You are on page 1of 6

Enigma Otiliei de George Calinesu ROMAN REALIST CU NOTE NATURALISTE, INTERBELIC, OBIECTIV, BALZACIAN, MODERN, PARODIC, ROMAN-SINTEZĂ

Realismul. Apare la jumatatea secolului al XIX-lea, ca reactie împotriva romantismului. Scriitori realisti europeni: H. Balzac, Sthendal, Charles Dickens, N. Gogol, G. Flaubert, L. Tolstoi. Trasaturi: reprezentarea veridica a realitatii (crearea iluziei veridicitatii), obiectivitatea, stilul impersonal, rece, detasat, personaje tipice în împrejurari tipice (tipologii: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul), interes pentru viata sociala, reprezentarea omului ca produs al mediului in care traieste, observatia, analiza psihologica si reflectia morala, criticarea mediului si a individului, lipsa idealizarii, eroul este un antimodel.

"Enigma Otiliei" (1938), al doilea roman al lui George Calinescu, dupa "Cartea nuntii", este situat între traditie si inovatie, fiind un romansinteza. Este un roman interbelic, realist, obiectiv, de tip balzacian, cu numeroase elemente moderne. Tema. Romanul are ca tema viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolulul XX, caracterizata de relatiile de familie dezumanizate si de goana dupa bani. Balzacianismul. Definit ca metoda de creatie literara, balzacianismul a fost vazut drept "un armistitiu intre clasicism si romantism" (Paul Georgescu). De la clasicism preia interesul pentru caractere (personajul este construit pe o dominanta: avarul, mizantropul, scorpia), iar de la romantism, culoarea locala (detaliile ce compun atmosfera locului si a timpului istoric dat, povestile sentimentale). La toate acestea, se adauga teme noi, precum a paternitatii, a mostenirii, a parvenirii. Romanul Enigma Otiliei este o replica polemica la adresa modelului balzacian, fiind scris din perspective si cu mijloacele modernitatii (astfel, Calinescu experimenteaza "un balzacianism fara Balzac", N. Manolescu). Balzacianismul din Enigma Otiliei poate fi recunoscut in urmatoarele aspecte:

in sensul ca vor sa aiba grija de viitorul ei. cel mai apropiat de prototipul balzacian pare a fi mos Costache. 6. pentru Stanica este generatoare de delir verbal. folosirea contrastelor în descrierea câmpiei. 2. 5. intr-o lume care si-a pierdut moralitatea. a mosiei acestuia etc. desfasurata în perioada iulie 1909-martie 1911. obsesia pentru bani. Concentrarea vointei pentru realizarea scopului propus. proiectarea grandioasa a Baraganului pe un fundal fantastic.1. mosieresc. Tema mostenirii: in centrul actiunii sta lupta pentru mostenirea averii lui mos Costache. Largirea spatiului epic se realizeaza prin plasarea conflictelor in alte locuri: de la casa lui Giurgiuveanu. Tema paternitatii este privita din mai multe unghiuri: pentru Simion este obsesiva. a lui Pascalopol. totodata si in galeria avarilor (Harpagon[1]. medical-universitar. fiind însa umanizat de iubirea pentru Otilia. Titlul romanului si finalul sau exprima esenta dilematica a . tot o "mostenire" este si zestrea pe care Aglae ar trebui sa i-o dea Olimpiei. Situarea exacta a actiunii in spatiu si timp este balzaciana. Sunt prezentate sumar mediul negustoresc. preotesc. Tema paternitatii: initial. la casa familiei Tulea. Dintre personajele romanului. al avocatilor etc. HagiTudose[2]). sunt pagini de sensibilitate romantica. 4. Descrierea minutioasa a mediului ambiant este utilizata ca mijloc de caracterizare a personajelor (este semnificativ incipitul romanului). el intra. Relatii temporale si spatiale. Calinescu intentiona sa-si intituleze romanul Parintii Otiliei. Titlul. act refuzat de maniacul Simion: "Nu e fata mea". In centrul actiunii stau doi orfani: Felix si Otilia. Constructia personajelor. tehnica portretizarii caricaturale. este urmata de epilogul plasat la un deceniu si jumatate distanta. 3. Descrierea naturii cu ocazia excursiei lui Felix si a Otliei la mosia lui Pascalopol. Actiunea. pentru Pascalopol devine unul dintre cele doua moduri de o iubi pe Otilia. Mai toate personajele romanului pot fi considerate "parinti" ai Otiliei. Relatiile spatiale si temporale astfel evocate reflecta o trasatura a realismului: relatia directa om / mediu. reflectate în constiinta lui Felix. face din Stanica un personaj balzacian. situatiile grotesti. Ei vor alcatui cuplul inocent. care trimite la batrânul Grandet (din romanul Eugenie Grandet).

