www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 5 (175) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei

avantext

CONSTANTIN M. POPA

încruntãrile mele amoroase
Sã fi fost acea orã când poeþii se lasã amãgiþi de cliºeul angelic al aripilor crescute din umeri când femeile încep sã creadã cã în Antarctica se poartã bikini când oceanele îºi sugrumã revanºard insulele împânzite de preafericiþii amanþi ale cãror îmbrãþiºãri incendiazã aerul Cred cã într-adevãr era chiar acea orã indiciile erau destul de uºor de descifrat primirea oaspeþilor devenise aventurã în paloarea vasului de pe birou zãcea amintirea pulsaþiei sevelor carnale gemete cândva tulburãtoare îmi asaltau imoral indecenþele inofensive Trebuia aºadar sã-mi împachetez cu obiºnuitul delicatul ceremonial pielea de noapte sã închid în modeste valize podoabe nupþiale abandonate în aburii impuri ai trezirii ºi sã recunosc ameninþarea diafanã a tãcerilor spiralate cum surprinzãtorul dans al pãianjenilor de alge sub veºnice zãpezi.

Miºcarea ideilor: „Nadja, mãrturia hazardului obiectiv” Semneazã: Henri Béhar Denisa Crãciun Emil Nicolae Isabel Vintilã dosar coordonat de Petriºor Militaru

Erika Takacs

able of contents

No 5 ( 175 ) • 20 13 (175 175) 2013
In this issue: AVANTEXT Constantin M. POPA: Încruntãrile mele amoroase In his section Constantin M. Popa offers us to read his new poem Încruntãrile mele amoroase. 1 MOVEMENT OF IDEAS: Nadja, a testimony of objective hazard Our thematic pages are focused on Romanian translation of André Breton’s novel Nadja. The essays are signed by: Henri Béhar, Denisa Crãciun, Emil Nicolae and Isabel Vintilã. This section is coordinated by Petriºor Militaru. 3-8 FICTION The poetry published in this issue is signed by Anca ªerban and Francisc Pal. 9 „Gherasim Luca” Centenary Symposium In this section we present the schedule of events included in „Gherasim Luca” Centenary Symposium that will take place between May 29 to June 2 at Bookfest 2013. 10 REVIEWS Ion BUZERA: Alt basarabean la curþile canonului In his article Ion Buzera analyses the new poetry book of Ion Buzu, 3ml de Konfidor. 11 INTERVIEW Xavier MONTOLIU: „În România am avut senzaþia cã am tot timpul din lume...” In this section, Adina Mocanu realises an interview with Xavier Montoliu, the translator of Marin Sorescu, Virgil Mazilescu, Ioan Es. Pop and Ileana Mãlãncioiu in Catalan. 12-13 Erika TAKACS: „Am încercat sã transmit tensiunea, impasul neliniºtit care pãstreazã privitorul într-o permanentã stare de ghicire…” In this section, Luiza Mitu realises an interview with Erika Takacs, an American painter born in Romania who illustrates our actual issue. 13 SERPENTINE Daniela MICU: O aventurã socio-eroticã în Cuba contemporanã In her review, Daniela Micu analyses the new book of Andrei Codrescu - Ay, Cuba! O cãlãtorie socio-eroticã, which is a travel journal in contemporary Cuba. 14 Ionel BUªE: Despre clericii cuvântului ºi verbele lor... seducãtoare In his essay, Ionel Buºe analyses the new book of Pascal Boniface, Les intellectuels faussaires. Le triomphe médiatique des experts en mensonge, in which the author warns us about the danger of manipulation of public opinion by different intellectuals which dominate public space through various information channels. 15 ARTS Magda BUCE-RÃDUÞ: Olimpiada Naþionalã de Arte Vizuale In her article Magda Buce-Rãduþ describes the awards and events included at The National Olympics of Visual Arts held this year in Craiova. 16 Mihaela VELEA : Mircea Novacportret în 5151 de semne In her article Mihaela Velea describes the latest exhibition of the painter Mircea Novac held at Virtuell-Visuell Gallery from Dorsten, Germany. 17

Revista de culturã editatã de AIUS Printed

www.revista-mozaicul.ro
Apare cu sprijinul Ministerului Culturii

DIRECTOR

Nicolae Marinescu
REDACTOR-ªEF

Constantin M. Popa
REDACTOR-ªEF ADJUNCT

Gabriel Coºoveanu
SECRETAR DE REDACÞIE Petriºor Militaru COLEGIUL DE REDACÞIE Marin Budicã Horia Dulvac Lucian Irimescu Xenia Karo-Negrea Adrian Michiduþã Sorina Sorescu REDACTORI Cosmin Dragoste Silviu Gongonea Daniela Micu Luiza Mitu Gabriel Nedelea Mihaela Velea COORDONARE DTP Mihaela Chiriþã

Erika Takacs - The Big Rush close up

Magda BUCE-RÃDUÞ: Contraste plutitoare In her article Magda Buce-Rãduþ describes the latest exhibition of the painter Alexandru Dina, emphasizing that the basic idea of the exhibition is floating. 17 Gheorghe FABIAN: Un „Bãrbier” de zile mari In his article Gheorghe Fabian analyses Il Barbiere di Siviglia by Gioachino Rossini, a performance with a special meaning for Opera and Operetta Lyric Theatre „Elena Teodorini” Craiova. 18 Gheorghe FABIAN: La Filarmonicã : Zilele Muzicale Aniversare In his article Gheorghe Fabian describes the events that took place at Musical Days Anniversary organized by Craiova „Oltenia” Philharmonic Orchestra. 18 REVIEWS Ioana REPCIUC: Reflecþii traductologice asupra francofoniei româneºti In her review Ioana Repciuc analyses the book of Magda Jeanrenaud that contains reflections on the theory of translation with examples from Romanian francophonie. 19 Mihai GHIÞULESCU: A fost odatã în Oltenia In the article „Once upon a time in Oltenia”, Mihai Ghiþulescu reviews Diana-Mihaela Pãunoiu’s book, Royal Residency of Olt County, an analysis of the implementation of King Charles II’s authoritarian project in South-Western Romania. 20 Roxana ILIE: Joc cu „douã berze ºi jumãtate” In her review Roxana Ilie analyses the new novel of Claudiu M. Florian, Vârstele jocului. Strada Cetãþii. 20 Cosmin DRAGOSTE: Spaþiu ºi cãlãtorie In his review Cosmin Dragoste descri-

bes the „Franz Werfel” Annual Conference held in Vienna during the period 26 to 27 April 2013 dedicated to ex-scholarships of Austrian guvern 21 Petriºor MILITARU: Spiritul pendulator al contemporaneitãþii In his review Petriºor Militaru the new book of Iulian Chivu which is an anthropological analyses of the pendulous spirit of Romanian psychology. 21 Liviu ANDREI: Charles Laugier – medic ºi etnograf In his review Liviu Andrei analyses the new book of Adrian Michiduþã, Charles Laugier – medic ºi etnograf. 21 FILOSOFIE Adrian MICHIDUÞÃ: Vasile Gherasim, teoreticianul filosofiei comparate In his essay Adrian Michiduþã analyses the work of Vasile Gherasim, the first Romanian philosopher who explores comparative philosophy. 22 SERPENTINE Florin COLONAª: Caragiale, Creangã junior ºi Þaþa-Lina In his article Florin Colonaº writes about cigarette business of Constantin Creangã and I.L. Caragiale who taunts his commercial failure. 23 BLOGS Roxana ROªCA: Vlad Ursulean – tânãrul jurnalist rãtãcitor In her article Roxana Roºca writes about young wandering journalist’s blog Vlad Ursulean. 23 UNIVERSALIA In our translation we present an essay about Brazilian surrealism written by Miguel Pérez Corrales and translated from Spanish by Roxana Ilie. 24

Revista „Mozaicul” este membrã A.R.I.E.L.

Partener al OEP (Observatoire Européen du Plurilingvisme)
Tiparul: Aius PrintEd Tiraj: 600 ex. ADRESA REVISTEI: Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova Tel/Fax: 0251 / 59.61.36 E-mail: mozaicul98@yahoo.com ISSN 1454-2293

9 7 71 45 4 2 2 90 02

Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã.

2

VI , nr .5( 175 ), 20 13 , serie nouă, anul X XVI VI, nr. (175 175), 2013

ºi-i cere lui Breton sã-i gãseascã un loc la unul din prietenii lui. Ea este doar capabilã. Când în cele din urmã Breton îi înapoiazã acest carnet. Breton e iritat când vine vorba de ea. Te iubesc. Léona întâlneºte în mai 1919 un ofiþer englez cu care are o fiicã. un incident neplãcut cu un bãrbat pe care ea l-a refuzat îl face sa se îndepãrteze de ea pentru totdeauna. luându-ºi notiþe foarte factuale. în aceastã lume. strecurând pe sub uºa unicului sãu prieten un bileþel prin care îl încurajeazã sã ducã la bun sfârºit misiunea cu care este investit. Acesta conchide cã este vorba de o neînþelegere socialã: ea îl iubeºte pe Breton aºa cum nu a mai iubit niciodatã un alt bãrbat. Scrisorile Nadjei dovedesc cã a avut o voinþã ce transpare din poemul: „Spre alte orizonturi/ ªi spre alte lumini” (12/12/26) ºi din rândurile de mai jos. ºi tu ºtii în ce fel./ plãcerea ochilor/ Obiectul iubirii mele”. ceea ce ea nu mai fãcuse înainte. dar ortografia este întotdeauna corectã. la Paris. Te asigur. dulce) a sprijinului meu moral. este faptul cã Nadja este un reprezentant absolut al lumpenproletariatului conform lui Marx. unde acesta mergea sã îi lase câte un mesaj. În seara zilei de 20 martie 1927 are o crizã de angoasã. Va deceda acolo pe 15 ianuarie 1941 de „caºexie neoplasticã” datoratã restricþiilor alimentare care afectaserã în acea perioadã ºi spitalele psihiatrice. o conduce chiar la Galeria suprarealistã unde ea nu prea ºtie cum sã se comporte în prezenþa lui Simone. deºi ceruse o scrisoare de recomandare la doctorului Gilbert Robin (autorul lucrãrii Rêveurs éveillés pe care Breton o aprecia) pentru medicul-ºef al azilului Seine. pe 24 martie.. Ne punem întrebãri cu privire la paradoxul care constituie acest dosar ce reuneºte cvasi totalitatea scrisorilor Nadjei (plus câteva bilete care însoþesc manuscrisul vândut unui colecþionar ºi un exemplar al operei trimis lui René Char). În plus faþã de interesul documentar incontestabil. El noteazã astfel: „Miercuri 6… Cu Paºii pierduþi în mânã. 20 13 . Breton nu a mai vãzut-o dupã criza avutã. la azilul Perray-Vaucluse (departamentul Seine). „Iubitul meu […] Este atât de mare. Nu sunt decât câteva pagini de tãiat. (scrisoare cãtre Simone. judecãtorul Gouy. Dupã cincisprezece zile se hotãrãºte singurã sã se eclipseze. Vei scrie un roman despre mine. dragostea mea. spune-mi. 8/11/26). În dupã-amiaza zilei de miercuri 13 octombrie. scrise ºi expediate de urgenþã. nu am vãzut decât ochi care se închid” (OC I. cu exceptia unor mici greºeli din neatenþie. pe strada Becquerel. cum lasã sã se înþeleagã aceastã frazã: „Am vãzut aceºti ochi de ferigã deschizându-se dimineaþa într-o lume unde bãtãile de aripi ale unei imense speranþe se disting de alte zgomote care sunt cele ale terorii ºi. fiind alungatã de la hotel. Când îl cunoaºte pe Breton ea locuia la Hôtel du Théâtre. ºi nici pe cele ale celorlalte iubite pe care el însuºi nu le-a pãstrat – ºi care se aflã acum în mormânt! Se pare cã Breton a pãstrat acest dosar ca pe o mãrturie sau ca o dovadã cã tot ceea ce a scris în Nadja poate fi verificat. li- VI . ea este aici lângã tine. Extrem de afectat de proporþiile pe care le iau aceste realitãþi triviale în viaþa tinerei femei. Are diferite slujbe temporare. de ce mi-ai luat ochii” (22/10/26). Breton se confeseazã lui Simone. O prezintã ºi lui Eluard. ºi acest lucru nu a fost observat de nimeni. nu-i aºa. Dar poate ea sã continue aceastã viaþa hazardatã din moment ce a cunoscut un scriitor ce percepe în ea calitãþi proprii ce ilustrau suprarealismul? El este cel care o invitã sã deseneze ºi sã picteze (Floarea amanþilor). dã la ivealã ataºamentul Nadjei faþã de cel pe care îl diviniza. dar nu mai conteazã. Raporturile lor se complicã într-o dublã relaþie literarã. Ultimele sale mesaje vibreazã de tristeþe ºi de luciditate: „Ploaia nu conteneºte/ Camera mi-e scufundatã în beznã/ Inima în abis/ Îmi pierd raþiunea”. este perfect lizibilã. cheamã poliþia. unde relaþia dintre ei a fost mult mai carnalã decât lasã sã se înþeleagã ediþia A revizuitã a volumului din 1963 în care Breton se întreabã: „se poate ca aici aceastã cãutare freneticã sã ia sfârºit?”. în ciuda faptului cã acesta le eticheteazã fãrã urmã de amabilitate: „un terci”. utilizarea spaþiului nu are nimic maniac ºi nu a suferit nici o degradare în timp. 715). drag prieten. „Este frig când sunt singurã. nãscutã pe 20 ianuarie 1920. De ce. a facut turul pensiunilor familiale din Paris. extrem de emoþionant. Poate cã s-au întâlnit din nou. Fiica unui tipograf devenit fabricant de cherestea ºi a unei mecanice de origine belgianã. Breton se apuca de lucru imediat. Cartea reproduce scrupulos o parte dintre mesajele pe care ea i le adreseazã. (175 175). sau chiar pentru o sociologie a alienãrii economice. decedatã pe 15 ianuarie 1941 la Bailleul) ia la cunoºtinþã de documentele Nadjei pe care destinatarul lor le-a pãstrat într-un dosar care cuprinde 32 de scrisori sau bilete autograf însoþite de 40 de desene. Ia aminte: totul se slãbeºte. Scriitura. se crede persecutatã. domniºoara Richard. Pe 1 noiembrie. dar în care nu le gãsim pe cele ale lui Breton (este destul de probabil ca ele sã fi fost distruse de familia Delcourt). Breton îºi vinde un mic tablou de Derain pentru a o ajuta.Nadja. Ea protesteazã de asemenea cã nu a cheltuit fãrã folos banii trimiºi de el. nr . Cautã sã se angajeze undeva unde sã nu fie nici abuzatã. în faþa intrãrii actorilor de la Théâtre des Arts. Ceea ce nu o face mai puþin periculosã”. sã transporte droguri în timpul cãlãtoriei în Olanda. având din aceastã cauzã de-a face cu poliþia. când aceasta era plecatã la Strasbourg: „N-o iubesc pe Henri Béhar aceastã femeie ºi […] probabil nu o voi iubi niciodatã. Ceea ce apare în filigran. Ea ajunge. 1512). Dupã care aºterne note intime despre ea într-un caiet pe care mai apoi cu greu va reuºi sã-l recupereze de la Breton. vede oameni pe acoperiºuri. la nevoie. Responsabila hotelului. cum ne putem da seama din extrasele dintr-un carnet de 26 de pagini scos la vânzare publicã în 1991. dar suferã din cauza sãrãciei. Nu spune nu. Îngrijorat din pricina dificultãþilor ei materiale. totul dispare.. „André!. Se vãd aproape în fiecare zi din 4 pânã pe 13 octombrie. ne constrâng sã vorbim aici despre adevãrata Nadja. Din noi trebuie sã rãmânã ceva…” (OCI. îi scrie ea pe 29 ianuarie (OC I. de o ortografie confirmatã. Majoritatea mesajelor sunt pneumatice.” (15/11/26). pe 4 octombrie 1926. îºi gãseºte altul încã ºi mai modest. Ea îi cere sã scoatã un roman (gen dezonorant) din relaþia lor. ce aparþin aceleiaºi scrisori: „O greutate enormã îmi apasã pieptul/ ºi inima se îngreuneazã de temeri refulate/ (Dragul meu/ Absenþa ta)/ Absenþã intolerabilã. Ea o încredinþeazã mamei sale ºi în 1923 ajunge la Paris unde se instaleazã într-un mic apartament în apropierea bisericii Notre-Dame-de-Lorette. Având încredere în aceastã „revelaþie suprarealistã” îi spunea lui Pierre Naville: „A face dragoste cu Nadja este ca ºi cum ai face dragoste cu Ioana d’Arc”. fãrã sã mã revolt sau mãcar sã plâng?” La rândul lui ºi el o incitã sã scrie o carte. cea care s-a denumit astfel când Breton a întâlnit-o pe strada Lafayette. sa repunã în cauzã tot ce iubesc ºi modul în care iubesc. nr. anul X XVI VI.708). ºi. rãspunsul sãu este irevocabil: „Cum aþi putut sã-mi scrieþi asemenea deducþii rãutãcioase despre ceea ce fu noi […] Nici nu-mi închipui cum am putut sã citesc acest proces verbal… sã întrevãd acest portret denaturat al meu. elucubraþii le altora. cã aveþi ceva aici care sã vã facã sã deschideþi ochii!!!” (23/12/26). Dupã noaptea petrecutã la Hôtel du Prince de Galles la SaintGermain-en-Laye. care nu a fost suprimatã la corecturã. dupã cum îi mãrturiseºte lui Breton. La cererea mamei sale este transferatã în mai 1928 la azilul Bailleul. atunci când. mãrturia hazardului obiectiv HENRI BÉHAR Nadja fabulaþiile romaneºti ale unora. Marthe.” Îi dã sã citeascã. pe a cãrui judecatã obiectivã conteazã.5( 175 ). Maºina de urgenþã a poliþiei o duce la infirmeria spitalului „Hôtel-Dieu”. 2013 3 . În orice caz el nu a putut sã afle de decesul ei decât dupã întoarcerea din America. în speranþa de a face o publicaþie autonomã. (oh. unde este internatã pentru „tulburãri psihice polimorfe”. în ideea de a le încredinþa altora pentru un studiu asupra pasiunii. nascutã pe 23 mai 1902 la Saint-AndréLez-Lille. da. Am fost datã afarã pe uºa hotelului în aceastã dimineaþã – pentru cã sunt sãracã – ºi pentru cã nu-mi pasã de bani – patronul hotelului mi-a spus asta!!! Admiteþi. „Când tu eºti aici – cerul ne aparþine amândoura – ºi nu mai suntem decât unul – vis atât de albastru – precum o voce azurie – precum suflul tãu” (20/10/26). menþionându-i patronimul adevãrat. se prostitueazã crescând numãrul de clienþi la hotelul Claridge. nici exploatatã. Datã afarã din hotel. aceastã uniune a celor douã suflete ale noastre – atât de profund ºi de rece acest abis în care mã afund fãrã sã îmbrãþiºez nimic din lumea de dincolo – ºi apoi când revin tu eºti aici – dar moartea este ºi ea aici. Nu pot sã sfârºesc. Din acest moment conºtientizez puterea mea asupra ei (?) Teamã realã sau simulatã cã abuzez de aceasta. Mi-e teamã de mine însãmi […] André. dupã pãrerea dumneavoastrã! ºi asta nu este tot. Dispunem de asemenea de ciornele a cinci dintre ele. în cautarea celei mai ieftine locuinþe: „Am pierdut – era prevãzut. serie nouă. ansamblul. în Nord. gãsind un protector în persoana preºedintelui de la Curtea de Justiþie din Nîmes. Fatalitatea vrea ca totul sã meargã din ce în ce mai rãu. Prin vânzarea la licitaþie a colecþiei Breton publicul a putut sã (Léona Camille Ghislaine Delcourt. O revede totuºi de mai multe ori. Medicul ºef o trimite la spitalul Sainte-Anne de unde este transferatã. pe strada Chéroy.

