţ puşca glume la foc continuu mai ceva ca o mitralieră americană. cu toţii aşteptam cu nerăbdare să auzim ce a mai scornit DJ star. bagajul meu. Ce să-i faci? Dacă stai la masă înveţi să joci după vorbele din show biz. Vă daţi seama că Merinu a încercat să dea o replică. dacă ştiam că mergi tu după bagaje. O lume politicoasă. Vodca continua să curgă pe gîtlejuri înmuiată cu o fanta de lămîie sau cola de sezon. dar n-a avut nici un succes pentru că staru i-a zis: “frate. starul era într-adevăr o mare figură. lansate în exclusivitate pentru prieteni de către HiQ. Şi noaptea ne învăluia pe toţi cu braţele ei 157 . De fiecare dată cînd ne întîlneam cu Miţă. de ţi s-au înecat corăbiile? N-ai pişcat şi tu acolo o pisicuţă? N-ai prins şi tu un bagaj cu mînere? întrebă părinteşte Miţanu. actor înnăscut. O lume educată de regula bîrfei de aur. să îşi recupereze bagajele lăsate la recepţie. DJ-ul nostru. poţi să îl duci direct în cameră şi să îl laşi lîngă pat”. Ole! să bem pentru asta. Babule.. adică ăla din dreapta.

am pus suflet şi cu ce m-am ales? Cu un şut în cur de mi-am scos chiloţii cu patentul din ochiul maro. se pişă pe tine. Întreaga viaţă este un început fără sfîrşit. orice le-ai zice. exagerez eu. Vor ele un cîrmîz.Da. Dacă te complici cu ele. ce dor mi-a fost de tine.Bă. . orice le-ai face. ursane! Cum faci.Îmi bag picioarele în capul lor de femei. . după ce m-am despărţit parcă sînt uns cu miere. percută Ţache. tot nu-i bine. Dîre albe de stele lăsau gîndurile să zburde în liniştea lor printre constelaţii. . aprinzîndu-şi o ţigară. situaţia. Babulaine. care e într-adevăr foarte frustrat de situaţie. a completat Miţă. mă.ursane. astea nu ştiu să iubească...Da. frate. ceva în plus decît le dai tu şi gata. uşor absent şi nu foarte interesat de răspuns.Mînca-mi-ai pula cu ceapă.lungi. începe Colonelu. Nu eşti bun.Nu. . asta e clar. e adevărat? . un fişfonc. nebunule? Iar ţi s-au înecat corărbiile? sări Ţache. toate pizdele din viaţa mea au fost nişte distruse. sînt pe interes şi au un singur scop: să te facă. Cică arzi tot ce prinzi.. frate! Nu cred! La cîte piţi au fost în turneul ăsta e imposibil să nu fi pişcat şi voi vreuna. cum ai reuşit să fuţi atîtea la Braşov. adăugă Babu. se întîmplă. gagigile-s bune. Dacă te văd trist şi-au băgat picioarele. de le spargi pe toate? Că noi tot cu momiţele umflate sîntem după tot turneul ăsta. frate. Frate. 158 . un „a fost odată ca niciodată” perpetuu... . încerc să mă bag şi eu în vorbă. O poveste vie care renaşte încă din primele silabe ale hitului Gaşca mea:.. e bine să le fuţi şi atît. ... toate-s nişte curve.. . . tu ai de suferit şi ele se pişă pe tine. Vise conştiente şopteau nemulţumite către asfinţitul fiinţei lor că încă mai este loc pentru un început. .. femeilor le place viaţa.Hai. ca pentru palmares. frate. Bă. au ele destulă tristeţe în viaţa lor ca să-şi mai piardă timpul cu tine.. Babule că exagerezi! interveni Miţă. Frate.O coacăză exagerez. ce-ai.. trag vecinele de mine şi nu mai ajung să mă împart. io tot la părerea mea rămîn. că mi-a povestit Păunaşul la telefon. . Veselia. ..... începu seanu.. ursane! Cum pana mea le iei tu pe toate şi pe noi nu ne chemi să culegeam ce rămîne pe jos? Cum îţi calculezi tu treaba asta? se bagă şi sebanu potrivind vodca în pahare în combinaţia perfectă cu suc...Hai.. bă. Îmi face cu ochiul înspre sebanu. Nu le plac bărbaţii distruşi.Frate. Nu ştiu ce am. Fug de depresie.Frate.

atunci abia pot fi numite umane... restul este o poveste îndulcită pe ici pe colo cu vorbe isteţe şi priviri siropoase. În viaţă. pentru că în secunda imediat următoare îţi sug toată vlaga din trup şi te îndepărtează de prieteni. Femeile sînt nişte fiinţe ciudate. iar chipul mai tînăr cu douăzeci de ani. muierile trecute de o anumită vîrstă devin acaparatoare. ahtiate după relaţii. de exemplu.. În momentul în care devin mame. sebanu cred că a iubit acolo. Înnebunite să lege cu orice preţ sufletul bărbatului de lîngă ele. se eschivează mîngîindu-l iar pe Ţache. aşa cum a păţit şi subsemnatul. Menirea lor pe Pămînt este una strict reproductivă.Mă uit în jur.. Viaţa asta e ca o seducătoare pierdută în propriile vrăjeli.. Nu-i aşa sebane? . spuma de la gura halbei de bere este singurul sărut plin de viaţă care nu trădează cu zîmbetul pe buze.Nu-i nimic. Mă ridic şi mă lovesc de noaptea grea. aşa sînt femeile. simt cum mi se înmoaie picioarele şi creierul îmi dă un singur ordin: budă. Nişte paraziţi care se lipesc de cîte o viaţă şi încearcă să îi schimbe cursul. nu trebuie să le iei în seamă mai mult decît merită. sufocante. Miţă zîmbeşte enigmatic uitîndu-se la sebanu. . Poate doar Dumnezeu să ştie vreodată adîncimea gîndurilor vreunei femei. recuperăm vara asta. Ţache ne aminteşte de Bucureşti şi de iubita lui de acolo.copilul.eh. care se afla lîngă el. dar cu toate astea pîntecul lor cîntă în surdină doine de adormit copii. Colonelul rînjeşte şi ne spune că el o are pe Şose.. Nenăscuţi care abia aşteaptă sămînţa dătătoare de viaţă să explodeze în pîntecul neprihănit pentru a suge prima suflare de sînge din viscerele neînmugurite ale viitoarelor mame. de altfel. unele dintre ele devin martire.. unii dintre noi au mai prins ceva. pentru că au ajuns atît de perverse în zilele noastre încît au învăţat să disimuleze adevărul din sufletul lor inclusiv atunci cînd se privesc singure în oglindă. sînt goale. vecine. în jurul creştetului lor începe să încolţească o aură strălucitoare. maţele femeilor devin prunci.. pentru că nu îi convine subiectul. Babu lasă capul în jos şi ia o gură din pahar.Ba da. Iar mă loveşte imaginaţia şi gîndurile rebele îmi cotropesc creierul. iubita lui şi că nu-i stă capul la prostii. sînt goale complet.. Pentru că atunci cînd prind rod. sfinte pentru cauza lor . ursanu. . dar gîtul li se pare înconjurat de ghirlande de diamante. La Galaţi. 159 .. zic eu şi dau pe gît vodca. Cum spui tu.

în pămîntul care ne va da ceva din zborul frunzelor în vînt. Întoarce capul şi apoi revine surprinzător cu un zîmbet. soarta lor se pecetluieşte cu primul organ masculin care le spintecă viscerele. toţi bărbaţii căzuţi în plasa vreunei femei sînt nişte adami mînjiţi cu glodul păcatului evei. eram legaţi pe viaţă şi pe moarte de povestea care ne purta paşii. e timpul să naştem din cuvinte alt fel de realităţi. Mă uit la Babu. voi fute beat criţă o gaură neagră şi mă voi pierde undeva în univers ca un Luceafăr frumos.. Nici unul dintre noi nu putea muri din senin. Din timpuri imemoriale m-am născut cu o ură nebună împotriva lor... Şi în momentul în care duse sticla de bere la gură.. Îl aşezau la masă şi îl cinsteau cu o 160 . o stea căzu rănită în mare. să intrăm aşa. Lumea nu are timp de pierdut cu astfel de poveşti. nici ultimul.. să îi atragă lîngă ele şi apoi să îi cuprindă cu tentaculele mrejelor lor.. Nişte slabi. Cred că şi strămoşii mei urau femeile pentru că era un lucru natural. Şi cînd mă voi sătura de atîta libertate. să le am sălbatic şi apoi să le dau drumul peste lume. revin.. apoi dispare în spatele unui grup de petrecăreţi.. Viaţa asta şi-a trăit veacul şi huruie prea răguşită printre dunele amintirilor noastre. eu voi zbura vara asta. spălaţi. e timpul să renaştem din cenuşa inimilor noastre. îmbălsămată în aerul fierbinte al răsuflării unei mame care naşte... Îl luase la smotocit pe Ţache. dar de fapt se duc din ce în ce mai jos pe o pantă care le îngroapă în hăul păcatului... Şi asta doar pentru că la naştere ursitoarele ne înnodaseră ombilicele.Dar majoritatea femeilor sînt nişte curve. din simpla dorinţă a bărbatului de a nu mai fi singur. Coşmarul misogin mă face să rînjesc sadic. Va dura o veşnicie. Şi. nişte sclavi.. Nu e nici primul. aşa umilite. Cu toţii am rîs. am închiriat o bucată de cer numai pentru mine. să dăm drumul la ploaia care ne va spăla de tot. pline de păcat pînă în măduva oaselor să cadă precum o ninsoare peste milioanele de creştete de bărbaţi teleghidaţi din spate de cîte o femeie.. ele mimează că renasc după ce au fost călcate. numai bune pentru a fi întinse şi posedate cu sălbăticie. e un vis consumat. Îl trăgeau ceilalţi înapoi în viaţă. a mai murit un vis. Îi zîmbesc.. Ochesc o fetişcană care curge pe aleea din faţa terasei. Nişte eve făcute din plămădeala ispitei. să ne pierdem în natură ca o poveste caldă de vară. de capul lui. De aia am venit la mare să le îngrop pe toate în nisip.. apoi...

halbă de ursus. Viaţa începea să bată la uşă. iar clipele vrăjite începeau să simtă trezirea sub picurii de rouă. 161 . Nimeni nu dormea pentru că nu mai era timp. Destinele noastre sudate într-o legătură sfîntă cu ţărîna doineau hohote de rîs în văzduhul plin. O rouă rece. rece ca o îngheţată îndesată peste boaşele inflamate. doar pentru a retrăi cîteva secunde lungi cît o eternitate.

în istoria lui.zodie’’ a postmodernismului literar românesc.. Livius Ciocârlie. Iaşi. începând din octombrie 1958 până în prezent. de contacte vii. pe atunci. Vasile rodian. Mai apoi. Lucian Petrescu. rodica Bărbat). Marian Oprea.Pavel Dan’’ al Casei studenţilor din timişoara este unul dintre cele mai longevive cenacluri studenţeşti – probabil cel mai longeviv – din românia. la viaţa lui. cenaclul a fost condus de prozatorul Viorel Marineasa. iată. el este cu adevărat un reper de istorie literară. Cluj). Petru Ilieşu. Duşan Petrovici. illo tempore. Mircea Pora. dar şi prozatori ca: Daniel Vighi. la . traian Pop traian. Milodrag Konstantinovici. Vasile Creţu. adriana Babeţi. rodica Draghincescu. simona – Grazia Dima. ca îndrumători. adrian Derlea. apoi. prin cel puţin câteva nume amintite mai sus. Gheorghe secheşan (enumerarea este. din partea istoricilor şi criticilor literari care s-au ocupat de fenomenul cenaclier şi literar tânăr al anilor ‘7o – ‘80 – ‘90. Mihai Octavian Ioana. aproape 55 de ani. înscrisă. nescrisă încă…): sorin titel. Începând cu anii de final ai deceniului opt până în 1989. Cornel ungureanu. Viorel Marineasa. aleatorie). Ioan t. în acel nou context. în ciuda unei cvasiignorări. acest interval e. Şerban Foarţă.. sub noua . participanţi de drept. Dan emilian roşca. Ioan Crăciun. Corina rujan. (argument în plus!). eugen Bunaru. Marcel tolcea. Morar. s-au format aici. la universitatea din timişoara). având o activitate neîntreruptă de. În această etapă.Pavel Dan”. încă de la începuturi. directe cu mişcarea literară din celelalte centre. se afirmă în spaţiul cenaclului primul val de nouăzecişti timişoreni: simona Constantinovici. puternice. studenţeşti (Bucureşti. de intensă emulaţie creatoare. Popa. George Lână. Gheorghe Pruncuţ. pledează pentru blazonul acestui cenaclu numele câtorva scriitori.. Valeriu Drumeş. o perioadă deosebit de fertilă. cenaclul Pavel Dan dobândeşte o notorietate naţională. prin 162 Cenaclul „Pavel Dan’’ ieri şi astăzi . cel puţin…). Marcel sămânţă. ce îşi făcea tot mai simţită prezenţa sub numele de Generaţia ‘80. la istoria lui (e drept. un brand cultural al oraşului. poeţi ca: Ion Monoran. (avându-i.CeNaCLu Cenaclul . Mircea Bârsilă. fireşte. (bizare. pe tinerii şi entuziaştii universitari de atunci: Ioan I. andrei Bodiu (student.

