You are on page 1of 88

Windy Dryden, Raymond DiGiuseppe

Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală
Ediţia în limba engleză: English title: A Primer on Rational-Emotive Therapy Copyright© 1990 by Windy Dryden and Raymond DiGiuseppe All rights reserved. Printed in the United States of America. No part of this book may be reproduced by any means without the written permission of the ipublisher. Excerpts may be printed in connection with published review in periodicals without express permission.

Ediţia în limba română: Copyright © 2003 Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice formă, a textului, fără acordul prealabil în scris al Centrului Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, este interzisă. Pot fi publicate extrase fără acordul celor în drept, în cazul în care sunt utilizate în recenzii publicate în reviste de specialitate. Traducere în limba română cu permisiunea autorilor. Traducerea şi adaptarea în limba română: Daniel David, Adrian Opre Procesare computerizată: Daniel Paul Corectura: Daniel David, Adrian Opre, Bianca Macavei

Editura RTS Str. Uzinei Electrice nr. 15, ap. 15, et. II 400378, Cluj-Napoca, judeţul Cluj Tel./Fax: 0040-264-582276 Mobil: 0040-746-684376 Email: info@rtsclui.ro Web: www.rtscluj.ro

ISBN 978-973-1816-20-3

Romanian Psychological Testing Services

CUPRINS

Prefaţă la ediţia în limba română Introducere

Partea I: Teoria
Raţionalitate versus Iraţionalitate Modelul ABC Credinţele iraţionale de bază Interacţiunea dintre A, B şi C Două tendinţe biologice fundamentale Teoria schimbării în REBT O perspectivă generală asupra teoriei REBT 2 12 13 14 Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului Când clientul Dvs. nu poate identifica o problemă ţintă 17 Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice 17 17 19 19 15 14 7 8 1

Partea a II-a: Practica

19

Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi pe cele funcţionale

20

iv CUPRINS

CUPRINS...........................................................19 PREFAŢĂ...........................................................13 INTRODUCERE..................................................15 TEORIA.............................................................17 PRACTICA.........................................................26 pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă.............................................................26 Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului........26 Când clientul Dvs. nu poate indica o problemă ţintă..........................................26 Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi.............................27 împreună problema ţintă.............................27 Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice...........27 Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu şi pe cele funcţionale. .28 Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu Aurile..........................................................20 Pasul 3 Evaluaţi C-ul.....................................22 Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională. 22 Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional. . .22 Clarificaţi C-ul...........................................23 Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C .................................................................23 Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul.............................................23 pasul 4 Evaluaţi A-ul.....................................35 în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret.....................................................35 Identificaţi partea din A care amorsează Sul..............................................................36 Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte.....................................................29 Pentru început, consideraţi că A este adevărat...................................................29

...........35 Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale................................................................ cât şi pe cele derivate din acestea.............................................................45 Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate..................................................................................................52 pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învătat............48 Stilul Socratic.........................30 Dacă încă nu ati identificat A-ul...............34 emoţională secundară.............................56 .................34 pasui 6 Clarificaţi legătura dintre Bş\C.............................................37 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C............................48 Folositi-vă creativitatea...............37 Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază....iv CUPRINS Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A............................................30 pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare.......................44 Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora........................................41 pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale.......................................................43 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei.................................................................50 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri....34 Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema................................................53 Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele....................43 Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării...............................................48 Stilul didactic.........44 credinţelor iraţionale........................................52 raţionale nu duce la schimbare.............

...............61 PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme....58 Discutati modelul nonlinearal schimbării.................................58 Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi convingere iraţională.........................56 Pasul 12 Verificaţi sarcinile /..................................................56 Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu Aul................................................58 pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării........................iv CUPRINS Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe parcursul terapiei.............56 prescripţiile pentru acasă........................71 Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale ....................................................74 PASUL 4 Evaluaţi A-ul.............................................74 PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (6) ..........57 Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor pentru acasă......................... 59 EXEMPLU DE CAZ.85 PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării...............................................89 Pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şl C 43 Pasul 9 Disputaţi convingerile Iraţionale Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării convingerilor iraţionale Fiţi insistenţi în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora Folosiţi strategii de disputare / restructurare variate Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate Folositi-vă creativitatea Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale 46 47 48 49 5 53 1 53 54 45 45 .....................................................................87 EPILOG...........................61 PASUL 3 Evaluaţi C-ul.........................................

............ nu Aurile...........................26 Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi...................................22 Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională........iv CUPRINS Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri raţionale nu duce la schimbare Abordaţi problematica: „ce gândesc versus ce simt" Pasul 11 încurajaţl-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat Asiguraţi-vă că sarcinile / prescripţiile pentru acasă sunt relevante 56 55 CUPRINS.................... ........................................................................................20 Pasul 3 Evaluaţi C-ul..... nu şi pe cele funcţionale......................................................................27 împreună problema ţintă......26 Când clientul Dvs......................... nu poate indica o problemă ţintă.................. .......27 Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice................ ...............................................................26 pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă..................................................................17 PRACTICA........................19 PREFAŢĂ................13 INTRODUCERE............. nu un C23 ..........................28 Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite.................................23 Consideraţi frustrarea ca fiind un A.....15 TEORIA........................26 Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului............................22 Clarificaţi C-ul.. 22 Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional...27 Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale..........................

................... consideraţi că A este adevărat ...........29 Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A.................................................................................................................................................................................35 Identificaţi partea din A care amorsează S-ul .....45 .............iv CUPRINS Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul.....................36 Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte.............34 pasui 6 Clarificaţi legătura dintre Bş\C......................30 pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare...........29 Pentru început...........44 Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora........................................................................ cât şi pe cele derivate din acestea ...30 Dacă încă nu ati identificat A-ul....43 Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării..............................34 emoţională secundară.............34 Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema...............41 pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale..............................................23 pasul 4 Evaluaţi A-ul..................................................................44 credinţelor iraţionale.....................................................37 Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază........ fiţi cât mai precis şi concret....................................................................37 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C .......................................35 în evaluarea A-ului.......................................................................35 Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale..............................43 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei ...............................................................................................

.............58 Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi convingere iraţională....................................................................iv CUPRINS Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate...57 Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor pentru acasă.........................................48 Folositi-vă creativitatea.52 pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învătat......50 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri....................................................................89 .............................48 Stilul didactic....................58 Discutati modelul nonlinearal schimbării..........................56 prescripţiile pentru acasă..........56 Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul ........................................ 59 EXEMPLU DE CAZ.......................................................53 Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele.........................................................87 EPILOG...........................74 PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (6)71 Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale85 PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării...........74 PASUL 4 Evaluaţi A-ul................61 PASUL 3 Evaluaţi C-ul.............................56 Pasul 12 Verificaţi sarcinile /...........................56 Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe parcursul terapiei.............48 Stilul Socratic............................61 PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme..................................58 pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării...................................................................................................52 raţionale nu duce la schimbare.

iniţiată de Arnold Lazarus). cele mai importante fiind: (1) psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT. ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă (cogniţiile noastre/modul în care gândim cu privire la ele) cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive (ex. sau de variaţiile acesteia. (c) psihoterapia multimodală (multimodal therapy. iniţiată de Aaron Beck). dezvoltată de Arthur Nezu). iniţiată de Richard Wessler). (2) psihoterapia cognitivă (CT. Această identificare poate fi directă. Sub acest nume . iniţiate de Donald Meichenbaum). trăire depresivă) şi biologice (ex.psihoterapii cognitivcomportamentale . (3) modificările cognitiv-comportamentale (CBM. creşterea tensiunii arteriale). iniţiată de Jeffrey Young) şi altele. izolare şi lipsă de comunicare). toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un fundament teoretico-experimental comun care le particularizează ca o orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic. la rândul lor. iniţiată de Albert Ellis). comportamentale (ex. ideea că nu merit să trăiesc). (b) terapia evaluării cognitive (cognitive appraisal therapy.se află mai multe şcoli. (2) Cogniţiile prin care interpretăm aceste evenimente de viaţă pot fi identificate. în cazul cogniţiilor .iv CUPRINS PREFAŢĂ LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ I psihoterapiile cognitive şi comportamentale (cognitivcomportamentale) constituie acel segment din familia mai largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate (randomized clinical trials). asumpţiile fundamentale ale tuturor psihoterapiilor cognitivcomportamentale sunt: (1) Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în mod direct. au generat mai multe variaţii precum: (a) terapia prin rezolvare de probleme (problem solving therapy. Indiferent de tipul de şcoală. Aceste şcoli. Astfel. subiectiv-emoţionale (ex.psihanalitice sau umanist-existenţiale. (d) terapia focalizată pe schemă (schema-focused therapy.

astfel.org) precum şi parcurgerea unor programe de formare acreditate internaţional (pentru informaţii contactaţi Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale. 37. Ea a stat la baza apariţiei celorlalte şcoli sau forme de psihoterapii cognitiv-comportamentale. precum şi asimilarea unor credinţe raţionale care generează o stare de sănătate psihică. Albert Ellis fiind considerat bunicul (grandfather) sau părintele (father) tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale practicate astăzi în diverse forme.ro). Identificarea şi modificarea credinţelor iraţionale care generează patologie şi suferinţă. 1992). . cogniţiile iraţionale/dezadaptative care generează răspunsuri disfuncţionale sunt înlocuite cu cogniţii raţionale/adaptative care generează răspunsuri funcţionale. str. la mijlocul secolului trecut (anii 50). aşa cum este ea văzută în SUA şi Canada. prin indicatori comportamentali) în cazul cogniţiilor inconştiente.rebt. (3) Odată identificate. Considerăm însă această lucrare doar ca un punct de start pentru cei interesaţi în REBT. Pentru informaţii suplimentare sugeram consultarea unor lucrări extensive pe această temă (vezi pentru detalii http://www. email: rahcbp@psychotherapy. sau indirectă (ex. pentru înţelegerea şi aplicare ei corectă fiind necesar un program de formare extensiv. Noi speram ca traducerea acestei lucrări să stimuleze cercetarea şi practica în această formă de psihoterapie şi la noi în ţară. REBT se particularizează între celelalte psihoterapii cognitiv-comportamentale prin focalizarea pe un tip special de cogniţii. ClujNapoca. şi anume. Deoarece aceste credinţe raţionale şi iraţionale se constituie în adevărate filozofii de viaţă REBT este o terapie pretenţioasă. Republicii nr. Această lucrare prezintă detaliat şi didactic principalele asumpţii şi tehnici ale terapiei REBT. cogniţiile iraţionale şi raţionale. constituie punctele fundamentale ale REBT. el şi americanul Cari Rogers devansându-l pe Sigmund Freud în ceea ce priveşte influenţa în domeniul psihoterapiei.iv CUPRINS conştiente. REBT este un tratament psihologic bine validat ştiinţific atât pentru diverse forme de psihopatologie cât şi pentru tulburări psihosomatice şi probleme de viaţă (pentru detalii vezi Lyons şi Woods. Asociaţia Americană de Psihologie l-a desemnat pe Albert Ellis ca fiind cel mai important psihoterapeut în viaţă. REBT este prima formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală elaborată de psihologul Albert Ellis din SUA. cogniţiile pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice.

11. Daniel David (Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie.. şi Woods. Beck" univ. dr.clinicalpsychology.. univ.. Adrian Opre (Catedra de Psihologie) Universitatea BabeşBolyai.ro) Conf. 23 Noiembrie. L. am îndrumat numeroşi practicieni din domeniile sănătăţii mentale în însuşirea cunoştinţelor fundamentale din terapia raţional-emotivă şi comportamentală .. C. Cluj-Napoca INTRODUCERE Timp de mai bine de un deceniu.. The efficacy of rationalemotive therapy: A quantitative review of the outcome research. ... mulţumim psihologului Bianca Macavei pentru prima traducere a acestei lucrări......... Clinical Psychology Review. y\lbert Ellis din New York şi autorilor acestei lucrări (Windy Dryden şi Raymond DiGiuseppe) pentru acordul pe care şi l-au dat cu privire la traducerea şi adaptarea acestei lucrări în limba română.. (1992). www.. dr. De asemenea.. P. 2007 Prof.. J. 357-369.... adaptată şi corectată de noi.iv CUPRINS în încheierea acestei introduceri. „Aaron T... Cluj-Napoca. Lyons.. traducere care a stat la baza formei finale a lucrării. .

NY 10021-6593. Recomandăm consultarea sugestiilor prezentate în acest ghid. Aceşti paşi. Perspectiva generală asupra practicii REBT. este ilustrată aplicarea procesului REBT pe un caz concret. DiGiuseppe & Wessler. Recomandarea noastră este de a parcurge cu atenţie mai întâi acest ghid. care să ofere o prezentare sistematică şi concisă a elementelor esenţiale ale practicii REBT. mai ales de celelalte abordări cognitivcomportamentale.iv CUPRINS (Rational-Emotive Behavioral Therapy). detaliaţi ulterior în partea a II a. clinică şi atunci când vă consiliaţi colegii1. Telefon: (212) 535-0822. Dryden. Walen. care vă pot ajuta să rezolvaţi astfel de situaţii complexe şi să practicaţi REBT la cel mai înalt nivel. am constatat deseori că aceste cărţi sunt prea extensive pentru a fi utilizate într. 1987. 1 ' Consilierea între colegi este utilizată în toate programele de formare primară de la Institutul de Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală şi constituie o modalitate excelentă de a exersa REBT. 1987. vă sunt prezentaţi în ordinea pe care noi o recomandăm spre utilizare în practica Dvs. în partea I. în 1988 ne-am întâlnit în New York şi am decis să elaborăm un astfel de ghid. rezultatul fiind cartea pe care o aveţi în faţă. Totuşi. 45 East 65.h Street. dar în fapt interrelaţionate. 1980). aceştia se prezintă la terapeut acuzând mai multe probleme aparent distincte. Mai degrabă. Ellis & Dryden. după care este indicat să consultaţi sursele bibliografice prezentate la finalul acestuia pentru o analiză aprofundată a procesului terapeutic. pe parcursul . sunt discutate caracteristicile specifice ale REBT.un curs introductiv de REBT şi ne-am dorit să avem la îndemână un ghid al terapeutului. în mediul complex al practicii clinice. în final. rareori clienţii caută ajutor pentru o singură problemă emoţională. Există multe alte materiale utile practicii REBT. care o deosebesc de alte tipuri de psihoterapie. pentru fiecare pas în parte. New York. am prezentat pe scurt principiile centrale pentru înţelegerea paşilor concreţi presupuşi de REBT. într-o anexă scrisă de Albert Ellis. inclusiv unele scrise de noi înşine (ex. în partea a III a. în toată această perioadă sau publicat numeroase texte comprehensive de REBT. este menită mai degrabă a completa decât a înlocui textele comprehensive. pe care le puteţi comanda la Institutul de Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală. prezentată în acest ghid. Desigur că am utilizat şi recomandat aceste lucrări în cadrul programelor de formare primară în REBT.

şi (c) în acord cu realitatea obiectivă. iraţionalitatea se referă la . relevante pentru teoria şi practica REBT şi vom prezenta pe scurt teoria schimbării în terapia raţională şi emotivă. Invers. vom descrie două tendinţe biologice fundamentale. în continuare. vom prezenta câteva principii centrale ale REBT. raţionalitatea se defineşte ca fiind ceea ce îi ajută pe indivizi să îşi atingă scopurile de bază. Aşadar. pentru a fi raţională.iv CUPRINS Sperăm să găsiţi în acest ghid o introducere utilă în REBT şi să priviţi această formă de terapie ca pe o abordare valoroasă în a vă ajuta clienţii să îşi depăşească problemele emoţionale şi comportamentale. este logic (nonabsolutist) şi este consecvent cu realitatea obiectivă. în final. RAŢIONALITATE VERSUS IRAŢIONALITATE Din perspectiva REBT. o persoană trebuie să fie (a) pragmatică. Apoi. 4 partea I TEORIA în prima parte a acestui ghid. vom oferi o prezentare succintă a teoriei de la baza REBT. (b) logică. începând cu definirea termenilor de raţionalitate şi iraţionalitate utilizaţi în cadrul acestei forme de terapie. vom aborda modelul ABC specific REBT şi vom defini trei convingeri iraţionale de bază ce interferează cu gândirea şi comportamentul raţional.

iv CUPRINS ceea ce blochează atingerea scopurilor de bază ale unei persoane. . este ilogic (mai ales dogmatic şi rigid) şi este inconsecvent cu realitatea obiectivă.

ei tind ca. ele sunt numite convingeri iraţionale şi se exprimă sub forma lui "trebuie cu necesitate". rigide de tipul "trebuie cu . Aceste concluzii iraţionale se prezintă sub mai multe forme: 1. Intoleranţa la frustrare: Clienţii vor aprecia că nu se pot imagina suportând anumite situaţii sau trăind vreun sentiment de mulţumire dacă ceea ce ei cred că nu trebuie să se întâmple se întâmplă cu adevărat.. a celorlalţi şi/sau a vieţii. ele se numesc convingeri raţionale şi se exprimă deseori sub forma dorinţelor. Atunci când clienţii pornesc de la premise rigide. "este absolut necesar" etc. Aceste convingeri nu se vor accentua nlciod= i astfel încât să atingă nivelul convingerilor dogmatice. vor considera că vor avea întotdeauna eşecuri sau nu vor fi niciodată aprobaţi de persoanele semnificative). 3. Unii terapeuţi REBT preferă să includă în A doar evenimente observabile sau evenimente imaginate de client. /4ul reprezintă evenimentul activator (activating event). Când convingerile deţinute de clienţi sunt flexibile. mai rău decât ar trebui cu necesitate să fie. Atunci când convingerile sunt rigide. Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Clienţii vor adopta atitudini absolutiste (ex. preferinţe . principiul realităţii observabile). 2. Atunci când >A-ul se referă la un eveniment extern. care poate fi interior sau exterior clientului. Evaluarea globală negativă: Clienţii vor avea o atitudine extrem de critică la adresa propriei persoane.. Totuşi. S-ul reprezintă convingerile persoanei (beliefs). în acest ghid /4-ul va reprezenta şi inferenţele sau interpretările clientului referitoare la evenimentul activator. prezenţa acestuia poate fi confirmată de observatori neutri (adică. care pot fi rigide sau flexibile. Gândirea catastrofică: Clienţii vor evalua un eveniment ca fiind mai mult de 100% negativ. "este obligatoriu". 4. Acestea sunt cogniţii evaluative sau reprezentări personale ale realităţii.MODELUL ABC Modelul ABC constituie nucleul practicii REBT. grupând toate activităţile cognitive (inclusiv inferenţele) în 8. în acest model. să tragă şi concluzii iraţionale. în baza acestora.