anul X XVI VI. evoc puternica imagine a întâlnirii noastre. Fie ca nimic sã nu te opreascã […] Sunt destui oameni cu misiunea de a stinge Focul […] nu ai nimic sã-mi ierþi. Nimeni nu a pretins cã aceste opere alegorice revelau o competenþã artisticã. tradus din olandeazã de Arlette Ounanian. Este mai mult decât iubire. blestemele atribuite lui Satan. […] Uite. ca într-un ultim mesaj. „Iubitul meu/ calea amorului fizic era frumosã. ºi mã va urma pretutindeni. André al meu. sã-mi micºorez iubirea pe care o am pentru tine prin reflecþii absurde. Am atâtea lucruri sã vã spun… Scrisorile Nadjei cãtre André Breton. nu-i aºa – ºi satan a fost atât de ispititor… (02/12/26). În fiecare zi gândirea se reînnoieºte. sunt ele dovada unei schizofrenii? Numai psihiatrul ar putea decide. pe de alta ea se aratã jucãuºã ca un copil. gemetele – nu – Poate cã eºti vindecat de mine. […] Nu vom putea niciodatã uita acestã complicitate…. Ce þarã frumoasã – pajiºti verzi ºi mere aurite poate cã ºarpele se ascunde pentru a ispiti ºi mai bine – ºi tu eºti aici – aproape de mine – te simt – privirea ta frumoasã mã surprinde. Breton n-a abandonat ideea de a face cunoscute realizãrile sale plastice anunþând proiectul „Bulgãre de zãpadã de N. Mã simt ataºatã de tine prin ceva foarte puternic. eroinã a suprarealismului.” (30/01/27) ? Subliniem calitatea ei de critic literar pe care Breton i-a conferit-o în povestire. Labyrint. Traducere din limba francezã: Denisa Crãciun 4 VI . acela ce nu moare. El i-a sugerat sã se dãruiascã acestui gen de activitate ca mijloc de a se ocupa în zilele ei vide ºi pentru a o face sã-ºi proiecteze angoasele./ Uneori ea îmi ºopteºte un gând bun. cã el îi apare întotdeauna în majestatea sa. ºi biata mea pernã cunoaºte nenumãratele amãrãciuni. cu condiþia sã nu cunoascã destinul autorului lor! În orice caz. ºi nu mã bucur de odihnã decât sub cãldura voastrã […] conserv suflul vostru. Sunt asemenea unei porumbiþe rãnite de plumbul ce-l poartã înãuntru-i. „Vino amantul meu drag – cãci sufletul meu se îngrijoreazã ºi se perpeleºte pe toate pãrþile pentru a regãsi focul…” (01/12/26). […] Te vãd mergând spre mine cu acea razã de duioasã mãreþie prinsã în buclele tale – ºi acea privire de zeu […] Preþuiam ceva pe vremea când vã respingeam. Nu vreau sã te fac sã-þi pierzi timpul necesar unor lucruri superioare. asemeni unui Zeu. Arles. nr. ºi a fost atât de fru- mos. Editura Actes Sud. André. Manifestã ele o formã de alteritate caracteristicã expresiei nebuniei? Altfel spus. dar de îndatã am dovada cã este adevãrat. HC. ANDRÉ BRETON Uniune liberã Iubita mea cu plete din foc de vreascuri Cu gânduri de scântei dogoritoare Cu mijloc de clepsidrã Iubita mea cu gurã de cocardã ºi buchet de preamãreþe stele Cu dinþi de urme de ºoarece alb pe solul imaculat Cu limbã de ambrã ºi de sticlã ºlefuitã Iubita mea cu limbã de ostie înjunghiatã Cu limbã de pãpuºã ce îºi deschide ºi închide ochii Cu limbã de nemaivãzutã piatrã Iubita mea cu gene de bastonaºe de copii desenate Cu sprâncene de margine de cuib de rândunicã Iubita mea cu tâmple de ardezie de acoperiº de serã ªi de aburul geamurilor Iubita mea cu umeri de ºampanie ªi de fântânã cu capete de delfini sub gheaþã Iubita mea cu-ncheieturi de chibrit Iubita mea cu degete de hazard ºi de as de cupã Cu degete de fân cosit Iubita mea cu subþiori de jder ºi flori de fag De noapte de Sânziene De troianã ºi de adãpost de scalari Cu braþe de spumã de mare ºi ecluzã ªi de amestec de grâu ºi de moarã Iubita mea cu picioare de fus Cu miºcãri de ceasornicãrie ºi de disperare Iubita mea cu pulpe de mãduvã de soc Iubita mea cu laba piciorului de litere iniþiale Cu laba piciorului de legãturi de chei ºi de calfe ameþite de bãuturã Iubita mea cu gâtul de spic de orz împodobit cu perle Iubita mea cu gurã de vale de aur De rendez-vous chiar în patul torentului Cu sâni de noapte Iubita mea cu sâni de muºuroaie de cârtiþã marinã Iubita mea cu sâni de creuzet rubiniu Cu sâni de spectru de trandafir îngreunat de rouã Iubita mea cu pântec de evantai de zile desfãcut Cu pântec de ghearã uriaºã Iubita mea cu spate de pasãre ce vertical se îndepãrteazã Cu spate de argint viu Cu spate de luminã Cu ceafã de piatrã rostogolitã ºi de cretã udã ªi de cãdere de pahar din care tocmai s-a bãut Iubita mea cu ºolduri legãnate Cu ºolduri de lustrã ºi de sãgeþi de pene ªi de tije de pene de pãun alb De balanþã încremenitã Iubita mea cu fese de gresie ºi azbest Iubita mea cu fese de lebãdã Iubita mea cu fese de primãvarã Cu sex de gladiolã Iubita mea cu sex de zãcãmânt de aur ºi de ornitorinc Iubita mea cu sex de algã ºi de bomboane de altãdatã Iubita mea cu sex de oglindã Iubita mea cu ochi plini de lacrimi Cu ochi de panoplie violacee ºi de ac magnetic Iubita mea cu ochi de savanã Iubita mea cu ochi de apã pentru a se bea în temniþã Iubita mea cu ochi de lemn muºcat de toporiºcã Cu ochi de nivel de apã de nivel de aer de pãmânt ºi de foc. 689). Vom califica acest dublu postulat ca fiind baudelairian: pe de o parte ea aspirã la divinitate. dacã putem spune astfel. lacrimile uscate ori refulate. HC. reprezentarea ei dualã la lumea celestã. […] Vai. ce te acoperã de sãrutãri zgomotoase pe gât ºi pe urechea-þi finã. ºi tremur îngrozitã. Nu mai ºtiu. Sunteþi dumneavoastrã. Ediþie întocmitã. poate cã aceastã încercare era necesarã începutului unui eveniment superior.D”.Autoportret Anumite fraze relevã clar proiectul cãrþii iniþiat de amantul ei. atunci când ºtie cã Breton se va detaºa de ea: „Sunteþi uneori un magician puternic. dar ele îºi au originea în ceea ce vom numi mai târziu artã brutã. Când te strâng astfel la piept. acela ce geme. va fi parfumul meu” (03/01/27). Dar atitudinile sale de Meluzinã. (175 175). arta celui care nu ºtie sã picteze.” Traducere din limba francezã: Denisa Crãciun Bibliografie: Hester Albach. la prima noastrã întâlnire. în ciuda a tot sunt o parte din tine. Ah. ca ºi cum ar fi citit pe Tereza din Avila ºi pe Sfântul Ioan al Crucii în expresia dragostei ei: „Închid ochii. Léona Delcourt . o formã de artã-terapie poate? Un lucru e cert. Ediþie întocmitã. 20 13 . în zadar am alungat aceastã viziune… îmi spun cã mã înºel. Ai fi putut mai bine s-o intitulezi „Éclair de mes traits”(Strãfulgerare a trãsãturilor mele). Ea aratã atracþia spre vid. Numele dumneavoastrã mã reþine ca întotdeauna asemeni unui suspin care mã îmbrãþiºeazã … ºi mã simt pierdutã dacã mã abandonaþi […] peste tot guri de lupi se întredeschid ameninþãtoare… ºi ochi devoratori. aceastã uniune […] Nu am decât o singurã idee. anunþat în Revoluþia suprarealistã. prezentatã ºi adnotatã de Her de Vries. ele confirmã sentimentul pe care îl dã lectura scrisorilor: Nadja avea o tendinþã evidentã spre misticism. dar acum în aceastã dimineaþã atât de clarã în aºteptãri – nu pot decât sã plâng. 2013 . cred cã pentru mine totul s-a sfârºit. Labyrint. 2010. ele nu trebuie sã existe. 2010. Nu imaginile sunt cele ce îmi lipsesc… Desenele Nadjei. care i-a insuflat poate imaginea nervalianã a mâinii de foc. Mã încred în imaginea ce-mi va închide ochii. Ea nu pierde ocazia sã exerseze aceastã sensibilitate asupra cãrþilor lui Breton: „Dacã ai fi fost aici… dar am cartea ta [Clair de terre] tot tu eºti oricum. nr . Tot ceea ce vei face va fi bine fãcut.5( 175 ).)” „…sunteþi la fel de departe de mine ca ºi soarele. chemãrile.niºtitã îi strecoarã pe sub uºa apartamentului un ultim mesaj: „Mulþumesc. Este înþelept sã nu te abþii de la imposibil […]. sunt caracteristici ale culturii sale populare. prezentatã ºi adnotatã de Her de Vries. Este Forþã ºi eu cred”. gata sã distrugã ºarpele Rãului. spuneai tu. sunt încã o fetiþã. André. Dar te-am avut. Nu mai pot. Leona. serie nouă. 2009. mult mai prompt ca fulgerul care vã înconjoarã.” (23/11/26). l-am primit. o singurã imagine. Îmi pun credinþa în tine – Nu vreau sã zdrobesc elanul. Mi s-a spus cã iubirea era o boalã? […] Viaþa este stupidã. cu ocazia citirii unui poem obscur de Jarry (OC I. nu-i aºa – ºi ea mã înþelege bine – când te îmbrãþiºez. nu ai venit decât de douã ori. Conºtiinþa ce se oferã neantului» (ibid. rupe scrisorile care þi-au creat dificultãþi.

Bunul Gust ºi Biserica – nu avea limite. disperat. Cãrþile hermetice. însã. Hester Albach povesteºte o întâlnire „întâmplãtoare” (evident imaginarã) cu o prietenã de tinereþe a mamei sale. serie nouă. Faimoasa „scriere automatã” a suprarealiºtilor era un concept provenit din domeniul psihologiei. afiºe („Cãrbunii Breton” erau niºte afiºe enorme reprezentând un omuleþ îmbrãcat în alb. mai multe fotografii ale Leonei la diferite vârste (7. încercãrile lor de a face sã fuzioneze visul cu realitatea stãrii de veghe. cãrþi poºtale (azilul Bailleul. Pedeapsa cea mai severã era umilirea publicã sau excomunicarea lui din grup. Se pare cã ar fi suferit de pe urma catolicismului rigid practicat de mama sa. dar care de asemenea stocheazã traumatismele. afective ori intelectuale. un Athanor. diverse gravuri. fiºe de observaþie de la azilele în care a fost internatã Leona alias Nadja.). gravura alchimicã „Bãrbatul ºi Femeia înaintea dramei” de Basile Valentin. dupã cum afirma Philippe Noble. Tirania conceptelor sau instituþiilor secolului XIX – cum erau Familia. jumãtate ºarpe. 1599). în dorinþa de a sugera faptul cã viziunile acesteia se datorau unei prize de cocainã ºi nicidecum nebuniei. întotdeauna. avându-l ca rege pe Breton. cititorul este informat de faptul cã. Numele de familie al Leonei.) Absenþa descrierilor „romanþate” este compensatã prin prezenþa ilustraþiilor. numit de asemenea ºi „stare secundarã”: „Era vorba despre faptul de a povesti sau a scrie cu rapiditate ceea ce vã trece prin minte. dar suprarealiºtii mã duc cu gân- Léona Delcourt la vârsta de 7 ani dul la paladinii Evului Mediu. Dar înainte de toate. atunci care au fost legãturile. Saint-André. Alchimia: totul este în tot. martor ce ar mai fi evocat printre multe altele ºi elogiul adus de suprarealiºti nebuniei. ce o inspirase pe Leona sau Naja. ar fi putut fi declaraþi responsabili de acea mãcelãrie ce a fost rãzboiul. Citãm din cuprinsul cãrþii titluri de capitole ca Numele în Nadja. fotografiilor ºi desenelor Nadjei. cu plimbãrile rãtãcitoare prin Paris sub egida „hazardului obiectiv”. îl scotea din sãrite pe André Breton). Fãrã a sta pe gânduri. Era un lucru fantastic. Hester Albach povesteºte în deschiderea cãrþii Leona. Sã fie acesta motivul pentru care Breton ºi-a ornat povestirea cu elemente ce fac aluzie la regalitate? Albach se întreabã ºi dacã s-a folosit în roman de un limbaj secret. „Androginul alchimic” al lui Michael Maier. alegoria Nadja – dragon. În afarã de simbolistica Breton-rege. În prima noapte petrecutã în noua sa locuinþã parizianã descoperã un exemplar din prima ediþie a cãrþii Nadja (1928) de André Breton. la data de 21 martie 1927. ºarpele-cuochelari e numit „nâga” ori „naja”. spre exemplu. se împlinesc 111 ani de la naºterea Leonei Delcourt. eroinã a suprarealismului (apãrutã la Editura Actes Sud. anul acesta pe 23 mai. Poate cã nu vom afla niciodatã cu exactitate care a fost adevãrul. Aºa s-ar explica preferinþa Nadjei pentru Meluzina. 16 ºi 25 de ani). Eva lui Lévy-Dhurmer. iar Leona înseamnã „leoaica”. Totuºi. totuºi ea recurge la imagine. se întreabã dacã ea a existat cu adevãrat. acest misterios rezervor de unde tâºneºte creativitatea. conacul Ango unde Breton a scris o bunã parte din Nadja sau intrarea hotelului Becquerel. 33-35). care cunoscuse de foarte aproape grupul artiºtilor suprarealiºti. Mai întâi.” Suprarealiºtii formau un adevãrat ordin. cât ºi din raportul medical întocmit la internarea Nadjei. În primele 17 capitole sunt abordate subiecte legate de copilãria Leonei. În partea a doua a cãrþii. literal tradus prin „de la curte” vine sã întãreascã ideea de cuplu regal. Breton a studiat medicina câþiva ani. Limba pãsãrilor. Apoi. 2013 5 .5( 175 ). Bãtrâna doamnã. fie ca pe un pãrinte al Bisericii. dar în acelaºi timp aceasta echivala cu o joacã cu focul” (pp. relateazã: „Erau puþin naivã aceastã cãutare a «miraculosului» ºi aceste teorii ale visului. întâlnirile ei cu Breton ºi cele 27 de scrisori adresate acestuia. tablouri ori desene (Meluzina – zâna jumãtate femeie. suprarealist vorbind. Scriitoarea olandezã nu va urma acest tip de scriiturã. Erau cu toþii prieteni. VI . Curiozitatea scriitoarei merge pânã la consultarea de documente (foi din registrele arhivelor poliþiei. Arles. expert în toxicomanie. în India. Dacã vreunul din ei se întovãrãºea cu persoane puþin recomandabile sau dacã acesta ar fi publicat în vreun ziar proscris. De asemenea. care l-ar fi marcat. cât ºi de autorul cãrþii. Sau oameni care. tradusã în limba francezã de Arlette Ouanian) cum dupã pierderea familiei îºi vinde bunurile materiale ºi se mutã la Paris. precum ºi o serie de imagini aparþinând iconografiei alchimiste (o reprezentare a unificãrii alchimice dintre „leu” ºi „ºarpe”. formate din capitole de dimensiuni aproape miniaturale (1-3 pagini fiecare). „debarcarea” ei în capitala francezã în anul 1920. „un limbaj al pãsãrilor” ori altfel spus „un limbaj de la curte”. Aveau reguli de viaþã. arta modernã nu ar fi reuºit sã se dezvolte la fel de mult. folosind-o ca suport al naraþiunii. ªase pãrþi compun cele 300 de pagini ale cãrþii. egali. blestematã de mama ei ca în fiecare sâmbãtã sã se preschimbe de la brâu în jos în ºarpe. Aceastã procedurã i-a determinat pe unii critici sã-l considere pe Breton fie ca un procuror. ºarpele cu ochelari). pe care Albach o defineºte ca fiind „o carte despre femei foarte tinere”. O altã „coincidenþã semnificativã” constã în faptul cã Breton fusese supranumit de prieteni „leul”. „Femeia din sticlã”. […] Aceasta ar permite o scurtã incursiune în lumea inconºtientului. În capitolul Nadja nu este o ficþiune. cu talent de detectiv. dar nu numai cu duºmanii. dacã Breton nu ar fi existat. Se intereseazã imediat atât de eroinã. 1617. Breton – Sfântul Gheorghe este menitã sã sugereze sfârºitul tragic al eroinei noastre. el ar fi fost supus unui adevãrat proces. ºi dacã da. Leona-regina. scrisori ale medicilor psihiatri cãtre André Breton etc. „Romancierã în suflet” (aºa cum o numeºte Philippe Noble). A suferit Leona. dar multitudinea semnelor de întrebare reuºeºte sã facã sã încolþeascã în mintea cititorului avizat noi idei de cercetare ºi de interpretare a operei Nadja. (175 175). cititorul descoperã intuiþiile autoarei cu privire la o multitudine de simboluri alchimice prezente în cartea lui Breton. vedere P panoramicã ºi dormitorul bolnavilor. procesul verbal al poliþiei din ziua crizei ºi internãrii Leonei. Patria. reclama acestui furnizor de cãrbuni ce împânzea pereþii clãdirilor pariziene în anii de dupã Primul Rãzboi Mondial. care au unit-o cu pãrintele suprarealismului? Se hotãrãºte sã deschidã o anchetã asupra identitãþii aceleia ce a întruchipat personajul feminin cel mai celebru ºi mai misterios al literaturii secolului XX.DENISA CRÃCIUN o „leoaicã” numitã „Nãdejde” rozatoare ºi traducãtoare olandezã. […] Sau mai degrabã sã spunem cã […] ei aveau dreptul sã aducã obiecþii. Riguroasa anchetã contrasteazã cu elementele de ficþiune ºi alterneazã cu o lecturã personalã a cãrþii lui Breton. (De fapt. dar în ultimã instanþã. Scriitoarea olandezã. l-a emancipat. prezintã atât fragmente din cartea psihiatrului Logre (Cãpcãunul). el era acela care avea de spus ultimul cuvânt. Hester Albach. nr . semnatarul prefeþei. Tineretul avea motive întemeiate sã fie înfuriat. Nadja rãmâne o scriere autobiograficã – dupã afirmaþia lui Breton – al cãrui stil „cronicãresc” este în acord cu „imperativele anti-literare” ale suprarealismului. ce contribuie la „reconstruirea” aceleia ce a fost Leona ºi la „deconstruirea” Nadjei. bine structurat. o crizã de nebunie sau se afla sub influenþa drogului luat din cauza angoasei provocate de despãrþirea de Breton? Autoarea avanseazã chiar ºi argumente în favoarea unui complot împotriva Leonei. Astfel. inventeazã un martor activ la evenimentele miºcãrii suprarealiste. deziluzionat. nr. 20 13 . prin mentalitatea ori influenþa lor. scrisoarea medicului psihiatru Gilbert Robin cãtre Breton. ultimul hotel la care a locuit Leona). El a eliberat omul de gândirea secolului XIX. cum era aceea de a nu frecventa anumite organizaþii. Aflãm ºi de posibiliatea ca Leona sã nu fi fost bolnavã psihic. avându-l ca profesor pe Pierre Janet ºi specializându-se în psihiatrie. 2009. fiecare din ei trebuia sã se supunã regelui. ea face remarcatã coincidenþa între prenumele lui Breton ºi locul de naºtere al Leonei. Delcourt. portrete ale membrilor familiei Delcourt. având un nas prelung ca o trompã de elefant cu care îºi ridicã pãlãria pentru a saluta trecãtorii. datoritã pãrului sãu foarte bogat. anul X XVI VI. „despre Paris” ºi „despre moarte”. zâna ºerpoaicã. […] Breton a fost supranumit «papã». întâlnim inserate în carte certificatul de naºtere al Leonei Delcourt. Erau combativi ºi intransigenþi aceºti tineri. pe care o citeºte „pe nerãsuflate”.