Dialog. 2003 şi . dar şi mai tinerii (poeţi. deseori confundabil cu un anumit tip de underground literar-artistic. ed. Bogdan Cazacu. ed. Echinox. de nealiniere la . Forum studenţesc.. Cătălina George. e vorba de asumarea unui modus vivendi.Pavel Dan’’. După 1990. Liana sabău. ariana Perhald.. Marineasa. Claudiu Bolcu.douămiiştii: tudor Creţu. Ioana Duţă. Daniela raţiu. Perioadă în care s-a afirmat un nou val de tineri scriitori . coordonatorul (îndrumătorul) cenaclului este poetul eugen Bunaru. Marius aldea. eseişti) postdouămiişti: Moni stănilă (referent cultural între anii 2007–2010). în această perioadă. Din 1996 până în prezent.). de deschidere la tot ce înseamnă.canonul’’ (estetic şi social-politic) al epocii. ana Puşcaşu. Marineasa. Matei Vişniec. nume noi. (devenită Branea…). manifestând tact şi discreţie. alexandru Colţan. tot în această perioadă au fost publicate două antologii de poezie şi proză (selecţia şi prefaţa de eugen Bunaru): . cu o boemă specifică paveldaniştilor acelor ani. Continuând tradiţia benefică a anilor ’80.. la . Nu trebuie omise câteva repere din istoria cenaclului. referent cultural. de percepere fertilă a evoluţiei fenomenului literar contemporan. au apărut. Nicoleta Papp. anul acesta.Pavel Dan 50’’. adevărate embleme ale identităţii sale. este. datând din acei ani. care s-au perpertuat până astăzi: tabăra de creaţie literară de la Crivaia.a. suplimentul cultural al revistei Forum studenţesc şi concursul de creaţie literară care. Dorian Branea. raluca sandu. Bogdan Munteanu. ca şi în prezent. în poezie.Dintr-o respiraţie. Octavia sandu. Eugen Bunaru 163 . tinu Pârvulescu. (avându-i ca protagonişti printre mulţi alţii pe Mircea Cărtărescu. alexandru Potcoavă. un spirit viu. aleksandar stoicovici (referent cultural al cenaclului începând cu 2011). dinamică înnoitoare. annemarie sorescu. Beatrice serediuc. cenaclul şi-a păstrat. Cristina Ivan Păcurar. Opinia studenţească ş. proză şi critică literară: robert Şerban. Daciana Banciu. elena Ştefoi). adriana tudor Gâtan. în planul creaţiei literare. Ionuţ Ionescu. adrian Bodnaru. eliana Popeţi. prozatori. Viorel suciu. sorin Horotan. va marca a cinsprezecea ediţie. în perioada post decembristă. prozatoarea Dana Gheorghiu. 2008..afirmarea lor în cercurile şi în revistele studenţeşti ale vremii (Amfiteatru. Generaţia 2000’’. dar şi prin promovarea unei atitudini existenţiale şi estetice nonconformiste.

somn uşor Aleksandar Stoicovici plângi pentru că n-avem bani plângi pentru că e frig lemnele sunt ude şi nu ard plângi pentru că au murit vecinii şi nu mai ai de la cine să împrumuţi pahare (ce mai aştepţi de la oameni?) rândunelele şi-au făcut cuib în gura de aerisire zboară la mică înălţime şi-ţi mânjesc cu umbra lor covoarele hainele întinse pe sârmă. plângi somn uşor plângi pentru că toţi te-au lăsat la aman reumatismul e sâcâitor uşa de la sufragerie nu se închide barca pluteşte în mlaştină printre picioarele scaunelor vâslaşul adună copiii din apele salmastre corpurile lor sunt pline de bube dulci pâcla se întinde în toată casa închide uşa în vis bolile se iau atât de uşor liliacul îngheaţă pe hol florile îţi acoperă faţa ai vrea să plângi dar închizi ochii şi lacrimile se pierd în vis somn uşor 164 .

maci soarele apune ca un cap apăsat cu putere şi ţinut ore bune sub apă somnul te apropie de moarte în fiecare noapte îmi spui că drumul pe care mergi e ca pescuitul la pâlnie peştii nu găsesc calea de întoarcere (nici măcar în vis) mă rog de tine ca un copil să nu închizi ochii îmi lipesc fruntea de fereastră şi am impresia că spitalul e ridicat în mijlocul unui lan de maci sunt maci în saloane în pungile de perfuzii sub halatele asistentelor în pijamalele chinezeşti ale bolnavilor până şi corpul tău mi se pare năpădit de maci îţi ies din gură se rostogolesc pe gât şi-ţi acoperă pieptul şi nimic nu e mai îngrozitor decât macii ce acoperă treptele spre morgă poate doar zâmbetul tău nesigur şi viaţa ce se termină stupid cu o pâlnie manifest sunt deja ore bune de când vorbim sunt ore bune de când ne lingem resemnările de pe epoleţi încep să cred că nu vom termina niciodată 165 dar cui să-ţi dai ţara ce ţi-a rămas de trăit cu cine să te înfrăţeşti din şirul ăsta de oameni .

acum când mâinile lor sunt mai galbene ca niciodată când limbile le sunt fixate ca nişte ace de ceas pe ştanţa curată a supunerii acum când copiii din care au crescut bâjbâie în somn după un sân otrăvit cui să-ţi dai puţina răbdare când moartea e cel mai bun preţ pe care-l poţi scoate când din revolte se revarsă râuri de lapte peste corpurile inerte reacţiile nu sunt totuşi foarte convingătoare privim cu detaşare un spectacol gratuit în care ni se lipesc hârtii de turnesol pe ochi pentru a vedea clar viitorul strălucit ce ne aşteaptă organele noastre sunt proiectate sub piele ca nişte filme de prost gust reluate la nesfârşit în acelaşi cinematograf ambulant în care se pun la cale revoluţii sângeroase numai atunci când se goleşte sala sunt ore bune de când vorbim şi parcă o ducem deja mai bine în casa asta nu se poate venera nimic mi-e foarte somn. îmi imaginez nişte cocoloaşe de aluat înnegrite şi ţeasta unui animal acoperită de licheni în casa asta nu se poate venera nimic straturile subţiri de pământ din coridoare sunt transformate în tăceri sau în instrumente de tortură 166 .

intru în casă ca o apă. ca un semn care nu aduce nimic bun ca un viciu căruia nimeni nu-i mai cade pradă mi se face atât de somn încât îmi aşez ţeasta de animal în mijlocul coridorului noroiul îmi intră în urechi şi se întăreşte imediat închid ochii şi adorm adorm şi brusc mi se face foarte dor gândacii de Colorado cu fularul galben lămâie înfăşurat la gât mult mai lucid cu mişcări exacte. habar n-am ce ştiam atunci şi nu ştiu acum toată viaţa am fugit de gândacii de Colorado pe care trebuia să-i caut printre sacii de cartofi ca să-i strivesc: o pasiune reală pentru muzica joasă a gândacilor urcând pe sacii de rafie (prima dată înveţi să striveşti gândacul hipnotizat de liniile de pe spatele lui) toată viaţa am fugit de gândacii de Colorado acum că nu mai am nimic cu ei simt iubirea cum creşte în mine ca o apă sălcie şi urcă încet din stomac până în piept şi apoi mai sus pe trahee încet. fierbinte de pe limbă alunecă un gândac pe jumătate negru 167 .

anticiparea raiului plouă limbile de foc se mişcă pe sub umbrelă ies din mine şi vă privesc cu ochii omului care a hrănit şobolanii şi apoi a încins găleţile pe burţile damnaţilor sentimentul de vină e atât de abstract încât aş putea să umplu găleţile cu apă şi să rămân în mijlocul vostru vorbind despre suferinţă cântec de leagăn cineva m-a făcut să cred că îngerii sunt acele păpuşi voodoo ce-atârnă de perdele cu boldurile trecute prin burţile mici de poliester că ei depind de bunătatatea mea aşa cum tot de bunătatea mea depinde şi raiul cu ierburile înalte în care se-ascund iepurii cu firicele subţiri de sânge care plutesc deasupra lanurilor de maci şi se intră ca serul în vene cineva m-a făcut să cred că nu există iad ci doar raiul ca o perdea plină de bolduri care ţi se-nfăşoară în jurul corpului şi-n care eşti liber să te simţi 168 .

trupuri goale se-ntrec cu umbrele lor apa stătută doarme în bălţi pe margini. Ancorat Alexandra Coman pe stradă stropi de ploaie ne spală şi ne preling într-un cinematograf tăcerea e lipită de peliculă. cu loialitatea unui templu chinezesc mi se zbate în ţesuturi. gândul lipit de mine cu răşină alunecă prin faţa privirii şi văd cum suntem pedepsiţi a fi o schiţă pe-un şevalet. Când nu ne spunem. zbiară prin crăpăturile cadranului său identitatea ne atârnă afară pe-o construcţie – atârnă deşirată pe-un schelet. iar ceasul de pe încheietura mea (fiindca tu simţi altfel).mi te imaginez ca fiind pielea mea – un material ancorat de Mine fluxul sângelui tău.. măceşii se dezbracă de culoare şi totul devine tern călcăm desculţi pe conuri supurăm după ce ne demachiem nu ne mai vorbim cuvintele ne îmbâcsesc când oamenii îşi trântesc corpurile de pământ 169 ..

Mulaj pământul zace ca un aluat pe care îl foloseşti la fiecare metamorfozare. o zi din două eşti un păgân putrezit. înţepi cu reverenţă apoi îţi închizi buzele – aşa ţi-ai calculat scăparea. pentru ca atuNCI să devină aCuM.dintr-un nai ţâşnesc vibraţii atunci bunica avea în păr flori de gheaţă atunci mâinile ei îşi netezeau ridurile cu mâinile mele nu mai citeşte nimeni în palmă cafeaua se bea fără zaţ deci nu ne mai cunoaştem destinul pe câmp au înflorit ţurturi iar copacii rostesc incantaţii în locul nostru. un crez croşetat. în cealaltă zi eşti un vierme ieşit din apa botezului. 170 .

stele au căzut pentru a face în ciudă celor care nu-şi pun dorinţe s-au rostogolit şi s-au prăbuşit leşinate în semn de protest..dansezi frenetic ca-ntr-un balet din dantelă neagră până te rătăceşti printre.. caii verzi erau desenaţi pe pereţi sunetul tropotelor zdruncina temeliile praful se-mprăştia în cameră şi ne-acoperea încet cu perdele gri... pistruii unei buburuze. cineva a luat-o razna. ca-nspre apus să ajungi un grizonat. pictorul trasează dungi roşii respir.. ca o bucată de carne putredă într-o etuvă 171 .. cândva. taC e un trecut ceasul are acum batăile în ritm de palpitaţii sculptorul îşi aruncă în stradă pietrele. Undeva. cândva undeva. pe scena cusută cu replici e suficient un suflu. arde lemnul pe şevalet. tIC.