care nu pot fi evaluate global ca bune sau rele. Acceptarea imperfecţiunii: Clienţii se vor accepta pe sine şi îi vor accepta pe ceilalţi ca fiind fiinţe imperfecte. 2. 2. De asemenea.4-uri negative vor fi adecvate şi se vor numi consecinţe negative funcţionale (Crawford & Ellls. Exprimarea toleranţei: Punctele de vedere ale clienţilor vor exprima o atitudine tolerantă.pe un continuum. aceştia vor considera că lumea şi condiţiile de viaţă sunt situaţii complexe. în cadrul modelului ABC. dar îl pot suporta". O primă categorie de consecinţe se referă la emoţiile asociate unui eveniment activator. 4. 3. iar C-urile care derivă din convingeri raţionale. Curile care derivă din convingeri iraţionale. Conduc la experienţierea durerii şi a disconfortului psihic. C-ul reprezintă consecinţele emoţionale şi comportamentale ale credinţelor pe care clientul le are despre A. tind ca. Gândirea flexibilă vis a vis de şansa de apariţie a unui eveniment: Clienţii vor evita să creadă că ceva se va întâmpla întotdeauna sau nu se va întâmpla niciodată. care sunt de două feluri. cuprinzând aspecte pozitive. aceştia pot face afirmaţia: "Nu-mi place acest lucru. Evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment: La confruntarea cu un eveniment activator negativ. Mai degrabă. în baza acestora.necesitate". Aceste concluzii se prezintă sub mai multe forme: 1. flexibile despre . negative şi neutre. 1989). ce se întinde de la foarte des la foarte rar. "este absolut necesar" etc. Atunci când clienţii pornesc de la astfel de premise flexibile. "este obligatoriu". să tragă concluzii raţionale. dar nu groaznic" mai degrabă decât "Este îngrozitor". rigide despre A-uri negative vor fi inadecvate şi se vor numi consecinţe negative disfuncţionale. aceştia vor realiza că majoritatea evenimentelor care au loc în univers se plasează . Spre exemplu. Motivează persoana să recurgă la comportamente contrare propriilor interese. Emoţiile negative disfuncţionale se numesc disfuncţionale pentru unul sau mai multe din următoarele motive: 1.din punctul de vedere al frecvenţei de apariţie . . clienţii vor concluziona: "Este rău.

împreună cu alternativele lor funcţionale. Prin contrast. cât şi inferenţele cel mai frecvent asociate cu fiecare dintre aceste emoţii. Motivează persoana să recurgă la comportamente care conduc la dezvoltare personală. . însă nu imobilizează individul. împiedică persoana să se angajeze în comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri. 2. Atrag atenţia persoanei că ceva blochează atingerea scopurilor sale.3. emoţiile negative funcţionale se numesc funcţionale pentru unul sau mai multe din următoarele motive: 1. 3. în Tabelul 1 sunt prezentate câteva dintre cele mai importante probleme emoţionale pentru care clienţii recurg la terapie. încurajează punerea eficientă în practică a comportamentelor necesare atingerii propriilor scopuri. Alăturat sunt incluse atât credinţele.

frustrare încălcarea propriului cod moral Trădare din partea altuia (persoana nu merită ceva mai bun) Ameninţare la adresa unei relaţii care se dorea exclusivă Slăbiciuni personale manifestate public Iraţională Raţională NemulţumireFuncţională Iraţională Raţională VinovăţieDisfuncţională RemuşcareFuncţională Iraţională Sentimente deDisfuncţională Raţională Iraţională Raţională Iraţională Raţională rănire DezamăgireFuncţională GelozieDisfuncţională morbidă GelozieFuncţională RuşineDisfuncţională RegretFuncţională Notă: Inferenţa constituie o interpretare. 1976). Emoţiile negative funcţionale / disfuncţionale şi corelatele or cognitive Inferenţele legate de domeniul personal Ameninţare sau pericol Tipul convingerii Iraţională Raţională EmoţiaTipul emoţiei AnxietateDisfuncţională îngrijorareFuncţională TrăireDisfuncţională depresivă TristeţeFuncţională FurieDisfuncţională Pierdere (cu implicaţii pentru viitor).TABELUL 1. . în teoria raţional-emotivă se face distincţie între aspectele domeniului personal care se referă la eu-l persoanei şi cele care se referă la confortul acesteia. care merge dincolo de realitatea observabilă şi dă sens acesteia. eşec Iraţională Raţională încălcarea unor reguli personale (de către sine sau alţii). Domeniul personal se referă la toate aspectele concrete şi abstracte în care este implicată persoana (Beck. deşi ele se află frecvent în interacţiune. ameninţare din partea altora la adresa propriei persoane. corectă sau incorectă.

/ 4-urile. 2. 3. Acestea se referă la următoarele aşteptări: 1. Astfel de convingeri se asociază cu sentimente de autocompătimire şi rănire. Aşteptări rigide faţă de sine: Această formă de trebuie absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie să reuşesc în ceea ce fac şi să fiu aprobat de persoanele semnificative. INTERACŢIUNEA DINTRE A. ruşine sau sentimente de vinovăţie. la rândul lor. personale. nu pot suporta şi îmi este groaznic de greu". iar dacă nu se întâmplă astfel este îngrozitor" sau "Nu pot suporta şi sunt o fiinţă groaznică atunci când nu sunt iubit de ceilalţi sau când nu reuşesc în ceea ce fac". Interpretările care au la bază acest tip de credinţă absolutistă conduc frecvent la anxietate. . este îngrozitor şi nu pot suporta" sau "Ceilalţi sunt nişte fiinţe groaznice dacă nu se comportă frumos cu mine şi merită să fie pedepsiţi pentru că nu fac ceea ce ar trebui să facă". precum şi cu atitudini pasiv-agresive şi acte de violenţă.urile). procrastinare sau adicţii). s-a pornit de la asumpţia că evenimentele activatoare şi/sau inferenţele despre aceste evenimente 04-urile) angajează cogniţii evaluative (S-urile). Aşteptări rigide faţă de lume/condiţiile de viaţă: Acest trebuie absolutist apare frecvent sub forma convingerii conform căreia "Condiţiile mele de viaţă trebuie cu necesitate să fie aşa cum doresc eu să fie.CONVINGERILE IRAŢIONALE DE BAZĂ » Deşi clienţii îşi exprimă convingerile iraţionale în modalităţi distincte. care. Aşteptări rigide faţă de ceilalţi: Această formă de trebuie absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie ca toţi ceilalţi să mă trateze corect şi frumos. iar dacă nu sunt astfel este îngrozitor. iar dacă nu o fac. 6-urile şi C-urile se află deseori în interacţiuni complexe (Ellis. depresie. B Şl C în prezentarea succintă a modelului ABC. Convingerile care au la bază acest tip de credinţă absolutistă se asociază cu sentimente de furie şi mânie. în realitate. aceste convingeri individualizate pot fi considerate variaţii ale aceloraşi trei tipuri de "TREBUIE" absolutist. duc la diverse emoţii şi comportamente (C. precum şi cu probleme comportamentale (ex.

acesta consideră că "chiar dacă toate persoanele ar primi o educaţie cât se poate de raţională. Spre exemplu. p. 1976). aceasta va supraestima probabilitatea de a fi respinsă şi se va centra pe afirmaţiile negative pe care ceilalţi le fac la adresa sa. B-urile şi C-urile depăşeşte scopul acestei discuţii. practic fiecare dintre acestea ar ajunge să îşi transforme frecvent propriile f^o. cum ar fi trăirea depresivă. o cameră întunecată. atunci când o persoană crede că trebuie cu necesitate să nu fie respinsă social.erinţe individuale şi sociale în aşteptări rigide faţă de (a) sine. după cum remarcă Ellis. străină poate amorsa mai multe cogniţii generatoare de anxietate decât o cameră bine iluminată şi familiară. Mai mult. 1984a.20). Aşadar. disputa şi schimba gândirea iraţională. prezenţa unor convingeri rigide în 6 va determina clientul să facă inferenţe extrem de negative asupra lui A sau să se centreze pe anumite trăsături ale evenimentului activator la care poate că nu ar fi atent dacă ar avea convingeri ceva mai raţionale. în acelaşi fel. Putem lupta pentru a o depăşi. prezenţa unui anumit context în A poate influenţa evaluările făcute (B-urile). experienţierea anumitor afecte (C-uri). Astfel. De exemplu.1985a). încercând în permanenţă să ne schimbăm convingerile iraţionale. deşi este posibil ca tendinţa de a gândi iraţional să aibă o componentă biologică importantă. întrucât o analiză completă a modului în care interacţionează ^urile. . ignorând opiniile neutre sau pozitive. poate determina clienţii să facă evaluări extrem de negative ale evenimentelor cu care se confruntă (8-uri). mai ales atunci când aceste dorinţe sunt puternice (Ellis. Faptul că facem această substituire atât de uşor şi frecvent l-a făcut pe Ellis să concluzioneze că această manifestare constituie o tendinţă biologică fundamentală la majoritatea persoanelor. evaluări ce ar fi diferite într-un alt context. totuşi nu suntem sclavii acesteia. (b) ceilalţi şi (c) lumea în care trăieşte" (Ellis. pentru o informare mai completă sugerăm consultarea bibliografiei de la sfârşitul acestui ghid. fiinţele umane mai au şi o a doua tendinţă biologică fundamentală: puterea de a alege şi capacitatea de a-şi identifica. Totuşi. DOUĂ TENDINTE BIOLOGICE FUNDAMENTALE Albert Ellis a atras atenţia asupra faptului că oamenii îşi transformă extrem de uşor propriile dorinţe în convingeri absolutiste precum "trebuie cu necesitate". Deşi Ellis ia în considerare faptul că şi influenţele sociale ar putea contribui la o astfel de substituire.

în plus. 3. Mai degrabă. Terapeuţii REBT consideră că în mare parte schimbarea care are loc este obţinută de clienţi în viaţa de zi cu zi. Evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot "cauza" emoţii disfuncţionale sau comportamente dezadaptative. pe termen lung putem să depăşim aceste probleme dacă depunem un efort substanţial şi susţinut pentru a ne disputa convingerile iraţionale şi consecinţele acestora. Partea a ll-a . O PERSPECTIVĂ GENERALĂ ASUPRA TEORIEI REBT REBT constituie o abordare structurată a demersului de rezolvare a problemelor emoţionale. aceştia prescriu de regulă clienţilor lor "sarcini pentru acasă".TEORIA SCHIMBĂRII ÎN REBT Dat fiind faptul că nu suntem sclavii tendinţei de a gândi iraţional. mai ales dacă internalizează trei principii fundamentale: 1. Această formă de terapie este în esenţă multimodală. o asumpţie importantă a REBT este că oamenii se pot schimba. Indiferent de felul în care ne-am generat problemele emoţionale şi comportamentale în trecut. Prin urmare. 2. Suntem oameni şi avem tendinţa de a ne crea cu uşurinţă (şi într-o oarecare măsură natural) probleme. şi mai puţin în cadrul şedinţelor de psihoterapie. ne vine foarte uşor să cultivăm emoţii. imagistice. comportamentale şi emoţionale pentru a facilita schimbarea terapeutică. Cu toate acestea. în care terapeutul adoptă o atitudine activdirectivă pentru a-şi ajuta clienţii să îşi rezolve dificultăţile. gânduri şi comportamente dezadaptative. sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente activatoare determină emoţiile disfuncţionale şi comportamentele dezadaptative. adică terapeutul foloseşte şl îşi încurajează clienţii să folosească o gamă variată de tehnici cognitive. în prezent ne creăm dificultăţi mai ales deoarece continuăm să ne reîndoctrinăm cu convingerile noastre iraţionale. concepute individual pentru a-i ajuta să pună în practică cele învăţate pe parcursul şedinţelor de psihoterapie.

Pentru a facilita expunerea. planificarea şedinţelor. înainte de a iniţia procesul terapeutic schiţat în următoarele pagini.PRACTICA Paginile următoare cuprind o privire de ansamblu asupra aspectelor fundamentale ale procesului terapeutic specific REBT. Aşadar. încă o dată. TABELUL 2 Secvenţele terapiei raţional-emotive şi _____________comportamentale______________________________ Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă Pasul 3 Evaluaţi C-ul Pasul 4 Pasul 5 secundare Pasul 6 Clarificaţi legătura dintre B şi C Pasul 7 Evaluaţi convingerile clientului (B) Pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C Evaluaţi /A-ul Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale . este important de subliniat faptul că un tablou clinic real poate fi mult mai complex decât ar reieşi din această scurtă analiză.. costurile terapiei. ne vom limita la a prezenta procesul terapeutic cu referire la o anumită problemă a clientului. vom pleca de la asumpţia că problemele emoţionale ale clientului vor fi rezolvate pe rând. etc.). este important mai întâi să vă salutaţi clientul şi să stabiliţi aspectele practice de care acesta ar putea fi interesat (ex. rezumate în Tabelul 2.

C = consecinţe emoţionale şi comportamentale .Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale Pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat Pasul 12 Verificaţi sarcinile pentru acasă Pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării Notă: A = evenimentul activator. B = convingeri / credinţe.

întrebându-vă clientul ce problemă ar dori să discutaţi prima dată. Spuneţi-i că este în regulă să înceapă procesul terapeutic cu o problemă care-l afectează într-o mai mică măsură. Problema preferată de client versus problema cea mai gravă a clientului Puteţi adopta două strategii de bază atunci când cereţi clientului Dvs. puteţi cere clientului să aleagă problema care-l interesează cel mai mult ("Cu ce problemă aţi dori „să începem?"). Când clientul Dvs. Cea de-a doua strategie este de a cere clientului să înceapă cu problema cea mai gravă ("Ce vă deranjează cel mai mult în viaţa Dvs. să se centreze pe o problemă ţintă.pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă După discutarea aspectelor practice presupuse de derularea terapiei. deoarece fiinţele umane au. pentru a ajuta clientul să îşi rezolve problemele emoţionale). Clientul poate să aleagă sau să nu aleagă problema cea mai gravă pe care o are. într-o primă abordare. Mai întâi. specifică REBT. acum?"). multe laturi . în al treilea rând. subliniază de la început faptul că amândoi vă aflaţi acolo pentru a face un anumit lucru bine stabilit (adică. indică faptul că veţi fi un terapeut activ şi vă veţi orienta de la început clientul către discutarea problemelor acestuia. nu reuşeşte să identifice o problemă asupra căreia să interveniţi? (Această situaţie apare frecvent când "clientul" este un coleg cu care faceţi o şedinţă de consiliere în cadrul unui curs de formare în REBT). în al doilea rând. Stabilirea problemei ţintă transmite clientului mai multe mesaje. de regulă. asiguraţi-vă clientul că nu trebuie să aleagă o problemă gravă. Amintiţi-i că întotdeauna poate fi găsit un aspect pe care se poate lucra. este bine să stabiliţi imediat orientarea spre rezolvarea de probleme. exprimă faptul că REBT reprezintă o abordare eficientă şi ţintită în rezolvarea problemelor emoţionale. în primul rând. nu poate indica o problemă ţintă Ce puteţi face atunci când clientul Dvs.

Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi problemele practice După cum a observat şi Bard (1980). După ce acesta îşi structurează un scop. întrucât duce la întărirea relaţiei terapeutice. cum este REBT. când problema clientului este neclară. încurajaţi-vă clientul să caute emoţii şi comportamente pe care ar dori să le accentueze sau să le estompeze. nu şi dificultăţile practice. se clarifică după discuţia iniţială. Desigur că. O astfel de abordare permite clientului şi terapeutului să lucreze ca o echipă şi îl face pe client să se simtă înţeles şi să aibă încredere în competenţa terapeutului său. 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă Pasul De multe ori. fără a le eticheta neapărat drept probleme. Puteţi apoi continua să exploraţi împreună aceste "bariere". O modalitate indirectă prin care vă puteţi ajuta clientul să îşi pună în evidenţă o problemă este de a-l întreba ce doreşte să obţină în urma terapiei. veţi continua cu evaluarea problemei (Paşii 3. Totuşi. REBT este o metodă psihoterapeutică care-i ajută pe clienţi să îşi depăşească problemele emoţionale. tipul problemei clientului Dvs. în astfel de cazuri. 4 şi 5). puteţi să îi puneţi întrebări în legătură cu felul în care acest scop nu este atins în prezent. în astfel de cazuri. veţi stabili împreună în ce anume constă aceasta şi/sau cu care dintre problemele identificate veţi începe să lucraţi. sau când acesta identifică mai multe probleme. Această linie de discuţii poate duce la evidenţierea unor emoţii şi/sau comportamente care blochează atingerea respectivului obiectiv. Denumirea de "problemă" îi face pe unii clienţi reticenţi la a se implica într-o formă de terapie orientată pe problemă.care pot fi optimizate. . Stabilirea unei perspective comune asupra problemei abordate şi decizia de a lucra asupra acesteia constituie un pas important în REBT. utilizaţi o etichetă verbală acceptabilă pentru client. mulţi clienţi au deseori probleme emoţionale legate de problemele lor practice.

acestea putând deveni ţinta investigaţiei terapeutice. 1985b). lipsa banilor). Oricum. anxietatea). s-a făcut distincţia între emoţiile negative funcţionale şi emoţiile negative disfuncţionale. este posibii să se rezolve şi dificultăţile lor practice (ex. pe măsură ce se rezolvă problemele emoţionale ale clienţilor (ex. Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale. De asemenea. este extrem de important să ajutaţi clientul să înţeleagă această distincţie. . Nu încurajaţi clientul să îşi modifice emoţiile negative funcţionale. nu şi pe cele funcţionale în Partea I a acestui ghid... deşi aceste aspecte nu sunt abordate direct în terapie (Ellis.

