You are on page 1of 59

CUVÎNT DE ÎNCEPUT

,,De cum pătrund pe teritoriul ţării, Carpaţii vestesc - o dată cu primele lor înălţimi - noianul de frumuseţi pe care le vor risipi, de aci mai departe, pînă la Dunăre. Uriaşele piscuri ale Pietrosului Mare şi Inăului se înalţă semeţe, străjuind largul cuprins de culmi şi văi ale Rodnei, forme de relief în care natura a strîns, laolaltă, cîte puţin din pitorescul celorlalte masive din Carpaţi." Sînt cuvintele cu care autorul lucrării de faţă începea prezentarea hărţii Munţilor Rodnei, un modest îndreptar turistic oferit drumeţilor noştri ca anexă la broşura de 16 pagini, editată cîţiva ani în urmă de către O.N.T. Carpaţi (nr. 11 din colecţia „Munţii noştri"). Broşura a fost primul pas făcut pentru ca despre „cenuşăreasa drumeţiei româneşti" sa se dea cîteva date orientative dare să-i ajute pe îndrăgostiţii de plaiurile carpatine în căutările de noi comori peisagistice în munţii noştri. Deşi, pe plan turistic, Munţii Rodnei se situează alături de Bucegi, Retezat şi Făgăraş, ei au fost prea puţin cercetaţi, atît din cauza aşezării lor periferice, cît şi ca urmare a numărului mic de cabane şi a lipsei marcajelor sau potecilor corespunzător amenajate. Pînă la apariţia broşurii amintite, nici bibliografia turistică n-a contribuit prea mult la dezvoltarea drumeţiei în Munţii Rodnei. Ea nu cuprindea lucrări turistice propriu-zise despre aceşti munţi; articolele sau notele apărute sporadic în revistele de specialitate, ca şi pliantele, tipărite cînd şi cînd, nu ofereau drumeţilor decît un minim de informaţii, suficiente doar pentru cunoaşterea parţială a cîtorva dintre obiectivele turistice ce abundă în Munţii Rodnei. Lucrarea de faţă încearcă sa facă un pas înainte pe calea înlesnirii unei mai fructuoase cercetări turistice a celui mai înalt dintre masivii muntoşi ai Carpaţilor Orientali. Ea este alcătuită prin dezvoltarea schemei folosite la întocmirea broşurii amintite mai înainte. Menţionăm că, în harta anexată acelei broşuri, am cuprins, schematic, prevederile proiectului nostru, întocmit cu gîndul înzestrării Munţilor Rodnei cu o reţea de poteci marcate, trasee ce considerăm că răspund, şi în momentul de faţă, cerinţelor unei orientări de ansamblu pentru cercetarea turistică a masivului. Acest proiect de marcaje a fost parţial realizat pe teren, astfel încît, în informaţiile ce urmează, prevederile lui sînt menţinute în totalitatea lor. Sfătuim pe drumeţul ce pătrunde - pentru întîia dată - în Munţii Rodnei, să-şi aleagă un traseu ce urmăreşte fidel sinuozităţile culmii principale a masivului. În acest fel, el va realiza o cuprinzătoare cunoaştere de ansamblu a Munţilor Rodnei, fapt ce îi va fi nespus de util în alte deplasări pe care. după aceea, le va face pentru cercetarea mai amănunţită a obiectivelor turistice risipite de-o parte şi de alta a culmii principale. În cuprinsul lucrării noastre, descrierea drumului de creastă - lung de peste 40 km - este făcută pentru ambele sensuri, pentru că indicarea numai a unei singure direcţii de mers pe culmea aceasta lungă constituie un important impediment pentru drumeţii ce ar alege celălalt sens. Pentru descrierea drumurilor ce au ca ţel cercetarea tezaurului de frumuseţi adunat pe un versant sau altul al culmii principale, am ales criteriul stabilirii atît a unor trasee în circuit, cît şi a itinerarelor care traversează masivul sau fac legătura intre creastă şi localităţile situate în văile ce-l înconjură. Timpurile de mers indicate de noi au o valoare medie; în ele nu se cuprind decît popasurile scurte, cerute de caracteristicile traseului descris. De staţionările mai îndelungate, proprii fiecărui drumeţ (popasurile pentru o odihnă prelungită, timpul rezervat mesei, răgazul ce se acordă descifrării elementelor priveliştii din jur, minutele cerute de realizarea unei ,,valoroase" imagini fotografice etc.), urmează sa se ţină neapărat seama atunci cînd se întocmeşte itinerarul unei etape sau cel al unei zile de mers.
AUTORUL

PREZENTARE GENERALĂ
Înăuntrul limitelor ce determină aria Carpaţilor Orientali, masivul cristalin, înalt, al munţilor Rodnei şi Suhardului face parte din grupa nordică a acestora, Carpaţii Beskido-Maramureşeni, grupă ce se întinde la NV de culoarul de-a lungul căruia curg rîurile Ilva şi Someşul Mare (spre V) şi Dorna (spre E). În literatura geografică mai veche această subdiviziune a Carpaţilor Răsăriteni era cunoscută sub numele de Carpaţii Păduroşi. Pentru compartimentul sudic al grupei (zonă în care se înalţă masivele Rodna-Suhard, Maramureş, Ţibleş etc.) se foloseşte frecvent şi denumirea de Munţii Maramureşeni. 1 Munţii Rodnei, aşa cum ne interesează din punct de vedere turistic, sînt despărţiţi de culmea sudestică a Suhardului prin şaua de pe versanţii căreia se adună firele de obîrşie ale Someşului Mare (S) şi cele ale văii Prelucile (N); pasul Rotunda (l 284 m) este punctul de altitudine maximă al acestei şei.
1

Pentru prezentarea datelor geografice, autorul a folosit în principal informaţii culese din lucrarea „Carpaţii sud-estici de pe teritoriul R. P. Române" de prof. dr. Vintilă Mihăilescu, editată în anul 1963.

La NE şi N, Masivul Rodnei este separat de munţii propriu-zişi ai Maramureşului prin falia Dragoş Vodă (Bistriţa Aurie-Vişău); de la pasul Prislop către V, între aceşti doi coloşi de roci cristaline pătrunde zona răsăriteană, mai îngustă, a „Ţării” Maramureşului. Către V - regiune în care formaţiile de gresii şi marne ale flişului acoperă rocile cristaline - limita Munţilor Rodnei o formează Valea Carelor (către N) şi pîrîul Sălăuţa (înspre S); vecinul dinspre V al Munţilor Rodnei este Masivul Ţibleşului, cu poala-i sudică de muncei împăduriţi. In S, o altă falie (valea superioară a Someşului Mare) desparte Masivul Rodnei de Munceii Bîrgaelor; în această parte, hotarul Rodnei este acelaşi cu cel al grupei Munţilor Beskido-Maramureşeni şi se desfăşoară de-a lungul culoarului Bîrgaie-Cîmpulung. Limitele turistice. Din punct de vedere turistic, conturul Munţilor Rodnei este mai cuprinzător decît aria închisă cu izohipsa1 de l 500 m suprafaţă pe care (din punct de vedere geografic) formele de relief au o înălţime ce justifică denumirea de ,,munţi". Pentru a simplifica orientarea, arătăm mai în amănunt limitele „turistice” ale Masivului Rodnei, admiţînd că acestea urmează fundul văilor care îl înconjură şi prin care curg firele de apă menţionate în cele ce urmează. In partea de răsărit a Munţilor Rodnei, acolo unde culmea principală a masivului se prelungeşte către SE cu cea a Suhardului, altitudinea maximă a hotarului o aflăm în pasul Rotunda (l 284 m). De aici către S coboară firele de apă care, unite cu pîrîul Mătrăgunilor, sporesc debitul Izvorului Păltinişului, primul curs de apă de-a lungul căruia se desfăşoară hotarul estic al Munţilor Rodnei. Mai departe, debitul acestui pîrîu este sporit, succesiv, cu şuvoaiele ce coboară prin văile Izvorul Prelucilor, valea Zmăului, valea Gagii şi pîrîul Arin. La 675 m alt., dinspre E, ajung la hotar apele văii Măria Mare, care, împreună cu cele amintite, dau naştere rîului Someşul Mare. Firul văii acestuia - de la obîrşie şi pînă la confluenţa cu pîrîul Sălăuţa, în dreptul localităţii Salva (308 m) - formează hotarele sud-estic şi sudic ale Munţilor Rodnei. Hotarul vestic, de la Salva către N, urmează fundul văii Sălăuţa, pînă la pasul Şetrefu (817 m). Dincolo de cumpăna apelor limita de V a Munţilor Rodnei se suprapune peste firul Văii Carelor, pînă la confluenţa acesteia cu Iza, la 555 m alt. Depăşind Gura Carelor, hotarul masivului urcă spre E, de-a lungul Izei, pînă în Dealu Moiseiului. De aici mai departe, îndreptîndu-se către N, linia de contur a munţilor Rodnei coboară în valea Vişăului, în aval de comuna Moisei (581 m). De la Moisei şi pînă la pasul Prislop, şerpuirile pîrîului Vişău chenăruiesc Munţii Rodnei, pe poala lor nordică; aici, în pasul Prislop, hotarele masivului ating un punct de altitudine maximă (1413 m). Din pasul Prislop mai departe, către E-SE, Bistriţa Aurie desparte Munţii Rodnei de vecinii lor dinspre N, Munţii Maramureşului. In punctul Rotunda (din aval de gura pîrîului Prelucile), Bistriţa Aurie iese de pe teritoriul Munţilor Rodnei. Pentru a încheia lungul ocol de ape (cca 180 km), hotare înăuntrul cărora se situează cei aproape 1300 km2 cît măsoară aria turistică a masivului, din cătunul Rotunda (985 m) urcăm în susul văii Prelucile, pînă în pasul Rotunda, loc din care am pornit sa înconjurăm Munţii Rodnei pe la poalele lor. Relieful. Ceea ce face ca Munţii Rodnei sa constituie unul dintre obiectivele turistice demne de a fi cercetate este sălbăticia reliefului, în permanentă prefacere sub acţiunea vîntului, ploilor şi gerurilor, aspectul cursurilor de apă ce curg vijelios printr-un adevărat păienjeniş de văi, uluce puternic adîncite şi, pe alocuri, dăltuite de lunecarea gheţarilor, înfăţişarea şi repartiţia hainei sale vegetale pe versanţi, modificările pe care i le imprimă intervenţia omului etc. Înlănţuit în chenarul de ape pe care le-am considerat a fi limitele turistice ale Munţilor Rodnei se înalţă un bloc masiv de roci, caracterizat mai ales de existenţa a trei mari compartimente, pe care cercetările geografice le individualizează în Masivul Pietrosul Rodnei, Masivul Inăului şi Munţii Bătrîna. Masivul Pietrosul Rodnei este situat în partea centrală a Munţilor Rodnei; el se întinde, către E, pînă la o linie ce urmează valea superioară a Bistriţei (în N) şi pe cea a Anieşului (în S). Linia vestică a masivului este mai puţin clară; o admitem trasă însă de-a lungul văilor Bătrîna (N) şi Rebra (S), între aceste limite este cuprinsă cea mai întinsă şi mai înaltă zonă a Munţilor Rodnei (vf. Pietrosul Rodnei, 2 303 m) şi tot aici întîlnim formele de relief ce situează masivul pe primul plan în ceea ce priveşte aspectul său alpin: creste înalte, vaste căldări glaciare, numeroase lacuri de altitudine, văi sălbatice cu povîrnişuri repezi şi înalte (în N) sau culmi desfăşurate în lungi picioare de munte (spre S) etc. În ceea ce priveşte masivitatea, varietatea formelor de relief şi bogăţia de obiective turistice, compartimentul estic al Munţilor Rodnei, Masivul Inăului, nu rămîne prea mult în urma Pietrosului Rodnei, vecinul său apusean. Piscul central al masivului (vf. Inău: 2 800 m) este un puternic nor orografic, din care pornesc mai multe culmi greoaie, dispuse radiar în jurul uriaşului con al Inăului. Acţiunea glaciaţiei cuaternare (văi, zănoage, ochiuri de mare), mai puţin reprezentată în acest compartiment, a dăltuit totuşi un
1

Izohipsă = curbă de nivel.

relief plin de farmec şi, pe alocuri, de o sălbăticie rar întîlnită în alte zone ale Munţilor Rodnei. Sub denumirea de Munţii Bătrîna cuprindem zona vestică a Munţilor Rodnei. Cu o alcătuire geologică diferită de cea a masivelor Inău şi Pietrosul Rodnei, înălţaţi mai puţin decît aceştia, Munţii Bătrîna prezintă aspecte morfologice şi de peisaj deosebite de cele întîlnite în celelalte două compartimente ale Munţilor Rodnei. Obiectivele turistice din această zonă sînt totuşi suficient de atrăgătoare pentru a justifica organizarea unor interesante peregrinări pe culmile, peste plaiurile şi prin văile Munţilor Bătrîna. Cel mai de seamă element orografic al Munţilor Rodnei îl reprezintă creasta înaltă a masivului care din vîrful Pietrosul Rodnei şi pînă în vîrful Roşu - urmează un traseu caracterizat de existenţa a numeroase sinuozităţi, presărate cu piscuri care depăşesc frecvent 2 000 m alt. Vîrful Pietrosul Rodnei, decanul de altitudine al crestei, este, în acelaşi timp, şi cel mai înalt pisc ce se întîlneşte pe întreaga arie a Carpaţilor Orientali. Din Pietrosul Rodnei se întinde, către S, primul sector al crestei înalte: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - Rebra sau Manina (2 269 m) - Buhăescu Mare (2122 m). Intre aceste piscuri se înscriu două curmături adînci, dintre care cea mai spectaculoasă este cea a Pietrosului (2114 m); la SE de Buhăescu Mare, o şa mai largă, tarniţa „La Cruce" (numită şi şaua Buhăescului Mare), este locul din care creasta înaltă a Munţilor Rodnei îşi schimbă orientarea NS de pînă aici. Între tarniţa „La Cruce" (l 984 m) şi şaua „între Izvoare" (l 820 m), creasta urmează o linie puternic şerpuită, ca un S, cu orientarea generală NV - SE. Pe această porţiune trei vîrfuri se înalţă peste 2 000 m: Obîrşia Rebrei (2 055 m), Cormaia (2 044 m) şi Repedea (2 077 m). Şaua „Intre Izvoare", desfăşurată larg între vf. Repedea şi vf. Negoiasa Mare, poartă şi numele de Tarniţa Negoieselor; pe versanţii ei întîlnim două importante obiective turistice: locul „La Cărţi" şi lacul de culme de la „Fîntîna lui Răţîfoi". Dincolo de şaua ,,Intre Izvoare" şi pînă în vf. Puzdrele (2 188 m) creasta înaltă a Munţilor Rodnei, orientată SV - NE, urcă la peste 2 000 m (piscurile Negoiasa Mare 2 049 m şi Negoiasa Mică 2 013 m), adîncmdu-se apoi, la 1920 m alt., în Tarniţa Bîrsanului. Din vf. Puzdrele creasta îşi schimbă brusc direcţia şi pînă în vf. Anieşul Mare (2 169 m) - păstrează orientarea NV - SE; pe această zonă, altitudinea minimă se întîlneşte în Tarniţa Negoiescului Mic (2055 m). Între vf. Anieşul Mare şi şaua Gărgălăului creasta Munţilor Rodnei se desfăşoară, de la V la E, cu o uşoară arcuire către N în dreptul muntelui Cimpoieşul. De-a lungul acestei porţiuni de culme se întîlnesc: vf. Laptelui (2 145 m), Tarniţa Negoiescului Mare (l 963 m), cel de al doilea vîrf al Laptelui (2003 m), vf. Galaţului (2057 m), Curmătura Galaţului (l 920 m), vf. Cimpoieşul (l 942 m) şi şaua Gărgălăului (l 925 m). Încă din piscul Ciompoieşul creasta înaltă a Munţilor Rodnei începe a se arcui larg, cu concavitatea către SV, orientare ce ia sfîrşit în vf. Omului. De-a lungul acestui uriaş arc de piatră creasta şerpuieşte în vf. Cimpoieşul (l 942 m), şaua Gărgălăului (l 925 m), vf. Gărgălău (2159 m), vf. Clăii (2119 m), vf. Putredu (2060 m), vf. „La Cepe" (2089 m) şi vf. Omului (2135 m). Intre vf. Omului şi piscul de 2 125 m alt. creasta înaltă a Munţilor Rodnei se desfăşoară apoi pe o direcţie ce se abate prea puţin de la orientarea V - E. În această zonă, notăm ca elemente orografice importante vf. Omului, şaua Cişia (l 970 m), vf. Cişia (2 043 m), Tarniţa lui Putredu (l 960 m) şi cota 2125 m. Fig01. Vîrful Inău Această din urmă cotă este locul în care creasta prezintă o nouă inflexiune; de aci şi pînă în vf. Roşu ea păstrează orientarea NV - SE şi se desfăşoară astfel: cota 2125 m, vf. Tomnatec (2 051 m), Gaura Inăului sau şaua Tomnatecului (l 987 m), cota 2 123 m (pe Coasta Netedă), vf. Inău (2 280 m), şaua Inăuţului (2050 m), vf. Inăuţ (2225 m) şi vf. Roşu (2 115 m). Din creasta înaltă a masivului se ramifică un mare număr de culmi şi picioare de munte - unele, prelungi şi domoale (în S): altele, scurte şi prăvălite (în N). Dintre acestea, culmea întinsă către V, din vf. Buhăescu Mare pînă în pasul Şetrefu, şi cea desfăşurată spre E (culmea Prelucile Gagii) interesează în mod deosebit pe drumeţi, întrucît suita de culmi şi creste înălţate între pasul Şetrefu şi pasul Rotunda (culmile Şetrefu - Buhăescu Mare şi Inău - Rotunda ce prelungesc, de-o parte şi alta, porţiunea de creastă înaltă cuprinsă între vîrfurile Buhăescu Mare şi Inău) alcătuieşte ceea ce numim „culmea principală" a Munţilor Rodnei. Acest element orografic este cel mai de seamă obiectiv turistic din masiv. De-a lungul „culmii principale" se înscrie un traseu turistic care, o dată parcurs, pune pe drumeţ în situaţia de a avea o cuprinzătoare cunoaştere de ansamblu a Munţilor Rodnei. Celelalte culmi secundare, ramificate din culmea principală, constituie şi ele obiective turistice prin aceea că, de-a lungul lor, şerpuiesc mai totdeauna cărări ciobăneşti ce pot fi folosite şi de către drumeţi. Spaţiul rezervat lucrării de faţă nu ne îngăduie sa stăruim însă prea mult asupra alcătuirii şi aspectului acestor culmi. Ne mărginim deci sa dăm numai un „inventar" al celor ce considerăm a fi mai importante, urmînd ca, în capitolul „trasee turistice", sa revenim asupra celor străbătute, în total sau în parte, de itinerarele în cauză. a) Din Pietrosul Rodnei, către NE, se ramifică o creastă sălbatică, cu prăvălişuri repezi, cercetată mai ales de îndrăgostiţii de rute alpine: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - muchia Pietrei Albe (2197 m şi 2 128 m) - vf. Piatra Albă (l 990 m). - Celelalte culmi ramificate din Pietrosul Rodnei poartă următoarele denumiri: Piciorul Moşului, de-a lungul căruia se înscrie traseul turistic Borşa - Pietrosul Rodnei, culmea Borşei

(Piciorul Pietrosului), culmea Hotarului. b) Dintre culmile secundare ramificate din zona înaltă a muntelui Bătrîna, importantă din punct de vedere turistic este mai ales culmea Bătrîna - vf. Zăpodilor, ale cărei sinuozităţi, desfăşurate pe versantul sudic al Munţilor Rodnei, constituie cumpăna de ape dintre bazinele Strîmbei, de-o parte şi cele ale Guşetului (Obîrşia Rebrei) şi Telcişorului, de alta. Principalele piscuri în care culmea îşi înalţă greabănul ei de stîncă sînt: vf. Muncelu (l 602 m) - vf. Tomnatec (l 379 m) - vf. Cocorîşului (l 357 m) - vf. Hoitul (l 176 m) - vf. Chicerii (l 056 m). Pe culme, şi apoi de-a lungul pîrîului Telcişorul, se desfăşoară un traseu mult circulat de localnici şi de turiştii care, în drum spre casă, coboară pe aici de pe culmea principală. c) Vf. Cormaia este pivotul din care, către S, se ramifică lunga culme secundară ce face cumpăna de ape dintre bazinele văilor Guşetu-Rebra şi Cormaia. Piscurile principale ce împodobesc culmea sînt: vf. Cormaia (2 044 m) - Coasta Netedă (l 954 m) - vf. Ţapului (2024 m) - vf. Pietros (2003 m) - vf. Paltinului (l 789 m) - vf. Detunata (l 754 m) - vf. Craia (l 660 m) - vf. Duşilor (l 536 m) - vf. Măgurii (l 374 m). d) Din piscul vecin (vf. Repedea), de pe creasta înaltă a Munţilor Rodnei, se ramifică, tot către S, culmea Repedea-Măgura Porcului, cumpăna de ape între bazinele văilor Cormaiei şi Anieşului. Denivelările culmei individualizează următoarele piscuri mai înalte: vf. Repedea (2 077 m), - vf. Nedeia (l 855 m) - vf. Miraşa (l 754 m) - vf. Rabla (l 901 m) - vf. Nedeia Grajdului (l 856 m) - vf. Muncelu (l 621 m) - Măgura Porcului (l 021 m). e) Pornind, la început, către SV, culmea ramificată din vf. Omului (2 135 m) prezintă în Şaua Lăzilor (l 760 m) o inflexiune către S. De aci, mai departe, culmea trece prin piscurile: vf. Corongişului (l 988 m) - vf. Păltinişului (l 545 m) - vf. Căpăţînei (1264 m) - vf. Priporul Pietrei Albe (l 203 m). In lungul culmii, o cărare ciobănească duce pînă în valea Someşului Mare, unde ajunge, la şosea, între localităţile Anieş şi Rodna. Intre vîrfurile Corongiş şi Păltiniş se află formaţia carstică Poarta lui Beneş. f) Vîrful Inău este un puternic nod orografic, din care se ramifică unele dintre cele mai sălbatice culmi secundare ale Munţilor Rodnei: - Creasta Inău - vf. Omului, ca şi culmea Prelucile Gagii au fost menţionate atunci cînd am arătat ce înţelegem prin „culmea principală" a masivului. - Principala culme sudică ramificată din vf. Inău, culmea Curăţel, este cumpăna de ape dintre văile Cobăşel şi Izvorul Băilor. Pe spinarea culmii se înscrie unul dintre traseele turistice mult frecventate: oraşul Rodna - vf. Inău. Culmea, orientată NE - SV, este caracterizată de următoarele elemente orografice: vf. Inău (2 280 m) - şaua Inăului (2 180 m) - vf. Hîrosul (l 654 m) - Curăţel (l 520 m) - vf. Capul Beneşului (l 590 m) - Poala Inăuţului (l 168 m). - Creasta înaltă a Munţilor Rodnei, în sectorul ei estic, are desfăşurarea: vf. Inău - şaua Inăuţului - vf. Inăuţ - vf. Roşu. Ramificată apoi în cîteva scurte picioare de munte, creasta este cumpănă de ape între bazinele văilor Cobăşel şi Gagii. - Culmea Piciorul Pleşcuţei are orientarea SV - NE şi atinge următoarele cote: vf. Inău (2280 m) - vf. Ciungilor (2019 m) - Munceluţu (l 728 m) - vf. Pleşcuţa (l 573 m). Piciorul Pleşcuţei separă bazinele văilor Bilei şi Lalei. g) Dintre culmile secundare, ramificate către N din creasta principală, menţionăm pe cele de-a lungul cărora şerpuiesc poteci turistice: - Vf. Cimpoieşul (l 942 m) - Poiana Ştiol (l 525 m) - vf. Ştiol (l 612 m) - Bîtca Prislopului (l 543 m). - Vf. Galaţului (2 057 m) - Buza Dealului (l 640 m) - Faţa Meselor (l 664 m). Hidrografic S-a arătat mai sus că Munţii Rodnei (Ia periferia lor) sînt încinşi cu un adevărat chimir de ape. Afluenţii acestora au scobit o reţea de văi dese şi adînci care conferă Munţilor Rodnei un loc aparte în pitorescul Carpaţilor noştri, întrucît spaţiul nu ne îngăduie sa insistăm asupra tuturor văilor din masiv, vom menţiona pe scurt numai afluenţii mai importanţi ai celor patru rîuri de hotar ale căror bazine superioare se situează, în parte, pe suprafaţa ocupată de Munţii Rodnei: Bistriţa Aurie, Someşul Mare, Vişăul şi Iza. a) Bistriţa Aurie este denumirea locală pe care Bistriţa o poartă începînd de la confluenţa Izvorului Bistriţei cu Izvorul Putreda; de la această furcă de ape şi pînă la Rotunda, Bistriţa Aurie măsoară 15 km lungime. Primul pîrîu, numit şi Bistricioara (5 km lungime), izvorăşte din căldarea Cimpoieşul Gărgălău şi confluează cu Izvorul Putreda, la circa 1170 m alt. Izvorul Putreda (7 km lungime) îşi are obîrşia pe versantul nord-estic al culmii principale, în zona Tarniţei lui Putredu, la l 684 m alt. Principalii afluenţi ai Bistriţei Aurii ce curg pe aria Munţilor Rodnei sînt: - Valea Bilei (10 km lungime), care izvorăşte din căldarea Coasta Netedă - Inău, din Fundul Bilei (l 902 m). - Valea Lala (10 km lungime) ce-şi are obîrşia în amonte de tăul Lala Mică, la circa 2 000

m alt. De-a lungul văii trece traseul turistic vf. Inău - Gura Lalei (l 015 m). Cele mai de seamă obiective turistice de pe vale sînt cele două tăuri: Lala Mică (l 920 m) şi Lala Mare (l 815 m), ultimul fiind considerat a fi cel mai frumos lac glaciar al masivului. b) Pentru localnici, Someşul Mare poartă acest nume începînd din aval de Gura Măriilor (675 m). De aci şi pînă la Salva (308 m) rîul măsoară 62 km lungime. Firele de obîrşie ale Someşului Mare au fost indicate mai sus, atunci cînd s-au arătat limitele turistice ale masivului. Dintre afluenţii săi mai însemnaţi, care curg pe aria Munţilor Rodnei, menţionăm următoarele cursuri de apă: - Valea Cobăşel (9 km lungime) izvorăşte de sub şaua Inăului şi se varsă în Someş, după ce a străbătut comuna Şanţ; - Izvorul Băilor, numit impropriu de turişti Valea Vinului (13 km lungime), izvorăşte din căldarea sud-vestică a Inăului. El primeşte (pe dreapta) apele Izvorului Roşu (7 km lungime) şi pe stînga pe cele ale Văii Vinului. Se varsă în Someşul Mare după ce traversează oraşul Rodna. De-a lungul acestor pîraie trec poteci turistice care conduc către zona Cişia - Inău. - Valea Anieşului măsoară 20 km lungime şi confluează cu Someşul Mare în dreptul localităţii Anieş. Componenţii principali ai pîrîului sînt: Anieşul Mare (10 km lungime), ale cărui izvoare coboară de sub creasta principală, din căldarea sudică a Cimpoieşului; Anieşul Mic are 9 km lungime şi firele-i de obîrşie urcă pînă sub şaua „Intre Izvoare", la circa l 777 m alt, De-a lungul văii, o cale ferată forestieră ajunge pînă dincolo de confluenţa Anieşelor, iar o potecă turistică conduce la creastă, în zona Gărgălău - Galaţi. - Una dintre cele mai frumoase văi ce brăzdează versantul sudic al Munţilor Rodnei este valea Cormaia (22 km lungime). Obîrşia Cormaiei se află în căldarea sudică a muntelui Cormaia, iar confluenţa pîrîului cu Someşul Mare se situează în amonte de oraşul Sîngeorz-Băi. - Cea mai lungă vale, situată în întregime în cuprinsul Munţilor Rodnei, este valea Rebra (41 km lungime), întîlnirea ei cu Someşul Mare are loc la un kilometru în amonte de localitatea Rebrişoara, iar firele de obîrşie ale văii se află pe versanţii vestici ai vîrfului Cormaia şi la sud de vf. Obîrşia Rebrei. - Unindu-se cu Someşul Mare în dreptul comunei Rebrişoara, valea Gersa (23 km lungime) izvorăşte de sub vf. Piciorul Negru (l 368 m), pisc situat pe cumpăna de ape dintre Rebra şi Telcişor. In bazinul superior al văii se află peştera Tăuşoarele. - Valea Sălăuţa (37 km lungime) este ultimul tributar al Someşului Mare al cărui bazin se situează (în parte) pe teritoriul Munţilor Rodnei. Izvorăşte din zona pasului Şetrefu şi ajunge la Someşul Mare în dreptul localităţii Salva. Principalul său afluent este pîrîul Telcişorul (14 km lungime), care se varsă în Sălăuţa după ce a traversat localitatea Telciu. Firele de obîrşie ale Telcişorului se răsfiră pe versanţii sudici ai obcinelor Rebrişoara şi Frumuşeaua. In lungul acestui afluent, de la Telciu la Valea Seacă, urcă o cale ferată forestieră. c) Valea Vişăului (30 km lungime pînă la ieşirea de pe aria Rodnei) curge paralel şi la nord de culmea principală a masivului. Această vale izvorăşte de sub pasul Prislop şi primeşte de pe teritoriul Munţilor Rodnei următorii afluenţi mai de seamă: - Valea Fîntînii, cu pîrîul Cimpoieşul (principalul său fir de obîrşie), se varsă în Vişău în dreptul satului Fîntîna, In jurul confluenţei se situează atît cele două mari construcţii ale complexului turistic Borşa, cît şi amenajările ce servesc practicării sporturilor de iarnă (trambuline pentru sărituri şi pîrtii de schi). - Izvorul Negoiescului (6 km lungime), ale cărui fire de obîrşie se află în căldările nordice ale complexului Puzdrele - Galaţul. Confluenţa pîrîului cu Vişăul este situată în dreptul comunei Poiana Borşei. De-a lungul văii se desfăşoară un traseu turistic, iar către obîrşia ei se află cabana Puzdra. - Pîrîul Repedea (10 km lungime totală) poartă acest nume din aval de Gura Noaselor, punct unde se adună cîteva fire de apă, din care cele mai importante sînt pîraiele Buhăescu. Întîlnirea Repedei cu Vişăul se face pe teritoriul comunei Gura Repedea. - Valea Pietroasa (7 km lungime) îşi are obîrşia în căldările nordice ale Pietrosului Rodnei. Pîrîul colectează apele iezerului Pietrosul şi pe cele ale cascadei prăvălite de sub creasta Pietrei Albe şi se varsă în Vişău, în dreptul oraşului Borşa. - Ceilalţi afluenţi ai Vişăului (Pîrîul Hotarului, Valea lui Dragoş, Izvorul Negru etc.) sînt mai puţin cercetaţi de turişti, astfel încît nu stăruim asupra lor. d) Valea Izei scaldă versanţii şi poalele Munţilor Rodnei pe o întindere mai mică (circa 13 km) decît celelalte trei rîuri de hotar amintite mai înainte. Ea izvorăşte de sub creasta principală a masivului, din zona cuprinsă Între Bătrîna şi Muncelu. Principalii săi afluenţi ce coboară din masiv sînt: Işcioara, valea Repede şi Izvorul Carelor.

Gîştescu.sînt elementele unei suite de impresii care-ţi vor rămîne mereu neşterse în amintire. Portretul vegetal al Munţilor Rodnei este caracterizat îndeosebi de existenţa pădurilor care îmbracă văile şi culmile pînă în jurul a l 700 m alt. ale cărui trăsături credem că sînt suficient de conturate pentru a ajuta pe drumeţi în cunoaşterea a ceea ce este esenţial în acest domeniu. în lucrarea „Lacurile din Republica Populară Română". Alcătuirea şi aspectul orografic al masivului au cunoscut. Ca şi restul catenei carpatice. de exemplu. Între altele. schiţăm în cele ce urmează un sumar „portret" geologic al munţilor Rodnei. care se ridică aici pînă la circa l 380 m. ca praguri. În epoca glaciaţiei (cuaternar). Merită a fi menţionate conglomeratele cu cuarţ alb şi gresiile calcaroase din V (Piatra cea Oneroasă). joase şi biciuite de năvalnice vine de apă (Jgheabul lui Zalion) . andezite etc. iar cuvertura este formată în mare parte tot din şisturi cristaline (mezozonale. urmele glaciare sa nu poată fi identificate decît în cîteva mici circuri de sub coamă. Buhăescu Mare. şisturile argilo şi marno-calcaroase (Valea Carelor şi valea Sălăuţa. gnaisuri. calcare etc. extind zona plantelor lemnoase la altitudini superioare celor pînă la care ajunge molidul. micaşisturi şi cloroşisturi. In terţiar (miocen) s-au produs. Munţii Rodnei s-au înălţat în perioada marilor cutări ale scoarţei pămîntului. Băncilă etc. în special pe versantul nordic al masivului. iezere sau „ochiuri de mare". De un farmec deosebit . pădurile de sus ale Rodnei sînt alcătuite mai ales din brad şi molid. stratul gros de gheaţă. între Depresiunea Bîrgaelor şi cea a Maramureşului. Sprijinindu-ne pe rezultatele cercetărilor şi pe concluziile trase de cîţiva dintre geologii români (Th. relieful Munţilor Rodnei a fost destul de puternic modificat. Văile ce-şi au obîrşia în căldările nordice au fost şi ele puternic erodate de limbile de gheaţă ce coborau către altitudini mai joase. Krautner.sînt şi celelalte vestigii ale acţiunii gheţarilor din Munţii Rodnei.elemente de mare atracţie turistică . pot fi identificate cu uşurinţă atît în adîncile zănoage scobite în stîncă. O alcătuire geologică atît de variată a creat în Munţii Rodnei un peisaj deosebit de atrăgător prin multiplele sale înfăţişări. iezerele Buhăescului (lacuri de vale) şi tăul Lala Mare (lac de Zănoaga) sînt cele a căror înfăţişare este mai plină de poezie şi de frumuseţe. complexul de zănoage încins ca un brîu de arcul ce-l formează masivele spinări al munţilor Pietrosul Rodnei. Fundamentul masivului este alcătuit din şisturi cristaline de epizonă. deplasările de strate care. editată în anul 1963. risipite în căldările superioare ale masivului. 1 P. a săpat căldări impresionante: între acestea. unde pădurea coboară la altitudini mai joase. modificări continue. calcarele numulitice şi recifale (Fundul Izei şi Izvorul Bătrîna). au dat naştere faliilor din sudul şi nordul masivului.). Impresia puternică pe care o dă severitatea formelor de relief. Repedea şi Puzdrele este cel mai spectaculos ca înfăţişare şi măreţie. pe versantul nordic. În linii mari. Urmele gheţarilor de circ şi de vale.) sînt însoţite de roci sedimentare (marne. în lunecarea lui la vale. către Romuli). O mare varietate de roci prezintă cuvertura. Toate aceste şisturi (fundament şi cuvertură) sînt străbătute de diorite. de data aceasta). relieful actual al Munţilor Rodnei a fost modelat în pliocen şi cuaternar. nume sub care este cunoscut de localnici jnepenişul. în această zonă. pătrunzînd ca un pinten lat spre V. I. Prezenţa rocilor eruptive noi este atestată de numeroasele „măguri" pe care le întîlnim atît de des în lungul faliei sudice (valea superioară a Someşului Mare) şi care imprimă peisajului din această parte a Munţilor Rodnei un caracter aparte. de-a curmezişul văilor. Faptul că acţiunea gheţarilor a fost extrem de redusă la S de culmea principală a masivului face ca. ridicate în creste sălbatice şi adîncite în prăvălişuri mari. unde rocile eruptive mai noi (dacite. gresii. mai ales În zonele vestice şi sudice ale masivului. Este vorba de numeroase lacuri glaciare. Flora. Incîntarea cu oare cercetezi lumea de basm a adîncurilor (peştera Tăuşoarelor) sau fiorii de teamă ce pun stăpînire pe întreaga-ţi fiinţă atunci cînd străbaţi unele ganguri subterane . hotărîtor pentru aspectul sălbatic al versantului în cauză. frămîntările de mai tîrziu ale scoarţei şi acţiunea agenţilor fizici. În afara făgetelor. stabileşte existenţa în Munţii Rodnei a circa 67 de lacuri. după aceea. care au curs prin ulucele de piatră ale sîmburelui cristalin cutat în culmi înalte.): în zona Inăului întîlnim importante masive de parasnaisuri.Aspectul geologic. In schimb. graniţe etc. cît şi în depozitele de morene şi de „berbeci" risipite în căldări sau adunate.strîmte. în era secundară. sau sentimentul de linişte pe care îl încerci purtîndu-ţi privirea în lungul domoalelor culmi sudice ale masivului nu stau cu nimic mai prejos de emoţia ce te stăpîneşte în faţa semeţiei pereţilor de stîncă dăltuiţi în roca mai moale a calcarelor risipite ici şi colo pe întinsul ocean de piatră al Munţilor Rodnei. adînca ruptură din N (falia Dragoş Vodă) a imprimat Munţilor Rodnei caracterul de horst.1 Dintre ele. . aducînd şi ele însemnate prefaceri în înfăţişarea pe care Munţii Rodnei o căpătaseră încă din prima fază de orogeneză. Golul alpin este mai întins în partea de răsărit a masivului. Tufărişurile de durzăi ( Pinus pumilia Haenke).

armele lor de apărare. sub îngrijirea paznicilor de specialitate trăiesc iezii de capră neagră prinşi în ultimii doi ani în Retezat. dar plăcut mirositori. în plină vară şi pe culme. In undele repezi ale pîraielor Rodnei. Fauna. comoara de pitoresc a Munţilor Rodnei. semnalăm existenţa în Muntele Saca. capra neagră a dispărut cu desăvîrşire. intens dezvoltată în Munţii Rodnei. Zăvoaiele Borcutului (la obîrşia Văii Strîmba). dinspre vale către vîrf. Ca o raritate la altitudini mari. Trofeele de capră neagră situaseră Munţii Rodnei printre masivii carpatici ce se bucurau de o deosebită faimă cinegetică: record mondial în anul 1910. podoabă a naturii ce trebuie ocrotită în mod deosebit. pentru a preîntîmpina dispariţia ei din masiv. veniţi aici fie pentru a-şi căuta sănătatea. Volumul precipitaţiilor este ridicat: peste l 200 mm anual. dincolo de limitele clasice ale iernii (pînă către sfîrşitul lunii iulie). de lapoviţe reci sau de ninsori capricioase. -9°C în ianuarie. Climatul caracteristic Munţilor Rodnei este cel al munţilor înalţi. Astfel. In sfîrşit. Munca ce se desfăşoară în exploatările miniere din jurul oraşelor Rodna şi Borşa sau la tăierile de păduri de pe tot întinsul masivului constituie motive temeinice pentru ca Munţii Rodnei sa fie cercetaţi cu un şi mai viu interes. De asemenea. . atît din cauza primului război mondial. orientarea crestei principale şi direcţiile culmilor secundare. unul dintre copacii care îmbrăcau muntele în timpul glaciaţiei cuaternare. vînturi persistente etc. cocoşul de mesteacăn ( Lyrurus tetrix) şi pajurile sînt adevărate podoabe ale Munţilor Rodnei. la aproape l 600 m înălţime. Notăm astfel existenţa unui ţarc (16 hectare) amenajat în rezervaţia naturală „Pietrosul Mare" în care. şi nici vulpea vicleană şi mare nimicitoare a puietului vietăţilor mai mărunte. umedă. vînturile dinspre E prevestesc timp frumos. cît şi a braconajului practicat în trecut fără menajamente. Borşa. ca şi în apele reci ale „ochiurilor de mare". Intre păsările ce trăiesc în masiv.. tufărişurile de zmeură cresc uimitor de bogat. dar se îmbracă în groase cojoace de omăt în timpul iernii. uneltele stînei şi obiceiurile care însoţesc activitatea pastorală mai au şi azi elemente de un arhaism care a rămas mai nealterat decît în alţi masivi ai Carpaţilor. atrag mulţi oameni ai muncii. între acestea. Cele mai multe ploi cad aici în perioada mai-iulie.. iezii aceştia. Vînturile locale bat. Anieş.). şi din punct de vedere faunistic. După acomodarea cu noul lor mediu de viaţă. Situarea masivului într-o zonă în care latitudinea variază între 47 şi 48 grade. cît şi diferenţele mari de altitudine fac ca topoclimatul Munţilor Rodnei sa poată fi considerat drept „subpolar" (climă aspră. preconizîndu-se ca în 10-15 ani efectivul de capre negre din Munţii Rodnei sa se ridice la circa 150 de exemplare. premiul II la expoziţia din Viena (1910). golul alpin din imediata apropiere a piscurilor înalte primeşte o cantitate redusă de precipitaţii sub formă de ploaie. iar pisica sălbatică. covoarele de smirdar ( Rhododendron kotschyi). Folclorul local este de o frumuseţe şi originalitate mult deosebite de cele pe care le aflăm în alte regiuni ale patriei noastre. iar în lăstărişul tînăr ce se ridică viguros. favorizează mult practicarea sporturilor de iarnă. fiară sîngeroasă. Cîteva staţiuni balneoclimaterice. adăpostite în fundul Zănoagelor glaciare. Sălbăticiunile care trăiesc în Munţii Rodnei sînt destul de numeroase. Pentru repopularea munţilor Rodnei cu capre negre s-au întreprins (începînd din anul 1964) o serie de acţiuni ce se speră a fi încununate de succes. iar Vişăul este unul dintre cele două rîuri din ţară (Vişău şi Bistriţa) în care mai trăieşte lostriţa.Prin lunile iunie şi iulie. media anuală. „La Borcut" (sub pasul Prislop) etc. 10°C în iulie). Clima. Viaţa pastorală. Notăm. Abundenţa zăpezilor şi persistenţa lor pe înălţimi. sălbatici. Tufe dese de afini podesc golul alpin. existenţa a numeroase izvoare cu ape minerale: Valea Vinului. cît şi cei ce vor fi aduşi aici în viitor. săgetează numeroşi păstrăvi. premiul III la expoziţia de la Leipzig (1930) etc. fie pentru a petrece concediul de odihnă. Adăposturile păcurarilor. vor fi puşi în libertate pentru a spori. Mistreţul trăieşte mai ales în făget. ursul este un soi de „vedetă" a masivului. Nu lipsesc nici lupul. ele suflă în direcţia opusă. primul nu se întîlneşte în masivii limitrofi. Pe povîrnişurile Inăului cresc frumoşi trandafiri galbeni. de asemenea. seara. colorează viu plaiurile şi versanţii Zănoagelor pe suprafeţe întinse. dihorul şi vidra fac parte dintre animalele care însufleţesc desişul pădurilor şi malurilor apelor. ne oferă rare dar neaşteptate prilejuri de a descoperi obiceiuri şi alcătuiri ale stînelor. iar în jnepenişurile din zona lacului Lala Mare se întîlneşte zîmbrul. care arată că pe aceste meleaguri păstoritul se practica cu multe sute de ani în urmă. Dacă cerbul este destul de răspîndit în Munţii Rodnei. cele dinspre N şi NE aduc vreme friguroasă. Vînturile predominante sînt cele ce suflă din NV şi NE. în zonele de calcar din jurul Cormaiei şi Pietrei Rele reîntîlnim minunata floare-de-colţi ( Leontopodium alpinum). adevărate vetre de văpăi roşietice. nu rareori. iar vînturile care suflă dinspre V sau de la SE aduc ploi abundente. Din unele observaţii făcute în masiv rezultă că direcţia din care bat vînturile indică suficient de bine mersul vremii. drumeţul poate fi şfichiuit. Prezenţa omului. a unor mici întinderi de teren pe care cresc minunate narcise de munte. 4 . între care Sîngeorz-Băi este cea mai importantă. Temperaturile medii înregistrate în Munţii Rodnei ating valori deosebite de cele semnalate în alte regiuni carpatice româneşti (0°C. dimineaţa.