Tratat despre prăpăstii Marius Ştefan Aldea unde dumnezeu se duce viaţa mea şi pe ce căi femeia care mă iubeşte îmi sărută cusătura ce-mi ţine capul pe umeri. am câţiva fraţi o mamă câţiva morţi în spate unde dumnezeu şi pe ce căi şi pe ce căi ar trebui să continui femeia care mă iubeşte o mamă câţiva fraţi dar îmi spun dacă nu pentru ei atunci trăieşte de dragul morţilor sângele lor a rămas în contul tău femeia care mă iubeşte îşi petrece nopţile cu ochii închişi lacrimile ei sunt monede ce-i acoperă pleoapele ca la mort dacă nu pentru ea atunci pentru cine bate un ceas de perete şi pe ce căi o mamă câţiva fraţi şi postura mea din poză de invidiat sufletul ia calea fumului părăseşte încăperea prin coşul casei unde dumnezeu se duce viaţa mea şi pe ce căi o umbră îşi cară beţivul acasă pe-acelaşi drum cu câini lătrând dacă nu pentru ei atunci pentru cine merită să asculţi bocancii în zăpadă ca scrâşnetul din dinţi al tatălui nostru o mamă câţiva fraţi dacă nu pentru ei atunci pentru cine nu se mai termină toate astea 172 .

unde dumnezeu şi pe ce căi nu iau şi nu vă las nimic femeia care mă iubeşte vă va pune în braţe un copil dacă nu pentru el atunci pentru cine nu se mai termină fiecare secundă este un pahar cu vin pe care mi-l torn în cap unde dumnezeu şi pe ce căi am moştenit un sânge negru-pământ nu curge se surpă se surpă încet. NI KA Iisus Hristos stăm cu mama la mormântul tău şi aşezăm lumânările în formă de cruce trandafirii ne zgârie mâinile dar pe întunericul ăsta sângele e apă de ploaie ne gândim că ţi-e sete acolo jos bătrâne şi ne trecem pe rând antebraţele cu aerul buimac prin mărăciniş prefăcându-ne că nu-l observăm fratele meu varsă vin la rădăcina crucii iar sora mea a adus două ouă roşii special pentru tine cu toţii îţi spunem câte ceva în gând iar gândurile noastre trec din unul în altul odată cu mirosul de tămâie îmi aduc aminte de ziua în care adunam flori de soc pe malul râului mă bucuram grozav când îţi ridicai migălos pantalonii până la genunchi intrai în apa rece şi prindeai peşti cu mâna ne întorceam acasă desculţi ei se zbăteau tot drumul în mocasini iar când mama îi trecea prin mălai erau încă vii 173 .

pământ sub noi. undeva pe un deal un marfar intra şi ieşea din pământ la fel de bine ar fi putut fi gondolă pe o apă ce curge în sus era ca şi cum vorbeam de unul singur un câine mă dădea de gol lătra mă urmărea şi însemna drumul cu bale marş potaie l-am lovit cu o pâine cu miezul scos o femeie tânără căra un ulcior din care ieşea fum m-a rugat să beau şi nu am putut refuza din sânul ei venea un vânt cald cu parfum de busuioc. Locul de meditaţie al familiei am fost într-un loc şi am vorbit cu nişte oase.dar uite că acum mă ia un fior înclin o candelă şi las ceara să mi se scurgă în palmă precum lava oamenii trec pe lângă noi au capetele plecate şi şoptesc formule sfinte fiecare poartă la gât câte un clopot fiecare se opreşte se închină şi ia lumină de Paşte din ochii trişti ai maică-mii un vânt rece stinge şi aprinde cimitirul avem impresia că sub noi este un cer înstelat acoperit din când în când de nori ne este tare dor de tine şi ne apucă subit o ruşine de viaţă. eram emoţionat mă bâlbâiam îi arătam locul iar părul ei negru se înnoda cu barba mea neagră nu mai spun de unghii. sus un cer senin ce sta să crape ca o cămaşă înăduşită stăteam cu mâinile vârâte adânc în buzunare 174 . pământ sub unghii.

mai bate uneori un clopot din adâncuri şi îmi aduc aminte că sunt viu. Walden de Hunedoara nea sandu spune că femeia e otravă eu am avut două soţii şi nu-mi mai trebuie a ales singurătatea în cabana asta cu rădăcinile înfipte în mâl sub lacul ăsta a fost cândva un sat când e senin se poate vedea turla bisericii nu sunt singur deloc. femeia e otravă. noi suntem mulţi nea sandu unul singur. toate şansele să fie un om cult sărută mâinile femeilor iar nouă bărbaţilor ne prezintă salutul roman după care vorbeşte în italiană. ni-l imaginăm cum sărută peştii ni-l imaginăm cum barba lui intră în apă ca un năvod. lumina cade pe bustul lui de statuie antică şi nimic din ce ne încojoară nu se mai întâmplă acum fiecare copac din pădure are o secure înfiptă în trunchi fiecare om din lume are o secure înfiptă în trunchi fiecare femeie are un bărbat înfipt în trunchi fiecare bărbat are fiecare femeie are cineva traduce toate astea. şi ne arată colecţia cu reviste deocheate când mă apasă gândurile le răsfoiesc apoi îşi lipeşte urechea de ponton. noi luăm notiţe pe furiş în depărtare un caiac nici nu vine nici nu pleacă 175 .şi mângâiam grâul abia încolţit apoi ea a plecat cu un copil în spate care mă striga tată îi arătam şi lui locul ia aminte mucosule aş fi vrut să-i spun dar i-am întins miezul de pâine marş potaie câinele se întorsese mă uitam la el cum cară oasele şi le îngroapă mai aproape de mine ce câine bun zic şi ce liniştit vâslea tata din picioare la gondola încărcată cu pâine caldă prin care sufletul lui trecea ca un abur.

padela e din oţel lacul îngheţat şi abia sfârşitul lui august.e atât de departe încât oricare dintre noi s-ar putea afla în el chiar în momentul ăsta.nu a avut încredere în moarte dar pariu-i pariu. dar uite-l că ne prinde vaffanculo ce spun acum trebuie să rămână în suflet nu pe hârtie viaggio con anita ce frumos ne înjură în timpul ăsta peşti pân’ la cot sar dintr-o betonieră dar voi sunteţi doar nişte copii haideţi mai bine să fumăm din pipa mea de acaju şi plimbăm pipa din mână-n mână totul e fum şi abur ca nişte perdele din damasc şi un taur ce le ia în coarne şi abia sfârşitul lui august resurreccion del angel urlă nea sandu vaffanculo idiota ne arată o canapea în mijlocului lacului dar noi nu mai vedem nimic de acolo pescuiesc la copcă tinerii ce au murit înnecaţi îmi pare rău că nu am nişte peşte proaspăt vă e cu siguranţă foame drumul a fost lung iar voi nu sunteţi decât la jumate doamne ce viscol vine dinspre pădure şi abia sfârşitul lui august. trebuie să ştii câte să înghiţi însă toate astea nu i le mai spunem lui dormi o viaţă ca apoi să te trezeşti mort aşa urlă el acum l-am aruncat în ploaie de când nu a respectat pariul am încetat să-l mai privim în ochi 176 . Somnul Prietenul nostru spune că a îngropat somnul sub nuc însă noi nu suntem chiar atât de nebuni să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta 3 cutii de somnifere a îngropat el în pământul galben la fel de bine ar fi putut săpa o fântână în locul ăla . îmi aduc aminte că sunt viu.

Proiecte se întâmplă să deschizi uşa şi să intri în alt om nu vei şti niciodată dacă tu i-ai furat lui viaţa sau el a furat-o pe-a ta iar apoi dacă vrei să înjuri habar n-ai dacă tu vrei asta sau el o vrea 177 .ploaia îl loveşte ca o femeie îndrăgostită el stă îngenuncheat într-o baltă un câine negru îl adulmecă intră în apă după ce se scaldă începe să bea eşti ceea ce vei fi se roagă prietenul nostru are acasă o iubită care în timp ce-l aşteaptă îi coase o cămaşă albă tunetele o fac să tresară la fiecare tresărire cămaşa se umple de picături de sânge am suferit atât de mult încât mi-au dat nume de sfânt şi câinele îl linge pe faţă îl muşcă noi strigăm în gând mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi? ieşim în pragul casei lovim cu pâine animalul satură-te potaie am plânge dar ne este ruşine mamă unde e tata să vorbim ca-ntre băieţi? apoi mergem la trădător îl lovim cu bocancii în gură unde le-ai ascuns jigodie? el ne arată nucul de crengile lui atârnă un leagăn şi dintr-o dată ni se face un somn însă noi nu suntem chiar atât de nebuni să ne apucăm de săpat pe o vreme ca asta.

nu mai spun ce se întâmplă când întâlneşti o femeie care crede că-i a lui în timp ce altă femeie nu te mai recunoaşte pentru că tu nu mai eşti tu de mult şi oricât ai încerca să fii mai bun nu tu ai fi ăla iar rău de-ai face numai o singură dată de două ori s-ar socoti fiindcă tu eşti şi nu eşti se întâmplă să deschizi uşa apoi fereastra şi să intre în tine alt om sau cine ştie ce. Neluţă Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a dat cu cuţitul în dreapta Neluţă a dat cu cuţitul în stânga Neluţă a stat ascuns Neluţă s-a pupat pe gură cu ţiganii Neluţă le-a spart instrumentele Neluţă a cântat din frunză în nopţile cele mai grele Neluţă l-a mâniat pe dumnezeu Neluţă urla în ploaie sub zarzărul din faţa casei eşti frate cu mine Doamne când dumnezeu a trăsnit copacul Neluţă l-a sprijinit pe umeri cum duci acasă un prieten beat 178 .

dacă n-ai fi tatăl meu te-aş mânca la gât Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a îmbătrânit acum Neluţă e singur Neluţă ştie că mereu a fost singur Neluţă are părul alb acum Neluţă se vaietă de dureri Neluţă bagă furca în pământ şi plânge Neluţă vorbeşte prin crăpăturile de pământ cu tataia şi cu maica Neluţă ştie că e singur şi că nimeni nu îl aude Neluţă mă întreabă dacă am luat bacaloriatu Neluţă ştie că de zece ani e luat bacaloriatu Neluţă acum e bătrân dar tot nu pune gura pe apă Neluţă ia telefonul mobil şi râde şi strigă teribil ţi-am făcut apel azi-dimineaţă de ce nu-mi răspunzi ţi-am făcut apel mă băiatule dar lumea ştie că Neluţă e singur Neluţă râde la câinele din lanţ 179 .Neluţă a furat de la CaP de la vecini de la părinţi Neluţă înfigea securea între coarnele viţelului Neluţă îl dădea gata la o chermeză cu străinii Neluţă băga secera în pepene şi-l ridica spre soare Neluţă lăsa zeama să-i curgă pe faţă Neluţă fuma la bustul gol în şopru şi scuipa sânge de la gingie Neluţă nu a cunoscut niciodată femeia Neluţă nu a vrut copii Neluţă a băut apă doar o dată în viaţă Neluţă a dormit în câmp cu lupii Neluţă l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă venea acasă beat Neluţă lua bătaie cu funia udă Neluţă mârâia la tataia Mă.