20 PARTEA A ll-A: PRACTICA aceste reacţii fireşti la evenimentele de viaţă negative ajută individul (a) să se adapteze adecvat la /A-ul negativ. îşi prezintă problema ţintă în termeni vagi sau neclari. . "Ce face soţia Dvs. ceea ce o face să fie o "pacoste". dacă clientul spune "Soţia mea este o pacoste". problema emoţională (sau C-ul) este emoţia negativă disfuncţională pe care clientul o experienţiază atunci când soţia nu se comportă adecvat. vă veţi da seama că începeţi să formulaţi problema în termeni de ABC. Problema practică (sau /A-ul) este reprezentat de comportamentul soţiei.?" duce deseori la o discuţie utilă cu clientul şi vă ajută să identificaţi şi să definiţi împreună cu acesta o problemă emoţională "reală". de aţi ajuns să spuneţi că este o pacoste şi cum vă simţiţi când ea se comportă astfel?"). întrebarea "în ce fel este aceasta o problemă pentru Dvs. este important să îl ajutaţi să o operaţionalizeze. schimbarea A-ului constituie o soluţie practică.. ajutaţi-l să specifice ce înseamnă operaţional acest lucru (ex. Făcând acest lucru. Dacă vă loviţi de astfel de dificultăţi. De exemplu. Puteţi ajuta clientul să îşi dea seama că va putea schimba mai uşor Aul dacă nu mai este afectat emoţional la C de prezenţa acestor probleme. aveţi la dispoziţie mai multe strategii cu ajutorul cărora vă puteţi încuraja clientul să schimbe C-ul înainte de a încerca să modifice -Aul: 1. Operaţionalizaţi problemele neclare Când clientul Dvs. Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite. concentraţi-vă pe schimbarea emoţiilor negative disfuncţionale (adică. După cum s-a specificat anterior. în timp ce schimbarea C-ului reprezintă soluţia emoţională. nu A-urile O problemă frecvent întâlnită în această etapă este faptul că clientul doreşte să schimbe mai degrabă -A-ul decât emoţiile referitoare la A (C-ul). cele care îşi au originea în convingeri iraţionale). (b) să facă faţă mai bine /A-ului şi (c) să schimbe /A-ul într-o manieră constructivă. Pe de altă parte.

O modalitate eficientă de a-i arăta clientului cum poate dobândi precizie în exprimare este de a-i cere să vă dea un exemplu recent sau tipic de manifestare a problemei lui (ex. . dar să nu poată face asta încă. mai ales dacă acesta are tendinţa de a-şi prezenta problema în termeni foarte vagi. tot nu vă poate oferi un exemplu concret de manifestare a problemei ţintă. Dacă încă nu puteţi identifica o problemă Dacă în această etapă nu aţi reuşit încă să cădeţi de acord asupra unei probleme ţintă. arătându-i că va putea învăţa astfel de strategii dacă nu mai este afectat emoţional vis a vis de prezenţa problemelor din A. în evaluarea problemei ţintă. necesare schimbării A-ului. după încercări repetate.. este corectă. Ajutaţi-l să înţeleagă că acurateţea în prezentarea problemei îl va ajuta să o rezolve cu succes în situaţiile în care se simte afectat emoţional. fiţi cât mai precis şi concret Este important să fiţi cât mai precis şi concret atunci când definiţi şi stabiliţi de comun acord problema ţintă. în acest caz. de ce vă centraţi pe aspecte concrete. Este posibil ca uneori clientul să ştie deja cum să schimbe A. "Când s-a întâmplat A ultima dată?"). încurajaţi-vă clientul să îşi monitorizeze emoţiile negative pe parcursul următoarei săptămâni şi să noteze ce tip de emoţii experienţiază şi în ce situaţii apar acestea.2.ul. 3 Când clientului îi lipsesc din repertoriul instrumental strategiile rezolutive eficiente. B şi C. puteţi să sugeraţi clientului Dvs. testaţi-vă ipoteza (vezi Pasul 5 pentru o discuţie detaliată a acestui aspect). nu porniţi de la asumpţia că ipoteza Dvs. să ţină un jurnal cu probleme. acest lucru poate indica faptul că există o problemă emoţională secundară referitoare la problema emoţională primară. are o problemă emoţională şi întreţine anumite convingeri iraţionale în contexte specifice. clientul Dvs. aşa încât referirea la aspecte precise şi concrete vă va ajuta să obţineţi informaţii valide despre A. Dacă bănuiţi că aşa stau lucrurile. deseori puteţi să îi focalizaţi atenţia pe problemele de la C. Clientul Dvs. Este bine să îi explicaţi clientului Dvs. Dacă. este important să îl ajutaţi să înţeleagă că probabil nu îşi poate folosi strategiile eficiente de rezolvare de probleme pentru a schimba ¿-ul deoarece este afectat emoţional vis-a-vis de prezenţa problemelor din A.

în Tabelul 1 din Partea I sunt prezentate denumirile folosite în teoria REBT pentru a desemna şi distinge cele două tipuri de emoţii. ţineţi minte că problema emoţională a clientului Dvs. clientul Dvs. J despre aceasta. îl determină pe individ să adopte comportamente dezadaptative şi îi blochează atingerea scopurilor. nu trebuie să aşteptaţi de la clienţi să utilizeze etichetele verbale exact aşa cum o faceţi Dvs. După cum s-a arătat anterior. ~ mrMEMA ll-A: PRACTICA Pasul 3 Evaluaţi C-ul în această etapă. în funcţie de ce aspect al problemei abordează mai întâi clientul Dvs. deoarece comportamentele dezadaptative sunt deseori defensive ¿H KARTEA a ll-A: practica . Este important să identificaţi o emoţie negativă disfuncţională şi să folosiţi un limbaj comun atunci când discutaţi cu clientul Dvs. Focalizaţi-vă atentia pe un C emoţional ^ t. Puteţi fie să încurajaţi clientul să adopte terminologia specifică REBT. puteţi evalua fie C-ul. De exemplu. poate vorbi despre anxietate atunci când experienţiază de fapt îngrijorare şi vice versa (Dryden. Pentru facilitarea discuţiei. şi nu la o emoţie negativă funcţională (adecvată). fie să adoptaţi etichetele verbale utilizate de acesta pentru a descrie emoţii. Deşi această distincţie terminologică este importantă. emoţiile negative funcţionale diferă de cele negative disfuncţionale prin faptul că acestea din urmă implică un disconfort afectiv puternic. 1986).. fie A-ul. Totuşi. Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională Când evaluaţi C-ul. »»1> Ştim că un C poate fi emoţional sau comportamental. păstraţi aceeaşi terminologie pe tot parcursul terapiei. Oricare ar fi etichetele verbale folosite. vom începe cu aspectele legate de evaluarea Cului. se referă la o emoţie negativă disfuncţională (inadecvată).

doreşte să renunţe la fumat. dacă clientul Dvs. metodă ce furnizează informaţii extrem de utile despre C. în teoria REBT frustrarea este considerată. considerăm că este mai eficient să evitati abordarea comportamentelor dezadaptative şi să vă focalizaţi atenţia pe emoţiile negative disfuncţionale. 1976). Când clienţii lui Ellis au dificultăţi în a identifica o anumită emoţie. Ca şi C. nu un C Uneori. este foarte probabil să experienţieze o emoţie negativă disfuncţională. Consideraţi frustrarea ca fiind un A. 1975) sau tehnica focalizării a lui Gendlin (1978). pe care să nu fie motivat să le schimbe. Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul Se poate întâmpla ca un client să experienţieze emoţii negative disfuncţionale. există mai multe tehnici cu ajutorul cărora puteţi clarifica natura acestuia. Clarificaţi C-ul Atunci când clientul Dvs. Când clientul spune că emoţia este insuportabilă. care va trebui schimbată. de regulă. Unii terapeuţi REBT consideră că frustrarea constituie un eveniment activator (A) şi nu o emoţie (Trexler. atunci când clientul spune că se simte frustrat. De exemplu. acesta îi încurajează "să îşi dea cu părerea". consideraţi fumatul ca şi comportament defensiv şi încurajaţi persoana să îşi identifice emoţiile problematice pe care lear putea experienţia în cazul în care ar renunţa la acest comportament. Sugerăm adoptarea acestei strategii şi atunci când problema identificată de client se referă la procrastinare sau alte tipuri de comportamente evitative. clienţii Dvs. identifică un C mult prea vag. vor spune că se simt frustraţi referindu-se la un C.şi au rolul de a-l ajuta pe individ să evite experienţierea unor emoţii negative disfuncţionale. O modalitate prin care puteţi decide dacă frustrarea resimţită de client este funcţională sau disfuncţională constă în a-l întreba dacă această emoţie este sau nu suportabilă. Astfel. . este posibil ca acesta să se refere la o emoţie negativă disfuncţională. Totuşi. puteţi utiliza metode imagistice sau exerciţii gestaltiste cum sunt tehnica scaunului liber (vezi Passon. emoţie negativă funcţională care apare atunci când ceva blochează scopurile individului.

clientul va reuşi. O astfel de situaţie se întâlneşte cel mai frecvent în cazul furiei. nu înţelege de ce emoţia pe care o trăieşte este disfuncţională. De aceea. puteţi realiza acest obiectiv în trei paşi: 1. Comparaţi efectele emoţiei funcţionale cu cele ale emoţiei disfuncţionale. în final. în esenţă. de regulă. ceea ce îi va creşte motivaţia pentru schimbarea C-ului. însă oate apărea şi în cazul sentimentelor de vinovăţie şi al trăirilor depresive. ajutaţi-l să îşi imagineze cum s-ar comporta şi care ar fi urmările experienţieril emoţiei funcţionale la confruntarea cu evenimentul activator. cu ajutorul unor exemple adecvate. Ce se întâmplă atunci când se simte astfel? Reacţionează într-o manieră constructivă? Se comportă dezadaptativ? încetează să se mai comporte adecvat? 2. alocaţi atâta timp cât este necesar pentru a-l ajuta să sesizeze acest aspect. în cazul în care clientul Dvs. 3. clientul ar simţi corespondentul funcţional al emoţiei sale disfuncţionale. întrucât probabil că acesta nu s-a gândit la o astfel de schimbare. Totuşi. clientul Dvs.PARTEA A l-A: TICA astă lipsă de motivaţie poate apărea atunci când clientul nu sizează caracterul distructiv al emoţiei pe care o trăieşte. să înţeleagă că o persoană poate experienţia emoţii funcţionale în orice situaţie posibilă. deţine idei rigide despre ce trebuie să simtă într-o anumită situaţie. Clarificarea acestui aspect poate fi dificilă. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta să le evitaţi: . este recomandabil să evaluaţi în ce măsură clientul sesizează şi înţelege caracterul disfuncţional şi distructiv al emoţiei ţintă (C). pus în aceeaşi situaţie. mai ales când clientul Dvs. va înţelege avantajele emoţiei funcţionale. exploraţi care ar fi consecinţele în cazul în care. Subliniaţi faptul că scopul vizat este de a înlocui emoţia disfuncţională cu un corespondent funcţional al acesteia. De regulă. Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui C Puteţi întâlni mai multe capcane atunci când evaluaţi emoţiile problematice pe care clientul le are la C. Ajutaţi-vă clientul să evalueze consecinţele emoţiei negative disfuncţionale.

recurge la descrieri ambigue. nu acceptaţi ca descriptori ai emoţiilor de la C afirmaţii de genul "Mă simt prins în capcană" sau "Mă simt respins". "supărat". Nu acceptaţi descrieri ale emoţiilor făcute în termeni vagi. De exemplu. pasul următor va fi evaluarea A-ului. 2. O întrebare alternativă. întrebaţi când a apărut ultima dată A-ul. cereţi un exemplu tipic de A sau cel mai relevant exemplu pe care clientul şi-l aminteşte. A-ul se referă la evenimentele activatoare ce pot fi considerate realitate observabilă (adică. este bine să fiţi cât mai precis şi concret şi atunci când evaluaţi /\-ul. Apoi. la C. De exemplu. în această carte. A-ul va reprezenta şi inferenţele sau interpretările pe care clientul le face vis a vis de evenimentul activator.. când clientul spune "Mă simt respins" ajutaţi-l să vadă că se poate să fi fost respins la A. cum ar fi "rău". întrebaţi-l cum s-a simţit vis a vis de faptul că a fost respins (ex. etc. Când clientul Dvs. în evaluarea A-ului.). După cum s-a spus anterior. fiţi cât mai precis şi concret Ca şi atunci când evaluaţi C-ul.1. "nenorocit" etc. Nu puneţi întrebări care întăresc asumpţia că A cauzează C. care nu ar sugera că A determină C poate fi "Cum vă simţiţi în situaţia respectivă?". Aceşti termeni se referă la combinaţii de factori situaţi la A. De asemenea. . şi este important să separaţi aceste trei tipuri de factori şi să vă asiguraţi că afirmaţiile pe care clientul le face la C se referă cu adevărat la emoţii. "ruşinat". pasul 4 Evaluaţi A-ul Dacă aţi ales să evaluaţi mai întâi C-ul. "rănit". Totuşi. precizia descrierilor pe care clientul le face la A poate fi confirmată de observatori neutri). ajutaţi-l să îşi clarifice emoţiile de la C (vezi Tabelul 1 din Partea I pentru o distincţie între diferite tipuri de emoţii negative). B sau C. Terapeuţii REBT începători îşi întreabă de multe ori clienţii "Cum vă face să vă simţiţi această situaţie?". Accentuaţi faptul că nu avem emoţii numite prins în capcană sau respins.

Prima tentativă de a afla ce anume îi provoacă anxietate relevă faptul că acesta se teme de prezentarea pe care trebuie să o facă în faţa clasei. ajutaţi-vă clientul să identifice partea cea mai relevantă a acestuia (adică. partea care îi amorsează credinţele iraţionale de la 6). clarificarea acestei amorse poate fi îngreunată de inferenţele pe care le face clientul despre situaţia respectivă. în acest moment. gândiţi-vă la un client care experienţiază anxietate la C. Uneori. Pe cele mai importante dintre acestea le puteţi identifica utilizând lanţul inferenţial. este de a afia ce anume din faptul că trebuie să facă o prezentare în faţa clasei constituie un motiv de teamă şi anxietate.: .Identificaţi partea din A care amorsează S-ul Pe măsură ce evaluaţi A-ul. din punctul de vedere al clientului Dvs. De exemplu. sarcina Dvs. tehnică ce vă ajută să clarificaţi cum anume se leagă între ele inferenţele clientului Dvs.

Iniţial.de fapt. Dacă clientul răspunde afirmativ. Ce este aşa de înfricoşător în asta? Clientul Că s-ar putea să rămân corigent. dacă nu îmi fac bine sarcinile în clasă. puteţi să îi spuneţi clientului Dvs. Ce anume îţi provoacă anxietate când te gândeşti la asta? Clientul: Păi. clientul Dvs. Terapeutul: Şi cum te-ai simţi dacă s-ar întâmpla asta? Clientul: Vai. ar fi groaznic. Totuşi.mi-arfi aşa de milă de el. pentru moment. ar face faţă destul de bine acestei veşti. este clar că supărarea tatălui (de la A) nu constituie cel mai important factor implicat în problema sa emoţională. Terapeutul: Şi dacă ai rămâne corigent? Clientul: Aoleu. cerându-i să vă indice care crede el că este elementul cel mal important. este important să reevaluaţi posibilele modificări de la C. care au avut loc de la analiza iniţială a problemei până în acest . că aşa va fi. împreună cu clientul. a prezentat ca şi A faptul că trebuie să facă o prezentare în faţa clasei. este foarte probabil că aţi evaluat ar simţi anxios. O altă metodă prin care se poate afla dacă aspectul recent identificat al evenimentului activator este esenţial constă în manipularea conţinutului din A. După ce aţi stabilit. lanţul inferenţial a pus în evidenţă teama clientului la gândul că tatăl lui ar fi devastat dacă ar afla de posibilul său eşec. Pentru a verifica dacă acest aspect al evenimentului activator constituie cel mai relevant factor pentru problema emoţională a clientului.Terapeutul: Ce anume din faptul că trebuie să faci o prezentare în faţa clasei te sperie? Clientul: Păi. Terapeutul: Haide să presupunem. cel mai relevant aspect al evenimentului activator. Terapeutul: Să presupunem că aşa se va întâmpla. puteţi nota pe hârtie lanţul inferenţial pe care să îl analizaţi apoi împreună cu acesta. s-ar putea să nu mă descurc foarte bine. N-aş putea suporta să îl văd pe tata plângând . Ar influenţa asta cu ceva teama ta de a face o prezentare în faţa clasei?".: "Haide să presupunem că i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent şi el nu s-ar supăra . păi nu aş mai putea să dau ochii cu tata! Terapeutul: Dacă i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent. De exemplu. ce crezi tu că ar fi înspăimântător în asta? Clientul: Parcă îl văd pe tata .ar fi distrus. •profesorul îmi va da o notă proastă. urmărind reacţia clientului la C.

