You are on page 1of 4

Roman

Interbelic, Psihologic, Al Experienţei

Modernism

Camil Petrescu
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

1. Introducere Introducere: Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu răspunde tendinţei moderniste promovate de cenaclul „Sburătorul” condus de criticul literar Eugen Lovinescu, aceea de a se trece în literatura română de la romanul rural la romanul citadin, dintr-o necesitate de sincronizare cu spiritul veacului, cu experienţele literaturii europene. Opera literară este un roman prin amploarea acţiunii, desfăşurate pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participă un număr mare de personaje. Specific prozei moderne, naratorul ce relatează întâmplările este unul subiectiv, care se identifică cu personajul principal, perspectiva narării fiind una unică. Încadrare: In primele doua decenii ale secolului al XX-lea, în romanul european se produce o schimbare de substanţă. Prozatorul se manifestă de acum tot mai preocupat să concretizeze în imagini artistice „fapte de conştiinţă”. El plecă de la o emoţie trăita nemijlocit, se străduieşte să coboare în adâncurile insondabile ale sufletului uman, imprimă o nouă viaţă sentimentelor şi se confesează lumii cu o sfâşietoare sinceritate. Romancierul Camil Petrescu se sincronizeaza cu universul românesc european atât prin ideile teoretice din studii şi articole, cât şi prin structura şi problematica romanelor „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930) şi „Patul lui Procust” (1933). Scriitorul este, în spaţiul cultural românesc primul teoretician al literaturii psihologice, pe care el o consideră inspirată din metoda lui Marcel Proust, autorul ciclului „În căutarea timpului pierdut”. Scopul acestei metode constă în dezvăluirea modalităţilor prin care conştiinţa individului reflecta realitatea.

2. Concepte Operaţionale Tema romanului este de factură modernă şi surprinde drama intelectualului însetat de absolutul sentimentului de iubire. Gheorghidiu se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii care trăieşte absurdul razboiului. Aceste două teme, iubirea şi războiul, sunt proiectate pe fundalul unei Românii la începutul primului război mondial. Titlul iniţial al romanului a fost „Proces verbal de dragoste şi război”. Conţinutul şi structura romanului justifică de altfel ambele titluri. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” indică structurarea textului în două părţi, în funcţie de cele două experiente fundamentale trăite de protagonist: dragostea şi războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii eşuate dintre Ela şi Ştefan Gheorghidiu, partea a doua urmăreşte experienţa de pe front. Titlul este modern datorită simboiului „noapte”, semn al incertitudinii căutării. Cele două nopţi din titlu marcheaza două etape din evoluţia personajului, dar nu ultimele pentru că în final Ştefan Gheorghidiu este pregătit pentru o nouă experienţă existenţială. Timpul si spatiul sunt dimensiuni duale, ca în orice roman modern şi subiectiv. Pe de o parte autorul fixează cronotopul: primavara anului 1916 şi cu doi ani şi jumătate înainte, Bucureşti şi împrejurimile, Odobeşti în prima parte şi zona Rucar Bran, valea Prahovei în partea a doua. Există şi un timp şi spaţiu subiectiv,al conştiinţei. Aceste dimensiuni sunt mobile, se schimbă, se nuanţează cu repeziciune în funcţie de trăirile sufleteşti ale eroului.