180 .Neluţă va băga furca în el când nu va mai avea ce să-i dea de mâncare Neluţă va băga furca în tot şi va vorbi prin crăpăturile pământului cu tataia şi cu maica Doamne eşti frate cu mine Neluţă ştie că l-a băgat în pământ pe tataia Neluţă ştie că i-a mâncat zilele lu’ maica Neluţă a îmbătrânit grozav în ultimul timp dar apa tot nu-i place Neluţă pune mâna pe telefonul stricat şi vorbeşte singur şi râde el ştie că şi-a mâncat zilele ştie că e singur şi nimeni nu-l aude Neluţă ştie că dumnezeu nu e frate cu el.

se strecoară nota trenului de seară dinspre Bahnhof. printre băieţi în surtuce. mă rostogolesc înainte. muierea tace şi copiii-s la mama.. domnişoare în crinoline înfulecă doboş cu mănuşi de dantelă şi împart invitaţii de Valentines. dar banii nu mai există. bărbaţi de stânga sau de dreapta îşi taie reciproc fripturile pentru neveste. printre butoaie cu măsline şi saci de ceapă. străbat munţi de portocale prin defilee de kiwi şi de ţâţa caprei. s-a întrerupt traficul iar casele vieneze. csokolom eni. şi-au desfăcut porţile şi au ieşit în stradă. acum plata se face în flori de iasomie. călugăriţele de Notre Dame mărşăluiesc în ritmul clopotelor spre chiliile Liceului sârb. îmi răspunde el mirat. servus. mă desfac la guler şi cer unui chelner în frac un pahar de şampanie. pe deasupra turnului de apă pluteşte o spumă de porumbei şi faetoane galbene cu senegalezi. trec păduri de ananaşi chinezeşti şi golfuri de părădaiţă din care uicii şi tuşele oficiază pe tronuri roz de lubeniţă.. mă ascund după undiţe. din balcoanele frumos decorate ale Palatului de economii coboară covoare şi reclame la o firmă de gresie. Prin pereţii transparenţi ai clădirilor ne fac semne cu mâna turişti de pe vaporaşele ancorate în faţa Căpităniei. dau să îmi pierd urma prin piaţă. fericit cum e doar cartoful de Belinţ. beau. de sub porticele înalte răsună pocnetul zarurilor azvârlite de graşi tatuaţi. minune. turci rotofei în şalvari ciocnesc halbe cu honvezii ţepeni. e cald şi e bine. copii şi nepoţi. dar nu întorc capul. dragă. îmi fac vânt cu pălăria. norele cu soacrele. ia uite-le.. în salonul mieilor atârnaţi de picioare aud pe cineva strigându-mă. făloase. şuţii cu agenţii comunitari. peste dunele de fasole. apoi gălăgia scade. căci iată-mă-s la bulevard.deodată mă aflu în sufrageria mea în stil Josefin şi îmi pare că pietrele caldarâmului încep să mi se umfle sub tălpi. danke. o să le cumpăr o ciocolată. din care sar afară spiriduşi ce ciocnesc ouă roşii. cacadu. care anunţă apariţia unui nou fel de mâncare. se ridică şi pleacă cu mine spre fabrica de ţigări şi sinagogă. inginerii nemţi cu cei japonezi. mi-e sete. în maieuri. se beau sucuri carbogazoase. prin emoţia profundă a verzei murate. se aplaudă şi se râde în hohote. se împachetează în baloţi înapoi în 181 JOSEFIN DREAMIN´ Alexandru Colţan . colorate în mov-siclam. liqueur şi se cântă la mandolină.. albe ca şerveţelele.. râme negre şi hamsteri.

. lor le urmează carul alegoric al instalatorilor. Mă trezesc tot un lac de sudoare. la biserică? Dar n-am auzit gongul. warum. una după alta. sunt agenţii comerciali în ritm de samba. unde o fi plecat toată lumea. îşi deschid..am rămas singur în oraşul acesta.. urcă pe faţadele sculptate. steagurile muncitorilor la bandă şi trăsurile împodobite cu planşe ale profesorilor navetişti. ia uite boschetarele cu coroanele lor superbe din pene de struţ. numai eu îmi pot continua liniştit mersul. nesfârşitele tocuri ale turmelor de oi ale nopţii. printre mese. mesele se pliază economic pe ziduri. dar tramvaiul nu se mai aude. se aud de acum primele. ia stai puţin. În schimb. Doar eu şi un bidon de apă în mână. ca o igrasie. alunecarea înainte. Îmi lipesc urechea de pământ. cine e armata asta.. dar casele continuă să aspire şi şuvoiul acesta de oameni şi să se închidă. nici greviştii foamei. 182 . încet şi sigur . cu ferestre habsburge. ţarina grasă se întinde. cu tot cu clienţi. festivalul.curţi. ogoarele negre par să se reverse printre casele mari. bineînţeles. de cutii metalice. iar din fostele străzi. . muzica lor creşte şi se subţie tot mai mult până se transformă în corul tragic al pisicilor vagaboande şi al sirenelor ambulanţei. în toate direcţiile.. cine pot fi ăştia. nici semnalul de deschidere al discotecilor. apoi deschid uşa. cum îşi unduie şoldurile vopsite cu ochi de pisică. cu zgomot sec. cuprinde oraşul. nu pot fi naşii de tren. că ar face zarvă prea mare. liber ca o pungă de plastic..

care încercase să-i fure cimentul. însemna că vor sui către şantierul din Limpias. doar un lighean se vărsase. poate pe Manolo. Din toată ziua de lucru. încă. dar nimeni nu îndrăznea să îl 183 . iar meşterii şi peonii se repezeau să apuce blaturile de granit. pavelele portugheze.pe străin. Plăcile fragile de marmură păreau legate în regulă. astăzi. apoi se ştergeau. coño! înjură spaniolul.AMPUERO În fiecare dimineaţă de aprilie. el era ultimul care ajungea la serviciu. să-şi lărgească pădurile de abur tot mai departe. săltau peste coame pe care fumegau plantaţii de eucalipt. înghesuiau în burţile furgonetelor dalele de piatră artificială pentru tapat băi. îi arunca. Jesus. Ghemuit pe lada cu scule. îşi spuse Petru. iar animaţia se multiplica în toate direcţiile. Vite mari. de culoarea pământului. Jesus îşi dregea vocea. Din când în când. şlefuite cu grijă. pe drumul ce începea să urce. Şeful de lucrări intra în cămăruţa de sub scară. ca scăpaţi din arc. vremea aceea îl lua prin surprindere. îşi trăgeau în grabă salopetele şi porneau încoace şi încolo. Jesus conducea în tăcere. Imigrantul ştia. După obicei. nici saluturi. cu atât mai puţin la ceasul acela. Dacă la prima răscruce vor face stânga. ca şi cum s-ar fi pregătit să comande.ai grijă la sacii de adeziv. îl va lua de guler pe ticălosul de rodrigo. din mers. mozaicurile. . fiesta de san Marcos le aducea muntenilor cantabrici pedeapsa întunericului şi a ploii cu bobul subţire . peste râul pe care bărcile pescarilor de sardine îşi căutau conturul. columbianul îşi înfunda capul între braţe. îşi spuse străinul. Furgoneta lor continua să alunece în viteză printre arcurile podului. treceau printre case de piatră. înghiţite de întuneric. .sube la ventana. treptele de scară. însă. lui Petru îi plăcea cel mai mult prima jumătate de oră. că meşterul nu avea chef de conversaţii. Nu se risipeau nici cuvinte. spera el. Poate vor trimite acolo echipa cea mare a lui Gordo. însă. era momentul să-şi facă apariţia Patronul. în care îl încolţeau durerile de spate. risipite pe dealuri. atunci când bărbaţii cu chipurile aspre intrau în războiul mecanic. de parcă n-ar fi fost plecaţi niciodată. murdară începea să crească. iar cleştele de spart şi ciocanele se zbăteau pe duşumele. rumegau un timp la fel de monoton ca şi ploaia. o ceaţă groasă. au depăşit silueta masivă a fabricii de conserve şi au cotit dreapta.

să aducă piesele de 25 şi să le fixeze.ai grijă cum le apuci. îi mormăia Petru.Încărcăm. maşinile hidraulice intrau. Nici pentru Şefi nu era simplu. acele bordului arătau şapte şi un sfert. gata să muşte. ieşeau pe stradă. care îşi cărau sculele către poziţiile de lucru. grămezile de moloz. au sărit în noroaie şi au început să descarce treptele de piatră. trebuia să încarce vreo şapte sau opt saci. Pe acolo lucrarea era un pic întârziată. Îi ghicea deja volumele. hasta luego cu înjurăturile şi poveţele tale. gâfâia imigrantul. rămâi cu jandarmul tău cu tot. să îşi umple şi sticla cu apă. empezaba el curro – începea zorul. iar gândurile lui Petru se răsuceau ca ţipătul muncitorului cu pieptul strivit. Nu era vreme de pierdut. care învârtea banii şi distribuia ceaţa îşi băga zilnic nasul cel lung peste tot. bineînţeles. în orchestra şuierăturilor. să verifice uneltele şi. . să înjure şi 184 . ehei. cablurile de curent. bătrâne. dimpotrivă. ai puţină răbdare. pe ritmul lor se ridicau să danseze primele valuri de praf. era a doua săptămână de când opreau în şantierul Blocului roşu din ampuero. pe rând. acareturile. eu unul o să fiu liber. în timp ce înşfăca o placă. să spargă. iar pe Napoleon îl apuca.încet. pe care le aşezau pe câteva scânduri descoperite într-o grămadă de dărâmături. Petru alerga spre ieşire. Doamne ajută. care îşi înnebunea deja ucenicul. piciorul.apostrofeze. dacă mai reuşea. îşi întindeau firele şi începeau. Îl auzeau pe sergio vopsitorul. Motoarele porniseră deja. Clădirea se umplea. de data asta nu îi mai urmărea Mercedesul negru. transformând atelierul într-un uriaş hangar de aeroport. Privirea Patronului te urmărea prin fiecare colţ al halei. ocoleau sensul giratoriu. Jesus controla încărcătura. mă vezi tu afară. ba. tocmai atunci simţea în ceafă împunsătura Ochelarilor Verzi. era întuneric. ceaţa pe care aspiratoarele ruginite refuzau să o înghită acoperea treptat capetele şlefuitorilor cu flexul şi se lungea. Şeful cel mare. dar echipa de electricieni trăsese maţele de curent în hol şi le montaseră o dulie. de primii săi locatari. încet.Ce faci cu ăştia ? . toţi încercau să îi intre în graţii. Nu mai aveau mult de mers. unii după alţii. pe jumătate adormit. apoi. în apropierea sanctuarului Bunei apariţii. paleţii aruncaţi în toate direcţiile. către băieţii care lucrau cu tăietoarea. în ceaţă. . peste bancul lui Batista. să măsoare şi să taie. încărcat cu zâmbete de marketing şi mirosind a lavandă. mormăi Jesus. să găurescă. în sfârşit.

duceţi-vă după piatră! În umezeala deasă care se împrăştia prin ferestre. apoi împrăştiase zvonul că ar fi coborât tocmai din Cali. Petru îl văzu pe Napo îndesându-şi o ciocolată în gură. Încărcară cu apă gura zgomotoasă a betonierei. una după alta. Când pasta fu gata. umplu găleţile de cauciuc şi urcă două etaje. rumano. 185 . mai mult adeziv”. unu. mai că nu se lovi cap în cap cu Gagiul. aşa că vor avea mai mult de furcă. doi. Jesus vărsă lipiciul pe scară. deşi împărţeau aceleaşi şantiere de vreun an. douăzeci de lopeţi de nisip galben şi zece din cel aspru. sub soarele îndepărtat şi alb. dar Petru nu îl mai lua în seamă.adeziv. printre pachetele nedesfăcute şi mănunchiurile de bârne. aflat în căutare de vitamine. rodrigo cu meşterul său nu binevoiau să apară. vechea lui cunoştinţă de la Blocul verde din santander. colegul său controla deja betoniera. aduseră din maşină sacii. opri în hol. apucă o treaptă. Când se opri să răsufle. cu primul transport pe umăr. afară. . Înainte de a termina de descărcat. peonii începură să urce. patru. umplură găleţile de la furtun. Dar. românul nu ţtia despre compañerul său columbian mai nimic. iar Petru îşi plimbă privirea peste gardul casei vecine. cu furgoneta lor verde. columbianul turnă în roabă şi Petru ocoli clădirea. La început îndrugase că venea de pe amazon. Ştia că omul acela întârziase atât de mult în ceaţă. i-au claxonat din spate banda găzarilor. o verifică repede şi o fixă prin bătăi de ciocan pneumatic. acolo creşteau şi lămâii cărora Napo. Într-una din curse.. hijo de la gran puta. dalele de marmură striată de Portugalia. îl lungi cu mistria. încât nu mai ştia să se întoarcă.unde-i maestro Vicente? îl întrebă pe Napo. . mai întâi. încercând să nu se împiedice.e bolnav azi. Ştia bine ce avea să urmeze. din spatele căruia îl observau trei măgari. „Mai mult adeziv.să strige. trei. Ploua rece. să se grăbească. Napoleon şonticăia în spate. acum nu mai găseau nenorocitul acela de ştecher.. Mai important era faptul că bărbatul acela îndesat şi iute îl învăţase cum să se ferească de belele. . le ordonă Jesus. Îşi dădu apoi seama că treptele trebuiau aranjate cu mai mult ciment pentru a ajunge la înălţimea dorită. Mai întîi luă în braţe coşul cu unelte şi se strecură până la etaj. apoi vărsară înăuntru adeziv şi ciment. scoaseră din magazie lopeţile cu vârf ascuţit şi îşi traseră glugile peste cască. adăpostiţi sub un acoperiş de tablă. le jupuise crengile.