apoi. 1994. toate lucruri cãrora sunt incapabil în aceastã clipã sã le redau trãsãturile cele mai schematice. serie nouă. din cele mai bune speranþe pe care le menþinea ea. Caracaterul circumstanþial. simbolistica desenelor). cel puþin. în chip inocent.. 1958. rom. ªi anume: 1. sã se înalþe. 37.. Din ziua aceea mi s-a întâmplat sã-mi concentrez în mod voluntar atenþia asupra unor asemenea apariþii ºi ºtiu cã ele nu sunt inferioare în privinþa claritãþii fenomenelor auditive. De unde ºi reflecþiile finale: „Dacã aº reciti aceastã poveste cu privirea rãbdãtoare ºi. pentru cã era posibil sã nu se întâmple niciodatã! (spre edificare.Nu este. postfaþã. Albérès (1962. Pierre de Boisdeffre (v. care þine sã pãstreze orice urmã din ceea ce poate sã furnizeze examenul ºi anamneza. Moscova – 1994/ aici în cadrul Antologiei suprarealismului francez din secolul XX. Joyce. o culegere consistentã/ reprezentativã din opera poeticã a lui André Breton (de pildã. pânã la urmã. o depãºesc valoric). 2012. unde sunt incluse Pleine marge. 1937 sau Arcane 17. mai multã cursivitate. alãturi de notele lui Bogdan Ghiu la ed. am trãit. semnãtura „Nadja” din scrisori. un eveniment real ar fi fost sã avem în limba românã.m. precum în „exprimarea” nebunilor sau în (pre)visele oamenilor „normali”. odatã cu consumarea scurtei ºi furtunoasei întâlniri (aventuri?) cu Leona D.red cã sunt câteva lucruri de spus rãspicat în legãturã cu „evenimentul” recentei apariþii (ºi) în limba românã a anti-romanului Nadja de André Breton (Edit. 20 13 . omisiune. 1976) „mitografia personajului”. a prins contur anti-romanul Nadja. care a provocat o turnurã realã a discursului epic). referinþa studenþiei noastre. datoritã vâlvei ºi interesului trezite de întregul „proiect suprarealist”. pe de altã parte. ªtiinþa modernã. Spus mai pe scurt ºi mai direct decât în Manifest. ocupând „poziþii avansate” împreunã cu acesta ori de câte ori vine vorba de avangardã (altfel. Prefer sã cred cã de la sfârºitul lui august. Sãrãcia voitã a unei astfel de scrieri a contribuit. se confirmã talentul nostru de a transforma în „eveniment” orice defecþiune de parcurs (întârziere. 1972) ignorã Nadja în capitolul dedicat lui André Breton. ce aº pãstra. Xénophiles . Asta nu înseamnã cã apariþia Nadjei în limba românã ar fi lipsitã de importanþã: mãcar fanii avangardei (în resurecþie astãzi) ºi noile generaþii de cititori au un motiv de mulþumire. cu ediþii ulterioare îmbogãþite). anul X XVI VI. De ce? Pe ce motiv ar trebui sã intereseze ºi chiar a devenit interesant „dosarul Leona D. un instrument muzical. 2. din neverosimila împlinire a acestor speranþe. „Dis-moi qui tu hantes et je te dirais qui tu es”). C EMIL NICOLAE André Breton par Nadja lemicã avansatã în Manifestul cu pricina: „Dacã stilul de informaþie purã ºi simplã/. Polirom. un fragment de 56 p. Peste toate. ceea ce nu ezit sã fac puþin dupã prima paginã. când aceastã poveste. obstrucþie etc. tehnic vorbind. Cracovia – 1993. rom. totuºi. autorul se priveºte în „efectul” lor textual ca într-o oglindã. ed. Nu mai insist ºi pe „transferul” binecunoscut în psihiatrie. prin preluarea antologiei de la Gallimard Signe ascendant. Nu mã scutesc de nicio ezitare cu privire la personaj: sã fie blond? ce nume sã-i dau? sã se petreacã vara? tot atâtea întrebãri soluþionate de mântuialã. de ce nu reneg câteva rare accente pe care le-am pus în ea. Iar descrierile! Nimic nu se comparã cu nulitatea acestora. rom. asta înseamnã renunþarea la orice preocupare stilisticã/ artisticã. tonul adoptat pentru a relata este calchiat dupã acela al observaþiei medicale (s. însã. v. de vreo scrobealã stilisticã. rom. Se va observa. dezinteresatã pe care sunt sigur c-o am. Fata Morgana. intervenitã pe fondul unei crize morale personale.” transformat/ travestit/ convertit în „cazul Nadja”? Avem la îndemânã cel puþin douã rãspunsuri:1. se desprinde de mine chiar ºi cu riscul de a mã lãsa fremãtând. într-un anumit sens. „Intruziuni ale gândirii ºtiinþifice în opera lui André Breton”./ are aproape numai el curs în romane. mi-ar fi uºor sã le urmez contururile. Pânã la urmã.) luate de cãtre aceastã revistã drept desene de nebuni ºi publicate. Oubliés º. ca proiecþie a trãirilor autorului sau ca apariþie din „spuma” materialului folosit. «Un om a murit azi-dimineaþã» etc. Iatã de ce vocea care o strãbate mi se pare încã a putea.m. legenda þesutã în jurul cãrþii (ºi care susþine aura „evenimentului”) are o dimensiune invers proporþionalã cu impactul asupra evoluþiei romanului modern (spre deosebire de Ulise-le lui J. (Dar pentru aprofundarea surselor Nadjei recomand documentarul Nadja d’André Breton.” (ed. îi acordã abia douã paragrafe. (175 175).(elcourt).. traducere din limba francezã. într-un labirint de linii care la început mi s-ar pãrea cã nu duc nicãieri. M-aº scufunda.” de care André Breton nu a vrut sã se despartã. un val..B. nr . note ºi ediþie îngrijitã de Bogdan Ghiu. col. Cãci.) Pe de altã parte. PUF. în redarea lor. bineînþeles). care vegheazã la totala nealterare a documentului «surprins pe viu». 1944. fãrã a se preocupa. O explicaþie la excesiv dezbãtuta frumuseþe „CONVULSIVÔ? 6 VI . o notã de subsol devine elocventã: „Dacã aº fi fost pictor. în particular. ed. deschizând ochii. pe parcurs. nu sunt decât suprapuneri de imagini de catalog.cf..m. din perspectivã strict literarã. Aºa aº putea figura un copac. zãu. ca ºi mie însumi. Bucureºti. Les états généraux. a contat procesul devenirii/constituirii „personajului Nadja”. cu certitudinea de a mã regãsi. desigur. ed.. 1968) reþine la anul 1928 o altã carte bretonianã (Suprarealismul ºi pictura. Edit. În timp ce Nadja. 2013. ªi. din însãºi împlinirea. asupra celeilalte. ed. mai târziu. pânã la sfârºitul lui decembrie. e atât de departe. Des épingles tremblantes . aflândumã sub povara unei emoþii þinând. A fost raportarea cea mai la îndemânã pentru psihiatrul André Breton. 4.).” (ed. (Pentru mai multe detalii despre convertirea profesiei în sistem literar la André Breton. Inovaþia va face carierã. nr. cap. poate. întocmit ºi comentat de Pascaline Mourier-Casile în col. 1966. aº încerca o puternicã impresie de «niciodatã vãzut». în general. Ode à Charles Fourier. împingându-i punctul de fugã dincolo de limitele curente. rom. iar cronologia lui Mario De Micheli (de la sfârºitul studiului Avangarda artisticã a secolului XX. André Breton a recunoscut-o singur.5( 175 ).). formal „anti-literarã”. 1968). tocmai ãsta a fost scopul autorului. din acest punct de vedere. O istorie vie a literaturii franceze de azi. cã aceastã decizie. 2013 . ªi asta în virtutea proverbului „Spune-mi cu cine te însoþeºti ca sã-þi spun cine eºti” (fr.. n. creadã cine vrea. Aici nu este vorba de a desena ci doar de a calchia.l. menþionez anii primei publicãri a aceleiaºi cãrþi în câteva centre culturale din fostul areal comunist: Praga – 1935. ca atare. ca „eveniment”. da. din împlinirea integralã. cititorul asistã la ceea ce Salvatore Battaglia poate documentarã. îndeosebi neuropsihiatrice. a lui R. asocierea liberã a propriilor gânduri ºi amintiri etc. ed. apãrut în 1922. aceasta. persoana lui Nadja. e necesar sã reþinem ºi atitudinea anti-romanescã principialã ºi po- André Breton numea în studiul sãu (1967. Dovada a ceea ce spun a fost fãcutã de mai multe ori de cãtre Robert Desnos. ªi. ca dovadã. Aici au decis predispoziþiile mele precedente. nu mi s-a lãsat altã putere discreþionarã decât de a închide cartea. mult citata Istorie .). 188 p. în mod excepþional. Nadja conteazã în interiorul suprarealismului francez (acolo împãrþind laurii cu Þãranul din Paris de Louis Aragon – din 1926 –.). cartea s-a vrut o „aplicaþie”/ demonstraþie practicã a preceptelor enunþate iniþial. traducerea dupã 85 de ani (de la prima ediþie) sau dupã 49 de ani (de la ediþia definitivã) este un eveniment. Nu vreau sã ºtiu.” Peste puþinã vreme. „Clasicii modernitãþii”. Dacã nu artisticã. reprezentarea aceasta vizualã («Existã un om tãiat în douã de fereastrã». în primenirea publicului ei.).) ar fi primat pentru mine.) – lovitã de inanitate în «Manifestul suprarealismului» –. folosirea scrisorilor ºi desenelor ei. 2013). nr. ca urmare a unuia dintre principalele douã imperative «antiliterare» de care ascultã aceastã carte: aºa cum abundenta ilustrare fotograficã are drept scop eliminarea oricãrei descrieri (s. dincolo de întâlnirile propriu-zise cu Leona D. omeneºte.. 3. datoritã ingredientelor convocate de André Breton în cadrul reþetei sale (amorul cu o femeie aflatã în depresie ºi la limita nebuniei. dar beneficiazã din plin de renumele autorului. Petriºor Militaru. rom. în el chiar gãsim aplicaþia dorinþelor/intenþiilor exprimate mai sus: substituirea descrierilor inutile cu fotografii ºi renunþarea la stilul literar în favoarea jargonului ºtiinþific administrativ. în „AVANT-DIRE (dépêche retardée)”/ Precuvântare (depeºã întârziatã) ataºatã ediþiei revizuite de la Gallimard (1964): „. 1979). trebuie s-o recunoaºtem. Budapesta – 1977. pentru a vã convinge e suficient sã rãsfoiþi nr. rom.-M. autorul le ia din ce în ce mai mult aºa cum îi convine. muza neºtiutã a suprarealiºtilor.. mã face sã cred cã-ºi bat joc de mine. data întreruperii ei. Scrisã în intervalul de timp dintre publicarea primului Manifest al suprarealismului (1924) ºi apariþia celui de Al doilea manifest al suprarealismului (1930). Acesta poate fi în mod cu totul special cazul cu Nadja. nu ºtiu. de ce nu s-ar reduce totul la a ºti pe cine <bântui>?” . interzis sã vrei sã obþii ceva mai multã adecvare a termenilor ºi. rãu sau bine – aºa cum se poate trãi –.. aceasta e o carte „despre” Nadja sau „despre” André Breton? De vreme ce începe aºa: „Qui suis-je? Si par exception je m’en rapportais à un adage: en effet pourquoi tout ne reviendrait-il pas à savoir qui je «hante»?” („Cine sunt eu? Dacã.. ba chiar foloseºte din plin sugestiile transmise de interlocutoare (ideea de a-i dedica o carte.). Cãci. 36 din Feuilles libres cuprinzând mai multe din desenele sale («Romeo ºi Julieta». transformând (ºi) Nadja într-un alt manifest.. de la Gallimard. în plus faþã de persoana lui Nadja se aplicã aici ºi unor terþe persoane.c. fãrã îndoialã. 2. anticipând fenomenul „artei brute” pe care-l va dezvolta mai târziu pictorul Jean Dubuffet (cu varianta „literarã” studiatã de Michel Thévoz în Écrits bruts. aºadar. chiar L’Amour fou. 2013). mai mult de suflet decât de minte. se datoreazã faptului cã ambiþia autorilor nu merge foarte departe. Curtea Veche. dacã ne rezumãm la domeniul prozei). ale aceluiaºi André Breton. rom. pentru a fi fidel sentimentului meu actual despre mine însumi. de astã datã. cautã sã mã facã sã fiu de acord cu el asupra unor locuri comune. m-aº baza pe un adagiu: într-adevãr. Înarmat cu un creion ºi o hârtie albã.” Pentru cineva excedat de lungimea explicaþiilor textului din 1924. se foloseºte de acest prilej pentru a-mi strecura cãrþile lui poºtale. probabil. „Foliothèque”. folosind „emanaþiile psihice” în formã scrisã ori desenatã („dicteul automat”). Altfel spus.) reparatã la un moment dat. inutil de personal al tuturor notaþiilor lor. Încât rãspunsul corect ar fi: aceasta e o carte despre „un anume A. mãcar la aceastã orã.

” Era ºapte fãrã cinci. ci o fatã vie. fãcându-se de aceastã datã prin intermediul visului. reuºea sã imortalizeze chiar ºi lucruri sau obiecte la care ceilalþi se gândeau: „Nu ºtiu sã desenez altfel. mamã.. Acest mesaj este transmis sub imperiul visului. Poetul mãrturiseºte cã întâlnirea cu soþia sa Lyggia. Mircea Eliade vorbeºte în Istoria credinþelor ºi ideilor religioase despre cazul lui Dante ºi despre existenþa unei organizaþii din secolul al XII-lea din care se pare cã acesta fãcea parte. pentru Naum scrisul este „fiinþare”. care. Mi-am imaginat cã atunci când desenam. M-am gândit întotdeauna cã desenele astea mi-au ieºit pentru cã eram eu într-un anumit fel. Mai mult.] Am nimerit într-un cartier în care nu mai cãlcasem de mult. Afirmaþia poate fi probatã prin schimbarea de tonalitate ºi de tematicã din prima etapã a creaþiei. Numele Zenobiei apare de câteva ori ºi în opera liricã anticipând acþiunea din roman. o reprezentare formatã din mai multe cercuri. Aceastã scriere cuprinde foarte multe fragmente care demonstreazã faptul cã iubirea reprezintã un stadiu iniþiatic în procesul individuaþiei jungiene. ca la Dante. la locul lui. întocmai ca o ureche. Nu am fost un copil dotat în sensul ãsta. Am fost somnambulã.. gata pentru marea întâlnire…”14 . ºi Divinitate. poetul recunoaºte cã romanul este o replicã la Nadja a lui André Breton ºi cã soþia sa Lyggia este protagonista acestui roman: „Lyggia este cea care m-a scos din nebunie ºi disperare ºi care m-a redat androginului. Toatã lumea îºi doreºte aºa ceva. [. „misterul mântuirii”. în momentul în care era legatã la ochi de cãtre soþul ei ºi intra într-un fel de transã. ca aspirat în sus de vânt. desenele pe care Zenobia le realizeazã pe întuneric. nici eu. iar ideea cu legatul la ochi a fost a lui.n]”12 . ªi iubita lui Naum este o mediatoare. legatã la ochi. dragostea a fãcut minuni: jocurile noastre. ªi Nadja. Lyggia a devenit sprijinul meu spiritual. chiar dacã erau prezenþi de multe ori ºi alþi prieteni”10 . Zenobia e ca un obiect fermecat. În toþi aceºti ºaizeci de ani. în condiþiile în care salvarea înseamnã scoaterea din cotidian ºi accesul la o lume a suprarealitãþii. la bãtrâneþe. În acest context. Zenobia. În contextul iniþierii prin iubire. o cãlãuzã. Breton îºi aminteºte cum personajul feminin din scrierea sa încercase odatã sã îi facã portretul. Restul. ca sã n-o tulbur”9 . încât reuºesc în spirit bretonian sã se întâlneascã în oraº în locuri pe care nu le precizeazã dinainte: „Scaunul se afla în camerã. Zenobia este aleasa. rol pe care îl îndeplineºte Lyggia Naum în jocurile iniþiatice provocate de poetul suprarealist. retragerea iubiþilor din lume. acolo unde am lãsat-o1 . nr. desenele. „o oaste secretã ºi spiritualã având drept scop cultul Femeii unice ºi iniþierea în misterul dragostei”4 . (175 175). de fapt. Cel de-al doilea desen este „Starea Lumii” care apare ºi în scrierea experimentalã Calea ªearpelui: „În seara aceea. sorã. arta ºi mai cu sea- mã poezia pot mântui. deseneazã pentru iubitul ei. În Conþinutul de plumb al logodnicilor. Într-un interviu realizat de James Brook. ci în relaþie cu „partea cealaltã” sau „domeniul presimþirilor”. Femeia-refugiu apare ºi în volumul Partea cealaltã.5( 175 ). ori intram într-o stare asemãnãtoare cu cea somnambulicã. brutalã de tot ceea ce însemna convenþie. femeia idealã. Spre exemplu. alta decât una dintre cele trei ursite din mitologia popularã româneascã. un capitol din acest „homan” al sãu se intituleazã într-o notã ironicã Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceaºcã de cafea fabricatã în Suedia. „La ºapte începe. Pe el am gãsit un bilet de la Zenobia: „Te aºtept la cinema.. se pot regãsi decupaje din fabuloasa lor poveste de dragoste care s-a împletit cu experienþe unice. cea care trebuia sã împlineascã androginul. într-un cadru dominat de prezenþa femeii iubite. Am desenat numai cu Gellu. afirma Gellu Naum. poetul nu ni se înfãþiºeazã ca un iniþiat care se retrage în turnul sãu de fildeº. acesta având lipit de partea stângã a feþei chipul ei. cã ea îmi rãspundea mesajelor cã se afla lângã mine. femeia lui Dante depãºeºte ipostaza de „intelect transcendent”6 pe care o susþinea gruparea amintitã mai sus. nr . vindecarea lui. Ideea de iniþiere prin intermediul dragostei nu este nouã în literaturã. de fapt. cum sã spun. dar din ce în ce mai rar. Fedeli d’amore. îºi are originile în modelul Mamei Divine care apare în gnozele din secolele al II-lea ºi al IIIlea5 . 20 13 . nu al celei imediate: „sã-mi spunã c-a avut un vis cu mine pe o stradã aglomeratã / Acolo sunt de obicei trei fete douã dintre ele mor de la bun început a treia mai rezistã / […]a treia vrea sã plângã spurcatul i-a luat pantofii de damã vrea sã-i încalþe el îi dã inelul / atunci de obicei se face întuneric ºi se produce logodna în sensul cã deasupra noastrã se rãsuceºte cerul ºi apar moºnegii ãia în veºminte strãvezii ei se aºazã unde pot mãnâncã din pachete ºi vorbesc în ºoapte / […] aº vrea s-o strig pe Zenobia tu vino lângã mine cu picioarele alea desculþe ºi subþiri (nici n-am pretenþii) sã þi le încãlzesc cum pot îþi dau ºi pepsi Dar de câte ori încerc gura mea tunã”15 . Iubita îºi are rolul ei în acest act fiinþator ºi executã un adevãrat ritual în romanul Zenobia.ISABEL VINTILà ingurul roman scris de Gellu Naum. Aflatã în transã. Aceastã idee. chiar ºi atunci când eram înfometat ºi bolnav ºi rãtãcind pe la þarã. înflãcãratã/ ca o cascadã rece muream pe baricada ei/ purta rochii subþiri beretã ºtia câte ceva din adevãrurile noastre dubioase/ odatã în pãdure am vorbit cu ea/ sora mea tãcutã ce tot lucrai tu la o cantinã pe câmp/ acolo te-am vãzut prima oarã ºi numai norii te acopereau”7 Aceste versuri pot constitui. fiind deja eliberat prin iubire: „Viaþa mea a avut de câºtigat. Nici la ce orã. comunicarea dintre cei doi iubiþi se realizeazã la un grad atât de ridicat. anul X XVI VI. Nu cred cã aº putea ruga pe altcineva sã mã lege la ochi. Am intrat. personajul lui Breton. Am avut crize ºi mai târziu. nici la care cinema. În astfel de momente. împreunã cu ea ºi prin ea. poate pentru cã mã vãzuse necãjit. Ca ºi în romanul Zenobia. reprezintã mai mult decât un produs al unor jocuri suprarealiste. Zenobia ºi-a amintit de jocurile noastre ºi mi-a cerut hârtie ºi creion. acolo unde m-a gãsit ea”2 . cât ºi de apropiaþii sãi: „E vorba aici de puterea dragostei. acesta se apleacã spre înþelesurile adânci ale existenþei. refuzând legãtura cu ceilalþi. s-a petrecut la început sub imperiul misterului: „Câþiva ani n-am ºtiut. nici ea. Ruperea de lume se face de cele mai multe ori alãturi de iubitã ºi acest fapt se poate remarca mai ales în cea de-a doua etapã a creaþiei sale. serie nouă. semãnând cu flãcãri lungi. gestul de a desena fiind simbolic în ambele cazuri pentru renaºterea suprarealistului prin intermediul dragostei: „De mai multe ori ea a încercat sã-mi facã portretul cu pãrul ridicat. anumite pasaje din romanul Zenobia care ne trimit la Divina Comedie susþinându-ne ipotezele în acest sens. n-am îndrãznit sã ºtiu. ca ºi dicteul automat. Mi-a spus. putem afirma cã romanul Zenobia este o scriere în care se descrie procesul devenirii. de aceea pentru foarte mulþi nici nu conteazã dacã nu înþeleg totul. Este cunoscut ºi faptul cã Gellu Naum ºi soþia sa Lyggia au trãit o mare iubire despre care fiecare afirma cã l-a salvat. În roman. deºi nu recunoaºte în roman acest lucru decât la adãpostul unei ironii cu care ºi-a obiºnuit cititorii: „Eu scriu aici (pentru cã s-ar pãrea cã scriu) despre dragoste ºi-mi place bâiguiala asta care îmi dizolvã inteligenþa ºi cultura ca sã-mi deschidã alte porþi”8 . Am dat de un cinema de care nu mai auzisem pânã atunci. Unele dintre acestea sunt descrise în amãnunt în roman. poetul a susþinut întotdeauna cã scrierile sale nu ar fi fost aceleaºi fãrã prezenþa iubitei. Beatrice mediazã relaþia dintre uman. în perioada copilãriei mai ales. În cea de-a doua fazã. care nu au posibilitatea de a reîntregi cuplul primordial. când spiritul revoltat al tânãrului suprarealist cãuta o eliberare violentã. iubirea fiind o etapã din procesul iniþiatic pe care poetul suprarealist l-a parcurs de-a lungul întregii sale existenþe. singura ºi marea iubire. «partea cealaltã» (cum se intituleazã una din cãrþile mele). Lumile interioare ale celor doi îndrãgostiþi sunt legate de reprezentarea în miniaturã a femeii. sã salveze doar o singurã femeie. gesturi pe care se pare cã le îndeplinea ºi Lyggia Naum în viaþa de zi cu zi. din realitate. ªi. se salveazã ºi se izoleazã de lumea care îl dezgustã. cheia întregului roman al lui Naum. ori mã hipnotiza Gellu. Aceste flãcãri formau de asemenea pieptul unui vultur ale cãrui aripi grele cãdeau de o parte ºi de alta a capului meu [t. cã venise. Acum. trinitate care apare foarte des în scrierile sale: „De la postul meu de pe scarã exhibam lucruri esenþiale pe care le dispreþuiam/ se cobora o berenice mã întreba de acte/ o mamã nebuloasã. Logodna se face într-un mod aproape macabru deoarece mirele reuºeºte prin acest act. sub imperiul realitãþii credibile.” Atât. I le-am dat. Zenobia sau Lyggia este ea însãºi un refugiu pentru poetul suprarealist. schiþând chiar o „floare a amanþilor”11 . Aceastã femeie-medium. aºa cum spunea Eliade. apoi m-am pierdut în Lyggia. Toþi vor sã aibã parte de o dragoste nemaipomenitã. 2013 7 . de fapt. cu douã bilete în mânã. o metodã de cunoaºtere a sinelui. este chiar Femeia presimþitã demult. reprezentat de Dante. În astfel de întâmplãri se împletesc foarte multe biografeme cu influenþe evidente din romanul Nadja al lui Breton. deºi nu ºtia sã deseneze. un exemplu concludent fiind cel al lui Dante. de prezenþa „salvatoarei”. care deþine inepuizabile surse de imagini poetice: „dar e de ajuns o simplã rãsucire de cheie ca sã auzi / curgerea lentã a timpului pe lângã ciorapii tãi umeziþi /sau respiraþia greoaie a rãdãcinilor / ºi iar visezi malul albas- VI . Dacã pentru Dante. amândoi regãsim lumea. a avut se pare ca motive de inspiraþie romanele Nadja de Breton ºi Le Paysan de Paris de Aragon. Povestirea visului reprezintã. întâmplãrile miraculoase”3 . ca ºi creaþia mea. cã fantoma cãutatã nu mai era o fantomã.. împreunã cu bucata de carton care îmi þinea loc de masã când voiam sã scriu. este o altã faþã a iubitei în opera acestuia. chiar din anii copilãriei. pe care nu ºi-l doreºte. Asemãnãrile dintre femeia lui Dante ºi cea din opera lui Naum sunt evidente mai ales în scrierile de maturitate ale acestuia din urmã. mai mic. Apoi am stins lumina din camerã ºi de pe coridor ºi m-am ghemuit între sofa ºi perete. Influenþa lui Dante este clarã în scrierile naumiene. ea fiind.. poarta mea. dar ºi în poemele lui Gellu Naum. Acest spaþiu oniric este pentru suprarealiºti o sferã neatinsã. pentru cã eu nu am fãcut asta decât cu el.. Lyggia spune cã. Diferite ipostaze ale femeii devin astfel centrul preocupãrilor unor scriitori din secolul al XII-lea sau al unor grupuri care refuzau supremaþia Bisericii Catolice. al regãsirii sinelui. cã femeia poate fi centrul universului prin care pot dobândi cunoaºterea marii ini- S Nadja ºi Zenobia: iniþierea în misterul iubirii suprarealiste þiaþi. dar înseamnã ºi o modalitate de trecere din real în suprareal. Lyggia Naum povesteºte în acelaºi dialog cu Svetlana Cârstean cã. M-am apropiat de izvoarele poeziei. nu am ºtiut niciodatã sã desenez cu adevãrat. iar autenticitatea acestora este confirmatã atât de poet. sunt sortite pieirii. dar nu în relaþia cu Dumnezeu. este iubitã. în întuneric.”13 Iubita acestui poet nu este doar o femeie. mai ales în Zenobia. În faþa intrãrii mã aºtepta Zenobia. M-am pierdut în lume. De asemenea. La rândul ei. ea deseneazã naiv portretul iubitului. Nu ne-am mirat.