şi să abordaţi sentimentele de milă care se presupune că ar apărea la C. considerând că. dar şi orice eveniment care poate fi confirmat de observatori neutri. noul aspect din A este într-adevăr factorul central. s-ar putea să constataţi că evenimentul activator central pentru clientul Dvs. în cazul de mai sus. De exemplu. decât de orice alte temeri sau eşecuri pe care le-ar putea avea. Din punctul de vedere al tratamentului. Deşi acest lucru nu apare întotdeauna. De exemplu. Aceste sentimente pot deveni A. ar fi foarte important să ajutaţi clientul să sesizeze faptul că anxietatea sa se leagă mai degrabă de mila pe care o simte pentru tatăl său la C. Este bine ca în această etapă să rezistaţi tentaţiei şi să vă încurajaţi clientul să considere că A este corect.¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICA moment. Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte Este important să reţineţi că. A-ul poate fi un gând. clientul Dvs. emoţiile clienţilor de la C pot să joace şi rol de A. O variantă alternativă ar fi să cereţi clientului să pornească de la premisa că noul A (durerea tatălui) s-a produs deja. Pentru început. consideraţi că A este adevărat Când începeţi să evaluaţi -4-ul. s-ar deschide aşadar două direcţii: prima ar presupune centrarea pe anxietatea din C. Identificarea prezenţei problemelor emoţionale secundare presupune o evaluare atentă şi lipsită de prejudecăţi (vezi Pasul 5). reprezintă o distorsiune majoră a realităţii. clienţii pot avea o problemă emoţională secundară vis a vis de problema emoţională primară. o imagine. Aşadar. în cazul prezentat anterior. din punctul nostru de vedere. nu este atât de important să stabiliţi dacă tatăl clientului s-ar simţi într-adevăr îndurerat la vestea . o inferenţă. aţi putea fi tentat să disputaţi A-ul. resimţită de client la gândul că tatăl său suferă. De exemplu. iar clientul să simtă jenă (un nou C) vis a vis de sentimentele de vinovăţie. o senzaţie sau un comportament. poate trăi sentimente de vinovăţie la C. în acest caz.

OU r-AK I EA A ll-A: PRACTICA

eşecului fiului său. Mai degrabă, este important să vă îndemnaţi clientul să considere că A-ul este adevărat pentru a-l ajuta să îşi identifice mai precis convingerile iraţionale despre A care au condus la emoţiile de la C. Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A în evaluarea lui A, există mai multe capcane pe care este bine să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în acest sens: 1. Nu cereţi prea multe detalii despre A. Dacă îi permiteţi clientului Dvs. să vorbească pe larg despre A, vă veţi îndepărta amândoi de abordarea centrată pe rezolvarea de probleme în demersul de depăşire a dificultăţilor emoţionale. Dacă clientul vă oferă totuşi prea multe detalii, încercaţi să reţineţi temele mai importante sau rezumaţi ceea ce aţi înţeles Dvs. ca fiind aspectul principal al lui A. întrerupeţi cu tact discursul clientului şi restabiliţi centrarea pe un anumit aspect. De exemplu, aţi putea spune ceva de genul "Cred că îmi oferiţi mai multe detalii decât este nevoie în acest moment. Ce anume v-a deranjat cel mai tare în acea situaţie?". 2. Nu lăsaţi clientul să descrie evenimentul activator în termeni vagi. Ca şi în cazul evaluării lui C, obţineţi un exemplu de A cât mai concret şi clar cu putinţă (Un exemplu de A neclar ar fi afirmaţia "Soţia mea a reacţionat negativ faţă de mine". Spre deosebire de acesta, un A concret ar fi "Soţia mea m-a făcut bleg când i-am spus că am plâns la filmul de aseară".) 3. Nu lăsaţi clientul să vorbească despre mai multe evenimente activatoare în acelaşi timp. în REBT este important să lucraţi cu un singur A o dată; aşadar, încurajaţi-vă clientul să se centreze pe A-ul pe care îl consideră reprezentativ pentru contextul în care experienţiază probleme emoţionale. Asiguraţi-I că veţi aborda şi celelalte evenimente activatoare ceva mai târziu. Dacă încă nu ati identificat A-ul
•»

Dacă în această etapă clientul Dvs. nu a reuşit încă să identifice un eveniment activator clar, încurajaţi-l să ţină un jurnal până la şedinţa viitoare. în acest jurnal va descrie exemple de

¿t> PARTEA A ll-A: PRACTICA nimente activatoare în legătură cu care se simte afectat emoţional.
eve

Stabiliţi

împreună scopurile terapiei

Anterior, s-a subliniat faptul că este important ca terapeutul şi clientul să cadă de acord asupra problemei ţintă. De asemenea, este bine ca amândoi să ajungă la un punct de vedere comun asupra obiectivelor

schimbării. în ambele cazuri motivul este acelaşi, şi anume faptul că o astfel de abordare facilitează relaţia terapeutică şi colaborarea dintre client şi terapeut. Când este bine să vă fixaţi scopurile Există două momente importante pentru a evalua care sunt obiectivele schimbării pentru clientul Dvs. Primul este momentul în care stabiliţi împreună problema ţintă (Pasul 2). în această etapă incipientă, este indicat să asistaţi clientul în a-şi fixa un obiectiv în concordanţă cu problema, aşa cum a fost ea evaluată într-o primă fază. De exemplu, dacă problema clientului Dvs. se leagă de faptul că este supraponderal, un obiectiv iniţial ar fi să atingă şi să îşi menţină o anumită greutate. Totuşi, s-ar putea să fie nevoie să redefiniţi obiectivul clientului în etapa de evaluare (Paşii 3, 4 şi 5). De exemplu, să presupunem că după ce aţi stabilit că scopul clientului este de a atinge şi a-şi menţine o anumită greutate, evaluarea Dvs. pune în evidenţă faptul că acesta devine anxios şi mănâncă mult atunci când se plictiseşte. în acest moment, obiectivul reformulat al clientului poate viza capacitatea acestuia de a face faţă în mod adecvat senzaţiei de plictiseală, astfel încât să nu mai recurgă la strategii de coping dezadaptative precum supraalimentarea. Aşadar, puteţi încuraja clientul să se simtă îngrijorat (şi nu anxios) de faptul că este plictisit şi să folosească sentimentul de îngrijorare pentru a face faţă plictiselii într-un mod mai constructiv. Ca regulă generală, încurajaţi-vă clientul să îşi fixeze ca scop o emoţie negativă funcţională şi să înţeleagă de ce o astfel de emoţie constituie un răspuns realist şi adecvat la un eveniment activator negativ de la A. Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în perspectivă Atunci când stabiliţi împreună cu clientul Dvs. obiectivele intervenţiei, păstraţi în minte distincţia dintre scopurile pe termen scurt şi scopurile pe termen lung. Clientul Dvs. ar putea opta

PARTEA A l-A: TICA

...kKACTICA pentru un obiectiv pe termen scurt, care poate fi dezadaptativ pe termen lung şi, deci, iraţional (ex., în cazul unei persoane cu anorexie, dorinţa de a slăbi). Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în perspectivă şi obţineţi acordul acestuia de a lucra pentru a atinge scopuri productive, pe termen lung. Evitaţi capcanele în procesul de stabilire a scopurilor în procesul de stabilire a scopurilor, există mai multe capcane pe care trebuie să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în acest sens: 1. Nu acceptaţi formulările obiectivelor clientului atunci când acestea exprimă dorinţa de a experienţia o emoţie negativă disfuncţională mai puţin intensă (ex., "Vreau să simt mai puţină anxietate" sau "Vreau să mă simt mai puţin vinovat"). Conform ' teoriei raţional-emotive, prezenţa unei emoţii negative disfuncţionale (ex., anxietate sau vinovăţie) indică faptul că clientul Dvs. deţine convingeri iraţionale. Ca atare, este indicat să ajutaţi clientul să facă distincţia între respectiva emoţie negativă disfuncţională şi corespondentul funcţional al acesteia. îndemnaţi-vă clientul să îşi fixeze ca obiectiv cel deal doilea tip de emoţie. Aşadar, acesta va putea alege să simtă îngrijorare în loc de anxietate şi regret în loc de vinovăţie sau devalorizare. 2. Nu acceptaţi scopuri care arată că clientul Dvs. doreşte să se simtă indiferent, neutru sau calm în situaţii în care ar fi normal să trăiască o emoţie negativă funcţională. Emoţiile ce exprimă indiferenţă (ex., calmul în faţa unui eveniment nefericit) arată că el nu deţine convingeri raţionale despre situaţia respectivă, astfel încât de fapt acesta îşi doreşte ca evenimentul să nu se fi întâmplat. Dacă susţineţi scopul clientului de a se simţi calm sau indiferent în faţa unui eveniment negativ, îl veţi încuraja să nege existenţa dorinţelor sale în loc să gândească raţional. 3. Din aceleaşi motive, nu acceptaţi ca şi obiectiv experienţierea unor emoţii pozitive la confruntarea cu un A negativ. Este nefiresc ca clientul Dvs. să se simtă, spre exemplu, fericit atunci când se loveşte de un eveniment de viaţă negativ pe care ar prefera să nu îl întâlnească (ex., o situaţie de pierdere sau eşec). Dacă susţineţi scopul clientului de a simţi confort la confruntarea cu un eveniment negativ, îl veţi încuraja să
PARTEA A ll-A: PRACTICA 33

PARTEA A l-A: TICA

că este bine că s-a întâmplat acel A negativ. O astfel de atitudine îl va împiedica pe clientul Dvs. să gândească raţ\ona\. Reluând o idee prezentată anterior, atunci când vă încurajaţi clientul să exp6rienţieze emoţii negative funcţionale la confruntarea cu evenimentele de viaţă negative, îl ajutaţi să accepte sau să schimbe respectiva situaţie.
creadă

în fine, nu acceptaţi obiective formulate în termeni vagi (ex., "Vreau să fiu fericit"). Cu cât clientul Dvs. reuşeşte să îşi stabilească obiective mai concrete, cu atât acesta va fi mai motivat să depună efort pentru a-şi schimba convingerile iraţionale, în vederea atingerii scopurilor. f, ¿-ÍÍ

Din punct de vedere clinic. pentru a determina dacă acesta are într-adevăr o problemă emoţională secundară la problema primară a anxietăţii (ex. dacă este îndeplinită oricare din următoarele trei condiţii: 1. 2. îi puteţi pune o întrebare de genul "Cum vă simţiţi vis-a-vis de faptul că sunteţi anxios?".PARTEA A l-A: TICA pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare Frecvent. 3. Clientul înţelege raţiunea de a lucra mai întâi pe problema emoţională secundară. Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema emoţională secundară i Este indicat să abordaţi mai întâi problema emoţională secundară. este depresiv faţă de faptul că este anxios). O astfel de interferenţă se poate manifesta fie în timpul şedinţelor de psihoterapie. Ar fi de dorit să îi prezentaţi clientului o explicaţie plauzibilă pentru decizia de a începe cu problema secundară. este anxietatea. problema secundară este mai importantă decât cea primară. Oricare altă decizie v-ar putea periclita relaţia terapeutică de colaborare pe care aţi stabilit-o deja. Dacă problema primară a clientului Dvs. clienţii au probleme emoţionale secundare vis a vis de problemele emoţionale primare. Dacă după oferirea explicaţiei clientul doreşte în continuare să lucreze pe problema primară. fie în viaţa cotidiană a clientului. Problema emoţională secundară interferează puternic cu încercările de rezolvare a problemei primare.M crt M II-A: PRACTICA . . veţi începe cu aceasta.

s-ar putea să ajungeţi la concluzia că aceasta este o emoţie negativă funcţională (ex. Dryden. în lucrările de REBT listate la finalul acestei cărţi (ex. stabiliţi de comun acord să consideraţi sentimentul de jenă ca problemă ţintă cu care să începeţi să lucraţi. în acest caz. este posibil ca acesta să se simtă jenat de faptul că are o problemă sau că trebuie să vorbească despre ea unui terapeut. acesta se poate simţi jenat deoarece este trist. . 1987. stabiliţi de comun acord că problema emoţională secundară (sentimentul de jenă) va deveni problema ţintă a clientului şi începeţi să evaluaţi această nouă problemă. mai degrabă decât de evenimentele activatoare deja evaluate.. Ellis & Dryden.. Identificaţi prezenţa sentimentului de jenă După cum am văzut anterior.. atunci când clientul este reticent în a dezvălui faptul că are o problemă emoţională. Când bănuiţi că aşa stau lucrurile. Dacă clientul Dvs. pasui 6 Clarificaţi legătura dintre Bş\C Până în acest moment. Următorul pas constă în clarificarea legăturii dintre B şi C . Parcurgerea acestei etape este esenţială. întrebaţi clientul cum crede că s-ar simţi dacă ar avea o problemă emoţională legată de evenimentul activator adus în discuţie.PARTEA A l-A: TICA Căutaţi problemele emoţionale vis a vis de emoţiile negative funcţionale După evaluarea problemei primare declarate a clientului Dvs. în mare parte.ideea că problemele emoţionale ale clientului sunt determinate. Ul\\\zarea unui exemplu nelegat de problema clientului poate fi de folos în explicarea acestei noţiuni. 1980) puteţi găsi exerciţii şi metafore care să faciliteze înţelegerea acestui concept. Dacă acesta afirmă că s-ar simţi jenat. De exemplu. înainte de a încuraja clientul să abordeze problema la care se gândise iniţial. Dacă lucrurile se prezintă astfel.. nu înţelege că problema lui emoţională este determinată de convingerile pe care le are. au fost evaluate elementele de la A şi C ale problemei primare sau secundare cu care a venit clientul Dvs. verificaţi dacă nu cumva clientul Dvs. Walen şi colab. are o problemă vis a vis de această emoţie funcţională. tristeţe legată de o pierdere importantă). nu va pricepe de ce încercaţi să îi evaluaţi credinţele în etapa următoare a procesului terapeutic. de convingerile acestuia. 1987.

.

păstraţi în minte distincţia dintre convingerile raţionale şi convingerile iraţionale. şi ajutaţi-vă clientul să înţeleagă diferenţa dintre aceste două tipuri de gândire. păstraţi în minte cele trei tipuri de trebuie absolutist prezentate în Partea I: aşteptările rigide faţă de sine. puteţi fie să utilizaţi terminologia REBT referitoare la aceste procese. aşteptările rigide faţă de ceilalţi şi aşteptările rigide relativ la lume/condiţiile de viaţă. Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale. cât şi pe cele derivate din acestea în Partea I s-a arătat cum convingerile iraţionale pot fi împărţite în forme de bază şi derivate ale acestora. fie să folosiţi limbajul clientului. în evaluarea pe care o faceţi. (b) intoleranţa la frustrare. este absolut necesar etc.. . Decideţi pentru care dintre aceste variante veţi opta. în această etapă a procesului terapeutic. este obligatoriu. (c) evaluarea globală negativă şi (d) gândirea în termeni de "întotdeauna sau niciodată". Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază în timp ce evaluaţi convingerile iraţionale ale clientului Dvs.pasul 7 Evaluaţi convingerile clientului (B) Pe parcursul evaluării B-ului. asigurându-vă că etichetele verbale ale acestuia exprimă corect convingerile iraţionale. Pe parcursul evaluării. în funcţie de feedback-ul primit de la client despre utilitatea acestora. este bine să evaluaţi cu atenţie convingerile iraţionale ale clientului Dvs.) cât şi pe cele patru derivate ale acestora: (a) gândirea catastrofică. focalizaţi-vă atât pe formele de bază (trebuie cu necesitate.