Incipitul şi finalul se intercondiţionează. stilul arhitectural grandios contrastand cu precaritatea materialelor (ipsos. Varsta eroinei cumuleaza farmecul copilaresc cu senzualitatea. caricatura a unui model prestigios (balzacian). dar în spatele lui se afla naratorul omniscient. vopsea de ulei). scriitorul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple sau a reflectarii poliedrice. Incipitul se bazeaza pe conventia literara a "strainului" care se initiaza intr-un nou mediu. "Caricatura în moloz a unei strazi italice". Felix. "o floare rara".feminitatii. natura contradictorie a sufletului omenesc. indrumatoare. Otilia este receptata diferit de cei din jurul sau: mos Costache "o sorbea umilit din ochi si râdea din toata fata lui spâna". surprinde stereotipiile si anomaliile mediului bucurestean. dar oferind o imagine a eterogenitatii lumii. iubita. casa parasite a lui Mos Costache. finalul devenind previzibil. "o fiinta gingasa care merita ocrotirea". care îsi asuma statutul demiurgic. Otilia fiind considerata "o dezmatata". Decizia ei de a renunta la Felix ramane enigmatica. Pascalopol s-a căsătorit cu Otilia dar îi va reda libertatea pentru a . mama). după aproximativ 10 ani (mai exact după război). Chipul ei ramâne învaluit în mister. însă pe o altă buclă temporalã (dupã 10 ani). Ea e mult mai lucida si mai matura decat Felix. închisa în colivie. purtarile Otiliei sunt asemeni "fetelor fara capatâi si fara parinti". vazut ca amestec de stiluri. care are multe naivitati. dar si cu o precoce seriozitate si intelegere a vietii. priveşte contemplativ. var scorojit. moare". este descrisa cu frontoanele. a devenit un om de mare influenţa şi s-a căsătorit cu Georgeta pentru a ajunge în înalta societate. consolele cladirilor. pentru Pascalopol este "o mare strengarita". cel mai complex personaj al romanului. Istorisirea porneşte dintr-un loc pentru a se opri exact în punctul de plecare (în strada Antim). Acelaşi personaj Felix Sima.Tot în epilog se precizează că Stănică Ratiu s-a despărţit de Olimpia. de vis. personajul-reflector. cu calitatie reale ale unui estet. strada Antim. ea ilustreaza "enigma" feminitatii. prietena. "o fata mândra si independenta". Dincolo de definirea Otiliei prin raportare la celelalte ipostaze ale feminitatii din roman. Pentru Aglae si Aurica. Strada Antim este o metafora a romanului însusi. "o enigma". Otilia reprezinta pentru protagonist intruchiparea eternului feminin (sora. "o rândunica. În conturarea Otiliei. o imagine derutanta. capriciul si frivolitatea femeii. "cu un temperament de artista". ogivele. efect realizat prin prezentarea Otiliei în exclusivitate prin manifestarile exterioare si din perspectiva altor personaje.

Aşadar. îşi face iluzii şi speră să se împlinească în plan afectiv. Planuri narative Un prim-plan al romanului prezinta cele doua familii: a lui Costache Giurgiuveanu si clanul Tulea. ilustrat prin triunghiul conjugal Felix-Pascalopol-Otilia. Criticii au vorbit şi despre un conflict secundar. Conflict Conflictul este exterior pentru că într-un roman realist interesează raportul individ-societate. Mobilul principal al tuturor actiunilor care se desfasoara este mostenirea. însă. la care se adauga Stanica Ratiu. El este în primul rând de tip succesoral: unul este construit în jurul averii lui moş Costache. Nu ştie dacă Otilia este alegerea potrivită. ginerele Aglaei. Deşi adoptă această perspectivă narativă obiectivă. De fapt. Punctul de vedere al lectorului este contaminat. Felix devine un medic de succes cu o căsătorie onorabilă. caracterele portretizate îşi pierd aura tragică şi rămân pur şi simplu caricaturi. pe care o vâneaza familia Tulea. de natură erotică. ci se comunică într-o manieră modernă în postura de comentator şi spectator. el plăsmuieşte traiectoriile existenţei eroilor şi de aceea destinele lor sunt previzibile. putem spune despre circularitatea romanului că este de natură clasică. averea lui Costache Giurgiuveanu. ezitând între carieră şi dăruirea sentimentală. iar celălalt macină familia Tulea. Naratorul care istoriseşte la persoana a III-a îşi propune să se detaşeze şi să controleze ca un regizor destinul personajelor alese. naratorul din „Enigma Otiliei” reuşeşte să nu rămână o instanţă exterioară întotdeauna. sora lui Costache (si ceilalti membri ai familiei . Perspectiva narativa Romanul realist presupune o viziune obiectivă şi de aceea perspectiva narativă este omniscientă şi omniprezentă. căci cele două instanţe comunică în metatext. Naratorul îşi subliniază personajele şi le comentează ca un estet. Felix trăieşte un conflict interior. Având în vedere aspectele prezentate.se împlini alături de un conte. ca orice tânăr romantic.