Muncelu (l 793 m. Acest obiect numit şi faci sau fa’ce 1 se pregăteşte dintr-un lemn de buhaş lung de 4 m. BătrînaCelariu. Nedeia Grajdului (l 856 m).. iar în cazuri urgente tăciunele aprins sau făcea. Puzderia de „neck-uri". b) In Munţii Rodnei. Măguricii (595 m). Măgura Sturzilor etc. cu prilejul unei călătorii de inspecţie în regiunea unde îşi aveau sediul regimentele de grăniceri români (înfiinţate între 1762-1763). originea latină a populaţiei de pe aceste meleaguri se reflectă şi în denumirea obiectelor folosite de ciobanii rodneni în activitatea lor pastorală. vf. toponimic întîlnit şi în hărţile topografice mai vechi. Măgurii (l 195 m. ne apropiem de manină întunecoasă a Prislopului. Repedea (2077 m). Măgura Mare (1189 m). drumeţul sa fie avizat asupra unor particularităţi toponimice. face ca. Enumerăm pe cele mai caracteristice: a) Numeroase forme de teren poartă denumiri identice. „Făcea" o ţin deasupra focului.Buhăiescu Mare. Nedeia Bîrladelor. Nicolae lorga spune: „. pentru unele obiective s-au dat denumiri necorespunzătoare toponimiei locale.. Este bine ca. Rebra-Manina etc. Cu acest prilej. „Naşul" lor a fost losif al Il-lea. In dicţionare. crăpat la un capăt. în special) întreprinse în Munţii Rodnei. Paltinul.de abia o atingi de foc şi se aprinde. care. ape şi forme de teren. vf. pîrîul Pietrosul. Pietrosul.. folosiţi pentru păşunat de năsăudeni (pe versantul sudic) şi de maramureşeni (în N). „manină" are semnificaţia de „namilă". reproducem un pasaj din lucrarea prof. Zonele cu roci sedimentare din Munţii Rodnei sînt presărate şi cu însemnate depuneri de calcare (eocene). univ. situat pe culmea Pietrosul Rodnei . Nepos şi Parva. Hotel turistic Este interesant de ştiut că în Munţii Rodnei se mai întîlnesc şi alte toponimice cu rezonanţă latină. i-a salutat pe localnici spunîndu-le: „Salve Romuli parva nepos" (Salut pe strănepoţii lui Romulus). Prislop. împăratul Austriei. Şetrevu. 1093 m. nici una dintre ele nu adăposteşte 1 „Face" derivă de la cuvîntul latinesc “făcută” (nota T. iar în caz de primejdie. Munceluţu (l 728 m) etc. Peşterile. Rebra. rezultat al unei intense activităţi vulcanice. valea Repede (se varsă în Sălăuţa). La Cărţi etc. Nedeia Sacă. Gura fîntînii. pîrîul Repede (afluent al Izei). apelativul „măgură" sa dea multă bătaie de cap în orientare: vf. 1374 m. în loc de Buhăescu. la o primă luare de contact cu plaiurile Rodnei. Salva. mai ales.). Pentru a dă un singur exemplu. Valea Săcii confluează cu Izvorul Băilor în aval de localitatea Valea Vinului dar o Vale Seacă (uneori tot Valea Săcii) este unul din firele de obîrşie ale pîrîului Telcişorul. vf. fiind foarte uscată . Fig02. Munţii Rodnei numără puţine peşteri. l 621 m). citată în bibliografie: „ Ca armă de apărare contra fiarelor se întrebuinţează puşca. In lucrarea „Neamul românesc în Ardeal". mai frecvente aici decît în alte părţi ale Carpaţilor noştri. l 057 m).. Amplasamentul piscului în raport cu bazinul văii Rebra nu justifică numele. In afară de denumirile de locuri. Ieşind cu ea afară. Se întîlnesc în Munţii Rodnei multe „repezi”: valea Repedea (bazinul Vişăului). în loc de valea Pietroasa. în loc de Şetrefu etc. Manina." c) In lucrările mai vechi care fixează rezultatul cercetărilor (geologice. d) Patru localităţi situate în Munţii Rodnei (trei la hotarele lor şi una înăuntrul ariei masivului) poartă denumiri cu rezonanţă latină: Romuli. Măgura Porcului (l 021 m). Bătrînii de prin partea locului îi spun. piscurile culmii principale au primit. Prelucile. ale căror caracteristici sînt însă diferite de cele ale calcarelor (mezozoice) din masivii carpatici unde s-au dezvoltat spectaculoasele fenomene carstice ce încîntă ochiul din Carpaţii Apuseni şi cei Meridionali.Toponimia. Tomnatec etc. iar în crăpături se mai pune iască său văcălie. Valea Vinului este un afluent al Izvorului Băilor şi acelaşi nume îl poartă unul din pîraiele ce se varsă în Cormaia. denumiri duble: Muncelu-Piatra cea Gheroasă. Tot aşa stau lucrurile şi cu „munceii": vf. în loc de Negoiasa. de o parte şi de alta a Sălăuţei şi a cursului superior al Someşului Mare. întîlnit mai mult în literatura ştiinţifică şi turistică decît în limbajul localnicilor. f) In transcrierea numelor de locuri. Tiberiu Morariu. Negriasa. Rebrei (2 269 m)." e) In capitolul „informaţii turistice" se menţionează în mod special toponimicile care redau deosebit de plastic înfăţişarea formelor de teren (Piatra cea Gheroasă. l 602 m. vf. Situaţii analoge prezintă şi toponimicile: Coasta Netedă.). dat fiind curentul de aer ce se naşte cînd este purtată în fugă. pe alocuri. Menţionăm cîteva dintre ele: Bucureasa şi Bucuiescu. Nedeia (l 855 m). 860 m. Măgura Săbii (l 115 m). Morariu). . Măgura Mică (l 119 m). O menţiune specială pentru vf. Inău. Tomnatec etc. Faţă de întinderea lor. s-a respectat pronunţia locală: Vişău. în colibă. Nedei sînt şi ele destule: vf. se formează scîntei care provoacă spaima animalelor sălbatice. patru dintre noile sate grănicereşti au primit ca nume cîte unul dintre cuvintele frazei de salut.

Peştera Zînelor. Este o grotă adîncă de 6 m. Peştera lui Măglei este situată la 985 m alt. folosim în acest scop datele din publicaţiile Institutului de speologie „Emil Racoviţă" din Cluj. sălile mari ale peşterii Tăuşoarele. paralel cu Izvorul Tăuşoarelor). In linie aeriană. numuliţi etc. pînă în prezent. peştera de la obîrşia Strîmbei (în apropierea izvoarelor Văii Seci). apa din galerii pătrunde într-un canal subteran din care iese apoi la zi în izbucul Izvorul Rece (550 m alt). Formaţiile concreţionare se întîlnesc numai în treimile de capăt ale galeriei. stalagmite. la intrare şi în fundul peşterii. numeroşi lilieci. capătul liniei ferate înguste Telciu-Valea Seacă). Legate prin coridoare lungi şi înguste. peştera din Dealul Popii (Baia lui Schneider) şi Peştera de sub Paltin. a trebuit sa fie practicate lărgiri ale culoarelor. captată prin cîteva sorburi şi fisuri. pe dreapta văii Izvorului lui Măglei (un afluent al Pîrîului Ursului. In traseul său. se află gura Izvorului Zînei. adevărat horn cu un diametru ce nu depăşeşte 3 m. ciorchine. în fundul peşterii. 3. Jgheabul lui Zalion. Topolniţa. în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debuşează într-un aven de 44 m adîncime. In golul alpin din apropierea tarniţei. Accesul la peşteră se face din punctul . în anul 1958. pe alocuri. ea fiind şi a treia în ceea ce priveşte lungimea totală a galeriilor sale. Pentru valoarea ei ştiinţifică. In schimb. tîrîş. următoarele peşteri: Tăuşoarele.) este de 5 050 m. Fig03 (1) In Munţii Rodnei se cunosc. cu vine de calcit. măsoară 900 m lungime. Izvorul Rece. la 934 m alt. Peştera Zînelor de la Preluca. A fost descoperită în anul 1955 de către învăţătorul Leon Bîrte din cătunul Gersa IV. cu descendenţă verticală şi se termină cu o sală de mici dimensiuni. Peştera Jgheabul lui Zalion măsoară 475 m. . pe sub văile cîtorva dintre afluenţii acestuia din urmă şi pe sub albia pîrîului Ursului. adîncă de 350 m. baldachine. In mare parte. Peştera este închisă cu o poartă metalică. peştera Tăuşoarele a fost declarată monument al naturii. Meziad). In bazinul superior al văii Rebra. Pentru cîteva dintre ele dăm unele informaţii ce credem că sînt utile turiştilor care străbat plaiurile Munţilor Rodnei. În versantul stîng al văii Izvorul Tăuşoarelor din bazinul superior al văii Gersa. lungimea desfăşurată a galeriei însumează 535 m. peştera Tăuşoarele. cel de-al treilea element al complexului fiind resurgenţa (izbucul) lor.. străbătîndu-i însă galeriile cunoscute pînă acum. 4. la 25 m în aval de punctul de confluenţă al apelor acestei văi cu Izvorul Şuşiţei. cunoscută şi sub denumirea de peştera de la Izvorul Tăuşoarelor. pîrîu ce izvorăşte de sub Tarniţa Prelucii. ceea ce constituie un rar fenomen hidrografic. Peştera Jgheabul lui Zalion este considerată ca o galerie laterală a peşterii Tăuşoarele. 1). şi pe tavanele sălilor din apropierea intrării sînt agăţaţi. adăpostesc puţine podoabe de piatră (stalactite. La viituri. Peştera Tăuşoarele este scobită în calcare compacte (uneori gresoase). peştera se transformă în ponor al văii. draperii etc) In pereţii ei se găsesc fosile paleontologice. foraminifere. A fost descoperită tot de către Leon Bîrte. 2. către N de peştera Tăuşoarele şi la mică distanţă de aceasta. Pe traseul peşterii există numeroase cascade cu debit mare. către obîrşia Pîrîului Orbului. iar adîncimea peşterii este de 130 m. vizitarea ei fiind permisă numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei monumentelor naturii de pe lîngă Academia Republicii Socialiste România. afluent al Văii Seci. pentru a fi străbătută. De-a lungul galeriilor curge apa Izvorului Tăuşoarele.La Funicular” (vezi mai sus peştera Tăuşoarele). situat în peretele stîng al văii Telcişorului (afluent al pîrîului Sălăuţa).) şi fundul peşterii (600 m alt. Ea este situată la cca 950 m alt. galeria este foarte îngustă. Peştera lui Măglei. In linie aeriană. Peştera Tăuşoarele (fig. o peşteră relativ tînără şi încă activă. iar unele dintre galeriile peşterii conţin depuneri de gips. Peştera Jgheabul lui Zalion este situată la circa 800 m alt. Scurgerea pîrîului ce străbate peştera se face (ca afluent al canalului subteran prin care se goleşte peştera Tăuşoarele) tot în izbucul Izvorul Rece. Accesul la peşteră se face fie prin valea Telcişorului (circa 2 ore de urcuş din puncul „La Funicular". canalul de golire trece pe sub cumpăna de ape a bazinelor Gersei şi Telcişorului. 1. cîteva din ele se trec direct prin şuvoiul apei. Intre stratele de calcar se intercalează şisturi bituminoase. astfel încît sa se poată trece mai departe.bogăţia de frumos care face faima celor din alte părţi ale Carpaţilor (cum sînt peşterile Pojarul Poliţei. în masiv se află cea mai adîncă peşteră de pe teritoriul patriei noastre. cu caracter de rezervaţie ştiinţifică. face parte din complexul carstic Tăuşoare-Zalion. printr-un sorb. peştera Tăuşoarele. care este şi custodele ei.. distanţa dintre gura de intrare (950 m alt. comuna Rebrişoara. fie din valea Gersa (7 km de la Parva).

pentru aceasta ei vor parcurge întreaga linie ferată Ilva Mică-Rodna Veche. In literatura turistică mai veche se menţionează această grotă drept „Peştera Zînelor" din calcarul Muntelui Laptelui. prin Larion. ca şi pe latura sud-estică a teritoriului Munţilor Rodnei.. către S. drumul de fier nu parcurge decît o parte din hotarele masivului. urmează o parte din hotarul sud-estic al Munţilor Rodnei şi este construită pe malul drept al Someşului Mare.la l 435 m alt. se află gara Salva (nod de cale ferată). înspre N. Este o linie secundară care. 2. In cale. Feldru. Este „o arcadă lată cît sa treacă un om" şi se află pe piciorul de munte Corongiş-Păltiniş-Priporul Pietrei Albe. Nepos. Dincolo de Ilva Mică. cunoscută şi sub denumirea de Poarta Corongişului. Notăm de asemenea izbucul de pe stînga pîrîului Iza-Izvor. în halta Anieş (o potecă turistică marcată conduce pe creasta principală a Munţilor Rodnei). puncte de unde putem porni către obiectivele turistice situate în Munţii Rodnei. în totalitatea ei. Abia de la Ilva Mare. a) Căi ferate. la 6 km mai departe. cît şi cei ce se îndreaptă spre masiv venind din Bucovina şi Moldova. măsoară circa 20 m lungime. urmînd fundul şi versanţii văilor sau furişîndu-se prin minunate păduri de conifere. către Borşa. Cîndreni şi Floreni. iar după încă 3 km. şerpuind pe malurile lui. la 7 km distanţă de această staţie se află gara Nepos. 5. De la Vatra Dornei. Sub acest vîrf există o grotă a cărei galerie. Peştera de sub Paltin. chiar pe la periferia lui. prima gară se află la 9 km şi poartă numele de Sîngeorz-Băi. trenul străbate regiuni cu un piesaj deosebit de variat. după ce a trecut prin Roşu. Rebrişoara-Parva şi Rodna-Valea Vinului). La poalele Munţilor Rodnei se poate ajunge cu uşurinţă călătorind pe următoarele linii de cale ferată: 1. Linia ferată Ilva Mică-Rodna Veche. Nici o cale ferată normală nu pătrunde înăuntrul perimetrului în care sînt situaţi Munţii Rodnei. De aici înainte.Rodna Veche sau pe linia Salva-Vişăul de Jos şi. De la Salva înainte linia ferată Suceava Nord-Cluj părăseşte teritoriul Munţilor Rodnei. Prima staţie mai importantă. La 7 km NE de Sîngeorz-Băi trenul opreşte în halta Maierul. privirea se avîntă pînă pe crestele viorii ale Călimanilor. pe versanţii căruia creşte din abundenţă floarea-de-colţi. Printre ele se situează Poarta lui Beneş (din Saca). La 4 km dincolo de Ilva Mică. Năsăud sau Salva. cumpăna de ape dintre Valea Anieşului şi Izvorul Băilor. Pe Coasta Netedă (un picior de munte de pe dreapta Izvorului Laptelui) se află vîrful Paltinului (l 520 m). Este gara Rodna Veche situată la periferia vestică a oraşului Rodna. este nod de cale ferată şi întîia gară dincolo de care se întind Munţii Rodnei. coborînd în staţia ei . De aci pornesc două importante marcaje turistice: triunghi roşu (spre Inău) şi punct albastru (către Inău şi Gura Lalei). De Năsăud nu ne mai despart decît 5 km şi. urcînd mereu. trenul face o primă oprire în gara Feldru. Ultima staţie a acestei linii se află la 3 km dincolo de Anieş. In afara peşterilor amintite mai sus. localitate din care se urcă la obiectivele turistice situate pe văile Rebra şi Gersa. încă 3 km şi se ajunge la Rebrişoara. fie pentru a-şi continua drumul pe linia Ilva Mică . numit de localnici „Izvorul Albastru al Izei". trenul ajunge în sară Coşna. Linia ferată Suceava Nord-Cluj . fie pentru a coborî În staţiile Ilva Mică. avem la îndemînă o reţea de căi ferate şi una de şosele. In schimb şoselele care duc în apropierea Munţilor Rodnei înconjură fără întrerupere masivul. formată dintr-o galerie descendentă ce măsoară 30 m lungime. Calea ferată se înscrie mai ales de-a lungul limitelor sudice şi vestice ale masivului. CĂI DE ACCES Pentru a ajunge în localităţile de la periferia masivului. în Munţii Rodnei formaţiile carstice sînt destul de rare. Şi unii şi alţii folosesc traseul acesta. la Măgura Ilvei. Silhoasa şi Lunca Ilvei. Urmează staţia Grădiniţa şi apoi coborîşul vertiginos către Ţara Năsăudului. Această cale ferată este folosită de drumeţii care vor sa urce pe un traseu mai direct în zona vîrfului Inâu. localitate din apropierea căreia se poate urca de-a lungul văii Cormaia. Ilva Mică. orizontală. Pe această linie călătoresc atît drumeţii ce pornesc spre Munţii Rodnei din sudul ţării şi Transilvania. mai departe. Din staţie în staţie. Rebrişoara. Linia măsoară 21 km lungime şi urcă o diferenţă de nivel de peste 130 m. În dreptul Poienii Ilvei sau la Leşul Ilvei îţi dai seama cît de repede a coborît trenul cei aproape 50 km parcurşi din culme pînă aici. unele pătrunzînd şi către interior (Rebrişoara-Gersa. INFORMAŢII TURISTICE A. linia ferată defilează la poalele sudice ale masivului şi însoţeşte Someşul Mare. Trecînd mai departe. se află Peştera Zînelor.

Zonele de-a lungul cărora se desfăşoară linia ferată sînt pline de pitoresc. De o parte şi de alta a drumului se ţin lanţ clădirile folosite ca locuinţe sau sedii ale instituţiilor şi întreprinderilor. numai 8 se desfăşoară la poalele Munţilor Rodnei. Întregind armonios peisajul natural al locurilor străbătute de calea ferată. Dealu Ştefăniţei. în dreapta noastră. mai sînt încă 8 km. au fost împuşcaţi. La Moisei „. o lespede de piatră.Vişău). Cel mai interesant obiectiv turistic ce poate fi admirat la Moisei este însă „monumentul de o stranie şi cutremurătoare frumuseţe". Decovilul vine din stînga noastră. de la V la E. Şoseaua Sighet-Vatra Dornei pătrunde pe teritoriul Munţilor Rodnei în dreptul localităţii Moisei (581 rn). cînd în spaţiul carpatic soarta fascismului fusese pecetluită. o alee porneşte spre zona păduroasă a unor coline din apropiere. douăzeci şi nouă de ţărani maramureşeni. 4. îngrămădiţi în două case de la marginea satului. Una dintre cursele locale (Sighet-Fîntîna) are ca staţie terminus hotelul complexului Borşa. după care urmează gara cu acelaşi nume. se înfăţişează privirii cu o stăruitoare chemare spre înălţimi. Remarcabile sînt rămăşiţele bisericii de lemn ce datează din secolul al XVIl-lea. La 9 km mai departe se ajunge în halta Moisei.. reintegrînd în nobilele tradiţii ale Maramureşului amintirea celor douăzeci şi nouă de fii ai săi. Romuli. pe locul netezit şi prefăcut în vatră. pe valea Izvorul Mănăstirii) se poate vizita mănăstirea . prima staţie de pe teritoriul Munţilor Rodnei. Pentru o mai bună prezentare a monumentului.. intercalîndu-se între şosea şi rîul Vişău. acoperit de trupurile celorlalţi. unul dintre ei a scăpat. cel mai cunoscut centru turistic din Munţii Rodnei. Telciu. şi vom porni pe şosea. In împrejurimile Moiseiului (Ia circa o jumătate de oră de mers cu piciorul. capătul liniei. ca un altar. călătoria se poate continua pînă la Borşa. şoseaua întîlneşte în curînd calea ferată industrială care leagă cară Borşa de întreprinderile miniere de la Baia Borşa. Pe porţiunea Salva-Vişăul de Jos. Din cei 92 km cît măsoară această linie. Mai cu osebire însă. Din şoseaua principală care leagă Maramureşul de Bucovina. urmînd în urcuş. unele frecvent folosite şi de turişti. în toamna anului 1944.. la stînga. Orarul acestor curse se schimbă în funcţie de anotimp. această linie ferată traversează Carpaţii (de la S la N). tunelurile etc. Pietrosul Rodnei se vede mereu. sculptaţi în felul măştilor maramureşene care reprezintă luptă dintre viaţă şi moarte. tot cu trenul. de la Moisei la Borşa. pentru că încercaseră sa dobîndească mai devreme cu cîteva clipe o libertate ce venea în mod inexorabil. nici una nu constituie o prea mare ispită pentru turiştii auto-moto.. Prin gara Salva trec foarte mulţi dintre drumeţii ce vor sa cerceteze Munţii Rodnei.. 1. vom ieşi în spatele staţiei. Valea Sălăuţa. sînt aşezaţi În cerc doisprezece stîlpi masivi de stejar. lunga culme principală a Munţilor Rodnei. 3. Din această şosea (DN 18) numai porţiunea cuprinsă între Moisei şi Rotunda interesează direct Munţii Rodnei. cu excepţia celor ce vin dinspre NV (Sighet. în „drumul ţării". b) Şosele.. pînă sus către munte. Rîul Vişău curge în stînga noastră şi curînd ajungem la podul metalic pe care trecem pe dreapta apei. aducînd prin viu grai mărturie asupra josnicei crime. cu o inscripţie în memoria celor ucişi.terminus. Linia ferată Salva-Vişăul de Jos-Cîmpulung pe Tisă. Sînt turiştii care au pornit de pe aproape întreg cuprinsul ţării. Fiad.Izvorul Negru”. peste Prislop.. se află pe stînga şoselei şi în imediata ei apropiere. iar la coborîş văile Carelor şi Iza. La aproximativ o jumătate de oră de la gară ajungem între clădirile care formează centrul orăşelului . străjuind zarea cu creste zimţuite şi cu pereţi negri de umbră. plin de simboluri şi semnificaţii profunde . Dacă. au fost ucişi cu focuri de mitralieră trase pe fereastră. Dar. Autobuzele IRTA fac curse regulate fie pe anumite sectoare ale şoselei. după călătoria cu trenul. Linia ferată Cîmpulung pe Tisa-Borşa . cioplirea lemnului etc. cum s-a întîmplat de multe ori în asemenea sinistre împrejurări. realizat aici de sculptorul Vida Geza cu concursul nemijlocit al localnicilor (alegerea materialului. fie pe întreaga ei întindere (de la Sighet la Vatra Dornei).)." „. intersectează şoseaua şi se îndreaptă apoi spre E. Trebuie menţionat din capul locului că dintre şoselele ce înconjură Munţii Rodnei. Legaţi de mîini şi de picioare. Deasupra. Totul este sobru. staţie din care. de la fereastra vagonului putem prinde întîia panoramă desfăşurată mai larg asupra munţilor către care ne îndreptăm: masiva piramidă a Pietrosului Rodnei. podurile. transcriem inspiratele rînduri închinate acestei opere de arta de către Geo Bogza. staţie terminus a căii ferate Vişăul de Jos-Borşa. transformîndu-se la poalele primei înălţimi într-o scară monumentală cu trepte de granit. ale cărei sate se înşiră în lungul şoselei pe o distanţă apreciabilă. Şoseaua Sighet-Vatra Dornei. coborîm în gara Borşa.. Gara Borşa. Dealu Ştefăniţei este cap de traseu pentru cei ce vor sa parcurgă... De aci şi pînă la Borşa. Pe parcursul final dintre Moisei şi Borşa. In mijloc. De-o parte şi de alta a drumului casele orăşelului sînt răspîndite pe văi. viaductele. Intre Vişăul de Jos şi Moisei trenul opreşte mai întîi în halta Vişăul de Sus. sever. cu puternicele ei contraforturi nordice. De aici înainte casele sînt mai rare şi alcătuiesc acea parte a comunei Borşa cunoscută sub numele de Joseni. Principalele staţii pe această linie sînt: Coşbuc." La E de Moisei întîlnim localitatea Borşa. După pod. Din aceste localităţi pornesc cărări de munte. ucişi de cea mai rea fiară ce şi-a purtat vreodată paşii pe acolo. această linie de cale ferată este folosită pentru a se ajunge la Vişăul de Jos. ocolind la dreapta..

agăţîndu-se sus. pasul Prislop este un punct de mare atracţie prin larga panoramă alpină desfăşurată în jur. Aci coboară şoseaua care.muntele Beneşul . cîteva căsuţe de munte formează satul Rotunda. Cîţiva kilometri în aval de Gura Lalei. monotonia traseului este alungată de minunata privelişte din dreapta noastră. „predeal" de altitudine. Inău . Pe această uliţă care. Situat în gol de munte.Moisei trece prin pasul Şetrefu (817 m). peste muntele Ştiol. cu cabane pentru muncitori. şoseaua Salva . vom descrie mai în amănunt drumul pe şosea. după ce trece peste munte. a cărui amintire se păstrează şi prin casa memorială de aci. carbogazoase. traversează o neînsemnată cumpănă de ape (Dealu Moiseiului) şi coboară apoi pe lîngă apa Vişăului. este cap de traseu pentru parcurgerea către est a lungii culmi principale a Munţilor Rodnei. îşi propun sa parcurgă traseul de creastă chiar din pasul Şetrefu. pe Izvorul Bistriţei. coboară în Valea Carelor.oraşul Rodna. loc din care se poate ajunse pe cel mai scurt traseu la cabana Puzdra. satul Dealu Ştefăniţei. Deşi urcuşul este uniform. leagă valea Someşului Mare cu valea Bistriţei Aurii şi tot aici sfîrşeşte lungul traseu turistic ce parcurge. pasul Prislop şi creasta Galaţul-Gărgălău. Coşbuc. şoseaua urmează fără abatere firul văii Sălăuţa şi. La 817 m alt. Pînă la punctul Bîrjaba (l 157 m) serpentinele ocolesc. în dreptul comunei Moisei. In apropierea unei borne kilometrice întîlnim o nouă ramificaţie de şosea. Dincolo de zona în care clădirile orăşelului sînt mai dese. vechea şosea ajungea pe culme la V de punctul prin care trece peste munte drumul nou. şoseaua trece prin faţa sanatoriului Rotunda (985 m). Menţionăm că şoseaua din spatele staţiei este nouă. peste vîrful Prislop şi o cărare largă ce duce. culmea principală a Munţilor Rodnei. unde se găsesc principalele amenajări ale complexului turistic Borşa şi de unde pornesc traseele turistice spre cabana Puzdra. pe cea mai directă cale. spre dreapta desprinzîndu-se iarăşi o uliţă de sat. Laptelui şi Tarniţa Negoiescului Mare 2. (pasul Şetrefu) şoseaua nouă întretaie atît vechea şosea. . în zona vîrfurilor Repedea-Buhăiescu Mare. coborînd în gara Dealu Ştefăniţei. Poiana Borşa. legînd căile de comunicaţie de pe valea Someşului Mare cu cele de pe valea Vişăului. ca o ramificaţie a şoselei Dej . loc din care putem urca pe creastă. spre N. Deşi mai puţin important decît cel precedent. cît şi o potecă pe care se intră în drumul de creastă. Fig 04. magazine alimentare şi birouri. pe malurile Izvorului Bîrjăbel sau pe cele ale Izvorului Bistriţei. dincolo de care şoseaua Sighet . la dreapta. acest punct este dotat şi el cu cabane pentru muncitori şi un magazin mixt. Ne aflăm în satul Fîntîna. De-a lungul drumului forestier construit pe firul văii Lala se intră pe traseul turistic tăul Lala Mare . Ne continuăm drumul pe şoseaua ce se apropie foarte mult de malul drept al Vişăului. fără şx se mai înşurubeze însă în serpentine atît de scurte ca pînă la Bîrjaba. însemnat mai ales prin faptul că aci. peste pasul Rotunda.vf. din Borşa. Ea porneşte de la Salva (308 m). Din staţie şi pînă pe culme. pe vîrful Pietrosul Rodnei. către creasta Munţilor Rodnei. este amenajat primul hait din lungul şir al celor ce mai zăgăzuiesc încă. comuna Coşbuc şi satul Dealu Ştefăniţei sînt cele ce reţin mai mult interesul turiştilor. Pasul Prislop (l 413 m). Vedere de pe Anieşul Mare spre vf. în aval. prin locuri în care casele sînt mai rare. şoseaua urmînd văile care despart Munceii Tibleşului de Munţii Rodnei. începînd de la gară. unde se profilează Pietrosul Rodnei şi culmea principală a Munţilor Rodnei. o uliţă (uliţa Pietroasa). Fîntîna) sînt izvoare cu ape minerale feruginoase. cantină. Dincolo de Gura Negoiescului urcuşul devine tot mai pronunţat. cu schelă pentru legarea plutelor.Rotunda. In jurul sanatoriului. De aci înainte şoseaua coboară tot pe malul stîng al şuvoiului Bistriţei Aurii. Aci aflăm o aşezare forestieră mai însemnată. Pe şosea circulă autobuze IRTA. şi ajunge în N. şi de la V la E. Ne aflăm la Poiana Borşei (740 m). se desprinde. în şoseaua Sighet-Vatra Dornei. Sîntem la Gura Repedei (720 m). In Borşa. Din Salva şi pînă pe culme. bicarbonatate. pe traseul direct. Din pasul Prislop şoseaua coboară pînă la Vatra Dornei. se poate ajunge. După Gura Repedei şoseaua trece mai departe. Din spatele gării Dealu Ştefăniţei şoseaua urcă în serpentine croite prin mijlocul pădurii de răşinoase ce îmbracă muntele. Curînd ajungem în punctul unde un drumeag se desprinde spre dreapta. La cîţiva kilometri mai jos de Şesuri şoseaua trece prin punctul forestier Gura Lalei (l 015 m). urcînd serpentinele. care. Traseul străbate regiuni de un pitoresc cu totul aparte. în întregime. la Moisei (581 m). După încă o jumătate de oră de mers pe şosea se ajunge la o nouă ramificaţie de drumuri. Bîrjaba este un punct de exploatare forestieră. urcă de-a lungul Izei. Trecem pe lîngă punctul forestier Vîlcănescu şi ajungem apoi la Şesuri (l 065 m). Peste Carpaţi. la Gura Negoiescului. Pentru a veni în ajutorul drumeţilor care. Bistriţa Aurie.). este cel mai înalt punct pe care îl atinge şoseaua Sighet-Vatra Dornei.Vatra Dornei părăseşte teritoriul Munţilor Rodnei. In sus de această ramificaţie şoseaua urcă. Şoseaua Salva . Măgura Bîrjabei (l 562 m). Această şosea (DR 172) traversează culmile din grupa nordică a Carpaţilor Orientali. ca şi în satele ei (Repedea. deschisă între orele 8 şi 16 (luni şi joi închis). piscul culminant al masivului.Borşa (675 m alt.Rodna . la început urmează versantul stîng al văii Pietroasa. In prima (fostul Hordou) s-a născut poetul G. prin sat duce la hotelul turistic. pe care o lasă în stînga. trece peste valea Hăşmaşul Mare şi descrie un mare şir de serpentine pe clinele muntelui Prislop. De aici se desparte un drumeag care trece. prin păduri de conifere. Cealaltă localitate menţionată.Moisei. Dintre localităţile prin care trece această şosea. facem 4500 de paşi.

şoseaua urmează malul drept al Someşului Mare. greoi şi împăduriţi". manuscrise vechi. de la Gura Măriilor înspre N. clopuri mici şi negre împodobite cu pene de păun. Pînă la altitudinea de 675 m. unele cu etaj. Ici şi colo se deschid frumoase perspective spre creasta Munţilor Rodnei şi către Munceii Bîrgăului. şoseaua trece prin marginea satului Nepos şi străbate apoi comuna Feldru (385 m). şoseaua urmează foarte îndeaproape malurile rîului. desfăşurîndu-se de-o parte şi de alta a numeroaselor pîraie ce coboară dinspre creste. de piatră şi lemn. distrusă de tătari în secolul al XlIl-lea. se află instalat unul dintre cele mai originale şi interesante muzee săteşti. La tîrgul săptămînal din Năsăud pot fi admirate minunatele costume ale urmaşilor grănicerilor de altădată: chimire şi cojoace brodate. vestită pentru calitatea apelor sale minerale (carbogazoase. Comuna Şanţ (584 m). după ce trece de confluenţa cu valea Prelucii. respiră un aer de trăinicie.Rotunda. prin mijlocul unor întinse păduri de conifere. şoseaua coboară domol. La Maieru. Masivul Rodnei apare ca un vast grup de „munţi masivi. În afară de marţi şi vineri. Localitatea este un veritabil muzeu de arhitectură populară şi folclor. Republicii nr. muzeul este deschis (afară de luni) între orele 9-13 şi 16-19. muzeul este deschis zilnic între orele 7-13 şi 15-17. şoseaua noastră ajunge în oraşul Năsăud (331 m). În trecerea lui prin pînza de apă subterană. clorosodice. documente privind trecutul comunei. care (trecînd peste culmea principală a Munţilor Rodnei) conduce în valea Vişăului. loc unde se adună pîraiele care formează obîrşia Someşului Mare. De la Feldru înainte. părăsind bazinul Someşului Mare şi intrînd În cel al Bistriţei Aurii. La circa o jumătate de oră de mers de la parcul băilor. după încă o oră şi jumătate. începe sa pătrundă adînc în munte. trecînd de pe un mal pe altul. de la 530 m alt). duminica el poate fi vizitat între orele 9 şi 19. românii moldoveni au făcut exploatări miniere (în veacurile XV şi XVI). Oraşul Rodna adăposteşte ruinele unei vechi biserici gotice. prin care trec două trasee turistice ce conduc spre Inău (marcajele triunghi roşu şi punct albastru încep chiar din spatele gării Rodna Veche. De la Ilva Mică înainte. La o oră şi un sfert de la Maieru. şoseaua se îndreaptă către NE şi. localitate situată la confluenţa văii Gersa cu Someşul Mare. 25. fiind străjuită de munceii Rodnei (pe stînga) şi de cei ai Munţilor Bîrgăului (pe dreapta). Pe această porţiune se întîlnesc cele mai încîntătoare aspecte peisagistice de pe întregul traseu. Venind dinspre Cluj şi Dej. într-o clădire nouă. şoseaua Salva-Moisei urcă spre pasul Şetrefu (cca o oră de mers de la Salva). Zestrea acestuia este alcătuită din străvechi unelte de muncă ale localnicilor. se află şi muzeul Liviu Rebreanu (casă memorială). In muzeul din Năsăud se păstrează numeroase documente. Din satul Anieş porneşte poteca marcată cu bandă albastră. unde înainte de halta CFR. un izvor de borviz a fost captat în ţeava. In apropiere de Năsăud. în care ajunge după un parcurs de trei ore de la Rebrişoara. Intre exponate se află şi un catalog ce a aparţinut lui Vasile Rebreanu (tatăl scriitorului). Dacă de la Salva pînă la Rodna şoseaua străbate regiuni din ce în ce mai frumoase. la Prislop. De pe cumpăna de ape. ceramică veche. De aici. străjuite de porţi din piatră. după care trecem prin satul Anieş (400 m).3. Poetul Gheorghe Coşbuc a urmat aici cursurile liceului care astăzi îi poartă numele. Oraşul Năsăud este un important centru cultural al Transilvaniei. se află la o oră şi jumătate de mers de la Rodna. apele pîrîului Ilva. Însoţind apele Someşului. aproape imediat. preţioase exponate cu specific folcloric şi piese ce înfăţişează aspecte legate de ştiinţele naturii. o dată cu Someşul Mare pe care îl trece de pe un mal pe altul. cusături populare. Continuînd drumul pe şosea în snsul Someşului Mare. în pasul Rotunda şoseaua trece peste culme. după ceva mai mult de o oră de mers de la Sîngeorz-Băi întîlnim comuna Maieru (483 m). După ce depăşeşte punctul de ramificaţie din care. Situat pe Bd. Nu departe de aici se trece peste Bistriţa şi. la o oră de mers de la Năsăud. străjuită spre N de munceii sudici ai Munţilor Rodnei. între 1887 şi 1898. dincolo de Rodna şoseaua urcă iar munţii înconjurători îngustează mult valea Someşului Mare. localitate în dreptul căreia Someşul Mare primeşte. Această şosea (DR 171) este cea de a doua arteră care trece peste înălţimile grupei nordice a Carpaţilor Orientali. pe stînga. fotele (pînzeturile) femeieşti cu dungi de diferite culori etc.Rotunda ajunge în localitatea Rodna (540 m). costume grănicereşti năsăudene etc. Privit din jurul Năsăudului profilat în spatele dealurilor de pe dreapta Someşului Mare. numită în trecut şi Rodna Nouă. şoseaua ajunge în comuna Rebrişoara (341 m). apoi un larg ocol îi îngăduie sa traverseze pîrîul Izvorul Şes. In comună funcţionează cîteva mari fabrici de cherestea. Intre Şanţ şi Rotunda distanţa este mai mare: 3-4 ore de mers. ajunge la periferia vestică a comunei Ilva Mică (415 m). Casele. în valea Tătarilor. a fost învăţător în Maieru. pe malurile Sălăuţei. localitate balneoclimaterică situată pe valea pîrîului Borcut. şoseaua urcă din greu şi. se dirijează către N şi. ajunge în oraşul Sîngeorz-Băi (435 m). radioactive). Urcînd puternic. pe stînga şoselei. şoseaua intră pe hotarul Munţilor Rodnei În dreptul comunei Salva (308 m). bicarbonatate. face un zgomot ca de clocot. In apropierea localităţii. Dincolo de Rebrişoara şi ţinînd mereu malul drept al Someşului Mare. după 1½ oră de mers. la grupul de amenajări turistice din satul Fîntîna (Complexul turistic Borşa). Şoseaua Salva . bioxidul de carbon ce emană din adîncuri. şoseaua Salva - . şoseaua Salva . care. Ea leagă aşezările din valea Someşului Mare de cele risipite de-a lungul Bistriţei Aurii. la altitudinea de l 284 m.

T. De la Gura Noaselor se poate urca pe culmea principală a Munţilor Rodnei.Pietrosul Rodnei). Valea aceasta este una dintre cele mai frumoase văi ale Munţilor Rodnei: are înfăţişarea unor chei strîmte şi sălbatice. pîrîul Gardina (poteca iese în zona Tarniţei Bîrsanului).unul dintre pîraiele care. Tomnatec (2 051 m) şi apoi în Gaura Inăului (l 987 m). 2½ ore de mers cu piciorul) şi. în şaua Gărgălăului (l 925 m). 5. . cît şi faptul că cele aflate acum în lucru vor deveni practicabile foarte curînd. pe o cale plină de privelişti atrăgătoare şi de inedit. din Gura Noaselor.Rotunda întîlneşte pe cea care leagă Sighetul de Vatra Dornei. Pe o distanţă ce se parcurge în două ore. pe care o parcurge pînă la Romuli. Drumul nu este accesibil autoturismelor. se varsă în Vişău. Bătrîna (E). Pe această cale se urcă o diferenţă de nivel de aproape 200 m.A. Valea Izei. In ceea ce priveşte drumul forestier de pe această vale. Deseori viiturile Repedei rup terasamentul făcînd imposibilă circulaţia oricărui vehicul pînă la refacerea drumului. pe vf. Dăm astfel turiştilor (auto-moto sau pedeştri) posibilitatea de a găsi.G. Tot din Gura Bîrjabei. în urcuş pe poteca desfăşurată de-a lungul Izvorului Bistriţei (Bistricioara) se poate ajunge în Poiana Ştiol (l 525 m) şi apoi pe culmea principală a masivului. Orarul acestor curse se schimbă În raport cu anotimpurile şi el este indicat în „Mersul autobuzelor". adunate la un loc. trebuie urcate pentru atingerea obiectivelor de pe creastă menţionate aici. pe poteci de munte. la Gura Noaselor (confluenţa pîraielor Buhăescu) la 947 m alt. dar construcţia lor urmează a fi realizată într-un scurt răstimp. 2. aproximativ la jumătatea distanţei dintre vf. drumul forestier se desfăşoară pe versantul drept al pîrîului Iza. Pe aceasta vale nu există încă drumuri forestiere. Drumul se ramifică din DN 18. funcţionează un magazin mixt. In jurul punctului de întîlnire a şoselelor se află cîteva case de munte adunate în preajma sanatoriului Rotunda sau de-a lungul drumului. pe potecă de cal (marcaj punct-albastru). Inău (2 280 m alt. Haina grea de pădure ce îmbracă versanţii văii îi dă acesteia un farmec deosebit. Înglobăm în acest capitol şi date ce privesc atît căile ferate forestiere. întrucît şi acestea pot fi folosite drept căi de pătrundere către potecile turistice. ca afluent pe stînga acestuia .. îşi vor continua apoi calea către obiectivele turistice vizate. în amonte la Poiana Izei. Din Fundul Izei mai departe. localitate situată pe valea Sălăuţei. Se preconizează ca. se poate urca la lacul Lala Mare (1815 m alt. Pe valea Repedea . Se vor crea astfel condiţiile pentru deschiderea unui nou traseu turistic către zona Inăului. Muncelu (V) şi vf. Valea Lată. şi 4 ore de mers cu piciorul). s-a construit o confortabilă cabană forestieră. cu grajd pentru cai. în continuare. 3. Izvorul Buhăescu Mare (cu acces în zona Cormaia-Negoiasa). în punctul de maximă altitudine prin care aceasta trece peste culmea Dealului Moisei (pe şosea circulă autobuzele D.).fie pe valea Putreda fie de-a lungul plaiului ciobănesc ce urcă „In Cocioarbe" (l 400 m) şi pe „La Cuptor" (l 770 m) . Valea Repedea (bazinul Vişăului). în amonte de Borsa. Diferenţa de nivel dintre Gura Bilei şi vf. Inău este de circa l 200 m.T. o tipăreşte de două ori pe an. Realizarea drumului va uşura accesul pînă la Gura Bîrjabei (l 157 m) de unde .se poate atinge culmea principală a Munţilor Rodnei. 1. pe dreapta izvorului Gardina se află o mică cabană forestieră. iar în Gura Lalei. pe fundul cărora pîrîul şi drumul forestier îşi împart parcimonios dreptul de existenţă. Valea Putreda.A. broşură pe care D.T. 4.G. pentru a ajunge pe culmea principală a Munţilor Rodnei. Drumul forestier se ramifică din şoseaua Moisei-Săcel. B. De la cota l 207 m drumul coboară în Valea Strîmba. pe un bot de deal. In apropierea acestuia. ajungîndu-se pe vf. Diferenţele de nivel care.Rotunda circulă autobuze D. In continuarea drumului_forestier. elementele care să-i ajute în alegerea celui mai potrivit traseu de-a lungul căruia pot pătrunde (cu vehiculul propriu sau cu cele de ocazie) cît mai aproape de punctul din care. Construcţia drumului forestier existent pe această vale a fost terminată de curînd. cît şi unele dintre drumurile de căruţă ce urcă spre obîrşia văilor masivului. şi se desfăşoară către S. mergînd pe stînga pîrîului Lala. Pe o parte din şoseaua Salva . drumul forestier urcă de-a lungul văilor Ciungi şi Dunga Ouşorului. Pe acest drum. se situează între 1000 şi l 300 m.urcă un vechi drum forestier ramificat (ca uliţă din sat) din DN 18. fac necesară gruparea într-un capitol aparte a unui minim de date informative asupra acestor căi de comunicaţie.G. trecînd pe la Fundul Izei (Iza-Izvor). între şoseaua naţională şi firul de apă al Bistriţei Aurii. drumul înlocuind pe o bună distanţă vechea potecă turistică. bine aprovizionat şi cu produse alimentare. La o jumătate de oră de mers pe acest drum se află un grup de cabane forestiere (cu dormitoare pentru muncitori). situaţia este aceeaşi ca pe valea Bilei. urmînd cărările de pe văile: Izvorul Buhăescu Mic (se ajunge pe culmea Buhăescu Mare . în curînd. CĂI DE PĂTRUNDERE Existenţa numeroaselor drumuri forestiere construite în ultimii doi-trei ani. acest drum forestier şx servească drept traseu pentru autobuzele ce vor circula dinspre Moisei (localitate situată pe valea Vişăului) către Romuli. în punctul Gura Lalei (l 015 m). la cota 1207 m. de la 720 m alt.A. Valea Bilei.

Aici confluează pîraiele Dosu Bătrîn (cu afluentul său. 6. accesul autoturismelor va fi posibil într-o zonă din care va mai fi necesară numai o oră de mers cu piciorul pînă pe vf. In staţia de plecare. Valea Iscioarei.. Din Telciu. Deasupra acestuia s-a amenajat o terasă încheiată ca o platformă din buşteni. ajunge în punctul „La Funicular" sau „Valea Seacă". bine aprovizionate şi cu produse alimentare. pe uliţă de sat.vf. un magazin mixt (bine aprovizionat şi cu alimente) şi un centru pentru colectarea fructelor de pădure. Valea Repedea (bazinul Izei). De-a lungul acestei văi . Iza primeşte (ca afluent pe stînga ei) pîrîul Repedea. Din punctul „La Funicular". în dreptul comunei Telciu .R. S-a realizat astfel o cale rutieră. fie poteca . urcă în susul Văii Strîmba. Transportul lemnului provenit din bazinul Telcişorului se face pe o cale ferată industrială care. tot din şoseaua Moisei-Săcel.se desprinde către NE un alt drum forestier care urcă spre zona vf. de construcţia drumurilor forestiere de pe această vale. Muncelu etc). Tot în valea Izvorului Pietrei . 9. Valea Teiului. linia îngustă coteşte la stînga. într-un viitor apropiat. după 10 km de parcurs. pîrîul poartă numele de Valea Strîmba. mai în aval de ramificaţia precedentă. s-au construit încă de pe acum drumuri forestiere care uşurează accesul turiştilor ce urcă spre culmea secundară amintită mai sus. locul de confluenţă cu Sălăuţa a unui pîrîu ce coboară dinspre vf. Drumul forestier construit în lungul acestei văi. protejată de un acoperiş de draniţă. Pietrosul Rodnei. pînă către obîrşia ei. pe dreapta pîrîului Telcişorului. Cealaltă ramificaţie străbate valea Izvorului Pietrei.La Cruce". O placă de marmură. loc de odihnă pentru vizitatorii locurilor. însă de pe versanţii sudestici ai acesteia. După ce lasă în urmă ultimele case ale satului. pe valea Bîrloaia. înlesneşte accesul turiştilor ce vor şx urce către culmea principală a Munţilor Rodnei. străbătînd o cale cu peisaje pline de farmec. Valea Repedea (bazinul Sălăuţei). pînă ajunge „La Funicular" (554 m). după ce trece pe sub viaductul de cale ferată. pîrîul Pietrei) şi Valea Seacă (unită mai înainte cu Pîrîul Orbului). ţîşneşte ca un izbuc puternic. se ajunge la Gura Teiului. străbătut în ½ oră.nu există încă drumuri forestiere. accesibilă autoturismelor. La bifurcarea de drumuri se află un panou indicator ale cărui date sînt însă depăşite. Din halta Telciu-transbordare calea ferată forestieră coboară o dată cu apele pîriului Sălăuţa. Cocorîşului . angajîndu-se apoi în urcuş.F.Zăvoaiele Borcutului" . sau se poate trece cu uşurinţă (aproape 1½ ore de mers cu piciorul) în bazinul văii Rebra. Drumul forestier ce urmează a se construi pe valea Teiului va constitui calea de acces către o zonă turistică de interes local. drumul comunal devine drum forestier. fiind. fixată pe stîncă. Calea ferată forestieră porneşte din staţia C. în două ore de mers. ca şi în punctul terminus al căii ferate forestiere se află cabane pentru muncitorii forestieri şi cîte un magazin mixt. Pe culmea „Prisloape". Ţiflei (l 432 m).pe traseul unui vechi drum de căruţă. se ajunge la peştera Jgheabul lui Zalion (880 m). şi trece peste culme (cota l 207 m). Pe această vale . în prezent. In acest caz.numită impropriu Izişoara . arată că volbura de apă poartă numele de „Izvorul Albastru al Izei".La Fundul Izei există un grup de cabane pentru muncitorii forestieri. Coborînd dinspre pasul Şetrefu către Romuli. în aval. loc din care. în amonte de periferia estică a acestei localităţi. drum ce poate fi parcurs în 1½ oră uşurează accesul către zona vestică a culmii Munţilor Rodnei (Preluca. la punctul numit „între Rebre". La „Zăvoaiele Borcutului" (grup de cabane forestiere) drumul se ramifică. paralelă cu şoseaua (DR 172). a fost construit un drum forestier care. 11. Pe aceste drumuri. pe stînga ei. 7. 10. Valea Iscioarei este un afluent pe stînga Izei. timp de o oră. (halta Telciu-transbordare) aflată pe linia de cale ferată normală Salva-Vişău (în dreptul km 46 de pe DR 172) şi. Valea Strîmba. cumpănă de ape. va fi demontată şi înlocuită cu un drum forestier. localitate vestită pentru frumuseţea costumelor naţionale ale locuitorilor ei. În ¾ de oră de mers.. Valea îşi are obîrşia pe versanţii nord-estici ai Muncelului (l 793 m) şi de-a lungul ei a început construcţia unui drum forestier ce va uşura şi accesul turistic către zona vestică a culmii principale a Munţilor Rodnei (Preluca şi vf. pînă în dreptul localităţii Telciu. valea Repedea. Muncelu).Obcina Rebrişoarei) şi se varsă în Sălăuţa. iar drumul forestier se ramifică la fel ca şi cel de pe valea Izei. De-a lungul acestor fire de apă (Valea Seacă şi Dosu Bătrîn). Bătrîna (pe culmea principală a Munţilor Rodnei). În centrul comunei Romuli. care leagă (pe un traseu mai direct) aşezările din valea Sălăuţei (Romuli) de cele din bazinul Vişăului (Moisei). se ajunge urmîndu-se fie firul Văii Orbului.dintr-un punct situat la aproximativ ½ oră în amonte de . Se preconizează ca această ramificaţie de drum forestier sa fie prelungită în lungul culmii. care (ca şi cealaltă vale a Repedei) printr-unul din firele ei de obîrşie izvorăşte din aceeaşi regiune a culmii principale. Acesta din urmă este amplasat pe stînga pîrîului Iza-Izvor în care se varsă o bogată vînă de apă care. zona de confluenţă a pîraielor Bîrloaia şi Izvorul Pietrei (Izvorul Tăului Mic).care îşi are obîrşia pe versanţii sudici ai unei culmi secundare a Munţilor Rodnei (Obcina Frumuşelei . Nu departe de Săcel. unul dintre firele căii urcă. 8. se parcurge distanţa ce separă punctul de ramificaţie (situat în apropierea viaductului) de „Zăvoaiele Borcutului". Valea Telcişorului. de sub un enorm bloc de stîncă. către tarniţa . remarcabilă pentru haina-i de pădure. Aproximativ la jumătatea distanţei dintre localităţile Dealu Ştefăniţei şi Romuli se varsă în Sălăuţa. din DR 172 se ramifică spre E un drum comunal care. unde se întîlneşte cu drumul forestier ce urcă dinspre Fundul Izei. înainte de a intra în aceasta din urmă localitate.