din spatele unor dulapuri. lipit de peretele mâzgălit cu creionul. se gândi totuşi ce mama dracului căuta el în ampuero.Quita. îi sugeră bătrânul. apoi. dimpotrivă. „că. Pe când cobora. una după cealaltă. Pedro şmechere. Paciencia y serenidad. îmbolnăvit de cancerul amintirii. păreau să se retragă discret. Petru realizase că nici măcar nostalgia nu îl mai otrăvea dacă nu îi dădea atenţie. îi rânjea 186 .” Numai că Petru avea nevoie de acte ca să îşi reînnoiască permisul. Calm şi răbdare. emoţiile şi dorul de casă începură parcă să îşi piardă tăria. termina doi pereţi cu faianţă. după altă roabă. Petru aşteptă. una şi aceeaşi serie de gesturi. într-o ceaţă fără urme care îl împresurase din toate părţile şi care îl umplea acum pe dinăuntru.un peon îşi alerga şeful cu ranga. chiar dacă încerca să-şi ocupe mintea cu banii care i se adunau în portofel.. o ceaţă ciudată. acasă trebuie că înfloriseră pomii .şi simţi atunci. quita – fereşte!.. ca un abur. nepăsător la câştiguri. că sentimentele şi emoţiile nu mai aveau putere asupră-i. Într-un ceas. . au lucrat încă o oră jumătate. indiferent la tot ce nu-l privea. arsura cea veche din piept. trăia câteodată momente în care trecutul părea să năvălească. în vreme ce din radioul bulgarului se desfăceau ritmuri arabe. dar îşi pierdeau importanţa. contra cronometru. au schimbat două vorbe.Hola. fără regrete. sub ploaia care curgea fără oprire. pentru o clipă. uneori. Gagiul fusese dat afară de la firmă – nu mai era cerere pentru apartamente – aşa că de acuma trebuia să tragă sforile să prindă unul din contractele de autonom. ce mai învârţi ? îi recunoscu glasul ros de tutun. „Mai bine ai veni să lucrezi cu mine”. românul trebăluia blestemând..ar fi fost în stare de orice în momentele acelea. se lăuda el. în care lucrurile şi oamenii păreau să capete concreteţe. alţii se luau la harţă pentru nimicuri şi ajungeau la bătaie. Îi mai vedea şi pe alţii ieşind. Din curtea vecină un portocal răspândea voaluri de mireasmă. paşi răpăind în cadenţa ambiţiei de a-şi termina treaba la timp şi în bune condiţii. după cum te plătesc ăştia. îi strigară nişte malaci. Cu ceva vreme în urmă. cu vremea. roşii la faţă. să se dizolve. apoi mări pasul. să se răzbune printr-o furie oarbă care izbucnea din senin şi îi arunca în faţa ochilor sânge . Paciencia y serenidad – aşa îl sfătuise un maistru pe care îl ajutase şi care se simţise dator cu o scurtă conversaţie. Dar momentele acelea erau tot mai rare. ajunsese să muncească prin somn. ca să asculte muzică arabă şi să vorbească în spaniolă cu un bulgar. din ceaţă .

mărunţită cu adezivul în coşuri. Despre cel mai liniştit dintre ei. Cu ei sărbătorise şi un revelion de pomină. mestecată şi întinsă sub plăcile unui bloc. fiind plătiţi la metru. pe ritmuri sentimentale de salsa şi marengue. se hrănea şi se odihnea ca să poată munci iarăşi. se vor simţi mai bine după micul dejun. alfonso. un rus ciolănos de care tot şantierul îşi bătea joc. farurile unei camionete tăiară ceaţa. clătinându-se sub roaba cea plină. Pe la miezul zilei. în ploaie. fostul jandarm suferea încă de amintirile verzi şi răcoroase ale pădurii tropicale. au continuat câteva ceasuri să prepare şi să transporte cimentul pe care Jesus bătea. ieşiră. În pauza de sendviş Jesus a coborât şi el în hol şi au început să mănânce. Lucrul mergea bine şi Jesus nu avea de ce să fie nemulţumit. Fata se sperie şi se întoarse. zbiera cât îl ţineau puterile. Petru dădea din cap.americani. în lumea aceea în care lucra. apoi ale altuia. undeva pe la marginea oraşului. Napoleon ofta şi îi înjura pe ecuadorienii cu care se înghesuia în chirie. trebuia din nou să încarce. Iar viaţa curgea înainte. După ce plecară. Când se apropiară de magaziile de unde îi atrăgea răgetul betonierei. rezemat în coada lopeţii. râzând tare. uşoară ca praful. namila tatuată. Colegul său schimbă atunci subiectul şi începu să se laude cu televizorul cumpărat de curând. oamenii care instalau conducte şi care. plimbându-se impasibil în spatele memoriei sale. într-o roată de fluierături. Columbianul nu spunea nimic. Fata arunca priviri curioase în toate părţile. încărca. descărcând Caschetele albe ale Protecţiei Muncii. Şi românul împărţise odată chiria cu nişte sud. de acolo. Petru descoperi printre ei şi o fată şi atunci se opri o secundă. cu toate circuitele în alertă. ştergându-şi sudoarea. urmaţi de ciurda obişnuită de studenţi în Construcţii. ţiganul andaluz cu cutia de bere în mînă şi ajutorul său. privind fără ţintă. pe care ştia că o părăsise definitiv. nu se opreau nici pentru bocadillo. iar Petru se liniştea şi aluneca înapoi în reţeaua subţire a ceţii. aflase mai târziu că făcuse armata la trupele de antiguerilla din anzi. Napoleon se blocase şi el. Li se alătură apoi tonio. treptele scării. auzeau. asta era bine. proaspăt eliberată de la corecţional. Inspectorii intrară în scară. căci meşterul de abia aştepta să le pună 187 . pe rând. Petru îşi potoli setea de la furtun. „mare cât o casă”. lângă şeful santiago.meşterul cu mâinile în buzunare. fără să creadă o iotă. „Mai mult adeziv” transmitea columbianul. apoi dispărea în ceaţă. Proaspăt ajuns pe coasta spaniei.

pielea pe băţ. Cu el nu se putea trata ca şi cu un peon oarecare, căruia îi mai trăgeai câte una pe spate dacă nu pricepea limba. se făcuse ceasul prânzului şi în Blocul roşu înceta orice activitate, doar ceaţa nu voia să se destrame. ud până la piele, Napo se aşezase pe nisip – în timpul serviciului – şi îşi scutura pelerina. rupsese un braţ al roabei, deşteptul, o încărcase prea mult, ca să-şi demonstreze hărnicia, paciencia y serenidad, îşi repetă Petru şi se puse cu gura pe el. Probabil vor mânca iarăşi la taverna Omului Peşte din apropiere, unde meniurile erau ieftine şi chelneriţa pieptoasă. Băieţii de la Construcciones ribero începuseră deja să se adune, le auzea vocile împungându-se. În sfârşit, Jesus îi chemă la maşină. se spălară pe faţă şi pe mâini, apoi intrară în furgonetă să se schimbe. Meşterul îşi împachetă frumos salopeta, se pieptănă în oglindă, apoi aprinse farurile şi apăsă pe ambreiaj. Când intrară în camera luminată, defilarea zbârciturilor, a degetelor tăiate şi a dinţilor lipsă părea că se încheiase, fiind înlocuită de chipuri umane, de mustăţi şi de cămăşi curate. unii dintre ei, mai grăbiţi, continuau să-şi poarte cu mândrie hainele murdare de vopsele, ca pe nişte uniforme de ofiţeri. Paco Gordo se afla în picioare şi, cu toată autoritatea maestrului de primera, striga ceva pestriţei adunări, care îl răsplătea prin vocalize. La ora mesei, în care oasele se întindeau şi limbile începeau să se dezlege, taverna rustică era ticsită de fum, iar gureşa Mariana de abia prididea să alerge cu braţele pline. echipele soseau, pe rând, în bodegă şi, stârnite de platourile aburinde, îşi căutau scaune, comandau, făceau glume, apoi prindeau în labe lingurile şi pândeau supa caldă. Petru îl căuta din ochi pe Gagiu, dar nu îl zări niciunde. Cum naiba putea munci bulgarul ăsta doar cu un sendviş pe zi? s-au aşezat lângă băieţii care puneau gresia, sub gravura în cupru a Omului peşte. umblase prin partea locului vorba despre un oarecare Francisco de Vega, care se pierduse în Marea Cantabriei ca să fie descoperit, după câţiva ani, tocmai în Cadiz, mut ca o sardină şi acoperit cu solzi. Pe unul dintre ei, care răsfoia ziarul, Petru îl mai întâlnise, dar nu mai ştia sigur unde. Jesus întoarse paharul şi îşi turnă nişte apă, apoi îl avertiză pe Napo că o să îi rămână gâtul sucit după Mariana. Columbianul îi răspunse că tavanul încăperii nu era bine zugrăvit. stârniţi, băieţii îl întrebară dacă era columbian sau peruan. „Columbian”, răspunse Napoleon mândru. „am cunoscut nişte
188

columbience frumuşele sâmbătă, la o discotecă”, rânji cineva. era rândul lui Napoleon să rânjească. apoi flăcăii începură să comenteze ultima alergare de tauri care avusese loc în ampuero şi în care doi bărbaţi fuseseră călcaţi în picioare. „asta e, comenta unul, cu o mutră de cunoscător, dacă au scos aceiaşi tauri, de mai multe ori, pe circuit... Ştie oricine că taurii învaţă imediat traseul... eu i-aş da în judecată pe ăştia”. Doi dintre ei vorbeau despre procesul cu firma care-i concediase. „De trei ani mă judec cu nenorociţii”, se plângea un tânăr „şi mă tot amână cu avocaţii”. „Până să vezi banii, şmechere, n-o să-ţi mai folosească la nimic”, îi răspundea celălalt. „Pentru bani şi câinele dansează”. atunci se apropie chelneriţa să le citească meniul. Comandară toţi, Petru ceru bacalao, o tocăniţă de cartofi şi o prăjitură cu frişcă. „ Întotdeauna mi se întâmplă să găsesc la cină tot ce comand la prânz. Parcă e un făcut”, se lamentă Jesus. La scurtă vreme, pieptoasa Mariana apăru din nou, cu castronul şi farfuria de salată în mână. au început să mănânce în linişte, privind, din când în când, ecranul televizorului, pe care se amestecau ştirile. „aşa le trebuie”, îşi auzi românul vecinii, „au tras din marea asta cât au putut, iar acuma fac grevă că n-au peşte”. „ Ia mai taci, ce ştii tu despre astea ?” îl apostrofă, peste masă, o voce cu accent andaluz. După ce îşi odihnise ciolanele şi îşi umpluse burta cu trei feluri, Petru începu să picotească şi ceru o fructă. aproape că nu mai auzea ce se întâmpla în jur; oricum, nu se întâmpla nimic niciodată. În ţara aceea străină cunoscuse toate plăcerile somnului, din care nu reuşea nicicum să se înfrupte pe îndelete. se întorcea uneori de la lucru cu tot corpul sfărâmat de oboseală, îşi spăla, unul după celălalt, membrele şi se alimenta, ca să cadă, imediat după aceea, într-o pierdere fără vise, adâncă precum o prăpastie. altădată, când îl chinuia spatele, somnul părea că-i şerpuie prin ceaţa îndepărtată a amintirilor, de parcă ar fi aşteptat un descântec. Odihna lui anticronometru începea bine şi se încheia brusc, către ora trei dimineaţa, după care, oricât s-ar fi zbătut, nu mai putea să adoarmă. zorii îl prindeau în pat, ameţit şi nesigur şi se împleticea până la baie, purtând pe limbă un gust de gras şi de murdar. alteori, mai rar, se scufunda în visare atât de adânc şi de periculos încât, atunci când deschidea ochii, descoperea pentru prima dată în viaţă cămăruţa gălbuie, ceasul deşteptător, hainele şi prosoapele de pe etajeră. Câteodată somnul îl cobora doar câteva trepte, ca să îl împingă imediat afară şi să-l lase să alunece iarăşi. trăia în nopţile
189

acelea perechi de vise stranii, din care se trezea nervos şi surmenat ca după o boală, vise în care uita să aşeze schelele, să taie, să apuce sau îşi pierdea dreptul la muncă. alteori, reuşea să îşi încheie visarea prin cheia de boltă a unei culori sau a unui sunet, a cărui vibraţie îl urmărea toată ziua. De obicei, însă, somnul îi era un abator de culori violente, pe care rulau lanţuri de personaje aşa-zis cunoscute, aflate într-o devenire continuă, un mare vis fără formă, în care se rătăcea şi din care se trezea îmbolnăvit de relativitatea a tot ce îl înconjură. Mai trăia, apoi, vise care continuau să îl obsedeze pe măsură ce le degusta, iarăşi şi iarăşi, pe când se îndrepta către gară, în timp ce îşi aranja sculele şi alerga în cizmele lui de cauciuc, printre oameni de abur. simţea câteodată cum somnul îi iese din piept ca volbura unei plante care îl înconjură, parcă, cu ramuri şi cârcei pe care rodeau vise albastre şi stranii, se vedea stând pe mal, îşi auzea prietenii strigându-l, de la suprafaţă, palizi ca nişte aduceri-aminte, gânduri-peşti se zbăteau în năvodul aspru al adolescenţei, iar el dormea întins, sub balconul baroc, pe malul apei celei mari de sub pleoape, cu peşti, cu scoici, cu străzi şi cu păsări. Ştia că toate acestea nu puteau să dureze, dar asta nu îi putea opri curiozitatea de fiecare seară - poate, în timpul treziei, ceaţa fusese prea puternică, se încuraja el, iar luminile slabe, poate că mintea nu îi fusese suficient de ascuţită, iar apele ochilor tulburi. Poate că somnul nu i-l puteau fura, totuşi. Colegii de echipă terminaseră masa şi ieşiră pe terasă să îşi soarbă cafeaua. Petru îi urmări, pe urmă apucă unul dintre cuţite şi începu să îşi desfacă, una după cealaltă, feliile înmiresmate ale unei portocale.