facând o casatorie stralucita. chipul ei de acum spulberând imaginea enigmaticei adolescente. care traieste prima experienta erotica. inteligenta. Eforturile lor sunt canalizate statornic spre înlaturarea Otiliei. o imagine a eternului feminin. Aurica ramâne nemaritata si neîmplinita erotic. pentru ca-i furase Stanica de sub salteaua batrânului. al neimplinirii. Aurica si Titi). evoluând psihic spre o idiotenie vizibila (se legana din ce în ce mai mult). femeie usoara. ramas orfan. Privind o fotografie recenta a Otiliei. Lili). intuindu-i cu maturitate si luciditate ambitia. care murise. ambele plasate sub semnul esecului. Felix va vedea o figura straina. se reduc la o existenta stereotipa (Aglae) sau devin o obsesie dusa pana la patologic (Aurica). dorinta de a ajunge "cineva". Otilia îl iubeste pe Felix. Otilia îl accepta pe Pascalopol. care-i va înlesni relatii "înalte". în lumea Bucurestiului. Felix-Titi-Georgeta . Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romantica. si copiii acestora: Olimpia. mosier cu maniere alese. devine medic si profesor universitar. preferând-o pe Georgeta. Unitatea actiunii si dezvoltarea ei intr-o succesiune cronologica se datoreaza si surprinderii destinului personajelor in raport cu erotismul si cu casatoria. adolescentina a lui Felix pentru Otilia. venit sa studieze medicina în Bucuresti si dornic de a face cariera. Felix studiaza cu seriozitate. Otilia va ramâne o amintire. care va ajunge în strainatate. Trebuie mentionata si plasarea conflictelor sub forma triunghiurilor amoroase: Felix-Titi-Otilia. Pascalopol îi da libertatea Otiliei. Stanica renunta la Olimpia. Cel de-al doilea plan al romanului prezinta destinul tânarului Felix Sima. Clanul Tulea cunoaste declinul familial: Aglae nu reuseste sa puna mâna pe banii lui Costache. drept sot. Iubirea dintre Felix si Otilia e nerealizabila din cauza idealurilor si a mentalitatii diferite. fiica vitrega a lui Costache Giurgiuveanu. unchiul lui Felix. Stanica). provocând moartea acestuia. dar vrea sa-l ajute sa se realizeze în cariera lui stiintifica. îi este tutore si îi administreaza bunurile lasate de tatal sau.Tulea: Simion Tulea. iubirile lui Titi se reduc la obsesii erotice si la o competitie subtil sugerata cu Felix (Otilia. care-l plictisea si nu tinea pasul cu ritmul sau alert si imprevizibil de arivist. Georgeta. sotul Aglaei. casatoriile personajelor se destrama (Pascalopol. Titi divorteaza de Ana. dar prezentabila. la al doilea atac cerebral. Felix-Pascalopol-Otilia. Costache Giurgiuveanu. crescuta de acesta fara acte de adoptie. o Otilie maturizata. Ea a ramas o iluzie a tineretii. pe care o cunostea din corespondenta întretinuta. nevasta unui conte. fata celei de-a doua sotii.

pentru el. se spulberă. utilizarea naratiunii la persoana a III-a. Dacă pentru Pascalopol acea „fată delicioasă” de demult a ramas încă o „enigmă”. rolul vestimentatiei si al cadrului in caracterizare. observând că. Sunt speriaţi. prezenta motivului mostenirii. pentru că. Scene Semnificative Episodul în care naratorul descrie al doilea atac de cord a lui Moş Costache este sugestiv în ceea ce priveşte relaţionarea celor doi. în masura în care doresc binele lui Costache. juvenilă. plină de candoare. de asemenea. pe care nici nu o recunoaşte din prima clipa. pentru Felix aceasta „fotografie mişcată” nu mai înseamnă nimic. cu „linii fine”. conturul ei unic fiind şters definitiv. tutorele lui Felix şi tatăl Otiliei. Se foloseste. prin descrierea portretistica. Enigma ei. Felix are in faţă imaginea unei femei aparent necunoscute. de la fata inocentă. „Speriat”. insistând. asupra trăsăturilor definitorii ale personajului „doamna foarte picantă. Costache-Pascalopol. în sufragerie. peste ani. In concluzie. dar şi statutul de orfani. În finalul romnanului.etc. „femeia era frumoasă”. gen actriţă întreţinută”. fata însetată de ideal şi de aventură a devenit o femeie cu o aparenţă obişnuita. „un aer de platitudine feminină stingea totul”. Felix îndulceşte liniile portretului. Otilia îi rămâne doar în planul aminitilor ca fiind „fată nebunatică". deşi dezorientaţi. Felix şi Otilia îl aşază pe bătrân pe canapea. deoarece bătrânul reprezintă punctul lor de sprijin. Protagoniştii se dovedesc a fi nişte caractere nobile. „nebunatică”. o pungă cu gheaţă. Otilia. Felix-Titi. prezentarea critica a unor aspect ale societatii bucurestene de la inceputul secolului XX. Însa. . procedeul romantic al perechilor antitetice: Otilia-Aurica. profunzimea observatiei morale. îi aduc de mâncare. îşi unesc forţele pentru a-l salva şi. Enigma Otiliei este un roman balzacian prin: veridicitate. care a întreţinut vie acţiunea romanului. încearcă să echilibreze tensiunile din familie spre binele bătrânului. chiar luptă să-i îndepărteze pe ceilalţi.