O ramificaţie a acestei cai ferate forestiere. Intre Rebre" străbate. din dreptul km 17 al şoselei DR 36. Drumul forestier parcurge valea Cormaia de la gura ei trecînd prin dreptul Izvorului Săucii. Trebuie menţionată mai ales puzderia de cascade. începînd de la confluenţa Cormaiei cu Someşul Mare (km 59 de pe şoseaua DR 171). Cormaia urcă pînă sub feţele vestice ale culmii principale a Munţilor Rodnei. Pornind către N. desprinsă la confluenţa Anieşelor se desfăşoară o bucată de drum în susul Izvorului Anieşul Mic. cale ramificată din DR 171 la km 33+500. Drumul ce şerpuieşte în lungul văii uşurează accesul şi în zonele de unde se face trecerea din bazinul Gersei în cel al Rebrei (la „Intre Rebre" ca şi în aval de acest punct). trecînd pe sub Piciorul Berbecului. impresionante ca debit şi înălţime. Această vale. Din drumul forestier principal se ramifică altele. şi un bufet.Valea Gersa (Lunca Gersei). satele înşiruite de-a lungul ei purtînd denumirea de Gersa I. Din şaua de la Prisloape se coboară lîngă firul de apă al Rebrişoarei Seci. către firele de obîrşie al izvorului Anieşul Mare (Izvorul Cepelor).. pe sub clinele vestice ale culmii Miraşa (l 754 m) . Pebra Mare şi Pîrîul Borţii. Valea Gersa este intens populată. din imediata apropiere a podului de peste apa pîrîului Gersa. în zona vîrfului Bătrîna (l 710 m). Valea Cormaia merită a fi mai intens cercetată de către drumeţi. către bazinul superior al pîrîului. Izvorul Negru etc. cu o bifurcare în susul pîrîului Guşeţelu. Fig 05. Valea Rebrei.Detunata" (trei ore de mers din şoseaua naţională) există un grup de cabane pentru muncitori şi un magazin mixt de la care se poate face aprovizionarea cu produse alimentare. la punctul . Pe vale. Valea Vinului şi Valea Pietrelor. Gara Rebrişoara se află la aproape ¼ de oră departe de acest punct.). pe distanţe ce pot fi parcurse în circa o oră. la circa l km În amonte de oraşul Sîngeorz-Băi. trecînd pe la Gura Izvorului Creţii). destul de uşor. pe dreapta acestuia. 14. In bazinul de obîrşie al pîrîului Gersa. 15. în cea a tarniţei . Unul din ele se desfăşoară de-a lungul pîrîului Gusetu (poate fi parcurs în două ore. pisc situat pe culmea ce separă bazinul Telcişorului de cel al Rebrei. Se . II. timp în care se produc deteriorări locale ale drumului forestier. unul dintre afluenţii din dreapta Someşului Mare..Intre Izvoare" (piscurile Repedea-Negoiasa Mare). III şi IV. se desprind alte cîteva drumuri secundare ce urcă de-a lungul afluenţilor Rebrei (Pîrîul Ursului. In punctul „Intre Rebre" se află un grup de cabane forestiere şi un magazin mixt ce oferă posibilităţi pentru o bună aprovizionare cu produse alimentare.Inău 12. astăzi. Folosind autovehicule proprii său autoremorcile care urcă de-a lungul văii Guşetu (cabane forestiere la Poiana Mărului) se scurtează simţitor drumul de acces către culmea principală a Munţilor Rodnei. drumul ce urcă de-a lungul văii se ramifică din şoseaua DR 171.Nedeia (l 855 m). Prin firele sale de obîrşie. străbate o regiune de interes local a Munţilor Rodnei. singura cale de acces rutier pe fundul văii fiind un şleau de căruţă. folosind drumul forestier ce se desfăşoară pe o lungă distanţă în susul pîrîului. la 950 m alt. se poate ajunge pe culmea principală a Munţilor Rodnei. Aceste căi ferate uşurează accesul turiştilor către culmea principală a Munţilor Rodnei. se ajunge (pe drum forestier) foarte repede la „Intre Rebre". In fiecare din aceste sate funcţionează magazine mixte. In schimb. Tomnatec şi Muncelu). loc din care se ramifică încă două drumuri forestiere. Piciorul Negru (l 368 m). Cea de-a doua ramificaţie (de la „Intre Rebre") a drumului forestier înlesneşte accesul către şaua Prisloapelor (loc pe unde se trece în bazinul Strîm-bei. desfăşurat în sus de Parva. o cale ferată forestieră urcă din localitatea Anieş pînă departe. în zona ce face parte din porţiunea şerpuită a acesteia. Drumul forestier de pe această vale începe din localitatea Parva (514 m). care marchează vărsarea în Cormaia a afluenţilor din jumătatea superioară a văii. în zona din jurul tarniţei „La Cruce" (1984 m). în zona Gărgălăului şi. se află peştera Tăuşoarele. în afara localităţii şi în dreptul bornei km 33 de pe şoseaua DR 171. Valea Anieşului De-a lungul acestui pîrîu nu circulă autovehicule. 13. Creasta Tomnatec. In preajma răscrucii de drumuri funcţionează un magazin sătesc mixt. situat în faţa bisericii satului Rebrişoara. Parcurgerea traseului din lungul văii se face. In afara perioadelor de ploi abundente. obîrşia ei aflîndu-se pe versantul sudic al vf. de-a lungul căreia. apoi. Repedea (2 077 m). devine drum forestier permiţînd circulaţia autoturismelor.. Principala răscruce a drumului forestier de pe valea Rebrei se află în punctul numit „Intre Rebre". urcă pe pîraiele Molidişu.de cal şi şleaul de căruţă desfăşurate pe versantul stîng al acestei văi (pe sub „Şesuri"). în circa 1½ oră văile Rebrişoara Seacă. bine aprovizionat. De-a lungul văii urcă un drum comunal care. Valea Cormaia. Ea confluează cu Someşul Mare. Cel de al doilea drum forestier ramificat la . cuprinsă între tarniţa „La Cruce" şi vf. fiindcă ea abundă în locuri şi zone ce te întîmpină cu un adevărat potop de privelişti vibrînd de frumuseţe. acesta este accesibil circulaţiei autoturismelor. respectiv.. suficient de bine aprovizionate şi cu produse alimentare. de importanţă secundară care pe distanţe ce pot fi parcurse în aproximativ o oră. Din drumul forestier principal. Tot de „La Funicular". urmînd un străvechi plai ciobănesc. pentru a ajunge în punctul „La Funicular") şi către Obcina Rebrişoarei (picior de munte ramificat din culmea secundară desfăşurată între vîrfurile Cocorîşului. Această vale face parte din grupul celor mai lungi văi ce brăzdează versantul sudic al Munţilor Rodnei.

în imediata apropiere a primei cabane. în locul numit „La Gatere" (740 m). urcă în susul văii Izvorul Băilor. În dreptul orăşelului Rodna se varsă în Someşul Mare Izvorul Băilor. nume sub care este cunoscută „gara mică". repartizat în camere cu 1-4 şi 6-10 paturi. se scurtează simţitor calea de acces către vf. trecînd pe lîngă „Casele Băii" (grup de cabane pentru muncitorii minei). Inău. de interes local însă.preconizează ca. Din localitatea Anieş porneşte traseul turistic marcat cu bandă albastră şi care. într-un viitor apropiat. timp de o oră în susul văii Izvorul Roşu. Legătura între linia ferată normală şi această cale ferată forestieră se face din halta Anieş (staţie C. duşuri. Avîndu-şi obîrşia sub şaua Inăului. Cel de-al doilea drum forestier ramificat în punctul „La Gatere" şi marcat cu triunghi roşu. Capacitatea de cazare este de 224 locuri. Cişia (2 043 m). Punctul de confluenţă al Izvorului Băilor cu Izvorul Roşu este situat către periferia nordică a localităţii climaterice Valea Vinului. Acesta dispune de o cabană şi un hotel turistic (în satul Fîntîna) şi de cabana Puzdra (situată în căldarea Negoiescului). 17. către obiectivele turistice situate în zona estică a culmii principale a Munţilor Rodnei (în şaua Inăuţului). (cabana) şi alta pe botul de deal ce domină Valea Fîntînii. calea ferată sa fie demontată şi înlocuită cu un drum forestier. (hotelul turistic). drumul forestier continuă şx se desfăşoare. şi uşurează simţitor accesul drumeţilor ce vor şx urce pe creasta principală a Munţilor Rodnei. ADĂPOSTURI ŞI MARCAJE a) Adăposturi. Pe şosea se întîlnesc marcajele triunghi roşu şi punct albastru care conduc pe Inău. Folosind autovehiculele ce transportă lemne pe acest drum. nu este cîtuşi de puţin lipsită de pitoresc. deşi mai puţin cunoscută. urcă pe Piciorul Cişiei o potecă ciobănească (drumul turistic este marcat cu triunghi albastru) care ajunge pe culmea principală a Munţilor Rodnei. situată pe dreapta şoselei Năsăud-Rotunda (DR 171). El se ramifică din şoseaua DR 171. pornind din imediata apropiere a bisericii comunei Şanţ. Drumul forestier construit de-a lungul văii se desfăşoară pe o distanţă ce se parcurge în 1½ oră.sînt puţin. 16. ramificată din şoseaua naţională. o linie de garaj conduce (după 2-300 m). Accesul la hotel se face pe şoseluţa ele 1+160 km lungime. ramificată din DR 171 (curse regulate de autobuze). pîrîul Cobăşel coboară de-a lungul versantului sudic al zonei răsăritene a Munţilor Rodnei şi se varsă în Someşul Mare. . pe linia Ilva Mică-Rodna Veche). vrîstează şi traseul spre Gura Lalei. 18. singurele amenajări potrivite acestui scop sînt construcţiile Complexului turistic Bor. De aici se pleacă cu trenul forestier pe linia îngustă desfăşurată în susul Anieşului şi al celor două fire de obîrşie ale sale (Anieşul Mare şi Anieşul Mic). Din haltă. de-a lungul văii. Inău (2280 m). Valea Gagii constituie o cale scurtă de acces pentru cei care vor sa urce. cercetează regiunea de mare altitudine a masivului. defilînd prin faţa gurilor de galerie ale minelor din care se extrau preţioase minereuri neferoase. la S de confluenţa acestuia cu Izvorul Roşu (în dreptul localităţii climaterice Valea Vinului). cît şi pentru parcurgerea itinerarului Fîntîna-Cabana Puzdra. în aceeaşi clădire se află o agenţie CEC. Cele două unităţi de la Fîntîna sînt amplasate una pe şoseaua DN 18. In momentul de faţă. astfel de amenajări fiind în prezent în stadiul de proiect. la km 66 + 150. De „La Gatere". impropriu numit şi Valea Vinului. Construcţiile complexului turistic Borşa oferă un confort ce le situează printre adăposturile turistice bune din Carpaţii noştri: apă curentă. pe dreapta acestuia. C. străbătînd culmea principală a Munţilor Rodnei. al cărui vîrf se înalţă pînă la l 654 m alt. la km 157 şi la 830 m alt. iar în faţa clădirii pot fi parcate 15-20 de autovehicule. în „depozit".F. De-a lungul văii nu urcă încă drumuri forestiere. Drumul trece pe sub versanţii vestici ai Hîrosului. pe un parcurs de 2 ore. conduce la complexul turistic Borşa (satul Fîntîna). Valea Cobăşel. Una din cauzele pentru care Munţii Rodnei . Intre oraşul Rodna şi Valea Vinului. Din furca de pîraie amintită. principalul obiectiv turistic din această zonă. la 850 m alt.şa.R.deşi pe întinsul lor se află multe şi însemnate obiective turistice . urcînd de-a lungul văii Izvorul Roşu. Parcurgerea sălbaticei văi a pîrîului Cobăşel oferă un minunat prilej pentru cercetarea unei regiuni a Munţilor Rodnei care. Situate la periferia nordică a masivului. de-a lungul căreia se întîlneşte o nouă furcă de pîraie: Izvorul Cişiei sau Lăzilor cu Izvorul Roşu (numit deseori şi Izvorul Ciungilor sau Paltinului). cabana şi hotelul turistic constituie o excelentă bază materială atît pentru organizarea unor rute în circuit. se desfăşoară o şosea de importanţă locală. Primul urcă. poştă şi telefon. în zona vf. şoseaua Rodna-Valea Vinului se împarte în două ramificaţii de drum forestier. Din zona de confluenţă a acestora. lumină electrică (microhidrocentrală proprie). Izvorul Băilor. La parterul hotelului turistic funcţinează un bufet şi un restaurant-cantină. De asemenea. în dreptul localităţii Şanţ. In curtea din spatele hotelului turistic spaţiul de parcare este mult mai încăpător. din şoseaua DR 171 (desfăşurată pe firele de obîrşie ale Someşului Mare). Ele folosesc însă prea puţin drumeţilor care. în lungul văii Anieşului şi peste culmea principală a Munţilor Rodnei. pe partea unde se situează vf. pe dreapta ei. ramificat în zona de N a oraşului Rodna. cercetaţi este şi aceea că drumeţii nu găsesc în masiv condiţii pentru cazare. Acest din urmă nume îl poartă un afluent de pe stînga Izvorului Băilor care se varsă în pîrîul principal. Cel de-al doilea semn. la km 77.

Semnul marcajului: bandă albastră.Din complexul turistic Borşa fac parte şi amenajările realizate în împrejurimile Gurii Fîntînii şi destinate practicării sporturilor de iarnă (pîrtii de schi. dormitoare comune (30 locuri în dormitoare cu priciuri). Semnul marcajului: triunghi roşu. S-a arătat în cuvîntul de început că pe harta broşurii Munţii Rodnei (editată de ONTCarpaţi în colecţia . situaţia aceasta va fi mult îmbunătăţită: din fonduri centralizate s-au repartizat judeţului Cluj sumele necesare construirii. Situaţia de pe teren este arătată la descrierea potecilor turistice. cît şi ca loc de popas în drumurile ce se organizează către zona centrală a culmii principale a Munţilor Rodnei (Curmătura Galaţului. Faţă de cele arătate mai sus. Drumul de traversare a masivului: cabanele de la Fîntîna-şaua Gărgălăului-valea Anieşului. figurînd şi pe hartă traseul drumurilor ce vor fi marcate. La cabană funcţionează un bufet permanent. în căldarea de sus a Anieşului Mare şi sub şaua Gărgălăului. cabana nu oferă însă decît un confort cu totul redus: apă de izvor. O menţiune specială trebuie făcută pentru stîna din Lala Mare.). Cabana Puzdra (l 540 m) este o altă construcţie a complexului turistic Borşa.. Semnul marcajului: triunghi albastru.Buza Dealului-cabana Puzdra. care constituie un loc de mas peste noapte. se află o confortabilă casă de odihnă. a două mari cabane care vor fi date în folosinţă cel mai tîrziu în anul 1970.Între Izvoare" şi respectiv. imediat în aval de iezerul Pietrosul. Semnul marcajului: punct albastru. amplasate în genere la limita inferioară a golului alpin. In schiţele de hartă ce însoţesc descrierea traseelor turistice. de care o desparte circa ½ oră de urcuş cu piciorul. Stînele. Semnul marcajului: bandă albastră. condiţii climaterice deosebit de grele etc. Traseul: Poiana Borsei-cabana Puzdra. unde se face menţiune despre porţiunile de cărări marcate pînă în prezent. o construcţie a fostei exploatări miniere. Traseul: satul Fîntîna-Poiana Ştiol-pasul Prislop. 7. 6. lămpi cu petrol.Curmătura Galaţului. apoi urcuş pe valea Negoiescului (marcaj triunghi albastru). în lucrarea de faţă menţionăm prevederile proiectului amintit. Drumul de traversare a masivului: oraşul Rodna-Beneşul-şaua Inăului-valea Lalei-Gura Lalei. 9. 5. Semnul marcajului: punct albastru. Drumul de legătură: cabanele de la Fîntîna. situată în căldarea superioară a Negoiescului. Accesul la cabană se face şi de la Borşa: 6 km pe şoseaua Borşa-Prislop. 06 TRASEE TURISTICE . astfel: Fig. în Munţii Rodnei. Semnul marcajului: triunghi albastru. la 715 m alt. Cişia. S-a propus ca aceste cabane sa fie amplasate în zona Buhăescu . Traseul: satul Fîntîna-pasul Prislop (pe şosea). la care însă turiştii nu au acces decît dacă sînt locuri neocupate de cei veniţi la odihnă. Faţă de această împrejurare. culorile semnelor de marcaj sînt reprezentate în negru. ca orice cabană.. Tot pe versantul sudic. În momentul de faţă. Cabana Puzdra. In localitatea climaterică Valea Vinului. Cormaia-vf. Semnul marcajului: bandă galbenă. Traseul: Borşa-Pietrosul Rodnei-tarniţa . cînd gazdele au locuri disponibile în camere şi vor sa primească oaspeţi. se află „refugiul" Gărgălău. S-au prevăzut a fi marcate următoarele zece trasee: 1. 8. 3. 4. parţial.. 2. Uneori. rezolvarea optimă a problemei cazării turiştilor ce vor sa cerceteze Munţii Rodnei o constituie folosirea cortului (propriu sau împrumutat).La Cruce".localitatea Anieş. la 1830 m alt. care oferă condiţii precare de adăpost. în sezonul de iarnă. Inău. unde cazarea turiştilor nu este permisă decît în cazuri de forţă majoră (accidente. Drumeţii care cercetează Munţii Rodnei pot afla adăpost şi în cabanele pentru muncitorii forestieri. Traseul: localitatea climaterică Valea Vinului-vf. casa de odihnă îşi schimbă profilul fiind pusă la dispoziţia turiştilor. l 920 m alt). Drumul de creastă: Dealu Ştefăniţei-vf. 10. Semnul marcajului: bandă roşie.. bun şi el la nevoie.Munţii noştri") a fost trasat proiectul de marcare a potecilor turistice din masiv şi că. în regiunea Inăului. Inău-pasul Rotunda-Rotunda. se află la 3 ore de mers de cabanele de la Gura Fîntînii. Este foarte indicată atît pentru schiori. Semnul marcajului: triunghi roşu. Tot pe versantul nordic al Munţilor Rodnei. trambuline pentru sărituri etc. dacă baciul vrea sa ofere găzduire pentru o noapte. Marcaje.).. îl menţionăm aici fiindcă săgeţile stîlpilor de marcaj semnalează existenţa acestui refugiu. constituie şi ele adăposturi pentru drumeţi.şaua . se află construcţiile staţiei meteorologice. Intr-un viitor apropiat. lucrarea a şi fost executată pe teren. Traseul: oraşul Rodna-localitatea climaterică Valea Vinului-Curăţel-vf. b.

unde un izvor cu apă cristalină este prins în uluc şi se varsă apoi într-un jgheab lung. Timp de mers: 8 ore. predominant este molidul: mai apoi. între copacii căreia întîlnim mai tîrziu un . străbate o pajişte (Poiana Suşii). în jos. traversează pîrîul. acoperit cu pietre-lespezi. lăsîndu-le în stînga. care duce. In primul luminiş pe care îl întîlnim în cale aflăm un ocol de stînă părăsită. luminiş plat şi deschis în pădure. după un scurt parcurs. l oră şi 50 min). Trecem printre livezile acoperite cu fînaţuri bogate şi apoi părăsim drumul forestier. Sosiţi în furca potecilor. Mai departe cărarea se îndreaptă către stînga şi. deseori. întîlnim o porţiune de traseu. către stînga. scobit în stîncă. In lipsa acestuia. 2). de unde. coborînd de-a coasta. mai sus. cotind la dreapta. Sfîrşitul etapei îl stabilim fie în locurile unde găsim sau ne putem organiza un adăpost. în stînga noastră. Curînd intrăm în pădurea prin care coborîm repede pînă în „Preluca cu Bulbuci". Urcăm apoi pieptiş prin pădurea din care fagul a dispărut cu totul. In plin codru întîlnim o furcă de poteci. urcăm în continuare. In dreptul gurii pîrîului Fundoaia părăsim şoseaua. la deal. In plin pripor ajungem într-o cruce de poteci (980 m: 35 min). Am ajuns în „Preluca de sub Capul Muntelui". Numai după ce ne abatem o dată cu plaiul. 1. amestecat cu acesta apare şi fagul. Curînd însă îndemnăm iarăşi din greu. căruia. în urcuş uşor. avînd în dreapta firul văii pîrîului Fundoaia. atunci cînd condiţiile climaterice sînt favorabile. Cel de al treilea fir de vale este mai bogat în apă. Drumul se alătură curînd malului drept al apei şi. de-a coasta. Marcaj (în proiect): bandă roşie. Cărarea trece mereu peste firele de apă ce vin dinspre stînga. în suiş mai domol. 2½ ore). sa ne gospodărim pentru a petrece noaptea sub cerul liber. Mai sus de acest loc. ocolim la stînga. După circa 10 min de mers ajungem la capătul priporului. a drumului de culme n-o facem alegînd drept criteriu distanţa ce se poate parcurge într-o zi de mers. pînă într-o tarniţă. care. de-a coasta. Drumeagul. pieziş. Fig 07 (2) De la „Preluca cu Bulbuci" coborîşul continuă prin pădure. Pe drumul cel nou mergem la început de-a lungul aleii. Vîlcelul următor este un jgheab natural. parcurs de la V la E. pe stînga lui. Pe măsură ce înaintăm. inegale ca durată. Avem dea face cu acea dublă toponimie pe care am menţionat-o ca fiind destul de frecventă în Munţii Rodnei. fără sa desluşim în zecile de hăţaşe de oi vreo potecă mai bine conturată. cu un bordei dărăpănat. şi trecem pe la „Holalauri". pe Dealu Viezurelui. cotind la stînga. sub un unghi de aproape 130° faţă de direcţia urmată pînă aici. Din această şa. urmăm potecuţa ce suie în continuare. urcă prin pădure. mai domol însă decît pînă aici. Rezolvarea problemei popasului de noapte şi a adăpostului pe vreme rea constă în folosirea cortului. Ocolim întocmirile stînei. Poteca întîlnită aici este perpendiculară pe cărarea de-a lungul căreia am venit pînă acum. ale cărui ape se scurg de pe „Piatra cea Gheroasă". Trecem apoi pe o culme mică şi coborîm domol pînă în dreptul unei căsoaie din stînga potecii. coborînd în gara Dealu Ştefăniţei. fie acolo unde se întîlnesc ramificaţii importante de cărări pastorale sau încrucişări de trasee turistice. vom fi obligaţi şx recurgem la stînele şi bordeiele păcurarilor rodneni sau. părăseşte de-a binelea firul văii pornind şx urce de-a coasta. drumul nostru. De aci coborîm uşor şi de-a coasta într-un fir de vale (l 510 m. pe cărarea devenită din nou pieptişă. devenit cărare largă. de unde reîncepem urcuşul. 3). Dincolo de vîlcel reîncepem urcuşul prin pădure (fig. lăsînd loc molidului. Din faţă şi din dreapta cărării pe care mergem ni se alătură. aceştia îi spun pur şi simplu „Piatra". Mai sus de stînă poteca se alege bine între cărările oilor şi urcă acum pe plai. Fragmentarea în etape. Din punctul numit „La Jgheaburi" pornim mai departe. La început. de către năsăudeni. sus. ieşim în spatele gării. Locului i se spune „La Jgheaburi". cotind la dreapta. pentru a uşura adăpatul turmelor. DRUMUL DE CREASTA (DE LA V LA E) Cea mai de seamă dificultate căreia trebuie să-i facă faţă drumeţul care parcurge drumul de creastă constă în faptul că puţinele cabane din masiv sînt situate departe de acest traseu. De la stînă ne continuăm drumul. urmînd un drumeag lateral. o adevărată alee. pornim pe şosea. Acesta este numele sub care este cunoscut. Coborîţi din tren în staţia Dealu Ştefăniţei (680 m). La cîteva zeci de paşi mai sus de liziera pădurii poposim la „Stîna din Prelucă" (1370 m. In marginea pădurii cărarea ne scoate într-un luminiş larg. In susul stînei păcurarii au prins un izvor în uluc şi jgheaburi. Suişul pe Dealu Viezurelui devine tot mai greu. mergem roată pe lîngă vatra noroioasă a seciului oilor şi urcăm pe „faţa muntelui". pe plai şi intram curînd în pădurea de molid. rămîne singurul component al pădurii. Intrucît mulţi dintre cercetătorii Munţilor Rodnei fac drumul de apropiere cu trenul. ajunge una dintre cărările de pe culme care vine din pasul Şetrefu. Cotind la stînga. şi începem urcuşul pe noul drum forestier.A. vîrful Muncelu. alegem acest loc ca punct de plecare pentru descrierea primei etape a traseului de creastă. de-a coasta. în urcuş domol. între brazi (fig. după un ocol larg spre stînga. Dealu Ştefăniţei-Bătrîna.

Părăsind. In poiană se mai zăresc resturile unei stîne. de aici. 20 min). După un timp pătrundem într-un alt luminiş al pădurii. prin golişte. După 10 min de mers atingem liziera pădurii (l 650 m. silindu-ne sa revenim în josul pîlcului de jnepeni. Mergînd mai departe. 5) este locul în care ne putem abate puţin din traseul de creastă. Cotim deci la stînga şi continuăm urcuşul printre copacii din susul poienii. scurt dar foarte înclinat. Fig 08. Fig 10 (4) In urcuş de-a coasta cărarea ne duce aproape de buza căldării nordice a Bătrînei. pe sub poalele Muncelului. In prima poiană pe care o întîlnim după plecarea de la stîna părăsită. păşim peste culme. fixîndu-ne ca punct călăuzitor piscul Bătrîna (l 710 m) către care mergem. Pietrosul Rodnei. rămâne în stînga. unul din componenţii văii Obîrşia Rebrei. la Zăvoaiele Borcutului. Peste muchie se cască Zănoaga Gropilor care. coborînd de-a coasta. din blocuri mari de piatră. 5 ore. intrăm în pădure. Imediat lîngă liziera pădurii ne aflăm într-o şa din care continuăm drumul. 4 ore). Bătrîna. Poteca se desfăşoară pe margine de hău. Feţele piscului sînt atît de frămîntate de ieşindurile acestor straturi. ne aflăm pe latura stîngă a unei poieni. fără a urca însă la vîrf. Fig 09 (3) De aci reîncepem urcuşul care nu-i încă priporos. aceeaşi dublă toponimie întîlnită şi în cazul Muncelului: maramureşenii îl numesc Bătrîna. Tarniţa următoare (fig. în partea lui dreaptă. o poiană de formă ovală (l 207 m. Pentru aceasta ne alegem ca element de orientare jnepenişul de pe coasta căldării. Bătrîna . clădită neregulat. ocolind larg capătul de sus al ridurilor stîncii prin care se preling şăgalnicele fire de apă ale izvoarelor pîrîului Lespezi. chiar sub noi. este necesar un popas mai îndelungat. după aproape 30 min de mers vom atinge culmea (2 010 m) ce separă Izvorul Bătrînei de pîrîul Gropilor. aceste căi se înfundă în desiş. In faţă şi mai către stînga distingem pentru întîia oară silueta fierăstruită a vf. In faţă se desfăşoară o minunată privelişte asupra crestei principale a Munţilor Rodnei. pînă la urmă. Străbatem Preluca de sub Piatră (l 389 m) şi apoi o poiană care .ajungem în marginea ocolului de stînă. la scurt timp după aceea ieşim din pădure (l 410 m. 3½ ore). creasta înaltă a Munţilor Rodnei se desfăşoară în toată splendoarea ei. Buhăescu Mare. către NE. prin care trece peste culme drumul forestier ce urcă din valea Izei şi coboară în Valea Strîmba. pare că muntele scoate în afară nişte uriaşe gheare din labele pe care le ţine ascunse sub platoşa de piatră. îţi dai seama cît de plastică este denumirea de „Piatra cea Gheroasă" pe care i-au dat-o năsăudenii. loc unde se termină prima parte a traseului de creastă. atunci cînd îl străbatem de la V la E. fiindcă. 5 ore). Intîlnim în drumul nostru o şa (l 798 m. In curînd. 6 ore. Pe drumul ales. cu semnalul său geodezic. astfel încît vf.adăposteşte o stînă destul de arătoasă. părăsind Zănoaga Bătrînei. urcînd în continuare prin pădurea ai cărei copaci se răresc tot mai mult (fig. De la liziera pădurii cotim la dreapta. acea alternanţă nesfîrşită de piscuri şi culmi pe care o putem urmări.alt luminiş. La o bună distanţă de stînă întîlnim în pădure. lipsit de cărări bătute. După trecerea unui pripor. Locurile unde se află stîna se cheamă „In Jnepeni". în urma efortului depus. trece peste un fir de apă al Izvorului Bătrîna şi urcă apoi la bordeiul stînei din Jneapănu (l 815 m. Privindu-l de aici. Bătrîna şi vf. Timp de mers: l oră. o nouă prelucă. începem urcuşul întreptîndu-ne către E-SE. Muncelu. Continuînd drumul prin pădure. Alegem deci cărarea ce evită piscul. pe care-l depăşim lăsîndu-1 în stînga. pentru a trece de-a lungul zonei superioare a vastei căldări scobite de ape pe faţa de sud a crestei principale. etapa întîi poate fi străbătută în 8 ore (timp mediu). Traversăm poiana cotind uşor la dreapta şi la capătul de sus al luminişului . pe întreaga ei întindere dintre vf. încît. schimbînd direcţia de mers. ieşind în golul alpin. cotim jumătate la stînga şi continuăm urcuşul. Tarniţa Bătrînei. 4). după o noapte de odihnă. pentru a afla un adăpost în care şx petrecem noaptea său un loc în care şx facem un popas mai îndelungat. urcăm fără întrerupere. printr-o şa largă.Rebra. de departe. aflîndu-ne tot pe Obcina Pietrei. Vom rezista tentaţiei de a urma un drum prin luminişurile dintre durzăi. la .ceva mai departe şi în stînga ei . vf. 50 min). 2. în căldarea estică a Bătrînei. Din această poiană. în primul plan profilîndu-se culmea Buhăescu . suprapuse în multe straturi groase. Din şa. 40 min. Pietrei sau Piatra cea Gheroasă (l 793 m) se înfăţişează privirii ca o adevărată piramidă. o cărare coboară către stînga. coliba de piatră (bordeiul principal al stînei din Jneapănu). Nori pe creste Vf. După ce trecem de stînă. Pornim iarăşi la drum. scobită în culme de apele ce se scurg către S pe unul dintre firele pîrîului Lespezi. Muncelu. şi pentru vf. Pietrosul Rodnei trimite din depărtare o solie a bogăţiei de frumos în întâmpinarea căreia ne îndreptăm. In faţa noastră. Socotind că pentru popasurile mai lungi e nevoie de aproximativ 1½ oră. care rămîne în stînga.vf. culme de-a lungul căreia începe coborîşul. Bătrîna. De menţionat. lăsăm goliştea pădurii în dreapta. înspre vale. dar este continuu. Marcaj (în proiect): bandă roşie. hăţiş încîlcit de crengi elastice. năsăudenii îl cunosc sub denumirea de Celariu. Mai dintr-o parte.

Cormaia. iar în dreapta. ale cărui ape se adună chiar pe culme. Buhăescu Mare (2122 m) cotim la dreapta şi ne continuăm drumul.Tarniţa Negoieselor. Ca element de orientare ne serveşte un grup de stînci ce se conturează în faţă. pe care am străbătut-o în lungul ei. 40 min (timp mediu). trecînd. ca şi posibilitatea de a afla un adăpost (destul de precar) ne fac sa fixăm în această zonă sfîrşitul etapei a treia a drumului pe culmea principală. pe buza uneia dintre Zănoagele Buhăescului. 20 min). către fundul văii Obîrşia Rebrei. Timp de mers: 2 ore. punct din care se ramifică cea mai înaltă dintre ramurile crestei Munţilor Rodnei (Buhăescu Mare . într-un ochi lunguieţ de apă. ne alegem ca element de orientare povîrnişul răsăritean al Cormaiei şi mergem. are două nume: năsăudenii îi spun Cucuiasa. Marcaj (în proiect): bandă roşie. De pe vf. 40 min). creasta înaltă de-a lungul sectorului ei estic. în locul în care am fi ajuns direct dacă. cărarea de creastă trece de pe un versant pe altul. Existenţa în tarniţa a cîtorva izvoare este unul dintre argumentele ce au justificat propunerea noastră pentru construirea în acest punct a unei cabane turistice. Punctul de trecere a cărării prin şa este însemnat cu o cruce mare de lemn. printr-o şa mai importantă. vrîstată cu rare semne de marcaj. pînă în locurile numite „La Cărţi" 1. Semnalul geodezic de pe piscul Obîrşia Rebrei rămîne în stînga cărării pe care ne aflăm. In vecinătatea grupului de stînci ascuţite. după aproape o oră de la plecare. îl ocoleşte prin dreapta. către S. din şaua de l 800 m alt. urcăm de-a lungul crestei către semnalulfluture împlîntat de topografi pe vf. pînă ajungem într-o cruce de poteci. iar locurile sînt cunoscute şi sub numele „La Cătini". hăţaşul apare destul de lămurit şi se strecoară pe sub steiuri. Aci cărarea se bifurcă: spre stînga urcă pe vîrful Pietrosul Rodnei. Aici. creasta este foarte îngustă. înfiptă între bolovani. De sub clina vestică a tarniţei izvorăşte un izvor bogat. Fîntîna lui Răţîfoi. Repedea (2077 m) îl urcăm fie direct. Ramificaţia din stînga. cu Fîntîna lui Răţîfoi şi cu micul tău pe care apele acestuia îl formează în şa. dacă nu vrem sa părăsim creasta. Gropilor.. drumul de creastă continuă spre E. Atenţi observatori ai înfăţişării naturii. Căţîna (2025 m). ne abatem aproape în unghi drept şi . Din cauza unui prag de piatră care-l străjuieşte. După circa 40 min de la plecarea din vf. Krăutner. este o potecă bună pentru mersul cu caii şi coboară în „Zănoaga cu Căţîni". 3. ca şi în cazul Cormaiei. Socotind că pentru popasurile mai lungi este nevoie de aproximativ 20 min.coborîm către E. şaua largă scobită între căldarea Repedei (N) şi valea Anieşului (S). Cormaia. Gropilor. ocolind piscul pe dreapta. 5). Din punctul în care am ajuns pe culme. alternate cu urcuşuri mai pronunţate. se înalţă vf. cunoscut ca atare de către maramureşeni.Pietrosul Rodnei. constituie locurile cunoscute şi sub numele de şaua „Intre Izvoare". este greşită şi nu trebuie reţinută. mai departe. numită şi Tarniţa Buhăescului. cu filele înfoiate de curgerea vremii. Gropilor. ajungem poteca de cal pe care am părăsit-o înainte de a începe urcuşul către vf. Buhăescu Mare ia sfîrşit în tarniţa „La Cruce". Prin şa (l 984 m. pe versanţii de sus ai căldării Buhăescului Mare. adăposteşte micul tău al Gropilor. Repedea. mai departe. 1 Pe aici. orientată S-N). la 2 070 m alt. pe care o întîlnim în hărţile şi pe schiţele ce însoţesc studiile geologice ale lui Th. din locul în oare ne aflăm. Coasta Netedă. Aici. 6). Din crucea de poteci. Pentru aceasta. unde. coborînd către fundul Tarniţei Negoieselor. mergînd pe hăţaşul care. lacul nu se zăreşte din locul în care ne aflăm. Urcăm uşor. din Tarniţa Negoieselor. De lîngă troiţa din sa ne continuăm calea urmînd linia de cumpănă a apelor. Tarniţa Negoieselor (l 820 m). Buhăescu Mare . Pentru continuarea drumului. chiar pe culme. fiindcă provoacă dificultăţi în orientarea pe teren. păcurarii rodneni au găsit cel mai potrivit nume ce sar fi putut dă acestui loc: „La Cărţi". l oră. continuăm drumul îndreptîndu-ne spre S şi urcînd pe vf. Poposind pe vîrf (2 063 m. de pe buza văii Obîrşia Rebrei. Vîrful următor. ceea ce nu creează însă dificultăţi pentru parcurgerea ei. care se desfăşoară în jos. iar denumirea „Bucuiescu".. fie îl evităm. aproape pe nesimţite (fig. 20 min).trecînd peste pietroaie colţuroase sau pe lespezi . etapa a doua poate fi străbătută în l oră. De pe vf. ne aflăm chiar pe creasta principală a masivului.1970 m. Fig 11 (5) In continuare traseul străbate un şir de coborîşuri domoale. Pe alocuri. blocurile de marnă calcaroasă au aspectul unor străvechi ceasloave de piatră. . Din locul „La Cărţi"1. Păienjenişul de cărări ce se adună aici. urcînd din Zănoaga Cătinilor. Coborîşul început de pe vf. coborînd către SE (fig. In faţă se profilează silueta piramidei Cormaiei. se ajunge pe Buhăescu Mare (2122 m. situate pe versantul estic al Tarndţei Negoieselor. In plină zonă de stînci mari şi colţuroase cărarea suie pe un loc de altitudine maximă. Există şi un hăţaş lateral care evită urcuşul pe vîrf. atingem altitudinea de 2 044 m. chiar pe sub culme. Şi vf. la început cărarea poate fi însă cu greu desluşită din iarba deasă şi înaltă crescută pe plai. nu ne-am fi abătut către stîna din Jneapănu. spre dreapta poteca urmează. Scurgerea acestuia se pierde imediat în adîncurile de calcar ale muntelui.

cît şi într-o serie de lucrări însoţite de astfel de schiţe. către S. In stînga. pentru ca. se văd două dintre cele cinci lacuri ale Negoiescului. Negoiasa Mare (2049 m). cotim la dreapta. printre căţînii de pe versanţii sud-estici ai acestui din urmă vîrf. încît urcuşul direct este mai uşor decît orice altă cale. Anieşul Mare. 7). AnieşuL Mare într-o zi cu „cer fără nori". creasta înaltă a masivului şi culmile ce pornesc din ea îţi fură privirea. vasta sa dintre Puzdre şi vf. Marcaj (in proiect): bandă roşie. din care porneşte Izvorul Mare. afund. Tarniţa Negoieselor şi vîrfurile Negoiasa (Mare şi Mică) apar cu apelative eronate: Negriesele şi Negriasa sau Negreasa. 7). unul din firele de obîrşie ale Anieşului Mare. Trecem printr-o poiană cu iarbă deasă. găvanul vast de stîncă. Urcăm apoi de-a coasta cotind jumătate la dreapta. ne abatem constant spre dreapta. printre blocuri colţuroase de piatră coborîm o coastă înclinată. pe care o vom atinge. Mai aproape de locul unde ne aflăm. urcînd de-a coasta. Adăugînd timpul necesar popasurilor. chiar dacă avem impresia că urcăm nu către şa. Timp de mers: 4 ore. zănoage şi circuri ale sistemului glaciar Pietrosul . urmînd însă „dosul muntelui". un popas mai îndelungat ne dă prilejul şx admirăm larga perspectivă chenăruită înspre azurul cerului de linia zbuciumată a crestei dintre Cormaia şi Pietrosul Rodnei. ne continuăm drumul orientîndu-ne după şaua largă desfăşurată între „Piatra Mare" a Puzdrelor (2188 m) şi vf. Tarniţa Negoieselor . Ajunşi pe culme. ocolirea piscului acesta înalt pe care sîntem ispitiţi s-o facem. In cea de a patra etapă a traseului de creastă . ajungînd astfel în prima sa din Tarniţa Bîrsanului (fig. începem şx urcăm din greu prin iarba plaiului pînă la borna de beton (2169 m. în urcuş continuu. Pe măsură ce urcăm. vom căuta sa rămînem cît mai aproape de culme. 2 ore 7 min) împlîntată pe vf. Cărarea nu se vede prea lămurit prin iarbă şi printre bolovani. în zilele senine. Fig 12 (6). De aici. astfel. jos. apoi.naşte. Suişul este astfel mai pieptiş. unde ajunge şi poteca noastră. Dacă şansa ne favorizează şi sosim pe vf. dar ne scoate direct în drumul de creastă. La plecarea din covată Tarniţei Bîrsanului. pe vf. Privită din locurile în care ne aflăm. ne îndreptăm către clina estică a Tarniţei Negoieselor. Negoiasa. Anieşul Mare. In cap de urcuş. Dincolo de geana vînătă a crestelor se înalţă Munţii Maramureşului. atunci popasul ce ni-l îngăduim aci este un prilej de a tezauriza în amintire impresii de o incontestabilă valoare artistică. In depărtări. adîncitură a culmii.Curmătura Galaţului. floarea-de-colţi. armonii.vom porni de la bordeiul văcarilor (l 800 m) aflat în locul de sub vf. la mai puţin de o sută de metri diferenţă de nivel. 4. ne îndreptăm paşii piezişi la stînga. In dreapta se adînceşte larga vale a Izvorului Mare. perspectivele sînt tivite cai cîte o geană de piele ce prelungesc către zenit coamele de piatră. unul din afluenţii Andeşului Mare. Anieşului Mare. numită. între care Toroioaga se întrece în măreţie cu piscurile mai îndepărtate. cu profil caracteristic. Fig 13 (7) După ce părăsim Tarniţa Negoiescului Mic. pentru a pătrunde în jnepeniş. decît numai după ce ne încredinţăm că aceasta se vede lămurit şi dincolo de încîlcişul ramurilor de jneapăn împletite în fel şi chip. Din prima şa a Bîrsanului urcăm apoi pe spinarea ridicată în mijlocul întinsei tarniţe dintre Negoiese şi Puzdre.una mai frumoasă sau mai sălbatică decît alta . numit „La Tău". străjer al lungii culmi împlîntate între . desişul de văioage prin care lărmuieşte puzderia betelii de argint a unor fire de apă ce aleargă pripit către vale îţi poartă nemijlocit gîndul către frumuseţea unor zone peste care nu ţi-ai purtat încă paşii. mai ales. prin locuri ce nu mai au aspectul de creastă sau culme. ci spre vîrf (fig. Defilarea priveliştilor din jur . sa nu întîmpinăm dificultăţi în orientarea pe teren. etapa a treia poate fi parcursă în aproximativ 2 ore. mergînd de-a coasta (spre E). cunoscută în Munţii Rodnei sub denumirea de „steluţă". de-o parte şi de alta a piscului. mai ales. In ceea ce priveşte toponimia locală. trebuie ţinut seamă că în multe din reprezentările topografice mai vechi ale masivului. De pe Negoiasa Mare înainte urmăm mereu coama culmii. Pe coastele dintre Cormaia şi Repedea şi. 1½ oră). In drumul de-a lungul Negoieselor vom fi atenţi la poteca pe care o alegem şi nu o vom părăsi. Pentru început. In faţă se zăreşte. Poposim cîteva clipe sub Puzdre. cresc flori de albumeală ( Leontopodium alpinum). peste vale şi către SE. cînd şi cînd. din „Piatra Mare". dar şi o cărare ce evită escaladarea Negoieselor. cerînd lămuriri păcurarilor întîlniţi în cale. Tarniţa Negoiescului Mic (2055 m). pentru a ajunge în şaua Puzdrelor.ne abatem din drumul de creastă uşor către dreapta şi coborîm înspre valea Anieşului. După ultimul pîlc de jnepeni cărarea urcă pe versantul înierbat al muntelui şi ne scoate iarăşi la creastă. pe spinarea unui picior de munte coborît. săgeata ascuţită a vîrfului Corongiş. din contraste. In dreapta se deschide. pînă la bordeiul din locurile numite „La Tău" (l 800 m. Vom evita întrebuinţarea acestor denumiri.Puzdrele ni se înfăţişează ca o vistierie de aspre frumuseţi alpestre. magnifica suită de căldări. Versantele muntelui sînt aici destul de abrupte şi traseul care ocoleşte vîrful este atît de dificil. cu gîndul că ne vom uşura urcuşul. Vom evita.străbătută de la V la E . lăsînd jnepenişul mai spre vale.