Dezavantajul major ar fi că rareori clientul va răspunde prin exprimarea unei convingeri iraţionale. Experienţa noastră clinică. De exemplu. clientul Dvs. Mai degrabă.. Acest tip de întrebare deschisă are atât avantaje. diferitele sensuri ale cuvântului trebuie creează confuzie. este bine să îl înlocuiţi cu forma trebuie cu necesitate pentru a exprima prezenţa unei convingeri iraţionale de bază (Comparaţi. Printre acestea se numără formele care exprimă preferinţa (ex.care ar putea fi mai puţin relevante decât cea la care v. Folosiţi întrebări pentru evaluarea convingerilor iraţionale Apelaţi la întrebări atunci când evaluaţi convingerile iraţionale ale clientului Dvs. arată că formularea trebuie cu necesitate exprimă mai bine decât trebuie ideea de aşteptare rigidă. inflexibilă. forme care exprimă date empirice (ex.Faceţi distincţia dintre trebuie absolutist şi alte forme de trebuie Pe măsură ce evaluaţi formele de bază ale convingerilor sale iraţionale. se pleacă de la ipoteza că doar trebuie absolutist se leagă de tulburările emoţionale. "Ar trebui să îţi tratezi copiii cu respect"). expresia "Trebuie să fiu admirat de colegii mei" cu cea de "Trebuie cu necesitate să fiu admirat de colegii mei"). şi în limba română). "La amestecarea a două părţi de hidrogen cu o parte de oxigen trebuie să se obţină apă") precum şi forme care exprimă o recomandare (ex. ar putea folosi termenul de trebuie.. Multe dintre utilizările cuvântului trebuie nu sunt legate de problemele emoţionale ale clientului Dvs. Principalul avantaj al unei astfel de chestionări constă în faptul că reduce mult probabilitatea de a-i sugera clientului conţinutul convingerilor sale.aţi oprit la Pasul 4. precum şi cea a lui Ellis. cât şi dezavantaje. cuvânt ce are mai multe înţelesuri în limba engleză (ca. acesta vă va oferi în continuare inferenţe despre A . în teoria raţional-emotivă şi comportamentală.. "Trebuie să mergi să vezi piesa aceea excelentă care se joacă la teatrul local"). O întrebare standard utilizată frecvent de terapeuţii REBT este "Ce anume ţi-ai spus referitor la A de te-a afectat la C?". de altfel. să presupunem că clientul Dvs. întrebându-l "Ce ţi-ai spus referitor la atitudinea critică a celorlalţi de te-a determinat să fii anxios?" aţi putea obţine răspunsul "M-am . de exemplu. este extrem de anxios la gândul că ceilalţi îl vor considera un prost dacă se bâlbâie în public. Dacă pentru clientul Dvs. Ajutaţi-vă clientul să distingă mai ales între trebuie absolutist şi trebuie ce exprimă preferinţe.

să nu exprime spontan o convingere iraţională. de vă afectează atât de mult la C?". O alternativă la utilizarea întrebărilor deschise la A ar fi folosirea întrebărilor bazate pe teorie (adică. Observaţi că acest gând este. pentru a obţine un răspuns care să exprime un trebuie (adică. încă o dată. aţi putea întreba "Ce fel de om v-aţi gândit că sunteţi când v-aţi bâlbâit şi v-aţi atras dispreţul celorlalţi?". o credinţă bazală). "Te gândeai la ceva anume?".? Walen şi colab. o inferenţă şi că încă nu aţi reuşit să aflaţi convingerea iraţională a clientului.gândit că ei nu mă plac". reţineţi că s-ar putea ca clientul Dvs. "La ce te gândeai în acel moment?" şi "îţi aminteşti la ce te gândeai atunci?". Totuşi. Pentru a evidenţia prezenţa credinţelor derivate din trebuie. Puteţi realiza acest lucru alternând ingenios întrebările deschise cu explicaţiile mai didactice. (1980) reţin mai multe variante. De exemplu. cum ar fi "Ce ţi-a trecut prin minte?". ca răspuns la aceste întrebări. este posibil ca acesta să aibă încă nevoie de o îndrumare mai didactică. întrebări derivate direct din teoria raţional-emotivă şi comportamentală). puteţi întreba "Ce aşteptări aveţi faţă de atitudinea critică a celorlalţi. în acest punct. puteţi reduce acest pericol dacă aţi stabilit anterior faptul că el are o emoţie negativă disfuncţională la C. ar fi să vă ajutaţi clientul să înţeleagă că afirmaţia sa nu exprimă o convingere iraţională şi să îl învăţaţi cum să îşi identifice convingerile iraţionale referitoare la A. scopul Dvs. . Avantajul întrebărilor bazate pe teorie este că orientează clientul spre identificarea convingerilor iraţionale. de fapt. Ce alte întrebări deschise aţi mai putea folosi în evaluarea convingerilor iraţionale ale clienţilor Dvs. Partea proastă este că există în acest caz pericolul de a sugera clientului o convingere iraţională pe care poate nu o are.

.

"Aşadar.. insistaţi în continuare pentru a clarifica această relaţie. Dacă clientul Dvs.asiguraţi-vă că acesta înţelege legătura dintre convingerile sale iraţionale şi emoţiile disfuncţionale de la C. Când. Dacă clientul Dvs. acesta nu poate vedea legătura. . veţi ajunge să fiţi anxios la gândul că acest lucru s-ar putea întâmpla?" sau "Vă daţi seama că dacă vă desconsideraţi deoarece ceilalţi vă consideră prost. răspunde afirmativ. pentru a înlocui sentimentul de anxietate cu unul de îngrijorare. aţi putea spune "Realizaţi că atâta timp cât pretindeţi ca toţi ceilalţi să nu vă critice. spune că înţelege că pentru a-şi modifica emoţiile trebuie să îşi schimbe convingerile. însă. înainte să treceţi la disputarea convingerilor. ce ar trebui să schimbaţi prima dată?").PARTEA A l-A: TICA pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C După ce aţi evaluat riguros convingerile iraţionale ale clientului atât cele bazale. Aşadar. veţi fi anxios la gândul că aceştia s-ar putea să vă dispreţuiască?". cât şi derivatele lor . puteţi încerca să îl ajutaţi să surprindă legătura B-C (ex. înainte de a trece la disputarea respectivelor convingeri. Orientarea clientului spre surprinderea acestei legături este deseori mai eficientă decât a-i spune direct acestuia că există o astfel de relaţie. înseamnă că a surprins ideea centrală.

.

Ajutaţi-I să înţeleagă distincţia dintre încrederea superficială şi încrederea profundă într-o convingere raţională. logice şi consecvente cu realitatea. (După cum spune deseori Ellis. "Probabil că nu există în univers nici un trebuie cu necesitate"). convingerile raţionale) sunt folositoare. Trebuie absolutist Nu există dovezi care să susţină aşteptările rigide ale clientului. înţelegerea intelectuală) reprezintă un semn de progres. deşi este insuficientă pentru a determina prin sine modificarea emoţiei. De asemenea. chiar şi încrederea superficială într-o convingere raţională alternativă (adică. şi că alternativele lor (adică. Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei Obiectivul principal al disputei în această etapă a procesului terapeutic în REBT este de a-l face pe client să realizeze că majoritatea convingerilor sale iraţionale sunt nefolositoare (adică. în această etapă. 101% rău) constituie un nonsens. Dacă reuşiţi să vă ajutaţi clientul să înţeleagă aceste concepte în această etapă. pasul următor constă în disputarea convingerilor iraţionale ale clientului Dvs.pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale După evaluarea atentă a problemei ţintă. conduc la emoţii disfuncţionale). identificarea şi evaluarea problemelor emoţionale secundare şi clarificarea legăturii B-C. insistaţi pe faptul că. Păstrând focalizarea asupra problemei ţintă. 2. . ilogice şi inconsecvente cu realitatea. însă astfel de dovezi pot fi aduse în sprijinul preferinţelor sale. scopurile disputării sunt de a-l face pe client să înţeleagă următoarele aspecte: 1. Gândirea catastrofică: Ceea ce clientul defineşte ca fiind îngrozitor (adică. nu vă bazaţi totuşi pe faptul că încrederea pe care o are în convingerile raţionale va fi puternică. în realitate.

astfel încât acestea să devină parte a unei filosofii de viaţă raţională. la întrebarea "De ce trebuie să reuşeşti?" clientul poate răspunde "Pentru că aş avea anumite avantaje dacă aş reuşi. 5. şi anume "De ce este preferabil să reuşeşti?". şi nici un ratat complet. Alternativa este ca clientul Dvs. ilogic şl care duce la probleme emoţionale. De exemplu. Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării credinţelor iraţionale ii Să presupunem că urmează să disputaţi o convingere iraţională care apare în forma unui trebuie. poate suporta întotdeauna ceea ce el crede că nu poate suporta şi poate simţi o anumită mulţumire chiar şi atunci când evenimentele neplăcute de la A continuă să se manifeste. El nu este nici respingător prin sine însuşi. . Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Este puţin probabil ca clientul Dvs. să fie întotdeauna respins sau să nu reuşească niciodată în ceea ce face.toate experienţele se înscriu într-un registru de nocivitate care merge de la 0-99. 3.mult prea complexe pentru a putea fi evaluate global. 4. Unele dintre întrebările standard prin care se poate realiza acest lucru sunt "Ce dovezi ai că tu trebuie. Evaluarea globală negativă: Acesta este un concept inconsecvent cu realitatea. De fapt. orice s-ar întâmpla?". "Unde este dovada?". clientul Dvs. va fi de a ajuta clientul să internalizeze o gamă largă de convingeri raţionale. scopul Dvs.". să accepte că propria-i persoană. Primul pas în secvenţa disputării este de a căuta dovezile ce susţin respectivul trebuie. Observaţi că clientul nu a răspuns la întrebarea pusă. Intoleranţa la frustrare: Practic. şi "Unde scrie că trebuie?". Mult mai târziu în procesul terapeutic (la un moment care depăşeşte obiectivele acestui ghid). "Crezi cu adevărat că trebuie?".9 %. cei din jurul său şi lumea în care trăieşte reprezintă realităţi complexe şi imperfecte . ci la o alta. Asiguraţi-vă că clientul răspunde la întrebările pe care i le-aţi pus. este bine să aveţi în vedere faptul că acesta nu va oferi de la început răspunsuri corecte la întrebările puse.

intoleranţa la frustrare. evaluarea globală negativă. fie (b) corect pentru o altă întrebare. dar nu absolut necesar. dacă aţi început să disputaţi o convingere iraţională bazală. Ca şi parte a procesului de înţelegere. Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de bază sau a derivatelor acestora Am arătat anterior că este important să disputaţi atât convingerile iraţionale de bază sau premisele clientului Dvs.. oferă răspunsul corect şi înţelege de ce acesta este corect. deşi aş prefera să reuşesc". nu şi a celei iraţionale. să răspundă la aceste întrebări. folosiţi o combinaţie de întrebări şi scurte explicaţii didactice până când clientul Dvs. Totuşi.Conform teoriei REBT. A trece de la convingerea de bază la derivatele ei (şi de la derivate la convingerea de bază) poate genera confuzie în mintea . oferă orice alt răspuns. De ce trebuie cu necesitate să reuşeşti? 2. "Probabil că nu există în univers nici un trebuie cu necesitate". pentru a-l parafraza pe Ellis. Când clientul Dvs. sau gândirea "întotdeauna sau niciodată"). ajutaţi-l să realizeze că unicul răspuns la o întrebare ce vizează realitatea lui trebuie cu necesitate este. Este foarte probabil ca acesta să vă dea acelaşi răspuns la ambele. la întrebarea "De ce trebuie să reuşeşti?" există un singur răspuns corect. înainte de a începe să disputaţi convingerile derivate din acea premisă. şi anume "Nu există nici un motiv pentru care trebuie să reuşesc. După cum am subliniat anterior. ajutaţi-vă din nou clientul să facă distincţia dintre convingerile sale raţionale şi cele iraţionale. ajutaţi-l să înţeleagă că justificarea pe care a oferit-o este o dovadă în sprijinul convingerii sale raţionale. cât şi cel puţin una dintre cele patru derivate ale acestora (gândirea catastrofică. Pe parcursul acestui proces. insistaţi până când reuşiţi să îi dovediţi clientului că nu există dovezi în sprijinul unei astfel de convingeri. să reuşeşti? Cereţi clientului Dvs. în acest caz. De ce este preferabil. O modalitate prin care puteţi realiza acest lucru este de a scrie pe hârtie următoarele două întrebări: 1. va trebui să îl ajutaţi să înţeleagă de ce răspunsul său este fie (a) incorect pentru întrebarea pe care i-aţi pus-o.

dacă aţi insistat suficient pe disputarea unei convingeri de bază. Astfel. Folosiţi strategii de disputare / restructurare variate Există trei strategii de disputare fundamentale. atunci ar trebui să reuşească indiferent de ce crede el. atâta timp cât el crede în acel trebuie absolutist şi în derivatele acestuia. "Ce dovezi ai pentru asta?"). De exemplu. Focalizarea pe aspecte logice: în acest caz. acest lucru dovedeşte că acea convingere iraţională contrazice realitatea. scopul Dvs. 3. nu a reuşit în prezent. folosiţi întrebări care cer clientului să aducă dovezi în sprijinul convingerilor sale iraţionale (ex. este bine să vă reorientaţi atenţia către una dintre convingerile derivate şi să vedeţi care este reacţia acestuia. Folosiţi întrebări de genul "La ce altceva vei ajunge . Dacă.48 PARTEA A ll-A: PRACTICA clientului. Faceţi-vă clientul să înţeleagă că doar pentru că el doreşte ca un lucru să se întâmple nu înseamnă că acel lucru trebuie obligatoriu să se întâmple. este mai uşor să înţeleagă de ce sunt iraţionale convingerile lor derivate. Când puteţi. este de a-i arăta clientului că convingerile lui iraţionale de bază şi derivatele acestora sunt aproape întotdeauna inconsecvente cu realitatea empirică. va continua să fie afectat emoţional. este bine să le utilizaţi pe toate trei: 1. iar acest lucru nu s-a dovedit util pentru clientul Dvs.. 2. decât să surprindă de ce este iraţional acel trebuie cu necesitate bazai. Pentru unii clienţi. însă.. scopul Dvs. Focalizarea pe aspecte pragmatice: Scopul centrării pe consecinţele pragmatice ale menţinerii convingerilor iraţionale este de a arăta clientului că. Focalizarea pe aspecte empirice: în acest caz. este de a-l ajuta pe client să înţeleagă de ce convingerea sa iraţională este ilogică. Totuşi. puteţi arăta clientului că dacă ar exista dovezi care să justifice convingerea lui conform căreia trebuie cu necesitate să reuşească. Puneţi întrebarea "Unde este logica acestei convingeri?" şi accentuaţi faptul că transformarea arbitrară a unei preferinţe în regulă ţine de fantezie şi nu de realitate.

.dacă vei continua să crezi că trebuie neapărat să reuşeşti. în afară de anxietate şi depresie?".

Aşa cum spune deseori unul dintre colegii noştri (R. Este foarte probabil să fie nevoie să recurgeţi la diferite explicaţii didactice în cazul fiecărui client pe care-l aveţi. stilul didactic. trebuie să să o înlocuiască cu o alta raţională. de ce o convingere iraţională este dezadaptativă şi de ce o convingere raţională este mai utilă. de exemplu. fără a verifica prin întrebări semnalele nonverbale (ex.D. chestionarea cu ajutorul întrebărilor nu se dovedeşte întotdeauna eficientă. "Nu sunt sigur că mam exprimat suficient de clar până aici . rugându-l din când în când să parafrazeze cele prezentate anterior.). Stilul Socratic Când utilizaţi stilul de disputare Socratic. ce credeţi că am încercat eu să vă zic". . clientul Dvs. Este bine să elaboraţi împreună noua convingere raţională. puteţi opta să explicaţi pe larg. inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale convingerilor iraţionale deţinute de client. Puteţi spune. decât să audă de la Dvs. acest lucru. în acest caz. să gândească de unul singur. După ce aţi construit împreună cu clientul o convingere raţională alternativă. asiguraţi-vă că clientul a înţeles ce i-aţi spus.. sarcina Dvs. Nu acceptaţi. clătinat din cap) ca dovezi că clientul a înţeles ce aţi vrut să îi comunicaţi. în principal. Stilul didactic Deşi terapeuţii REBT preferă stilul Socratic. înveţe Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate Deşi pot exista o mulţime de variaţii individuale. de vedere pe motiv că aveţi autoritate ca terapeut. Scopul acestui stil este de a-l încuraja pe clientul Dvs. Deşi acest stil se bazează.După disputarea convingerii iraţionale. făcând-o cât mai adaptativă vis-avis de A. poate include şi scurte explicaţii menite să corecteze ideile eronate ale clientului. stilul umoristic şi autodezvăluirea. Este mult mai util ca el să vadă dovezile care arată că gândurile raţionale sunt mai bune. Când folosiţi explicaţiile didactice. la un moment sau altul pe parcursul procesului terapeutic. principală este de a pune întrebări ce vizează aspectele ilogice. într-o manieră mai didactică. empiric şi pragmatic pentru a-i dovedi acestuia că este într-adevăr raţională. disputaţi-o logic. pe întrebări. patru dintre stilurile fundamentale de disputare a convingerilor iraţionale sunt stilul Socratic. "Nu există curs bun fără evaluare finală". mai degrabă decât să accepte punctul Dvs.poate aţi putea să spuneţi cu cuvintele Dvs.

îi descriu cum m-am străduit să aplic în . unul dintre colegii noştri (W. mă bâlbâi şi gata. în modelul coping al autodezvăluirii. (1980): Când clientul spune "Este îngrozitor că mi-am picat examenul!"." De multe ori.PARTEA A l-A: TICA Stilul umoristic în cazul unora dintre clienţi. După cum au observat Walen şi colab. şi (c) v-aţi schimbat acea convingere iraţională şi acum nu mai aveţi problema respectivă. accentuez faptul că această convingere îmi creştea anxietatea în loc să mi-o diminueze. Pe urmă.D. îi arăt cum mi-am disputat această convingere ¡raţională demonstrându-mi că nu există dovezi care să o susţină. astfel de afirmaţii paradoxale atrag atenţia clientului asupra lipsei de sens a convingerilor iraţionale şi nu vor mai fi necesare explicaţii detaliate pentru ca acesta să înţeleagă despre ce este vorba. iar apoi mi-am înlocuit-o cu următoarea convingere raţională: "Nu există dovezi care să arate că eu nu trebuie să mă bâlbâi. dar nu văd cum ai mai putea supravieţui după aşa ceva. Asta este neplăcut. are simţul umorului şi (c) afirmaţiile Dvs. ilare vizează ¡raţionalitatea convingerilor clientului şi nu clientul ca persoană. Pe urmă. De exemplu. Este cel mai groaznic lucru pe care l-am auzit în viaţa mea. (b) aţi observat că clientul Dvs. După aceea. (b) aţi avut cândva o convingere iraţională asemănătoare cu cea a clientului Dvs. Autodezvăluirea O altă modalitate eficientă de a disputa credinţele iraţionale ale clientului presupune ca terapeutul să recurgă la autodezvăluiri. Dacă mă bâlbăi. o modalitate eficientă de a demonstra că nu există dovezi justificative pentru convingerile iraţionale este folosirea umorului sau a exagerărilor ilare. Haide să schimbăm repede subiectul. Este atât de înspăimântător că nici nu pot vorbi despre asta. Folosiţi exagerările ilare ca şi strategie de disputare a convingerilor iraţionale doar dacă (a) aţi reuşit să stabiliţi o relaţie terapeutică bună cu clientul. veţi arăta că (a) aţi avut o problemă similară cu problema clientului. dar nicidecum groaznic". terapeutul poate răspunde "Ai absolută dreptate! Nu numai că este îngrozitor.) a folosit exemplul personal pentru a arăta cum şi-a depăşit anxietatea legată de faptul că se bâlbâia în public. Dezvălui clientului că obişnuiam să cred că "Nu trebuie să mă bâlbâi".