prin intermediul personajului masculin care se schimbã vizibil pe parcursul întregului roman. Partea cealaltã. op. Împlinirea acestui deziderat se face prin iubire ºi prin iubitã (Nadja-Zenobia). dedublarea se realizeazã cel mai bine la Naum în momentul trezirii din somn. este mai complex ºi mai diferit decât îºi închipuie lectorul: „vorbesc de noi la persoana a IV-a singular”. Chiºinãu. Cluj. s-a liniºtit”. Ed. Iason reprezintã o altã parte a personalitãþii naumiene care apasã asupra cuplului. Pe Dragoº. scriitorul pretinde cã vorbeºte la persoana a IV-a singular. tatã a trei generaþii de rebeli americani. Ed. Acesta este momentul în care pãtrund în existenþa lor elemente din afara cuplului. Ed. Revenind la romanul Zenobia. luând din primele pagini aspectul unui fel de scenariu miticooniric.. poartã un nume pus chiar de personajul-narator. 110 7 Câte ceva în Naum. Limes. 53 15 Naum. 1998. în timp ce Albinosul din Poetizaþi. Sinele gânditor ºi activ se manifestã în opera lui Naum în diverse moduri. Ed. Cuplul trece printr-o serie de experienþe iniþiatice: protagonistul este implicat direct în întâmplãrile bizare menite sã contribuie la iniþierea cuplului. „La F. op. arhetip care apare atât în desenele femeii. 247 8 Gellu Naum. spectral.”. 1999. p. 129 18 Naum. p. ca pe un sicriu. 157. op. nr. realitatea din afara cuplului este strãinã ºi rece. 1992. nr. a trãit în Lower East Side din tinereþe. În locul crizei din afarã. Clinica de psihiatrie. celãlalt care sunt totdeauna eu. interviu cu Lyggia Naum în „Observator cultural”. Naum foloseºte mai ales persoana I singular ºi plural pentru a sublinia implicarea efectivã a eului. p. Craiova. p. Ed. luminile de pe strada Batiºtei au clipit puternic (nu.. siguranþa emanatã de dragoste. Universitas. întru darul creaþiei. Gellu. nu intrã în crizã. 1. Pe de altã parte. semn cã acesta era prezent printre ei. Iaºi.5( 175 ). Aºa cum am mai spus. de fapt. simbol al inconºtientului. p. „Sã nu se stingã luminile. nu ne-a vãzut. 2008**** 8 VI . Acelaºi lucru se întâmplã ºi cu Iason spre finalul romanului. Când am rostit numele lui Iason. se întâlneºte pe parcursul scrierii cu anumite personaje-simbol.119 10 Cârstean. nr . 220 14 Gellu Naum în dialog cu Sanda Roºescu. siguranþa fiind sugeratã pe parcursul întregului roman de starea de cãldurã./ din pat vãd cerul înstelat. purtându-se pe sine însuºi în braþe.”. vulgarã. 2005. „Allen Ginsberg. cit. Zenobia participã de cele mai multe ori indirect. la întâmplare. Ed. Bucureºti. 2010*** O PROZà CU SEBASTIAN. p. „Iartã-mã. Gellu.. l-am bãtut pe umãr. Andrei Codrescu. Polirom. Ed. Traseul urmat de protagoniºti între þinutul «mlaºtinilor» ºi «oraº» (în interiorul cãrora Coridorul ºi Scara sunt titlurile unor capitole). putând fi pus în legãturã ºi cu o transmutaþie alchimicã sui generis a eului poetic”22 . p. personaje masculine care pot fi considerate ipostaze ale eului-autor. Acesta din urmã este prezentat în casa domnului Sima drept un „distins poet”. Dragoº intervine în viaþa celor doi. 2004. Mircea Stâncel. se amestecã. op. Orice face el nu poate fi decât frumos. nedoritã. Cluj-Napoca./ Chiar dacã pentru voi. Poezia contra literaturii. „Iason”. nr. cit. Constantin s-a cam speriat. Gellu. la fel ºi cel inconºtient ºi latent. Pentru cã prenumele sãu nu este cunoscut. Istoria credinþelor ºi ideilor religioase. lângã uºã. Nadja (Texte integral. Éditions Gallimard. de câte ori se discuta despre Luca în cercurile de prieteni. Medium în Întrebãtorul. cã acesta este un roman de formare ºi cã experienþele nu sunt altceva decât probe în vederea atingerii perfecþiunii. întâlnirile fiind marcate de un anumit eveniment sau de o anumitã stare de spirit. 141 21 Gellu Naum. plângând chircit la uºa unei femei numitã Nathalia. claustrant.”. creeazã personaje masculine contradictorii care au o origine comunã. cit. Simona Popescu precizeazã în Salvarea speciei. p. Cartea Româneascã. Ed. poate fi interpretat ca având un caracter în esenþã iniþiatic. Polirom. care este multiplu. elementele biografice pe care Gellu Naum le împãrtãºeºte cititorilor lui prin intermediul convorbirilor cu Sanda Roºescu ne îndreptãþesc sã credem cã personajul Iason ar putea fi inspirat în mare mãsurã de personalitatea scriitorului Gherasim Luca19: „În clipa aceea. În poemele ºi în prozele sale. 2013 . de pildã. André. Pentru a face însã diferenþa între „noi”. personajul masculin precizeazã cã are acest nume dintr-o altã epocã. Ed. am spus. doctore. propria fiinþã. Mircea Liviu Goga. cât ºi în trimiterea la Divina Comedie (cercurile concentrice date de experienþele celor doi îndrãgostiþi) în capitolul intitulat Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceaºcã de cafea fabricatã în Suedia . III. Bucureºti. vol. ca prin minune luminile se stingeau. cu finala revenire spre mlaºtini..” ºi îºi va face apariþia din senin pe holul de la intrarea în atelierul pictoriþei Maria. Humatitas. Naum. 120 13 Gellu Naum.20 Petru este un alt eu al protagonistului.. am închis uºa era foarte cald”17 În întreaga operã a lui Gellu Naum se pune problema unei mobilitãþi extraordinare a eului poetic. Dossier). eu stau îngropat între oase. 290 16 Malul albastru în volumul Partea cealaltã (1980) în Despre identic ºi felurit. i se mai pune ºi un alt nume. Aici. Petru pleacã dupã ce îºi dã seama cã Zenobia nu îi rãspunde în acelaºi mod la dragostea pe care i-o poartã. (175 175). Partea cealaltã în Despre identic ºi felurit (antologie). 127 22 Pop. Lucruri ºi limbaje. fiind asociatã cu un confort datorat cãldurii: „[…] am intrat la noi. interviu cu Gellu Naum. Acest personaj. Cartea Româneascã. 11 Breton. scopul iniþierii descrisã în romanul Zenobia: împãcarea cu lumea. Contestarea poeticã. aºa cum este obiºnuit cititorul sã îl perceapã. Aderca personajul nu îmbãtrâneºte. 20 Gellu Naum. din trecut ºi cei doi sunt nevoiþi sã se întoarcã la realitate. Curtea Veche.. În Cornelius de Argint. este deosebit de sugestivã pentru înþelegerea zbaterilor care se petrec înlãuntrul autorului-protagonist: „Petru zãcea ghemuit în dreptul becului.tru de la capãtul râului/ pe care ne rumegãm feerica pãrãsire”16 Zenobia este cea care reechilibreazã personajul principal masculin din roman. se îndreaptã prin mlaºtini „cuminte ºi palid. 2005 9 Ibidem. prin întoarcerea în mlaºtini. James. Cartea Cãrþii de ªtiinþã. „Uite-l ºi pe ãsta”. op. p. 260 19 Gellu Naum povesteºte cã. Bucureºti. pe un covoraº cît palma. Bucureºti. trãiesc interior sub un clopot de tainã.. 20 13 . în timp ce stau cu Sebastian de vorbã. bucuriile sunt reverberate de spirit. 2004. cit.”. în „Observator cultural”./ îþi dezvãlui acest adevãr:/ Eu nu sunt tocmai eu. dar ºi pe refugiaþii propriu-ziºi. degradãri. serie nouă. Povestea celor doi se încheie în mod ciclic. 109 6 Ibidem. Hasefer. Bucureºti. Personajele ºi gesturile lor simbolice sunt conturate din numeroase trimiteri „mitico-simbolice” care pot fi descifrate asemenea unei criptograme. nu mi s-a pãrut). Humatitas. încercând sã pãtrundã în propria fiinþã./ Semãn mult. Gellu Naum. acolo unde se înregistreazã imperfecþii. 110 5 Apud Eliade. p. 2001.. Naum. o femeie care înþelege ritmurile tensionate ale universului ºi trãieºte alãturi de poet în concordanþã cu miracolele revelate de suprarealism. Prof pe drum . La fel se petrec lucrurile ºi cu alte personaje din prozele suprarealistului român. precizãm faptul cã personajul-narator. prefaþã ºi notã asupra ediþiei de Simona Popescu. cu matricea sacrã a elementaritãþii funciare. Ion. 276 17 Gellu Naum./ albastrul de pe pereþi se ºterge pe coatele zilelor/ se duce. decât unul încadrat în rama viziunii «realiste». prefaþã ºi notã asupra ediþiei de Simona Popescu. 1998. Ed. modul în care sunt descriºi bãrbaþii care apar în prima parte a romanului Zenobia.” „Care ãsta”? s-a mirat Constantin. Svetlana. cit. 2012*** comparativul DIN UNGHIUL CURAJULUI POLEMIC. 1 Brook.. κi respira tânguirea. p. Iatã. p.cit. este nevoit sã-l primeascã în grota din mlaºtini în care locuia cu Zenobia deoarece domnul Sima nu mai era capabil sã-l gãzduiascã la el. fie el multiplu sau subconºtient. El este regele acestei capitale a boemei care-i adãposteºte deopotrivã pe poeþii ºi artiºtii refugiaþi din visul american. Iaºi. Simbolul care ilustreazã acest concept este cercul. „Casa a stat mult în mlaºtina secolelor.. 2003 4 Eliade. valorile individuale. pe cealaltã parte a strãzii a trecut Iason. poetizaþi. El este cel care o descoperã pe Zenobia în mlaºtini ºi declarã cã o iubeºte „neînchipuit de mult”. Deºi în primã instanþã acesta pare sã nu deranjeze cuplul de îndrãgostiþi. ca pe un „eu” ºi un „tu” sau mai mulþi „eu”. anul X XVI VI. Poate acesta este. Mircea. Ea este matca protectoare. zgâria cu unghia panoul ocru al uºii”21 . Despre suprarealism ºi Gellu Naum cã poetul simþea o permanentã nevoie de purificare./ aproape cã nu mai are acoperiº. atingerea celui mai înalt grad de purificare spiritualã sinonimã cu perfecþiunea. regãsirea de sine. 118 12 Ibidem. Aderca: un destin în contrapunct. p. op. Ed. mereu obsedat de aceastã dedublare. Ion Pop observã cã „þesãtura narativã a «homanului» e construitã tocmai ca o astfel de «criptogramã». al pãrãsirii parþiale a spaþiului oniric: „ªtiu cã eu. Exteriorul. care sunt în cãutarea lui. p. Se poate spune. F. Zenobia. de asemenea. 29 februarie – 6 martie 2000 2 Ibidem 3 Cârstean. este latura sa urâtã. bãrbatul-copil. sau mai bine spus poate fi identificat în mai multe ipostaze. cei dinafara mea. Aceastã ipostazã a lui Petru în poziþie fetalã. Mircea. mai bogaþi în cunoaºtere ºi la fel de îndrãgostiþi. p. dacã în fiecare dimineaþã/ Sãvârºesc o experienþã trucatã. Henri Zalis. semn cã eul sãu nu permite fragmentarea. 162 comparativul de superioritate PRIMA CONSULTAÞIE. un preº de ºters picioarele adus pe semne de el. nu pot fi regãsit decât în secunda deºteptãrii”18 De aceea. ipostaze ale propriului sine. p. André Breton Gellu Naum spre finalul ºederii lor în mlaºtini. Svetlana. am rãspuns. 25 februarie – 3 martie. în sine. Ramuri. teatru mai curând al «apariþiilor». Zenobia. 2009*** ALLEN GINSBERG. mai precis în spaþiul citadin. bãtute de furtuni.

(175 175). Erika Takacs . Sã creascã.Dream Erika Takacs . Tablou Curînd Am sã fiu o picturã Sau douã Pe un perete nesingur Desprins din imaginaþia ta. Ecou de care s-a agãþat inelul tãu cu topaz nu e încã timpul pielea care ne îmbracã trupul e încã fragedã o vom strâmta în zori ºi o vom prinde cu sfori de mãtase rotunjite la capãt azi nu-mi e teamã 4. 20 13 .ANCA ªERBAN poeme * stai liniºtit nu o sã scriu despre cele patru ferestre cu luminã slabã o sa îngenunchez în faþa mausoleului acolo unde podul face legãtura cu untdelemnul din candelã o sã tac pânã la asfinþit o sã trec prin ziduri n-o sã mã vadã nimeni îmi lipsesc oasele ºi mirosul de pãmânt sunt diformã port în mine o uºã ce sunã a gol ºi câteva insecte ce nu înþeleg nimic se aºeazã cu picioruºele ridicate între vertebre ºi nu schiþeazã niciun gest ** n-aº fi crezut cã pielea ruptã-n fâºii rãmâne vie cã pãstreazã mirosul acela de soc proaspãt cules ºi urmele cãrnii a trebuit sã mã ascund într-o faþã de pernã matã ºi sã închid ochii sã mã imaginez într-o movilã sã mã identific cu ea pânã la ultimul grãunte de praf sã suflu sacadat sã caut în mine preaplinul sã-l las liber într-un singur avânt *** marþea adun filme uzate le privesc pe gaura cheii urmez acelaºi traseu de la ºosea pânã la poarta ateneului apoi pe bulevardul victoriei ºi în mersul piticului pânã la romanã strâng în pumni ciupercuþe monocrome pe care le desfãºor cu o precizie greu de imaginat chiar ºi pentru câinele cu urechile ascuþite de pe partea cealaltã a trotuarului **** îmi decupasem un zâmbet larg cu care sã te întâmpin atunci când ai sã vii poate pentru ultima oarã simt încã acel aer de cruzime controlatã urmele de pantofi de pe perete apa din vazã obositor de sticloasã tãcerea de pe canapea inerþia scrinului din antreu greutatea lui istoria atingerilor niciodatã apãsate ***** trãim ºi atunci când suntem sãdiþi aproape de rãdãcina unui bambus ºi atunci când suntem cãlcaþi de un tramvai din noi se ridicã un abur uºor vanilat ºi o rãcealã ne purtãm crucea-n obraji cu nonºalanþã nu credem în sânge ºi nici în resturile de piele lãsate deloc involuntar pe podea mi se pare cã cineva îºi apleacã privirea cãtre noi nu mai e mult ****** dacã aº putea pãstra în minte calele lãptoase sã trãiesc cu ele ºi prin ele sã mã gândesc la sârma ghimpatã de pe scãunelul pregãtit anume pentru zilele mult prea luminoase nu mi-ar mai trebui pietre în fiecare searã aº merge prin vecini ºi aº stânge vorbe cu plasa de fluturi impregnatã cu buline roºii 1. nu deschid uºa miroase a cearã când îmi adun genele de pe prag cu un etaj mai jos o femeie desculþã macinã cafea ºi schimbã cearºafuri din pânzã reciclatã floarea soarelui a început sã creascã din pereþi fix la ora ºase 5. mã gândesc la ghioceii de la mama ºi la strãzile pline de noroi mã adun bucãþicã cu bucãþicã ºi mã lipesc de geamul cu obloanele trase ca de un izvor cu apã vie vor veni iar sã ne certe ne vor goli numele de orice-i firesc (sau cel putin de orice-i firesc pentru noi) ne vor sili sã ducem mai departe egoismul lor latent ºi compotul de viºine azi e duminicã mamã ºi clopotele bat 3. o zvâcnire e nevoie de ochi puternici de dinþi stânºi cu grijã fãrã zgomot de apusuri întunecate mã aºteaptã ca în fiecare zi mãlinul sã mergem soarele stã întins pe o bancã 2.Three Graces VI . Cãutare Te caut pe scenã Dar mi se spune des Cã eºti în salã Pe fiece loc. nr . un vis. Sã putem privi mai bine Cum în fiecare copac Se leagãnã sufletul meu. anonim mi-o strînge moale ªi o bagã la loc. 2013 9 e le t ris tic ă Dupã . Sã mã înghitã cu totul. plin de chemare κi arunca hainele în privirile mele. nr. Apropiere Înainte vreme Trebuie cã eram Elena ºi Paris Mult în afara orelor nesfîrºite Din clãdirea posacã ºi nemulþumitã Unde femeia fluture Cu un gest sigur Incuia uºa complice ªi cu un altul. anul X XVI VI. Oul meu Rostogolesc oul fecund Prin ultimul necuvînt Pîn sã nascã. Zbor De la o vreme adîncã Am început sã zbor peste pãduri nesfîrºite Cu netine de mînã Deºi mi-ai fi putut oferi un cîntec. serie nouă. am inventat împreunã cel mai frumos joc cu ponei am râs ºi n-am uitat nici de controlor nici de semnalul de alarmã FRANCISC PAL poeme M-am copt prea tîrziu Aºa cã m-au lãsat viu ºi nevãtãmat Pe singurul anotimp Sã cînt searã de searã.5( 175 ). nu m-am urcat niciodatã pe acoperiºul unui teatru de varã mai bine zis nu m-am urcat niciodatã pe acoperiºul vreunei clãdiri pentru a ajunge acolo e nevoie de mai mult decât un moft. Confuzie Cu mare greutate Ridic o mînã din mormînt Dar trecãtorul viu. mã gândesc la fetiþa cu pãrul creponat care îngânã tautologii la piaþa victoriei ºi râde cu poftã de metroul din direcþia opusã ea ºtie cã joi dimineaþa vine Triton ºi lasã norii slobozi inspirã expirã îndoaie genunchii mi se pare cã are alura unei prim-balerine cu poante imaginare ºi urechi curajoase (mai sunt trei minute) scara rulantã nu urcã doar coboarã paltonul roºu petecit în spate ciorapii albi mirosul de negresã eu nu rãspund la numere necunoscute 6. dacã nu putem opri întinarea s-o lãsãm sã fie verde verde precum corcoduºele bunicii sã nu privim înainte sã mergem înapoi sã le pãstrãm în groapa sãpatã de cârtiþa vecinilor un cerc perfect pãmânt bãtut ºi nici urmã de vreun trup sfârtecat pe mâneca balozaidului mai bine îmi strâng ºireturile nu pot sã rãmân nemiºcatã Omul nesigur Dã drumul vorbelor In creierul meu ªi stã ºi ascultã ecoul.