Spre cabana Puzdrele. se zăresc cele două cabane ale Complexului turistic Borşa şi cîteva din casele satului Fîntîna. Spre Anieş. în drumul de creastă. la cabana Puzdra.şaua Gărgălăului. Continuăm coborîşul pe culme şi poposim apoi în Curmătura Galaţului (l 920 m. şi unde aflăm stîlpul cu săgeţi. 8 km. Înainte de a părăsi locurile de aici. 3¼ ore). Fig 15 (8) Din Curmătura Galaţului şi pînă în şaua Gărgălăului (fig. In depărtare. nu mult diferită însă de cea admirată de pe ivf.Pleşcuţa De pe vf. sub linia de creastă. De la altitudinea medie de 2 015 m. stîlpul de marcaj cu săgeţi ce străjuieşte cărarea. spre stînga. Galaţului (fig. Din şa. bandă albastră. ce vine (pe la refugiul Gărgălău) de la Anieş. ocolind astfel vîrful Cimpoieşul şi alte piscuri situate pe linia crestei. în sectorul ei nordic. 8). bandă roşie. ne-am putea abate la stînga. Adăugînd circa 50 min pentru popasurile mai lungi. 5. 13 km. spre N V. străjuiesc Munţii Maramureşului. sa ieşim tot pe creastă. se înalţă creştetul culmii Cearcănul . cuibărite în Zănoaga superioară a Cimpoieşului. pe o creastă secundară îngustă. urmînd curba de nivel. Cisia. se vede (pentru prima oară în acest drum) cabana Puzdra. Spre hotelul turistic Borşa. Dificultăţile traseului (jnepenişuri încîlcite.văile Anieşului Mare (V) şi Izvorul Roşu (E) ne trimite solii de semeţie alpestră. etapa a 4-a poate fi parcursă în 4 ore (timp mediu). In mijlocul tarniţei se află o groapă mocirloasă. în creasta principală. de unde se desfăşoară o privelişte largă şi de o excepţională frumuseţe. bandă roşie. In şa întîlnim primul sol al marcajului de pe culme (executat de aici şi pînă la Rotunda): un stîlp metalic. urcă (dinspre dreapta) poteca marcată cu bandă albastră. neaplicat încă pe teren (traseul către cabana Puzdra). 8). Este necesar sa facem următoarele precizări asupra acestor indicaţii: banda albastră nu apare decît . puzderie de bolovani colţuroşi. cu stînci albe de calcar. bolovăniş haotic şi orientare dificilă) interzic acest drum turiştilor lipsiţi de experienţa cerută pentru deplasările în zone alpine înalte. vom arunca o ultimă privire către minunata panoramă din jur. în faţa noastră. Curmătura Galaţului . Punctul în care această cărare ajunge pe culme este semnalat de două săgeţi vopsite pe o piatră din marginea drumului pe care ne aflăm. avînd ca reper. piscuri punctate ici şi colo. Pop Ivan. Inău. panglica albă a şoselei înfăşoară muntele. urcăm pe vf. sălbatice. se află patru mici tăuri. poteca pe care am fi putut ocoli vf. traseul urmează drumeagul fostei exploatări miniere. de unde trece peste un alt pisc al Laptelui şi se lasă apoi în prima şa de sub vf. unde drumurile se despart iarăşi. o troiţă metalică şi borna de beton ce marchează altitudinea tarniţei. Începem apoi coborîşul către Curmătura Galaţului. asaltat de pădurea de molid. 32 km. prăvălit din pisc către fundul văii Izvorul Laptelui. cu semnul bandă roşie. în urcuş mai pronunţat. prin vf. pînă în pasul Prislop. fără săgeată. Spre vf. înaintăm. Mai jos şi pe dreapta se înaltă pereţii albi de calcar ai Pietrei Rele. drumul coboară în altă şa. Galaţului prin dreapta. Ceva mai jos de cota 2 015 m întîlnim locul în care iese. Înspre N. înconjurată de urmele fostei gări de funicular (cărămizi. lăsînd (în dreapta) mîlul şi puţina apă a unui lac de culme. marcajul bandă albastră ne însoţeşte pe ultimii 60-70 m. în valea Vişăului. Deasupra ei. Laptelui (2 145 m). alcătuiesc o faţă a vf. pe o cale mai directă decît cea care porneşte din Curmătura Galaţului. După ce depăşim acest vîrf. Marcaj: banda roşie (traseul de culme). la est de vf. 12 ore. In fund Inăul . dominaţi maiestuos de vf. Către dreapta şi ceva mai în urmă. Tarniţa Negoiescului Mare (l 963 m).Cornul Nedeii. Fig 14. aproape imediat sub culme. Timp de mers ½ oră. De aici continuăm calea pe drumeagul de căruţă. 6 ore. ce pare o cascadă împietrită în curgerea ei peste peretele stîncos. urcînd direct pe vf.). Galaţului (2 057 m. Vedere de pe Cişia. este traseul turistic ce conduce la casa Puzdra. fosta şosea a vechii exploatări miniere de la Anieş care. La aproape 50 de paşi de ramificaţia drumului de căruţă pe care am întîlnit-o mai înainte. trecînd pe lîngă rămăşiţele cantonului Galaţului. bîrne putrezite etc. 3 ore). In continuare se poate evita urcuşul direct peste vîrf. De aici. Către dreapta. Pentru aceasta ar trebui sa cotim puţin la dreapta şi. triunghi albastru. De pe el. Galaţului (35 min). Notăm existenţa celor cîteva pîlcuri de jnepeni de pe marginea drumului. pînă în şaua Gărgălăului. urmînd cărarea uşor de desluşit pe muchia crestei. Anieşul Mare. Pornim totuşi de-a lungul crestei. Dea lungul curmăturii trece un drumeag de căruţă. prin refugiul Gărgălău. Anieşul Mare mai departe. Depăşim curînd un izvor şi ajungem apoi la o primă ramificaţie de drumuri. negri. urcînd. Stîlpul metalic poartă patru săgeţi indicatoare: bandă albastră. Pe acest drum se poate ajunge. 3 ore. cărarea coboară într-o şa de altitudine. cu profilul îndulcit de pîclele adunate în fund de zare. 6 km. Printre ele. între care se poate alege un loc foarte potrivit pentru instalarea cortului. 3 ore. Jos. Anieşul Mare. un drum de căruţă coboară în valea Anieşului Mare. El se desfăşoară pe versantul sudic. ispită stăruitoare pentru amatorii de alpinism. către E şi SE.

spre N. Poteca începe săapară mai lămurit tocmai sus. culmea principală a Munţilor Rodnei. pentru a nu fi lipsiţi de prilejul de a admira o panoramă cuprinzătoare asupra întregului masiv. In dreapta şi jos. şi nu prea departe. schimbînd direcţia de mers. drumul pe care am venit este vegheat de uriaşul picior al Anieşului Mare. In primul sector al traseului locurile sînt acoperite cu pîlcuri de jnepeni şi afinişuri. la obîrşia vîlcelului sus-amintit. pornim din şaua Gărgălăului. Omului. Spre dreapta avem adînca vale a Izvorului Cepelor. pe traseul marcat. în stînga piscului. de vale.de-a lungul primilor 200 m ai potecii care coboară. în prim plan zarea este străpunsă de linia ascuţită a crestei ce culminează în vf. De pe spinarea piciorului de munte reluăm direcţia de mers către S-SE. Marcaj: bandă roşie. trecînd pe sub steiurile pe care le lăsăm în stînga. În şaua dintre aceste două piscuri. către care ne îndreptăm urcînd. din Curmătura Galaţului şi pînă la cabana Puzdra. Din locul în care am ajuns cotim la stînga şi . Gărgălău (2 159 m. Din dreptul balizei. . El poate fi însă ocolit prin dreapta. In stînga. aflată la circa 200 m mai departe. către spinarea unui picior de munte al Gărgălăului. ci triunghi albastru) nu a fost încă executat pe teren. situat pe cumpăna de ape. Pentru a continua deci drumul de creastă. Urcînd destul de pronunţat. silueta-i zveltă şi izolarea faţă de uriaşii crestei principale îi conferă o măreţie deosebită. spre E de vîrful care se înalţă cu cîţiva metri mai sus de locul în care ne aflăm. coboară spre o creastă stîncoasă. în stînga noastră. l oră. Din această regiune se vede jos. Pentru a parcurge în continuare. de pe vf. spre NV. Privind către S (cu spatele în direcţia din care am ajuns pe vîrf). se desfăşoară acea frămîntată porţiune a crestei principale care culminează la 2 280 m alt. După ce trece de vf. semnalele geodezice de pe vîrfurile Gărgălău şi Clăii. răspîndite cu dărnicie. către E. Peisajul ce poate fi admirat de pe întregul parcurs al celei de-a cincea etape a drumului de creastă este dominat de culmea cu impunătoarea piramidă a vf. Jos. Vom fi atenţi la orientare. 6. în stînga. larga zonă pe cuprinsul căreia se situează lumea de frumuseţi alpine. uriaşul amfiteatru din care îşi adună o parte din ape Anieşul Mare. In acest caz. căci o creastă secundară (nemarcată.vf. pe baliză. Aici întîlnim o cărare mai desluşită printre pietroaie şi prin iarbă. Din şaua de sub vf. coborînd pe culme. o luăm de-a lungul pietrăriei clădărită ca un baraj. urcăm la început cîteva zeci de paşi în lungul unei mici culmi care desparte căldarea din stînga de un jgheab bolovănos ce sfîrşeşte într-o şa. Faţa ca de cleştar a unui lac. fără cărare vizibilă. Urmînd potecuţa ce se strecoară pe lîngă pîlcuri mici de jnepeni. Dacă pînă aici Munţii Rodnei au oferit privirii fragmente de peisaj (este drept. vom depăşi grupul de pietroaie şi stînci de sub vf. Clăii. lămurit. Clăii (2119 m). urmăm direcţia generală arătată de linia piscurilor „La Cepe" . Inău. Fig 16 (9) Din şa. In acest punct poteca marcată îşi schimbă direcţia. către SE. pe porţiunea cuprinsă între Gărgălău şi Inău.prin iarba deasă a plaiului . micul tău din Zănoaga superioară a Izvorului Bistriţei. Din şa mergem mai departe. cărarea ne scoate sub „Cepe". De aici înainte ne orientăm după parapetul de stînci al Cepelor. pînă departe la orizont. marcajul (nu bandă roşie. Clăii. mai ales pe ceaţă. In josul bolovănişului ieşim în şaua situată la N de vf. 9) îndreptîndu-ne spre SE. fără cărare. sînt puse semnele marcajului bandă roşie. Continuăm urcuşul înspre creasta care se află în dreapta şi ieşim curînd pe culme. În vf. cotiim spre stînga aproape în unghi drept. către vîrf. Gărgălău ne îndreptăm spre SE şi. dirijîndu-ne către linia de creastă. In şaua Gărgălăului (l 925 m. de aici putem face însă un tur de orizont în care vom cuprinde atît desfăşurarea crestei principale. recomandăm o abatere (de 50-60 m spre dreapta). Coronigiş (l 988 m). drumul cel bun o ia către dreapta şi. urcînd într-o mică şa.vîrful Omului. la hotelul turistic Borşa. De aici continuăm urcuşul pe clina din dreapta geografică a vîlcelului ce coboară într-o şa a crestei. Vom ţine spre dreapta zăgazului de steiuri. deşi altitudinea lui nu atinge nici 2 000 m. 30 min) ia sfîrşit porţiunea traseului de culme. în apropierea piscului. destul de întinse). se văd rămăşiţele caselor Gărgălău şi fosta colonie a vechii exploatări miniere. pe care îl vom urca frontal. Rebra. cît şi pe cea a culmilor secundare.urcăm pînă în vf. In faţă şi în prim plan se conturează profilul caracteristic al vf. suind pe creastă către vîrf. de lîngă stîlpul cu săgeţi (fig. dincolo de care îşi ridică creştetul coloşii de stîncă ai masivului: Puzdrele. Cărarea evită urcuşul pe vf. între culmea Ştiol şi Piciorul Oncului se cască în adînc căldarea Izvorului Bistriţei. Timp de mers: 5½ ore. coborînd apoi peste o zonă acoperită cu depozite haotice de steiuri şi lespezi mari. Omului şi ne scoate într-o şa (2 125 m. Corongiş care închide. Anieşul. Deşi poteca ocoleşte piscul. de la V la E. Pe spinarea piciorului de munte ajungem după aproximativ 8 min de la plecarea din şaua Gărgălăului. dar destul de înaltă) ne îmbie sa ne îndreptăm spre E. Pietrosul Rodnei. Urcăm apoi peste digul de stînci şi. este o minunată oglindă pentru acest pisc a cărui înfăţişare domină întreaga panoramă desfăşurată la S de culmea Munţilor Rodnei. 50 min) unde. sus. Inău. în desfăşurarea lui la E de Curmătura Galaţului. De aici urcăm pieziş la dreapta şi de-a coasta. 40 min). loc de unde vedem. Omului. Şaua Gărgălăului . ajungem apoi în şa. cotim jumătate la dreapta şi urcăm de-a coasta.

în prim plan. de-a lungul versantului numit Coasta Netedă. Inăul (fig. Urmăm deci semnele de marcaj şi. care permit ocolirea crestei şi evită denivelările ei. în dreapta) o zonă umedă în care mustesc izvoare. prin valea Izvorul Roşu. Tomnatec (2 051 m). urcăm din greu pentru a reveni în linia de creastă. un fir de torent a ros adînc roca din zona superioară a coastei. 8 km. 3 ore. dar care dau emoţii din cauza înclinaţiei pronunţate a pantelor celor doi versanţi ai crestei. răsuflînd din greu. vom fi lipsiţi de satisfacţia ce o dă descifrarea frumuseţii peisajului sălbatic ce caracterizează zănoaga nordică a văii Putreda. Pînă aici am trecut printr-o serie de tarniţe şi peste înălţimile unor piscuri de mai mică însemnătate. deşi în tarniţe trebuie şx urcăm versanţii lor estici. din preajma căruia se desfăşoară o minunată panoramă asupra Zănoagei Putreda. urcă în şaua Cişia. care ne scoate în vf. din Curmătura Galaţului la cabana Puzdra. Către dreapta. în Zănoaga Fundul Bilei (Ia stînga). In continuare urcuşul se face tot de-a lungul coastei. pe cărarea ce urmează buza Zănoagei din stînga. In dreapta cărării şi foarte aproape de ea străjuieşte singuratic un bord (stîncă înaltă. 22 min).marcată tot cu bandă roşie . Pe versantul sudic se ţes numeroase hăţaşe de oi. Pe o terasă a acestei zone identificăm cîteva lacuri de altitudine. Priporul crestei pare că nu se mai sfîrşeşte şi. unul dintre hăţaşele de oi care urcă din Zănoaga Putreda trece peste creasta principală a Munţilor Rodnei şi. dincolo de vf. sediu al Obîrşiei firelor de apă din care se formează Izvorul Roşu. sub „cuşcă". După aceea cărarea trece pe versantul opus al vîlcelului.triunghi albastru. Locul în care această din urmă ramificaţie întîlneşte marcajul bandă roşie nu este semnalat. ajungînd apoi la Valea Vinului. . iar de cealaltă parte a culmii. înspre dreapta. Apreciem că aici este nevoie de un stîlp de marcaj cu săgeţi şi texte lămuritoare. se zăresc cele două tăuri ale Inăului. Cărarea tivită pe buza căldării coboară în Tarniţa lui Putredu (l 960 m. In faţă privirea se sprijină pe silueta maiestuoasei piramide a Inăului. 10). . 3 ore). 14 km. Cişia (fig. de la Valea Vinului. pe vf. citim scris pe stîncă cu vopsea roşie: „alpin". dincolo de ele. Dar. care ajunge aici venind din dreapta. Spre cabana Puzdrele.bandă roşie. Ajunşi în şa (l 986 m. 5 ore. Jos. vom avea grijă ca. Urcăm apoi în pantă mai înclinată coasta vîrfului din faţă şi revenim într-o zonă de altitudine mai joasă. cum i se spune de către pădurarii rodneni. în continuare. Fig 18 (11) . şa a crestei înalte a Munţilor Rodnei. Clăii (2 061 m). Poposim pe vîrful de 2123 m şi coborîm apoi într-o şa din care vom dă penultimul asalt în drumul spre Inău. marcat cu triunghi albastru. 25 min). poposim în ultima şa de sub Inău. Fig 17 (10) Continuînd drumul din şa mai departe. după ce am depăşit prin dreapta vf. In şa se înalţă o troiţă de lemn caracteristică pentru motivele folclorice în care este cizelată. ajunge pe Hîrosul. In stînga se adînceşte impresionantă imensa căldare a Putredei. accesibile ca dificultate. urcînd. 10). prin vf. Gărgălău. 20 min). Pentru a evita acest pasaj (nerecomandat drumeţilor lipsiţi de antrenament sau celor cărora abisurile le provoacă ameţeli) o ramificaţie a traseului . Inău (2 280 m. către stînga.bandă roşie. evitînd urcuşul pe Inău. prin Curmătura Galaţului. aspectul alpin al versantului de pe clina opusă a tarniţei. alături de banda roşie întîlnim iarăşi semnele marcajului triunghi albastru. privind peste şaua de sub noi. coborîm de-a lungul crestei. folosind una dintre aceste cărări. cunoscut sub numele de Piciorul Inăului sau Pleşcuţa. Din Tarniţa lui Putredu. Locurile poartă denumirea „La Tău" şi. Spre cabana Valea Vinului. pe versantul sudic. sănu ne îndepărtăm de culmea pe care de altfel ajungem în curînd. continuînd mersul pe sub creasta ce rămîne în stînga. Semnele de marcaj sînt vrîstate pe linia de creastă. In şa este montat un stîlp metalic cu trei săgeţi ce poartă următoarele indicaţii: . care. 2 ore. sub piramida semnalului geodezic. linia de creastă (stîncoasă şi ascuţită) prezintă pasaje de căţărătură. scobind (pînă sus. Menţionăm că din şaua Gărgălăului pînă la hotelul turistic Borşa marcajul nu a fost încă executat pe teren. Spre hotelul turistic Borşa. pe ultimul urcuş. faţa muntelui se prăvăleşte în fundul vastei cupe a muntelui din care se adună firele de obîrşie ale Izvorului Cişiei. Această semnalare îşi are justificarea în faptul că. cu atît mai mult cu cît în acest punct urcă şi un drum de acces la creastă. Ultimul vîrf urcat pînă aici este un pisc pleşuv de pe care putem cerceta. în „Gaura Inăului") un vîlcel bolovănos şi greu accesibil. 3 ore. De pe pisc coborîm în „Gaura Inăului" (l 987 m. se desprinde un picior masiv. ca o ramificaţie finală a traseului turistic care. izolată). Din Gaura Inăului mai departe îndemnăm din greu într-un urcuş pieptiş de-a lungul culmii Coasta Netedă. lăsînd în stînga un mic grup de stînci. între care unul are o suprafaţă mai întinsă. din care. strecurîndu-se pe sub perete şi lăsînd (jos. In faţă. Poteca aceasta conduce la început prin bolovănişul vîlcelului menţionat mai sus. Lăsăm aci sacii şi (pe drumul cu rare semne de marcaj) pornim. Ne aflăm acum deasupra Zănoagei de est a căldării Putreda. răsucit în serpentine dese pe versantul nordic. stă de strajă un pisc de 2123 m şi. dincolo de el. 4 ore. se văd stîncile dezgolite de vegetaţie. uşuraţi de povară. Din acest punct se ramifică o cărare. marcajul nu există decît ca proiect de viitor. 11). coboară pînă la confluenţa Izvorului Cişiei cu Izvorul Roşu. la 2240 m (fig. pierdem din altitudine. Prin şaua Cişiei (l 970 m). scobită între căldarea Putreda (Ia N) şi vastul amfiteatru din S. 6 ore. 20 km. In acest loc.coboară o diferenţă de nivel apreciabilă (70-80 m).astfel încît pentru continuarea drumului ne îndreptăm către E.

panta abruptă care sfîrşeşte în fundul văii Cobăşel. In completarea indicaţiilor de pe săgeţile stîlpilor de marcaj. privite de aici.bandă roşie. se înalţă creasta desprinsă din vf.punct albastru. pe geana zării de deasupra Călimanilor.bandă roşie. In şa (2 120 m) sînt plantaţi doi stîlpi metalici care poartă şapte săgeţi ce indică astfel direcţiile de mers către diferitele obiective turistice din masiv: . In zilele cu cer limpede. întîlnim un lac de culme. Vîrful Inău . Continuarea drumului de creastă în parcursul de la V la E o facem urmînd varianta traseului care coboară la tăul Lala Mare. 16 km. se cască hăul cu prăvălişurile Zănoagelor Lalei. Marcaj: banda roşie. prin şaua Gărgălăului (intrarea în tr. unde marcajul bandă roşie se bifurcă: spre E. Inăuţ semnul bandă roşie nu este aplicat decît pe o distanţă de 2-300 m. Cealaltă potecă marcată este cea pe care o urmăm. 20 km. din Curmătura Galaţului la cabana Puzdra traseul nu este încă marcat. Roşu şi nu invers. De aci lăsăm (Ia dreapta) cărarea pe care am urcat pînă în şa şi ne continuăm calea coborînd înainte. se îndreaptă varianta potecii care urmează traseul de culme. 6 ore. pe porţiunea şaua Inăului . întîlnit pînă acum în Munţii Rodnei. prin curmătura Galaţului. Inăuţ (2 225 m) şi vf. facem următoarele precizări: lipseşte săgeata care şx arate semnul de marcaj şi direcţia de mers către vf. Spre cabana Valea Vinului. Inău (2280 m) facem cale întoarsă coborînd în şaua de sub el. atît pentru a putea ajunge la acest lac alpin. cît şi pentru că traseul direct (şaua Inăului .tăul Lala Mare.. Spre cabana Puzdra. la . Pe Inău vom zăbovi mai îndelung decît ar fi necesar. faldurile hlamidei de piatră a culmii sînt împodobite cu un lung şirag de piscuri vegheate de manina îndepărtată a Pietrosului Rodnei. bandă albastră). Inăuţ. Către V. 7. 8 ore. Spre Gura Lalei. 16 km. In lipsa unei toponimii locale. bolovănişul de morenă. sub noi şi către E-NE. pe culmea Hîrosului. pe poala estică a Piciorului Inăului. forme de teren peste care curgerea gheţarilor de altădată a tras brazde uriaşe sau a semănat. de la aproximativ l 960 m alt. 6 ore. Pe drumul dintre Şaua cu Lac şi tăul Lala Mare poteca este jalonată cu stîlpi metalici şi marcată cu un dublu semn: bandă roşie şi punct albastru. . nr. . 8 ore. spre E-SE descifrăm cu uşurinţă zveltă siluetă a Pietrelor Doamnei de pe creştetul Rarăului.bandă roşie. numai pentru a potoli ritmul prea viu al respiraţiei dat de truda urcuşului: de pe vîrf. din Curmătura Galaţului şi pînă la Dealu Ştefăniţei. uneori şi de localnici. Dincolo de tău. relieful frămîntat al căldării Bilei te înfioară prin sălbăticia văilor adînci şi aspectul dur al Zănoagelor. Ea nu este însă marcată decît pe primele sute de metri dincolo de bifurcaţie. priveliştea ulucului lung al văii Lala.punct albastru. Inăuţ) nu este marcat decît pe o distantă de cîteva sute de metri. Dincolo de aceasta. Aceasta. Semnalăm greşeala ce se face frecvent. de unde în Zănoaga se vede lacul Lala Mare. pentru popasurile mai lungi. .vf. Pe măsură ce coborîm.Adăugînd la timpurile de mers indicate mai sus încă o oră. 50 km. 11 km. . profilată la orizont.vf. tivit (în parte) cu un brîu întunecat de jnepeni ce pornesc chiar de lîngă faţa apei. Spre hotelul turistic Borşa. în stînga Puzdrelor. După circa 6-700 m din Şaua cu Lac ajungem în şaua Inăuţului. Coborînd în continuare. Spre Rodna. adăpost potrivit pentru noapte după un drum mai lung pe crestele şi prin văile Munţilor Rodnei. am dat acestui loc denumirea de „Şaua cu Lac". 26 km. printr-o arcuire către dreapta. Inâu şi care culminează în două piscuri semeţe: vf. către NE se estompează profilul impunător al Ceahlăului. 12 km. care. pe care numai uriaşul caleidoscop al naturii le poate şlefui atît de măiestrit. Roşu (2 115 m). şi care constă în inversarea denumirilor acestor două vîrfuri: Înăuţul este piscul situat între vf. către vf. Locul reprezintă cel mai însemnat punct de răscruce a drumurilor marcate. în dreapta. unul dintre cele mai importante obiective turistice din Munţii Rodnei. din Şaua cu Lac şi punct albastru Timp de mers: 1¼ oră. mereu mai departe. dincolo de prispa unei terase glaciare. De pe vf. pe o cărare ce trece mai sus de tăul Lala Mare. de formă pentagonală.bandă roşie. zărim spre stînga o parte din oglinda de apă a tăului Lala Mică. 7. Inău şi vf. banda roşie neputînd fi întîlnită pe această porţiune de creastă decît de 10-15 ori. traseul nu este marcat. 4 ore. de unde urcă apoi la creastă. . . De pe pragul de terasă coborîm mai departe. 18 ore. etapa a şasea poate fi parcursă în 5½ ore (timp mediu). Spre Dealu Ştefăniţei. puzderie. Mai în apropiere. uluitorul aspect al peisajului ce ne înconjură pare a fi o suita nesfîrşită de frumuseţi. Ajungem apoi pe pragul de sus al căldării. 4 ore. între şaua Gărgălăului şi hotelul turistic Borşa traseul nu este marcat decît pe cei circa 200 m din apropierea tarniţei. pînă ce în potecă. înspre N. Spre Rotunda. care. El este vrîstat însă pe întreg traseul ce conduce la Lala Mare. se zăreşte acoperişul de şindrilă al stînei din Lala Mare. care de aici ne înfăţişează numai o mica parte a chipului său împodobit cu verdele întunecat al jnepenişului. ochiul prinde. practic vorbind. par mult mai semeţe decît coloşii de piatră ce îi ţin tovărăşie pe culme. Inău.triunghi roşu. reflexul săgeţilor de lumină zvîrlite de soare scapără străluciri diamantine pe oglinda de apă a tăului Lala Mare. Coborîrea se face de-a lungul unei poteci bolovănoase ce lasă.

15 min (timp mediu). fie pentru a aştepta condiţii atmosferice mai prielnice continuării drumului. peste vale. în cîteva serpentine scurte. Din şa. La început ne însoţesc cele două semne de marcaj (bandă roşie şi punct albastru) ce vrîstează cărarea orientată spre vf. stă parcă de strajă. întîlnim un alt fir de apă care coboară dinspre Inău. zbătîndu-se în spume printre bolovanii mari ai văii. Timp de mers: 5 ore. In jur. urcînd şi coborînd uşor de-a coasta. Cu popasurile mai lungi făcute pe drum. Pornim mai departe. aşa cum ne apar aici. continuăm calea mergînd înainte. Cu două sute de . zdrenţuiţi de vînturile năprasnice ce suflă în timpul iernii. vrîstate amîndouă cu acelaşi semn de marcaj: bandă roşie.început. folosită în ultimul timp ca văcărie. etapa a şaptea (Inău . La mult timp după plecarea din şa întîlnim lîngă cărare (în dreapta) un bord vînat. printre jnepeni. ajungem apoi la stîna din Lala Mare (l 735 m. Confluenţa acestor şuvoaie prin care se scurg apele celor două tăuri se află la cîteva zeci de paşi mai departe. Continuînd coborîşul. crescut răzleţ între jnepeni. Stîlpul poartă săgeţi indicatoare vrîstate cu semnele de marcaj ce conduc la Rotunda (bandă roşie) şi. coborîm uşor în fund de vîlcel. Cărarea este bine jalonată cu stîlpi metalici. Lacul Lala Mare se află la 150 paşi mai departe. printre jnepeni şi peste pietroaie. Ajunşi în partea opusă aceleia prin care se face alimentarea lacului. ni-i imaginăm cu greu ieşind biruitori în lupta ce o dau cu vitregia viscolelor şi cu izbiturile maselor de aer ce şuieră peste culmi şi în lungul văilor de sub creste. de vale. pe cărarea ce se strecoară prin iarbă. Şaua este încadrată înspre valea Lalei cu jnepeniş şi pini izolaţi. afinişuri multe. vom rămîne aci fie pentru a petrece noaptea. către stîlpul de marcaj ce se profilează pe cer în şaua din faţă. Marcaj: bandă roşie. urmează aproape curba de nivel.Prelucile Gagii . Stîna Lala Mare se află exact în stînga noastră. desfăşurîndu-se înspre V-NV. Este pîrîul ce curge din tăul Lala Mică. valea Lalei s-a adîncit mult. la stîna Leşenilor. către Dosul Gagii. vf. la Gura Lalei (punct albastru). 57 min). De la stîlp către stînga. ne scoate pe culme. în stînga potecii. Dinspre creastă coboară un vîlcel cu albie largă dar puţin adîncă. 11). cotind spre stînga. un zîmbru înalt. In stînga. atunci cînd se apropie înserarea sau vremea rea. Fig 19 Trecînd prin iarbă sau păşind din bolovan în bolovan. Între blocurile mari de steiuri vînăt-cenuşii sînt risipiţi mulţi bolovani de cuarţ. Din şa. Ieşirea pe culme se face într-o şa cu stîlp indicator avînd două săgeţi. piscul din faţa noastră. 48 min). printre care se încolăcesc crengi de jnepeni şi cresc tufe dese de afin şi smirdar (redodendron). mergînd de la V la E. respectiv. de la Inău pînă dincolo de Rotunda. In dreapta. Poteca urcă pe stînga acestui vîlcel şi. în zare. cărarea coboară repede printre jnepeni către un stîlp de marcaj. Poteca se desfăşoară pe „faţa muntelui" şi rămîne mereu sub culme. Trecem peste firul văii Lala. Din şa. se ramifică o cărare care coboară în valea Lalei. stîna din Lala Mare este în acelaşi timp şi locul din care începem drumul de străbatere a ultimei porţiuni din creasta Munţilor Rodnei. unul din firele de obîrşie ale văii Lala. In lipsă de alt adăpost. se profilează Călimanii. Inăuţ. La numai 30-40 de paşi după trecerea peste şuvoi. Intîlnim în cale încă un zîmibru. Munceii Bîrgăului se văd spre SE şi dincolo de ei. continuăm drumul mergînd acum de-a lungul coamei spre vîrfurile Gagii şi Jgheabului. de-a coasta. Stîlpul de marcaj se află în locul din care poteca. pe versantul sudic. 8. dar în apropierea lor. Sfîrşit de traseu pentru etapa precedentă. De aci reîncepem urcuşul prin culoarul deschis de secure printre durzăi. După acest de al doilea stîlp metalic. Vîlcelul în care ne găsim este presărat cu mari blocuri eratice. Plaiul este bine marcat cu stîlpi metalici. In acest loc întîlnim o cărare perpendiculara pe poteca de-a lungul căreia am venit: este drumul de culme ce coboară din dreapta. În jos pe vale şi jumătate la stînga se vede stîna Leşenilor. pe sub culmea Prelucile Gagii. relict glaciar.Lala Mare) poate fi străbătută în l oră. hăţaşul pe care coborîm apoi trece în ocol pe malul răsăritean al tăului. După traversarea firului văii cotim la stînga şi mergem pe cărarea ce se strecoară pe sub jnepeni. în dreapta. pe tăpşanul unui picior de munte şi la liziera pădurii se vad acareturile unei stîne. înalt de peste cinci metri. întîlnim şi traversăm şuvoiul care poartă apele tăului în firul văii. Urmînd acest ocol. într-o şa (l 789 m. ne îndreptăm către S. Traversăm firul de apă care alimentează lacul. de pe vf. În mijlocul durzăilor. pînă ajungem la primul stîlp de marcaj. parcurgem o distanţă de aproape două sute de paşi şi începem apoi săcoborîm (cotind în unghi drept spre dreapta) către un stîlp de marcaj fără săgeată. din cauza ocolului pe care cărarea îl face în căutarea unui traseu mai puţin dificil. rămîne sub noi. priveliştea este magnifică. Lala Mare . Plecînd de la stînă. Pe trunchiul copacului se află vrîstat semnul de marcaj. Direcţia săgeţii ce indică sensul de mers spre Rotunda pare nefirească.Rotunda. tufe de smirdar şi de merişor. mai jos de confluenţa pîraielor prin care se scurge apa tăurilor Lala Mare şi Lala Mică. de lîngă stîlpul cu săgeţi. Inăuţ (fig. dincolo de acesta se află un pîlc de pini pe care. Cărarea trece mai departe. Depăşind acest mal. la două sute de paşi dincolo de pin trecem printr-o scobitură de teren dominată de un prag al stîncii. Jgheabului rămîne în stînga.

Inău". vîrfurile Roşu. sînt grupate clădirile sanatoriului TBC Rotunda. loc în care drumul face un larg ocol spre stînga. De aci aruncăm o ultimă privire în urmă. In stînga. Urcăm apoi uşor pe culmea Prelucilor (l 400 m. Din furca de drumuri adunate sub cascada de jgheaburi continuăm coborîşul. La 250 de paşi dincolo de Bistriţa şoseaua noastră întîlneşte drumul naţional cu indicativul DN 18 (985 m. ajungem într-un desiş de pîrîiaşe ce se preling dinspre stînga.atunci cînd terminăm excursia în fapt de seară. Marcaj (in proiect): bandă albastră.). Jgheabului) şi şaua care se adînceşte în dreapta. se îndreaptă către Vatra Dornei. Intîlnim iarăşi stîlpi de marcaj. printr-o regiune în care pădurea creşte viguros. 2½ ore). 50 min) se întîlneşte la aproape zece minute după trecerea peste piciorul de munte despre care am amintit mai sus. 1 oră. chiar în pasul Rotunda (l 284 m. fiind aşezaţi la mari distanţe unul de altul. In dreapta. Pe acelaşi larg ocol pe care drumul îl face către dreapta. se află o altă stînă. În punctul unde coborîşul devine mai accentuat. 3 ore. Continuăm sămergem pe plai în coborîş domol. 13). Scoruşi (Cosorobii). astfel încît există totuşi unele posibilităţi de adăpostire . prin rarişte de brădet. In dreptul resturilor fundaţiei unei cazemate ieşim în şoseaua mare. la Rotunda. Coborîm de-a lungul unei poieni în care molizii rari înlătură monotonia unei prea mari întinderi de păşune. se vede şoseaua care duce în valea Bistriţei Aurii. primul stîlp ne apare ca fiind aşezat chiar în şa. care coboară din pasul Prislop şi. peste vale. In interiorul curbei drumului se află o mare troiţă de lemn.Pietrosul Rodnei. al doilea se află dincolo de spinarea piciorului de munte (fig. ocolim către stînga şi după cîteva zeci de paşi. prin Cîrlibaba şi Iacobeni. La două sute de paşi dincolo de stîlp se întinde pădurea. Ceva mai departe. În faţă se vede Stîna din Preluci. piscurile altor masive îşi arată chipul. fără denivelări. aici. dincolo de care ajungem la o nouă bifurcare de drumuri. pe o potecă ce se desfăşoară tot pe coastă şi care devine curînd drum bun de căruţă. în apropierea drumeagului. valea începe săse îmbrace cu strai de pădure. Pe aici. întîlnim o bifurcare de drumuri. Din snopul de cărări care se risipesc prin poiană alegem pe cea mai apropiată de linia stîlpilor de marcaj şi ajungem curînd într-o şa. Primul izvor (l 665 m. ce seacă în anii cu veri călduroase. Pe şoseaua principală. Pe săgeată este vrîstat semnul de marcaj bandă roşie. Un stîlp metalic cu săgeată are indicaţia: „Spre lacul Lala şi vf. ultima etapa a drumului de creastă. Cu popasurile mai lungi făcute în cale. 13). In dreapta. ocolim larg la dreapta. 12). se află un stîlp de marcaj fără săgeată. către un stîlp de marcaj. Pieziş în dreapta. Înainte şi pieziş către dreapta se văd acareturile Stînei din Preluci (fig. urcăm uşor prin rarişte de copaci. . trecînd printr-o zonă de teren mocirlos. peste vale. stîlpii de marcaj au devenit o raritate. pentru a ne lua rămas bun de la piscurile înalte ale crestei Munţilor Rodnei. unul este plantat în punctul de maximă altitudine a drumului. Peste piciorul de munte din faţă poteca urmează un traseu aflat între culmea principală din stînga (vf. Coborînd în continuare. 10 min). apar mai ales pe capacii de lîngă drum. ajungem la podul de peste Bistriţa Aurie. Fig 21 (13) Din culme. Cotim apoi la dreapta şi trecem chiar pe lîngă Stîna din Preluci.către dreapta şi jos în vale . Mergem de-a coasta prin locurile zise „Pe Şanţuri" (fig. lîngă un astfel de indicator. în care intrăm mergînd printre urmele şanţurilor vechilor tranşee. Stîlpii metalici sînt din ce în ce mai rari şi semnele de vopsea roşie. Drumul nostru coboară pieziş la dreapta. Coborînd de-a coasta. Ultimul este situat în apropierea unui molid izolat şi. In faţă. de lîngă stîlpul de marcaj. întîiul lor vestitor este vf. pe traseul parcurs de la V la E. aşternută pe fondul alb al marcajului. Şoseaua coboară continuu. în stînga şi pe culme. potecii noastre i se alătură un drum ce vine din dreapta şi din urmă. Timp de mers: 2¾ ore. De lîngă stîlpul de marcaj din pasul Rotunda cotim la stînga şi începem coborîşul pe şosea. Într-un mare cot al şoselei trecem peste un pod de lemn. Traseul este marcat cu doi stîlpi metalici. 12). 4 ore). peste pasul Rotunda. pe sub culmea pe care o avem mereu în stînga. În mijlocul buclei ocolului. nu departe de sanatoriu.deşi foarte puţine . organizată în prezent ca stînă model. nu departe de el. se văd întocmiri de stînă. loc prin care se poate trece în bazinul văii Lala. nu prea departe şi în margine de pădure. Fig 20 (12) De la acest stîlp înainte se merge pe plai.paşi înainte de stîlp trecem peste un firav fir de apă. în afara ei şi în stînga noastră.se află grajdurile unei văcării care par destul de aproape. s-au adunat cîteva modeste case şi gospodării de munte. pe partea de E a şoselei pe care am venit. Drumeagul de căruţă a rămas mai în stînga şi curînd reintrăm pe el. întîlnim vagi urme ale ultimului război mondial (tranşee etc. Inăuţ şi Inău se văd încă destul de lămurit. de pe stînga pe dreapta Izvorului Şes (fig. De la stîlpul indicator începem un coborîş mai pronunţat. a) Drum de creastă: porţiunea Buhăescu Mare . coborînd în albia largă a Obîrşiei unui vîlcel şi. In unghiul făcut de întîlnirea şoselelor. la 100-150 de paşi mai jos. de-a coasta. In stînga drumeagului nostru se înşiruie etajate pe coastă cîteva jgheaburi prin care apa izvoarelor de aici trece din unul în altul. de la bordul vînat. Mai încolo . Una din cărări se desfăşoară în faţă. în pădure se vede scobitura unei şei a culmii. cere 5 ore de mers (timp mediu). se zăreşte încă o stînă. Cărarea este bine jalonată cu stîlpi metalici.

pe un hăţaş care ne scoate pe vf. b) Drum de creastă: porţiunea Pietrosul Rodnei . se ramifică poteca în serpentine ce coboară în căldarea de NE a Pietrosului. străbătînd cleştarul azuriu al cerului. culori şi poezie. Ceahlăul abia se ghiceşte în tremurul depărtărilor. Tezaurul de neasemuită splendoare alpină ce te înconjură se cere descifrat în tihnă şi cu migală Culmi şi creste se ramifică în chip de uriaşă roză a vînturilor.o altă cunună de frumuseţi alpestre: în stînga piscului. dirijîndu-ne către N-NV. Într-acolo identificăm lungi străji de piscuri: Toroioaga. şi sălbăticia mănunchiului de creste pe care Munţii Maramureşului le răsfiră. pintenul sud-estic al Munţilor Maramureşului tiveşte către NV zarea orizontului cu o lungă culme ce îmbină armonios asprimea cîtorva piscuri ascuţite cu aspectul domol al unei spinări de munte înălţate în vîrfuri îmblînzite: Cearcănu. movilită clădită din pietre. Pietrosu. Stogu. Din Curmătura Pietrosul urcuşul este la început pieptiş şi se face de-a lungul crestei. Timp de mers: 2 ore.într-un astfel de „grafic turistic" înscrie şi numele Pietrosului Rodnei. loc prin care. zîmbetul soarelui scapără prietenoase trîmbe de lumină. pe un mic gorgan de lespezi. De pe vf. venind pe culmea principală dinspre vf. In continuare cărarea urcă pe scările cioplite în piatră şi. Un picior al culmii. te lămureşti că n-ai cîştigat decît 40 m înălţime faţă de şaua de sub Buhăescu Mare. trebuie şx prevadă şi un popas mai îndelungat pe vîrf. crenelurile Pietrelor Doamnei ţin tovărăşie namilei greoaie a Giumalăului. ajunge în vf. Pe vîrf. 27 min).vf. cu un nou efort. Nenişca Mare. El urmează porţiunea de creastă înaltă ramificată spre N din vf. începem ultimul suiş spre vîrf. în interiorul unui ţarc de sîrmă ghimpată. tot de creastă. sîntem amăgiţi la început de un coborîş fără însemnătate. Cu popasurile mai lungi. mai avem de învins o diferenţă de nivel de aproape 200 m. Pietrosul Rodnei trebuie urcat abia de-acum înainte. sprijină pe greabănul lor oceanul de smarald al cerului. De aici mai departe. Sălăşmurile. coborît din Cornu Nedeii către S. peste Bîrgaie şi dincolo de Călimani. în faţă o momîie . pînă în curmătura de sub Pietrosul Rodnei (2 114 m). imperios necesare în acest drum destul de obositor. pînă dincolo de Gutîi.departe. Măguriţa. între Inău şi Muncelu. Dar imediat urcăm din greu la deal. timpul de străbatere a etapei este de 2 ore. strădania de a stabili între aceste numeroase cohorte ale giganţilor de stîncă o ierarhie a valorilor peisagistice rămîne nefinalizată: de peste tot te asaltează pitorescul. departe către soare-răsare. Farcău. cotim la stînga pentru a coborî în şaua de sub pisc (2 073 m). Fig. Cornu Nedeii. cu multe veacuri în urmă. cotim pieziş la stînga şi. cărare de-a lungul căreia se ajunge la tăul Pietrosul şi la cabana „meteorului". 23 Vedere din pasul Prislop către Inău Către NV. orice itinerar care . l oră. cuibărite în Zănoaga estică. poposim sub vîrf. Străjuind Vişăul şi împlîntîndu-se apoi între Bistriţa Aurie şi Moldova. urcînd peste steiuri mari. Pietrosul Rodnei (2 303 m. altitudinea maximă din Munţii Rodnei şi de pe întregul cuprins al Carpaţilor Orientali (fig. Buhăescu Mare. Marcaj (în proiect): bandă albastră. în spatele Ţibleşului. Ajuns jos. este o ramificaţie a celui ce se desfăşoară de-a lungul culmii principale a Munţilor Rodnei. 45 min (timp mediu). Gropilor. Trecem de „mejda" de hotar şi.Traseul acesta. Dacă aerul tare al înălţimilor te învăluie aici într-o zi în care. se află clădirea staţiei meteorologice automate. Din Inău către V se întinde lunga culme principală a munţilor Rodnei. Buhăescu Mare (2122 m) şi sfîrşeşte pe Pietrosul Rodnei. Corbu. Văzute de aici. Bendereasca. l oră. Fig 22 (14) Din punctul în care cărarea ce urcă de la tăul Pietrosul ajunge pe culme. 50 min). descălecător de ţară nouă. din vîrf în vîrf. pe culme (2 230 m. către SE. 40 min). Continuînd drumul. în mijlocul cărora este împlîntată o bornă de lemn. Iezerele Buhăescului. suind uşor. golful lung al Depresiunii Maramureşului trimite un mesaj de frumuseţe pe care policromia satelor îl risipeşte între gurguiele împădurite ale munceilor vulcanici înşiraţi. . între spiţele căreia noianul piramidelor masive de roci înlănţuie o imensă horă de piscuri sfredelitoare ale văzduhului.de munte. ajunge în pasul Prislop. cu acea înlănţuire de privelişti ce alcătuiesc un spectacol uluitor. Din şa urcăm de-a lungul culmii înierbate şi poposim apoi pe piscul de 2 218 m. a trecut Dragoş Vodă. Rebra (2 268 m. După pripor panta se mai domoleşte puţin. Cu 70 de paşi înaintea acestei momîi. Inşiruind nume de locuri şi timpi de mers. ansamblu armonios de forme. clipele de odihnă de pe Pietrosul Rodnei se fac ore. la 2303 m. Pop Ivan etc.hotar . pe un astfel de timp. 14). Purtîndu-ne privirea spre S de cupa Prislopului. Din cercetarea însemnărilor de pe harta întinsă pe una din lespezile ce acoperă creştetul Pietrosului Rodnei aflăm numele ciclopilor de piatră care. sînt parcă şi mai frumoase. către geana siniliu-vînătă a Tatrei cehoslovace. în spatele Inăului . prin iarbă şi printre pietroaie. Un stîlp cu săgeţi plantat aici indică direcţiile de mers pentru atingerea obiectivelor turistice din zonă. întrezărim . constituie un bun reper pentru orientare. Buhăescu Mare. urmează un coborîş care îţi pune la grea încercare gleznele şi genunchii.

la distanţe mari unul de altul.se conturează profilul unei adîncituri a culmii. 13) şi începem urcuşul pe şoseaua Rotunda Rodna . pînă în Curmătura Pietrosului (2 114 m). în pădure . De la stîlp urcuşul devine ceva mai pieptiş. porneşte pe teren. Trei dintre ele. 40 min). în interiorul curbei. cotim la dreapta şi începem urcuşul pe drumeagul croit de-a lungul culmii.Plecînd de pe vf. pisc cunoscut de localnici şi sub numele de Manina (2 269 m.Inăuţ Roşu) perdeluieşte zarea. DRUMUL DE CREASTA (DE LA E LA V) 1. aproape orizontal. Depăşind şaua. Marcaj: bandă roşie. Realizăm astfel un parcurs mai comod. ajungînd astfel pe Rebra. La 200 de paşi dincolo de liziera pădurii. In continuare panta devine iarăşi înclinată. ocolind fundaţiile cazematei. 1½ oră) sfîrşim traseul de creastă desfăşurat între Pietrosul Rodnei şi punctul de inflexiune a crestei înalte a masivului. Călătorind pe şoseaua DN 18. ne vom opri în faţa sanatoriului TBC Rotunda. locul fiind însemnat şi cu un stîlp metalic ce poartă săgeţi indicatoare cu textul aproape şters. etapa aceasta poate fi parcursă în 2 ore (timp mediu). B. In faţă sectorul estic al culmii înalte a Munţilor Rodnei (Inău . Semnele de marcaj sînt vrîstate pe copaci. pe coasta din dreapta sînt montate în cascadă cîteva jgheaburi pentru adăpatul vitelor. Ocolul drumeagului sfîrşeşte pe culmea Prelucilor. punct situat la V şi în amonte de Cîrlibaba. Din furca de poteci ne îndreptăm spre S. se zăresc tăul Pietrosul şi construcţiile staţiei meteorologice din josul lacului (fi-g. De la E la V culmea principală a Munţilor Rodnei se desfăşoară între pasul Rotunda şi pasul Şetrefu. Către stînga. Apa cade din uluc în uluc pînă în cărare. ajungînd într-o mică şa. coborîşul desfăşurîndu-se de-a lungul coamei. 2 ore. cele din faţă. în cursul căruia sîntem lipsiţi de prilejul de a admira două sau trei vaste perspective alpestre.în dreapta. începem şx urcăm de-a coasta un vîlcel puţin adînc. 10 min). Adunînd la timpul dat mai sus şi popasurile mai lungi. se îndreptăm spre E. în continuare ne angajăm în suiş greu pe coasta repede a vîrfului. ajungem în punctul de ramificaţie a cărării ce coboară la tăul Pietrosul. Prin acest ocol evităm o zonă de teren mocirlos care rămîne în interiorul buclei drumului.Prelucile Gagii . tăiată acum cîţiva ani. jos în Zănoaga. ieşim din pădure într-o poiană întinsă. Pe la mijlocul ocolului . l oră. Curînd intrăm într-o zonă în care pădurea. orientaţi după semnele de marcaj vrîstate pe copaci. coborîm uşor prin rarişte de pădure. De aici cotim la dreapta şi coborîm uşor prin faţa celei de-a doua stîne a Prelucilor. Cărările de oi se ţes prin iarbă şi printre copacii risipiţi rar pe întinsul poienii. De lîngă stîlp prindem întîia imagine cu adevărat montană. Din faţa porţii sanatoriului facem cîteva zeci de paşi mai departe. Lăsăm mai jos şi către dreapta „mejda" hotarului de munte şi. ocolind larg către stînga. 17min). Copacii pădurii s-au tras mult în lături. şoseaua se întoarce aproape în loc. Înainte de bifurcare. Dincolo de stînă drumeagul coteşte la stînga şi urcă pînă la o bifurcare de drumuri (l 460 m. astfel încît drumul. Curînd după părăsirea şoselei principale (250 paşi) trecem pe un pod de lemn peste apa Bistriţei Aurii (fig. După ce am trecut de şa. ne aflăm la cea mai mică altitudine în care se coboară pe această porţiune de creastă. 14). 50 min). într-o şa largă. trecînd de pe dreapta pe stînga văii Izvorul Şes. întîlnim un stîlp de marcaj fără săgeată. În răscrucea de drumuri se află un stâlp indicator al marcajului bandă roşie. stînă model (fig. de-a lungul crestei. Sus pe culme este montat un stîlp de marcaj (l 380 m. In şaua de sub Buhăescu Mare (2073 m. De pe culme cotim la dreapta pe drumeagul de căruţă şi. pe lîngă sanatoriu. Pietrosul Rodnei. itinerar pe care îl descriem cu intenţia de a indica un traseu care pe alocuri părăseşte înălţimile crestei şi se abate pe cărări ce şerpuiesc pe sub coama muntelui.Lala Mare. 12). După aceea coborîm repezit de-a lungul coamei. Rotunda . străbate o poiană întinsă. la care ajungem urcînd continuu. către stînga şi în unghi foarte ascuţit. Urcăm din bifurcare . prin iarbă deasă. se văd grajdurile unei văcării. urcînd prin pădure. 20 min). sînt etajate în cascadă. apoi părăsim şoseaua principală. care însă nu diferă prea mult de cele privite de pe piscurile vecine. De aoco mai departe coborîm un drum priporos. Buhăescu Mare (2123 m. la circa 70 de paşi mai departe. Către fundul acestui vîlcel. se află o stînă şi mai apoi o troiţă mare de lemn. şa prin care se poate coborî în bazinul văii Lala. In dreapta. de unde urcăm apoi uşor pe piscul de 2218 m. De la stîlpul metalic părăsim şoseaua şi. coborînd în josul scărilor staţiunii meteorologice automate peste bolovani şi lespezi. Către stînga se văd patru dintre Iezerele Buhăescului situate în zona numită „La Iezere". Un timp mergem pe teren aproape orizontal. 2 ore). Continuăm drumul. pe culmea îmbrăcată în covor de iarbă deasă. Timp de mers: 7½ ore. luînd-o către stînga pe un drum de importanţă secundară. In continuare. ocolind larg la dreapta. l oră. Stîlpii metalici indicatori ai marcajului încep săapară. Din bifurcarea de drumuri. a crescut viguros. La peste l km de la plecarea din dreptul sanatoriului. în stînga şi pe clina lui dreaptă. lîngă ruinele unei fundaţii de cazemată. pe marginea drumului. nu departe. rari încă. un drumeag bine conturat. în zănoagă (2 230 m. Urcuşul pe şosea sfîrşeşte în pasul Rotunda (l 284 m. Nu ne continuăm însă mersul pe acest drumeag. îndemnam din greu la deal şi pe vf. pe teren înierbat.Salva.