în acesta din urmă. după experienţa noastră. De exemplu. Aşadar. metafore şi exemple pentru a arăta clienţilor de ce sunt convingerile lor iraţionale cu adevărat iraţionale şi de ce alternativele raţionale ale acestora duc la sănătate psihică. aş face-o ca să-mi salvez părinţii".PARTEA A l-A: TICA practică această convingere raţională în timp ce vorbeam în public şi în final subliniez efectele pozitive pe care le-am obţinut făcând astfel. Vei fi de acord cu aceste condiţii?" De regulă. La care eu răspund "Da. colegul nostru (W. aforisme. iar aceştia îi vor elibera doar dacă eşti de acord să suporţi 10 atacuri de panică. Modelul coping al autodezvăluirii este opus modelului competenţei. lucrând cu o categorie de clienţi care credeau că nu trebuie să intre în panică şi că nu vor putea suporta dacă se întâmplă aşa ceva.) foloseşte o tehnică numită Disputa Teroristului: Spun clientului "Să presupunem că părinţii tăi au fost răpiţi de terorişti fundamentalişti.D. cu atât vă veţi dezvolta un stil personal de disputare. clientul replică "Păi. este mai puţin eficient decât modelul coping în a stimula clientul să îşi dispute propriile ¡raţionalităţi. Totuşi. terapeutul dezvăluie faptul că nu a avut niciodată o problemă similară cu a clientului întrucât a gândit întotdeauna raţional vis a vis de problemele cu care s-a confruntat. unii clienţi nu vor reacţiona pozitiv nici măcar la modelul coping al autodezvăluirii. în acest caz. dar pentru sănătatea ta mentală ai face-o?" . renunţaţi la strategia autodezvăluirii şi folosiţi alte strategii de disputare. clientul răspunde afirmativ. voi continua prin a-i spune "Dar credeam că nu poţi suporta atacul de panică." De obicei. Folositi-vă creativitatea i Cu cât veţi dobândi mai multă experienţă în disputarea credinţelor iraţionale. Modelul competenţei tinde să accentueze diferenţele dintre terapeut şi client şi. în acest caz. vă veţi construi un repertoriu de povestiri.

abordare folosită pentru a evidenţia menţinerea unor standarde valorice nerezonabile pentru sine însuşi. sugeraţi-i că dacă ar arăta la fel de multă compasiune faţă de sine ca şi faţă de prietenul său. . în acest caz. Să presupunem că clientul Dvs. arătaţi-i că are o atitudine diferită faţă de propria persoană în comparaţie cu atitudinea faţă de prietenul său. clientul Dvs. ar fi mai în măsură să îşi rezolve problemele emoţionale. Apoi.O altă strategie de disputare creativă este cea pe care noi o numim Disputa Prietenului. dacă acesta s-ar găsi într-o situaţie similară. a picat la un examen important şi consideră că "Trebuie să reuşesc. va spune că nu. întrebaţi-l dacă ar fi la fel de critic cu prietenul lui cel mai bun. altfel nu sunt bun de nimic". De regulă. încheiem această secţiune referitoare la disputarea convingerilor iraţionale oferindu-vă un mic sfat: învăţaţi bine elementele de bază înainte de a deveni prea creativ.

precum şi să le supună unei dispute la nivel cognitiv. Clarificarea acestui aspect în această etapă vă va ajuta mai târziu. (b) ar fi mai logic din partea sa să gândească raţional şi (c) convingerile sale raţionale duc la consecinţe emoţionale mai adecvate decât convingerile sale iraţionale. punctaţi faptul că pe parcursul acestui proces clientul va trebui să se comporte împotriva convingerilor sale iraţionale. cât şi în afara acestora. . puteţi încerca să adânciţi încrederea acestuia în convingerile sale raţionale. atât pe parcursul şedinţelor de psihoterapie.PARTEA A l-A: TICA pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale După ce clientul Dvs. Realizaţi acest lucru abordând pe scurt perspectiva raţional-emotivă asupra schimbării terapeutice. Folosind întrebări Socratice şi scurte explicaţii didactice (vezi Pasul 9). Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri raţionale nu duce la schimbare i începeţi prin a vă ajuta clientul să înţeleagă de ce o încredere superficială în convingerile lui raţionale. când va veni momentul să vă încurajaţi clientul să pună în practică ceea ce a învăţat (Paşii 11 şi 12) şi pe măsură ce facilitaţi procesul de producere a schimbării (Pasul 13). realizează că (a) nu există dovezi în spijinul convingerilor sale iraţionale. De asemenea. dar există astfel de dovezi pentru convingerile sale raţionale. este totuşi insuficientă pentru a susţine o schimbare de esenţă. ajutaţi-vă clientul să îşi dea seama că va reuşi să îşi întărească încrederea în convingerile raţionale prin disputarea convingerilor iraţionale şi înlocuirea acestora cu corespondentele lor raţionale. deşi importantă.

este pregătit să îşi pună convingerile raţionale în practică. De exemplu. Un al . După cum veţi vedea în pasul următor. este necesar să exerseze disputarea convingerilor iraţionale şi să îşi întărească convingerile raţionale în situaţii identice sau similare cu evenimentul activator deja identificat. pasul 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învătat în acest moment. Reamintiţi-i că teoria schimbării din REBT arată că. Aţi putea aborda chiar Dvs. convingere raţională ?" încurajaţi-vă clientul să se angajeze în procesul de schimbare terapeutică. clientul Dvs. O sarcină cognitivă reprezentativă presupune ca clientul să exerseze disputarea convingerilor iraţionale încercând să convingă o altă persoană de raţionalitatea acestui demers. precum şi exersarea gândirii raţionale în contexte de viaţă relevante. acest proces presupune completarea diferitelor sarcini pentru acasă. ce presupune disputarea în mod repetat şi cu hotărâre a convingerilor iraţionale. promovate în REBT: 1. pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale. Ajutaţi-vă clientul să aleagă din varietatea mare de sarcini pentru acasă. Sarcini cognitive: Aceste sarcini variază în complexitate şi structură. acest aspect ca introducere la discuţia despre modul în care clientul îşi va întări încrederea în convingerile sale raţionale şi diminua încrederea în convingerile sale iraţionale.54 PARTEA A ll-A: PRACTICA Abordaţi problematica: "ce gândesc versus ce simt" Pe măsură ce vă învăţaţi clientul să gândească raţional. însă simt că încă nu cred cu adevărat în asta". puteţi întreba "Ce credeţi că va trebui să faceţi pentru a crede cu adevărat în noua Dvs. s-ar putea ca acesta să facă uneori afirmaţii de genul "înţeleg că convingerile mele raţionale mă vor ajuta să-mi ating scopurile.

'l980) 3. în timp ce îşi imaginează cât mai viu evenimentul activator perturbator. . în situaţii ce trezesc emoţii puternice (vezi Ellis & Dryden. Aceste sarcini sunt deosebit de utile pentru a spori încrederea clientului în capacitatea sa de a executa o sarcină in vivo (pentru o discuţie mai detaliată.doilea tip de sarcină ar consta în faptul că clientul exersează afirmaţii raţionale.. în mod deliberat. 1987). înainte de a se confrunta cu un eveniment activator problematic (pentru alte exemple asemănătoare. vezi Maultsby & Ellis. 1988. vezi Ellis. 1974. şi Ellis & Dryden. şi Walen şi colab. să schimbe o emoţie negativă disfuncţională cu una funcţională. Sarcini emoţionale: în cadrul acestor sarcini clientul îşi va disputa în forţă şi insistent convingerile iraţionale. 1987). 2. Sarcini de imagerie: în cadrul acestora clientul va încerca.

Oricare ar fi sarcina comportamentală stabilită împreună cu clientul Dvs. acest lucru îl va ajuta să îşi adâncească încrederea în alternativa raţională (adică. asiguraţi-vă că acesta are suficientă încredere în capacitatea sa de a duce la bun sfârşit sarcinile respective. adică. în cel mai relevant context posibil. încurajaţi-vă clientul să accepte astfel de sarcini. este bine să îl lăsaţi să aleagă un alt tip de exerciţiu care constituie pentru el o provocare. De asemenea. îndemnaţi-l (a) să îşi dispute o anumită convingere iraţională în situaţii similare celui mai relevant A.r-MKibA A II-A: PRACTICA 4. Acceptaţi compromisurile O sarcină pentru acasă optimă implică în mod activ clientul în disputarea convingerilor sale iraţionale. în timp ce stabiliţi sarcinile pentru acasă. asiguraţi-vă că este atât legală. aceste sarcini presupun ca clientul să se confrunte în mod direct cu situaţiile perturbatoare. Asiguraţi-vă că acesta înţelege rostul exerciţiilor pe care le are de făcut. faptul că rezolvarea acestor sarcini va constitui o experienţă care îl va ajuta să îşi atingă scopurile. încercaţi să vă convingeţi clientul să accepte sarcini ce presupun un oarecare grad de disconfort. sau (b) să îşi folosească imaginaţia şi să îşi dispute convingerile iraţionale în (¡mp ce imaginează cât mai viu . Asiguraţi-vă că sarcinile / prescripţiile pentru acasă sunt relevante Asiguraţi-vă că exerciţiile pentru acasă sunt relevante pentru convingerea iraţională vizată spre schimbare şi că. în cazul în care clientul va face aceste exerciţii. Dacă nu reuşiţi. în care experienţiază emoţii negative. convingerea sa raţională). Dacă clientul refuză să facă o astfel de sarcină. fără însă a fi prea solicitant. când anume va face acest lucru şi cât de frecvent. cât şi etică. Creşteţi probabilitatea ca clientul să îşi completeze efectiv sarcinile. Totuşi. Sarcini comportamentale: Cunoscute şi sub numele de flooding in vivo.. asiguraţi-vă de implicarea activă a clientului Dvs. Colaboraţi cu clientul Dvs. ajutându-l să stabilească contextul în care îşi va face exerciţiile. în timp ce îşi dispută convingerile iraţionale apărute în aceste contexte.

îi puteţi cere clientului să citească diferite cărţi (biblioterapie) sau să asculte conferinţe REBT înregistrate audio. o anumită sarcină pentru acasă. Când apelaţi la astfel de metode. ulterior va fi mai dispus să se implice şi în exerciţii mai dificile. îndemnaţi-vă clientul să identifice modalităţi de depăşire a acestor obstacole. puteţi utiliza astfel de exerciţii în orice moment pe parcursul procesului terapeutic. Dacă nu aveţi la dispoziţie materiale scrise şi audio adecvate. pe care acesta a şi pus-o în practică. astfel încât să se adreseze specific problemei clientului cu care lucraţi. dacă clientul Dvs. ne-am centrat pe sarcini care vizează adâncirea încrederii clientului în convingerile sale raţionale. în acest caz. C-urile terapiei raţionale şi emotive.. sarcinile pe care acesta le are de făcut. Veţi constata că. şi (c) pentru a identifica cel mai relevant aspect al lui A. (b) pentru a-şi identifica convingerile iraţionale de la B. în legătură cu care se simte afectat emoţional. Mai precis. puteţi îndemna clientul să completeze sarcini pentru acasă (a) pentru a-şi clarifica emoţiile perturbatoare de la C. De asemenea. puteţi să le elaboraţi Dvs. Pasul 12 Verificaţi sarcinile / i prescripţiile pentru acasă După ce aţi stabilit cu clientul Dvs. pe care acesta le poate înţelege uşor. Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele Pe măsură ce stabiliţi împreună cu clientul Dvs. folosiţi prima parte a . înainte de a se angaja efectiv în realizarea sarcinilor. Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe parcursul terapiei Până în acest moment. B. ajutaţi-l să identifice orice obstacol care l-ar putea împiedica în acest demers. selectaţi materiale relevante pentru problema clientului Dvs. puteţi folosi sarcini pentru acasă ca parte a procesului de educare a clientului şi familiarizare a acestuia cu A.elementul activator. realizează aceste sarcini nu tocmai optime. Totuşi.

pe parcursul aceleiaşi situaţii. încurajaţi-vă clientul să se confrunte cu situaţia de la A. Accentuaţi faptul că soluţiile practice şi formele de distragere constituie metode paliative deoarece. prima dată a trăit emoţii negative disfuncţionale pe care le-a transformat apoi în emoţii funcţionale. Aşadar. (b) a schimbat fie /4-ul. îi transmiteţi de fapt clientului Dvs. acestea reprezintă doar soluţii de moment. însă de data aceasta . a optat pentru ultimele două metode. Dacă omiteţi să faceţi acest lucru. încă o dată. sau (c) a recurs la tehnici de distragere. accentuaţi faptul acesta. Dimpotrivă. Dacă clientul a făcut într-adevăr acest lucru. decât strategii de confruntare a /A-urilor şi modificare a C-urilor. însă atrageţi-i atenţia că s-ar putea ca astfel de metode să nu fie utile pe termen lung. Asiguraţi-vă că clientul a schimbat B-ul Când clientul Dvs. discutaţi posibilele obstacole şi încurajaţi-l să abordeze din nou respectiva situaţie şi să recurgă la o dispută în forţă pentru a-şi rezolva problemele emoţionale care apar în acel context. clienţii sunt tentaţi să îşi dezvolte mai degrabă strategii de evitare a /4-urilor. de regulă acesta vă va spune că.şedinţei următoare pentru a vedea ce anume a învăţat el din experienţa respectivă. Dacă este nevoie. nu a reuşit acest lucru. Dacă însă clientul Dvs. Sarcinile pentru acasă au rolul de a rezolva problemele emoţionale. apreciaţi-i efortul depus. Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul După cum s-a arătat anterior. stabiliţi dacă succesul său se datorează faptului că (a) şi-a înlocuit o convingere iraţională cu alternativa raţională a acesteia. dacă o persoană nu a învăţat să îşi modifice emoţiile negative disfuncţionale apărute în legătură cu o anumită situaţie. utilizând tehnicile de disputare discutate în terapie. în cazul în care clientul Dvs. atunci când evaluaţi experienţa pe care a avut-o clientul pe parcursul realizării unei sarcini pentru acasă asiguraţi-vă că acesta s-a confruntat într-adevăr cu /\-ul pe care s-a angajat să îl abordeze. reuşeşte să realizeze cu bine sarcina pentru acasă. Când A-urile nu pot fi evitate. că nu consideraţi sarcinile pentru acasă un element important în procesul de schimbare. demonstraţi modalităţile adecvate de disputare şi îndemnaţi-vă clientul să le repete în cadrul şedinţelor de terapie şi înainte de confruntarea cu situaţia în discuţie. fie inferenţele despre A. problema va apărea din nou. şi nu problemele practice. aceste exerciţii sunt esenţiale pentru a-l ajuta să îşi realizeze obiectivele terapeutice.

nu a reuşit să îşi facă sarcina pentru acasă. pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării Pentru ca clientul Dvs.. Făcând acest lucru. sugeraţi-i să folosească exerciţii diverse pentru a facilita schimbarea convingerilor respective. Stabiliţi. etc. dacă clientul Dvs. Folosiţi modelul ASC pentru a-l îndemna să se focalizeze pe posibilele convingeri iraţionale care l-au împiedicat să realizeze cu succes sarcina. în felul acesta. stabilită de comun acord. mai ales. acesta îşi va adânci în continuare încrederea în convingerile raţionale. în contexte relevante la A. acceptaţi-l ca fiinţă umană imperfectă şi ajutaţi-l să stabilească motivele pentru care nu şi-a făcut exerciţiile. Scopul procesului de producere a schimbării este de a da clientului posibilitatea să îşi integreze convingerile raţionale în repertoriul emoţional şi comportamental. "M-ar fi deranjat prea tare". "N-ar trebui să fie nevoie să investesc atâta efort în terapie".). Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor pentru acasă Dacă clientul Dvs. Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi convingere iraţională După ce clientul Dvs. Când clientul deţine astfel de convingeri. vă veţi învăţa clientul că poate recurge la o varietate de metode pentru a-şi disputa o anumită convingere . a reuşit într-o oarecare măsură să îşi dispute convingerile iraţionale în situaţii relevante la A. este nevoie să îşi dispute şi să îşi modifice în mod repetat şi insistent convingerile iraţionale. îndemnaţi-l să le dispute şi să le schimbe. deţine sau nu convingeri iraţionale ce exprimă intoleranţa la frustrare (ex. să obţină o schimbare terapeutică de durată.obţineţi-i promisiunea că îşi va disputa convingerile iraţionale şi va exersa comportamente întemeiate pe noile convingeri raţionale. diminuându-şi tot mai mult încrederea în cele iraţionale. "A fost prea dificil". şi daţi-i din nou de făcut respectivele exerciţii.