George Cãlinescu ºi Brâncuºi. Premiul pentru film-eseu / Festivalul Internaþional Alter-native / Târgu. Ganduritmuri la Ghera(RI)sim 10. Orele 14.45 -18. Oskar Pastior. nu-l mai uitã niciodatã.00 -16. Michael Finkenthal.scenariu non-oedipian cu miºcãri suprataumaturgice. 02 IUNIE 2013. Gheorghe ªfaiþer ºi Mihai Lazãr. Univers sonor: Virgil Mihaiu. GRUPUL SUPRAREALIST ROMÂN” (fotocumente. POVESTEA UNEI EXPOZIÞII. Bucureºti: Gherasim Luca: insolitarea realului 05. 3 ET CDN PRODUCTIONS / „Des idées des hommes des oeuvres”. dar utilizeazã ºi o seamã de documente sau manuscrise inedite din arhiva ICARE. Supranumit „decanul fotoreporterilor”. Bucureºti. anul X XVI VI. Dacã ar fi sã apropiem lectura sa de un nume important. În acest film el citeºte din poemele cuprinse în carte.3 iunie 2013 Salonul internaþional de carte Bookfest ºi Facultatea de Litere Organizatori: INSTITUTUL PENTRU CERCETAREA AVANGARDEI ROMÂNEªTI ªI EUROPENE. În anii 2000. atunci acesta nu poate fi decât Gherasim Luca. Radu Voinescu. Sorana Georgescu Gorjan. Evocare. Emilian Galaicu-Pãun. Filmul reface biografia lui Ion Vinea. Baltimore: Straniul interludiu: Gherasim Luca în Þara Sfântã. AMPHITRITE. ORELE 17. Fundaþia Arte Vizuale. ASOCIAÞIA EDITORILOR DIN ROMÂNIA / SALONUL INTERNAÞIONAL DE CARTE „BOOKFEST”. EDITURA VINEA. 1930.00 -12. OMUL CU O MIE DE OCHI / Viaþa ºi fotografiile lui Iosif Berman. Internaþ/ Mediawave .Yigru Zeltil.55 Cinematograful de artã Bookfest PROIECÞIE DE FILME / Partea a II-a AVANGARDÃ. Duratã: 55 minute. Rãzvan Teodorescu. Înscriere liberã. Premiul UCIN pentru documentar scurt-metraj. pe fundalul istoriei zbuciumate a anilor 19401947. serie nouă.14 aprilie 1996 . acad. Cristina Paraschiv. POEZIE. Piatra Neamþ: AMPHITRITE . 1996. Film realizat de Institutul pentru Cercetarea Avangardei Româneºti ºi Europene (ICARE). 3 ET CDN PRODUCTIONS / „Des idées des hommes des oeuvres”. Acest documentar artistic este construit ca un dialog poetic între Celan ºi prietenul sãu.5( 175 ).45 Cinematograful de artã Bookfest PROIECÞIE DE FILME / Partea I AVANGARDÃ. Vladimir Panã. Bucureºti: Gherasim Luca. în montajul definitiv. Oameni care au fost: Ion Vinea.00 -14.30 06. Bucureºti: Gherasim Luca .14. (175 175).scenariu non-oedipian cu miºcãri suprataumaturgice.) 07. Duratã: 52 de minute SÂMBÃTÃ.] Cooardonare/Secretariat: Nicolae Tzone (ICARE). Suceava: Gherasim Luca.cu ocazia Centenarului Tristan Tzara sub egida UNESCO. ªerban Foarþã DUMINICÃ.). unul din cei mai mari poeþi de limbã germanã ai veacului.15 -15.00 -20. Bucureºti: Luca.00 07.) Se prezintã. între Bucureºti ºi Paris PROVOCAREA GHERASIM LUCA Moderator: Ion Bogdan Lefter Participã: Petre Rãileanu. filmat. SÂMBÃTÃ.05 Cinematograful de artã Bookfest PROIECÞIE DE FILME / Partea a III-a AUTORI CONTEMPORANI POEZIE SCRISÃ DIRECT ÎN LIMBA FRANCEZÃ Orele 17. ªerban Foarþã a publicat volumul „ABC D’AIR”. 1994. Duratã: 54 minute Orele 11. se va înþelege cu adevãrat de ce. POEZIE. dupã filmul realizat de Raoul Sangla: COMMENT S’EN SORTIR SANS SORTIR. regia si imaginea: Alexandru Solomon Prod. fotografiile ºi echipamentul lui au fost confiscate. Craiova: Receptarea lui Gherasim Luca în critica româneascã 04. Stabilitã în Franþa. Constantin Abãluþã. coregrafie ºi discurs performativ 17.45 ªerban Foarþã / ABC D’AIR UN POÈTE ROUMAIN INTERPRÈTE QUELQUES-UNS DE SES POÈMES FRANÇAIS Un film de Gheorghe ªFAIÞER ºi Mihai LAZÃR În cadrul proiectului „«BUCAREST-PARIS. cu farmec ºi pregnanþã. Filmul începe în acest moment.00 Sesiune de lucru. în special poemul Passionnément. marele filosof. Miºcarea scenicã: Andras Lorant. Regia ºi scenografia: Horaþiu Mihaiu. Rodica Draghincescu. din care poetul timiºorean a tradus ºi pentru care a mãrturisit. O producþie de Nicolae Tzone. atât de special.00 Spaþiul de evenimente „Gherasim LUCA” Orele 13. utilizeazã.30 -11. APTR . o nouã ordine poeticã a lumii 03. Bucureºti: Luca ou l’invention de soi 19.Germania. Maria Dinu. Bucovina Literarã (Suceava). Premiul special ProdFest 96 / Romania. Andi Brânduº. Bucureºti: Locul lui Luca.00.00 Spaþiul de evenimente „Gherasim LUCA” Conferinþã de presã: BRÂNCUªI NU SE CUVINE CLINTIT DIN MONTPARNASSE Gherasim Luca despre Brâncuºi. realizat la Editura Vinea în 2012. Astfel. Nicole Manucu. 3 D (poem-fluviu) Cuvânt de salut: Grigore Arsene. Alexandru Pop Andrieº.) 16. Ioana Abur. 01 IUNIE 2013. Premiul II . Nicolae Tzone Vizionarea filmului: Blestemul lui Brâncuºi (I). DE LA GHERASIM LUCA LA PAUL CELAN ªI IOSIF BERMAN Orele 13. I (prezentare comunicãri ºi dezbateri) Moderator: Nicolae Tzone 02. Un manifest incendiar împotriva lui Luca ºi Trost 13. o febricitate/senzualitate care o individualizeazã între confraþi.30 -12. Cluj: Publicistica lui Gherasim Luca (comunicare transmisã) 24. Chris Tanasescu (MARGENTO).. Observatorul Cultural (Bucureºti).PROGRAMUL SIMPOZIONULUI CENTENARUL GHERASIM LUCA (1913-2013) VINERI. ICR Budapesta ºi ICR New York. cu ajutorul mijloacelor lor specifice (colaj. Filmul surprinde imaginile peregrinãrii expoziþiei. de pildã. Distincþii: Premiul UCIN pentru cel mai bun documentar pe anul 1993. Vãzând acest film. de et par Gherasim Luca Une realisation de Raoul Sangla (LA SEPT. Orele 15. CRONICA DE LA ZÜRICH. timiºoreancã de origine. de Gherasim Luca. 1994. Alexandru-Ovidiu Vintilã. Coordonator: Nicolae Tzone Orele 13. poemele sale au directeþe ºi. Craiova: Gherasim Luca – realitatea cotidianului sublimat 15. scri- Prim plan: Brâncuºi. Bogza. o parte importantã est consacratã publicaþiilor Simbolul. Bucureºti: Passionnement sau sadismul dialecticii (comunicare transmisã) 25. [Pânã la susþinera evenimentului se vor perfecta ºi alte colaborãri.Festivalul de Film Documentar de Istorie a Artei / Cotroceni 1996.Gyor. în Colecþia „VINEA INTERNAÞIONAL”. II (prezentare comunicãri ºi dezbateri) Moderator: Petre Rãileanu 12.15 03. Mihail Gãlãþanu: GHE-GHE RASIM LU-LU-LUCA 21. FR. Cristina Paraschiv. de Cornel Mihalache. Gheorghe Iova. 31 mai . Durata: 12 minute LUNI. Muzica: Cristian Tarnovetchi. (Ediþie îngrijitã de Yvonne Hasan.55 08. Luiza Mitu. Realizatorii filmului. Ocravian Soviany: Gherasim Luca ºi oglinda de apã 18. IV) a celor 4 volume de jurnal. Colajele lui Gherasim Luca 11.Mureº (manager: Gavril Cadariu). între obsesie ºi vis 14. ºi-a petrecut tinereþea în Bucovina ºi la Bucureºti. De la text la spectacol (Expunere urmatã de prezentarea video a unui fragment de 10 minute din spectacolul cu acelaºi titlu realizat la Teatul Ariel din TârguMureº (manager: Gavril Cadariu). Tarkos (comunicare transmisã) 23. Distincþii: Premiul pentru cel mai bun film video / Festivalul Tinerilor Realizatori / Costineºti. de Gherasim Luca. El a fost scris direct în limba francezã. o anume afinitate. a apãrut în la Editura Vinea. DUO PENTRU PAOLONCEL ªI PETRONOM.00 -19. de Gellu Naum. GEO BOGZA – DOUÃZECI (1993-2013) O capodoperã: POEMUL INVECTIVA Viaþa imediatã. 1994. Orele 14.Universitatea Bucureºti Nicolae Tzone. efecte grafice remarcabile. Iosif Berman. 1993. a fost itineratã în mai multe locaþii muzeale ºi instituþionale din România (de la Muzeul Þãrii Criºurilor la Muzeul de Artã din Piatra Neamþ sau Institutul Cultural Român) ºi din strãinãtate: Berathauzen . îl numea „cel mai mare poet de limba franceza”. Participã: Cornel Mihalache. 03 IUNIE 2013. Bucureºti: Bilingvi. POEZIA PE CARE VREM SÃ O FACEM Bogza ºi Luca: Despãrþirea de avangardã 02. Petre Rãileanu. de Radu Igazsag ºi Alexandru Solomon Zurich. coregrafia: Mãlina Andrei. Isabel Vintilã. Duratã: 40 minute. DE LA „CONTIMPORANUL” LA „AMPHITRITE” Orele 10. Miºcarea scenicã: Andras Lorant. de Alexandru Solomon Paul Celan. Nicolae Tzone. de et par Gherasim Luca. a fost aproape de miºcarea de avangardã. Univers sonor: Virgil Mihaiu.. Chemarea. directorul ªcolii doctorale a Facultãþii de Litere . nr . Volumul „ORAGE PYRAMIDAL”. Musiques: Jean-Pascal Boffo. Producãtor: FAV (Fundaþia de Arte Vizuale). Marele Premiu/ MediaFest ‘96/ Romania. la 100 de ani de la naºterea lui Tristan Tzara ºi la 80 de ani de la naºterea dadaismului. Premiul al III. MUZEUL LITERATURII ROMÂNE – IAªI. recitând poemul Passionnément (Proiecþie video. Ion Pop. Doru Strâmbulescu. mai ales cele cu tentã eroticã. Regia de Florica Fulgeanu.) 01. nu o datã. Durata: 27 de minute. preºedintele Institutului pentru Cercetarea Avangardei Româneºti ºi Europene Vernisarea expoziþiei „GHERASIM LUCA. Mircea Þuglea.. Montajul: Nita Chivulescu.30 01. Bucureºti: Inedit: „Câtva lucruri de spus”. Premiul pentru cel mai bun film experimental/ Fest. HUIT LIVRES DE POÉSIE POUR LA FRANCE».parafraze scenice (Expunere urmatã de prezentarea video a unui fragment de 10 minute din spectacolul „Inventatorul iubirii”. Incursiuni critice.00 Facultatea de Litere din Bucureºti (Sala de Consiliu / Amfiteatrul Odobescu) 26. Avangarda româneascã în context european. LA SEPT.30 -18. a fost foto-reporter ºi a trãit între 1892 ºi 1941. PRINÞUL POEZIEI ROMÂNEªTI (1895-1964) Documentar în douã episoade. 1993. realizator: Institutul pentru Cercetarea Avangardei Româneºti ºi Europene. în 2002.45 -15.). ALEXANDRIA LIBRÃRII – SUCEAVA Parteneri Media: Mozaicul (Craiova). Nicolae Tzone. 20 13 . STRIGÃT ÎN TIMPAN. este o autoare care s-a afirmat în literatura românã în cadrul generaþiei pe care critica o numeºte „Nouãzeci”. ORELE 10. Urmuz. Craiova: Gherasim Luca ºi terþul ascuns 06. FOTOGRAFIE.45 05. multilingvi: Paul Celan. Producþie TVR. 1995. Cu: Alexandra Borona. ] Apa. coprod. Iolanda Chioaru (ARTE 21) itorul Petre Solomon. Duratã: 31 de minute. ORELE 17. Filmul a avut premiera la Zurich .30 -17. Sebastian Reichmann. Paris: Lecturi ale lui Gherasim Luca în contextul literar francez actual (comunicare transmisã) 22. Mihail Gãlãþanu. TEATRU.40 02. Ager Film. Chiºinãu: [Sous le pont Mirabeau. Dan Stanciu. Petriºor Militaru. Andi Brânduº. Bucureºti: Luca ºi Luna (comunicare transmisã) ORELE 17. Duratã: 56 minute Orele 14. Reper: PETRE SOLOMON Încheierea tipãririi sub titlul: „AM SÃ POVESTESC CÂNDVA ACESTE ZILE. Deleuze. Pals SESIUNEA I: Bucureºti. spectacolul cu acest titlu.45 -16. Alexandru Pop Andrieº. În colaborare cu Andrei Ruse. Scrie o poezie nonconformistã. Gilles Deleuze. Gabriel Nedelea.05 Rodica Draghincescu: ORAGE PYRAMIDAL Realisateur: ERIC PARISI.00 – 17. Când au venit la putere legionarii ºi generalul Antonescu. realizat în 2004 la Teatrul Ariel din Târgu. Scenariul. nr. HUIT LIVRES DE POÉSIE POUR LA FRANCE». Gherasim Luca. CENTRUL MUNICIPAL DE CULTURÃ „CONSTANTIN BRÂNCUªI” – TG.17. realizat la Teatrul de Artã din Deva în 2012. Regia ºi scenografia: Horaþiu Mihaiu. din 1915 ºi Contimporanul. memorii ºi însemnãri. Bucureºti.00 Sound poetry performance de/ cu IRINEL ANGHEL: PHÉNAKISTICOPE PHIPHIE Sunt utilizate fragmente din Gherasim Luca: „Le secret du vide et du plein”.) Cine-l ascultã pe Gherasim Luca recitând. Orele 12. Distincþii: Marele Premiu pentru Documentar. Craiova: Gherasim Luca ºi dominarea pasiunii prin negaþie 20. unde Berman a lucrat timp de 15 ani. Duratã: 27 de minute. Filmul reconstituie atmosfera acelor ani de nebunie (1916-1947) în spiritul avangardiºtilor.00-13. Sibiu. Corp. este ºi un „actor” inconfundabil. MUZEUL NAÞIONAL DE ARTÃ – CLUJ. din 1912. Sesiune de lucru.” (vol. Constanþa: Dimensiunea graficã a Plinului. Paris: Vampirul pasiv. Dincolo de poezie 09. în palatul ziarelor “Dimineaþa” ºi “Adevarul”.45 04. Festivalul Dakino (2001). Premiul pentru cel mai bun film video/Festivalul Naþional Costineºti. de Radu Igazsag ºi Alexandru Solomon O cronicã neconvenþionalã a Avangardei literare ºi artistice romaneºti. Premiul I Festivalul de Film Documentar de Istoria Artei / Muzeul Naþional Cotroceni 1995. „Passionnément”. ORELE 13. ORELE 18. 10 VI . Simona Popescu. Constanþa: Rana la Gherasim Luca 08.Mureº. preºedinte Asociaþiei Editorilor din România Ion Bogdan Lefter. Producãtor: FAV (Fundaþia de Arte Vizuale). FR. insistând asupra relaþiei sale cu cei doi mari prieteni ai sãi. cea mai longevivã: 1922-1932. A obþinut urmãtoarele distincþii: Premiul pentru film documentar (ex aequo)/ Festivalul tinerilor creatori Costineºti 1996.lea . Comentariul: Nicolae Tzone.1994. Tristan Tzara ºi Marcel Iancu. Lista participanþilor se completeazã pe parcursul sesiunilor de lucru. o amplã expoziþie documentarã dedicatã avangardei. de Gherasim Luca. Horaþiu Mihaiu. Recital (video): Eusebiu ªtefãnescu. 2013 . Poetul. „Héros-limite”.Festivalul Internaþional al Filmului Documentar-Antropologic. ORELE 13. Cu: Tomi Cristin.30 -12. 1 IUNIE 2013. Ion Cazaban.00 -14. COMMENT S’EN SORTIR SANS SORTIR.00-20. JIU. graphic design: Nicolae Tzone) ºi prezentarea ediþiei anastatice a revistei ALGE. Igor Mocanu. cu sprijinul CNC. III. totodatã. asociaþii absurde etc. scris direct în limba francezã. principala publicaþiei a avangardei româneºti ºi. ARTE 21 Parteneri: ªCOALA DOCTORALÃ A FACULTÃÞII DE LITERE – UNIVERSITATEA BUCUREªTI. Orele 15. Baranga. prima serie. conceputã de Nicolae Tzone (design grafic: Valeriu Giodâc). Adina Andriþoiu. în proiectul mai larg: «BUCAREST-PARIS. Durata: 20 de minute Orele 17.. Virgil Teodorescu ºi Paul Pãun. ea se numãrã printre puþinii poeþi români care au reuºit în mod real sã devinã cunoscuþi. Cu: Alexandra Borona.00 Spaþiul de evenimente „Gherasim LUCA” Deschiderea oficialã a simpozionului: Gherasim Luca.00: 01.Premiul Special al Juriului / 1997. dincolo de prim planurile realmente remarcabile. Vlad Ciobanu.30. Ion Bogdan Lefter. Suceava: Gherasim Luca: Inventatorul iubirii. 31 MAI 2013. Regia ºi scenografia: Horaþiu Mihaiu.

cea a software-lui./ mi-a zis cã nu are inspiraþie ºi eu l-am apucat de boaºe./ picioarele mi se înmoaie ºi mã izbesc de podea abia rãsuflând. acelea care tind sã amestece registrele trãrii propriu-zise cu cele ale jocurilor pe calculator. e (ºi) un voroncian. îi prevãd o carierã literarã strãlucitã. ca „alien” (p. pp. 25). Ion Buzu s-a ºi folosit de acele indicaþii. Volumul lui de debut (3 ml de Kondifor. în poezia românã contemporanã: vine de peste Prut. la limita simultanã a tragicului ºi penibilului. dar tratamentul poetic e total diferit./ târându-l în faþa unui carnet:/ «scrie sau þi le strivesc!»/ mi-a ars un pumn în tâmplã. nr. postmodernism. dar în jur nimeni. p. are ceva ºi din tânãrul Bogza. gãoaza. Grosu. în virtutea unei dexteritãþi care trimite la experienþe interioare ºi exterioare adânc asimilate. 20 13 . tensiunea s-a dezumflat.” (Atelier de scriere creativã. nu vrea sã se trezeascã/ sau ezitã. captându-ºi. 18). În afara faptului cã Dumitru Crudu nu-i învãþa prostii ºi cã./ are privirea cuiva care ºtie cum se face. cum bine se vede. p. Un horror calm. pliat pe diversele ocupaþiuni ale autorului. care se îndoieºte de „manuale” ºi le corecteazã mereu prin lecþiile vieþii. desigur – cu excremenþialul. ci merge mai departe. Descriindu-ºi. 38). de fapt. frãmântându-ºi existenþa. ce mai./ am decis sã-l urmez. deºi./ într-o dimineaþã. sã semnalez. o plãcere a exhibiþionismului înþeles ca joc tanatic. în general. 2013./ în manual scria cã din moment ce un antreprenor. tacit./ mâna refuzã sã dea drumul. dar este ºi suficient de atent la riscurile pe care le implicã dezinvoltura lãsatã de capul ei. încã o datã. cu „sculele” lor cu tot.” (Un antreprenor bun. Un teribil simþ al umorului negru. Ion Buzu are o conformaþie de nihilist poetic. 8-9). anul X XVI VI. Dupã ce l-am comentat pe Anatol Grosu. jungian vorbind. al tristeþii metafizice derivate din conºtiinþa de locuitor al unei provincii ambigue: un prizonierat din care nici probabila aderare la UE nu îi poate scoate. pentru a relua termenul arghezian: „– Mai repede pedaleazã bãi. chiar dacã perceput. Dar. cu nuanþe calculat macabre. iar sentimentul inutilitãþii e ºi mai generos alimentat. este de o uimitoare siguranþã a prizãrii cotidianului în versiunile lui vesel-sordide. Ce îi apropie pe cei doi e un fond ob- S scur. au „despre” ce sã scrie. uneori. Ludicul e mai activ la I. cuºca e mult mai vastã./ dau cu pumnii. mai ales. ci numai voluptatea nedepãºirii stadiului respectiv) în direcþie stercoralã. scârba-de-sine-ºi-de-tot sublimatã destul de facil în reþetar.Descent VI . 68 p. buna. pedalarea pe deriziune ºi mai ales pe autoderiziune. Nici mãcar bunele sfaturi în materie de scris nu-l conving: „la atelierul de scriere creativã/ dumitru crudu ne spune sã construim tensiune în texte/ sã fie un bulgãre de zãpadã/ ce se rostogoleºte/ fãcându-se tot mai mare/ ca în final sã izbeascã cu putere. „inomabil”. fervoarea delimitãrii de „programele” preexistente./ am citit cã un antreprenor bun doarme ºase ore pe zi. Erika Takacs . oarecum terifiant. Oricum.) mi se pare solid lucrat. nu pot respira. îmbietoarea postmodernitate. „domestic”. postadolescentul nu are inhibiþii (poetice. care au un aer de candoare lacanianã./ Câinele pãrea destul de hotãrât.” (Zeii. activa vecinãtate – în sens poetic. oricât de ezitantã ar fi ea. Cea mai bunã lecþie pe care. cea a jaluzelelor. modernism. cititor serios (ipocritule!) sã nu mai ºtii dacã pulsiunile suicidare vehiculate prin poeme sunt cele ale auctorelui sau ale vreunui alter ego pixelat./ A întors capul spre mine. Casa de pariuri literare. din moment ce intrã în scenã înºiºi zeii. care altfel i-ar scãpa printre degete./ Un antreprenor bun ia decizii fãrã ezitãri. prea multe nu sunt de spus aici: descumpãnirea miratã (de genul celei a lui „The Kid” – Leonardo di Caprio – din filmul The Quick and The Dead) în legãturã cu ceea ce crede cã poate. poate) cãlduþ. respectiv asumarea literalã a unui soft „inspiraþional”. numai ºi numai pentru a-l face de râs. Altfel spus: avan- gardism./ aminteºte-þi/ zeii. În afarã cã ºtiu ce s-a întâmplat în poezia ultimului secol./ / tensiunea apare atunci când brusc. mai au ºi bunul instinct de a nu se înscrie în vreo „tendenþã” la modã.// o mânã îmi strânge boaºele. (175 175)./ o mânã te apucã strâns de boaºe/ ºi nu-þi dã drumul. cele câteva exageraþiuni (sã ne înþelegem: nu prezenþa lexemelor ca atare./ doar nu vrei o sãgeatã-n fund.Evolution Erika Takacs . printre temele preferate sunt: cea a cartofului. Lumile de pornire ale celor doi poeþi sunt asemãnãtoare: cele ale satului arhaic-contemporan (e aproape acelaºi lucru!) basarabean. mã voi referi în continuare la tânãrul (nãscut în 1990) Ion Buzu. semn al deplinei individuãri creatoare. 2013 11 . gãoaza. serie nouă. fiziologicul. depresiv ºi prin adaptarea la noile „exigenþe” ale lumii capitaliste. întrun postavangardism (care s-ar fi dovedit. Altminteri. corecteazã „abaterile” radicalismului estetic printr-un sentimentalism cinic.ION BUZERA alt basarabean la curþile canonului e întâmplã ceva cu aceºti poeþi basarabeni! Prea sunt buni./ afacerea îi e sortitã falimentului. voma. spre pestriþa. degajat fracþioneazã volumul: „Câinele mergea pe stradã ºi eu mã holbam la el. Buzu decât la A. 53-57).5( 175 ). Avem de-a face. iatã câteva dintre trãsãturile acestui foarte haios ºi foarte profund poet. ne-o dã Ion Buzu este cea socraticã. E un aer proapãt. cu un spirit refractar. filtrat. Ce i-aº reproºa. dar nu rãmâne acolo. bine regizat. nr . cum anticipam. În orice caz. intuiþia acutã a mizerabilismului multicolor al lumii de azi (textele de la pp. apoi/ a þâºnit în faþa unei maºini care l-a fãcut zob.// am decis sã fac un atelier de ãsta cu un prieten/ ºi i-am spus sã scrie un poem. de niciun fel). în aºa mãsurã încât tu./ se trezeºte cu entuziasm/ ºi oboseºte rar./ Mersul câinelui dãdea dovadã de lipsa oricãrei ezitãri. dar ºi greu de camuflat. nu se învârt în jurul cozii poemului. sunt versaþi în materie de tehnicã ºi.