Urcînd uşor. dinspre culmea din dreapta. Punctul din care urcuşul începe a se domoli este marcat cu un stîlp metalic. se vede o stînă.în urcuş prin iarbă şi peste pietroaie . Timp de mers: 2½ ore. Dincolo de acest loc urcăm uşor din fundul vîlcelului. Din poteca pe care ne aflăm se ramifică spre dreapta o cărare largă ce coboară în valea Lala. mergem aproape pe curba de nivel pînă la un alt stîlp de marcaj. prin gol alpin. Traseul este bine marcat cu stîlpi metalici şi în cale întîlnim numeroase blocuri de cuarţ. pe un tăpşan. Tăul Lala Mare se află foarte aproape de stîlpul metalic (la circa 150 paşi). In dreapta şi spre vale şaua este încadrată cu tufe dese de jnepeni. Cîteva serpentine uşurează acest coborîş repezit. Stîlpii metalici sînt rari pe aici şi în zilele cu ceaţă vom avea grijă şx ne orientăm mai ales după drumeagul ce urcă de-a coasta şi este destul de uşor de desluşit pe plai. Nu vom urca pe acest drum (care este traseul direct de culme. lîngă cărare şi în stînga ei. Mult mai tîrziu ea suie într-o şa (l 721 m. întîlnim un bord. la stîna Leşenilor. Firul văii Lala. Cărarea. Trecem peste culme. în care s-au unit cele două şuvoaie de golire a tăurilor Lala Mare şi Mică. bandă roşie. pe spinarea unui picior de munte. mai lină. Vom fi atenţi să nu trecem de locul în care o ramificaţie a cărării părăseşte culmea. pe cărarea care lasă tot timpul culmea în dreapta. Coborîşul repede de pe clina stîngă a vîlcelului se sfîrşeşte lîngă un zimbru singuratic. din care suie apoi lîngă ultimul pin pe care-l întîlnim crescut răzleţ în jnepeniş.urcăm mereu de-a coasta. intrăm într-o zonă în care. şi indicaţii asupra traseului. Dincolo de pîrîu cotim la dreapta şi . ci. 5 ore. Trecem pe lîngă un stîlp de marcaj şi ieşim într-o nouă bifurcare de drumuri. ajungînd apoi la un alt stîlp de marcaj. se lasă apoi într-o scobitură ca o albie a coastei. se vede o stînă cu multe acareturi. această etapa poate fi străbătută în 7½ ore (timp mediu). De la stîlpul de . Inăuţ. Mai departe. După puţin timp întîlnim un şuvoi repede (scurgerea apelor tăului Lala Mică). Şaua piciorului de munte se află mai jos.vf. sporind volumul de apă al văii Lala Mare. 11). îl traversăm printr-o zonă acoperită cu jnepeni. Cărarea. înspre vale. De la această stîncă izolată reîncepem a urca mereu dea coasta. mai bine marcată acum cu stîlpi metalici. de la E la V.mai departe. 5 ore. către spatele stînei. Ceva mai către vale aceste două pîraie se unesc. Cu popasurile mai mari. În care se află un stîlp cu săgeţi ce arată direcţiile de mers şi marcajul (bandă roşie).prinzând una dintre numeroasele hăţaşe de oi . coborîm în valea Lalei. pînă la un stîlp metalic de la care cotim la dreapta. de la stîlpul de marcaj schimbăm orientarea de pînă aici. cărarea se desfăşoară de-a coasta. Părăsim foarte curînd marcajul (care coboară în vîlcelul din dreapta) şi prindem o cărare de oi ce merge paralel cu tăul Lala Mare.. Din şa cotim deci la dreapta şi începem coborîşul pe o cărare ce se prăvale pe clina stîngă a unui vîlcel cu albie largă dar puţin adîncă. şleaul pe oare îl întîlnim aici vine din dreapta. pini singuratici sau crescuţi în pîlcuri mici. Intrucît este indicat ca prima etapă a drumului de creastă săsfîrşească la stîna din Lala Mare. 26 min). loc unde închidem prima etapa a drumului. pentru a termina prima etapă a itinerarului ce străbate de la E la V culmea principală. 4 ore). vrîstat cu semnul de marcaj. tot domol. ce se află în dreapta noastră. In acest punct se ramifică şi drumul către Gura Lalei. la 200 de paşi mai departe. dintre ele. ne vom putea potoli setea numai la şuvoiul prin care se scurge apa din tăurile Lala.printre afinişuri. Inău. 2. iar la 30-40 de paşi mai departe traversăm pîrîul prin care se scurg apele tăului Lala Mare. folosind cărarea din dreapta. Marcaj: bandă roşie şi punct albastru. la circa 100 de paşi în stînga. Sus. Din această şa ne reluăm mersul pe cărarea ce se menţine încă un timp în stînga culmii şi . prin dreapta lui şi mai jos de jnepenişul care rămîne în stînga. cărarea coboară domol şi la 200 de paşi după ultimul stîlp întîlnim cel din urmă izvor din care ne mai putem umple bidonul (fig. De aici înainte. 11). De la stîna din Lala Mare (l 735 m) pornim. aceasta se află într-o şa (l 789 m. dintre care răsar mulţi zîmbri. Intîlnim un stîlp cu săgeţi şi semne de marcaj (bandă roşie şi punct albastru). Din furca de drumuri continuăm a urca pe cele două cărări unite. 5 ore).ajungem la căsoaia stînei din Lala Mare (l 735 m. Dincolo de izvor. Ieşind dintre jnepeni cotim la stînga şi. întîlnim un stîlp de marcaj cu două săgeţi (l 815 m. Tăul Lala Mare . Suim mereu de-a lungul tăieturii făcute pentru deschiderea printre jnepeni a drumului către vale. Ambele săgeţi poartă acelaşi semn de marcaj. In continuare cărarea urcă binişor. îndreptîndu-ne . făcînd aproape cale întoarsă. În punctul de unde poteca pe care am venit pînă aici începe săsuie mai pieptiş către vf. urcă domol de-a coasta pe sub culme şi în stînga ei. Către stînga. În faţă. nemarcat încă). necesare pe drum. 50 min). itinerar marcat cu punct albastru. trasată cu cîţiva ani în urmă prin deschiderea unui culoar de-a lungul vegetaţiei arborescente. 40 min). coboară cîteva izvoare. ultimul este cel mai sărac în apă. trecînd imediat pe lîngă un stîlp de marcaj aşezat foarte aproape de un molid izolat. 4 ore. este plantat un stîlp indicator (l 680 m. tot pe poteca largă tăiată prin jnepeniş. este bine jalonată cu stîlpi metalici. peste vale. tufe de smirdar (rododendron) sau merişor . După trecerea peste piciorul de munte marcat de cei doi stîlpi metalici. pe curba de nivel. Pe calea aceasta. o stîncă vînătă care ţîşneşte semeţ din iarbă şi dintre pietroaiele mai mărunte ce o înconjură.spre tăul Lala Mare (fig. pe lunga culme principală a Munţilor Rodnei.

Inău. depăşind prin stînga vf. prin Curmătura Galaţului. 14 km. mai apoi. 16 km. cea mai importantă este acea în care urcă dinspre dreapta. 6 ore. ce sfîrşeşte într-o şa (2 125 m. 10). Locul este însemnat cu un stîlp de marcaj şi săgeţi indicatoare: . în urcuş scurt. 3 ore. Gărgălău (2159 m. Spre hotelul turistic Borşa. . situată pe culmea ramificată spre S-SV din vf. Vom fi atenţi la alegerea potecii. Clăii. 36 min). Din acest loc.după ce urcăm o bună diferenţă de nivel . De pe cotă reîncepem drumul în coborîş de-a lungul crestei şi poposim în „Gaura Inăului" (l 987 m. 35 min). traversăm pîrîul prin care se face cea mai importantă alimentare cu apă a tăului. Din şa părăsim drumul pe care am urcat şi. prin vf. 50 km. 9). Spre cabana Valea Vinului. 6 ore. care urcă aici dinspre Valea Vinului. După popasul de pe Inău revenim în şaua de sub vîrf pentru a ne relua sacii. Ajunşi în zona sudică a lacului. De la stînca aceasta urcăm uşor. Drumeţii neobişnuiţi cu potecile ce străbat creste ascuţite vor evita porţiunea de creastă care urmează şi vor coborî pe „La Tău". urcînd ultimii paşi fără povară. Din Şaua cu Lac cotim spre dreapta şi . adîncă scobitură a culmii. Alegem cărarea ce merge aproape pe curba de nivel şi ne scoate dincolo de vf. unde întîlnim primele semne ale marcajului triunghi albastru. Urcuşul continuă prin căldare pe o cărare uneori greu de desluşit prin iarbă şi printre pietroaie. Coborîşul este destul de priporos şi ne scoate într-o şa a crestei. 40 min) situată imediat sub vf. . Inău (2 280 m. Adăugind timpul necesar popasurilor mai lungi. Trecem o serie de mici piscuri şi scobituri ale culmii. 4 ore. bandă albastră).existenţa lîngă potecă a unei stînci izolate (bord. 8 ore. întrucît pe coasta muntelui se ţes numeroase hăţaşe de oi. In urmă. Spre cabana Valea Vinului. 18 ore. rămas acum în spatele nostru. 6 ore 16 km. . drumul larg înierbat coboară în şaua Cişia (l 970 m). 20 km. depăşind mai multe denivelări. . . fiind ascuns de pragul căldării peste care am trecut. depărtîndu-ne de lac pe cărarea ce urcă de-a coasta. Vîrful Inău . De lîngă semnalul geodezic de pe pisc continuăm drumul. lăsînd în dreapta un grup de steiuri mari.punct albastru. 8 km. 40 min). 4 ore. De aici înainte. Mai departe cărarea urcă uşor. Din tarniţă reluăm urcuşul mergînd pe poteca de la S de buza căldării. 1½ oră) se află doi stîlpi de marcaj pe ale căror săgeţi sînt indicate marcajele ce trec prin tarniţă: . 11 km. Omului. poposim pe vf. la stînga crestei. ne îndreptăm către N. cel mai înalt dintre piscurile peste care se trece în drumul de creastă dintre pasul Rotunda şi Dealu Ştefăniţei. ajungem pe moţul de piatră cu altitudinea de 2 123 m. cale care .urcăm mai departe spre Inău. începem urcuşul către vf. 8 ore.triunghi albastru. Spre cabana Puzdra. 2 ore. De aici înainte drurnul trece tot pe culme şi. Spre Rodna. 3 ore.şaua Gărgălăului.bandă roşie.triunghi roşu. Mai departe avem de străbătut încă un lung drum prin căldarea de sus a Lalei. cotind la dreapta. 20 km. Din şaua Cişiei începem un lung urcuş pe culme. 5 ore. 26 km. 20 min). 7. Mai departe.pe cărarea de-a lungul căreia semnele de marcaj sînt şterse aproape cu totul . In şaua de sub vîrf. Marcaj: bandă roşie. l oră. Timp de mers: 5 ore. ajunşi ceva mai sus. de cealaltă parte a piscului. în limbaj local). dintre ele. Coborîm scurt parapetul de piatră şi poposim în şaua ele sub „Cepe".bandă roşie. cărarea ce trece peste creastă din bazinul Bistriţei Aurii în cel al Someşului Mare. etapa a doua poate fi parcursă în 2½ ore (timp mediu). Spre Gura Lalei.ne scoate pe Hîrosul.punct albastru. prin Curmătura Galaţului. pe un drum plin cu făgaşe făcute de ape. pe care ajungem după 15 min de la plecarea din ultima şa. După 5 .marcaj mergem în continuare spre Inău. Spre Dealu Ştefăniţei. se lasă sub ea. în Şaua cu Lac. Din şa mai departe. Cişia (fig. Spre cabana Puzdrele. punct cu o minunată privelişte către Pietrosul Rodnei. prindem cu privirea în dreapta o parte din oglinda de ape a tăului Lala Mică.bandă roşie. . . Notăm . pe o cărare ce cu greu o putem desluşi prin iarbă (fig. lăsăm jos sacii şi. In continuare urcăm peste un cîmp întins acoperit cu bolovani şi o luăm apoi de-a lungul digului de steiuri din care este alcătuită creasta. de unde revin pe culme în şaua de la V de Tomnatec (l 986 m).bandă roşie. evitînd urcuşul pe vîrf şi cotind la dreapta. pe cărarea ce se arcuieşte pe malurile tăului. în şaua de sub Gărgălău. prin valea Izvorul Roşu. După ce lăsăm în dreapta vf. In şaua de pe culme (2120 m. l oră. Spre hotelul turistic Borsa. 12 km. Spre Rotunda. In schimb. 3. Prin această tarniţă trece o altă cărare importantă ce traversează creasta conducînd din Valea Vinului în căldarea Putreda.fiind de mare ajutor pentru orientarea pe ceaţă . Gărgălău. coborîm în Tarniţa lui Putredu (l 960 m. coborîm de-a lungul culmii Inău-Tomnatec. tăul Lala Mare nu se mai vede. Clăii. prin şaua Gărgălăului (intrarea în tr. coborînd pe culme. din căldarea Putreda.bandă roşie. . Dincolo de şuvoi.bandă roşie. coborînd în şaua următoare a crestei. ajungem pe pragul de terasă al Zănoagei care pe fundul său adăposteşte lacul. în serpentine dese.

Galaţului. necesar pentru străbaterea etapei a patra. Priveliştea asupra clinelor nordice este dominată de specificul aspru al văilor şi căldărilor glaciare. încheie marcajul drumului de creastă. pe sub culme. intrăm într-un vîlcel din care urcăm uşor pe spinarea unei culmi scunde. este ½ oră (timp mediu). Curmătura Galaţului este locul în care pe teren ia sfîrşit marcajul bandă roşie. Continuăm drumul pe şoseluţa fostei exploatări miniere. Intrucît însă unele vîrfuri sînt lipsite de poteci sau acestea au fost năpădite de jnepenişuri. Mergînd înainta pe şleaul de căruţă. Şaua Gărgălăului . adevărate drumuri de căruţă. 3 ore. Marcaj: bandă roşie care pe aproximativ 100 m este dublată de banda albastră. 27 min). drumeţul va trebui să se orienteze după hartă. 24 Gura Fîntînii. cu valea ce poartă acelaşi nume şi care se deschide larg pînă în localitatea Poiana Borşei. 8) şi întîlnim curînd o bifurcare de drumuri. Cărarea din stînga (nemarcată) coboară spre casele Gărgălău. Cu popasurile mai lungi.bandă roşie. Vom reuşi să trecem astfel de la o tarniţă la alta. Laptelui (2 003 m). După circa 50 de paşi întîlnim o nouă bifurcaţie de drumuri: ramura din stînga. Există posibilitatea de a parcurge traseul de creastă mergînd de-a lungul versanţilor.Tarniţa Negoieselor. ele se pierd în perdeaua de umbră a pădurilor. într-o mică şa. Ne continuăm calea înainte. 12 ore. coboară tot la casele Gărgălău. Spre vf. dincolo de care se desfăşoară alte privelişti a căror frumuseţe.ţin totuşi seama de zonele cu peisagii caracteristice şi folosesc. Inău. continuînd apoi drumul spre N-NV de-a lungul culmii. pe ale cărui săgeţi se poate citi: . pe drumeagul de căruţă. marcată cu bandă albastră. 8 km. atît cît îngăduie terenul. apă de băut nu prea departe. o luăm pe drumeagul de creastă ce coboară către S-SV (fig. Ne aflăm pe versantul drept al vîlcelului şi. versantul sudic prezintă panorame mai odihnitoare: pantele sînt relativ domoale şi mult mai lungi. ce se succed de o parte şi alta a culmii ca secvenţele unui minunat film alpin care pune în valoare caracteristicile fiecăruia dintre versante.Curmătura Galaţului. pînă . este locul în care ne abatem din drumul de creastă pentru a ocoli piscul (ce rămîne în dreapta). în urcuş abia simţit. De aci putem contempla pentru prima dată în drumul de creastă vasta căldare a Negoiescului. ajungem într-o şa. Timpul total de mers. 32 km.ce ar urma în mod riguros culmea . . La dreapta. Spre Anieş. pe cărările ciobăneşti sau pe hăţaşele oilor şi în unele porţiuni pe poteci mai largi. în adîncul Zănoagei Izvorului Bistriţei se zăreşte oglinda unui lac alpin. urmărind atent desfăşurarea culmii principale a Munţilor Rodnei şi descifrînd din zecile de hăţaşe întîlnite în cale pe acelea ce conduc mai bine de la un pisc la altul. obîrşie de vîlcel. rămăşiţa şoselei ce a servit vechii exploatări miniere de la Anieş. traseul descris în continuare va ocoli uneori linia crestei. în zilele senine. îndreptîndu-ne paşii spre vest (fig. Curmătura Galaţului . Locurile sînt potrivite pentru un popas cu cortul: pajişte frumoasă.şaua Gărgălăului. prin refugiul Gărgălău. aşezat chiar pe linia culmii. cu muchii ferme. pînă la Dealu Ştefăniţei.bandă roşie. Cabana de la şosea 5. înfăţişări şi alcătuiri ce mărturisesc forţa cu care limbile de gheaţă au ros şi au frămîntat stînca. marcată cu o bornă de beton. Din această tarniţă un scurt urcuş ne poartă pe vîrf. Pe o cărare greu de desluşit prin iarbă şi printre pietroaie. mergînd spre N-NV. 13 km. pline de farmec şi armonie. întîlnit pe drumul de la Rotunda pînă aici: un stîlp metalic fără săgeţi. 8). Fig. uriaşă piramidă de piatră ce se identifică cu uşurinţă venind de la Inău încoace. .min părăsim culmea şi ne lăsăm de vale. şi ajungem curînd în Curmătura Galaţului (l 920 m. Spre hotelul turistic Borşa. de pe care coborîm apoi în Tarniţa Negoiescului Mare (l 963 m). capătul etapei Lala Mare . Timp de mers: 4 ore. 50 min). dar ne va răpi prilejul de a admira panoramele vaste. trecem pe spinarea scundă a piciorului de munte. Punctul de l 995 m alt. 3 ore. etapa a treia poate fi străbătută în 5 ore (timp mediu). lemn de foc în apropiere. In felul acesta drumul este mai puţin obositor. Părăsim spinarea piciorului de munte şi. 6 km. potecile mai umblate. Din şaua Gărgălăului. urmînd o cărare care ne scoate în şaua de la V de vîrf. In contrast cu acestea. Din şa cotim la stînga şi coborîm domol în josul vîlcelului. 4. Cişia. De aci mai departe. Timp de mers: l/2 oră. poate fi desluşită spre valea Someşului Mare şi mult mai departe peste ea. cu urme. . Pe versantul de E al Zănoagei se vede cabana Puzdra. Din Curmătura Galaţului. adăpost sub culme. Coborîm pe această culme cîteva zeci de paşi şi. fără a mai urca zecile de vîrfuri înşirate pe linia culmii. vom începe un urcuş mai pronunţat către vf. dincolo de jnepeni. Aceste abateri de la traseul ideal . Marcaj: (în proiect): bandă roşie. Spre cabana Puzdrele.bandă albastră. pe lîngă pîlcul de jnepeni şi printre tufe de afini.bandă albastră. 6 ore. Aici se află un stîlp de marcaj. trecem mai sus de izvorul din stînga drumeagului şi facem un scurt popas lîngă pîlcurile de jnepeni de aci. o troiţă metalică şi un stîlp cu săgeţi indicatoare. 3 ore. pieziş la dreapta. prin vf. poposim în şaua Gărgălăului (l 925 m.

parcurgerea celei de a cincea etape durează 4 ore (timp mediu). l oră. Negoiasa străbatem o zonă de jnepenişuri arse. privind către dreapta (N). l oră. o parte din traseele ce leagă cabana de alte obiective turistice: drumul de pe valea Negoiescului (triunghi albastru) şi poteca nemarcată ce urcă în Curmătura Galaţului. coborînd de pe versantele înalte ale Rebrei şi Pietrosului Rodnei. 7) ne continuăm calea pe cărarea care la început se desfăşoară pe versantul nordic. arcuită spre dreapta. De pe vîrf (2145 m. străbatem locuri în care păşunea este împestriţată cu pîlcuri de ienuperi şi petice de jnepenişuri. pentru a contempla în voie larga panoramă ce se desfăşoară în jur. 20 min) ne putem îngădui un popas mai îndelungat. mărturisesc o tinereţe ce dă farmec peisajului.La Tău" (l 800 m. l oră. Străbatem după aceea o perdea de jnepenişuri. peisajul domol şi cu pante înierbate este caracterizat de o culme lungă. începînd din vf. singuratice şi grave. dar care acum a dispărut. pe o stîncă. după o scurtă porţiune cu pantă mai domolită. se vede Tarniţa Negoiescului Mic. făcînd un ocol larg de la dreapta spre stînga. De aici pînă sub vf. 7). Puzdrele. Ne aflăm pe culme şi din drum admirăm păienjenişul zecilor de fire ale pîraielor Buhăescu care. zărim în fundul Zănoagei cinci mici lacuri glaciare. pînă la Inău întreaga culme răsăriteană a Munţilor Rodnei. Anieşul Mare. domină peisajul cu zvelta-i piramidă ce aminteşte profilul Matterhornului îndepărtaţilor Alpi. în ciuda faptului că aici culmea a pierdut simţitor din înălţime. O culme masivă. după care prindem linia de creastă ce formează tarniţa „între Izvoare". care sînt complet acoperite cu jnepenişuri (fig. 3 ore). Înainte de a începe urcuşul. Către E. Părăsind Tarniţa Negoiescului Mic înaintăm de-a lungul unui hăţaş. Curînd apar alte trei ochiuri de apă. au aspectul unor lacuri de mici dimensiuni. poteca se alege. înalt străjer al crestei. vîrfurile Rebra şi Pietrosul Rodnei. par de aici foarte înalte şi greu accesibile. Popasul de la sfîrşit de etapă îl facem la bordeiul din locurile numite . în primele zile ale verii. După aceea. situate la liziera pădurii. ne coboară destul de mult în punctele de înşeuare. Anieşul Mare (2 169 m. Anieşul Mare schimbăm direcţia de mers. nu mai oferă azi drumeţilor decît o cameră goala şi neprimitoare. pe versantul dintre Gărgălău şi vf. desfăşurat cîndva în lungul crestei principale a Munţilor Rodnei. piscul din capătul ei estic. pe linia pleşuvă şi joasă a culmii. După multe şerpuiri desfăşurate în fel şi chip printre rădăcinile pîrjolite. 10 min). Apoi ea încinge versantul de NE al crestei. Puzdrele în dreapta. în dreapta. Tarniţa Negoieselor . Omului închide zarea către SE. care ne par arătoase de la această distanţă. în direcţia opusă turului de orizont prezentat mai sus. Anieşul Mare şi vf. constituie ceea ce cîndva a purtat numele de „refugiul Gărgălău". Jos. trecem pe lîngă un lac de mici dimensiuni şi străbatem apoi o zonă împădurită cu jneapăn.şaua Buhăescului Mare (tarniţa „La Cruce"). peisajul este de-a dreptul impresionant. Din Tarniţa Negoiescului Mare (fig. Laptelui. Putem urmări.Puzdrele) străjuită de numeroase piscuri înalte. în a căror oglindă de apă se reflectă piscurile înalte din jur: Puzdrele. După ocolul făcut pe drum ne angajăm pe o cărare ce duce spre SV. In direcţia dinspre care am venit şerpuieşte. Către V. Anieşul Mare de vf. de asemenea. Menţionăm că de la începutul urcuşului pe sub Negoiese şi pînă în tarniţa „între Izvoare" se întîlnesc de trei ori semnele roşii ale unui vechi marcaj. care dau peisajului un aspect dezolant. Omului. Gărgălău către dreapta. curmătura ce separă vf. în stînga crestei şi înainte de fundul tarniţei. 50 min). ramificată către SV din vf. îndreptîndu-ne către NV într-un coborîş priporos care ne conduce în Tarniţa Negoiescului Mic (2 055 m). De aci mai departe culmea se frînge iarăşi către E şi rămîne ascunsă privirii. Construcţiile. lărmuind şăgalnic pe calea ce le apropie de fundul văii Repedea. Urmează apoi un urcuş obositor către încă un vîrf al Laptelui. Depăşim pe rînd Tarniţa Pietrei Mari şi complexa Tarniţa a Bîrsanului. care. spre V. ale cărui pante ne dau impresia unei adevărate ascensiuni. pentru a evita o zonă de stîncă. Două case. alcătuiesc obîrşia văii Repedea. Vîrfurile crestei. arcuită. cunoscută şi ca Tarniţa Negoieselor. traversată ici şi colo de pîraiele cu apă limpede ce zoresc spre dreapta. În dreapta. . unde . se citeşte indicaţia „Spre Puzdrele". Pe vf. reîncepem urcuşul către vf. piscurile Puzdrelor domină întregul decor şi închid către E vasta căldare glaciară (Pietrosul Rodnei . vf. mai mult mocirle. dăltuite de curgerea gheţarilor. Cărarea trece pe rînd pe lîngă trei băltoace care. Ne îngăduim răgazul unui scurt popas în punctul de cea mai joasă altitudine a tarniţei (l 920 m. pînă în piscul Omului care domină împrejurimile prin înălţimea sa. punct situat mai jos. Adăugînd popasurile mai lungi. lăsînd vf. despărţite de o curmătură adîncă. spre Inău. de pe vf. coborîm scurt într-o şa bolovănoasă şi. Din acest loc.se află un lac de circa 15 m diametru. şters de scurgerea timpului şi de asprimea climatului de altitudine. Aici. Ne angajăm pe coasta Negoieselor străbătînd o potecă bolovănoasă. In continuare poteca pătrunde într-o zonă mai largă. Corongiş. In continuarea drumului de creastă (fig. alaiul piscurilor înalte uimeşte prin sălbăticie şi semeţie. conturîndu-se clar pe creastă. Văile nordice şi căldările de la obîrşia lor.. complet părăsite acum. scrisă cu vopsea roşie. înfăţişează privirii forme de relief ce reţin îndelung atenţia.în prezent singurul adăpost turistic de altitudine. 6. evitînd clinele de sus ale vîrfurilor Negoiasa (Mică şi Mare). pînă dincolo de Buhăescu Mare. 6). se înalţă impresionîndu-ne prin masivitate şi semeţie. singur creştetul Inăului se profilează în ultimul plan. Ramura nordică a culmii înalte a Munţilor Rodnei. cu versante mai stîncoase.spre dreapta şi la 50-60 de paşi mai departe .

Timp de mers: 2½ ore. îndreptîndu-ne către dreapta şi de-a coasta pe o potecă largă ce încinge căldarea superioară a văii Repedea. cel mai întins dintre cele întîlnite în ultimele etape ale drumului nostru. Locul este bine adăpostit. Locurile sînt acoperite cu păşune şi tot aşa le vedem şi mai departe. Buhăescu Mare. pe o cărare bătută. nu departe de troiţă . Din acest loc. după care se abate spre stînga. la circa 10 min de la bordei. Intrucît primul drum a fost descris atunci cînd s-au arătat particularităţile traseului de creastă (de la V la E).. cînd înapoi (către piscurile Negoiasa. Repedea. încinge vasta căldare a văii Rebra.Marcaj (în proiect): bandă roşie. Păşunea. începînd de la vf. De la bordeiul situat în. Prin cîteva schimbări de direcţie cărarea aceasta ne dezvăluie o bogată suita de splendori alpine. prin iarbă şi printre bolovani. ar fi bună chiar ca drum de căruţă. cînd spre N. Drumul pe care-l urmăm nu este obositor. o vastă zonă pastorală acoperă faţa muntelui. Anieşul Mare şi Puzdrele). Obîrşia Rebrei şi trecînd prin faţa unui grup de steiuri. drumurile se despart. coborîm în tarniţa „La Cruce" (l 984 m. rotunjite şi acoperite cu păşune. cărarea aceasta se îndreaptă spre şaua dintre vîrfurile Rebra şi Pietrosul Rodnei. elemente ale unor comori de inegalabil pitoresc. 1½ oră). fără a părăsi Zănoaga. alteori prin locuri priporoase sau de-a lungul unor luminişuri plate. De la tău. iar izvoarele din apropiere şi iarba mătăsoasă crescută printre lespezi oferă un potrivit prilej de a lua masa sau pentru o odihnă mai îndelungată. ridicată tot pe culmea care aici este îmbrăcată. De altfel. cîteva izvoare dau naştere unui pîrîiaş ale cărui unde coboară în salturi zglobii către valea afundă a Rebrei. In acest punct. ale cărei cărţi de piatră au fost răsturnate din rafturi şi răvăşite de cine ştie ce năprasnică frămîntare a scoarţei terestre. pînă aici. fâcîndu-ne să uităm de oboseala urcuşului care se apropie în sfîrşit de capăt. al cărei coronament îl formează cîteva vîrfuri ale culmii. In ultima porţiune a etapei (la ¾ de oră de la tarniţa . peste vf. pe alocuri. După ieşirea pe creastă drumul aproape că nu coboară. In cale. punctul numit „La Tău" (1800 m) ne îndreptăm către V. Pe versantul stîng. aflat pe traseul direct. 7. cu jnepenişuri. peste vf. Pe această cărare întîlnim iarăşi unele semne de vopsea (bandă roşie) şi cîteva săgeţi pe lespezi. ocolind astfel o bună parte a liniei de creastă din această zonă. care indică direcţia de urmat (fig. urcînd de-a coasta spre fundul Tarniţei Negoieselor. drumeţul are de ales între două variante: calea de-a lungul crestei. Bătrîna. Aici. Gropilor fiind ultimul pisc ce depăşeşte 2 000 m. Ajunşi iarăşi pe culme. pe întinderi mari.La Cruce") ajungem lîngă o altă troiţă de lemn. pe aproape două treimi din desfăşurarea ei. pisc al cărui creştet se înalţă în faţă. Intîlnim pe traseul potecii un pîrîu care curge pe jgheabul ce şi l-a săpat chiar pe greabănul culmii vf. Către dreapta. Marcaj (în proiect): bandă roşie. nici nu urcă. către S. Intîlnim izvoare mai la tot pasul. trecînd uneori de-a curmezişul perdelelor de jnepenişuri. unde gheţarii de altădată şi torenţii de obîrşie ai văii Repedea au dăltuit în coastele Rebrei şi în cele ale Pietrosului Rodnei terase şi zănoage ce par aninate de pereţii muntelui. vf. lacul şi vasta lume de piatră. lîngă o troiţă de lemn împlîntată în sa. apare o zonă de stînci izolate ale căror strate. În aceste locuri drumurile se aleg din nou. mustesc izvoare cu unde limpezi. mergînd aproape de-a coasta. în dreapta. 6). Repedea. clădărite în fel şi chip. buchetele de ienuperi. 5). cărarea pe care mergem se înscrie din nou pe versantul sudic (fig. dar mult mai dificil. se desfăşoară cealaltă ramificaţie a cărării. Tarniţa „Intre Izvoare" este străbătută de o cărare ce ne conduce cînd pe un versant. la tot pasul. Pe linia crestei urcă un hăţaş prizărit ce trece peste vîrfurile Repedea şi Cormaia. Cu popasurile mai lungi. este traseul direct pe care de data asta îl părăsim. Spre stînga. Pentru a le evita. vf. identificăm încă o troiţă. una din ramificaţiile potecii urcă spre un lac singuratic. acoperite cu iarbă moale şi mătăsoasă. Gropilor etc. pe un drum mai fără cărare. 4). fiind de un real folos atît păcurarilor care le-au ridicat. lăsînd în dreapta vf. Timp de mers (pe sub culme): l oră. Succesiunea lor constituie un preţios sprijin în orientarea pe timp de ceaţă. Pentru a ajunge din tarniţa „La Cruce" la Bătrîna. cînd pe altul. ne reţin îndelung privirea. Din tarniţa „La Cruce" ne abatem către stînga de-a lungul versantului sudic. etapa a şasea se parcurge în 2½ ore (timp mediu). grămădite aici în prăvălirea lor de pe coastele piscului. poteca pe care ne continuăm drumul şi care ne conduce în urcuş pe coasta înierbată. poteca desfăşurîndu-se mai mult în coborîş. către V culmea începe şi ea să piardă din altitudine. Aceasta este impresia ce o lasă cărarea de pe această porţiune a crestei înalte a Munţilor Rodnei. După ce poteca a parcurs prin căldare o parte din lungul arc de cerc amintit. jnepenişurile întinse. Aci (locurile sînt numite „La Cărţi") vom lăsa fantezia să zburde în voie şi vom trăi sentimentul că ne aflăm în mijlocul unei biblioteci uriaşe. ce se desfăşoară din zona „La Cărţi". La creastă ieşim dincolo de ruptură de pantă ce caracterizează coborîrea de pe vf. lasă impresia unor uriaşe tomuri aruncate unul peste altul. Hăţaşe de oi conduc pe sub linia crestei.. Poteca largă care. păstrînd aceeaşi direcţie. cît şi turiştilor ce parcurg traseul de creastă. urcînd pe creasta principală a Munţilor Rodnei.vf. în cele ce urmează vom dă amănunte asupra celui de-al doilea traseu (fig. sau cărările ce ocolesc denivelările dintre piscurile înşirate pe culme. În apropiere. Buhăescu Mare. Cormaia. Tarniţa „La Cruce" . şi mai bine conturată.

îşi accentuează panta şi iese dintre copaci în dreptul unei colibe de lemn. Pe o scurtă porţiune de drum coborîşul e mai lin. Fig 25. de parcă ar fi pietruită de om. 40 min). După ce ieşim dintre copaci. din Rotunda şi pînă aici. dinspre vf. reîncepem coborîşul care pînă în gara Dealu Ştefăniţei nu va mai fi întrerupt de nici un urcuş. apoi prăvălişul reîncepe de-a coasta pe Dealu Viezurelui. printr-o pajişte minunată. se află oglinda de apă a unui lac singuratic. printr-o întoarcere scurtă la stînga. Vîrful Bătrîna . şi continuînd coborîşul ajungem la un vîlcel ale cărui ape coboară dinspre vf. l oră. la 750 m alt. uşor estompat în zare. Panta se mai domoleşte apoi şi ajungem curînd într-un loc unde. de unde avem o încîntătoare privelişte asupra ulucului adînc şi lung al văii Sălăuţa. Cărarea acoperită cu lespezi mici. Timp de mers: 6 ore. după ce se trece pe lîngă Capul Muntelui.Dealu Ştefăniţei. etapa ultimă a drumului de creastă se parcurge în 6 ore (timp mediu). 8. 4½ ore). Marcaj (în proiect): bandă roşie. In zona vf. Cea din stînga se angajează în coborîş de-a lungul unei culmi care sfîrşeşte la „Valea Seacă". Căldarea Repedea. Muncelu. . ne reluăm coborîşul. după 5 ore de mers de la Bătrîna. panta potecii se schimbă şi mergem într-un coborîş repezit. dintr-un luminiş putem admira o minunată perspectivă alpină. 3 ore. intrînd în pădurea de molid din josul stînei şi coborînd repezit. din alee.şi chiar pe culme. ce a adăpostit cîndva o stînă. Urcuşul prin pădure continuă şi dincolo de Preluca cu Bulbuci (fig. astfel încît de la punctul numit „La Jgheaburi" urmăm cărarea ce coteşte la stînga şi mai urcăm uşor. se îndreaptă către V. „Cuşca" geodezică ce se vede în faţă. Ţibleşul şi munceii ce-l înconjură (fig. la început mai repezit. începem săurcăm numai prin pădure. Părăsim aleea şi continuăm coborîşul pe această cărare. 3). Pietrei. devale. Lăsăm în stînga vatra stînei şi ajungem curînd la liziera pădurii. staţia terminus a decovilului ce urcă pe valea Telcişorului. o minunată poiană. Cărarea se risipeşte apoi în zeci de hăţaşe ce duc la stîna aflată mai jos. 2). cotim la stînga şi. devale. Cealaltă cărare ce se ramifică sub vf. Alegem drumul ce coboară spre Dealu Ştefăniţei. Printre fagi începe să apară şi molidul care. continuăm coborîşul pînă în dreptul unui vechi seci de stînă. urcînd spre dreapta. Bătrîna (drum pe care-l urmăm în continuare) se abate spre dreapta. la început destul de domol. pe cărarea ce coteşte la dreapta. prin pădure. Bătrîna cărările se aleg iarăşi (fig. pe care ne aflăm încă de cum am ajuns pe culmea întîlnită înainte de casa de sub poala pădurii. ajunge să alcătuiască singur pădurea prin care mergem acum. pe vf. urcînd în continuare. pînă într-o şa. pe unde ieşim în şoseaua Salva-Moisei (DR 172). Curînd pădurea de molid se termină. cărarea coboară prăvălit. numită aşa din cauza puzderiei florilor de bulbuci care o împodobesc prin iunie. trecem prin locurile numite „Holalauri". strecurîndu-se printre rarii copaci din marginea luminişului. în dreapta potecii. Ne oprim în locul în care. urcînd. se ramifică la dreapta o altă potecă. o cărare se ramifică pieziş spre dreapta. Şi de aici se deschide o minunată panoramă asupra piramidei zdrenţuite a Munceiului. In planul din faţă străjuieşte Piatra cea Gheroasă. Poiana prin care am trecut se numeşte Preluca de sub Capul Muntelui. 4). Intîlnim în cale încă două firişoare de apă. Ieşind din luminişul pădurii. De aici înainte urcăm uşor pînă pe o mică culme. Bătrîna. pe plai. timp de aproape 8 min. După ce traversăm firul jgheabului de piatră al văii. Din poiană urcăm de-a lungul Obcinei Pietrei. In dreapta cărării se află resturile unei cabane forestiere. ridicată sub poală de pădure. poteca se desfăşoară tot pe plai şi coboară pe lîngă o serie de jgheaburi în care este prinsă apa izvoarelor. 50 min). am străbătut de la E la V întreaga culme principală a Munţilor Rodnei. care uimeşte prin aspectul său sălbatic şi straniu. Ajungem pe pisc (l 710 m) după l oră de mers de la tarniţa „La Cruce". După acest răstimp poposim într-o poiană. O dată cu îndesirea copacilor coborîşul se mai domoleşte. devenită drum de căruţă. In primul luminiş pe care îl întîlnim schimbăm direcţia de mers. făcute în cale. Ocolim seciul stînei lăsîndu-1 în dreapta şi poposim la stînă (l 370 m. Dacă adăugăm şi popasurile mai lungi. In mijlocul unui pîlc de molizi (l 050 m. Curînd după aceea ajungem în Preluca cu Bulbuci (l 410 m. se poate ajunge În pasul Şetrefu. In mijloc de codru. pînă într-o şa. Din prelucă drumul continuă. dincolo de care. ne vesteşte că pînă la capătul etapei a şaptea nu mai avem mult. Poteca şi-a mai domolit prăvălişul accentuat de pînă acum şi devine aproape o alee. Curînd după aceea. Din luminişul acesta. astfel încît continuăm coborîşul de-a coasta. prin pădurea tînără. Ţinînd dreapta unei poieni. Cotim la dreapta pe şosea şi în gara Dealu Ştefăniţei terminăm lungul drum pe care. Şi acestea coboară tot din dreapta. cu o stînă ce râmîne în dreapta cărării. De aici. După popasul făcut la stînă continuăm coborîşul.. intră pe vale. dincolo de ea. cotind la dreapta. ocolind piscul. ajungem Intr-un fir de vale. în drumul forestier desfăşurat de-a lungul pîrîului Fundoaia. printre fîneţuri. Din şa. 3 ore). Vîrfurile Rebra şi Pietrosul Rodnei Poteca. Nu departe de ele intrăm în Preluca de sub Piatră (l 389 m). Molidul face loc fagului. pînă la urmă. din cărarea noastră. prin care continuăm coborîşul pînă într-o poiană alungită (l 257 m. intrînd în pădure. De aci ajungem de îndată în pădurea prin care începem un coborîş. în depărtare şi către stînga se conturează. din cauză că apa izvorului este condusă prin uluc într-un jgheab pentru adăpatul turmelor. O luăm pe această ramificaţie mergînd repede. Locurile au căpătat numele „La Jgheaburi".

printr-o uşoară scobitură a spinării de munte. După un lung urcuş. Pînă sub pădure. Una dintre ele se află sub pădure (l 180 m. de aceea mergem înainte. coborînd uşor la început şi urcînd apoi pe spinarea muncelului. Tot mai des întîlnim răscruci de drumuri şi de poteci care se ţes într-o parte şi alta. pînă ajungem la o nouă ramificaţie de drumuri: cel din stînga conduce la cîteva gospodării risipite pe spinări de munte şi pe clinele văii. risipite printre molizii rari. pe drumul bătut. acesta rămâne mult în stînga. venind din dreapta. Ne-am apropiat bine de pereţii Pietrosului. şi aproape imediat o luăm iarăşi spre dreapta. In prezent s-a început executarea marcajului pe teren. suie mereu. pînă sub tăul Pietrosul. Dacă ne-a prins noaptea sau vremea rea prin aceste locuri. Urcăm păşind peste bolovanii mari cu care uliţa este pavată mai mult de natură decît de om. Ajungem curînd în dreptul ultimei case de sub munte (l 060 m. urcuşul se îndulceşte puţin şi apoi drumul devine aproape orizontal. Pe marginea uliţei. la circa 40 de paşi de ramificaţia din şosea. Orientarea nu este însă grea fiindcă şleaul drumului principal.Borşa. alte cărări se despart într-o parte şi alta. din locul în care uliţa prezintă o triplă ramificaţie. Urcuşul este continuu.Gura Noaselor . la construcţiile staţiei meteorologice. trecînd prin ograda unei gospodării ale cărei acareturi rămîn în dreapta. este mai larg şi păstrează aceeaşi direcţie. O variantă a drumului scurtează calea. prin uliţa Pietroasa (675 m). sînt adăposturi cu totul rudimentare. De pe lături. se văd cîteva colibe de lemn. un şleau de căruţă. semnul bandă albastră. într-o parte şi alta a drumului. 40 min) şi poteca trece. de unde cotim la stînga şi suim pe versantul său drept. acum tare bolovănos. Un urcuş mai . nu vom mai întîlni nici o altă construcţie care să fie locuită în tot timpul anului. în apropierea pîrîului. In continuare drumul se întinde de-a lungul spinării de munte. scurtîndu-şi lungimea dintre coturi. Marcaj (Borşa . In faţă.C. O cărăruie ne taie drumul. Un drum ceva mai arătos decît o potecă ni se alătură venind din dreapta şi din urmă. grupate mai multe la un loc. urcînd în continuare peste acelaşi pavaj bolovănos. Din dreptul acestei ultime gospodării drumeagul urcă în continuare. Drumeagul urcă în serpentine tăiate de scurtături şi cărări lăturalnice.). Ne continuăm însă calea pe drumeagul principal. ieşim din pădure şi traversăm firul unui vîlcel. de la şoseaua Borşa . 20 min.Repedea . trecem pe un pod de lemn apele Vişăului. Pietrosul Rodnei ne apare impunător şi brăzdat de unghere. Proiectul întocmit pentru marcarea potecilor turistice din Munţii Rodnei prevede. în a căror umbră întrezărim cîte o fărîmă din sălbăticia reliefului ce caracterizează piscul. la circa 50 de paşi. Sus pe dîmb. cotind pe uliţă la stînga. curînd. care urcă lin pînă într-o nouă furcă de drumuri. un pîlc de molizi a fost îngrădit cu gard de leasă. din bazinul Vremeşului în cel al Pietroasei. curge un firav fir de apă. Şleaul din dreapta este mai neumblat. În dreapta. Timp de mers: 12 ore. Între timp am trecut şi peste Pietroasa. în „rigolă". ci urmăm sinuozităţile drumului. pe dîmb. l oră. astfel încît. 2 ore. Încă o bifurcare de drumuri: cel din stînga coboară la casele din vale. în apropierea drumului. In schimb fînaţurile şi holdele se întîlnesc la tot pasul. întîlnim o răscruce de drumuri formată de cărarea ce taie în curmeziş poteca lată pe care urcăm. DRUMURI ÎN CIRCUIT 1. din dreptul km 147 + 100 de pe şoseaua (DN18) Borşa-Prislop. Gura Pietroasei se află în aval de pod (dreapta). gospodăriile de munte. Ne urmăm calea urcînd înainte. răzleţit pe aici din izvorul principal al văii. Pe la pod continuăm drumul. Sus.adevărate blocuri de stîncă . Cîteva căsoaie (conace) risipite şi mai sus. Casa se află în dreapta şi ceva mai departe de drum. Curînd depăşim o altă răscruce de uliţe. în curs de execuţie): bandă albastră. mergînd pe serpentinele ce se desfăşoară prin pădurea tînără.Iezerele Buhăescului . şi străbate un întins răriş de molizi. ajunge. In faţă. Dincolo de şa. în dreapta. către colţul gardului. Pe măsură ce înaintăm casele devin tot mai rare. urcăm ceva mai pieptiş. Din loc în loc lespezi late şi groase de calcar . conducînd la gospodăriile risipite în jur. De aci înainte. Este ultimul adăpost înainte de a ajunge în aval de tăul Pietrosul. uliţa din dreapta. tot în lungul culmii. Borşa . La 10 min. Ajungem astfel pe spinarea de munte a Piciorului Moşului (l 460 m. Panta devine tot mai pieptişă şi poteca începe a se desfăşura în serpentine.pardosesc poteca sau se rînduiesc în parapete puternice şi albe.Prislop. Drumul taie un cot al pîrîului. De la răscruce cotim la stînga. Continuăm a urca pe drumeagul pietros ale cărui serpentine se îndesesc. şi aproape uniform ca înclinare. şi ne aflăm acum pe stînga. Pe uliţă. după aceea ne angajăm într-un coborîş uşor.Pietrosul Rodnei . pe uliţa principală. 40 min). cîştigînd înălţime fără să depunem eforturi istovitoare. dar mai departe de el. cu vastele lui zănoage scobite în pereţii nordici ai meterezului de stîncă. Sus. este bine să ştim că satul se termină aici. sînt străjuite de Pietrosul Rodnei. Nu folosim scurtăturile. Intrarea pe traseu se face din Borşa. o luăm pe drumeagul din mijloc.Pietrosul Rodnei. l oră. pentru prima parte a traseului (de la Borşa la Pietrosul). drumului nostru i se alipesc mereu poteci. cea pe care o urmăm. Ne aflăm pe culme (860 m. 20 min). într-o furcă de căi.