acest lucru s-ar putea să îi stimuleze interesul pentru procesul de schimbare. să întâmpine unele dificultăţi în realizarea cu succes a disputării convingerilor iraţionale într-o varietate mai largă de contexte. aşa încât este posibil ca clientul Dvs. în plus. Discutati modelul nonlinearal schimbării » Explicaţi faptul că schimbarea nu reprezintă un proces linear. ajutaţi-vă clientul să îşi identifice şi să îşi dispute convingerile iraţionale care stau în spatele unor astfel de recăderi. Identificaţi obstacolele posibile şi ajutaţi-vă clientul să găsească modalităţi prin care să facă faţă acestor blocaje. precum şi alte convingeri asemănătoare. .iraţională. în special.

să citească lucrarea How to Enhance and Maintain Your Rational-Emotive Therapy Gains (Ellis. îl puteţi îndemna să îşi dispute această convingere şi în alte contexte unde s-ar putea manifesta atitudinea critică a celorlalţi (ex. Durată: Când apar probleme emoţionale. Frecvenţă: Are clientul probleme emoţionale mai rar decât de obicei? 2. folosind aceste trei criterii ale schimbării. vă puteţi ajuta clientul să îşi elaboreze propriile sarcini pentru acasă menite a-i schimba convingerile ţintă. sunt acestea mai puţin intense decât înainte? 3. în care s-a confruntat cu reproşurile celor din jur. cu persoane străine sau prieteni). 1984b). Intensitate: Când apar probleme emoţionale. dacă clientul a reuşit să îşi dispute o convingere iraţională referitoare la aprobarea celorlalţi într-o situaţiei survenită la locul de muncă. au acestea o durată mai scurtă decât de obicei? îndemnaţi-vă clientul să îşi noteze problemele emoţionale care apar la C. precum şi alte convingeri iraţionale apărute în diferite situaţii. îndemnaţi-vă clientul să îşi asume responsabilitatea pentru continuarea schimbării în această fază. arătaţi că schimbarea poate fi evaluată pe trei dimensiuni principale: 1. Totodată.. scopul Dvs. cu atât se transformă mai repede în propriul său terapeut. în această etapă este util să recomandaţi clientului Dvs. ca terapeut REBT. după încheierea procesului terapeutic. Cu cât clientul este mai implicat în elaborarea şi implementarea sarcinilor pentru acasă.în plus. O astfel de realizare este importantă deoarece. Această broşură conţine multe sugestii utile pentru facilitarea procesului de producere a schimbării. partea a lll-a . pe termen lung este de a încuraja clientul să internalizeze modelul REBT al schimbării şi să îşi asume responsabilitatea pentru continuarea schimbării. Astfel.

Clienta. acuzând insomnii şi o stare generală de tensiune. Cu toate că un singur caz nu poate ilustra toate aspectele discutate până acum. în perioada în care s-a prezentat la mine. Karen avea 26 de ani şi lucra ca şi laborant la o facultate locală. în mod intenţionat. Am optat. pe care îl contactase anterior.EXEMPLU DE CAZ în ultima parte a acestui ghid. mi-a fost trimisă (Windy Dryden) de către medicul ei de familie. prezentate în Partea a II a. Aceasta . pe nume Karen. vă vom prezenta un caz concret pentru a ilustra etapele terapiei raţionale şi emotive. Karen nu a mai făcut niciodată psihoterapie. am discutat aşteptările ei vis a vis de terapie şi am stabilit o taxă adecvată situaţiei sale. am întrebat-o pe Karen cu ce problemă ar dori să începem. nu avea un partener. pe care începuse să le evite în ultima perioadă. pentru un caz în care clientul a răspuns bine la REBT. înainte de a începe procesul terapeutic. considerăm că exemplul selectat acoperă cele mai importante dintre noţiunile abordate. PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme După discutarea aspectelor practice menţionate anterior. Locuia cu părinţii ei. Apoi. pentru a putea demonstra cu claritate paşii cuprinşi în secvenţa de tratament specifică acestei forme de terapie. am salutat-o pe Karen şi am aflat cum ajunsese la mine. însă avea mai multe prietene apropiate.

Ce crezi că ai simţi în acest caz? Karen: Nu sunt sigură. PASUL 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă l-am cerut lui Karen să îmi vorbească puţin despre problema la care ne-am oprit şi a urmat acest dialog: Karen: Păi. care 0 părăsise pentru o altă femeie. a avut probleme Cu somnul şi că a început să evite contactele sociale. acest aspect a devenit problema ţintă a terapiei. Cred că m-aş simţi prost. de când m-a părăsit Pete nu arn mai avut chef să văd pe nimeni. Sentimente de rănire legate de încheierea relaţiei cu Pete Evitarea contactelor cu prietenele Insomnii Stare generală de tensiune Am întrebat-o din nou pe Karen cu care problemă ar dori să începem şi ea a ales evitarea contactelor cu prietenele. Karen a considerat că aceasta este o idee bună şi am elaborat împreună următoarea listă: 1.D. . pe parcursul ultimelor luni.: Dar haide să presupunem că ai merge să îţi vezi prietenele.D. cu atât mai puţin pe prietenele mele. mi-a spus că. W. 4. inclusiv cele cu prietenele ei apropiate.D. în cazul ei. ar fi vorba de mai multe probleme şi i-am sugerat că ar fi bine să le punem pe o listă pentru a le putea aborda pe rând. W. W.: Aşadar.PARTEA A l-A: TICA 2. Aşadar. Ea a plasat debutul acestor probleme în perioada destrămării relaţiei ei cu Pete. Am remarcat faptul că. Karen : Se pare că aşa este.: Şi atunci ce s-ar întâmpla? Karen: Aş găsi o scuză să mă întorc din nou acasă. cu trei luni în urmă. este posibil ca ceea ce tu numeşti evitarea contactelor sociale cu prietenele tale să aibă de fapt de-a face cu evitarea emoţiilor neplăcute pe care crezi că le-ai experienţia în prezenţa lor. logodnicul său. O parte din mine ar vrea să le întâlnească pentru că mi-e dor de ele. 3. însă o altă parte din mine îşi doreşte doar să dormiteze.

.

: Păi haide închide ochii şi imaginează-ţi că eşti cu prietenele tale.D ce? .: Atunci haide să evaluăm mai în profunzime aceste emoţii neplăcute şi să vedem de ce anume se leagă ele. în continuare. Karen: Pare o idee bună. .: Acum deschide ochii. W.D.D. am trecut la o evaluare mai precisă a acestor emoţii. în continuare. Pari surprinsă de constatarea că te-ai simţi anxioasă.D. Karen a reuşit să identifice anxietatea ca reprezentând C-ul în situaţia respectivă. PASUL 3 Evaluaţi C-ul Ipoteza mea la acel moment era că evitarea socială manifestată de Karen o ajuta să evite emoţiile negative. astfel încât să poţi decide dintr-o perspectivă mai adaptativă dacă doreşti sau nu să îţi vezi prietenele. Mă simt anxioasă. Ce anume crezi că te-ar face să fii astfel? Karen: Păi. Imaginează-ţi că eşti cu ele chiar acum.D. Ce simţi? Karen: (se opreşte) Este ciudat.: Dacă ar fi să te întâlneşti cu prietenele tale apropiate şi să rămâi un timp cu ele lăsându-te să trăieşti acele emoţii neplăcute despre care mi-ai vorbit. ce tip de emoţii ar fi acestea? Karen: Nu ştiu sigur. în legătură cu W. W. am folosit lanţul inferenţial pentru a o ajuta să identifice partea din A care îi amorsează anxietatea. când mi-aţi cerut să mi le imaginez pe prietenele mele.PARTEA A l-A: TICA VV. încearcă să te vezi cât mai clar pe tine şi pe prietenele tale. PASUL 4 Evaluaţi A-ul » După cum s-a văzut în pasul anterior. W. le-am văzut dispreţuitoare şi critice.

.

emoţiile clientului se modifică. am decis să intervin asupra sentimentului de ruşine. anxietatea survine atunci când persoana deţine o convingere iraţională referitoare la o ameninţare viitoare.D. Da. dacă logodnicul a părăsit-o pentru o altă femeie". în care ele te privesc cu dispreţ. atâta timp cât te simţi ruşinată la gândul că prietenele tale te-ar putea dispreţui.D. După cum se poate vedea în Tabelul 1 din Partea I. W. W.: Nu ştim dacă ele gândesc sau nu astfel. este normal să le eviţi.: Prin urmare.: Corect. Karen va simţi anxietate la gândul că prietenele ei ar putea începe să o dispreţuiască.D. Atunci când. m-aş simţi foarte ruşinată. Acest lucru se întâmplă frecvent când problema emoţională a clientului implică anxietate.: Şi ce anume te-ar face anxioasă la gândul ăsta? Karen: (se opreşte) Doar atât. ce sentimente trăieşti? Karen: (se opreşte) Ruşine.Karen: Era ca şi cum ele s-ar fi gândit "Nu poate fi mare lucru de capul ei. dar va experienţia sentimente de ruşine dacă acest lucru s-ar întâmpla deja în prezent. ar însemna că mă dispreţuiesc. De exemplu.: Ţi se pare că poate o astfel de situaţie să explice emoţiile neplăcute de care mi-ai vorbit înainte? Karen: Da. dar haide să presupunem pentru moment că ai dreptate.D. terapeutul îi cere acestuia să presupună că situaţia ameninţătoare a apărut deja. în cazul în care această situaţie ar apărea cu adevărat. şi în situaţia asta.D. înţelegi ce vreau să spun? . încurajând-o aşadar pe Karen să plece de la asumpţia că /4-ul (atitudinea dispreţuitoare a prietenelor ei) există deja în prezent. Observaţi că C-ul lui Karen s-a modificat din anxietate în ruşine. W. W. Următorul obiectiv a fost să o conving să simtă regret şi nu ruşine. cred că poate. că m-ar dispreţui. reflectând această asumpţie. Pe parcursul acestei părţi a procesului terapeutic. Ce te-ar face să devii anxioasă la gândul că într-adevăr ele ar considera că nu este mare lucru de capul tău? Karen: Păi. W. evaluând /\-ul clientului.

W.: Dar haide să vedem cum ai putea reacţiona altfel în situaţia în care ele te-ar trata cu dispreţ. Aşadar. Karen: Da.: Dar este acesta un scop realist? Crezi tu că ai putea fii vreodată indiferentă la părerea prietenelor tale fată de tine? Karen: Nu. Dar cum aş putea face să simt părere de rău în loc de ruşine? PASUL 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale secundare Din întrebarea pe care a pus-o la finalul Pasului 4. dar haide să acceptăm pentru moment că aşa stau lucrurile. lucru pe care nu l-ai putea face dacă ai fi ruşinată. . s-ar putea ca acest lucru să nu se întâmple.: Ce spui de sentimentele de părere de rău? Impresia mea este că dacă ai simţi părere de rău şi nu ruşine vis a vis de atitudinea dispreţuitoare a prietenelor tale. W.D. am folosit mai multe exemple care nu aveau legătură cu problema lui Karen. nu ţi-ai mai dori să le eviţi şi ai putea să încerci să le arăţi că greşesc desconsiderându-te.: Ce altceva ai putea simţi în loc de ruşine? Karen: Nu prea ştiu.D. reiese că clienta era pregătită să treacă la explorarea modalităţilor prin care şi-ar putea schimba sentimentele de ruşine în părere de rău. probabil că nu.D.67 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ Karen: Da. Ce emoţii funcţionale ai putea să încerci să simţi în locul ruşinii? Karen: Să fiu indiferentă faţă de ele? W.D. PASUL 6 Clarificaţi legătura dintre B şi C în procesul de clarificare a relaţiei dintre 8 şi C. Am făcut acest lucru mai târziu şi am constatat că nu existau probleme emoţionale secundare vis a vis de sentimentele de ruşine sau comportamentele de evitare socială. W. în această etapă am preferat să nu trec la evaluarea Droblemelor emoţionale secundare. în realitate însă. Ţin să accentuez faptul că noi pornim deocamdată de la asumpţia că într-adevăr ele te-ar dispreţui. asta cam aşa este.

dar ce anume îi face să reacţioneze diferit? Karen: Nu ştiu. .anume că oamenii nu sunt afectaţi de lucrurile din jurul lor. Aşadar.: De ce nu? Karen: Pentru că oamenii reacţionează diferit la aceeaşi situaţie.Procedând astfel. dacă 100 de femei de vârsta ta ar fi dispreţuite de prietenele lor. ci de cum văd ei aceste lucruri.D. W. probabil că nu. înţeleg. W.: Există foarte multe studii făcute de psihologi în legătură cu aceasta. înţelegi ce vreau să spun? Karen: Da. ceea ce simţi tu este determinat de perspectiva sau convingerile tale asupra faptului că prietenele te dispreţuiesc.D.: Deci. W. am încercat să o ajut să înţeleagă cu mai mare obiectivitate distincţia dintre convingerile raţionale şi cele iraţionale.D. dacă vrei să schimbi ceea ce simţi din ruşine în părere de râu.: Aşa este. W. la ce ar trebuie să te gândeşti? Karen: La convingerile mele referitoare la faptul că prietenele mă dispreţuiesc.: Primul pas în încercarea de a schimba sentimentele de ruşine în părere de rău este să înţelegi ce anume determină aceste emoţii. Ce crezi.D.D. W. şi ele tind să confirme ceea ce a spus filosoful grec Epictet . toate 100 ar simţi ruşine? Karen: Nu.

Unele dintre acestea vor duce la sentimente de ruşine şi alte emoţii disfuncţionale. cum că trebuie cu necesitate să ai întotdeauna la tine 11 dolari. . W. Aş vrea. Cum te-ai simţi acum? Karen : Uşurată . însă nu ai simţi că este sfârşitul lumii. însă nu consideri că este absolut obligatoriu să ai întotdeauna la tine 11 dolari. W. sau poate îngrijorată. trebuie.D. Eşti de acord? Karen: Perfect.: Da. Cum te-ai simţi să ai doar 10 dolari. aş dori să fac o paranteză şi să îţi dau un exemplu în care îţi voi arăta diferenţa dintre cele două tipuri de convingeri.D. însă convingeri diferite.: Acum imaginează-ţi că eşti ferm convinsă că trebuie cu necesitate să ai întotdeauna la tine cel puţin 11 dolari. Ţine minte că este aceeaşi situaţie. te uiţi în poşetă şi constaţi că ai doar 10 dolari. când tu ţi-ai dori să ai 11? Karen: Dezamăgită.D. să te ajut să faci distincţia dintre două tipuri diferite de convingere. W. Acum gândeşte-te că ai aceeaşi convingere.D. trebuie să îţi schimbi convingerile. mai întâi. Pentru a clarifica această distincţie.: Corect. Cum te-ai simţi în acest caz? Karen: Deprimată.: Sau anxioasă. în timp ce celelalte vor determina părerea de rău şi alte emoţii funcţionale. W. însă de data asta constaţi că ai 12 dolari în poşetă.69 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W. pentru ca să îţi schimbi emoţiile. trebuie. trebuie.: Acum te rog să îţi imaginezi că ai 10 dolari în poşetă şi tu ai prefera să ai la tine întotdeauna cel puţin 11 dolari.D. nu-i aşa? Karen: Corect.

70 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ .

: Acum. există posibilitatea să piardă acel ceva.la situaţiile în care nu obţin ceea ce-şi doresc sau nu pot acţiona pentru a preîntâmpina ceva neplăcut pentru ei.: Corect. acum şi în viitor. La ce crezi că te-ai putea gândi? Karen: Că aş putea să pierd 2 dolari? W.W. bărbaţi sau femei. vor fi nefericiţi şi dacă obţin acel lucru. bogaţi sau săraci. în plus. vor fi afectaţi emoţional atunci când nu obţin ceea ce ei cred că trebuie neapărat să obţină. poate cheltuieşti 2 dolari sau poate îţi sunt furaţi. Eşti de acord? Karen: De acord. am îndemnat-o să aplice această perspectivă la situaţia sa. şi care duce la sentimentul de ruşine? Karen : Ele nu trebuie să mă dispreţuiască? . aceştia se vor adapta adecvat. Concluzia acestui exemplu este că toţi oamenii. Şi. W.D. dogmatice. întrucât vom aplica acum această perspectivă la situaţia ta. care crezi tu că este acel trebuie pe care ţi-l spui referitor la faptul că prietenele te dispreţuiesc. Dar menţinându-ti convingerea că trebuie cu necesitate să ai întotdeauna la tine 11 dolari.D.: Reţine această distincţie dintre preferinţele flexibile şi aşteptările rigide. te gândeşti la ceva care te face să fii din nou anxioasă. sau mulţumită.D. însă atunci când oamenii au preferinţe flexibile care nu denaturează în convingeri iraţionale rigide. din cauza aşteptărilor lor rigide deoarece chiar şi atunci când au ceea ce ei consideră că trebuie să aibă. PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (6) După ce m-am asigurat că Karen poate distinge între convingerile raţionale şi cele iraţionale.: Aşa este. albi sau negri. W.D.