în traducerea lui Nicolae Coman). s-au construit punþi. când îi vorbeºti cuiva într-o limbã strãinã. pânã în prezent s-au publicat deja 35 de volume traduse din catalanã. Acest atelier s-a concretizat întrun volum de poezie publicat atât la Barcelona cât ºi la Bucureºti în ediþie bilingvã româno-catalanã. eu fiind primul lector trimis de Guvernul Catalan. De fiecare datã când mã întorc în România mã întreb dacã genul de viaþa actual este ceea ce se dorea ºi se discuta în anii ‘90. un institut care se ocupa de promovarea literaturii catalane ºi de relaþia cu alte literaturi. care pregãteºte în prezent un doctorat despre relaþiile dintre literatura românã ºi catalanã. dar a devenit mai intens în epoca interbelicã. cu care mergeam la cursurile de angelologie ale lui Andrei Pleºu. Mã interesa spaþiul limbilor romanice.: Cum ai continuat aceastã experienþa româneascã dupã întoarcerea la Barcelona? X. beºti în limba proprie. nu fusese dãruit doar sportivilor veniþi de pretutindeni. dupã Târgul de carte de la FKF din 2007. mineriadele) sau despre tranziþia din propria þara.: ªtiu cã ai fost cotraducãtor la unele dintre titlurile apãrute în „Biblioteca de Cul- N care a rãscolit din temelii pânã ºi strãzile oraºului. Cimitir de buzunar. eventual. în 1998. azi profesoarã la LMA (Universitatea Babeº-Bolyai). muzica exista ºi aveam sã o simt.: Ai fost pregãtit de plecare? X. M. deºi pline de oameni. M. cum se spune în catalanã. secþiunea consacratã traducãtorilor din catalanã în românã. autentice. Constanþa. dupã ce Ramiro Ortiz scrisese. dar când îi vor- 12 VI . cu peste douã cãrþi publicate. M. în 1990. De tot felul! De exemplu. pe renumita stradã centralã din Barcelona. potrivitã pentru lectorul român. graþie succesului Jocurilor. În afarã de acestea mai predam limba spaniolã ºi cursuri de didacticã pentru profesorii de spaniolã de liceu. sã mã pot pregãti cât mai bine.: Cum ai descrie experienþa ta în România ºi de ce este atât de importantã pentru tine? X. Mergeam ºi prin anticariate – prima carte pe care am cumpãrato a fost chiar o antologie a lui Marin Sorescu!. în cadrul congresului despre canonul literar. Ulterior. cea a României anilor ‘90. Carme Riera (care a participat recent la Salonul de Carte de la Paris la o întâlnire cu Gabriela Adameºteanu). dar stilul de predare era foarte diferit ºi a trebuit sã ne adaptãm reciproc. Cei care sunt deciºi sã cunoascã sau sã mai citeascã literaturã catalanã au la îndemânã volume ale fondatorului literaturii catalane. Cu ultimii dintre cei mentionaþi am avut prilejul de a participa. Institutul nostru ºi Institutul Ramon Llull ºi Institutul Cultural Român au organizat un schimb poetic cu Aurel Pantea. am început sã cãlãtoresc prin România. þineam cursuri de limba. cu traducãtori din românã în catalana ºi viceversa. M. Ultraglobalismul a reuºit sã distrugã orice urmã din acel localism care face ca fiecare peisaj – ºi bineînþeles. l-am cunoscut pe Virgil Ani. Francesca Ragolta. despre diferenþele dintre viaþa din vest ºi cea din est. nr . M. în special de promovarea literaturii catalane.: Experienþa mea la Bucureºti a durat patru ani de zile. centrii nevralgici de creaþie. Mai pe scurt: am candidat ºi am fost ales de comisie sã ocup postul de lector de catalanã la Universitatea din Bucureºti. 2013 . din nou mi s-a vorbit în catalanã. i-am însoþit la Bucureºti pe poeþii Carles Torner (pe atunci directorul secþiei de literaturã a Institutului Ramon Llull. ºi de Jana Balaciu Matei. ºi abia pe urmã la Barcelona) sau Jaume Cabré (tradus în românã înainte sã ajungã celebru pe plan european. În prezent lucreazã la Institució de les Lletres Catalanes. literatura ºi civilizaþia catalanã. condus atunci de doamna Teresa Pallaruelo. în 1915. În plus. activi. atunci recent stabiliþi la Barcelona. ziua cãrþilor ºi a trandafirilor. dar ºi de a deveni „de-al locului” (într-adevãr. ºi.5( 175 ). încercasem sã intru în contact cu câþiva cunoscãtori ai României. În plus.: Am putut face câte ceva ºi pe acest teren. m-am trezit. Oana Cãtãlina Ninu ºi Letiþia Ilea cu poeþi catalani.: La început þineam legãtura prin poºta obiºnuitã (ceea ce acum ni se pare cam din „vremea lui Pazvante”). când catalanii celebreazã Diada de Sant Jordi. spuneai mai înainte cã sejurul la Bucureºti a avut un impact pe plan profesional.: Da. mã atrãgea. Toate aceste activitãþi veneau dupã hiatusul din perioada postbelicã în relaþiile dintre cele douã culturi ale noastre. aceastã bogaþie de traduceri nu face decât sã evidenþieze prost numitele „periferii” care sunt. Treptat. sã ne amintim aici cã interesul oamenilor de culturã români pentru cultura catalanã este documentat deja în secolul XIX. în 2003 am început sã lucrez la Institució de les Lletres Catalanes. în catalogul colecþiei apar autori contemporani ºi clasici – romane. scrisã de un specialist ºi. un text care m-a emoþionat profund – ideea de a trãi ascuns într-o scoicã mi se pãrea înspãimântãtoare – plecarea. italienistul de la Universitatea din Bucureºti. o sãrbãtoare tradiþionalã din secolul XV redefinitã la începutul secolul XX ca ziua îndrãgostiþilor. coordonatã de Jana Matei. primul. Un veritabil proiect editorial de prezentare a scriitorilor canonici catalani. ºi. interesatã în special de studiul limbii catalane. de fapt. Cãlãtoriile erau pentru mine prilejuri de a practica limba românã. Aºadar. trebuie sã spun cã ºi datoritã eforturilor acestora s-a putut înfiinþa lectoratul de limba ºi literatura catalanã. Xavier Montoliu Pauli reprezintã o prezenþã constantã ºi activã în dezvoltarea ºi menþinerea literaturii române în spaþiul cultural catalan. M. Am avut prilejul sã þin niºte conferinþe despre cultura ºi limba catalanã studenþilor din Craiova. unde la un moment dat fãceam naveta pentru cã exista un grup de studenþi interesaþi de literatura ºi cultura catalanã – urmaserã deja niºte cursuri cu romanistul Marian Papahagi. la a cãror organizare participaserã o mulþime de voluntari. A. în cadrul lectoratului de catalanã. Ion Cristofor. cã experienþa în România va fi ceva cu totul deosebit în viaþa mea.: Înainte de a pleca din Barcelona. M. Aºadar. Stilul de predare era foarte diferit ºi a trebuit sã ne adaptãm reciproc A. în românã. alãturi de Norman Manea. prin traduceri. M. în 2001. Trebuie menþionat faptul cã acest interviu a avut loc integral în limba românã. a apãrut o antologie consistentã. A. Când am ajuns. Scoica. este constant reactualizatã. obiºnuit cu agitaþia Barcelonei. profesoarã la Academia de Muzicã. care au þinut conferinþe la Universitate. interesul pentru cultura românã. M. A. ci ºi un adevãrat document de prezentare în mediul intelectual bucureºtean a culturii ºi literaturii catalane. al doilea. dar ºi sã descopãr cã am în faþã douã bune cunoscãtoare ale limbii ºi literaturii mele. cea româneascã? X. recunoscutul hispanist craiovean Al. În anul urmãtor. Laude. cercetãtoare la sectorul de romanisticã la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti. Barcelona devenea cunoscutã în lumea întreagã drept capitalã a culturii catalane. Fiecare carte are o prefaþã. în momentul de faþã. despre actualitatea politicã ºi socialã a României (protestele împotriva lui Ion Iliescu. unde se ocupã de management cultural. M. De când s-a creat. De exemplu. Recent. o instituþie publicã a Ministerului Culturii al Guvernului Catalan. le percepea prea tãcute. organizate de Centrul Cultural Spaniol – viitorul Institut Cervantes.: La facultate. De la Barcelona.: Hiatus? X. Totuºi. mai ales pentru cã mã implicasem în proiectul editurii Meronia – colecþia „Biblioteca de Culturã Catalanã”. chiar pe data de 23 aprilie. pe strãzile pe care. Aºa am cunoscut-o pe Diana Moþoc. mai mult decât atât. nu-mi imaginam. ºi citeam. la concerte sau la cinematecã. ci ºi sã mã plimb pe jos dintr-un capãt în altul al capitalei. deja în 1922. Nicolae Iorga va traduce ºi el câteva poeme din Maragall (sã mai adaug cã. anul X XVI VI. pe 28 septembrie 1992. am avut ocazia de a lua parte la organizarea unui workshop în Pirinei de traducere poeticã din creaþia Denisei Comãnescu ºi a Ioanei Ieronim. M. la Catedrã. A. sã aparã întâi la Bucureºti. Entuziasmul lor ºi al tuturor locuitorilor oraºului se simþea ºi pe strãzile oraºului. simþeam þesându-se pânzele prieteniei. Popescu-Telega. cu Premiul Josep Palau i Fabre). Cu unii dintre ei încã pãstrez legãtura ºi continuam sã colaborãm în diferite proiecte. Poetele au fost invitate ºi ele împreunã cu alþi poeþi catalani. un tabel cronologic unde opera este încadratã în contextul respectiv. tradusese cartea lui Joan Maragall. Discuþiile noastre erau mereu „bizantine”.: Revenind la contextul actual. de prezentare de cãrþi ºi autori. prozã scurtã. Aproape cã mi-au dat lacrimile de emoþie. Discuþiile. Ramon Llull. cã nu doar va continua de-a lungul anilor. adicã lungi. în românã. Rambles. Iaºi – de unde am dat o fugã ºi la Chiºinãu – ºi Cluj. La aeroportul Otopeni eram aºteptat de profesoara Sanda Reinheimer Rîpeanu. M. serie nouă. Într-un fel imi place sa spun cã am facut o „facultate” la Bucureºti. A. artistic ºi prin extensie cel literar – sã fie unic ºi universal. ºi pe soþia lui (catalanã). cartea lui Nicolae Iorga O micã þarã latinã: Catalonia ºi expoziþia din 1929 este. iar pe de altã parte într-o culturã cu o nouã limbã de care mã lãsam ademenit puþin câte puþin. prin intermediul unui prieten. Nu voi uita niciodatã primele zile în Bucureºti: am ajuns cu o sãptãmâna înainte de începerea cursurilor ºi am avut timp nu numai pentru încâlcitele demersuri administrative.. a venit la mine Lavinia Coman. A. o melodie ãscut la Badalona. De fapt. un oraº lângã Barcelona. Ramon Solsona (ritmul editorial diferit a fãcut chiar ca o carte a lui.. dar ºi sã asimilezi o nouã culturã. la Universitatea din Barcelona. iar posturile disponibile erau în Franþa ºi în România. ºefa Catedrei de Limbi Romanice a Facultãþii de Limbi Strãine din Universitatea Bucureºti. odatã cu ele. Veneam dintr-o þarã vesticã ºi dintr-un oraº în care tocmai se desfãºuraserã Jocurile Olimpice. de muzica ºi compozitorii din Barcelona. dupã moartea poetului. graþie lui – îmi amintesc cu recunoºtinþã – am citit primul poem al lui Marin Sorescu în românã. 20 13 . Deosebit de importante erau pentru mine discuþiile cu ei ºi colegii de catedrã.: Poþi sã ne explici cum ai reuºit sã intensifici relaþiile catalano-române. interesatã de limba catalanã. Astfel. Într-una din primele zile.Xavier Montoliu: „în România am avut senzaþia cã am tot timpul din lume. auzul meu. 2002 ºi în 2004. când Cultura Catalanã a fost invitata de onoare). condus de Joan Llinàs. iar în 2003 am venit împreunã cu poetul Carles Duarte – acestea toate nu au fost doar cãlãtorii pur literare. Dar coincidenþele nu existã degeaba ºi. Studenþii erau foarte bine pregãtiþi. cu prietenii. dornici sã-ºi întâlneascã cititorii români. descopeream peisaje excepþionale. cu infinite digresiuni ºi detalii. poezie. ci ºi o dovadã cã proiectul editurii Meronia trezea interes printre autorii catalani. nu doar o bijuterie bibliograficã.” Adina Mocanu: Care sunt începuturile tale româneºti? De ce ai ales România? Xavier Montoliu: Când am aterizat prima datã la Bucureºti. ale celebrei romanciere Mercè Rodoreda sau ale unor prozatori de astãzi ca. Dupã ce am terminat Facultatea de Filologie Catalanã. am început sã colaborez ca membru al comitetului de redacþie al revistei digitale VISAT a Pen Club-ului catalan unde. ajungi ºi în inima lui). în 2011. IRL) ºi pe Francesc Parcerisas (recent distins – februarie 2013 – de editura Galaxia Guttenberg din Barcelona. A fost o mare surprizã nu doar sã fiu întâmpinat cu un „benvingut” catalan. Din pãcate informaþiile despre Estul Europei erau foarte puþine. (175 175). M. Poþi detalia? X. pe de o parte într-o societate nouã. era clar. la Facultatea de Limbi Strãine. o notã în presã: „Un mistic catalan: Juan Maragall”. citeam mult. la operã. Cred cã oricine îºi aminteºte cu emoþie Barcelona lui Freddy Mercury ºi Montserrat Cabellé. În anul 2011. dar mã va marca atât personal cât ºi profesional. de exemplu. mai ales cu actualii profesori Alexandra Vrânceanu ºi Mihai Iacob. Apoi. mi-a cântat un cântec popular de-al nostru. nici pe departe. am fãcut un master de didactica limbilor strãine ºi m-am prezentat la un concurs pentru un post de lector în strãinãtate. nr. poþi comunica. m-am trezit într-un context total diferit. în care totul se înnoia de la o zi la alta. la Zilele Culturii Catalane la Bucureºti.

cum s-a produs. obiectivul meu este de a angaja privitorul într-un mod care sã-l stimuleze atât emoþional. putem vorbi de o influenþã între sculpturile tale ºi cele ale lui Alberto Giacometti? Pentru cã unele dintre sculpturile tale sunt groteºti ºi fragile. într-un interval de doi ani. destul de divers ºi creativ. ºi-a dezvoltat o relaþie intimã cu acest material. aflând de pasiunea mea pentru limba românã. Am încercat sã transmit tensiunea. iar în prezent locuieºte în regiunea Durham. ceea ce-i oferã posibilitatea de a avea o viziune contrastantã asupra experienþei. impasul neliniºtit care pãstreazã privitorul într-o permanentã stare de ghicire…” Luiza Mitu : Erika. combinatã cu perspectivele unui spirit reflexiv. organizat de cãtre ICR Madrid. mai pregãtim o searã de poezie. A. Cartea are o prefaþã scrisã de poetul Francesc Parcerisas din care aº vrea sã citez un fragment din catalanã: „Marin Sorescu este. L. Ne poþi da mai multe detalii despre aceastã traducere? X. de la referinþe istorice. De ce este atât de importantã aceastã relaþie pentru tine? X. una dintre sculpturile mele preferate. κi petrece jumãtate din viaþã în Europa ºi cealaltã jumãtate în Canada. iarãºi printr-o întâmplare fericitã. Max Jacob. sã observi obiectul în unitatea sa. avem organizatã lansarea cãrþii care va avea loc într-o librãrie importantã din Barcelona.erikatakacs. mai ales când. de asemenea. Aºadar.5( 175 ). directoarea ICR-ului din Madrid. dar în acelaºi timp palpitantã. dar a ce. dar în a cãrui lecturã se loveºte de forþa neaºteptatã a sensului care ni se oferã ºi ni se ascunde – ca într-o scamatorie în care iluzionistul ne aratã un anume truc numai pentru a ne distrage atenþia ºi de a ne ameþi. care la rândul lor vor citi din Paul Celan.M.com cum aº merge pe o muchie de cuþit. într-o colecþie în care au fost editaþi poeþi de mare prestigiu. Totuºi. Printr-o fericitã coincidenþã (încã una!). M. îi place sã lucrez cu obiecte gãsite ºi cu materiale organice care sunt asamblate în sculpturi abstracte sau semi-abstracte. mitologie. de Ioan Es. The Gardiner Museum ºi Studio on the Hill. una peste alta. Propunerea acestei traduceri. de fapt. figura masculinã cu aspect de ºarpe este o reprezentare a autoritãþii. Ontario.: Gràcies a vosaltres! Erika Takacs: „am încercat sã transmit tensiunea. Cum ai început operaþia inversã. Prin examinarea fragmentelor obscure ale sinelui. împreunã cu proiectarea filmului „Duo pentru Paoloncel ºi Petronom”. A. cu ocazia Târgului de Carte de la Madrid în 2011. nr. ca factor de culturã româneascã. În 2012. E. organizat cu sprijinul ICR ºi al Primãriei din Barcelona. viziune care-i influenþeazã perspectiva asupra propriilor sculpturi. graþie poetului Lluís Solà. Pop ºi Ileana Mãlãncioiu. Atunci. am avut ocazia sã mai cunosc ºi alþi traducãtori din românã. Cealaltã figurã pare sã fie mai uºor de descifrat. „La Central”. Pentru mine. Acest element uman este prezent în sculptura mea sub forma vulnerabilitãþii. dar este nevoie de multã muncã pentru a ne reconecta la aceastã stare. La Barcelona sunt programate filme româneºti în cadrul unui binecunoscut festival de autor de trei ani de zile. ºi-a exersat imaginaþia ºi a creat primele obiecte în atelierul de sculpturã al unchiului ei.M. anul X XVI VI. ca Apollinaire. M. umilinþei ºi fragilitãþii. caracterizând victima vulnerabilã. Dacã se administreazã doza corectã de sensibilitate subtilã. Antidotul este de a gãsi elementul uman ºi de a-l face vizibil.: Am început traducând în grup. directorul revistei „Reduccions” – cea mai renumitã revistã de poezie de la noi – am publicat o micã selecþie de poeme de Virgil Mazilescu. Interesantã mi s-a pãrut ºi vizita Hertei Müller. M. ºi traducerea au fost fãcute la patru mâini. în scopul de a obþine un control total. la care România a fost þara invitatã de onoare. la care cititorul ajunge cu uºurinþã. fãrã prea multe obstacole. Ea pare sã se afle pe punctul unei rebeliuni. la workshop-uri amintite mai sus. fiul autorului. unde am avut ocazia sã-i cunosc pe directorii Marian Criºan ºi Cristian Mungiu. Grotescul mi se pare interesant în mãsura în care devine o astfel de provocare.: Ai dat mai multe exemple de promovare a literaturii române în care am vãzut cã existã o strânsã legãturã cu Institutul Cultural Român. Lucrãrile artistei pot fi vizitate pe site-ul: http://www. în catalanã. sã fac imposibilul posibil. Dar sã revenim la litera- turã: Barcelona ocupã un spaþiu privilegiat pentru editori. Dacã observ o incompatibilitate aparent imposibil de rezolvat. pe data de 5.: M-am gândit foarte mult la una din sculpturile tale. 2013 13 . care nu este lipsitã de suferinþã ºi de disconfort. în catalanã. de nepreþuit pentru a maximiza potenþialul creativ al fiecãruia. între artã ºi pseudo-artã. cât ºi intelectual”. serie nouă. Dacã greºeºti poate aluneca rapid spre ceva ridicol ºi banal. nr . Mi se pare extraordinarã aceastã contradicþie prin care poþi.: The Probe este. mã simt obligatã sã accept provocarea. am tradus poeme de Ileana Mãlãncioiu ºi Svetlana Cârstean. M. una sofisticatã care opereazã sub o deghizare înºelãtoare. pe data de 11 mai. deja în iunie. la periferia unei zone gri de demarcaþie între credibil ºi fals. reguli. (175 175). încerc sã-mi eliberez mintea de idei preconcepute. Sunt convins cã a fost un bun prilej pentru a stabili contacte literare ºi un argument pentru a traduce mai multã literaturã româna în catalanã. la Salonul de carte de la Paris din acest an. un scriitor cu o ingeniozitate foarte aparte. cu prietena ºi colega mea. cred cã sunt deschise interpretãrii individuale. ºi aºa cum spunea Jana Balaciu Matei într-un interviu tot în revista „Núvol”. Dar cred cã. Este o stare periculoasã în care te afli. Aº vrea sã precizez cã în ediþia de anul acesta a festivalului a fost programatã o retrospectivã a filmului românesc. unde România a fost þara invitatã de onoare. Thomas Bernhard sau Tristan Tzara. Pop. Mi-aº dori sã public o antologie cu aceste poete. M. M. cu propria curiozitate ºi modul sãu unic de exprimare ºi auto-exprimare. implicaþii mai profunde ale vieþii de zi cu zi. de exemplu prezenþa lui Norman Manea ºi a lui Varujan Vosganian. la întâlnirea organizatã de Ioana Anghel. În ultimii ani a sculptat în pastã de hârtie. unde România a fost þara invitatã de onoare. Barcelona a fost oraºul invitat. Dimensiunea româneascã. Joseph Brodsky sau Robert Creeley. Aº dori în mod special sã-i mulþumesc Sorinei Sorescu ºi lui Mircea Martin de la editura Grup Art pentru generozitatea ºi promptitudinea de care au dat dovadã pentru ca acest proiect sã aparã. L. Figurile par sã fie arhetipuri într-adevãr. Sursele de inspiraþie pentru sculpturile Erikãi sunt diverse. Printr-o fericitã coincidenþã (încã una!). te gândeºti la coexistenþa grotescului ºi a vulnerabilitãþii? De cele mai multe ori îmi place sã mã tachinez ºi sã mã provoc prin sculptura mea. Cãlãtoria în lumea sculpturii începe în Toronto la George Brown Colledge. al lui Alexandru Solomon. a participat în 2010 la Festivalul de la Neptun ºi. la Salonul de carte de la Paris din acest an. E Interviu realizat de Adina Mocanu Traducere din limba englezã ºi prezentare de Luiza Mitu VI . Dar aceastã victimã impune o rezistenþã interioarã. Erika Takacs: Nu aº putea spune cã existã o influenþã conºtientã în mintea mea când creez.” Ne-am strãduit sã pregãtim o prezentare aºa cum merita ºi cum trebuie sã o facem pentru un poet ca Marin Sorescu. traducerea din românã în catalanã ºi ce proiecte ai? X. Cartea a primit o subvenþie de la Centrul Naþional al Cãrþii al ICR (este pentru prima datã când se acorda aceastã subvenþie pentru limba catalanã). impasul neliniºtit care pãstreazã privitorul într-o permanentã stare de ghicire. Dino Campana. Am tradus ºi în spaniolã. în cadrul Festivalului Internaþional de Poezie de la Barcelona.: Multumesc. se apropie de inefabil. Barcelona nu poate închide ochii în faþa literaturii române. pentru acest interviu! X. „Traductors aliats”. este o componentã integrantã ºi esenþialã a procesului meu creativ. un mister chiar ºi pentru mine. între timp. profesoarã de englezã. The Probe. ca ºi rika Takacs s-a nãscut ºi a fost crescutã în Transilvania.T. Pe de altã parte. Mi-ar plãcea sã-l întâlnesc aici ºi pe Mircea Cãrtãrescu – ºi mi-ar plãcea ºi sã traduc în catalanã din opera lui. o vizibilitate importantã o deþine filmul. Xavier. construindu-ºi astfel propria sa esteticã a gestului ºi a formei. gãsesc aceastã experienþã ca fiind una recompensatoare. stabilitã de mult timp la Barcelona.: Trebuie sã amintim cã tu eºti implicat în traducerea lui Marin Sorescu în colaborare cu o traducãtoare de origine românã stabilitã la Barcelona. Traducerea a fost lansatã de Arnau Pons. De asemenea. Unul dintre cercetãtorii internaþionali cei mai reputaþi ai lui Paul Celan. timp în care. dupã întoarcerea sa. cu o nouã ciudãþenie despre care nu vom ºti niciodatã de unde a ieºit. mãrturiseºte Erika. Ioan Es. Din contrã. Sculptura a avut un impact puternic asupra artistei încã din copilãrie. Cartea a fost publicatã la editura Lleonard Muntaner din Palma de Mallorca. mi-a propus ºi m-a încurajat sã traduc in spaniolã cartea lui Petre Solomon Paul Celan. în 2009. În prezent Erika Takas pregãteºte o expoziþie personalã. literatura românã a fost invitatã la Madrid ºi la Paris. da-uri ºi nu-uri ºi încerc sã evoc copilul dinlãuntrul meu.: Cum defineºti contradicþia în arta ta? E. Principalul ei interes devine figura umanã. Barcelona a fost oraºul invitat. Sunt curioasã care este arhetipul acestei sculpturi.: Graþie interesului ºi efortului Institutului Cultural Roman la Barcelona au fost organizate o serie de evenimente interesante. unde ºi-a dezvoltat abilitãþile tehnice lucrând în lut ºi ceramicã. reflecþii pe teme existenþiale. „Intuiþia. unde vom face o lecturã din Marin Sorescu alãturi de traducãtorii.T. Corina Oproae. prezente în faþa unui public catalan entuziast. în acelaºi timp. poetul catalan Arnau Pons. România. selecþia de aproximativ o sutã de poeme. dupa versul “Printre zile” din poemul Indigo. Cred cã undeva adânc în conºtiinþa noastrã ne protejãm cu toþii copilul din noi. ele pot oferi muncii intensitate ºi o credibilitate care traduce o prezenþã memorabilã ºi un sentiment de împlinire pentru mine. încercând sã zbor dar întotdeauna fiind supusã unei cãderi. la Barcelona sau oriunde în lume. A. Este o pornire lãuntricã de a merge pânã la limita. apoi.: Când te referi la contradicþie în arta mea. creatorul.turã Catalanã”. aparte de evenimentul prezent la Festivalul Internaþional de Poezie din Barcelona. M. explorarea în profunzime a sinelui.: Titlul volumului este Per entre els dies. 20 13 . Deocamdatã mã gândesc la traducerea în spaniolã a unei antologii de Letiþia ºi la una. Canada.