Jnepenişul de pe coastă a fost fie defrişat. cotim spre dreapta şi urcăm de-a coasta pe traseul uşor de identificat încă de la cabanele „meteorului". Pentru a intra în traseul circuitului propus. mereu peste pietroaie şi pe trepte de stîncă. Şuvoiul de scurgere a tăurilor formează aici o minunată cascadă. 3½ ore) aşezată în căldare. Pe coastă cresc afinişuri dese. sînt dispuse în cascadă. o adevărată bijuterie alpină. de pe vîrf facem cale întoarsă. Din punctul în care trecem peste scurgerea lacului cotim la stînga şi urcăm spre poteca de cal rămasă de la construirea staţiei meteorologice automate de pe vf. un coborîş mai pronunţat ne scoate în şaua dincolo de care un grup de stînci colţuroase străjuiesc o altă şa. sărac în apă. o privelişte nouă se adaugă frumuseţii acesteia. În continuare ne îndreptăm către S-SV şi traversăm firul de apă prin care se face golirea tăului Pietrosul. Mai departe. Serpentinele se desfăşoară printre pietroaie. ci. Peretele Zănoagei. Un pîlc de conifere. părăsind linia de creastă şi cotind la stînga. mai jos. pînă în punctul din care porneşte spre stînga prima serpentină a cărării ce coboară în Zănoaga Pietrosului. revenind pe versantul vestic al Piciorului Moşului. pe care traseul nostru l-a lăsat mai sus. cu rododendron şi cu merişor. mergînd acum pe dreapta văii. în dreapta. deşi mult îndulcit de serpentinele potecii. Continuînd coborîşul (tăul rămîne în dreapta).lung de-a coasta ne scoate într-o furcă de drumuri. ne orientăm după grupurile de steiuri aflate mai jos. care vuieşte puternic în stînga noastră. tăind drumul. tăul are o apă limpede ca de cristal. peste bolovănişul din lungul crestei. pe peretele abrupt al zănoagei nord-estice a Pietrosului Rodnei. prăvălit în cascadă. Prăvălirea zgomotoasă a apei este destrămată de colţii stîncilor întîlnite în cale. Ocolurile potecii ne conduc iarăşi pe versantul răsăritean al Piciorului Moşului. flancate către E-SE de Negoiese. reprezintă avangarda molidişului care se ridică dinspre vale din pădurea tînără. Distanţele dintre coturile serpentinelor se măresc continuu şi înclinişul cărării devine mai pronunţat. dar mai domol decît pînă acum. cascada se zvîrle astfel în jerbe de stropi. pe lîngă care trecem mergînd pe brîna din susul lui. coboară de pe terasa deasupra căreia se află tăul Pietrosul. în fund de Zănoaga. pe versantul estic al Piciorului Moşului. Pe vf. După o porţiune de drum aproape orizontală. se desfăşoară prăvălişul de steiuri ale greabănului Piciorului Moşului. Ajunşi la drumeag. se înalţă Puzdrele. Ajungem curînd în dreptul primului iezer. dîndu-ne astfel prilejul să admirăm mai de aproape frumuseţea salbei de cascade prin care coboară pîrîul Pietroasa. Intr-un cot de serpentină ieşim din pădure. spre E-NE. Coborîm o diferenţă de nivel de circa 10 m şi ajungem la staţia (l 830 m. ca săfacă loc păşunii. Intrucît poteca este aproape inexistentă pe aici. Înainte de a atinge piscul întîlnim o movilă de lespezi.înainte şi în stînga . . pe gol alpin. De aici. In faţă. este căptuşit cu grohotiş haotic şi iarbă deasă. începe să coboare în căldare. coboară din stînga. Ici şi colo se ţes hăţaşe de oi. cărora razele de soare le sporeşte frumuseţea cu sclipiri diamantine. Drumul nostru nu trece prin curmătură. 4 ore. al celui de-al patrulea tău. Trei dintre tăuri. de sub prăvălişul nordic al Rebrei. Cu cît urcăm mai sus întîlnim tot mai multe tufe de coacăză. Traversăm aceste fire de apă pe dreapta şi urmăm cărarea ce se caţără pe un prag înalt de stîncă. In drum sau în apropierea lui întîlnim mereu blocuri de calcar. prăvălit în adînc. pe care căutam săle avem în dreapta. Urcuşul. se văd patru dintre „ochiurile de mare" pe lîngă care vom trece în drumul nostru. în aval de tăul Pietrosul. de-a lungul căruia continuăm coborîşul pe o pantă tot atît de înclinată ca şi pînă aici. se întrezăreşte o parte din piscul Anieşul Mare. 6 ore). care continuă a se dirija către vîrf. spre vale şi către SE se văd întocmirile stînii din Buhăescu Mare. Micuţ şi nu prea adînc. Abia la 200 de paşi mai departe apare de sub pietre şuvoiul puternic prin care se face golirea lacului. 5 ore) ia sfîrşit porţiunea de traseu parcursă pînă aici numai în urcuş continuu. Mai jos intrăm pe un vîlcel sec. trecem de-a lungul scurgerii lui subterane. Drumeagul din stînga coboară într-un parchet de pădure tînără. cu arborii piperniciţi şi sfîrtecaţi de crivăţ. Imediat după aceea torentul primeşte pe dreapta emisarul. Înainte şi spre stînga. urcăm de-a coasta. In faţă. urcăm în continuare. fie ars. De pe umărul de piatra ce domină cascada. Pietrosul Rodnei. veche mejdă de hotar. Două fire de apă. zvîrlindu-se peste parapetele de piatră pe aproape 300 m înălţime. urcînd de-a coasta. 50 min) cotim la dreapta şi urcăm către N-NV. In faţă şi spre stînga firul argintiu al pîrîului Pietroasa. Jos. într-o direcţie ce nu interesează traseul nostru. jos în căldare. lespezi mai mărunte sau steiuri înalte de roci calcaroase. pare că nu se mai sfîrşeşte. zărim . Peste Puzdre. Continuăm apoi drumul coborînd spre S. la dreapta. Fundul lacului este colorat în verde intens. cele din faţă. coborînd către E. Primele coturi de serpentină încep din dreptul unui grup de stînci mai înălţate decît pietroaiele cu care este căptuşit fundul căldării. Cel de-al treilea tău se află pe o terasă situată cu mult mai jos. 14). După ce facem un ultim ocol spre dreapta. Apele tăului coboară un prag de piatră înalt de aproape 10 m şi se varsă în cel de-al doilea tău (l 895 m. Din locul în care am ieşit pe culme (2 230 m. Pietrosul Rodnei (2 303 m. cu reflexe de oţel albăstrui. îndreptîndu-se către cele patru iezere pe care le-am văzut de sus. tufe rare de jneapăn şi o vegetaţie închircită. Curmătura Pietrosului. Tăul Pietrosul se află în dreapta noastră. La tău (l 870 m) ajungem după 10 min de la plecarea din faţa cabanelor „meteorului".clădirea staţiei meteorologice (fig. foarte apropiate unul de altul. Locurile sînt acoperite cu afinişuri. către V. pe culmea îmbrăcată în covor des de iarbă. peste bolovănişul crestei.

după aproximativ 150 paşi. După aproape l l/2 km de la această ultimă traversare a Repedei. dar şi dinspre dreapta şi stînga). Imediat sub ţarcul strungii trecem peste izvorul de lîngă stînă şi ne continuăm calea. la stînga. Notăm că. la podul din imediata apropiere a îngemănării apelor celor două izvoare Buhăescu. prin pădure. Trecem prin pădure şi într-o golişte întinsă dăm de o stînă cu acareturi sărăcăcioase (l 480 m. întîlnim în pădure o cărare perpendiculară pe direcţia din care venim. Orientarea nu este însă grea: vom ţine mereu direcţia scurtei cărări de pe mamelon şi vom coborî. 40 min). Continuăm drumul prin sat şi după puţin timp trecem pe dreapta apei. mereu devale. îndreptîndu-ne către stînă (fig. mereu prin pădure ajungem în furca de ape (l 135 m. Ţinem mereu dreapta apei. de sub vf. apoi străbatem o zonă unde cu ani în urmă pădurea a fost tăiată. Traversăm curînd încă un pîrîiaş. 9 ore. pînă la obîrşia lui. pe care l-am părăsit pentru a trece de-a lungul piciorului Buhăescu Mic. pe ceilalţi îi sfătuim săurmeze traseul de-a lungul văii Izvorului Buhăesou Mic. năpădită de vegetaţie şi acoperită de arborii căzuţi. In cel de-al doilea cot al şoselei se află o bifurcare de drumuri (747 m. Traseul pe care l-am urmat pînă aici ajunge în şoseaua forestieră. Aci întîlnim drumul direct. Căutînd un traseu cu pantă domoală. Rebra. Cotim la dreapta şi. drept devale. ca şi pînă aici. coborîm o dată cu şuvoiul. La un moment dat şoseaua coteşte cu 90 0. ia numele de valea Repedea (947 m. Poteca este stricată de ape. peste bolovăniş de pietre mari. pe botul înclinat al piciorului de munte. Este un traseu mai dificil. pe dreapta torentului. pe poalele muntelui. Coborîm prin pădure. Cotim la stînga pe această potecă şi . Trecem printr-un cîmp cu brusturi şi apoi poposim la stînă (l 690 m. îl recomandăm numai drumeţilor bine antrenaţi. Traseul din urmă constituie calea pe care se iese direct în Gura Moaşelor. coborînd de-a lungul şoselei. avem de ales calea pe care vom merge mai departe: fie pe dreapta apei. Ocolul stînei şi acareturile ei se află în furca de ape pe care o fac torentul cu pîrîiaşul ce coboară de pe pereţii din dreapta Zănoagei. tot în unghi drept. la dreapta şi apoi. fie pe plaiul de pe stînga văii. în stînga şoselei. întîlnim prima colibă de lemn. 8 ore) pe care o face pîrîul Ciungului cu Izvorul Buhăescu Mic. se desfăşoară o altă potecă. Se aude tot mai puternic vuietul apelor din văi (şi din faţă. Pîrîul a coborît mult sub noi şi larma apelor lui abia se aude aici. de aici. Urcuşul se sfîrşeşte pe culmea piciorului de munte. Peste vale. situată pe dreapta drumului. dincolo de el coborîm În continuare pe potecile oilor. coborînd pe o cărare bolovănoasă. Drumeagul din dreapta este vechiul drum al exploatării miniere de la Anieş care. punct de confluenţă a cîtorva pîraie. urcînd pe nesimţite. pe malul drept. Noi ne continuăm drumul pe uliţa principală a satului şi trecem din nou pe stînga apei. 9 ore) se află mai departe. Gura Repedei se află în amonte de . duce acum la cabana Puzdra. De la stîna întîlnită în drumul nostru continuăm a urca cărarea ce ne-a depărtat binişor de dreapta văii. la Gura Noaselor. cea pe care o vom urma. aproape imediat. 7 ore). sus pe versantul stîng al Izvorului Buhăescu Mic. desfăşurat pe firul văii. De-a lungul culmii. De aici înainte poteca este clar conturată pe încă vreo cîteva zeci de paşi. afluent pe stînga Buhăescului. urcăm uşor printre ienuperi. numele de Repedea trebuie extins şi de-a lungul Izvorului Buhăescu Mare. Continuăm coborîşul străbătînd o serie de luminişuri şi poieni. Trecem printr-un pîlc de copaci. sărac în apă. peste Prislopaşul. pe traseul direct. Nu mult după aceea. dar plin de surprize. cotim la stînga şi continuăm coborîşul. 45 min). Tentaţi de inedit. Ici şi colo apar pîlcuri de molizi. Trecem pe dreapta apei şi coborîm pe cărarea de pe malul înalt al pîrîului. curînd trecem pe dreapta apei. pe unul din hăţaşurile de oi. cu un prici aşternut uneori cu cetină. poposim în drumul forestier de pe malurile pîrîului care. Cărarea pe care am venit traversează culmea piciorului Buhăescu Mic şi coboară în valea Ciungului. apoi se pierde prin pădure. Ne aflăm aici pe cumpăna de ape dintre izvoarele Buhăescu Mic şi Ciungul (pîrîul Preluci). 15). ţinînd seama de normele stabilite de geografi. astfel încît curînd golul de munte ia sfîrşit. 15 min). lîngă potecă o colibă de lemn. revenim pe malul stîng. dinspre stînga. drumul trece mereu de pe o parte pe alta a văii Repedea. în fînaţ. Traversăm apa Buhăescului Mic şi ieşim în plaiul de pe stînga văii. Din punctul în care un hăţaş desprins din potecă începe săurce de-a coasta.coborînd în serpentine. Altele sînt risipite în faţă. Pe versantele văii pădurea îmbracă locurile cu copaci foarte rari. Prima casă a satului Repedea (765 m.Pe o cărare în pantă mare coborîm în căldare. Chiar înaintea celui de-al şaselea pod construit în aval de Gura Noaselor. Dincolo de colibă trecem iar pe dreapta apei şi. în apropierea confluenţei cu torentul lacurilor. într-o şa împădurită. Ieşim astfel pe malul stîng al Izvorului Buhăescu Mic. de-a lungul zbuciumatului curs de apă al pîrîului Buhăescu. O luăm apoi costiş. Fig 26 (15) In miez de codru cărarea suie pieptiş un pripor scurt. întîlnim un vîlcel-şanţ. În locul din care poteca începe săurce. Revenim pe stînga pîrîului şi la aproape 200 de paşi mai departe întîlnim. apropiindu-ne de pîrîul care pe aici are aspectul unui adevărat torent. Din şa o luăm deci la stînga şi urcăm uşor pe un mamelon îmbrăcat cu covor de pădure. 20 min). se văd întocmirile unei alte stîne. cu profil în V. pe lîngă apă. continuarea mai vizibilă a potecii pe care am venit pînă aici. 9 ore. ne hotărîm pentru cărarea de pe dreapta. trecem peste apa Vişăului şi ieşim imediat în şoseaua Borşei (720 m. 6 ore. 8 orc. Pornind pe calea ce se abate la dreapta. De aici o luăm la stînga. După ce coborîm o diferenţă de nivel de aproape 300 m. De la stînă ne lăsăm devale.

În dreapta drumului susură apele unui pîrîu ascuns de vegetaţie. 2.Poiana Borşa . Privind înapoi. km 157) de hotel (prima cabană a Complexului turistic Borşa). Ajunşi în zona de sus a pîrtiei de schi cotim la dreapta şi.Vatra Dornei (DN 18) ce unduieşte către pasul Prislop cuprinde muntele cu un brîu lat. adevărată maramă de vegetaţie scundă ce împodobeşte versantul muntelui.Cornu Nedeii. pinten lung de stîncă neagră de umbră. ieşim apoi la lumină în capul de sus al poienii întinse de aici. pe şoseaua secundară ce leagă cabana Gura Fîntînii (pe DN 18. despărţiţi de tarniţa adîncă a Negoiescului Mic. un bord aflat în poala de pădure (fig.a culmii Cearcănu . Anieşul Mare. Ne aflăm pe pîrtia olimpică de schi (denumită. Fig 27. printre copaci. sfîrşeşte dincolo de perdeaua pădurii tinere. punct albastru. gospodăriile satului şi împrejmuirile acestora dau o notă aparte peisajului. se aude vuietul Izvorului Negoiescu. După un coborîş lung dar lin. identificăm destul de uşor . în direcţia din care am urcat.departe în zare . 3 ore. colibele de lemn. pîlcurile de pădure par aruncate la întîmplare prin fînaţurile aninate pe coasta muntelui. Socotind aproximativ încă 2 ore pentru popasurile mai lungi. Dincolo de şosea. 3 ore. după aproape 3 km parcurşi de la Gura Repedei (km 150). Ne aflăm pe Buza Dealului. dinspre dreapta. larma este produsă nu de apa multă. Timp de mers: Fîntîna . deschis prin rarişte de pădure. Dincolo de aceste locuri coboară (spre valea Izvorului Negoiescu) un fuior dezlînat de hăţaşuri mai adîncite de trecerea vitelor. aproape pierdută prin iarbă. construcţii mari şi frumoase. peste care la început curge un şuvoi bogat de apă. Privind spre stînga identificăm cu uşurinţă calcarele albe ale Pietrei Rele. triunghi albastru. Rariştea de pădure. Satul Fîntîna . încins printre gospodăriile satului şi tăiat prin falnice păduri de molid. aşternută cu lespezi late şi cu pietre aşchiate. Urcuşul. La început de drum (825 m alt. cu creştetul acoperit de perdeaua verde-neagră a pădurii de molid. primul obiectiv al drumului nostru. 20 min). alcătuire care a făcut ca locurile să capete numele de „Faţa Meselor". Este stîna Bîrnăriei (l 530 m.Fîntîna. Jos. am trecut pe „La Iezere" şi am coborît de-a lungul văilor Buhăescu Mic şi Repedea. în limbaj local. 1½ oră). ne vestesc apropierea zonei înalte a muntelui. Curînd drumul se pierde: orientarea se face după semnul de marcaj de pe copacii din apropierea unei cărări ce străbate „Prisăcile". situată în satul Fîntîna. astfel încît drumeţii lipsiţi de antrenamentul cerut pentru drumuri lungi pot împărţi acest itinerar în două etape. . Fig 28 (16) De pe Buza Dealului cărarea. 40 min) de lîngă liziera pădurii. ajungem la resturile stînei-văcărie (l 575 m. 2 ore. între care panglica luminoasă a şoselei Borşa .urmînd şoseaua DN 18 revenim în Borşa (675 m. In stînga. în dreapta. într-un punct în care poteca atinge altitudinea maximă (l 580 m). în realitate. risipite în jur. de plantaţia de molizi în plină putere. culmea muntelui Buza Dealului este acoperită cu lespezi de mari dimensiuni.Fîntîna.jos. care în această zonă se face pe linia de cea mai mare pantă. un ieşind al poienii înaintează mult spre culme. Puzdra . în apropiere.) primul semn de marcaj (punct albastru) se află pe casa cu nr.Poiana Borşei . cotim la stînga şi . într-o poiană luminoasă în care blocurile mari de stîncă. Zgomotul ne dă impresia unui torent de mari proporţii. tulburător final al unei simfonii de privelişti în care forma şi culoarea s-au întîlnit cu nesfîrşitul ocean de azur al cerului. întregul peisaj este plin de farmec şi are un deosebit echilibru pictural.podul poşte Vişău. Iniţial traseul are direcţia generală NE-SV şi se desfăşoară în urcuş de-a lungul unei uliţe a satului. în capul uliţei Pietroasa (km 147 + 100). face un ocol spre stînga. In faţă şi la dreapta zarea este stăvilită de doi coloşi ai crestei principale a Munţilor Rodnei: Puzdrele şi vf.Puzdra. organizîndu-şi masul peste noapte fie la cabanele „meteorului" (dacă gazdele primesc oaspeţi). prin iarba plaiului.orizontul este închis de creasta masivă desfăşurată între Rebra şi Pietrosul Rodnei şi continuată cu Piciorul Moşului. Marcaj: Fîntîna . ci de prăvălirea răsunătoare a pîrîului. Pentru a încheia circuitul de-a lungul căruia am urcat pe Pietrosul Rodnei. De aci ocolim scurt la stînga. zonă de fînaţuri şi culturi agricole. au înfăţişarea unor sălaşuri ale piticilor din basme. Urmînd traseul marcat. de unde nu lipsesc nici gospodăriile localnicilor. în spatele altor culmi . Puzdra . îndreptîndu-ne în urcuş domol către stîna ale cărei întocmiri se zăresc în faţă.Puzdra. către NE. In căldarea Lala Mare Urcuşul este din ce în ce mai pieptiş şi se desfăşoară de-a lungul unui culoar înierbat.cabana Puzdra . acoperite cu sită argintie. Dincolo de ocolul pe care îl face cărarea continuăm drumul pe o potecă croită pe la temelia şi prin dreapta unor steiuri proeminente.cabana Gura Fîntînii şi hotelul turistic. 10 ore. De jos. De la stînă. desăvîrşit de prezenţa . devale . fie la stîna din Buhăescu Mic. desfăşurat de-a coasta prin golişte. urcăm costiş către o stîncă singuratică. strecurîndu-se prin rarişti de molidiş tînăr. prindem curînd o potecă largă. circuitul Pietrosului poate fi străbătut în 12 ore (timp mediu). se zăreşte muntele Buza Dealului. „linia turistică"). l 327. unde merită să poposim mai îndelung.Poiana Borşei.dincolo de ea. 16). spre V. Aplecîndu-ne mereu pe sub mantia de cetină a unor crengi de molizi tineri. pajiştea fiind strînsă aici. se adînceşte valea Negoiescului şi . pe flancuri. dominat în faţă de culmile Munţilor Rodnei.

pe dreapta apei. pe stînga apei şi conduce la un grup de case. pînă pe un umăr de munte. La vreo sută de paşi mai departe de podeţul peste Izvorul Negoiescu trecem apa Vişăului. Continuăm să mergem pe şoseluţa de pe dreapta Negoiescului pînă cînd întîlnim primele construcţii ale localităţii Poiana Borşei (840 m. din care acum n-au mai rămas decît putregaiuri. situată în Poiana Priponului din Bucegi. 20 min). După trecerea podeţului cotim la stînga şi. Această porţiune de drum este marcată cu triunghi albastru. în susul Vişăului. torentul Negoiescului întîlneşte apele Pîrîului Mic. Mai jos. Drumul însoţeşte torentul Izvorului Negoiescu pe dreapta apei. În cotul şleaului de drum întîlnim o bifurcare de căi. acesta se află imediat în aval de confluenţa izvorului Fîntînii cu Vişăul. Foarte aproape de trecerea peste pîrîu se află o stînă dincolo de care intrăm pe cărare în pădure. cotind la stînga. In cale avem însă prilejul săne desfătăm privirea cu panorama tot mai cuprinzătoare a culmii din faţă: vf. Ultima parte a circuitului este un traseu de şosea. 3. la 150 de paşi mai departe. de la plecare. triunghi roşu. Cîteva minute mai tîrziu trecem pe dreapta apei şi. Plecarea pe traseu se face de la hotelul turistic Borşa. ajungem în şoseaua Borşa . pe clina ei estică.După ce coborîm într-un punct de altitudine minimă. Marcaj (în proiect): între Fîntîna. Din capul uliţei cotim la dreapta şi urmăm şoseaua DN 18 către SE. De la cabană şi pînă aici se poate ajunge însă şi pe un drum mai scurt. între copaci. După trecerea peste pod.Fîntîna. duce în lungul pîrîului Fîntînii şi urcă apoi la hotelul turistic. fără a mai ocoli pe fosta şosea minieră.Prislop (730 m. atît pentru oameni. La 30 de paşi în aval de această ultimă traversare. între pasul Prislop şi Fîntîna (Ia înapoiere).pasul Prislop . depăşim întîi microhidrocentrala hotelului şi apoi priza de apă a acestei instalaţii. cînd pe alta a pîrîului. Ştiol şi pasul Prislop. cealaltă ramificaţie trece peste apă şi. De la cabană. Spre dreapta se ramifică şoseaua secundară. Intrăm în sat pe drumul ce trece cînd pe o parte. unde ajunge (850 m. lăsînd în stînga izvorul de sub mal şi grajdul cabanei. Partea a doua a circuitului o constituie coborîrea de-a lungul pîrîului Negoiescu. Păltinişului. Pe versantul drept al văii apar cîteva stînci înalte. Aici marcajul punct albastru ia sfîrşit. dar drumul. în Curmătura Galaţului. Fără a socoti popasurile mai lungi. In lungul acestei văi. 5 ore. cam tot după atîta timp. se află cabana „Gura Fîntînii". Din şoseaua Borşa . dar mai povîrnit. pînă la o bifurcaţie de drumuri. calea de-a lungul ocolului atît de mult arcuit înspre dreapta. care. Cabana este situată în josul căldării Negoiescului. Cimpoieşu şi. După cea de-a cincea traversare a pîriului ne aflăm pe stînga apei (930 m. traversăm încă un fir de apă. hăţaşul acesta coboară direct în valea Izvorului Negoiescu. în dreptul km 153. 4 ore). continuăm să coborîm pe drumeagul de pe stînga Negoiescului. mai în faţă. să trecem de cinci ori de pe un mal pe altul. a căror înclinare oferă un bun adăpost pe vreme rea. pe ramificaţie. fără a mai urca său coborî. 4 ore.Ştiol . e uşor. ajungem la capătul primei porţiuni a traseului. ce curge printr-o vale largă şi adîncă. un timp. 3 ore). Satul Fîntîna . Dovadă sînt pereţii afumaţi şi unele amenajări de la baza pereţilor de piatră. suie . încît ajungem ca de la cabană săparcurgem o spiră de elice aproape completă. podit de-a curmezişul cu trunchiuri de molid. Din punctul de ramificaţie a drumurilor continuăm. Adăpostul se numeşte „La Coliba de Piatră" şi aspectul locurilor aminteşte de „Piatra Pîrlită". După 3 km+770 parcurşi pe şosea ajungem în apropierea bornei km 157. Prindem drumul vechi de exploatare forestieră. Cărarea se cam pierde prin lăstăriş. Ocolul depăşeşte locul prin care traversăm pîrîul format din firele de apă întîlnite după plecarea de la cabană. 40 min). pe şoseaua de pe stînga văii Fîntîna. pornim pe urmele şoseluţei vechii exploatări miniere. cît şi pentru animalele de pe păşunile din jur. cînd pe altul. circuitul acesta poate fi parcurs în 6 ore (timp mediu). de unde fie pe şoseluţă. în punctul numit de localnici „La Birt". în coborîş neîntrerupt. urcă un drumeag de căruţă despărţit din drumul pe care am coborît pînă aici. Silit de cotiturile capricioase ale torentului. la cabana Puzdra (l 540 m.în serpentină lungă . bandă galbenă. Drumeagul face un ocol larg la dreapta şi trece peste numeroasele firişoare de apă ce coboară din stînga. 40 min) după ce a parcurs l km+166 de la abaterea din şoseaua Borşa . mult surplombate. pînă la podul de peste Vişău. fie pe scurtături coborîm malul priporos al văii şi trecem apa (pîrîul Fîntîna) pe stînga ei. Imediat în aval de pod Izvorul Negoiescu îşi împleteşte apele cu cele ale Vişăului.Prislop coborîm scurt.Prislop. vf. Drumeagul din stînga trece. De aci înainte. urcînd uşor pe uliţa satului. drumul vechii exploatări forestiere trece mereu cînd pe un mal.pînă în faţa hotelului turistic. 4 ore. In stînga drumului. De la confluenţa celor două pîraie. Braţul din faţă al şoselei urcă mai departe în susul apei. mai apoi. urcăm scurt. Traseul capricios al albiei pîrîului ne sileşte ca. După a patra traversare a apei ne aflăm pe dreapta ei. pe podeţul de peste pîrîu. Pe acest circuit elementele de principală atracţie turistică sînt: minunata cascadă de pe Pîrîul Cailor şi pasul Prislop. ajungem într-o bifurcare de drumuri. Timp de mers: 7 ore. tot pe lespezile şi bolovanii cărării. Ne continuăm calea. ramificaţia din stînga duce la creastă. trecînd printre casele satului. Ne aflăm lîngă centrul localităţii Poiana Borşei. Fig 29 (17) Curînd după ultima traversare a pîrîului Fîntîna ajungem într-o răscruce de drumuri: spre dreapta se .

ajungem într-o altă şa. în stînga.susură picurile sărace ale unui izvoraş a cărui apă. În faţă şi puţin către dreapta se desfăşoară serpentinele şoselei DN 18 care coboară spre Bîrjaba. pe versantul drept. Continuăm urcuşul peste bolovănişul haotic al albiei aproape seci. adunată în găvan de piatră. Străbatem poiana de la baza pereţilor de stîncă şi după ce trecem printr-un pîlc de molizi. poposim la l 273 m alt. Pentru aceasta urmăm firul unui vîlcel pe versantele căruia se ţes hăţaşurilc de oi. pe lîngă resturile unei cazemate aruncate în aer. după ce trecem de copacul cu trei tulpini. silindu-ne săpăşim din bolovan în bolovan. în dreapta poienii. şi ne angajăm într-un urcuş lung şi pieptiş care ne va scoate într-o şa a culmii din faţă. Trecînd peste podeţ ajungem pe stînga pîrîului Podu Izvorului şi ne continuăm calea urcînd pe şleaul de căruţă ce însoţeşte malul apei. Spre stînga se desparte drumeagul care prin Runcul Ars şi Podu Izvorului coboară la cabanele de la Gura Fintînii (fig.. se cască în calcar o gura de peşteră. mergînd dînd pe stînga. O luăm la dreapta pe drumul în stare ceva mai bună şi coborîm într-o nouă răscruce de cărări. De aici. cel al Muntelui Cailor. Ajungem astfel într-o îngemănare de drumuri. situate chiar lîngă firul văii. In apropierea ei. De lîngă balta din mijlocul tarniţei ne reluăm mersul de-a lungul şleaului de căruţă şi. la 1510 m alt. iarăşi lîngă firul văii. firul de obîrşie al văii Podu Izvorului. Către S. De la hotelul turistic pînă sub cascadă am făcut 1½ oră (fig. mai sus şi la dreapta. Din furca de drumuri ne îndreptăm spre stînga şi continuăm calea coborînd pe serpentine. puternic pînă acum. între noi şi Piatra Rea se zăresc acareturile stînei din Muntele Cailor. înnoroit aproape cu totul. urcînd uşor către NE. ţesut cu păienjeniş de şosele. Cu puţin înainte de a ajunge în şaua de pe culme . Curînd. la 30 de paşi în amonte de confluenţa lui cu pîrîul Podu Izvorului. este rece ca gheaţa. din răscrucea de drumuri pornim pe şleaul din stînga şi după 10 paşi trecem peste Izvorul Cimpoieşu.în dreapta şi nu departe de firul vîlcelului . De la molidul uscat se poate cobori . într-o poiană mai liniştită ieşim iarăşi la lumină. 3½ ore). drumuri şi cărări. panglică învolburată de ape cu luciri argintii.către o buclă a şoselei ce conduce spre Bîrjaba. 18). se află indicatorul ce arată că pe aici trece hotarul dintre judeţele Suceava şi Maramureş. intrînd în pădure. risipite care încotro prin vegetaţia prizărită a golului alpin. în coborîş continuu. coborîm înainte pe drumul podit cîndva cu lobde de lemn. Ieşim din pădure şi. alternînd coborîşurile line cu urcuşurile uşoare şi străbătînd unele porţiuni de teren aproape orizontale. este tăiat în pereţi înalţi de calcar.ramifică un şleau de căruţă din care. Din Inău traseul crestei poate fi urmărit pînă pe . Urcuşul priporos. ia sfîrşit în şaua de pe culme (l 530 m. coboară peretele stîng al văii. ocolind prin dreapta vf. către stînga. Versantul stîng al văii. cînd este luminată direct şi din plin. se desprinde o potecă nemarcată ce urcă la stîna Bîrnăriei. 17). Pentru continuarea traseului nostru. Este indiferent pe care din ramificaţii vom merge. cînd pe dreapta văii care devine din ce în ce mai sălbatică. Din şa. pisc pleşuv şi ascuţit ca o lamă de pumnal. din unirea acestor doi torenţi ia naştere valea Fîntînii (fig. angajîndu-ne într-un urcuş aspru. care desparte bazinul văii Bistriţei (în dreapta) de cel al văii Vişăului. deoarece ele se unesc ceva mai departe. El ajunge pe şosea în pasul Prislop. Inău. Deasupra stîncii din care iese izvorul şi mai în dreapta ei. pe care îl părăsim însă imediat. contraforturi gigantice ale Pietrei Rele. Ştiol. După 250 de paşi cărarea revine în firul văii. sărind în vreo zece trepte peste o diferenţă de aproape 150 m. În continuarea traseului. trece pe lîngă un cimitir al eroilor căzuţi în ultimul război şi. In dreapta se înalţă pereţii calcaroşi aii Pietrei Rele. Drumeagul merge înainte pe culme. 17). Cascada. trecem pe lîngă trunchiul uscat al unui molid ale cărui tulpini groase par un sfeşnic cu trei braţe. Mai tîrziu spectacolul hîrjoanei pîrîului cu albia-i de piatră intră în umbră şi priveliştea pierde din farmec. Dincolo de ultimele case drumeagul părăseşte firul văii şi urcă pieptiş spre stînga. în dreptul km 170+500. ridicată aici în anul 1901. se află un mic lac. O dată cu creşterea debitului pîrîului se înmulţesc şi trecerile de pe un mal pe altul. 200 de paşi mai departe de podeţ trecem pe dreapta văii. In faţă şi spre stînga se vede pasul Prislop. înălţată către E în vf. Foarte aproape de această serpentină a şoselei se află un bogat izvor de borviz bun la gust şi mult acidulat (locul se numeşte „La Borcut"). aflate în prim plan. în stînga drumeagului şi foarte aproape de el. început sub cascadă. 2½ ore) în marginea poienii Ştiolului. Intîlnim apod un jgheab de pamînt prin care se corhănesc buştenii şi ieşim din pădure. păstrînd mereu aceeaşi direcţie. urmăm în continuare drumeagul ce se desfăşoară prin molidişul rar. Din şa căutăm la stînga şi. In peretele din dreapta. întîlnim strunga stînei din Prislop (l 410 m. Priveliştea ce se desfăşoară în jur este magnifică. în spatele măgurilor Bîtca Bîrjabei şi Bîtca Prislopului. depăşeşte ruinele fundaţiei fostei cabane turistice „Dragoş Vodă". pe sub cascadă. urmăm drumeagul de căruţă desfăşurat de-a lungul culmii. Şuvoiul de apă. în partea de jos a cascadei pe care o face aici Pîrîul Cailor. fiind lipsită de sclipirile diamantine pe care razele soarelui le seamănă în puzderia de stropi. lîngă troiţa de lemn acoperită cu tablă. zarea este dominată de creştetul culmii principale a Munţilor Rodnei. Fig 30 (18) Traversam pîrîul pe dreapta lui. calea ne poartă pe lîngă ultimele case ale satului. Cea mai frumoasă privelişte asupra şuviţei de apă înspicată de spumă albă o putem prinde la 2 ore de la răsăritul soarelui. Coborîm apoi într-o depresiune în mijlocul căreia. a dispărut în buretele rocilor calcaroase din care este format muntele..cotind la dreapta .

poteca noastră urcă totuşi. în continuarea drumului. trece peste un şir de văioage. încît adesea trebuie săpăşim pe pietroaiele malului. într-un coborîş lung şi povîrnit. venind de la Dealu Ştefăniţei. trece peste firul văii Vişăului. un afluent pe stînga Vişăului. dezvăluind noi aspecte montane a căror frumuseţe nu stă cu nimic mai prejos de panorama desfăşurată de cealaltă parte a zării. 40 min). Continuăm săcoborîm pe şosea. loc din care. Aici trebuie să fim atenţi fiindcă. Ajungem astfel la un grup de case. din pasul Prislop vom începe coborîşul către NV. . circuitul cătunul Fîntîna . 5 ore). Imediat după cabană. După un sfert de oră de coborîş reîntîlnim şoseaua pe care o părăsisem la plecarea din pasul Prislop. Din locul în care şoseaua Salva-Moisei ajunge în pasul Şetrefu. De data aceasta trecem direct peste drum şi reintrăm în pădure. de data aceasta pe şosea. poteca revine lîngă mal şi. străbătînd o zonă acoperită cu păduri de răşinoase. defilînd prin faţa livezilor cu fin şi a ogrăzilor caselor ce încep să apară şi ele în cale. adunate aici în grup mai compact. Înainte şi spre stînga străluceşte în soare acoperişul de ţiglă roşie al hotelului turistic Borşa. Muncelu. este ultima scurtătură a serpentinelor şoselei. De aci ne continuăm drumul spre stînga. Pădurea se împleteşte cu arinişurile şi sălciile văii. spre dreapta şi printre gospodăriile de aici. printre ruinile unui vechi zăgaz de hait. coborînd pe şoseaua străjuită pe dreapta de pădurea din ce în ce mai rară. 4 ore. Fig 31. aşa cum privim către V-SV. Curînd. 5 ore. situată în dreapta şoselei. ajungem iarăşi pe şosea. În felul acesta se evită urcuşul pieptiş pe vf. spectaculoasa culme a Carpaţilor Păduroşi. Mai la vale pădurea începe a se rări şi. Din acest punct cotim la stînga şi continuăm coborîşul. apar luminişuri cu fînaţuri. domină autoritar întregul peisaj. în apropierea bornei km 157. In stînga Vişăul se afundă tot mai jos. completează un larg tur de orizont. La început locurile sînt goale de pădure şi traseul este caracterizat de salba cărărilor de oi. firul de obîrşie al Vişăului. care se estompează la orizont.vf. ne îndreptăm către E. pe stînga potecii. cu un larg ocol spre dreapta. păstrînd orientarea spre E. Coborîşul în „Prelucă" ne amăgeşte numai cu speranţa unui drum mai uşor. pe şoseaua Vatra Bornei . În spatele nostru. cărarea este mai totdeauna noroioasă şi se strecoară printre bolovani sau trece peste lespezi mici). DRUMURI DE LEGĂTURA LA URCUŞ 1. Cornu Nedeii.vf. Pasul Şetrefu . cu un ocol larg spre dreapta. dinspre dreapta începe săse audă murmurul de ape ale Vişăuţului. Vedere spre vest. Curînd întîlnim . pe care continuăm coborîşul. Imediat după aceea cotim la stînga şi urcăm costiş în şoseaua Prislop . aproape prin apă. La început cărarea merge prin pădure.pe o parte şi alta a şoselei . ceva mai lungă decît precedenta. Printre culturi agricole şi apoi prin pădurea tînără. după aproape 5 min de mers.pasul Prislop Fîntîna poate fi parcurs în 7 ore (timp mediu). urcă de-a lungul culmii. stricat de ape. se îndreaptă către SE. de la pasul Prislop. Timp total de mers: 3 ore. mult departe către V.Ştiol .NE. Muncelu (Piatra cea Gheroasă) se face şi de data asta tot prin ocolirea piscului. Sălăşmurile şi Fîntînele. In josul unuia dintre ele traversăm Pîrîul lancului. Puzdrele. se ramifică un şleau îngust ce intră în pădure. mergînd mai mult pe scurtăturile ce îi taie serpentinele. După o bună bucată de drum însă. şleaul de căruţă. După ce se depărtează puţin de apă. către N. pe scurtătură coborîm timp de 4 min prin pădure şi apoi revenim în şosea (l 130 m. părăsind şoseaua (cu excepţia iernii. Pe parcurs nici nu-ţi dai seama cînd drumeagul se transformă într-o cărare care. am coborît o diferenţă de nivel de 250 m. pe cumpăna de ape (la circa 4 500 de paşi după ce am trecut prin spatele gării Dealu Ştefăniţei). Capul Muntelui (l 202 m). Dincolo de vîrf. acum ruinată. cotind la stînga. se ramifică spre stînga şoseaua secundară de-a lungul căreia (după un parcurs de l km+ 166) ajungem la hotelul turistic (850 m. într-o luncă ceva mai largă. Pietrosul Rodnei. ajungem în punctul unde traseul întîlneşte pe cel ce a urcat direct aici. luînd-o spre dreapta. rupte şi adîncite de apă în terenul înierbat. Spre mijlocul culmii. Urcăm mai departe şi depăşirea vf. de pe Rebra Pentru a încheia circuitul început la hotelul turistic Borşa. cărarea îşi schimbă orientarea şi. vom merge pe şosea urcînd către stînga. depăşim clădirea bufetului şi a magazinului „alimentara" şi ajungem în faţa cabanei Gura Fîntînii. pe drumeagul ce urcă spre rămăşiţele unei gospodării de munte. Revenim pe şosea după ce. Adăugind timpul necesar popasurilor mai lungi.cîteva case ale satului Fîntîna. Marcaj (în proiect): bandă roşie. La aproape l km de la intrarea pe şosea întîlnim (venind din dreapta) o altă scurtătură. cea mai lungă dintre toate potecile care au tăiat pînă aici coturile drumului. poteca păstrează pe aici direcţia SV . La l min după aceea părăsim iarăşi şoseaua.Fîntîna (930 m. Coborîm prin pădure şi. 20 min).Sighet (DN 18). cu piciorul lui nordic (Coarnele). detaşînduse net de celelalte piscuri pe care le întrece în farmec şi semeţie. înălţată în vîrfurile Cearcăinu. In unele locuri cărarea coboară atît de mult lîngă pîrîu. Mai domol decît traseul direct. Din stînga coboară pînă în şosea numeroase şuviţe ale unor pîrîiaşe limpezi şi reci. D. lîngă a cărui apă ajungem curînd. vf. urmînd traseul unei noi scurtături. în general. Trecem un podeţ.