D. W. W.: Aşadar.D. W. dacă vrei să înlocuieşti sentimentele de ruşine cu părerea de rău. Eu te voi ajuta să ţi le redefineşti.: Mai precis. Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale Pasul următor a constat în utilizarea stilurilor Socratic şi didactic de disputare a convingerilor iraţionale. vei trăi sentimente de ruşine şi vei evita contactele sociale cu acestea? Karen: Da.D. am încercat să întăresc legătura dintre convingerile iraţionale ale lui Karen şi emoţiile sale de la C. Nu uita că îţi doreşti ceva.D. Prima constă în răspunsul la întrebarea dacă această convingere este sau nu logică. Să o luăm pe prima.: Corect. QotD? Karen: Corect.: Haide acum să luăm pe rând aceste convingeri. W.72 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W.D. şi anume că prietenele tale nu trebuie să te desconsidere. . în esenţă. convingerea că prietenele tale nu trebuie să te dispreţuiască şi că nu eşti bună de nimic dacă ele te dispreţuiesc. deşi în realitate ele sunt legate una de cealaltă. şi anume nu vrei ca prietenele tale să te desconsidere. înţelegi acum că atâta timp cât tu consideri că prietenele tale nu trebuie să te dispreţuiască şi atâta timp cât crezi că nu eşti bună de nimic dacă ele te dispreţuiesc. asta aşa este. şi ce fel de om îţi spui tu că eşti dacă prietenele te dispreţuiesc? Karen: Un om de nimic. ce ar trebui să schimbi mai întâi? Karen: Convingerile pe care le am. PASUL 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C După înţelegerea legăturii B-C şi după ce Karen a identificat această relaţie în situaţia sa particulară. există trei modalităţi de disputare a acestei convingeri.: Prin urmare.

înseamnă că aşa trebuie să se întâmple lucrurile şi nu altfel? Karen: Nu.: Dar. probabil că nu. voi fi anxioasă la gândul că s-ar putea întâmpla şi ruşinată dacă într. A cere ca un lucru să nu se întâmple pentru că nu vrei tu să se întâmple înseamnă a crede în miracole. . Cât timp crezi că prietenele nu trebuie să te desconsidere. W.: Asta este. Aha. nu înseamnă că acel ceva nu are voie să se întâmple. Karen: Care de fapt nu există. ce crezi că s-ar întâmpla? Karen: Nu ar putea niciodată să mă desconsidere. care te gândeşti că ar putea fi consecinţele probabile ale acestei convingeri? Karen: Din ce am discutat mai înainte. care merge pe evaluarea utilităţii acesteia. Haide să luăm acum cea de-a treia modalitate de disputare a acestei convingeri. Desigur că ai prefera să nu se întâmple. care constă în a vedea dacă respectiva credinţă este sau nu consecventă cu realitatea.: Corect.D. W. Dacă ar exista într. este logic să crezi că dacă tu îţi doreşti ca prietenele tale să nu te desconsidere. W.: De ce nu? Karen: Păi.: Aşa este. pentru că într-adevăr s-ar putea întâmpla..D.. dar asta nu înseamnă că nu trebuie să se întâmple.Pretind să nu se întâmple ceva care sigur că s-ar putea întâmpla.adevăr o lege a universului care să susţină că prietenele nu au voie să te desconsidere.D. W. înţeleg.D. ai sesizat bine.73 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W.D. Acum haide să vedem a doua modalitate de disputare a acestei convingeri.adevăr se va întâmpla. deoarece simplul fapt că îţi doreşti ca ceva să nu se întâmple.

Aşadar. dar nu scrie nicăieri că ele nu trebuie să facă asta". Haide acum să rezumăm: cele trei modalităţi de disputare a unui trebuie absolut presupun folosirea întrebărilor "Este logic?". m-ar ajuta să simt părere de rău şi m-ar stimula să încerc să schimb părerea pe care prietenele mele o au despre mine.: Şi nu uita că acest mod de gândire te va duce.D. aşa încât da.: Bine. Karen: Păi. Haide acum să folosim cele trei întrebări cu cea de. după cum am spus. este logic atâta timp cât am o astfel de dorinţă. De asemenea.: într-adevăr.D. W. Karen: Păi. dar nu scrie nicăieri că ele nu trebuie să facă asta ". dorinţa mea este reală. în fine.D. ceea ce alternativa absolutistă nu permitea. care sunt posibilele consecinţe emoţionale şi comportamentale ale convingerii că "Nu vreau ca prietenele mele să mă desconsidere. în primul rând.D. la evitarea contactului cu prietenele tale. W.D. este în concordanţă cu realitatea. de asemenea. însă nu trebuie să mă crezi pe cuvânt .: Corect. Este această convingere în concordanţă cu realitatea? Karen: Păi. este logic să crezi că "Nu vreau ca prietenele mele să mă desconsidere. W. în primul rând.a doua convingere iraţională pe care am găsit-o: "Dacă prietenele mele mă desconsideră. este logic să tragi concluzia că întreaga ta persoană este lipsită de valoare doar pentru că prietenele au o părere proastă despre tine? .73 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W. Am văzut că răspunsul la cele trei întrebări este nu. W. înseamnă că sunt un om de nimic". aşadar ea există. este important să pui cele trei întrebări şi în cazul preferinţelor tale.gândeşte-te singură. şi "îmi foloseşte la ceva?". "Este în concordanţă cu realitatea?".: Aşa este. Karen: Cum s-a şi întâmplat. o astfel de convingere îţi va crea probleme. şi nu uita că o astfel de convingere recunoaşte că s-ar putea ca prietenele tale să te desconsidere cu adevărat.

: Aşa este. înţeleg ce vreţi să spuneţi.D. Acesta este motivul pentru care nu este bine să ne evaluăm niciodată întreaga fiinţă.: Tocmai ai spus că o parte nu poate defini niciodată întregul. Karen: Aşadar.şi ţine minte. Karen: Atunci. W.: Corect.: Da.D. şi nu uita că pe urmă tu ai fost de acord cu logica lor greşită. care are şi părţi bune şi părţi rele şi care nu Doatfi fi bwluata /-. noi pornim de la asumpţia că aşa stau lucrurile . deoarece ai acea parte negativă.D. Să presupunem de asemenea. Sunt de acord cu felul în care mă văd prietenele mele.D.D. W. însă nu ruşinată. este logic modul în care au gândit ele? Karen: Nu.D.D. ce le-ai putea răspunde în gândul tău? Karen: Să vedem. W. putem să evaluăm părţi din noi. dacă prietenele într-adevăr te desconsideră .i-^kai Ar""s* adevăr prietenele tale te-ar desconsidera.. cât şi despre mine ca persoană. Te întreb.: Corect.: Şi cum te-ai simţi dacă ai crede acest lucru? Karen: Tristă. dar nu şi pe noi ca întreg? W. Iar alternativa ar fi să te accepţi ca fiinţă umană imperfectă. întreaga ta persoană este lipsită de valoare. W. Karen: Exact. înseamnă că îmi evaluez întreaga persoană? W. deoarece fiinţa noastră este prea complexă pentru a primi un calificativ global. chiar dacă ceilalţi nu mă acceptă. W. că aceştia au o părere proastă atât despre abilităţile mele de terapeut.: Haide să presupunem că unii dintre colegii mei ascultă şedinţa noastră de astăzi. pentru că o parte nu poate defini niciodată întregul.mă pot accepta ca fiinţă umană imperfectă. când eu spun "Nu sunt bună de nimic". Crezi că ar trebui să fiu de acord cu ei şi să trag concluzia că nu sunt bun de nimic? Karen: Aha. nu este. .ar însemna că ele au evaluat o parte din tine ca fiind lipsită de valoare.83 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ Karen: Nu prea înţeleg. care nu poate fi evaluată global. apoi au tras concluzia că. Aşadar..

care nu poate fi evaluată global? Karen: Da.: Corect. care nu poate fi evaluată global şi care este desconsiderată.D. W. este în concordanţă cu realitatea convingerea că eşti o fiinţă umană imperfectă. Ţi se pare logic să consideri că.: Perfect. Apoi. Părerea lor despre mine nu mă poate schimba.: Aşa este. că sunt o fiinţă umană imperfectă. care f. Acum îmi dau seama de asta. Dar haide să aplicăm cele trei întrebări şi convingerilor alternative. continui să fii o fiinţă umană imperfectă.D.D. Şi acum. ceea ce nu este cazul.84 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W. Haide să trecem acum la cea de-a doua întrebare.D. să luăm cea de-a treia întrebare.: Dar nu tu eşti rea. Şi care ar fi alternativa? Karen: Din nou. decât dacă permit eu acest lucru. ninhai chiar si în condiţiile în . doar pentru că situaţia este rea. chiar şi atunci când prietenele te desconsideră. care vor fi consecinţele convingerii tale? Karen: Anxietatea şi ruşinea. Atâta timp cât crezi că nu eşti bună de nimic pentru că prietenele te desconsideră.: Şi nu uita evitarea contactelor sociale. ce ai mai putea face în viaţă? Karen: Cu siguranţă nimic bun. Dacă într-adevăr convingerea "Nu sunt bună de nimic" ar fi în concordanţă cu realitatea. W. aşa mi se pare. W. W.D. ceea ce este rău.

D. W. şi aş încerca să discut cu ele în loc să le evit. W. Ce crezi că ar trebui să faci în continuare pentru a-ţi îmbunătăţi jocul de tenis? Karen: Să exersez noile lovituri.: Corect. Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea în convingerile raţionale Pentru a o ajuta pe Karen să obţină mai mult decât o înţelegere raţională a problemei sale. care presupune mult exerciţiu. .D. iar vecina ta ţi-a promis că te învaţă ea. este. crezi că ţi-ar fi uşor să le execuţi? Karen: Cred că nu. Dar chiar la început.: Cam cât de des crezi tu că va trebui să îţi dispuţi convingerile iraţionale. W. aşa că te-ai hotărât să iei lecţii de la un profesionist. Din nefericire. la ce consecinţe emoţionale şi comportamentale te-ai putea aştepta? Karen: Din nou.: Aşa este. Dacă tu crezi că eşti o fiinţă umană imperfectă. Şi ştii de ce? Karen: Pentru că asta trebuie să faci ca să poţi schimba o obişnuinţă. Acesta a identificat problema şi ţi-a arătat varianta corectă a loviturilor. înainte să începi să crezi cu adevărat în alternativele lor raţionale? Karen: Destul de des. Cum spuneam înainte. ai constatat că joci din ce în ce mai prost în loc să joci mai bine. a fost necesar să demonstrez că schimbarea convingerilor este un proces dificil. deşi ar fi bine să am respectul lor. bineînţeles fără a ştii că ele sunt incorecte. mi-ar părea rău. eu sunt aceeaşi cu sau fără respectul lor.D.D. te-a învăţat greşit. Să presupunem că atunci când ai fost mică ţi-ai dorit să înveţi să joci tenis. Peste mai mulţi ani. W.: Corect.: Aşa este. dar nu m-aş mai simţi ruşinată. dar cum tu erai conştiincioasă ai continuat să exersezi loviturile greşit. W.^ i uuiU DE CAZ care prietenele te desconsideră? Karen: Da.D. care nu poate fi evaluată global chiar şi atunci când prietenele te desconsideră. Şi acum cea de-a treia întrebare.

: Corect."Nu vreau ca prietenele mele să mă desconsidere.până când ajungi să treci de la a crede doar mental în convingerea raţională la a o simţi ca fiind corectă şi a te comporta spontan în concordanţă cu aceasta. Poţi continua să faci asta până când te vei obişnui cu noua convingere . cu atât vei avea mai mare încredere în aceasta. PASUL 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat Capacitatea lui Karen de a-şi disputa convingerile iraţionale şi faptul că a înţeles că este necesar să îşi exerseze credinţele raţionale demonstrau că aceasta este pregătită să completeze diferite sarcini pentru acasă. Dă-ţi seama că te-ai obişnuit cu această convingere.: Asta presupune foarte multă muncă.D. dar dacă nu accepţi acea senzaţie de firesc poţi să o identifici. dar dacă totuşi o fac mă pot accepta pe mine însămi ca şi fiinţă umană imperfectă. iar dacă o fac asta înseamnă că nu sunt bună de nimic"? Iar apoi.D. De asemenea.: De ce nu? Karen: Pentru că aş fi obişnuită să le execut greşit. dar nu . să aplici aceleaşi trei întrebări şi variantei raţionale alternative "Nu vreau ca prietenele mele să mă desconsidere. iar dacă o fac asta înseamnă că nu sunt bună de nimic". W. nu este de ajuns să îmi disput în minte vechea convingere. "Este în concordanţă cu realitatea?". W.: Exact . şi "îmi foloseşte la ceva?" pentru a-ţi disputa convingerea iraţională că "Prietenele mele nu trebuie să mă desconsidere. W.D. să o dispuţi şi să o schimbi. W. ţi se pare logic să foloseşti cele trei întrebări "Este logic?"."Prietenele mele nu trebuie să mă desconsidere.D.: Perfect. Dar te-ar putea opri această senzaţie din corectarea unor lovituri despre care ţi-ai dat seama că sunt greşite? Karen: Nu. cu cât te vei comporta mai des în concordanţă cu noua ta convingere. Trebuie să mă şi comport conform noii mele convingeri. Acelaşi lucru se întâmplă cu schimbarea convingerilor iraţionale. care nu poate fi evaluată global".D. Data viitoare când te gândeşti să îţi vizitezi prietenele şi simţi nevoia să le eviţi. aşa încât este important să exersezi între întâlnirile noastre ceea ce ai învăţat pe parcursul şedinţelor. înţelegi de ce este important acest lucru? Karen: Mă aşteptam la aşa ceva. Karen: Aşadar.86 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ W. caută-ţi următoarea convingere .: Bine. W. Le-ai simţi fireşti. Aşadar.D.

Imediat. W. prânz şi cină. Karen mi-a comunicat că a reuşit să folosească cele trei întrebări. după ce înainte exersase tehnici de imagerie raţional-emotivă. De asemenea.: Perfect. Karen a putut utiliza sarcini comportamentale pentru a-şi depăşi sentimentele de jenă vis a vis de faptul că "a fost părăsită". în timp ce păstra în minte părerea negativă a prietenelor ei despre sine.87 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ scrie nicăieri că nu trebuie să se întâmple aşa. Am folosit cele trei întrebări. ideea de acceptare a propriei persoane mi se pare foarte corectă.D. iar preferinţele mai sănătoase.: Cum te-ai descurcat cu sarcinile pentru acasă? Karen: A fost foarte bine.D. iar dacă totuşi o fac.: Bine. care nu poate fi evaluată global". PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării Curând după aceea. şi-a căutat prietenele şi le-a povestit despre despărţirea de logodnicul său. după care a înlocuit această emoţie cu părerea de rău.D. Exerciţiile de imagerie au ajutat-o să exerseze schimbarea convingerii sale iraţionale cu alternativa sa raţională.: Cam cât de des ai fi dispusă să faci acest lucru? Karen: De trei ori pe zi ar fi bine? W. Aici ai o listă cu întrebările pe care le poţi folosi în situaţiile respective. a fost . W. PASUL 12 Verificaţi sarcinile pentru acasă Şedinţa următoare. iar acum îmi dau seama mai bine de ce convingerile iraţionale rigide sunt dezadaptative. W. aşa cum stabilisem împreună şi că acest lucru i-a fost foarte util. şi-a imaginat cât mai viu cum prietenele ei o tratează cu dispreţ şi a început să se simtă ruşinată. W. în cadrul acestora. Crezi că există ceva ce te-ar putea împiedica să faci asta? Karen: Nu.D. şi am folosit-o şi pentru alte câteva dintre problemele mele. Karen: Da. aş dori să reiau acele argumente. oriunde voi lua masa. Când le-a povestit prietenelor ei despre despărţire.: Când şi unde se va întâmpla asta? Karen: Imediat înainte de micul dejun.D. mă pot accepta pe mine însămi ca şi fiinţă umană imperfectă. sunt sigură că mă pot descurca.

Totuşi. fusese extrem de reticentă în a cere ajutor atunci când nu putea rezolva ceva. De asemenea.. Pentru maioritatea clienţilor Dvs. a devenit tot mai capabilă să spună atunci când nu ştie ceva şi să ceară ajutor. Karen a constatat că şeful său a fost mulţumit de noua ei atitudine. căci asta ar însemna că sunt inferioară". cum ar fi la locul de muncă. înainte. pe măsură ce a reuşit să renunţe la convingerea dezadaptativă că "Şeful meu nu trebuie să aibă o părere proastă despre mine. au susţinut-o foarte mult. va fi ceva mai dificil să . Karen nu a avut o problemă de intoleranţă la frustrare. Incă o dată.88 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ plăcut surprinsă să constate că acestea. de fapt. Karen a lucrat pe sentimentul de ruşine şi în alte contexte. pe care o considera "deschidere". aşa încât nu a întâmpinat dificultăţi majore în a-şi face sarcinile pentru acasă.

aşadar. EPILOG Am ajuns.89 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 80 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ pună în practică ceea ce au învăţat pe parcursul terapiei. participaţi la cursurile de formare avansată în REBT. obţineţi supervizare de specialitate pentru cazurile cu care lucraţi. folosiţi terapia raţional. Succes! . Recomandăm consultarea lucrării lui Ellis (1985b) pentru o discuţie detaliată despre modalităţile de depăşire a rezistenţei clientului (şj a terapeutului).emotivă şi comportamentală cu clienţii Dvs. de terapeuţi REBT. la finalul discuţiei noastre. şi consultaţi frecvent cele mai recente materiale recomandate pe parcursul acestui ghid. Dacă doriţi să vă dezvoltaţi abilităţile de terapeut REBT. Sperăm că aţi găsit această introducere în REBT utilă şi vă dorim toate cele bune în cariera Dvs..