p. surghiunit din Liga Naþionalã Cubanezã ºi pedepsit sã lucreze într-un spital de psihiatrie. prietenii David Graham ºi Art Silverman. numãrul 3/ 2013.”4 forþã ºi libertate iluzorii. care nu dorea altceva decât sã plece în America. Buchiniºtii au ºi ei secretele lor: „Dupã teancurile de volume nevândute de Che ºi Fidel. rom ºi muzicã momente de blugi. unde cu siguranþã ar fi putut fi un misit grozav. Ay. Ura faþã de inamicul numãrul unu – poporul american – era simþitã cu adevãrat numai de lider ºi câþiva acoliþi. scriitorii generaþiei 80 vor fi marginalizaþi în cadrul literaturii române. deºi majoritatea erau atei. un aruncãtor talentat. care ne introduce în universul sãu poetic . 231 5 Ibidem. Oamenii de rând visau la dozele de Cola. jucãtor de baseball cubanez a cãutat azil politic în America. ca ºi cum obiectele din mâna lui nu ar fi fost o simplã pereche de încãlþãri. Ne-a tradus Cuba tot atât pe cât ne-a tradus cuvintele cubanezilor. p. Andrei Codrescu identificã ºi cu acest prilej paralele între regimul castrist ºi cel ceauºist. se constituie într-un instrument deosebit de analizã antropologicã. þigãri. (Daniela Micu) Numãrul din aprilie 2013 al revistei de culturã „Argeº” fondatã în 1966 abordeazã varii teme ca ºi pânã acum. la ºepcile cu The Yankees. Despre acesta Viorica Gligor afirmã cã “oglindeºte un lirism puternic. Livan Hernández. Lucruri simple sau echilibrul instabil (1992). având-o corespondentã în catolicism pe Virgen de la Caridad del Cobre. organizatã sub pretextul festivalului de film de la Havana în 1997. testatã ºi atestatã a tiranilor moderni” – naþionalismul. dar care pot sãi coste ºi ani de închisoare sau muncã silnicã. cu instantanee de David Graham. ce duceau lupta împotriva imperialismului american într-un mod hippie. Între „utopia pierdutã ºi ºmecheria nelustruitã” Pe lângã Ariel Pena. sunt prezentate ºi câteva poeme ale autorului. în costumele lor. Un tânãr cu chip inteligent. Nicolae Coande. prin care se realizeazã un tablou complet al unei lumi în care istoria ºi politica tranºeazã fãrã milã destinul locuitorilor. la ocheanul întorssrotnî lunaehco festã în jurul aparenþei realitãþii ºi a percepþiilor viciate ale vieþii. Era ceva religios în gestul lui. pe de-o parte. Povestea unei reveniri ºi a unei revoluþii (2008). De asemenea. la care se adaugã ºi o microantologie a lui Iustin Panþa. pentru Andrei Codrescu aceasta a fost elementul proustian care a activat amintirile de dinainte de plecarea din România. Aceasta s-ar fi tradus înainte de 1989: „noi ne facem cã muncim. Ultimul interviu acordat în Cuba este cel realizat de Codrescu & Co. precum ºi atmosfera de dolce far niente predominantã pe insulã (cãci pânã la urmã sãrãcia nu oferã prea multe variante de entertainment) fac zilele suportabile în aºteptarea unei schimbãri. jineteros. p. arhitecþi. Catolicii ºi evangheliºtii. dreptul la asistenþã medicalã gratuitã ºi dreptul de a fura de la stat”. 142 8 Ibidem. care articula locvace critici sociale. precum ºi poeme semnate de Iulia Mitrache. ce este comunã þãrilor comuniste. dar eu vreau sã mã descurc cu ceea ce am de îndurat acum. a doua ca rãspândire dupã catolicism. pe care le obþinuserã probabil. când a relatat pentru postul de radio american despre cãderea regimului comunist de la „faþa locului”. alta aflându-se foarte aproape de o nouã revoluþie. Editura Curtea Veche i-a dedicat colecþia „Andrei Codrescu” în care au apãrut Prof pe drum (2008). tehnici muzicale sau picturale. Detaliile precise. Simþeam cum îmi dã sângele pe spate ºi pe umeri.5( 175 ).” Observaþiile antropologice ale lui Andrei Codrescu ne reveleazã aspectul religios al Cubei. 226 1 The Yankees. simboluri vizibile ale des invocatei Cube africane … pentru cã ei cred cã Fidel este Alesul. 66. Actualitatea ºi eficacitatea acestei credinþe este subliniatã de un cubanez oarecare:„Îmi place credinþa afro-cubanã pentru cã are grijã de noi acum. Oshun este zeitatea comunã celor douã religii predominante. Un alt articol care ne-a atras atenþia este Spectacolul poeziei. 153 7 Ibidem. fotograf american renumit ºi multiplu premiat. dar ºi Ay. atunci când i s-a oferit ocazia. precum ºi fotografiile. aºa cum au fost ºi pentru români. mina trebuia sã transmitã dezinteresul total faþã de primele rafturi. ce le-a arãtat o Cubã autenticã. care transporta înþelesuri nu doar între limbaje. lovitura finalã ºi totemele libertãþii La sfârºitul anului 1997 situaþia în Cuba era de nesuportat. Cele cincisprezece capitole ale cãrþii surprind segmente variate ale insulei aflate în ajunul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea din 1997. de-a moaca de la activiºtii amatori de dolari. Se observã la autor simpatia pentru Cuba ºi efervescenþa radicalilor din anii ’60. una fost-socialistã. fuge apoi pe calea apei ºi-ºi îndeplineºte visul american – joacã la The Yankees: „ªi-a ales o pereche de Nike ºi i-a privit luuung-luuung. anul X XVI VI. Cuba! (exclamaþie ce ar putea fi tradusã „Asta-i Cuba!”) este. ce se aflã pe lista destinaþiilor oricãrui aventurier îmbãtat de miturile despre sex ºi trabucurile Cohiba. miºcare de care fusese foar- P te apropiat. 81 3 Ibidem. Bun jurnalist. Iulian Boldea. 2013 . constituie un prilej de a (de)monta miturile care învãluie exotica insulã. Viking. propune un articol semnat de Paul Purea. p. ocupã un rol foarte important. ce surprind emoþia locului. tot în acest numãr apare ºi un articol interesant de cronicã literarã. iar în Brazilia – macumba – erau încurajate ca „ultimã redutã. Dan Bogdan Hanu. 154 6 Ibidem. Nu în ultimul rând. Caducismul aparent al acestor elemente. profesori. Pablo este reprezentantul tinerilor cubanezi. ce i-a fãcut remarcaþi în afara graniþelor ºi le-a permis sã ia parte la dialogul cultural internaþional – science fiction. semnat de Florin Copcea. Liviu Ioan Stoiciu scrie în pagina 3 despre marginalizarea optzeciºtilor: „Vor dispãrea cu totul criticii de susþinere ai scriitorilor generaþiei 80? Când vor dispãrea cu totul. corespondentul BBC la Havana: „Ariel s-a dovedit a fi un metatranslator. care se recupereazã greu. Alãturi de Paul Purea. Albumele cu fotografii din timpului Revoluþiei erau best-seller-uri.”1 Dacã pentru David Graham ºi Art Silverman cãlãtoria în Cuba a reprezentat întâlnirea cu un mod de viaþã neînchipuit pânã atunci. 2 Idem. nu înseamnã nimic. sub semnul lui homo ludens. frumosul ghid. (Anca ªerban) Revista „Vatra”.DANIELA MICU o aventurã socio-eroticã în Cuba contemporanã lecat din România în 1965. unde România a fost anul acesta þarã invitatã. Dumitru Chioaru. refuzau provincialismul ºi izolarea ºi s-au orietat cãtre un gen de literaturã. editatã de Societatea Scriitorilor Danubieni. la medicamente ºi dolari. lãsând în mentalitatea lor cicatrici greu recuperabile. traduceri ale poemelor lui Miguel de Unamuno (de Carmen Bulzan) ºi ale poemelor lui Arsenie Tarkovski (de Dan Buciumeanu). împreunã cu mama lui. serie nouă. Pentru ca aceastã desfãtare livrescã sã se reveleze în faþa turistului. colaje avangardiste occidentale ºi tehnici de decupaj”6 . Gaura din steag. Familia sau echilibrul indiferent (1995) sau Banchetul – echilibrul stabil (1998). Eseul Magdei Grigorie se maniNumãrul din ianuarie al revistei „Amfitrion”. Bucureºti. 20 13 . Toate acestea erau. Pentru a i se ghici viitorul ºi a-l elibera de demoni este sacrificatã o pasãre: „pasãrea speriatã cârâi tare ºi începu sã mã zgârie pe spate cu ciocul. nr. la vârsta de 19 ani. Tabloul socio-politic poate fi realizat în totalitate prin simpla analizã a bancurilor care aveau calitatea de „a-i þine pe oameni întregi”5 . 1993) realitatea necosmetizatã din perspectiva celui care suportã direct consecinþele unor asemenea decrete. La rubrica „Eveniment” Radu Aldulescu prezintã Salonul de carte de la Paris. la care se adaugã celebrele cadavre exquis. La realizarea dosarului dedicat acestuia au contribuit: Kocsis Francisko. extrem de atractivã pentru turiºti. p. unde devine comentator la National Public Radio ºi predã literaturã la Louisiana State University. ºi pe de altã parte realitatea „ca un leº ros de viermi” peste care se aºeza un „giulgiu parfumat”. ce oferã alãturi de sex. Literatura SF ca dialog cultural internaþional Scena literaturii se aseamãnã ºi ea celei din România ante-decembristã. O anecdotã cubanezã preferatã sunã astfel: „locuitorii Cubei au trei drepturi: dreptul la educaþie gratuitã. El rezumã foarte simplu ceea ce a înþeles pânã atunci de la viaþã: „banii nu sunt totul. îl aduce în prim-plan pe poetul Iustin Panþa. în timp ce cubanezul Reinaldo Arenas redã în Before night falls (New York. Andrei Codrescu îºi stabileºte domiciliul în America. constituie o prezentare autenticã a unui loc exotic. unul dintre jineteros (ºmecheri) care îºi fac veacul în jurul hotelurilor pentru a câºtiga ceva dolari ca ghid turistic. nr . prostituate ºi santeros. Andrei Codrescu. toteme ale libertãþii. în acest numãr apar ºi poeme semnate de Valeriu Armeanu ºi Titu Dinuþ. Ghid Dada pentru postumani – Tzara ºi Lenin joacã ºah (2009). scris de Viorica Gligor. 102 4 Ibidem. […] Incantaþiile crescuserã între timp pânã deveniserã strigãt ºi numele lui Oshun era strigat”3 . dar ºi cele din ’89. traducere de Ioana Avãdani. un sfânt cu trup”2 . îndrãgostit de cuvinte ºi viziuni. p.. „folosind jocuri de cuvinte. Dilemele ºi avatarurile eminescologilor contemporani. Portretul pe care Andrei Codrescu îl face Cubei contemporane trece dincolo de superficialitate ºi pãtrunde pânã în inima ei. credinþã afro-cubanezã. ci chiar spiritul capitalismului. droguri etc. Cãlãtoria de zece zile în Cuba.” Mircea Bârsilã prezintã textul parodic propus de Nichita Stãnescu. fostã luptãtoare de gherilã în FEFM (Frontul de Eliberare Faribundo Martí). la toate ceremoniile oficiale. mort prematur în 2001. ºi constã într-o prezentare a volumului Angoasele de-a-ndoasele al poetei Ileana Roman. realizate la finele fiecãrei zile în Cuba. oferindu-le acestora diferite distracþii precum femei. ºi alþii asemenea lor vorbesc despre diavol ºi iad. Cine nare bani. Santería. medic generalist chirurg ºi poet. p. sãrãcia atinsese cel mai înalt nivel. Dumitru-Mircea Buda ºi Cãlin Crãciun. Ioan Radu Vãcãrescu. p. De aceea. Gheorghe Mocuþa. acesta a declarat-o oficial sfântã. ei se fac cã ne plãtesc”. unul dintre cele mai reuºite jurnale de cãlãtorie de dupã ’90. rafturile ascundeau toate celelalte produse ale clasei scriitoare a Cubei”7 . de stãri ludice”. fiind ºi un scriitor prolific ale cãrui volume au fost traduse ºi în limba românã. (Daniela Micu) 14 VI . Editura Curtea Veche. Umorul ca avatar al unei viziuni antropologice comparatiste O sursã ineditã de reflecþie antropologicã se aflã în cultura bancului. nu doar faþa exoticã. ce are la bazã reflecþii asupra interviurilor cu scriitori. dar puteau fi luate drept produse de contrabandã de cãtre autoritãþile vamale. În timpul vizitei Papei Ioan Paul al IIlea. Este de asemenea anul în care „Il Comandante” a permis celebrarea Crãciunului. la 37 de ani. jurnalul va conþine corespondenþe între cele douã þãri. foarte tineri de altfel. (175 175). Scriitorii epocii (înþelegând aici generaþia ’80) evitau realismul socialist alunecând în fantastic. Ritualurile credinþei religioase care în Haiti ºi New Orleans se numeºte voo- doo. Se cuvine sã menþionãm aici prezenþa traducãtorului Ariel Pena. vizitã ce a fãcut sã creascã în sufletul fiecãrui cubanez speranþa unei minuni. fiind chiar încurajatã de stat: „Preoþii babalaos erau invitaþi. la reducerile permanente pentru clasicii socialismului. Iatã deci un spaþiu rezistent ororilor. autorul volumelor Obiecte miºcate (1991).un univers marcat de o existenþã “pe muchie de cuþit”.”8 Jurnalul de cãlãtorie. în opinia noastrã. aºa cum este exemplul „recoltei trestiei de zece milioane de tone” din 1970: Margaret Randall în Part of the Solution se manifestã blând faþã de regim. Cuba! O cãlãtorie socio-eroticã. un alt personaj important în descoperirea realitãþii cubaneze este Pablo. Pablo. La rubrica „Poesis” semneazã Petruþ Pârvescu. ci ºi între culturi. la care participã pe lângã autor. care dorea sã devinã santero îi oferã autorului posibilitatea de a participa la un ritual. cãsãtoritã cu Tom Gibb. Cuba! O cãlãtorie socio-eroticã (2012). care oferã un rãspuns tranºant ºi realist la întrebarea “cum se vede România din Germania”. autorul se menþine imparþial ºi redã aproape mecanic cel puþin douã puncte de vedere. 2012. Ay. care ar scãpa probabil unui turist oarecare. Scriitorii cubanezi. lãsându-l în urmã pe fratele sãu – Orlando „El Duque” Hernández. Radu Vancu.