190

DE FLORILE MĂRULUI -fragmente de roman- Maestre, încearcă să te grăbeşti! - Bine, dar, capodopera... - Caută numai să termini! Şi, la o adică, e capodopera ta sau a mea? se înfurie nobilul. - a înălţimii voastre, desigur! se înclină pictorul până în podea. - asta-i! Deci zoreşte! Ce durează atât? - Ştiţi, prea-înalte, trebuie să vă studiez cât se poate de bine înainte! - Cum?! Dar ce, de douăzeci de ani încoace n-ai avut timp? - Nu, stăpâne! M-am concentrat la ceilalţi! explică pictorul arătând tavanul cu ambele mâini. Dintr-un capăt în celălalt al sălii jilţului, bolta arăta ca un imens insectar în care erau prinse în culori chipuri bărboase, chipuri mustăcioase sau spâne, obraji rumeni, pergamentoşi, supţi sau lătăreţi-mongoloizi cu ochi mari, mici, rotunzi ori migdalaţi, cu expresii serene, agitate, războinice, umile ori indiferente, feţe de bărbaţi, femei, copii, fie ei lefegii din garda personală, robi turci, târgoveţi, grădinari şi porcari, slujnicărese prinse cu găina în straiţă sau care nu ştiuseră că drumul spre traiul îndestulat de la castel trece prin iatacul nobilului, ţărănuşi care scăpaseră gâştele pe Dunăre ori vitele în lanurile de grâu, în sfârşit, erau acolo într-un colţ câteva capete întunecate de armăsari pur-sânge şi o întreagă haită de câini de vânătoare cu boturile lor flocoase. Cu toţii pozaseră pictorului de-a lungul anilor, care mai curioşi, care absenţi sau, în cazul animalelor, fără să înţeleagă. Oricum, de ştiut nu a ştiut niciunul ce urma după. Doar pictorul şi nobilul, căruia de multe ori îi venea greu să se hotărască. Într-o zi avea chef să spânzure, în alta, să înece. Pe unii îi trăgea pe roată, pe alţii îi băga în butoiul cu ţepuşe de fier bătute în doage cu vârful înăuntru şi împingea butia de-a rostogolul la vale. Copiii puteau fi omorâţi şi cu mâinile goale, la fel şi femeile. animalele se chinuiau mai puţin. Caii primeau un topor în ceafă, câinii se alegeau cu gâtul tăiat. Mormântul era pentru toţi
191

Alexandru Potcoavă

***

Şi era normal să fie aşa. Familia nobilului fugise la timp prin galeria de sub Dunăre. Nobilul Paksy se amuza în acest fel zile în şir. uitând de tot şi de toate. limpezi. corpurile celeşti să orbiteze în jurul astrului strălucitor. apărătorii rămăseseră ba fără apă. bunăoară. în jurul regelui. Plăcerea nobilului Paksy era să se retragă în sala jilţului. când va fi să fie. se vedea stând acolo ca un soare în centrul propriului univers. radiind în toate ungherele razele vieţii şi morţii. mai scăzute sau mai umflate. cu cine să stea de vorbă preotul care-l sortise Iadului dacă nu se satură de sânge. ba fără merinde. în loc de chipurile lor pictate.acelaşi: apele Dunării. în jurul popii va picta armăsarii arabi. ieşind dincolo spre Buda şi Viena. La fel. oare ce chip să aşeze lângă băiatul care-i pierduse un cârd de raţe leşeşti. se aşeză sfârşit în jilţ şi se lăsă la mâna artistului. acolo unde lăsase loc pentru chipul lui. la fel ca sfătuitorul lui intim. Îşi imagina ore întregi ce ar fi avut. aveau mereu puterea să ducă totul cu ele şi peşti care să fărâmiţeze totul înainte de următorul oraş. medic şi cititor în stele. stăpân al tuturor universurilor. dulăul care speriase vulpile din tot comitatul şi de care chiar i-a părut rău să-l omoare. acum. Dar aici. Mai puţin de pata rotundă şi albă din mijlocul tavanului. Cale de scăpare nu mai exista. aristarh şi Copernic nu mai ziceau nimic. trimiţând un şuvoi de apă iute ca o limbă de şarpe să inunde curtea castelului. prilej ca nobilul Paksy să adoarmă în jilţ. să-şi spună spahiul prins în împrejurimile Lipovei şi lefegiul spaniol prins în patul nevestei nobilului. cum veneau. goale. un soare mult mai mare. ar fi fost chiar ei. la Ida. Şi cu toţii. două capete ieşind din tavan ca din gulerul unei haine. Nobilul Paksy nu numai că auzise de teoria lui aristarh din samos ci chiar o accepta. cădea pe gânduri. turcii asediau castelul deja de o săptămână. dacă. 192 . în zilele lui 1526. camerista care refuzase să se întindă în patul stăpânului odată cu cearşaful. cum supuşii în jurul nobilului. nu mai era vreme. Cu nimeni. înainte ca butoaiele cu pulbere să fie şi ele întoarse cu fundul în sus. să se aşeze şi să privească îndelung deasupra. tulburi. sau cum ar fi mârâit vajnicul zoltan. stăpânul domeniului şi al fortificaţiei hotărî că nu mai avea altceva de făcut decât să se retragă cu bătrânul pictor în sala chipurilor fără corp. însă. unde polonezul îi arătase în taină manuscrisul „De revolutionibus orbium coelestium”. tovarăş al lui Copernic la universitatea din Padova. Proiectilele grele ale bombardelor otomane prăbuşiseră în urmă tunelul.

stai aşa! Încă ceva! După ce. castelul. Icni scurt iar corpul se lipi moale de tapiseria scaunului înalt. ogarii neobosiţi cu boturile lungi despicând aerul până la miezul subţire al mirosului de om. în sala jilţului intactă. nobile Paksy! răcni încântat pictorul. Pictorul îşi scărpină un pic barba. Când rămase singur în sala pustie. trupul îl azvârliră în îngrăditura porcilor. cei câţiva râmători îngrăşaţi exclusiv pentru masa nobilului. primiră încuviinţarea să pornească mai departe. ultimii mercenari părăseau castelul. e bine.Da. Pictorul îşi urmă noul stăpân.Gata. cu chipul nobilului Paksy rânjindu-i din mijlocul mulţimii de feţe. între ruinele fortificaţiei. cu munca ţăranilor din împrejurimi adulmecaţi prin cotloane de pădure de către câinii lui allah.. devenite cu timpul celebre şi atribuite unui artist anonim.atât?! se schimonosi artistul. . solia otomană ceru imediat predarea castelului. izbutind câteva gravuri ale Budei. studiindu-şi cu dese aprobări din cap lucrarea. a doua zi. fu aruncat în aer. se trântiră curând în nămol sub iatagane. .Gata. . deasupra crenelurilor se iţi.ei. cuprinşi de vineţelile fricii. ce ziceţi? Mulţumit? se mută pictorul de pe un picior pe altul.. asediaţii obţineau în schimb dreptul să plece liberi şi nevătămaţi. armelor şi a comandantului. Găsi crustele de vopsea pe mâinile pictorului şi-i făcu semn să iasă din coloană. Poţi să pleci! îl concedie nobilul fluturând dosul palmei. pânza albă a capitulării.. zvârcolindu-se în vârful unei lăncii. Pestei şi Vienei. înţelegi. . umplut cu butoaie doldora de pulbere. Peste un sfert de oră. Îi ajunse şi el călare şi-i cercetă atent.. . ai grijă să faci aşa fel să nu-mi găsească trupul! Fii blestemat dacă voi ajunge sfârtecat de cămile! Pictorul se înclină şi ieşi repede. 193 . da! observă cel al cărui chip lucea proaspăt pe tavan în mijlocul celorlalte. Ieşi tulburat şi puse să fie înconjurat convoiul apărătorilor viermuind nu departe în câmp. turcii înşfăcară leşul nobilului. ghiftuite. animalele devorară dintr-o suflare cadavrul şi. Comandantul turc făcu repede o recunoaştere şi nimeri.. îl decapitară în curte şi-i înfipseră capul deasupra porţii. viu sau mort. Îl îndemnă să vină cu el în timp ce restul oamenilor. În acea după-masă târzie. stăpânul castelului îşi scoase pumnalul şi îl înfipse adânc în inimă. Dărâmăturile se acoperiră cu pământ în decurs de o lună.Ieşi!. când lumina zilei adună rând pe rând cearcănele înserării. în frunte cu el.

efraime. de-a murit unul din doi şi el a sărăcit peste măsură. . la care urmaşii lui Moise. . Dacă nu. efraim se găsea faţă în faţă cu episcopul de Magdeburg în piaţa centrală a oraşului Halle. toată după-amiaza. ultima.. . . vânduse ce vânduse şi acum răcoarea nopţii îl chema spre casă. Dacă mă dovedeşte. Şi încă o nevastă şi cinci prunci acasă. După care se grăbiră să-l aleagă pe acela care să dea piept cu eminenţa sa. nu. Bătuse toată ziua străduţele burgului. nu. Dar tu. Cine să-l dovedească pe episcop? Nu se încumetau. Mâine la ora asta mă întâlnesc cu unul dintre voi şi îl provoc la un duel de înţelepciune. pe când apele nămoloase ale râului saale. binişor umflate de pâraiele dealurilor saxone.Da. eu am familie. Dar şi aşa. episcopul spusese clar şi răspicat cu o zi înainte că evreii nu mai au ce căuta în urbea lui. episcopul vrea să ne dea afară din oraş! Că lui tot nu îi este clar cine a adus acum zece ani ciuma aia teribilă peste Halle.Fie! se înmuie mărita faţă bisericească.Şi capul de pe umeri. pe la anul X şi ceva de la facerea lumii şi în jur de 1600 după Cristos. toţi se trăgeau înapoi.. eram acuma cu toţii în furci. Doamne ajută! altfel.efraim. . s-au dat peste cap să-l înduplece. nu.. . . eu nu am mâncat niciun copil creştin. rabi! se miră omul de pe capră. efraim se găsi să treacă pe acolo cu carul lui cu mere.Mulţumim nespus! se aplecară rabinul şi ceilalţi evrei răsăriţi ai comunităţii. duceau la vale cu egală uşurinţă frunzele de vie beşicate de soare şi plutele de buşteni încărcate cu sare. în faptul serii.. 194 * .eu?! Cum păcatele şi sărăcia mea? Că nu am la viaţa mea decât calul şi carul ăsta. cu plocoane şi rugăminţi. efraime! .efraim! îl întâmpină rabinul cu glas moale. rămâneţi.. . era deja seară şi tot nu se hotărâseră.*** Într-o toamnă târzie. rabinul şi iudeii de vază ai oraşului. nu-i asta! Copilul acela s-a întors acasă azi dimineaţă. se îndemnaseră între ei. nu! rabinul se apropie cu paşi mari de căruţă. Şi atunci..eu?! Nu.efraim. Vă dau o şansă. tu ne poţi salva! .Prost şi ăla! se strâmbă omul. tu eşti salvarea noastră! . burg supus înaltului slujitor al Domnului.