drumul îşi schimbă direcţia către stînga. de la Poiana Borşei la cabana Puzdra. şi străbate. Localitatea Poiana Borşei este punctul de plecare. Poteca pe care urcăm porneşte din faţa cabanei. 16) pînă în curmătura Galaţului. cu perspective largi. pe greabănul ei. In Curmătura Galaţului (l 920 m. se află cabana Puzdra (marcajul triunghi albastru este executat. În prima sa parte.2. o bună parte a căldării Negoiescului (versantul drept al văii). uneori întîlnim resturi din bîrnele cu care a fost podit cîndva vechiul drum forestier de pe vale. cuibărite în căldarea Cimpoieşului. Puzdrele (localnicii îi spun „Coarnele"). în rest. În dreapta se aude larma apelor înspumate ale Izvorului Negoiescului în saltul lor peste bolovănişul albiei. se desfăşoară marcajul bandă roşie ce însoţeşte creasta înaltă a Munţilor Rodnei. semnele de marcaj părăsesc poteca. Mai departe drumul ocoleşte la dreapta şi sfîrşeşte pe vechiul terasament al staţiei de funicular. de-a lungul văii Izvorul Negoiescului. drumul de culme nu este încă marcat. rămasă nedefrişată în bazinul superior al văii. în trecerea lui peste culme. Chiar după ieşirea din sat semnele trec pe stînga văii. către S. de-a coasta. Cînd şi cînd. In stînga se înalţă versantul vestic al muntelui Buza Dealului. Intrăm curînd în pădurea de molid. Urcăm astfel pe clinele vestice ale piciorului de munte ramificat din creasta principală a Munţilor Rodnei (în zona vf. după aproape o oră de mers de la cabană. Aci se află stîlpul metalic de la care. numai în proiect). intrarea pe traseu făcîndu-se din locul numit „La Birt". piscul Cimpoieşului este încins la poale cu pîlcuri de jnepeni spînzuraţi pe coastele abrupte şi năpădite cu bolovăniş mare. spre satul Fîntîna. Spaţiul de sub stînci oferă un bun adăpost pe timp de vreme rea fiind folosit ca atare atît de oameni. Spre V. După aproape 15 min de urcuş lin. Galaţului). o săgeată de lemn poartă indicaţia: „Spre cabana Puzdra". locurile amintesc de „Piatra Pîrlită" din Bucegi. Această culme coboară către N. Pe 3 km lungime semnele marcajului triunghi albastru merg de-a lungul uliţei ce străbate satul. Urcuşul continuă totuşi. apele înspumate ale pîrîului lărmuiesc săltînd peste blocurile de piatră ce-i căptuşesc albia. în dreapta Zănoagei străjuiesc semeţii pereţi de calcar ai Pietrei Rele. în pantă domoală. La ieşirea din pădure valea se deschide larg în faţa noastră. Timp de mers: 6 ore. Urcăm mereu. din dreapta coboară un picior de munte ramificat din vf. marcajul se desfăşoară în susul văii Izvorul Negoiescului. traseul se desfăşoară către S. pe teren.Prislop). După traversarea lui pătrundem într-o zonă de teren mocirlos. situat în apropierea km 153 de pe DN 18 (şoseaua Borşa .Curmătura Galaţului. lăsînd în urmă plantaţia tînără năpădită încă de zmeuriş. Cu pereţii afumaţi de focurile aprinse sub stînci. după care marcajul se abate spre stînga. La ieşirea din pădure un pîrîu cu debit mai mare ne taie calea. peste Inău. se desfăşoară traseul nostru. pînă la Rotunda. pe versantul drept al văii apar cîteva stînci înalte şi mult surplombate. din stînga. Satul Poiana Borşei . din acest loc părăsim firul văii. abătîndu-ne uşor spre stînga. se urcă în continuare spre creastă. coborînd de pe versantul Buzei Dealului.valea Negoiescului . fiind puse pe versantul opus. După popasul la cabana Puzdra (l 540 m). două obiective turistice binecunoscute celor ce urcă de la cabanele Fîntîna la cabana Puzdra: Buza Dealului şi Faţa Meselor. Urcuşul devine tot mai priporos. către E. curg prin jgheaburi înguste de piatră. deasupra căruia. ne apare în dreapta o cabana forestieră părăginită. Ajungem curînd la confluenţa Pîrîului Mic (dreapta) cu Izvorul Negoiescului (stînga). Cam din dreptul stînei. proiectul de marcaje prevede aplicarea semnului triunghi albastru (fig.şaua Gărgălăului. Pe un copac de pe dreapta drumului. în continuare. urmînd drumul de căruţă care abia după 300-400 m întîlneşte traseul marcat. la circa 15 m. putem însă continua mersul şi pe dreapta apei. Urcăm apoi domol pe un drum bolovănos. numai pînă la cabană). mai mult de-a coasta. pe versantul stîng al zănoagei Cimpoieşului. . Din această zonă priveliştea este mai variată. din bazinul Anieşului în cel al Vişăului. mergînd de-a coasta.cabana Puzdra . Drumul nu este marcat. iar poteca desfăşurată pe malul stîng al pîriului urcă domol către SE. 6 ore de mers din Poiana Borşei) sfîrşeşte traseul ce duce din valea Vişăului la creastă. numite de localnici „La Coliba de Piatră". cît şi de animale. După cea de-a şasea trecere peste apă. Galaţului. în această zonă. Marcaj: triunghi albastru (executat pe teren pînă la cabana Puzdra. Satul Fîntîna -Podu Izvorului . în stînga. acest fapt nu îngreuiază nici mersul şi nici orientarea. spre dreapta se înaltă vf. trecem peste piciorul de munte amintit mai înainte. de unde urcăm apoi în serpentine prin înfurcitura pîraielor. Către S orizontul este închis de coloşii de stîncă între flancurile cărora se adînceşte Curmătura Galaţului: în stînga. Putem admira de aici înfăţişarea celor patru lacuri de mici dimensiuni. de-a lungul unei zone cu o frumoasă plantaţie de molid. situată spre dreapta şi În mijlocul Zănoagei. pe clinele căruia. Serpentinele largi ale drumului ne poartă în urcuş domol şi. ea poartă. 3. pe serpentinele fostei şosele de exploatare minieră ce însoţea traseul de funicular. După cîteva sute de metri de urcuş trecem peste nişte pîraie care. urcînd pe lîngă un gard dărăpănat.

prin pădurea tînără. Ştiol. Jos. În josul cărării.. urcăm pe lîngă pepiniera silvică din dreapta cărării. îndepărtîndu-ne de pîrîu. 40 min). vf.SE în urcuş domol pe plai şi îndreptîndu-ne spre pădure. mergînd un timp pe plaiul aproape orizontal. In stînga se adînceşte valea largă a Izvorului Bistriţei. Dincolo de împrejmuire. Marcaj (în proiect): triunghi roşu şi bandă albastră.Piatra Rea. o fîşie largă de pădure defrişată pentru pîrtia de schi. Curînd ajungem pe dreapta unui vîlcel mai adînc şi mai bogat în apă. îndreptîndu-ne către SV. Din dreapta ni se alătură urcînd . 6 ore. pe lîngă o leasă de brăduţi culcaţi la pamînt.perpendicular pe direcţia în care mergem . Mai departe.linia turistică" (alta decît cea de pe Buza Dealului). poposim curînd în Poiana Ştiol. pîrîul este unul din firele de obîrşie a Izvorului Bistriţei. de-a lungul serpentinelor pline de lespezi şi bolovăniş. cascada pîrîului cu acelaşi nume şi stîna din Muntele Cailor. mergînd pe drumul de căruţă ce străbate poiana. Sus. un drumeag aşternut aproape orizontal pe plaiul golului alpin. Cărarea urcă uşor prin gol alpin şi prin căldare. coteşte iar spre dreapta. Curînd trecem peste un afluent al acestuia. Poteca se desfăşoară pe versantul stîng. lîngă băltoaca din mijlocul ei. Ne abatem apoi către stînga. 3 ore. în susul văii.. ajungem pe culme. Urmînd cărarea aleasă. Piatra Rea şi Cimpoieşu. spre stînga (pe dreapta căldării).bandă roşie. traversăm firul vîlcelului şi ne continuăm drumul spre S . Ajungem astfel la un vîlcel cu aspect de şanţ şi trecem pe dreapta apei. poteca largă urmează firul unui vîlcel sec şi înierbat. 8 km: .Păltiniş . Din dreapta ne întîmpină firul unei văiugi laterale. Schimbînd direcţia de mers. un torent coboară înspumat peste bolovănişul de morena.. urcînd pe drumeagul de căruţă ce trece drept înainte prin pădure. 12 ore.bandă albastră. În faţă zarea este închisă de culmea Galaţul . Dintre aceste poteci o alegem pe cea din mijloc şi urcăm ocolind uşor la dreapta. spre Gărgălău.SE. Spre hotelul turistic Borşa. în dreapta cărării) se află un izvor cu apă bună de băut. lîngă o stîncă izolată şi mai înaltă decît pietroaiele risipite în jur. apoi coborîm uşor. În poală de codru întîlnim o ramificaţie de drumuri. avînd în faţă greabănul cu care Piciorul Oncului porneşte din muntele Gărgălău. colorat în verde închis. Înainte şi puţin la dreapta se vede stîna de pe Muntele Cailor. După un larg ocol către V şi apoi spre SV. într-un punct de altitudine maximă (l 500 m. Tarniţa este însemnată cu o bornă topografică şi o troiţă metalică. La început urcăm lin. către SV. Cotim apoi la dreapta. Locurile ne oferă elemente importante pentru orientarea în teren: spre S. Inău. spre E . prin poiană. Ne îndreptăm apoi spre stînga în mers de-a coasta. păşind peste cîteva lespezi risipite astfel. un drumeag de căruţă rupt de ape urcă în susul unui vîlcel puţin adînc. Urcăm lin. pe terasă . Cişia. trecem peste leasă de brăduţi şi poposim în drumul din lungul vîlcelului. suişul devine mai priporos şi cărarea se îndreaptă către pîlcul de jnepeni ce îmbracă buza căldării glaciare din faţă. deasupra căţîmilor. Urcăm binişor pînă la . se zăreşte un mic tău de formă triunghiulară. străjuită pe dreapta ei de Piciorul Oncului.SE. încît formează un adevărat podeţ de piatră (fip. smarald de apă limpede aninat la obîrşia văii. urcînd spre culme. La 50-60 de paşi mai departe . care curînd coteşte la dreapta.SE. In capul de sus al pîrtiei ajungem la Stîna din Runc (l 290 m. urcînd prin poiana de pe Runcul Ars. De la stînă o luăm către S . Trecem prin şaua în care iese poteca desfăşurată de-a lungul văii Izvorul Cailor şi.un drumeag care scurtează coturile pîrtiei de schi.linia turistică" face un ocol la stînga şi.Marcaj (în proiect): bandă albastă. Traseul nostru urmează drumeagul din faţă care urcă peste o zonă de bolovănişuri. 3 ore. lîngă ele. Sus. În dreapta noastră. 17). dinspre S către SV. în vale. . trecem peste un fir de apă. valea Pîriului Cailor. total). Timp de mers: 4½ ore (timp mediu. Ieşim curînd la gol alpin şi urcăm către E . Dincolo de bordul lîngă care am sfîrşit urcuşul întîlnim primele semne ale marcajului bandă albastră. urmăm mai departe drumeagul de culme care ne scoate într-o zonă de steiuri mari („căţîmi". Poteca urcă prin fînaţurile de pe Podu Izvorului. în limbaj local). Aproape imediat sub culme (sus. urcînd de-a lungul pîrtiei prin pădure.SE. Pe buza Zănoagei traversăm un alt fir de apă. Drumul nostru duce mereu de-a lungul „liniei turistice". se află un izvor prins în uluc şi jgheaburi. 13 km. 10 min). poposim în şaua Gărgălăului (l 925 m. sărind peste pragul Zănoagei.SE dea lungul unei tranşei înierbate care duce spre creastă. sub buza căldării. Ne continuăm calea şi.bandă albastră.ţintind jnepenii din faţă. cu luciri metalice. vf. Din stînga. l oră. Aici „linia turistică" este perpendiculară pe direcţia din care am venit. pentru continuarea drumului vom coti la stînga. coborînd de-a lungul culmii. Cailor. Pe traseul lor ne îndreptăm către S . Spre vf. Curînd. urmăm. Din acest punct o luăm la dreapta. Pădurea este alcătuită dintr-un amestec de esenţe în care predomină molidul. 32 km: . După o sută de paşi un drumeag de căruţă trece de-a curmezişul pîrtiei. prin refugiul Găr-gălău. în capul priporului. către SV vf. În stînga. prin vf. urcînd uşor.SE şi. de-a lungul căreia urcăm un timp. De aci mai departe ne îndreptăm către NV. Ne continuăm apoi calea. spre dreapta. Din spatele hotelului turistic. Spre Anieş. În continuare (fig. pe versantul căruia se văd întocmirile unei stîne. se află un bordei primitiv al văcăriei din valea Izvorul Bistriţei. îndreptîndu-ne către E . în capul urcuşului. Continuăm drumul cotind la stînga şi mergînd către S . 17) drumul este lipsit de denivelări şi la un moment dat se răsfiră în snop de cărări. după ce trece printr-o pădure tînără. un stîlp de marcaj arată drumurile turistice ce trec prin şa: . 2 ore).

de unde urcă mai departe prin golul alpin.refugiul Gărgălău . În dreptul km 3 + 300 al drumului forestier se află un stîlp de marcaj căruia îi lipseşte săgeata indicatoare. Spre vf. mereu de-a lungul piciorului de munte. de-o parte şi alta a vf. Spre hotelul turistic Borşa. După un parcurs de aproape ¾ oră ajungem într-o nouă îngemănare de pîraie. prin vf. 8 km. 12 ore. de unde intrăm pe vechea şosea a exploatării miniere şi ajungem curînd la „refugiul" Gărgălău (fig. pînă pe un gorgan al culmii.. De aici şi pînă în şa. . 13 km. Din faţa clădirilor (l 620 m) acum ruinate. prin refugiul Gărgălău. Fig32. Ramificaţia vestică a marcaiului ajunge în şaua Cişiei (l 970 m). 6 km. Gărgălău (5 ore.Rotunda (DR 171). Cişia (2 043 m). o cărare ciobănească. Marcaj: triunghi albastru.bandă albastră. la confluenţa Izvorului Roşu cu Izvorul Cişia. Cişia. situată către periferia de nord a localităţii Valea Vinului. „La Gatere" . Inău. 8 km) şi că banda roşie marchează către V traseul turistic spre hotelul turistic Borşa. poteca ajunge la liziera de sus a pădurii. La confluenţa acestor pîraie se află un stîlp metalic cu o săgeată pe care scrie: triunghi albastru. 6 km. drumeţii ce urcă cu piciorul vor urma şleaul de căruţă care se desfăşoară în susul văii împreună cu linia ferată. care spun cîteodată pîrîului Cişia Izvorul Lăzilor. 14 km).bandă roşie. Pînă la punctul terminus al liniei ferate forestiere (Izvorul Mare). Spre hotelul turistic Borşa. In zona de mijloc a pîrîului întîlnim construcţiile fostei colonii miniere „Anieşul". 3 ore. vom porni deci în urcuş. Urmînd direcţia indicată de săgeata stîlpului de marcaj (N . Timp total de mers: 5 ore. prin valea Izvorului Roşu. arătăm că intrarea pe traseu se face din şoseaua Salva . Curînd ajungem în ultima răscruce de căi. Mai sus. Marcaj: bandă albastră. Locul nu este semnalat de vreun stîlp indicator. 32 km. 16 ore.şaua Gărgălăului. respectiv. Cişia. pe uliţa ce se ramifică spre N în dreptul km 65 + 800).La Gatere" este denumirea locală a zonei din jurul confluenţei pîraielor Izvorul Băilor şi Izvorul Roşu. fără a scurta drumul. Accesul din valea Someşului Mare către culmea principală a Munţilor Rodnei este dificil mai ales din cauza distanţelor mari dintre localităţile din vale şi creastă. Dintre cărările de pe versantele sudice ale masivului. Ramificaţia estică a marcajului triunghi albastru atinge creasta principală a Munţilor Rodnei în Tarniţa lui Putredu (l 960 m). iar alteori Izvorul Paltinului.bandă roşie. La l 365 m alt. o lipsă ce se cere grabnic remediată. şi pe cel Spre cabana Puzdra. distanţe mult superioare celor dintre valea Vişăului şi culme. Aproape de culme întîlnim o primă furcă de drumuri: urmăm braţul din dreapta al ramificaţiei. De aci înainte marcajul triunghi albastru părăseşte drumul forestier şi apare pe trunchiurile arborilor din pădurea ce îmbracă piciorul de munte împlîntat între văi pînă în confluenţa acestora. Menţionăm că din şaua Gărgălăului şi Curmătura Galaţului marcajul ce duce la hotelul turistic şi. Izvorul Roşu este numit de unii Pîrîul Ciungilor. De-a lungul acestui picior de munte trece. El a fost inclus în proiectul de marcaje pentru considerentul că jumătate din lungimea lui poate fi străbătută cu trenurile forestiere ce urcă în susul Anieşului. . La confluenţa pîraielor Izvorul Roşu şi Izvorul Cişiei. şleaul rupt de ape al şoseluţei de altădată. 3 ore. Dincolo de ultimele şine ale liniei ferate pornim în susul Izvorului Mare şi pătrundem curînd în valea Izvorului Cepelor. Spre vf. . de-a lungul căreia urcăm către E. tăind coturile serpentinelor. 4. marcate sau propuse a fi marcate.bandă albastră. 5. al cărei traseu este urmat şi de marcajul turistic. drum care trece mai tîrziu pe dreapta apei. la l 776 m alt. 32 km. lîngă stîlpul metalic pe ale cărui săgeţi se poate citi: . Ambele ramificaţii duc pe creasta principală a Munţilor Rodnei. Spre Anieş. traseul urmează în urcuş. Spre cabana Puzdra. 9). traseul desfăşurat între comuna Anieş şi şaua Gărgălăului este cel mai lung. 8 km. Cişia.- bandă roşie. în şaua Gărgălăului. ne angajăm în urcuş domol pe drumul forestier de pe stînga pîrîului Izvorul Roşu.vf. Timp total de mers: 16 ore. Locul este semnalat de un stîlp metalic cu săgeţi care arată că: triunghiul albastru conduce spre Valea Vinului. In ramificaţia de drumuri este montat un stîlp de marcaj cu o săgeată avînd indicaţia: „bandă albastră. prin Curmătura Galaţului (6 ore. prin vf. la circa 1850 m. Comuna Anieş . urcînd pieptiş. la 50 m de podul de şosea peste pîrîul Anieş. Spre cabana Puzdra. . prin refugiul Gărgălău.NV). la 1925 m alt. . la cabana Puzdra. 3 ore. 20 km). n-au fost aplicate încă pe teren. Ne aflăm aici în drumul de pe culmea principală. Vîrful Rebra (Manina) Pentru drumeţii care doresc săfacă întregul parcurs cu piciorul. 4 ore. Trebuie menţionată confuzia ce o creează informaţiile contradictorii ale muncitorilor sezonieri. cărarea se bifurcă. prin valea Izvorul Roşu (3 ore. fără abateri. 6 ore.

începem un coborîş continuu ce nu se va sfîrşi decît la sosirea în şoseaua Borşa . 10 min).satul Fîntîna. uşurat mult de serpentinele drumului tăiat pe pereţii Zănoagei. De aici intrăm într-un răriş de pădure şi coborîm pe drumeagul ale cărui serpentine sînt mai scurte şi mai povîrnite ca mai înainte.tăul Pietrosu ne încîntă cu înfăţişarea lui şi cu murmurul apei ce se scurge din lac. din traseul ce şerpuieşte în lungul culmii principale a Munţilor Rodnei. sfîrşim coborîşul început pe vf. ne aflăm într-o zonă în care cîteva stînci masive sînt grupate la un loc. Casa se află în stînga drumului şi este prima construcţie locuită în tot timpul anului. Jnepenişul a dispărut. De la cabanele „meteorului" pornim către N-NV şi după un urcuş domol. zmeurişul care acoperise coastele cu aproape zece ani în urmă. Ne aflăm foarte aproape de zona centrală a comunei Borşa. plantată acum cîţiva ani. Trebuie menţionată prima casă (l 060 m. pe care o întîlnim mai jos de cabanele „meteorului". DRUMURI DE LEGĂTURĂ LA COBORÎRE 1. Curînd însă poteca se angajează în serpentine destul de dese.mejda" hotarului de munte. pe scările cioplite în stîncă şi peste lespezile vîrfului. 14). unde. Pornind de pe vf. La circa 70 de paşi mai departe ajungem într-o şa. în dreptul scurgerii acestuia. Drumul bun nu este însă greu de ales dintre celelalte drumeaguri sau poteci. doborît de secure sau mistuit de foc. La 50 de paşi dincolo de pod ajungem în şoseaua Borşa . triunghi albastru (în proiect). fie pentru a reveni la cabanele din satul Fîntîna. poteca largă a străbătut o zonă din care se poate admira frumoasa salbă de cascade prin care pîrîul Pietroasa coboară devale. Vom fi atenţi să nu greşim drumul cînd ajungem la prima ramificaţie. fie pentru a se reîntoarce acasă. Este ceea ce a mai rămas din şoseluţa ce însoţea. La ieşirea din pădure. făcînd loc pentru păşune. apoi la dreapta şi peste un podeţ de lemn trecem pîrîul pe dreapta lui. Drumeagul ocoleşte la stînga şi în coborîş mai pronunţat ajunge lîngă lac. dintr-un cot de serpentină aflat între jnepeni. cotind la dreapta. Una dintre ele este întîlnirea în cale a două pîrîiaşe apropiate unul de altul. Continuăm coborîşul pe cărarea ale cărei serpentine se îndesesc tot mai mult. 10 min) din lungul şir de gospodării înşirate pînă în şoseaua Borşei.Prislop (675 m. se ramifică un drumeag ce duce la cabana Puzdra. In apropierea pîrîului Vişăului întîlnim o ultimă bifurcare de uliţe. în lungul coborîş pe care îl mai avem de efectuat întîlnim multe cărări şi bifurcări de drumuri.după atingerea celui mai înalt pisc al masivului (Pietrosul Rodnei. 2.cabana Puzdra . Timp total de mers: 4 ore. în stînga. traseul nu este marcat. de data aceasta mai mult de-a coasta. Primul element mai important pentru orientare îl constituie o momîie de lespezi după care urmează . In cotul uneia dintre ele trecem peste firul unui vîlcel sec (1 180 m. În Curmătura Galaţului. o dată cu drumul de căruţe care mai jos devine uliţă de sat. Marcaj (în execuţie): bandă albastră. şi fără ocoluri. nu vom avea probleme de orientare. aceste rudimentare adăposturi pe timp de vreme rea se înmulţesc de-o parte şi de alta a drumului. Pietrosul Rodnei. Ne aflăm încă pe gol alpin şi drumeagul trece printre afinişuri şi tufe de merişor. se află cea dintîi colibă de lemn pe care o întîlnim în cale. care taie drumul coborînd din stînga. Este deci necesară descrierea drumului de coborîre de pe Pietrosul Rodnei la Borşa. sau în lungul văii Pietroasa. Pietrosul Rodnei. Pietrosul Rodnei . din vecinătatea staţiei meteorologice automate (fig. Pînă aici. Mai devale. Trecem apa şi. Urmăm drumeagul din stînga. Dacă urmăm vechea potecă (amenajată acum cîţiva ani ca drum pentru transportul materialelor pe şantierul staţiei meteorologice). Multe dintre itinerarele alese de turişti pentru cercetarea Munţilor Rodnei prevăd . În descrierea ce urmează ne mărginim sămenţionăm doar unele particularităţi ale traseului. loc în care încep serpentinele ce coboară în Zănoaga Pietrosului (2 230 m.foarte aproape de noi. în rest. In stînga . În capătul uliţei Pietroasa. 2 ore. Mai departe drumul este tăiat costiş şi coboară uniform. Cînd şirul serpentinelor ia sfîrşit. coborîm în lungul firului de apă al Pietroasei. 2303 m) . 2 ore. ajungem la staţia meteorologică Pietrosu (l 830 m.Borşa. 2 ore). cu zeci de . coborîm mereu. De aci înainte. Timp total de mers: 3 ore. în dreptul km 147 + 100 (DN 18). Cînd printre case. urmînd linia de cumpănă a apelor. pe care coborîm în continuare. drumul coboară într-un parchet de pădure..Prislop. loc din care cotim la stînga. Curmătura Galaţului . De aci cotim la stînga şi începem prin căldare un coborîş lung. cînd de-a lungul holdelor şi fînaţurilor. Marcaj: pînă la cabana Puzdra. Sub această zonă pădurea tînără de molid este pe cale să înlocuiască. 50 min). orientarea la coborîre fiind mai puţin dificilă decît la urcuş. dar mai jos . pe dreapta văii. dînd naştere pîrîului Pietroasa.E.o coborîre în valea Vişăului. După ieşirea din pădure. pe Piciorul Moşului. rămînînd însă destul de îndepărtate de el. mergînd către N-NE. Spre dreapta. ne îndreptăm în coborîş spre E. l oră). mai peste tot. între cabana Puzdra şi pîrtia de schi punct albastru. Scurtături între două coturi sau cărări lăturalnice stau la îndemîna celor ce vor săscurteze drumul.

De la stînă începem un coborîş priporos. ajungem în porţiunea de sus a „liniei turistice" (pîrtia olimpică de schi). trecînd din căldarea Cimpoieşului în Zănoaga Negoiescului. 6½ ore). lîngă cele două mici tăuri din Zănoaga de vest a Cimpoieşului. să ştim cum se ajunge la el. zonă din care se văd în vale clădirile satului Fîntîna. De aici ne întoarcem în direcţie aproape opusă celei din care am venit şi. în josul pădurii (l 575 m. traseul se bifurcă iarăşi. aci pierdută prin iarbă . 20 min).). unde întîlnim ramificaţia cărării ce duce la Cascada Cailor. De aici continuăm coborîşul pe drumeagul care însoţeşte firul văii. coborînd costiş. trecem peste o cărare ce taie de-a curmezişul linia turistică şi coborîm în continuare pînă la o altă cărare. 5 ore. ajungem lîngă o stîncă singuratică. 7 ore). De aici putem coborî tot pe marcaj. 6 ore.ani în urmă. în capătul gardului de prăjini (l 200 m. trecem pe sub peretele de stîncă din dreapta. Mai departe. cotind la stînga. vreme rea etc. intrăm pe firul văii Cimpoieşul. După o zonă peste care cărarea urcă şi coboară uşor. urmînd drumeagul ce străbate şaua în lungul ei (fig. In furca de drumuri din curmătură se află un stîlp metalic cu semnul de marcaj bandă roşie. Cotim la dreapta pe această cărare. un acoperiş şi patru pereţi sînt necesari drumeţului aflat în zona de mare altitudine a Munţilor Rodnei. pe una dintre cărările ce duc direct la cabana Puzdra (l 450 m. între Curmătura Galaţului şi Dealu Ştefăniţei benzile roşii ale marcajului n-au fost încă aplicate pe teren. unde se află o bornă de . După 12 min de mers pe un drum fără denivelări urmează un scurt coborîş peste lespezi şi bolovani. este bine totuşi ca. care devine curînd drumeag de căruţă desfăşurat între două garduri din prăjini de brad. într-o ramificaţie de drumuri. cînd pe cărarea ce taie ici şi colo serpentinele drumului. ne continuăm calea coborînd cînd pe şosea. In coborîş uşor ajungem lîngă ocolul unei stîne. Ajungem astfel la resturile fundaţiei unuia dintre pilonii fostului funicular minier. încheind traseul de legătură dintre creasta principală a Munţilor Rodnei (Curmătura Galaţului) şi cabanele Complexului turistic Borşa.refugiul Gărgălău. luînd-o prin fînaţ. pe o cărare ce trece printr-o zonă unde pădurea a fost tăiată. Din punctul de minimă altitudine a potecii urcăm pe cărarea lată ce se menţine încă bolovănoasă. întins peste apa rîului Fîntîna. în aval de microhidrocentrala Complexului turistic Borşa. trecem podeţul şi urcăm priporul malului pînă în colţul gardului ce înconjură curtea din spate a hotelului turistic. în caz de forţă majoră (accident. aflată cîndva pe aici. mergînd de-a coasta. de-a lungul ei curg şuvoaie bogate de apă. către dreapta. spre dreapta. ale cărui rămăşiţe se află la circa 200 de paşi în stînga. De la cabana Puzdra pornim pe poteca largă marcată cu punct albastru (fig. cărarea ce coboară la „refugiu" se ramifică în şaua Gărgălăului. Marcaj: bandă albastră. fiind pe creastă. împlîntată în poală de pădure (l 500 m. transversală (fig. unde se ajunge după aproape o oră de la părăsirea crestei principale a masivului (timp mediu. De aci cotim la stînga şi. Pentru drumeţii care au mai străbătut acest drum şi vor să cunoască şi alte aspecte ale traseului. Coborîm mai departe folosind fie şoseaua. Timp de mers: ½ oră. fie cărările care îi taie coturile. trecînd prin dreptul gurii pîrîului Podu Izvorului. In dreptul fostului canton de funicular (aşa-zisul refugiu al Galaţului). Trecem de-a lungul gardului şi după un minut poposim în faţa hotelului (850 m. De aici părăsim definitiv şoseaua şi ne angajăm într-un coborîş priporos. 10 min). pentru a ajunge la cabana Puzdra. Intrăm într-o pădurice prin care coborîm de-a coasta. 50 min). Cotim deci pe cărare la stînga şi după 300 de paşi părăsim poteca marcată. inclusiv popasurile mai lungi). De la vatra fostei văcării drumul se desfăşoară prin gol de munte în urcuş abia simţit şi pătrunde întro pădure tînără de molid. în mijlocul căruia atrag atenţia acoperişurile de ţiglă roşie ale cabanelor Complexului turistic Borşa. Cotim la dreapta. Ultima etapă a traseului se efectuează pe drumul de coborîre către cabanele de la Fîntîna (cu trecerea peste Buza Dealului). 3. vrîstat pe traseul de culme numai de aici la Rotunda. O dată terminat ocolul prin pădure şi după depăşirea peretelui de stîncă. În josul priporului trecem peste firul de apă al Pîrîului Stanciului şi. ne îndreptăm spre N. Dintr-un alt pilon de funicular nu se mai păstrează decît sfărîmături şi blocuri de fundaţie. De o parte şi de alta a potecii cresc tufe de zmeuriş şi ruguri de muri. linia de funicular a fostei exploatări miniere din valea superioară a Anieşului Mare. descriem o variantă pentru coborîrea la hotelul turistic. Din Curmătura Galaţului. întîlnim o bifurcare de drumuri. Trecînd printre copacii pădurii. De aici. Şaua Gărgălăului .păstrînd aceeaşi direcţie a mersului costiş . 16). După trecerea printre copaci mai facem cîteva zeci de paşi . 16). urmăm cărarea aci bolovănoasă. 16). fiindcă. Deşi refugiul Gărgălău este cu totul părăsit şi nu mai oferă decît condiţii mizere de adăpostire. Ne aflăm pe Buza Dealului şi prima parte a coborîşului ne scoate lîngă ocolul stînei Bîrnăriei. Din traseul de creastă. ajungem lîngă resturile abia vizibile ale unei stîne-văcării. Mai departe trecem costiş pe feţele estice ale căldării Cimpoieşului. Printre tufe de zmeuriş coborîm repezit prin culoarul larg al pîrtiei.şi ieşim într-o cărare mai largă. Această ultimă bifurcare de drumuri se află în apropierea unui podeţ de lemn.şi ieşim într-o poiană din care începem un coborîş ce nu se va întrerupe decît aproape de sfîrşitul traseului.

transbordare de pe linia C. 6 km.) pot duce la modificarea itinerarului. Gara Rodna Veche . Spre cabana Puzdra. . de lîngă stîlpul de marcaj coborîm pe cărare către S . Spre vf. este lipsit de dificultăţi atît în ceea ce priveşte orientarea. punctul albastru este dublat de banda roşie. . De-a lungul parcursului dintre gara Rodna Veche şi Gura Lalei se întîlnesc şi semne de marcaj ale unor alte trasee.Salva. Între Muncelu şi vf. 18 ore.bandă albastră. cu aceste trenuleţe. semnul de marcaj ce vrîstează traseul din lungul culmii principale a Munţilor Rodnei. cu popasuri: 18 ore. ceaţă de nepătruns etc. 30 km. Cîteodată. F. sînt admişi săcălătorească şi „particularii" (localnici sau turişti). 4. marcat cu bandă albastră. În astfel de cazuri.triunghi roşu. care ajunge pînă în staţia Telciu . de-a lungul fostei şosele a exploatării miniere. Inău . marcajul punct albastru a dispărut de pe aproape 5 km (pornind din Gura Lalei în susul văii).F. Pentru aceasta.beton. 3 ore. acesta din urmă este cunoscut şi sub numele de Piatra cea Gheroasă. pe linia îngustă circulă trenurile de lucru (orar întîmplător). 6 ore. pe săgeata căruia citim: . Spre cabana Valea Vinului. apoi S-SV. Inău. Tomnatec (l 379 m) culmea secundară pe care o urmăm în continuare coboară către V. din „gara" înconjurată de clădirile în care se adăpostesc localnicii şi muncitorii forestieri ce lucrează la exploatarea pădurilor din apropiere. Traseu nemarcat.punct albastru. Timp de mers total. Marcaj: în prima porţiune (gara Rodna Veche . Spre Anieş. în rest. de unde pentru restul itinerarului şi pe 15 km lungime putem folosi calea ferată forestieră.Valea Seacă („La Funicular"). ca şi în zona dintre şaua de pe Curăţel şi Şaua cu Lac.bandă roşie. pierderea de timp impusă pe drum de urmările neplăcute ale schimbării condiţiilor meteorologice (ploi puternice. De la primul cot al şoselei putem tăia o parte din serpentine şi. punct terminus al traseului (fig. De aici ne îndreptăm spre stînga. impediment oarecum minor faţă de faptul că. pînă la cca 5 km în amonte de confluenţa Anieşului Mic cu Anieşul Mare. . 8 km. Din şaua Gărgălăului (l 925 m). Bătrîna. prin Şaua cu Lac. ca urmare a construirii drumului forestier. Bătrîna este locul unde s-ar putea ca „socoteala de-acasă" să nu se mai potrivească cu situaţia de pe teren. 3 ore. 9 km.vf. Circulaţia trenurilor pe linia ferată îngustă nu se face după un grafic cu ore fixe. Acelaşi lucru îl fac şi cei ce vor să cerceteze complexul carstic Tăuşoarele . petrecute în cort sau sub adăpostul vreunui rudimentar bordei de stînă. prin refugiul Gărgălău. cît şi lungimea sau accidentele de teren. Vîrful Bătrîna . pînă în localitatea Anieş. Inău. pînă la tăul Lala Mare. Cişia.R. o troiţă metalică şi un stîlp de marcaj. punctul albastru conduce pe valea Lala. pe ale cărui săgeţi stă scris: . 32 km. 12 ore. dar cu totul întîmplător. Semnele de marcaj de pe .bandă roşie. Zilele de odihnă fortuită. ne însoţesc amîndouă semnele de marcaj (triunghi roşu şi punct albastru). In apropierea Tomnatecului se află o stînă de la care poteca se abate către S. pe un traseu ce urmează firul văii Izvorul Mare (Anieşul Mare). între gară şi periferia nordică a localităţii Rodna. din locul în care se aleg drumurile. după un coborîş lung. Menţionăm că de aici se poate coborî în valea Someşului Mare. zona vf. în îngemănarea de ape a pîraielor Dosu Bătrîn şi Valea Seacă. unde la marginea şoselei Salva Rotunda (DR 171) se află un stîlp de marcaj. loc ce poate fi atins pe o cale comodă. Menţionăm de asemenea că în prezent. ne angajăm pe ramificaţia cărării ce duce pe o culme secundară spre S.Jgheabul lui Zalion. iar dincolo de Şaua cu Lac.SV pînă într-o răscruce de drumuri. casa capătă profil de cabană. Astfel.Gura Lalei. Spre hotelul turistic Borşa. Traseul. Timp total de mers: 4 ore. porneşte o cale ferată îngustă. vom coborî spre un punct din care putem lua trenul. Pentru drumeţii ce străbat de la E la V lunga culme principală a Munţilor Rodnei. renunţînd la străbaterea în întregime a culmii principale. DRUMURI DE TRAVERSARE 1.bandă albastră.valea Lala . 2½ ore.casa de odihnă din Valea Vinului . 9). din care 10 pînă pe vf. către vf. omonim al piscului de pe culmea principală. drumeag ce coboară spre S şi apoi SE. Muncelu (l 602 m). lapoviţe. urmînd obcina Văii Seci ce sfîrşeşte „La Funicular". Vişăul de Jos . mai uşor de parcurs decît drumul de creastă. de sub vf. De aci. .Şaua cu Lac) principalul semn de marcaj este triunghiul roşu. poposim la „refugiul" Gărgălău (l 620 m). prin vf. Avertizăm pe cei ce se îndreaptă spre Valea Vinului că în localitate există o casă de odihnă şi nu o cabană turistică. Spre Gura Lalei. 13 km. Coborîm din tren la Rodna Veche (530 m) şi ieşim în spatele gării.

urcăm pe şoseaua de pe dreapta văii Izvorul Băilor. Serpentinele ce înfăşoară muntele uşurează mult urcuşul. pe dreapta Izvorului Băilor şi . ca săcoboare apoi cuminţi pragurile de lemn pe care omul le-a pus în calea lor. Spre Gura balei. Pasul Dracului. revenim pe dreapta văii. 35 min) folosită ca magazie a întreprinderii ce exploatează cariera de piatră de pe versantul drept al văii. şi urmăm drumeagul care. 4 ore.punct albastru. Menţionăm că de aici marcajul punct albastru urmează o ulicioară ce se ramifică spre dreapta. de-a lungul cărora se preling pîraie cu apă puţină. prin pădure. dezvoltată în jurul confluenţei pîrîului Valea Vinului cu Izvorul Băilor. părăsind firul văii. Pentru continuarea drumului trecem podeţul de lemn peste apa Izvorului Roşu şi. 7 min). Ultima construcţie aparţinînd orăşelului Rodna este o baracă de scînduri (560 m. ruginite de bogatul conţinut în pirită al minereului scos din galeriile ale căror guri se cască în pereţii cheilor. Intre pădure şi firul apei încep să apară fînaţurile risipite pe coastele văii. din dreptul scuarului. situată în dreapta. ne apropiem curînd de firul văii Izvorul Băilor şi urcăm domol pe lîngă malul stîng al apei. distrusă de tătari în anul 1241. prin muntele Curăţel. În continuare urcuşul abia se simte şi urmează mereu şoseaua. ajungem la un podeţ. De aici. o străveche aşezare minieră.. Crăciunelul este culmea secundară a Munţilor Rodnei ce separă bazinul Anieşului (V) de cel al Izvorului Băilor (E). Aici. Valea se menţine strîmtă. 8 km. Aici pereţii văii sau apropiat mult unul de altul şi. în două clădiri încăpătoare este amenajată o casă de odihnă în oare uneori se găsesc locuri libere şi pentru cazarea grupurilor mici de turişti. Nu prea departe. In dreapta noastră. Spre vf. este montat un stîlp de marcaj a cărui săgeată poartă indicaţia: „triunghi roşu. Dincolo de răscrucea de şosele (drumul din dreapta duce. de-a lungul căreia apa torentului se încurcă spumegînd şi lărmuind puternic peste pietroaiele de pe fund.La Gatere" poartă acum numai o singură săgeată (lipseşte indicarea marcajului triunghi roşu): „triunghi albastru. 17½ ore. din drumul pe care mergem se ramifică spre stînga două cărări ce nu interesează traseul nostru. un stîlp metalic poartă indicaţiile: triunghi roşu. Traversăm peste un podeţ Izvorul Băilor. unde un scurt popas ne îngăduie săvizităm ruinele bisericii catolice. prin Şaua cu Lac. aflată în mijlocul codrului. medie). Trîmba lată de apă îşi încurcă apoi iarăşi undele în volbura albă ce spumegă mînioasă în josul zăgazului. Mergem mai departe pe drumul de căruţă. Casele coloniei miniere rămîn curînd în urmă. 8 km". şoseaua (bună pînă acum pentru circulaţia autovehiculelor) se transformă în drumeag de căruţă. Spre cabana Valea Vinului. Stîlpul de marcaj plantat . captat şi adăpostit sub un chioşc masiv de zidărie.avînd pe alocuri trepte . marcată acum numai cu triunghi roşu. 11 km". trecînd printre clădirea şcolii (în stînga) şi biserica nouă (în dreapta). s-au adunat cîteva case. . trecem pe sub cablurile fostului funicular .stîlpii de telefon şi de pe împrejmuirile caselor ne însoţesc în drumul pe care îl urmăm spre NE. 20 km. Valea este îngustă şi povîrnişurile înalte ale malurilor sînt căptuşite cu pădure tînără.urcă spre Coasta Netedă. la Rotunda). pentru a ajunge în centrul orăşelului Rodna (540 m). după aproape 200 de paşi. continuăm calea pe străzile oraşului. cotind la dreapta. In faţa casei. 2 ore. Imediat după cel de al doilea podeţ. faţa sudică a crestei principală dintre Tom-natec şi Inău. Mai apoi ajungem într-o bifurcare de drumuri (950 m. se află un puternic izvor de apă minerală carbogazoasă-feruginoasă (borviz). Urmînd mai departe şoseaua. intersectează drumul de căruţă şi . întîlnim grupul de clădiri ce adăpostesc hidrocentrala şi birourile întreprinderii miniere. În dreptul unui astfel de fir sărac în apă. Urcăm în continuare pe ramura principală a drumului trasat acum pe feţele nord-vestice ale muntelui Curăţel. Pe aici. Cărarea suie din dreapta. între copacii deşi ai pădurii ce îmbracă versantele apropiate ale văii. Fig 33.la început de-a lungul văii. Continuîndu-ne calea trecem prin faţa bisericii maghiare. In amonte. prin localităţile Şanţ şi Valea Mare. formează o chingă îngustă de piatră. pe dreapta şoselei. se arcuieşte scurt la dreapta urcînd de-a coasta prin pădure şi mergînd într-o direcţie aproape contrară celei din care am venit pînă aici. Trecînd înainte. După un lung drum pe şosea (aproape 8 km) întîlnim primele case ale staţiunii balneoclimaterice Valea Vinului (715 m alt. In spatele izvorului. un grup de construcţii ale exploatării miniere. apele pîrîului se zbat înspumate. casele coloniei miniere Valea Vinului sînt încă destul de dese. punct numit de localnici „La Gatere". 50 min). prin valea Izvorului Roşu. călăuziţi ca şi pînă aici de semnele marcajului triunghi roşu. apoi pe versanţii Crăciunelului . pe care o depăşim mergînd înainte. In plină pădure de molid întîlnim o ramificaţie de drumuri. 6 ore. urmînd şoseaua desfăşurată de-a lungul văii Izvorului Băilor. viitor drum forestier. Aici marcajul triunghi roşu se abate spre dreapta. Spre vf. Către periferia localităţii ajungem la confluenţa Izvorului Roşu cu Izvorul Băilor (740 m. ridicate în apropierea unor vetre de cuptoare pentru ars varul. Cişia.urcă la stînga către „Casele Băii". pe stînga şoselei. prăvăliţi aproape vertical. de-a lungul albiei de piatră colorată în portocaliu. Inău. dincolo de apă. Din dreapta şi stînga coboară văiugi. 2 ore. spre dreapta se coboară la una din galeriile de mină. drumul din faţă continuă să se desfăşoare către N. din dreptul unei magazii adăpostite într-o fosta galerie de mină. Lacul Lala Mare Urcînd pe drumeagul de căruţă trecem apa pe stingă şi. o cărare-alee ne taie curînd calea. 2 ore. pe stînga. În centrul localităţii. pe stînga lui.

Cărarea străbate golul alpin. spre vale şi la cca 100 m diferenţă de nivel.minier şi ajungem într-o întreită furcă de drumuri (l 045 m. De aci mai departe pătrundem printre ultimele străji ale molizilor scunzi.de-a coasta. Urcăm mereu de-a coasta. traversînd firul principal al unui afluent de pe stînga Izvorului Băilor (l 260 m.pe un plan mai apropiat – stavilă privirii . De aici înainte urcăm direct . După aproape 20 min de mers de la cascadă. Acestea constituie încă un preţios loc de mas peste noapte. în şaua de pe Curăţel. spre dreapta. În faţă şi spre dreapta. trecem peste un pîrîiaş şi . prin pădurea în care amestecul de esenţe lemnoase este dominat cînd de molid.urcă pe versantul de NV al muntelui Curăţel. La cca 10 min după trecerea de-a lungul zonei cu şanţuri de tranşee. In continuare. într-o mică cascadă. o cărare care . Suita de piscuri şi de creste înşirate către V alcătuieşte decorul unui fantastic basm de piatră. Spre dreapta. cît şi asupra muntelui Curăţel. în urcuş. Pe versantul drept al unui vîlcel. peste vale se zăreşte o stînă ale cărei acareturi se înalţă la liziera de sus a pădurii. 5 ore. De cealaltă parte a zării. Pe o porţiune.suie continuu. culmea Inăuţ-Roşu. Trecem prin faţa haldei de steril scos din mină şi întîlnim curînd o bifurcare a cărării. cel de-al treilea drum face un ocol către stînga şi. de unde continuăm urcuşul pe cărarea ce se suceşte în lungul culmii. urmăm o cărare pe alocuri bine conturată prin iarbă.după un urcuş şerpuit prin golişte poposim în cotul pe care poteca îl face către stînga. se coboară către unul dintre afluenţii de pe stînga văii Izvorul Băilor. Imediat după aceste petice de pădure rară şi pipernicită ieşim pe culme (l 520 m. Ne aflăm în locurile numite „Gaura Mică". peste ulucul adînc al văii Cobăşel. creasta se află în stînga. 4 ore. De-a lungul culmii Curăţelului. privit de aici. gol de pădure. După aproape 150 de paşi de la liziera pădurii ajungem în faţa gurii de intrare în galeria minei Terezia. 40 min). trebuie să fim atenţi la o bifurcare de cărări. cu albie puţin adîncă. cotim la stînga pe poteca de pe culme şi. ieşim din pădure. La dreapta. fie pe Inău (Ia stînga. pune . de-a lungul culmii Mirosului. putem admira o frumoasă privelişte atît asupra Crăciunelului. urcînd pe spinarea de munte. În zare. 3 ore). 25 min). Mai departe drumeagul se desfăşoară de-a lungul unui şir de urcuşuri şi coborîşuri. In dreapta se vad casele din josul minei Terezia.trecusem peste acelaşi fir de vale. Mai departe. peste Beneşul).devenit iarăşi alee frumoasă . în stînga făgetul. După ce trecem printre case. cînd de fag. pe traseul marcat cu triunghi roşu şi punct albastru). Din şaua de pe Curăţel putem admira pe vreme senină o fermecătoare înlănţuire de privelişti. cînd e vreme bună. perpendicular pe cărarea ce ne-a scos aici. fără însă a ajunge pe ea. Ne aflăm chiar deasupra locului unde . de-o parte şi alta căreia se adîncesc pîraiele şi văiugile ce se adună în firul văilor Izvorul Băilor (V) şi Cobăşel (E). urmînd un suiş uniform. cel ce coboară. o cărare coboară din dreapta în drumul nostru.desparte net esenţele: pe dreapta străjuieşte molidul. îndreptîndu-ne către creastă. dar bogat înierbat. Din răscrucea de poteci de aici se poate ajunge fie în orăşelul Rodna (la dreapta. conduşi de marcajele indicate mai sus. Urcăm mereu. 4 ore). Prindem aici. Pentru a ne continua calea. Din furca de poteci părăsim cărarea pe care am urcat pînă aici şi cotim la stînga şi în unghi drept. Curînd iese într-o şa.care ar vrea să se avînte către bogăţia de frumos ce ghicim că se ascunde în spatele culmii.mai jos. Ne continuăm calea pe drumul de căruţă şi reintrăm în pădure. ne îndreptăm spre Inău. în cot de potecă. pe marcajul punct albastru. legate cu porţiuni orizontale de potecă. la o gură de mină. trece iar de-a coasta. atunci cînd trenul ne-a adus în Rodna Veche către orele amiezii. trecem peste un fir de vîlcel a cărui apă coboară la stînga. mergînd pe poteca largă cît o alee şi aproape orizontală. Cărarea evită urcuşurile pe gheburile de piatră ale crestei. braţul stîng al potecii. de unde. După un scurt popas pe creastă.printre tufe înalte de urzici şi brusturi . pe cărarea ce se strecoară prin iarbă. Continuăm drumul mergînd înainte. Ocolind larg spre dreapta şi urcînd de-a coasta. Printr-un ocol către stînga trecem peste un vîlcel sec. după ieşirea din pădure . drumul . In continuare mai mergem pe poteca largă încă aproape 200 de paşi. lăsînd culmea în stînga şi apoi ajunge din nou pe creastă. Pădurea este cînd de fag sau de molid. pe sub creastă . se văd sub noi întocmirile stînei din Curăţel. trece poteca de creastă marcată cu punct albastru. la cca 100 m diferenţă de nivel sub noi. prin pădure. cînd amestecată. Cărarea lasă apoi culmea în stînga şi . către NE. apoi iar de molid. dar mai puţin largă decît cea părăsită în josul tufelor de urzici. drumeagul din faţă urcă uşor prin pădure. Ieşim pe culme într-o şa (l 650 m. ieşim în larg pe un platou. Trecem peste un firişor de apă şi curînd după aceea traversăm firul principal al văii. pe cărarea devenită un timp alee străjuită de copaci. semeaţă piramidă de stîncă a Inăului se înalţă estompată în depărtare. grupaţi în pîlcurile prin care pădurea încearcă să se întindă mai sus de limita obişnuită. Ocolim apoi la dreapta şi urmăm o cărare ce se desfăşoară de-a coasta. se vede un mic tău situat în apropierea unuia din afluenţii Cobăşelului. împlîntată în oceanul vioriu al cerului. întîlnim urme de tranşee risipite pînă în şaua la care ajungem curînd după plecarea din răscrucea de poteci din tarniţa de pe Curăţel. pare că se sfîrşeşte între „Casele Băii". pe golul alpin. nu interesează traseul nostru. Ne aflăm pe locurile unde trebuie să ne reîmprospătăm provizia de apă: pînă în Şaua cu Lac mu vom mai avea prilejul. timp în care ne-am desfătat privirea cu tezaurul de pitoresc risipit cu dărnicie în jurul nostru. urcăm pe poteca desfăşurată ca şi pînă aici în serpentine.