înţeleasă ca un proces de autosugestie şi un prilej de autoanaliză. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama unui suflet neînţeles scindat între iubire. cu gura necontenit umedă şi fragedă”. dar şi în relaţia intimă cu Ela. Astfel. Perspectiva narării este aşadar subiectivă şi de aceea lectorul poate considera neverosimil punctul de vedere din care este prezentată acţiunea. Eroul-narator se aşează aşadar în centrul romanului. Tot într-o manieră directă este construit şi portretul moral al eroului. reprezentată de unchiul Tache. care se arată disponibilă pentru o aventură cu domnul G (Grigoriade).Conflictul principal. realizat cu precădere prin tehnica pluriperspectivismului. pentru că pe acesta îl interesează mai ales din perspectiva trăirilor sau conflictelor de conştiinţă. Tipologie Evoluţia cuplului din romanul „Ultima noapte de dragoste. „Eşti prea bun”. toţi fiind foarte interesaţi de avere şi de investiţiile financiare. gelozie. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. respectiv asupra războiului ca traumă fizica şi morală. „ştiam că la Universitate trec printre studenţii <<bine>>”. Este adevărat că există şi un conflict exterior ilustrat social prin raportul antitetic dintre erou şi comumtate. teamă. protagonistul descoperă sentimentul camaraderiei. familie. „lipsit de caracter”. „de la obiecte de preţ la cărţi. Ştefan Gheorghidiu este un intelectual preocupat de dimensiunea spirituală a vieţii. Personajul in romanul modern îşi asumă rolul de narator povestind la persoana I evenimente semnificative pentru propria existenţă. albaştri. intelectualul lucid. fiind impresionat de prietenia lui Orişan şi de soarta tragică a căpitanului Dimiu. cu neastâmpărul trupului tânăr. ci interesat de aspectele umanitare ale realităţii postbelice. însă acesta este reflexia celui interior. Rudele lui Ştefan îl consideră „lacom”. în special a unchiului Nae şi a verişoarei Anişoara. Are o căsnicie reuşită cu Ela până în momentul când primeşte de la unchiul Tache o moştenire. 5. în finalul dechis interpretării se dovedeşte a fi o personalitate complet schimbată. . Portretizare Autorul nu este interesat să-i alcătuiască eroului un portret fizic. ca în orice roman modern este de natură interioară. vii ca nişte întrebări de cleştar. impunând viziunea sa asupra iubirii. Relaţia Incipit-Final Incipitul şi finalul nu se intercondiţionează. premisele fixate în incipit vor fi infirmate printr-o evoluţie surprinzătoare a eroului. de la lucruri personale la amintiri”. întâia noapte de război” este cunoscută doar din reflecarea subiectivă a sentimentelor pe care cei doi le trăiesc. Personajul modern simte nevoia introspecţiei şi aşa se explică procedeul fundamental de percepţie a realităţii prin intermediul conştiinţei care analizează psihoiogic şi ordonează în funcţie de fluxul memoriei involuntare. lipsă de comunicare. 4. respectiv lumea ofiţerilor. 6. dar. lumea mondenă. În război. Eroul-narator se aşează în centrul romanului şi de aici unitatea de viziune asupra iubirii ca autosugestie şi prilej de autoanaliză. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. Ştefan Gheorghidiu eşuează în afacerea cu Tănase Lumânăraru. 3. când eroul îi va lăsa absolut tot ce este în casă. Ştefan este surprins de reacţia familiei. Ca în orice roman modern. multe personaje secundare din roman formulează puncte diferite despre erou şi povestesc întâmplări care să le susţină opinia. afirmă ea şi acest lucru se va divedi în final. care nu crede în superioritatea conferită de către avere sau în puterea banului de a schimba omul. Există însă câteva detalii sumar infiltrate în textul epic prin autocaracterizare: „eram înalt şi elegant”. în timp ce Ela vorbeşte despre modestia soţului ei. Personajul modern simte nevoia instrospecţiei şi aşa se explică procedeul fundamental de percepţie a Celuilalt prin intermediul conştiinţei care analizează psihologic şi ordonează în funcţie de fluxul memoriei individuale. Relaţionarea Iniţială Student la filozofie. Nu mai este idealist. Ela este descrisă într-o manieră directă şi pare de o frumuseţe serafică: „cu ochii mari. fixanduşse în plan psihologic. „egoist”.