La început. el mi-a amintit că unul este Dumnezeu. şi cu mărul? . . Iar când. efraim se aşeză cu sfială pe un taburet. La sfârşit. Care i-a răspuns calm. efraim se trezi îmbrăţişat de rabin şi de ceilalţi. râse şi efraim. 195 * * . dimpotrivă! strigă rabinul. evreii ăştia! să mai rămână aici. zise înaltul prelat fiert. puteţi rămâne! zise el şi se retrase cu ai lui în catedrală. episcopul mi-a arătat că oraşul acesta cu tot ce-i aici este al lui. la nici cinci metri. sfânta treime. că Dumnezeu e aici.. episcopul îşi luă locul pe tron. că e şi al nostru. episcopul îi arătă trei degete. Când am ridicat trei degete. i-am pus în faţă simbolurile împărtăşaniei.Ba nu. .Bun. efraim făcu feţe-feţe. Iar eu i-am zis să se ducă la dracu’. când l-am văzut pe episcop că îşi scoate prânzul. că de aia suntem oameni! Deştepţi. În faţa lui. episcopul scoase o sticlă de vin şi un pumn de pâine sfinţită. atunci. semnul păcatului originar. I-am arătat că Dumnezeu e deasupra noastră. printre noi. . şi ce să fac eu? a doua zi la prânz. a zis efraim. deci. începând să ţopăie cu mâinile spre cer. apoi mi-a spus că avem trei zile să ne cărăm iar eu i-am arătat care-i părerea mea despre asta.Deştept om. Capul bisericii catolice din Magdeburg şi păstorul oiţelor Domnului rătăcite în Halle îl privi curios. La care evreul băgă mâna în desagă şi scoase un măr. efraim i-l arătă pe cel din mijloc.Ce-aţi vrut să spuneţi şi ce v-a răspuns iudeul? săriră slujitorii episcopului. el a scos mărul. Doamne. evreul înghiţi scurt şi indică cu braţul spre pământ. ajunşi sub răcoarea bolţilor gotice de la Moritzkirche.Păi.Bine. râse cu poftă rabinul. . în sfârşit. Desigur că şi rabinul l-a descusut aşa pe efraim. el.Mă rog. prea puţin convins el însuşi de asta. . că ai lăsat şi nebuni în poporul tău! izbucni rabinul. episcopul ceru în jur să fie linişte apoi începu să-şi rotească mîna dreaptă deasupra capului. mi l-am scos şi eu! .Mulţumescu-ţi. episcopul se înnegri la faţă şi se ridică. .

câte unul. În aceeaşi seară.. trecătorii se opreau curioşi. Companiile se grupară pe platoul din faţa gării şi porniră cu cântec înainte pe bulevardul larg care le duse în centrul oraşului. în amintirea locului de unde a plecat. români prea puţini. alţii aplaudau cu genţile de servici strânse între genunchi. aerul rece al dimineţii îi deschise ochii mult mai devreme decât şi-ar fi dorit. soldaţii îşi ridicară repartiţiile şi se răspândiră spre domiciliile provizorii. Şi printre toţi aceştia mai erau şi din cei care doar urmăreau intimidaţi defilarea perfect executată a maşinăriei de război germane. unii încercau salutul nazist. Garniturile militare germane umpluseră liniile iar uniformele feldgrau descindeau din toate vagoanele. efraim puse coviltirul pe căruţă. care rămase în familia lui efraim peste ani şi ani. Walter Heinricks ieşi pe Corso. Cu raniţa în spate. Iar din toată povestea se născu o legendă. puşca în bandulieră şi cureluşa căştii strânsă până să plesnească sub bărbie. Funigeii de cenuşă ţâşnind din coşurile locomotivelor cu aburi făceau din gara centrală a timişoarei un loc înecăcios. Majoritatea timişorenilor care le deschidea larg uşile era formată din etnici germani şi unguri. Cât rămâneau în timişoara. priviri pline de furie pentru Dictatul de la Viena şi pierderea ardealului de Nord. panzer-grenadierii aveau casă şi masă la localnicii care se oferiseră pentru asta. Lângă ei. regimentul ajunse în mijlocul urbei. sârbi deloc. zicând acestea. împreună cu numele. paşii sincronizaţi ceas ai soldaţilor care deja îşi puseseră o jumătate de europă la picioare. Caporalul Heinricks primi ordinul de încartiruire şi îndrumările necesare. Pentru că.Cum adică? se schimbă efraim la faţă. din care orice ieşire era cea mai bună. îşi urcă familia în spate şi părăsi oraşul. Militarii reichului primiră aici salutul oficialităţilor şi apoi repartiţiile de încartiruire. apoi apucă spre adresa indicată. Om simplu sunt eu. efraim Halle. nu nebun! Şi. întoarse spatele celorlalţi şi plecă spre casă. efraim luă numele de Halle. O 196 *** . câte doi sau trei. Caporalul Walter Heinricks privi câteva minute acest furnicar înainte de a se lăsa înghiţit de el.

Crezu că visează. O îmbrăţişă la rândul lui şi o privi. În rest. fără emoţii. doar-doar apucau câteva ore de somn. Peste zece paşi. panzerele defrişau drumuri întinse în codrii ardenilor. . doar mâna. spectrul îl fixă uimit. pe Majestatea sa Franz Iosef. Când şi când mai puneau capul jos.asemenea. 197 . . În urma tancurilor. Deasupra lor. cum liniile de aprovizionare se lungiseră până la rupere.sunt un veteran de război maghiar. la doi metri. zona era liniştită. încercând să ţină pasul. Îi mulţumi pentru flori. îl abordă un bătrân distins. era veche gluma şi proastă ca întotdeauna. Clădiră un foc de tabără. ca ofiţer de artilerie. mândru că mi-am slujit Împăratul. mai ales acum. Instantaneu îşi aduse aminte. se aruncă la gâtul lui şi îi oferi un buchet rotund de flori de câmp. Nu credeam să apuc ziua să mai văd picior de oştean german aici! Dacă aţi şti cât mă bucur! Dumnezeu fie cu voi. Fir-ar a dracului de treabă. . santinelele adormiră şi ele. fantomă! mormăi Walter. zi şi noapte. Nu îi întinse flori. panzer-grenadierii înaintau cât îi ţineau picioarele. Şansa lor că tancurile aveau nevoie de combustibil şi. răspunse caporalul strângându-i mâna.Mă bucur să vă văd! exclamă domnul. se înfiinţase o arătare în zdrenţe de uniformă germană din primul război mondial.tânără îi sări înainte. borduit de părul blond cânepiu. o şvăboaică bine înfiptă în peisaj. se gândi că logodnica îl aşteaptă acasă şi porni mai departe. era noapte. trosnetul crăcilor aprinse se însoţi cu sforăiturile adânci şi groase. . aproape că se rugau ca francezii să stabilizeze frontul. copii! Caporalul încercă un zâmbet de mulţumire. Belgiei şi Franţei. . În curând. copacii ardenilor întindeau cea mai deasă foaie de cort. Înaintea lor. Nu îşi bătură capul să îl mai camufleze. Caporalul Heinricks crăpă ochii. îi spuse că are de-a face cu o frumuseţe ariană din Banat. Chipul alb ca brânza proaspătă.Du-te şi te culcă. în Italia şi Galiţia. noroc cu pastilele de benzedrină care-i făceau supraoamenii din discursurile Führerului. trecuseră într-un şuvoi de neoprit graniţele Olandei.Mâinile sus! se auzi un glas gâjâind în germană. Lipsa rezistenţei franceze le dădea grele bătăi de cap şi mai ales o oboseală cumplită din cauza marşurilor neîntrerupte. cu o carabină Manlicher în mâini şi casca ţepeluş pe cap. mâinile sus! soldaţii tresăriră prin somn. dar nu-i reuşi nici pe jumătate. În faţa lui. primiră în sfârşit ordinul de repaus.

cine-i Führerul ăsta? .sunteţi nemţi? tuşi hârâit. treziţi acum de-a binelea. lăsând carabina să se rostogolească în iarbă.Dumnezeule! răcni moşul şi căzu în genunchi.Panzer-grenadieri?! N-am mai auzit de arma asta. îl priviră pe bătrân cu atenţie. Kaiserul Wilhelm al II-lea! am în pază sectorul ăsta de pădure. .Noi suntem schimbul! îl asigură Walter vesel. a renunţat la domnie şi de vreo douăj’ de ani e în exil în Olanda! preciză Helmut. 198 . Veteranul îşi adună puterile şi îl privi în ochi. Între timp. am trăit cu ce am vânat şi am aşteptat schimbul... moşule. Nu a mai venit nimeni după mine. la timpul nostru? Şi Kaiserul unde-i? îngăimă bătrânul caporal stupefiat. . . mi-am făcut un bordei aici. Ceea ce voi n-aţi reuşit la timpul vostru! . dacă-l cheamă Hitler? sau te pomeni că o fi vreun bastard. camarazii lui se treziseră şi îşi aruncau priviri contrariate. . Şi carele alea de fier ce-au trecut pe aici la amiază ce sunt? Şi ale cui sunt? Şi. cine-i acest Führer? urmaşul Kaiserului cumva? Şi cum să fie. .. te-au dat afară de pe lumea cealaltă? .alea-s tancuri. curios de situaţie.Kaiserul a pierdut războiul. dar nu am plecat de la post. sunt caporalul Diettmar din infanteria Kaiserului..De ce să mă întorc? Nu mă mai aşteaptă oricum nimeni. se ridică şi îşi trase o buturugă sub fund. aşa că vreau să vin cu voi! Dar. În timp. .adică cum. fratele a căzut la Verdun în ’917 iar nevastă şi copii n-am avut. Şi sunt ale Führerului..Dar tu.. soldaţii. el e comandantul nostru suprem şi ne-a trimis să-i batem pe francezi. totuşi..Cum am spus. năuce de somn... în slujba Majestăţii sale. Părinţii mei sunt de-acum sigur oale şi ulcele..Ba bine că nu! răspunse caporalul în doi peri. .Panzer-grenadieri! În slujba Führerului adolf Hitler! rânji Helmut. cine eşti? vru Walter să se dumirească. Dar voi? Voi cine sunteţi? . spuneţi-mi. sunt caporalul de infanterie Diettmar. . Poţi să te întorci liniştit acasă! Ţi-ai făcut datoria cu vârf şi-ndesat! .ai grijă ce spui! aţinti bătrânul carabina spre el. am fost lăsat aici în februarie 1918 să păzesc acest sector de pădure.Cu tine ce-i? făcu sergentul Helmut nervos..