26 km). Din textele de pe săgeţile acestora aflăm care sînt traseele drumurilor marcate ce trec prin acest loc. mult departe spre V. în întregime.Roşu Beneş. unde ajungem însă după trecerea pe lîngă tăul Lala Mare. apoi. N-am amintit decît o mică parte dintre obiectivele turistice ale panoramei de pe Inău. după circa 6-700 m parcurşi din Şaua cu Lac. unde poposim lîngă „cuşca" semnalului geodezic. vegetaţia arborescentă îşi face apoi simţită prezenţa prin exemplare singuratice de molizi . Rarăul şi Ceahlăul. hotelul turistic Borşa. deschis către NE. 20 km). traversînd firul de golire a tăului. siluetele pline de semeţie ale piscurilor Puzdrelor şi vf.cabana Puzdra. pereţi de stîncă dăltuită în fel şi chip. In locul unde poteca revine pe creastă. Din locul de bifurcare a marcajului bandă roşie continuăm coborîşul prin căldarea din care. şaua Inăului . în punctul unde . şaua Gărgălăului . păstrînd linia de creastă. adăposteşte şi el multe comori de pitoresc. De jur împrejur îşi etalează splendorile peisagistice: Carpaţii Păduroşi. De pe pragul de terasă ce urmează se vede. urcînd aproape pieptiş în lungul crestei.pînă în şaua Inăului (2 180 m). 50 km). b) Triunghiul roşu marchează traseul spre Valea Vinului (4 ore.Şaua cu Lac" (fig. 7 ore). De la stîna din Lala urmăm deci o cărare care. duce tot către Prelucile Gagii. Din punctul în care ne aflăm nu se zăreşte decît o mică parte din suprafaţa lacului. nu riscăm a pierde orientarea. Ne aflăm pe culmea Hîrosului. însă. înfăţişarea văii adînci a Bilei dă un copleşitor sentiment de admiraţie. 16 km) şi Gura Lalei (4 ore. întîlnim un mic tău care măsoară cca 3-4 m în diametru. Deşi nu este încă marcat. Intre ele se numără şi tăul Lala Mare. Această aşezare pastorală (folosită de ciobani numai sporadic. urcuşul pe creasta Tomnatec . ajunşi în apropierea unei stînci mai proeminente. ne îndreptăm spre stînă (l 735 m). Ne lăsăm rucsacii în şa şi fără povară în spate urcăm. 11).vf. 6 ore. Sub noi. suita de planuri ale fantasticului decor de piatră întruchipat în şerpuirea pe care o face către V culmea principală a Munţilor Rodnei. urcăm în continuare . el prezintă mai puţine dificultăţi decît drumul de-a lungul văii. Curînd începe a se zări Inăul şi. de o inegalabilă valoare peisagistică. marcat cu punct albastru (fig. marcat în întregime cu bandă roşie. ne aflăm încă pe gol de munte. domol la început şi pieptiş apoi.ajunge cărarea ce pleacă de la E de Tarniţa lui Putredu şi iese aici. Poteca pe care mergem este greu de ales între numeroasele hăţaşuri de oi ce împînzesc clina muntelui. 11). privind prin spintecătură muntelui către N . în general.Prelucile Gagii.pe versantul de SE al Piciorului Pleşcuţa. Inăuţ. marcajul nu a fost încă executat între: Curmătura Galaţului . c) Punctul albastru este semnul de marcaj de pe cărările ce duc la Rodna (6 ore. pînă într-o bifurcare de poteci (l 970 m. păstrează direcţia către NE. prin şaua Gărgălăului (8 ore. o bună bucată de drum poteca merge aproape orizontal. conduşi de cele trei semne din şa (bandă roşie. a) Banda roşie duce la cabana Puzdra (8 ore. întocmirile stînei din Lala.urmînd un plai ţesut de-a lungul Coastei Netede în păienjeniş de cărări . au fost montaţi doi stîlpi metalici (2 120 m. Rotunda (6 ore. Utilizarea ei actuală (văcărie). tăul Lala Mare şi. 12 km). Traseul principal. în continuare poteca urcă de-a coasta (culmea rămîne în dreapta). 16 km). urcuşul uşor de pînă aci se transformă în plai şi mai domol. se zăreşte în stînga o parte din oglinda de apă a tăului Lala Mică (l 920 m). din cauza asprelor condiţii climatice) constituia un preţios punct de sprijin pentru turiştii prinşi pe drum de vremea rea sau de umbrele înserării.de-a lungul culmii. Ajunşi în şaua vestică a Inăuţului (2 050 m). pe vf. ne continuăm calea ocolindu-l pe trei sferturi. fermecătoare ochiuri de mare (între care tăul Inăului reţine mai mult privirea) etc. dincolo de el. imagine plină de stăruitoare îndemnuri pentru o cît mai grabnică cunoaştere a întregii sale frumuseţi.vf. valea Lala rămîne în dreapta. totul concură în a desăvîrşi senzaţia de frumos. Pentru început urcăm uşor .Inău. 11). culmea Prelucile Gagii. de la cca l 960 m. Dealu Ştefăniţei (18 ore. situată la S pe pisc. Din răscrucea de poteci ne îndreptăm pieziş la dreapta. părăsim culmea. Inău (2 280 m. 45 min). adîncită. emoţia artistică devine tot mai intensă. întîlnim o bifurcare a marcajului bandă roşie. 6 ore. 11 km). Pentru drumul de coborîre la Gura Lalei alegem traseul care evită firul pîrîului pe mai mult de jumătate din lungimea sa.mai spre N şi de-a coasta . noianul de splendori alpine pare că nu are hotar. De la stîlpul dublu de marcaj. Timid.. Inăuţ . continuăm calea către valea Lalei pe un traseu cu stîlpi metalici şi cu un dublu semn de marcaj: bandă roşie şi punct albastru (fig. Curmătura Galaţului . triunghi roşu şi punct albastru). Reveniţi în Şaua cu Lac după coborîrea de pe Inău. La aceste indicaţii adăugăm: lipseşte săgeata de direcţie şi indicaţia marcajului spre Inău. se înfrăţesc cu nesfîrşitul ocean al cerului. Ramura cărării ce duce către vf. Ajunşi pe malul lacului (l 815 m). Zănoaga vastă de la obîrşia văii mărturiseşte cît de puternică a fost pe aici acţiunea gheţarilor: circuri. pe care pînă la urmă insistenţa privirii îi identifică în pîcla depărtărilor. Călimanii. face ca alegerea stînei ca loc de mas peste noapte săstea acum sub semnul întrebării. a cărui înfăţişare îl situează pe un loc fruntaş în suita de comori peisagistice a Munţilor Rodnei.NE. în partea sa vestică. Curînd. Pietrosul Rodnei care. Lăsînd privirea să se avînte în depărtări. 15 min). lungul masiv Inăuţ . La aproape 100 de paşi de lac. În lipsa unei toponimii locale am numit acest loc .Dealu Ştefăniţei. dar.hotelul turistic Borşa. mult mai jos. în şaua de pe culme. evitînd.de-a lungul culmii înierbate din faţă . Inăuţ nu are însă semne de marcaj decît pe primele sute de metri ale traseului: şaua vestică a Inăuţului . In jurul Inăului. Ulucul văii Lala..

apoi mai pronunţat (fig. Reintrăm în pădure şi apoi revenim lîngă apa pe care o părăsisem după plecarea de la stîna Leşenilor.oraşul Rodna. Traseul. 50 min). 2. Pentru parcurgerea itinerarului Rodna Veche . un torent îşi aruncă zgomotos şuvoiul înspumat în apele pîrîului Lala (l 340 m. la care trebuie adăugată durata popasurilor. Traseul străbate Fundul Lalei. la Borşa. Timp total de mers (inclusiv popasurile): 12 ore. 20 min). Urcuşul . urmăm cărarea ce urcă pieziş prin căldare. cu rezervele făcute mai sus. situate între apă şi poala pădurii. urmăm poteca din lungul Văii Lala. Curînd ajungem la stîna Leşenilor (l 415 m). se cobora Cîndva lemnul de pe versanţii de NV ai Prelucilor Gagii. 8 ore. au fost distruse. în cca ¾ de oră de mers pe jos ajungem în şosea. în poiană. situat aproximativ la jumătatea distanţei dintre pasul Prislop (16 km spre V) şi Cîrlibaba (15 km către E). Începem săcoborîm. Ajungem la acareturile stînei Leşenilor (l 415 m. în şaua estică a Inăuţului (l 750 m). aceeaşi bandă roşie ne va însoţi în urcuşul către Inău. imediat în amonte de acest punct. Mergînd pe drumul forestier. se află un grup de cabane forestiere şi.Valea Vinului . unde se pot completa proviziile din rucsac. de unde se deschide o frumoasă privelişte în lungul Bistriţei Aurii. La km 2 + 200. Mergînd în continuare pe drumul forestier. lăsînd stîna în stînga şi. Inău . pe firul văii Lala. bine aprovizionat cu produse alimentare. 9 ore. mai dăinuie încă barajul unui vechi hait ce colecta şi apele pîrîului Prelucilor. de-a lungul unui vechi drum forestier. Intrarea pe traseu se face din şoseaua Borşa . cotind către NE. pe şosea. la Gura Lalei (l 015 m). trecem prin dreptul confluenţei unui pîrîu (l 340 m. l oră) ce coboară vijelios din stînga şi de-a lungul căruia a fost amenajat Cîndva un drum forestier pentru transportul materialului lemnos de sub Prelucile Gagii.Rotunda (DN 18). Puţin mai departe intrăm cu totul în pădure. coborîm domol pe drumul forestier de-a lungul poienii cu iarbă deasă. de pe versanţii din stînga coboară Pîrîul Crucii şi Pîrîul Turnului. Depăşim apoi pragul de terasă al Zănoagei care adăposteşte pe fundul ei tăul Lala Mare. prin lucrările de construcţie a drumului. Trecem mai departe. Drumul însoţeşte acum firul văii. dacă ne apare în cale unul dintre autocamioanele ce urcă goale către rampele de încărcare din susul văii. Schimbăm curînd direcţia de mers. o zonă de jnepenişuri şi bolovăniş de morenă. Ceva mai jos poteca se transformă într-o fîşie largă de pietroaie şi coboară pe povîrniş prin pădure.muntele Beneşul . Ajungem astfel la unul dintre pîraiele ce coboară spre apa Lalei. Menţionăm că. stîna din Lala este potrivită pentru popasul de noapte înaintea ultimei etape. Într-un tîrziu întîlnim iarăşi un fir de apă şi. Gura Lalei . aproape de el. la început uşor.Şaua cu Lac. minunatul lac glaciar pe lîngă care am trecut mai înainte. de pe versantul drept al văii. foarte lung. Mergînd mereu pe stînga apei ajungem în locul unde.Gura Lalei sînt necesare aproximativ 11 ore de mers. 11). punctul albastru este însoţit şi de marcajele bandă roşie şi triunghi roşu. Traversăm firele de apă ale pîraielor ce alimentează lacul şi. afluent pe dreapta Lalei. trecînd peste zonele de teren prin care poteca se desfăşoară pe versantul abrupt al văii. pe aproape 5 km lungime. Menţionăm că la Gura Lalei există un magazin mixt. care pe o distanţă de cîteva zeci de paşi curge chiar de-a lungul cărării. marcată cu punct albastru (fig. Din acest punct urcă în lungul văii Lala. Alături de punctul albastru. In jurul confluenţei Pîrîului Crucii se află un grup de cabane pentru muncitorii forestieri. Din apropierea lacului se ramifică spre stînga traseul marcat cu bandă roşie. între Şaua cu Lac şi şaua de pe Curăţel. evitînd firul văii. orientîndu-ne către E şi apoi spre SV. punctul albastru este însoţit şi de triunghiul roşu. şi ne scoate apoi la tăul Lala Mare (l 815 m. depărtîndu-se cînd şi cînd de mal. Pe dreapta torentului. 11) urcăm pe cărarea ce ocoleşte malurile lacului pe mai mult de jumătate din lungimea lor. de la Gura Lalei (spre E) pînă la Cîrlibaba. 11). care conduce spre creasta principală a Munţilor Rodnei. nu mai există semne). 50 min). construită pe versantul drept al văii Lala. semnele marcajului punct albastru.Inău . care poate fi parcurs în cca ¼ de oră. 3 ore. care ne va conduce pînă în Gura Lalei. Aici se ramifică spre dreapta o potecă pe care se poate urca la tăul Lala Mare. Tot aci se află şi o confortabilă cabană forestieră. Şoseaua ce trece pe la Gura Lalei conduce (spre V) la pasul Prislop (cca 16 km) şi. un altul. în jurul confluenţei Pîrîului Crucii cu pîrîul Lala. De la tăul Lala Mare (fig. îndreptîndu-ne mult spre E.tăul Lala Mare .vf. pîrîul Prelucilor şi pîrîul Păltiniş. Mergînd pe drumul forestier nou construit nu avem probleme de orientare. pe traseul drumului forestier. Părăsind drumul forestier. mai departe. punctul final al traseului nostru. iar la Gura Lalei magazinul mixt de lîngă şosea este bine aprovizionat şi cu produse alimentare. Notăm cei cinci afluenţi mai de seamă pe care pîrîul Lala îi primeşte pe acest parcurs: pe dreapta văii se succed pîrîul Gagii de Sus. Marcaj: întregul traseu este marcat cu punct albastru (începînd de la Gura Lalei. către firul văii Lala. existente pînă cu un an în urmă pe firul văii Lala. In sectorul tăul Lalei Mare . este bine să fie fragmentat în cel puţin două etape. drumul forestier recent construit. la km 1+350 trecem peste Pîrîul Turnului (afluent pe stînga văii) şi aproape imediat ne apare în stînga pîrîul Păltiniş. se parcurg cca 15 km. Dincolo de acest punct întîlnim drumul forestier recent construit de-a lungul văii Lala. în punctul Gura Lalei (l 015 m).piperniciţi.

un scurt pripor ne scoate sus.continuă prin căldare pe o potecă uneori greu de desluşit în iarbă şi printre pietroaie. spre Gura Lalei (4 ore. satul Rotunda (6 ore. Mai departe. In pîcla depărtării privirea se odihneşte pe siluetele abia ghicite ale Călimanilor. În dreapta. se poate trece. Semnalăm că. Mergînd în continuare tot prin pădure. culmea Cearcănu . Lăsăm aci rucsacii şi urcăm pieptiş pînă pe pisc. în şaua vestică a Inăuţului (2 050 m) întîlnim ramificaţia marcajului bandă roşie care. rare şi aproape şterse. trecînd printr-o şa de pe „dosul" pe „faţa" muntelui. De pe la cca l 960 m zărim. pe numai cîteva sute de metri. pe fundalul căreia se profilează crestele dominate de vf. 11 km). pe versantul de NV al muntelui Beneşul se află o stînă. în zona dintre localităţile Anieş şi Rodna. pe sub culmea principală a Munţilor Rodnei. Pînă în şaua de pe Curăţel ne însoţesc două semne de marcaj: punct albastru şi triunghi roşu. unde poposim lîngă „cuşca" topografilor. la l 920 m alt. în Şaua cu Lac (2120 m. 7 ore). Pentru a ajunge pe vf. Inăuţ pe Prelucile Gagii (traseul direct pe creasta principală a Munţilor Rodnei). se desfăşoară adînca vale a Someşului Mare. In planuri mai apropiate puzderia de căldări. Bifurcarea de poteci în care ajungem apoi (l 970 m. De aici părăsim marcajul triunghi roşu care însoţeşte spre dreapta cărarea ce coboară în bazinul văii Izvorul Băilor.după o zonă unde mai sînt urme de tranşee . iar punctul albastru însoţeşte potecile ce se îndreaptă către localitatea Rodna (6 ore. cotind la dreapta. străjuită dinspre S de munceii Suhardului şi de măgurile Bîrgăului.o veritabilă scară naturală de piatră.Cornu Nedeii . 50 km). la N. cu trepte late şi scunde (l 470 m. Din răscrucea de poteci ne continuăm calea astfel. dincolo de Curmătura Galaţului. Drumul de căruţă trece prin şa şi înfăşoară muntele prin pădure. pe la dreapta. Coborîm într-un punct de minimă altitudine. prin şaua Gărgălăului (8 ore. Ne îndreptăm astfel către N (cotind la dreapta) şi urcăm coasta înierbată (marcaj bandă roşie) pînă în şaua de sub Inău (2180 m). De asemenea. zănoage şi văi glaciare ce dau roată Inăului vorbesc despre opera gheţarilor de altădată şi neîntrerupta acţiune a eroziunii apelor şi agenţilor atmosferici care. De aici urmăm un traseu de culme. 26 km). dar jalonată ici şi colo cu stîlpi metalici. apoi urcăm puţin şi iar luăm coborîşul pe culme. trecînd prin localitatea Valea Vinului. numai în zona Negoieselor pot fi identificate cîteva semne de marcaj. începînd din şaua Gărgălăului. de-a lungul culmii Corongişului. în faţă. Puzdrele şi Pietrosul Rodnei străjuiesc zarea de V. Mergînd pe el. traseul ce duce la hotelul turistic Borşa n-a fost marcat decît pe cîteva sute de metri. cărarea este aproape orizontală. Dealu Ştefăniţei (18 ore. pe o mare întindere. de-a coasta. întîlnim lacul de mici dimensiuni. pe cîteva sute de paşi drumul nu mai trece peste denivelări de teren. Coborîm repejor şi aproape de-a curmezişul panta piciorului de munte. 7¼ ore) ajungem coborînd. prin pădurea cu arbori căzuţi. situat sub pereţii Inăului. Cu triunghi roşu este marcat traseul spre Valea Vinului (4 ore. pînă în oraşul Rodna vom urma un coborîş întrerupt rareori pe unele porţiuni ale traseului (către Beneşul. ajungem . cu puteri unite.Sălăşmurile ne trimite mesajul unor privelişti deosebit de frumoase. Perpendicular pe direcţia din care venim. dincolo de care coborîşul continuă pieziş. către oraşul Rodna. 6 ore) este punctul de pe culmea Hîrosului de unde porneşte spre dreapta traseul turistic ce conduce. situate pe valea Someşului. Poteca merge paralel cu liziera pădurii din dreapta şi urcă apoi pe un gorgan pe care se mai păstrează încă semnalul topo-geodezic. 8 ore). 12 km). în direcţia opusă. In faţă şi sus. Astfel. într-un loc unde sub stînca din stînga sînt captate (în gîldane) trei izvoare. . prelungirea sudică a Corongişului. urmînd aproape curba de nivel. din Şaua cu Lac reluăm mersul pe itinerarul nostru. Vedere de pe vîrful Gărgălău. din drumul nostru se ramifică o cărare ce trece de-a lungul coamei acestuia. Panorama ce se desfăşoară de jur împrejur este nespus de pitorească. au dăltuit în stîncă un peisaj al cărui aspect sălbatic nu este mai prejos de splendorile altor zone din Carpaţii Româneşti. un picior de munte ne taie calea. dincolo de ea. 5 ore). La ieşirea dintre copaci el coboară peste cîteva lespezi . Ieşim din căldarea Lalei pe culmea Hîrosului. spre est. Fig 34. la vf. 16 km) şi. o parte din faţa tăului Lala Mică. Şaua pe care o întîlnim apoi în cale este scobită în luminiş de codru şi. prin Curmătura Galaţului (8 ore. Ceahlăului şi Pietrelor Doamnei. creasta Hîrosului se află imediat în stînga. Aici cărării noastre i se alătură un drum de căruţă ce urcă din stînga. de ex. în dreapta. mergînd de-a lungul cărării ce străbate pădurea. Omului. hotelul turistic Borşa. Pop Ivan. 20 km). După coborîrea de pe Inău.). din Şaua cu Lac ne abatem din traseul marcat cu punct albastru. încît primul vîrf ce se vede înainte sărămînă în stînga. 16 km). Inău (2 280 m). înălţîndu-se din întinsele suprafeţe acoperite cu codri deşi de molid. iar către V (spre Dealu Ştefăniţei).în şaua de pe Curăţel (l 520 m. peste valea Izvorul Băilor se vede culmea Căpăţîna . banda roşie vrîstează cărările ce conduc la cabana Puzdra. dincolo de pasul larg al Prislopului. În şaua ce urmează (l 480 m. loc semnalat de prezenţa a doi stîlpi metalici cu săgeţi indicatoare. marcajul către cabana Puzdra nu a fost executat pe teren. urmează o mică porţiune a cărării ce duce peste vf. cînd prin curmăturile crestei.Priporul Pietrei Albe. Notăm că de sub acest pisc prin Şaua Lăzilor. In cursul lungului urcuş prin vasta Zănoaga a Lalei. Coborînd în pantă mare pe cărarea ce trece cînd pe sub culmea Hîrosului (care rămîne în dreapta). La cca 100 de paşi mai jos de stîlpul de marcaj dublu. Aici se adună un snop de poteci turistice ale căror trasee sînt indicate de inscripţiile de pe săgeţile stîlpilor de marcaj. lîngă care am revenit după coborîrea de pe Inău.

de asemenea. Atenţie ! Coborîţi de pe creastă în cazul că se dezlănţuie viscolul ! Materiale necesare. torenţi a căror furie nu poate fi domolită numai de cei cîţiva salcîmi plantaţi aici pe o suprafaţă prea restrînsă. după care urmează o zonă mult accidentată. care fac mersul foarte obositor. urmăm şoseaua pînă în centrul oraşului unde. Trecem peste un vîlcel. Mai departe străbatem o pădure de salcîmi. Uliţa pe care intrăm apoi ne conduce în şosea. în dreapta. de pe botul culmii (850 m. un piolet. Pentru străbaterea traseului de creastă (fără căile de acces) sînt necesare aproximativ 4 zile. Înainte de a arăta ce intervine nou faţă de prezentarea făcută pentru parcurgerea traseului în timpul verii. Este necesară. schiuri. hanorac. Alimentaţia. cu săgeţi indicatoare. Pe stînga. Panoramei asupra văii Someşului Mare i s-a adăugat acum pitoreasca înfăţişare a oraşului Rodna. Orientarea. zahărul (cubic). Timp de mers. unde se află plantat stîlpul de marcaj cu săgeţi purtînd semnele traseelor ce trec pe aici. la baza malului prăvălit. Şuvoaiele torenţilor au săpat în lut şanţuri adînci. Prăvălişul coastei face ca drumul săcoboare o pantă priporoasă. Fiecare coechipier va avea sac de dormit. Este bine să nu pierdem din vedere faptul că pe creastă. parcurgerea traseului de creastă constituie o performanţă sportivă şi. apoi de-a lungul culmii piciorului de munte Poala Inăuţului. De altfel. în rest nu există marcaj. Şleaul de căruţă străbate iarăşi un şanţ săpat adînc în lut. Grăsimile animale (slănina şi untul) sînt mai greu digerabile. harta masivului. de aceea recomandăm hrana rece (alimentele fiind alese după preferinţe). cu excepţia zilelor cu . Minunata panoramă a oraşului Rodna compensează însă din plin truda coborîşului. vremea este capricioasă. afară de spirtul medicinal. benzină de rezervă. în dreptul scuarului cu monumentul ridicat în cinstea ostaşilor sovietici căzuţi aici în ultimul război mondial. colţari. mănuşi de schi etc. piei de focă. coborîşul scurt (cca 250 de paşi) se continuă cu o porţiune de drum fără denivelări însemnate. montaţi la bifurcări de poteci. în nici un caz. De folos sînt numai stîlpii de marcaj. De la podeţ. ele nu pot fi identificate. Anotimpul. În continuare. completată seara şi dimineaţa cu ceaiuri. Un cort izoterm. mai de-a coasta. străbaterea acestui itinerar este notată cu 3B. Traseul urmează aproape fără abateri linia crestei principale a Munţilor Rodnei şi se parcurge de la E la V (între pasul Rotunda şi Dealu Ştefăniţei). Componenţii echipei care face deplasarea trebuie deci săfie bine antrenaţi şi echipaţi corespunzător. iar zilele sînt scurte şi reci. ITINERAR DE IARNA Dintre turele de iarnă ce pot fi efectuate în Munţii Rodnei. se află un cimitir. mai ales în nordul ţării. cotind la stînga. In continuare drumul merge pieziş. S-au scurs peste 12 ore (timp mediu) de cînd am pornit de la Gura Lalei. în baremul gradelor de dificultate pentru ascensiunile alpine. În stînga drumului. Un coborîş mai accentuat ne scoate într-un punct de altitudine minimă. şi continuăm să coborîm repezit de-a lungul Poalei Inăuţului. Pe acest ultim parcurs marcajele punct albastru şi triunghi roşu sînt vrîstate pe stîlpii de telefon şi pe gardurile gospodăriilor situate de-o parte şi alta a şoselei Rotunda . acoperite de zăpadă. Drumul este brăzdat în lung de numeroase hogaşe adînci. pe fundul cărora se desfăşoară şleaul de căruţă. pe coastă. ale cărui gospodării sînt risipite pe coastele de munte şi în luncile văilor Someşului Mare şi Izvorului Băilor. cît şi o stăpînire sigură a noţiunilor de orientare (cu harta. iar punctul albastru este marcajul ce ajunge la Gura Lalei. peste Inău şi de-a lungul culmilor Hîrosul şi Beneşul. 8 km). după care întîlnim mai jos primele case ale oraşului Rodna. mergem un timp pe drum aproape orizontal. G. trecînd prin Şaua cu Lac (17½ ore. atît o temeinică cunoaştere a diferitelor forme de zăpadă. notăm unele indicaţii folositoare pentru organizarea deplasării pe această rută în sezonul de iarnă. semnele de marcaj sînt puse pe pietrele de pe lîngă potecă în aşa fel. domolită mai apoi de un traseu ce trece la început pieziş. cu trecere pe la tăul Lala Mare. după care urmează un scurt urcuş. sens de mers în care vîntul dominant bate din faţă (de la SV la NE). cafea sau cacao. element ce trebuie luat în seamă la aprecierea gradului de dificultate a ascensiunii. dincolo de care reîncepem coborîşul. busolă etc. 9 ore) coborîşul devine şi mai povîrnit. saltea pneumatică. nu va lipsi. de aceea îl recomandăm numai sportivilor a căror pregătire tehnică şi condiţie fizică îi fac apţi pentru o astfel de deplasare.întîlnim curînd pe stînga drumului acareturile unei stîne. gospodăriile risipite în lungul văii Izvorul Băilor par a fi privite din avion. Se indică astfel că triunghiul roşu vrîstează drumul ce duce către casa de odihnă de la Valea Vinului (2 ore. lîngă un podeţ. sfîrşim de parcurs traseul desfăşurat de la Gura Lalei pînă în oraşul Rodna. Mai departe. De la pasul Rotunda şi pînă la Curmătura Galaţului traseul este marcat cu bandă roşie. primus cu pompă de presiune. Hrana preparată la cort comportă o mare pierdere de timp. trusă de scule. de gara Rodna ne mai desparte o distanţă ce se parcurge într-un sfert de oră. 29 km).Salva (DR 171).). pulover de lină. încît. trusă sanitară. coborîm povîrnit o dată cu drumul brăzdat de şanţurile lungi săpate de şuvoaiele ce se formează după ploile repezi. ocolind către dreapta. busola etc. In miez de iarnă. Dincolo de capătul de sus al priporului. Nici un fel de alcool. mai pe curba de nivel. un izvor este captat în uluc şi jgheab de lemn.

Etapa următoare a traseului de creastă începe săfie mai dificilă. Cornişele. dar nu prea jos. pe versantul vestic (cu creasta în dreapta noastră). iar creasta. foarte indicate pentru schi. el fiind părăginit şi pe timpul iernii plin cu zăpadă în interior. Depăşirea zonei dintre vf. In ceea ce priveşte înnoptarea în cort. Terenul. Descrierea drumului de acces este făcută. Şi în acest caz însă. pentru timp de vară. In afara de prezenţa zăpezii şi asprimea gerului. In primul caz se fac eforturi suplimentare: traseul se lungeşte şi a doua zi este necesară recîştigarea altitudinii pierdute prin coborîrea seara la cabană. Pe distanţa dintre şaua Gărgălăului şi Curmătura Galaţului sînt locuri potrivite pentru campament. La coborîrea de pe culmea Prelucile Gagii în valea Lala. nu ne obligă sătrecem decît arareori prin apropierea lor. acoperit vara cu iarbă. Cei ce merg pe schiuri se pot abate pe versantul sudic. Zonele în care (după ninsori mari sau primăvara) se produc avalanşe sînt arătate la descrierea traseului. delimitate de Şaua cu Lac (E) şi Poiana Bătrînei (V). mai totdeauna orientate către E sau N. ocolind astfel porţiunea dificilă de pe creastă reprezentată prin zona de stîncărie situată între vf. Tomnatec şi Tarniţa lui Putredu.5 m. înalt de aproximativ 0. drumul pe şoseaua Rotunda . din tarniţa „La Cruce". recomandăm ca bivuacul să fie aşezat cît mai la adăpost de vînt şi. ceea ce uşurează mersul cu piciorul. suprafaţa ei fiind rar vălurită de vînt. după abaterea spre Inău şi revenirea la creastă. nu ating dimensiunile celor din Făgăraş. parcurgînd drumul de vară care.Şaua cu Lac . In acest caz însă traseul îşi pierde din dificultate. Din şaua Gărgălăului se poate merge din nou pe sub creastă. Pe versantul sudic pantele sînt mai domoale. Al doilea punct dificil se întîlneşte în zona dintre şaua Inăului şi Şaua cu Lac. conducînd într-o zonă unde se formează frecvent cornişe. 181). Omului pericolul avalanşelor este îndepărtat pentru un timp. Vom apela la găzduire peste noapte în cabanele „meteorului" atunci cînd. în perioada marilor zăpezi. Acest drum de acces prezintă avantajul că se poate folosi casa de odihnă de la Valea Vinului spre a aştepta condiţii favorabile pentru ascensiune. punctate ici şi colo cu pîlcuri de jnepeni sau cu steiuri. Acesta va fi ancorat de schiuri şi de beţele acestora. Refugiul Gărgălău nu-i recomandăm. Pe de altă parte. cu căldări glaciare afunde. Din Şaua cu Lac. Elementele caracteristice parcurgerii pe timp de iarnă a crestei principale a Munţilor Rodnei (descriere sumară a traseului). Cişia sînt foarte înclinate. se renunţă la străbaterea în întregime a crestei principale. Drumul de acces pentru intrarea pe traseul de creastă. La Cepe şi Gărgălău se face mergînd cît mai aproape de creastă şi. Pe distanţa pasul Rotunda . Drumul se parcurge după indicaţiile date pentru traseul de vară (pag. Se vor avea în vedere însă dificultăţile suplimentare provocate de anotimpul în care se efectuează drumul. la pagina 114. pentru că pantele de sub vf. Adăpostirea peste noapte. Coborîrea şi urcuşul celor două mari .ceaţă deasă.Şaua cu Lac întîlnim pante periculoase în două locuri. Rămîn valabile indicaţiile date pentru traseul de vară (pag. In principiu. astfel că. se conturează în unele locuri destul de bine.pasul Rotunda nu prezintă dificultăţi. de obicei. Menţionăm că. a) Gura Lalei . iarna. pe cît posibil. acoperite cu păşuni întinse. trebuie să ajungem în pasul Rotunda (pentru obţinerea categoriei de calificare sportivă. la care se adaugă greutăţile deplasării pe timp de iarnă. întrucît după părerea noastră parcurgerea acestor drumuri secundare de acces nu oferă condiţii mult mai uşoare decît porţiunea de creastă cuprinsă între pasul Rotunda şi lacul Lala Mare. ceea ce face necesar mersul cu colţari. Trecerea peste vf. traseu pe care zăpada este mai mică. Din dreptul balizei topo-geodezice de pe vîrf se urmează descrierea traseului de vară (însă numai în ceea ce priveşte orientarea). iar în jurul lui se va ridica un parapet de zăpadă. Înnoptarea la cabana Puzdra sau la cabanele „meteorului" în zona Pietrosului Rodnei prezintă unele dezavantaje. folosindu-se drumurile secundare de acces. coborîm la Borşa. pentru înnoptare. zona cuprinsă între Curmătura Galaţului şi cabana Puzdra este expusă pericolului de avalanşe. iar natura terenului. 193). Spre a parcurge în întregime creasta principală a Munţilor Rodnei. ascensiunea se continuă mergînd spre V pe linia de creastă. Pe versantul sudic zăpada este bună pentru schi. orientarea nu este dificilă decît în zonele de pădure. tura începe de aici). traseul trebuie ales după o atentă tatonare a stării zăpezii. b) Oraşul Rodna . traseul se desfăşoară în zone mai accesibile decît pe feţele nordice ale muntelui. în apropierea unor pîlcuri de jnepeni ale căror buchete de ace pot fi folosite cu succes la aşternut între stratul de zăpadă şi fundul cortului. În general Munţii Rodnei prezintă pe versantul nordic pante înclinate.lacul Lala Mare . într-o situaţie aproape similară este şi stîna din Lala Mare. favorizează producerea avalanşelor. această porţiune de teren prezintă rupturi de pantă puternic înclinate. destul de lată. gradul de dificultate 3B poate fi totuşi pretins. Se va evita părăsirea liniei de creastă. în turele de iarnă pe acest versant. ceea ce este un dezavantaj pentru calificarea sportivă a alpiniştilor. deşi acoperit de zăpadă. părăsim creasta principală şi trecînd peste Rebra şi Pietrosul Rodnei. Drumuri secundare de acces la creasta principală. Tentaţia vitezei nu trebuie săducă la hotărîrea de a coborî cu schiurile prea în vale. noaptea va fi petrecută sub cort. abaterea spre dreapta (versantul nord-estic). De la vf. Gărgălău este ceva mai dificilă. în nici un caz.

iar semnele de marcaj n-au fost încă aplicate pe teren. toate acestea la un loc oferă posibilităţi multiple.dosurile de munte" etc. Faptul că zonele împădurite sînt mai bogat acoperite cu zăpadă este însă un avantaj. urmînd ca bivuacul următor săse facă în apropiere de Poiana Bătrînei. în prima ei porţiune. Ca şi în cazul excursiilor organizate vara. conduce pînă în şaua . Ea porneşte de pe o terasă a culmii şi se sfîrşeşte în zona vecină cu hotelul turistic. De pe acest ultim vîrf se coboară în Tarniţa Negoiescului Mic şi printr-un ocol larg. a) Amenajările din jurul satului Fîntîna. în apropierea unui vîlcel tributar acestei văi. Probele de fond se dispută atît de-a lungul şoselei ce conduce în pasul Prislop. pe stînga văii Fîntîna. Trecerea prin Tarniţa Pietrei Mari şi Tarniţa Bîrsanului nu prezintă dificultăţi. Varianta de vară. Trambulina pentru sărituri a fost construită în stînga pîrtiei de coborîre. care rămîne mult în dreapta. timpul îndelungat cît omătul persistă în Zănoagele Rodnei şi pe . unde locurile sînt mai adăpostite. deşi acest lucru nu-i prea uşor. recomandăm revenirea la creasta principală. Bătrîna şi Dealu Ştefăniţei. Pîrtia de coborîre începe din amonte de stîna Bîrnăriei. Chiar pe timp de viscol sau ninsori abundente se întîlneşte aici o zonă liniştită şi cu zăpada uniform aşternută. făcînd ca Munţii Rodnei să fie intens cercetaţi şi în timpul iernii. pentru identificarea culoarelor deschise în pădure în vederea amenajării pîrtiilor de schi. mai uşor ca parcurs. zonele de teren a căror configuraţie este propice organizării de competiţii. Puzdrele. Se pot realiza aici sărituri ce depăşesc 50 m lungime. lipsa de cabane turistice este însă principala stavilă ce stă în calea dezvoltării drumeţiei de iarnă în masiv. Pe acest traseu. Vf. pe un bot de munte al cărui profil n-a trebuit săfie prea mult modificat pentru a satisface condiţiile cerute de o astfel de amenajare. localnicii folosesc denumirea „linia turistică".. mai frecvent folosite fiind cele de pe pantele din josul feţei estice a culmii Buza Dealului. trecînd peste spinările de munte dintre vîlcelele întîlnite în cale. Pîrtiile de slalom special îşi schimbă locul în raport cu starea zăpezii. Rebra şi Pietrosul Rodnei). Laptelui se urcă cu colţari. se desfăşoară de-a lungul pîrtiei de coborîre. In desfăşurarea ei pîrtia se dezvoltă de-a lungul cîtorva contrapante. după care. Pîrtia de slalom uriaş este trasată tot pe clinele estice ale culmii Buza Dealului şi. Vastele căldări glaciare de pe versantul nordic adăpostite între pereţi înalţi de stîncă. Sectorul final al crestei. deoarece pe aici schiurile se pot folosi din plin. cît şi o trambulină pentru sărituri. În această probă de schi. zonele de mare înclinaţie alternînd cu coborîşuri mai domoale. Ca element de orientare menţionăm că. Condiţiile climatice din nordul ţării (iarna. se merge numai pe creastă. Anieşul Mare. . stratul gros de zăpadă ce se depune în zonele alpine. Porţiunea următoare a itinerarului (zona „La Cărţi" . de pe versantul estic al culmii Buza Dealului . în zona cu jnepenişuri. se coboară o diferenţă de nivel de cca 800 m. ca şi în porţiunea mijlocie a pîrtiei de coborîre. începători sau avansaţi.tarniţa „La Cruce") se parcurge urmînd riguros linia crestei. trecînd pe versanţii nordici. In cazul cînd din tarniţa „La Cruce" se face o abatere spre N (pentru a atinge vf. cuprins între vf. situînd masivul pe un loc fruntaş în ierarhia localităţilor în care practicarea sporturilor de iarnă constituie principala atracţie pentru vizitatori.Faţa Meselor şi se termină în poiana situată pe stînga văii Fîntîna. TERENURI DE SCHI In Munţii Rodnei. pînă pe vf. nu o recomandăm.. desfăşurat mai mult de-a coasta. Primul pisc dinaintea acestui vîrf poate fi ocolit pe faţa nordică (dreapta). sub ultima pantă de mare înclinaţie a acesteia („zidul" pîrtiei). folosite mai ales pentru concursuri.Intre Izvoare".diferenţe de nivel care preced vf. In această situaţie nu putem recomanda schiorilor cu pregătire mijlocie decît două zone din Munţii Rodnei: terenurile din împrejurimile satului Fîntîna (unde cabana şi hotelul turistic satisfac nevoile de cazare şi hrană) şi pantele căldării Negoiescului (pentru sportivii care aleg drept adăpost cabana Puzdra). în special pe versantele nordice. cuprind atît pîrtii de coborîre. Laptelui se poate face şi cu schiurile. în dreptul podeţului peste care trece şoseaua ce duce la hotelul turistic.) sînt deosebit de favorabile. coborîrea se mai face şi pe versantele Măgurii. prin căldare. În mod obişnuit se evită urcuşul peste vîrfuri şi se urmează un traseu în diagonală care. Pîrtia începe din partea de sus a poienii Runcu Ştiolului şi sfîrşeşte pe dreapta văii Fîntîna. Depăşirea Negoieselor cere însă mai multă grijă. O altă pîrtie de schi a fost amenajată de-a lungul piciorului de munte cunoscut sub numele de Podu Izvorului. există numeroase terenuri pe care s-ar putea realiza amenajări destinate sporturilor de iarnă. fiind periculoasă. pantele cu înclinaţii variate care permit stabilirea unor trasee şi pîrtii ce corespund oricărui grad de antrenament şi de pregătire a schiorilor. între care schiul are întîietate. cît şi pe un traseu se urcă în susul văii Fîntîna. lung de 3 km. temperaturile coboară aici mai mult decît în alţi masivi carpatici. este foarte dificil pentru orientare: linia de creastă este acoperită cu pădure. se evită vf.

Prelucile Gagii .Lala Mare 2.Pietrosul Rodnei b) Drum de creastă: porţiunea Pietrosul Rodnei .vf.Tarniţa Negoieselor 4.vf.vf. Inău 7. Drumul de creastă (de la E la V) 1. De-a lungul pantelor Zănoagei şi în jurul cabanei se întîlnesc terenuri corespunzătoare oricărui stadiu de pregătire şi antrenament al schiorilor (începători sau avansaţi). Rotunda . b) Căldarea Negoiescului este o zonă a Munţilor Rodnei unde schiul se poate practica cu succes datorită existenţei. Drumul de creastă (de la V la E) 1. de asemenea.tăul Lala Mare 8. Căi de acces a) Căi ferate b) Şosele B. Bătrîna .şaua Gărgă-lăului 4. Buhăescu Mare . cel mai îndrăgit dintre sporturile de iarnă.Rotunda a) Drum de creastă: porţiunea Buhăescu Mare . Curmătura Galaţului . a cabanei Puzdra. In perioada sezonului de schi. Inău 3. CUPRINS Cuvînt de început PREZENTARE GENERALĂ Limitele turistice Relieful Hidrografia Aspectul geologic Flora Fauna Clima Prezenţa omului Toponimia Peşterile INFORMAŢII TURISTICE A. începătorii au la îndemînă locuri pe care pot descifra cu succes alfabetul schiului. Vf.). Tăul Lala Mare . se pot organiza frumoase deplasări cu schiurile către obiectivele turistice din împrejurimi (Curmătura Galaţului. Tarniţa Negoieselor . Tarniţa Negoieselor .Prelucile Gagii .Curmătura Galaţuhti 5. Inău . accesul la cabana Puzdra se face atît dinspre satul Fîntîna (peste Buza Dealului). şaua Gărgălăului. cît şi de-a lungul văii Negoiescului (cu plecare din Poiana Borşei). Inău . pe versantul său estic.şaua Buhăes-cului Mare . Folosind drept bază cabana Puzdra. Dealu Ştefăniţei .vf. Recomandăm însă aceste trasee numai schiorilor ce posedă o tehnică avansată şi au un antrenament corespunzător. Şaua Gărgălăului . Căi de pătrundere C. Buhăescu Mare 3.Curmătura Galaţului 5. Buhăiescu Mare B. căldările Cimpoieşul şi cele ale Anieşului etc. Vf.In regiunea din jurul satului Fîntîna se află numeroase pante pe care pot evolua cu succes şi schiorii cu o pregătire mijlocie. Şaua Gărgălăului . Adăposturi şi marcaje a) Adăposturi b) Marcaje TRASEE TURISTICE A. Lala Mare .şaua Gărgălăului 6.Bătrîna 2. Curmătura Galaţului .Tarniţa Negoieselor 6.

Bătrîna 8.muntele Beneşul . Gura Lalei . Satul Poiana Borşei . Coli tipar 6. 17758/1968. Inău . format 32/70X90. Drumuri de legătură la urcuş 1.Curmătura Galaţului 3.Ştiol .vf. DEREVENCU Tehnoredactor: N.Valea Seacă („La Funicular") F. nr.Gura Noaselor . Drumuri de traversare 1.vf.vf.com/ .cabana Puzdra . Vf. Drumuri de legătură la coborîre 1. Inău .refugiul Gărgălău . OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo. Comanda nr.vf. C.cabana Puzdra .valea Negoiescului .Dealu Ştefăniţei C. „La Gatere" -vf. Borşa .Poiana Borşei . Tarniţa „La Cruce" .Borşa 2. hîrtie scris l A de 80 g/m2. 103. Cişia 5.casa de odihnă din Valea Vinului .Iezerele Buhăescului . Bun de tipar 29. Scanare.Gura Lalei 2.Repedea . Vf. Satul Fîntîna .1968.08. Apărut 1968. Tiraj 4400 + 140 ex.yahoo. Bătrîna .Z. Pasul Ştrefu .pasul Prislop . Comuna Anieş . T. Satul Fîntîna .Fîntîna D. Întreprinderea Poligrafică Oltenia .Borşa 2.com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.cabana Puzdra .refugiul Gărgălău 4.valea Lala . 52.Fîntîna 3. Pietrosul Rodnei .04. Şaua Gărgălăului . Itinerar de iarnă Terenuri de schi Redactor: GH. broşate.7.75+una planşă Offset. Bătrîna .satul Fîntîna 3. PANAITIDE Dat la cules 15.şaua Gărgălăului E. Muncelu 2. Gara Rodna Veche .1968. Coli editoriale 10.Republica Socialistă România. Drumuri în circuit 1.Podul Izvorului .Pietrosul Rodnei . Satul Fîntîna .39. Curmătura Galaţului .şaua Gărgălăului 4.oraşul Rodna G.