cu „părul auriu şi albastrul ochilor palid”. comportamentul ei îl trezeşte brusc la realitate. la modul absolut. Ela formulează cu luciditate cererea: „ascultă. îşi imaginează de-a lungul drumului ce-ar simţi. încât acest episod de la Câmpulung poate fi considerat primul pas către despărţirea definitivă. afectiv şi se simt înstrăinaţi într-o societate care judecă relaţia lor de cuplu. fiecare raportându-se la o altă realitate. „ca pentru sărbătoarea de Paşte”. eliberându-se de orice angajament. Adică tot trecutul”. eroul recunoscând că ar fi vrut „s-o strângă de gât”. care-l sărută în exces ca pe un erou şi-l îmbrăţişează puternic. de la obiecte de preţ la cărţi. căci vedea în faţa lui o persoană străină. Zâmbind îi arată scrisoarea şi Elei. femeia pe care o iubea. nepregătită să recepteze esenţa unei realităţi afective. realizăndu-şi viaţa fără femeia pe care a iubit-o şi pentru care „ar fi putut ucide”. autocaracterizându-se „dobitoc” şi. „fără chef”. ambii eroi sunt răniţi psihologic. 9. I se pare un semn de ipocrizie poza independentă a soţiei şi interpretează drept interes favorurile erotice pe care i le face. lângă el „pe o căpiţă de fân”. Atunci Ştefan descoperă trupul „vârjos şi viu în toată goliciunea ei de femeie. înlăcrimaţi”. Oricum. însă ea determină şi sfârşitul iubirii. Degeaba ela pare „descurajată şi loială”. Eroul. Aceasta era mai bătrână şi se îngrăşase. reproşează. apoi îi propune să se despartă. diferită de Ela. Este evidentă nepotrivirea dintre cele două spiritualităţi: una profund erudită şi cealaltă ignorantă. După „o zi de dragoste prea arătoasă”.De altfel. trece o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală pe numele meu”. A doua zi găseşte în corespondenţă o scrisoare anonimă prin care este informat că soţia lui îl înşală „cu un individ. Refuzul protagonistului îi provoacă o criză nervoasă. de la lucruri personale la amintiri. Însă. „mai mult ca oricând pictată pe smalţ”. ochii albaştri. În faţa gesturilor ei blazate. Ela va recunoaşte la un moment dat „că nu pricepe” nimic din filozofiile prin intermediul cărora Ştefan încearcă să definească lumea şi dragostea. foloseşte tactica înduişării. . Grigoriade”. Ştefan Gheorghidiu se va angaja în noi experienţe pe care le va trăi cu aceeaşi intensitate. Ştefan nu mai ştie aşadar să definească iubirea lor. ajungând până la fraze vulgare. „i-am dăruit încă o sumă ca aceea cerută de la Câmpulung şi n-am interesat cu ce formalităţi îi pot dărui toate casele de la Constanţa. Ştef. Gheorghidiu rămâne încremenit. pentru a o îndepărta pe Ela. I-am scris că îi las absolut tot ce e în casă. Acest lucru se va dovedi şi în timpul ultimei înâlniri de la Câmpulung. Este unul dintre cele mai tensionate momente ale relaţiei lor. cere explicaţii. dacă „fata dragă” ar fi „lungită”. Gheorghidiu rămâne indiferent la toate. cele două personaje vor trăi mereu în contratimp. Ela „insistă cu mândrie”. „atâta tinereţe” şi „atâta frăgezime”. dintre Ştefan şi Ela. sosind la Bucureşti. apoi trece la „dispreţ”. iar eroul îşi permite să persifleze imaginea ei: „nevasta mea e albă şi cu preziceri de grăsime”.. Gheorghidiu încercând să prezinte diacronic reflecţiile culturii universale. Ela înregistrează serios aceste date şi. Ştefan este aşteptat cu multă căldură şi entuziasm de către soţia sa. 7. trece dialogul din registrul filozofic în cel senzual. Opinie roman al experienţei În finalul romanului experienţa războiului se termină. 8. masa „albă”. idealist. cu „flori” şi „vin”. Opinie despre relaţia celor două personaje dpdv al dezondământului În final. „sclipitoare”. Ştefan se desparte de o lume. Casa era „toată luminată”. Cei doi s-au înstrăinat atât de tare.. mutându-se la hotel. foloseşte sintagma „femeia aceasta”. Ela pare foarte îngrijorată atunci când vede reacţia soţului şi este indignată de faptul că mama acestuia nu a informat-o cu privire la starea lui de sănătate. „acre”. Scene Semnificative În scena discuţiei din pat cei doi îndrăgostiţi acţionează antitetic şi se joacă de-a reflecţiile filozofice. recunoscându-şi limitele.

cu tot.(E. Naratorul relatează la persoana întai singular o experienţă existenţială trăită nemijlocit. Sprijinit pe experienţa lui Marcel Proust. Autorul propune o nouă tipologie umană: intelectualul ca structură de caracter. Cartea este o naraţiune confesivă şi analitică. Camil Petrescu plasează în nucleul epic al romanului eul naratorului. . împrumutat cu amănunte. eroului". Prin tema şi prin noua viziune asupra celui dintâi război mondial. Lovinescu) Deznădejdea trăita de Ştefan Gheorghidiu în „Ultima noapte de dragoste” este urmată de liniştea lăuntrica din „întâia noapte de război”. Manolescu. nelegate decât prin unitatea biologică a omului”. întâia noapte de război” se încadrează. romanul scris de Camil Petrescu se integrează în universul literaturii europene cu tema similară. iar partea a II-a „este construită dupa memorialul de campanie al autorului. determinată de confruntarea cu posibilitatea morţii. o dramă a sufletului. conturul unic al trăirii absolute. Realitatea înconjurătoare este înfăţişată exclusiv prin conştiinţa potagonistului. în romanul ionic. Compoziţia romanului „e negreşit defectuoasă. întrucat constă în juxtapunerea a două romane diferite. confrom criteriilor formulate de N. o spovedanie. tulburată de emoţia retrăirii evenimentelor evocate.10. Camil Petrescu însuşi a recunoscut că prima parte a romanului este o „fabulaţie”. Opinie autor „Ultima noapte de dragoste. unul al geloziei şi celălalt al războiului.