moşule! te-ai ţicnit aici în sălbăticia asta! Îţi spun să-ţi închizi gura aia mare sau te uşurez de viaţă! sări Helmut.treaba ta. Ca şi mine. Ochii îi străluciră de plăcere.Caporal?! simplu caporal?! se strâmbă veteranul. mai târziu când. . N-am mai fumat tutun din august 1918. sergentul Helmut scoase pistolul din toc. . de gâjâi aşa. primul posesor al Crucii de Fier din regiment. să mori în luptă e o treabă . 199 .. ca şi matale. Dumnezeu nu poate fi de partea unui caporal! Pe mine m-a uitat aici. fără să clipească. eu am pierdut pacea iar războiul ăsta nu mai e al Kaiserului. tocate şi învelite în alte frunze de copac. tăicuţule. adolf Hitler a fost caporal. înainte să înţepenească cu ochii larg deschişi.deşi cine naiba îşi dorea asta? . în celălalt război! râse Heinricks. la cuvintele sergentului. aruncă mucul în focul de tabără şi se ridică de pe buturugă aranjându-şi uniforma. Frumoşii cai se zvârcoliră cel mai mult. eu nu ştiu. aşa se face că. vor ajunge să mănânce membrele amputate ale camarazilor. până la cotor.Ia! Helmut îi întinse pachetul. Mai văzuseră astfel de cazuri şi nu era o privelişte frumoasă. fierte în apă de zăpadă topită.u. o făceau jandarmii de campanie când intra pe mâna lor. încolţiţi în cazanul stalingradului. mitraliind o întreagă şarjă de cavalerie polacă. Fumă cu sete.Nu. .asta-i că l-a vorbit aşa pe Führer! se justifică panzer-grenadierul. pe care le lăsaseră să se umfle sub soarele Pomeraniei. un singur lucru te rog: oferă-mi o ţigară. zise veteranul. Oricum. dacă n-o făceam eu. sergentul avea dreptate. astea mi-au distrus gâtul. îl împuşcă pe bătrân în frunte. apoi.k. Şi-o câştigase în Polonia.. După cum Walter Heinricks preferă să nu-i mai zică nimic ofiţerului de artilerie k. pe el îl va uita altundeva! Dacă cumva a ştiut vreodată de noi. când mi s-a terminat rezerva. îl armă şi. Cât de rău le va părea lor după acele leşuri legate în muşchi. . Infanteristul Kaiserului se prăbuşi pe spate ca un butuc.ajunge acum. aşa că tot un drac e! Măcar eu nu l-am chinuit... asta chiar e aiurea.. întâlnit în centrul timişoarei. Şi unde mai puneţi că puteam ajunge cu toţii la zid dacă ăsta se scăpa că s-a întins la discuţii d-astea defetiste cu noi şi noi l-am lăsat să plece! aici. Bătrânul îşi aprinse o ţigară.dar. Numai frunze uscate de copac. Germania a pierdut războiul. . să te lege la stâlp şi să te ia un pluton la ţintă ca pe fazani. tăcură cu toţii. e al unui caporal. Călăreţii se prăbuşiră în ţărână înainte ca lănciile lor să aibă cea mai mică şansă de a-i atinge pe soldaţii Wehrmachtului.

unind aceste lacune civice. Şi chiar era un cadru aparte. rezső Halle deschise imediat.Caporal Walter Heinricks. urmărindu-l pe Walter care. grăbi pasul spre familia unde urma să-şi petreacă zilele până la următorul salt. gata să contribuie cu tihna lui la efortul de război. cu sincope agrare unde te aşteptai mai puţin.În schimb. o ocoli pe gospodină trăgându-se cât mai spre balustradă. Caporalul o privi curios dar hotărî să nu dea importanţă. cartierul Iosefin îl întâmpină cu bijuteriile de arhitectură în stilul anilor 1900. străbătu gangul spre curte. Feţele călătorilor se lipeau de geamuri. islaz. se pomeni faţă în faţă cu o femeie care tocmai dădea să iasă. de parcă ar fi aşteptat momentul cu mâna pe clanţă. apucând pe bulevardul Carol. se distră Walter în sinea lui şi deschise poarta la adresa de pe ordinul de încartiruire. Walter străbătu restul drumului golit de gânduri. îşi înclină capul a salut şi. bulevard. tramvaiele electrice huruiau dintr-o parte în alta. oraşul era unul singur.Contabil rudolf Halle. Bulevard. Parcă ar fi ieşit dintr-un oraş şi ar fi intrat în altul. terenul eliberat de zidăriile masive se transformase în parcuri şi mai ales păşuni pentru vitele unor localnici. caporalul Heinricks pătrunse bine în cartierul Iosefin. . aspectul îl frapă. Puse totul pe seama dozei de neobişnuit a apariţiei lui. Doi străini prietenoşi din întâmplare. În curând. la rândul lui. fostă citadelă a Imperiului austroungar. incapabilă să se mai mişte de acolo. aceasta sări un pas înapoi şi se lipi de perete îngrozită. soldatul înarmat până în dinţi dând mâna cu funcţionarul în haine lejere şi papuci de casă. În locul zidurilor ce delimitau odată strict cetatea de cartierele adiacente. Găsi în cele din urmă uşa familiei gazdă şi sună. din Wehrmacht! se prezentă germanul zâmbind larg. trecu printre rondurile de flori împrejmuite cu borduri văruite şi urcă pe scara din spate. 200 . Presimţea că acesta va fi peste graniţa uniunii sovietice. . pentru a risipi orice temeri. se mulţumi să observe viaţa din acest oraş. în pragul unui apartament liniştit. Dar nu. mic-burghez. îi studia îndelung. Prea era aproape şi aparent la îndemână ursul rus acum. la începutul de iulie al lui 1941. Nu lăsase bine în urmă centrul cu palate impozante şi nimerise în mijlocul unei cirezi păscând alene pe malul canalului Bega. Dincolo de cursul de apă. actualmente recepţioner de hotel! râse cel dinăuntru.

. domnule thomas! Dar n-aveţi grijă! Bărbaţii coborâră în subsolul casei. nehotărât dacă să mai intre sau să rămână în pragul cămăruţei portarului. cei doi dispărură din clădire răspunzând cine ştie pe unde chemării partidului. şi cu fabrica de ciocolată. pe unde să strecoare înăuntru mâncarea şi să scoată sacul de pânză cerată pentru fecale. Pista. dar cert e că nimeni nu-l mai văzu după septembrie 1944.. şi neamţ. La un an.. Lăsă anume doar o crăpătură îngustă la bază. nu mai e timp de pierdut! se agită eduard thomas livid. i-a tăiat din ce în ce din tainul de hrană pe măsură ce portarul şi femeia de servici descopereau ascuţimea luptei de clasă cu tot cu ascuţişul ei. sub obrazul proaspăt ras şi dat cu colonie. Pista începu să amestece frenetic mortarul cu care lipi rând cu rând un zid de cărămizi până în tavan. Încă din acea seară. riscând să plesnească cu fiecare cuvânt. dar cine putea şti că românii or să se dea cu bolşevicii? Hai. sper că ai totul gata! .. aici aştepta o saltea de paie culcată pe podeaua de pământ şi rumeguş a pivniţei. siberia. Care.Îţi dai seama. da. Ocoliră masa cea lungă unde îşi luaseră ceaiul atâtea nopţi la rând şi se retraseră într-un ungher. Intră ruşii în oraş! trebuia să fi plecat naibii când mai aveam timp. . că aşa am auzit! . eduard thomas se întinse pe ea. Pista. haideţi cu mine! îl linişti portarul... muşchii îi deveniseră rigizi de spaimă. absent...repede. şi proprietar de clădire cu două caturi şi patruzeci de chiriaşi... cu cât au trecut lunile. mă împuşcă diavolii ăia roşii cum pun mâna pe mine. domnule thomas. Mască locul cu nişte vechituri şi murdări peretele ascunzătorii cu cenuşă..Nasoale vremuri se anunţă. *** 201 ... ca să-i dea patină.. thomas fu trecut în porţie la Ilona neni.. asta dacă am noroc! Dacă nu.Da. Despre eduard thomas unii şuşoteau că ar fi fugit cumva în Germania.

faptul că din cei trei Vakulovski sunt (măcar) două treimi basarabeni. evident. prezentate totuşi în alb-negrul sau alb-sepia lui Perjovschi. neştirbit principiu de la începuturile sărbătoritei rîndurilor de faţă. fie şi doar datorită căror cărţi de la ce edituri li se aplică zisele recenzii. împreună cu „desenele dintr-o parte şi din alta a Pieţei universităţii” ale numitului grafician. a se vedea editorialulpoem (stradal. Într-un mediu intelectual în care literatura încă pare a fi nucleul. dar şi însemnat astfel de rubricatura revistei – din 28. se scad cele pentru muzică. cu celelalte. singurul ocol ludic fiind titlul rubricii („Lectiuk!”.net 202 Cătălin Badea-Gheracostea .. concurs. adică de răcnit în stradă) lui Mihnea Blidariu. Ce face Tiuk! de durează de 10 ani? există o continuitate dată nu doar de miezul frăţesc al echipei. ci de fraternizarea celor cu aceleaşi principii estetice şi etice. „raftiuk!”. recenzii de la „Note de lectură”. nu-i aşa? – clar literaturocentrică. până la un alt(fel de) Dumitru Crudu. implicite. ab tiuk condita. recenzii. Rockstadt). şi cântăreşte greu în aliajul din care s-a turnat în forma (mentis) revistei. recenzii. teatru. linkuri şi rămân vreo 18.reea. în maniera Tiuk!. grafică. a se vedea. Nu trebuie omis. „Opintiuk! de lectură”). explicitate de către unul Paul Goma. cu 33 de numere! semnele de exclamaţie trebuie puse în pereche. mai ales. oricât de relative. recenzii. recenzii. ar fi păcat să se treacă sub tăcere actuala localizare a miezului echipei. arhivă. eveniment. însă. toate aplicate. bine dese(m)nat de Dan Perjovschi. în oraşul-coroană de la poalele tâmpei. clar structurate. toate acoperă o bună parte din apariţiile semnificative în literatura de limbă română. De asemenea. căci iar sunt vizibile influenţele extra-literare ale (mi)graţiei interne (vezi rubrica dedicată stabilimentului mult drag inimii noastre. recenzii. precum şi cele literare. sugerând coloanele unei construcţii după principiul „k-avem kef”. anchete.s Ite Iată că revista electronică Tiuk! împlineşte zece ani de apariţie. la rubrica „a!!”! tiuk. De unde covalenţa cu problemele intra. extra-literare ale provinciei-ţări.şi..

blogspot. cu atît devii mai simplu şi mai curat şi mai luminos şi mai ironic şi mai bătrîn şi mai temător şi mai netemător şi mai ascuţit la limbă şi mai luminos la inimă şi mai aproape de moarte. turambar trebuie citit ca să (nu?) i se întâmple „repetiţia. Căci la o medie de trei însemnări pe zi.” turambarr. liric în analiza graficelor PIB-ului româniei între 1990 şi 2010.” – adaptarea îmi aparţine).. fie că aceasta vine dinspre familie..) sau practicate (aikido. un posibil avatar al lui Omar Khayyam încercând să nu fie strivit în Bucureşti.”. pe IMDB.. departe totuşi de caţavencisme şi morbidităţi. Cu cît repeţi. echilibrat în permanenţă între imaginea pe care o alege şi cuvintele cărora le dă bun de ecran. portret (ca) dintr-un film noir. Nimic mai departe de adevăr în blogul lui turambar. care făcea zăpada să joace pe suprafaţa asfaltului cum joacă aburul pe faţa apei cînd dă cazanul să fiarbă şi e frig afară. Iar postarea tipică din acest blog este o combinaţie de imagine – comentariu sau solipsism – ilustraţie sau confesiune – referinţă culturală niciodată pură şi simplă. Picasso etc. fie din lucida trăire a clipei. pictură – Caravaggio. dar totdeauna însoţită de o ironie la marginea sarcasmului formulată într-o limbă română dinspre Caragiale-Iaru-Popescu.com Cătălin Badea-Gheracostea 203 . din toamna lui 2007 încoace. Brel. abia apoi o re-facere prin scriere a realităţii acestuia. riguros în a-şi susţine preferinţele de consumator de artă („muzica se împarte în Bach şi restul. repetiţia. muzică – Bach. după cum criptează profilul accesabil sub o fotografie alb-negru.Blogul individual presupune o desnudare a eului. tot mai aproape de moarte. un vîj moderat. pline de utilaje care treceau de colo colo. Bowie şi.. „pictura se împarte în Caravaggio şi restul. fotografie). dinspre artele consumate cu stil (film – are cronici.”. în engleză. probabil Dagnir Glaurunga. fiind „singurul fin analist într-ale catastrofei controlat-cotidiene” în stare să ne-arate „Drumurile curate. Bowie. lucrător în comunicaţii „sau” media. Iar restul acesta. spune părerea dinaintea evidenţei. apoi restul se împarte în Picasso şi. turambar este un poet matematician sau un matematician poet... „glaurungologul” îşi maschează eul prin rescrierea realităţii într-un „nor de etichete” lipite câte patru-cinci fiecărei postări. Şi astfel. toate codurile culturale suprapuse cu care se joacă balaurul vădesc un spirit matematic (şi nu doar pentru că ştie să facă grafice şi să le „esplice”) care „purcesează” fericirea. apoi restul se împarte în Brel şi restul.

Numărul cinci al revistei „Corpul t“ a fost realizat de o parte dintre profesorii şi doctoranzii de la Facultatea de Litere a universităţii „transilvania“ din Braşov în cadrul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabilă” BD-DD (Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5. Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov) finanţat prin FONDUL SOCIAL EUROPEAN. Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”.5/S/76945. 204 . Domeniul major de intervenţie 1.