anul acesta. care mai adaugã ºi criteriul curajului. în numele cãrora confiscã un spaþiu public (sau/ºi cultural) ºi aºa somnambulesc sau când se ajunge la forme de maniheism socio-politic intelectualizat. Cele mai multe dintre erorile de interpretare pornesc de la faptul cã în ºtiintele umane problema „obiectivitaþii” are un caracter special. 15. Michel Winock. Jean-Paul Sartre. Intelectualul critic în opinia lui Gramsci. dincolo de tabloidele de scandal. Precedente erau destule. Pascal Boniface atrage atenþia asupra pericolului manipulãrii opiniei publice de cãtre intelectualii preferaþi de o mass-media. aceea cã filosofia nu e posibilã ca ºtiintã. De aceea. 4 Jean Libis. sociologi. Termenul de „intelectual” a intrat în vocabularul limbii române prin filierã francezã ºi îºi are originile în secolul XIX. Paul Nizan. obligã aici într-o mãsurã mai mare. mai presus de toate. Paris. Les intellectuels faussaires. o Românie fãrã modele. Unii sunt seduºi de pseudo-erudiþi ºi semidocþi vorbãreþi. pentru pãguboasa retoricã din „dosul” argumentului. 2013 15 . Bucureºti. se metamorfozeazã în diverse forme de activism social. fãrã solidaritate internã ºi externã. în transformarea societãþii. care se declarã neangajati politic. dar care n-a fost trimisã la nicio editurã în Franþa. alþii. Cum în þara orbilor. Probabil cã profesia de jurnalist. ideologicã. interesele. Din aceastã manipulare „esteticã” ia naºtere o afacere. al puterii postcomuniste. indiferent de rãul sau binele pe care-l face sau rãmâne fidel numai adevãrului propriei profesii si nu se amestecã în viaþa politicã. ci de rãstãlmãcirea cãrþii. analist politic.” ªi uneori chiar au schimbat-o!. Dacã într-un stat democratic grija pentru adevãr trebuie sã fie mai presus de orice antagonism. în întâmpinarea a ceea ce vrei sã auzi. Jan Twardowski. „argument” etc. care nu sunt neapãrat la vedere. ministru etc.. Un prieten. De aici nu mai e decât un pas însã ºi pânã la angajarea lui partinicã. contradictorie. iar la nuanþe ajung puþini gânditori. anul X XVI VI. care. în final. dimpotrivã. abuzului de putere etc. Cã beneficiul îl poate avea acum aceastã guvernare. cele mai multe edituri i-au refuzat oferta. de cuvinte oximoronice care zãpãcesc publicul. ba chiar sluga diverselor personaje penale sau dubioase. însã pe care pretinde cã o reprezintã? Roadele politicianismului românesc. In anii ’20 Julien Benda vorbeºte de „trãdarea intelectualilor” care-ºi pãrãsesc profesiile pentru a se angaja în spaþiul public. dar acest lucru are o mai micã legãturã cu vreo castã de clerici mediatici. cum spunea Heidegger. invitat de Margaret Thatcher în Marea Britanie. probabil cã se aºtepta sã întâlneascã ºi aici niºte intelectuali la fel de „angajaþi” în spaþiul public. iar „filosofia” lui devine tacit un fel de „ancilla politica”. ci doar angajaþi în slujba cetãþeanului ºi nu se ascund dupã cuvintele: „obiectivitate”. de la „elita” de pseudo-dreapta la cea de pseudo-stânga (sic!)?. iar televiziunile. Astfel. casandrã. iar omul politic sã-i smulgã. ca un vraci. sunt ºi ale acestor pseudo . Pascal Boniface a fost avertizat cã s-ar putea sã aibã probleme. Un viitor luminos. anti-european. Sensul utilizat aici este unul socio-politic ºi are în vedere „angajarea” în viaþa publicã..1 Nu ºtim care a fost reacþia lui Mitterand. eseist. „Serviciile din Dawning Street nr. istorici. dincolo de retorica unui ins sau a altuia. îºi construiesc o lume de „cuvinte” din literatura „oamenilor deºtepþi”. e s-a nãscut. Jean Sévillia. dezbaterea ºi libertatea de opinie. e intelectualul care criticã orice putere. important este însã a o schimba. care stau în spatele lui. atât de dragã lui K. elitist sau nu. Prin mediatizarea excesivã a unor purtãtori de opinie. curaj si bunã credinþã. vrem nu vrem. în 2011. ca profesionist „angajat” într-o activitate mentalã. naþionalist etc. era deja la pensie. fãrã orizontul speranþei. cã eºti tãcut. Rugaciune IONEL BUªE incolo de limitele istorice ale „Criticii ratiunii pure”. o considerã necesarã. mãcinatã de dispute fãrã sfârºit. homofob sau. Sau. Aºa se face cã politicianismul românesc este susþinut de o „intelighenþia” pe mãsura lui. Cu ale cuvinte. Doamne. deºi jurã pe el ca pe sfintele moaºte!). 2 Op. ºi cercetãtori. Pânã la urmã totul se reduce la formarea opiniilor. ªi cum în filosofie adevãrul stã în nuanþe. Despre rolul social al intelectualului au scris. în aºa fel el sã devinã indezirabil pentru o mass-media influentã ºi specializatã în cultivarea de „experts en mensonge”. cu ani urmã.. cu o educaþie hibridã ºi. prin care intelectualul îºi asumã riscuri personale ºi profesionale. La apariþia cãrþii. care va ajunge curând sã nu mai creadã în nimic. Acestea nu pot fi decât „d-efectele” unei intelectualitãþi angajate politic. luaþi mereu pe post de „oracole de Dãmãroaia”. Tracus Arte. Erika Takacs .. Aºadar. publicaþiile ºi partidele politice. El învaþã sã scoatã un profit de pe urma oricãrui manipulator de opinie. „J’acuse!” cu privire la „Afacerea Dreyffus”. au fost însoþite de acuze de politizare a „reprezentãrii”. în funcþie de „aºezarea intelectualã” a celuilalt. sunt canaliile noastre! Nici nu e de mirare cã aceºti „intellocrates”. proaspãt ales preºedinte al Frantei.Iþi mulþumesc. Le triomphe médiatique des experts en mensonge. în Franþa. filosofi etc. JeanClaude Gawsewitch Editeur. ajunge un intelectual angajat într-o parte sau alta a politicului. în ceea ce priveºte „angajarea”.. se gratuleazã. Antonio Gramsci. seducãtoare mai simplu sã te laºi sedus de un discurs care vine. Pocket. problema este cât de sincere sunt argumentele intelectualilor angajaþi în problema drepturilor omului. cãruia i s-a editat în România. gânditori ºi nu intelectuali. Sunt câteva teme tabu pe care trebuie sã ai grijã cum le abordezi. termenul de „intelectual” e înþeles. De altfel. Noam Chomski. apar azi niºte clerici ai cuvântului care devin adevãrate „Cassandre” în spaþiul public. Nu mi se pare contraproductivã angajarea în spaþiul public. din bluff-ul celeilalte.The Probe VI . p. folosindule în aºa fel încât sã-ºi punã în valoare al lor erhabenen Geist. Grav e când o grupare de clerici ai cuvântului ajunge sã reprezinte „valorile”. pornind de la celebrul text al lui Zola. altfel poþi fi catalogat islamofil. ªi nu întâmplãtor. 20. pânã unde apãrã ei o cauzã ºi de unde se folosesc de ea pentru a câºtiga notorietate ºi privilegii? În mediul cultural anglo-saxon. mai curând. Politicul dominã de departe. nonconformist liberal sau pseudo-conservator cu papion. jurnalist. spaþiul personal în peisajul intelighentiei sau chiar vânzarea cãrþilor sale?”2 Respectã intelectualul exigenþa adevãrului lui Benda sau numai necesitatea angajãrii unui Nizan sau Sartre? se întreabã Pascal Boniface. Pascal Boniface trimite la un „savoureux Chers imposteurs” al lui Jean Bothorel. Eseu asupra mitologiei marxiste. în numele democraþiei ºi al statului de drept nu face decât sã þinã pe loc o comunitate pe care o trateazã cu aroganþã. îmi mãrturisea cã i-a fost teamã s-o publice în hexagon din cauza posibilei reacþii a unor clerici ai cuvântului. antisemit. respectarea adevãrului ºi a statului de drept care funcþioneazã dupã o justiþie mult mai bunã decât a noastrã. critic. inevitabil se poate ajunge la dogmatism. de la „adevãrul în genere” se trece la „adevãrul pentru noi”. modelul socio-politic francez fiind relativ diferit de cel anglo-saxon. în acest sens. 2013. D despre clericii cuvântului ºi verbele lor. el e folosit deseori drept „cap de berbec”. cum îi numeau Hervé Hamon ºi Patrick Rotman. inegalitãþii. votul. pe rând. dar tot politizare era consideratã ºi ceea ce se „reprezenta” înainte în Europa ºi în lume. Sunt persoane inteligente. dar nu intelectuali”. dupã mai bine de 20 de ani. Raymond Aron. Les intellectuels faussaires. cu o putere de seducþie peste medie. 3 Unul dintre sensurile concrete ale substantivului „intelectual” este: a person professionally engaged in mental labor. fie el un naþionalist vulgar. la noi. Marx: „Filosofii n-au fãcut decât sã interpreteze lumea în diferite moduri. care relateazã cã François Mitterand. serie nouă. Din acest motiv e mai greu de verificat sursele. dar cu un nivel de obiectivitate adaptat la retorica unui limbaj care în final serveºte trusturi de presã ºi interese politice. serveºte astfel unui interes politic. Michel Foucault. care dominã spaþiul public prin diverse canale de informare. aceea a eºecului raþiunii moderne prin angajarea unei pãrþi a intelighenþiei europene în diverse ideologii extremiste. Intelectualul nostru e bun la toate bolile sociale. nr . Nu facem decât sã trecem de la niºte clienþi la alþii. cu bunele. cum se numeºte aceastã pãruialã intelectualã interminabilã. se publicã ºi se premiazã reciproc. de pe poziþii diferite: Julien Benda. Dintr-un spirit cvasi-independent. având în vedere faptul cã anumiþi „intelectuali” vor reacþiona violent prin cercurile lor de putere. ºtiu foarte bine acest lucru. de exemplu. unde România era invitatã de onoare. as a writer or teacher. Într-o carte despre clericii mediatici aparutã în Franþa. 1 Pascal Boniface. intelectualul „angajat” sau organic e cel care intervine efectiv pentru ca principiile universaliste „morale” sã fie aplicate istoric. spaþiul public. Una dintre marile drame ale secolului XX este. Intelectualul de serviciu. scriitor.3 E adevãrat cã existã ºi acolo emisiuni de televiziune. mai curând.. cere sã se întâlneascã ºi cu intelectualii din regat. politicienii noºtri sunt mai buni decât ai lor. dar ºi cu relelele lui. 10 au rãspuns cã ar putea gãsi scriitori.chiens de garde!: o Românie tristã. Mark Lilla etc. Unii dintre ei au criticat „angajarea”. Fãrã îndoialã cã instituþia care organiza „reprezentarea” fãcea parte din guvernarea politicã actualã care „Un intelectual apãrã o cauzã pe care o serveºte sau se serveºte de ea cu scopul de a-ºi îmbunãtãþii notorietatea. la rândul sãu. dând exemplul lui Zola. poate fi. fascist. în care partea adversã nu mai are decât defecte. rãmâne o intuiþie kantianã valabilã. Numai noi – erudiþii analfabeþi – fãrã încetare pãlãvrãgim. alþii de clerici care au tãmâiat puþin prin Occident.. în acelaºi timp umilindu-l. 20 13 . cit. fiind vorba de o intervenþie publicã a unui scriitor cu notorietate în apãrarea drepturilor „celuilalt”. coruptã. al oricãror forme de autoritarism.5( 175 ). o carte destul de „cuminte” despre mitologia comunistã4 . p. Chiar dacã unii sunt canalii. onestã ºi nonviolentã ºi mai ales critica oricãrui abuz de putere. în care sunt invitate diverse personaje intelectualizate: scriitori. Le triomphe médiatique des experts en mensonge. e adevãrat. Recentele „certuri” cu privire la neparticiparea unor autori la „Salon du livre” de la Paris. Bernard-Henry Lévi. care participã la dezbateri în spaþiul public. Cum spiritul critic presupune informare. nr. este mai degrabã expresia unor frustrãri provinciale decât a unei „recunoaºteri” europene. Excesul de anglicisme sau franþuzisme (deseori pe motiv cã limba românã e prea „arhaicã”). filosof. chiorul e împãrat. 2011. numind-o trãdare.. Unii clerici sunt dotaþi pentru un gen de retoricã sau. pentru cã politicul îi serveºte. profesori etc. antropologi. de cele mai multe ori. în aºa fel încât receptorul sã fie sedus. E posibil ca rãspunsul sã-l fii dezamãgit. Spiritul critic ºi creator care i-a consacrat ca scriitori. Nu-i era teamã de cariera lui. care a lãsat spiritul critic (nici nu ºtim dacã l-au avut sincer vreodatã. se citeazã. filosofi. (175 175).

Dacã completãm ºi cu activitãþile de recreere ºi pentru timpul liber: vizitarea parcului. dr. condiþiile de desfãºurare ale Olimpiadei. serie nouă. plecând de la Dudu. arte plastice vilor. Remus Dumitru Rotaru – Timembru al Juriului Na. Cosmin Pãulescu Lect. elevii participanþi relevantã pentru seriozitatea do. Cluj (19).. Casa Roma. Alexandra Cleoanþã. Premiile I de la clasa de desen lã.zultate – 100 de puncte – maxiþate. Casa Lãceanu – Bibliote. originalitatea ceramicã. cu care sã se mândreascã toþi românii! Mai doresc sã vã amintiþi peste timp de aceastã Olimpiada Naþionalã ºi de instituþia care v-a fost gazdã primitoare: Liceul de Arte „Marin Sorescu ” din Craiova. având posibilitatea de a face pe specialitãþi. Prof. sub coordonaDin Bucureºti au participat 31 de 421 elevi. iar eleMoscal – Bucureºti. ca organizator al evenimentului. Juriul Naþional ºi întregul program.E.Cecilia de la Liceul de Arte Baia Scopul competiþiei între cele douã nivele de admis ºi resante. 220 referat pe bazã de documentare plastic – sculptor. vadã nivelul de pregãtire artisti. Tulcea (3). iar delegaþiile cu zentare de filme documentare. centrul oraºului cu conþinutul programelor Piaþa Mihai Viteazul. Sunt încântat de sã foloseascã reþete. piada Naþionalã de Arte picturã religioasã – icoaVizuale. – preºedintele Juriului National al Olimpiadei Nationale. impresii dupã zilele încãrcate de organizarea fãrã cusur a tuturor . Dan Iulian Toma – Timiºoara. niºte artiºti mari. Georgicã Bercea-Florea. dr. univ.colae Tonitza” din Bucureºti pentru artistic puternic. aceasta fi. ateliere de specialitate. Dolj. Rezultatele obþinute de elevii concurenþi au demonstrat valoarea ºi eficienþa învãþãmântului de artã românesc.au expus lucrãrile tuturor partici. elevii dar ºi s-a desfãºurat în ateliereprofesorii pot compara le de profil ale liceului. adaptatã pentru activitatea în specialitãþi. Festivitatea de încheiere a însemnat un bilanþ pozitiv. Ialomiþa (5). Diana Popescu. adresatã tuturor participanþilor: „Iatã-ne la finalul unor zile “de foc”.Însuºirea corectã a tehnici. Grâncilã Cristina de la Liceul de Arte „Dinu Lipatti” Piteºti la graficã. arhitect Cris(4).faþa locului. Sã se «caleze» pe temã. În ultima zi a Olimpiadei Naþionale pe simezele Liceului de Arte „Marin Sorescu” s-a organizat o Expoziþie generalã cu lucrãrile concurenþilor pentru fotografii ºi realizarea CD-ului olimpiadei. juriului ºi corpului profesoral al Liceului de Arte „Marin Sorescu” pentru implicare ºi bunã desfãºurare a tuturor activitãþilor iar Lucia Vlãdoiu a încheiat cu o alocuþiune emoþionantã.J. Lect. de a stimula ºi populariza cei mai buni elevi la diversele discipline la care s-au desfãºurat probele de concurs. înscris 423 elevi. Arhitecturã ºi Istoria artelor 2013 n acest an ºcolar Olimpiada Naþionalã de Arte Vizuale.a. la de la Liceul de Arte Plastice „Nilucrãrilor. nr. Arhitecturã ºi Isto. Lucia Vlãdoiu. pasiunea. dusã în circuitul normal – sã nu profil. Florin Preda. 16 VI . Inspector general M. al trudei ºi al dãruirii tuturor! Noi. i-au ajutat sã-ºi dez. a muzeelor comisiilor de arhitecturã ºi istoGorj (5). La ca Jud. Mihail Trifan ºi Liviu Marin. Lect. univ. de retecturii au participat 62 de gulã existã câte un liceu elevi. univ. dr. Vasile cel Mare” din Iaºi la picturã icoanã. atelierul de de: Bizgu George de la Liceul Pemodern.ºi a principalelor monumente de a celor doi vicepreºedinþi ai subsit din judeþele Caraº-Severin. director al Liceului de Arte. Arhitecturã ºi Is3 – 31 de participanþi – toria Artei de la Craiova a elevi ai claselor a XI-a ºi Premiul 1 Graficã. dar ºi artisti. Cosghita (27). univ. au salutat delegaþiile participante. ca ºi gazde. Membrii Juriului Naþio(15). Lucian Irimescu. Gabara Bogdan de la Liceul oraºe sau zone ale þãrii au posi. În. Inspector General elevi pentru clasa a XII-a. Arhitectura ºi nã (13 elevi) ºi sculpturã Istoria Artei? Este o (29 elevi). Este un schimb benefic de subiectivismului în notare. dr. cele mai bune rete ºi membrii juriului.S. Ioana – Bucureºti. suplimentarã. artist plastic – design ºi puþini elevi. nr . Domnitorul Dimitrie ºcoli. ale Craiovei.lad la pictura de ºevalet. trecând prin etapele pe ºcoalã. Criterii de evaluare ria Artelor. Har. Alexandra rea ºi intercomunicarea Ioan Cuza.lui: Marcel Voinea. Alin Totescu.P. de învãþãmânt artistic autentic. univ. oraº. personalitãþi politice ºi culturale ale oraºului. Un aspect imnamente murale.P. succesului: cumentarii. Vlad Bedros – Bucureºti. sã îºi aduce un plus de obiectivitate. între Vizuale.N. Adrielevi pentru clasa a XI-a ºi 203 la Istoria Artelor. Sirghie Alexandra Daniel de la Liceul de Arte Vizuale „Romul Ladea” Cluj la ceramicã ºi Voicu Alice Marina de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” Bucureºti la design industrial.. Lect. Proba de desen ar la notare. Palatul Administrativ – min Paulescu – Bucureºti. anul X XVI VI. univ. la sculpturã. Etapa de documentare a fost la Liceul de Artã „Gh.A.Mare. dr. dr. dr. dr. univ. au fost obþinute diferenþa între stilul fiecãrui liceu.terea în învãþãmântul superior de panþilor pentru a se putea comgant amenajat pentru expunerea ziþia de specialitate.5( 175 ).din învãþãmântul superior îºi fac Lect. Pop Sebastian de la Liceul de Arte Sibiu la graficã. fiind obþinute de eleactivitate de creaþie.. Popesiscuþia cu conf. elaboratã. Adrian Brãescu a mulþumit oraºului Craiova. de patrimoniu. Palatul Vorvoreanu.lor de documentare care au intrat le „Romul Ladea” Cluj. Ca opinie artã. probã de desen ar trebui introvaloarea lucrãrilor.trebuie sã fie comunã cu compo. Rîmniceanu Diana de la Liceul de Arte „Margareta Sterian” Buzãu la arhitecturã. Mai noua Consider cã proba de desen ele fiind luate în calcul ºi la admisalã de concerte cu foaierul ele. George Sã respecte tema propusã pe Arta „Marin Sorescu”. univ. Memento. deschisã la Galeria „Arta” pe toatã perioada Olimpiadei Naþionale.menului de admitere în UniversiIII ºi menþiuni. Lect. Dolj. Proba elimina. Regele Carol dintre elevii diferitelor I. la Olimpiada elaboratã în urma docuNaþionalã de la Craiova mentãrii. lucrãrilor de artã. în funcþie de nutici. Inspector General în M. inspector ºcolar de specialitate. º. Lucia Vlãdoiu. Emilian Popescu. artist plastic.N.S.A. ªi poate nu în ultiProba de specialitate mul rând. ne-am strãduit sã vã primim cum se cuvine. þãrii. I. Lucrãrile expuse sunt inte. bilitatea sã se cunoascã. munca. Monica Dincã. de Arte „Dimitrie Cuclin” din Ga- Î Liceul de Arte „Marin Sorescu” Craiova D laþi la artã monumentalã. a lui Marcel Voinea. de de la Seminarul Sf.gogicã. Foaierul Liceului de Arte „Marin Sorescu”. Lect. În sfârºit. Bucureºti (31). proba constând în fiecare judeþ al þãrii. dr. Galeria „Vollard” a Casei de Culturã „Traian Demetrescu”. alþii pentru implicare. univ. Attila – Cluj-Napoca.B. Primãria nal au fost Conf. Nica Ecaterina de la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Sf. Aºa cum a reieºit din alocuþiuni. Elevii pot sã-ºi dea seama dagogic „Al.ria artei: Conf.univ. Conf. Primul câºtig este motivarea elevilor pentru pregatire aprofundatã.cumentare realizate pe teren. Dumitru ºi Madona dr. ceramicã (21 Ce are specific Olimelevi). putem constata excelenta organizare ºi desfãºurare a acestor zile. Prefectura Jud. ºi Adrian Brãescu.Napoca. Programul Olimpiadei s-a des. (179 elevi). Se cuvine sã menþionãm ºi Expoziþia profesorilor de artã din liceu – artiºti plastici consacraþi ai oraºului: Cãtãlin Alexi. a prof. Dolj. Rodica Pãdureþu.volte tema pentru lucrarea de lor de reprezentare plasticã în tru sculpturã ºi Croitoru ªtefan co-pedagogic. impresiile deosebite cu care participanþii la Olimpiada Naþionalã – elevi ºi profesori – s-au întors în oraºele lor. în sensul inspiraþiei. Craiova 2013 a înce. scopul Olimpiadei Naþionale este de a promova valoarea.N. Ion Preda. au participat elevi din 37 Juriul Naþional al Olimde judeþe ºi Liceul de piadei Naþionale de Arte Artã din Bucureºti. tian Ion Drughean din Bucureºti cei mai mulþi elevi. eliminatorie. cu decanul Facultãþii de Arte Decorative ºi Design a Universitãþii Avram George Pãunescu – Bucureºti.terminalã sunt foarte importante. iar spontaneitatea Olimpiada Naþionalã 2013 de au fost dirijaþi la obiective cultuMoldovan Iulius Sergiu de la Lila Craiova ocupã un loc foarte rale.E. ºi program la liberã alegere prin centrul oraºului. profesori ºi elevi din þarã ºi din Craiova. Monica Tãnasie. În într-o lucrare de sintezã acest an.nescu. Profesorii de specialitate Jean Turculet – Cluj-Napoca. Conf. dr. dr. a unor spectacole de teatru.Realizarea tematicii corobo.limitând spaþiul de manevrã al dr. statui: portant este cunoaºteMihai Viteazul. Adrian Brãescu. lecþii învã. Punctajul de obiectivitatea comisiei de no. s-au Catedrala Sf. Arhitecturã ºi Istoria Artei pentru clasele a XI-a ºi a XII-a s-a desfãºurat la Craiova în organizarea Ministerului Educaþiei Naþionale. între 3-5 elevi au so. oraºe ºi judeþe ale Sturza. importanþa liceelor de artã pentru fiecare oraº mare al þãrii – pentru fiecare judeþ. Iatã câteva tãþile de Artã. funcþionaExpoziþia finalã s-a fãcut pe – icoanã.tesc Muzeul de Artã..Pop Sebastian (Sibiu) fost format din artiºti plasa XII-a. II. prof. orºcolare. la arte textile.ind decisivã. univ. Silviu Bârsanu. Craiova. au prezentat obiectivele. unde s-a re al potenþialilor studenþi. univ. Apostol Ande Arte «Marin Sorescu» este o drei din Galaþi pentru patrimoniu Proba eliminatorie specializare. profesori universitari mãrul claselor ºi al atelierelor de profil din fiecare liceu. dr. pe rezultatele. dr. Clãdirea Liceului compoziþie din examen. nispecializãrile: arhitecturã velul de pregãtire al ele(53 de elevi). Inspector ºcolar general I. Craiova a avut 13 elevi. Lect. e bine sã ne simþim câºtigatori! Doresc sã ajungeþi. între 15-31 Atenþia a fost îndreptatã îndeo. Codrina Ioniþa elevi au venit din judeþele Arad sebi spre palatele care adãpos. Mihail Mihnea Andrei concursurilor de specialitate. dragi concurenþi. fãrã elevilor..E. schiþelor ar trebui sa fie regãsitã ceul de Arte Alba Iulia pentru în lucrarea finitã. Rene Rãducu de la Liceul de Artã „Carmen Sylva” Ploieºti la proiectare ambientalã. univ. a prof. Cristian Cheºuþ – ClujTimiº (18). Ca o propunere – ar tre. de bucuria împlinirii ºi a lor. Bob între 100-70 de puncte permise tare. 2013 . La clasa a XII-a premiile I. este foarte bine cã s. (175 175).R. Cei mai s-a realizat prin vizitarea oraºului M.din Iaºi. care. Dolj. profesorii de specialita.specialitãþi. Cristian Dincã. totdeauna Craiova a fost un cen. artist toate secþiunile de concurs. artã ºi de patrimoniu. pe holurile Liceului de o idee despre nivelul de pregãtiºoara. viziunea. Lect. Asist. Preºedintele total au fost 423 de elevi pentru torie a constat în studiu desen ºi filialei Craiova a U. inspectori ºcolari. univ. prima probã.cu” din Focºani pentru picturã. 20 13 . important în palierul naþional al Reperele oferite ºi mapele de do.R. al dr. miºoara. a Inspectoratului Judeþean Dolj ºi a Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova.. Tattaresbine pregãtitã. aflat în acest an Lotul Olimpic al vii sunt introduºi în tematica exa. design (66 elevi). fiind absenþi doi elevi rea celor doi preºedinþi ai juriuelevi. cu Emilian – Craiova. Nucuþã Maria de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” Bucureºti la Istoria Artei. Avem speranþã ca la bilanþul fãcut de juriu au câºtigat toþi câte un premiu: unii pentru creaþie artisticã. Prahova (15). construcþie modernã. Vlahuþã” din Bârfie proba eliminatorie. în de la clasa a XII-a.ºi Conf. arh.Expresivitatea. Georgicã Mitrache – Bucureºti. Lucrãrile olimpicilor au fost expuse în galeriile de artã ale oraºului: Galeria „Arta”. Preºedintele filialei Craiova a U. Filimon AlePrimul câºtig este faptul cã respins nu beneficiazã decât de bui fãcutã ºi prezentarea mape. Festivitatea de deschidere a avut loc în Sala de Spectacole a Liceului de Arte „Marin Sorescu” cu participarea prof. Cosmin Pãulescu. Au fost acordate premii I. de speranþe etapelor de desfãºurare a proberatã cu mapa de documentare este vii Palade Loredana Georgiana de ºi emoþii. dr. s-au prezentat din întreaga þarã. Olt (4). Iaºi (27). Lect.R. judeþ au ajuns la Etapa Naþionalã a Olimpiadei.J. Naþionale de Arte Bucureºti.Olimpiada Naþionalã de Arte Vizuale. Gloria Grati – Timiput firesc.’’ r te M. funcþie de atelierul de profil. îi conferã o aurã personalã – apreciez cã aceastã para.mul posibil.xandra de la Liceul de Arte Vizuaelevii liceelor de artã din diferite compoziþia de atelier. dr. Weisz fãºurat pe parcursul a 5 zile. Sãlaj ºi a Galeriilor de Artã ºi prin pre. Documentarea an Brãescu. GilArte Vizuale. membrii Juriului Naþional al Olimpiadei. Modesta þional al Olimpiadei Naþionale de experienþã artisticã dar ºi pedaLupaºcu – Iaºi. univ.cã. La specializacompetiþie între elevii rea Istoria Artei ºi ArhiLiceelor de Artã.

Privind retrospectiv parcursul lui Mircea Novac. minunea de moment. expoziþia personalã. Enschede din Olanda.1983. Dar o „altfel” de Veneþie decât ne-au obiºnuit pictorii peisagiºti. Marin Gherasim. Peisajele sale devin spaþii aproape onirice. care se întinde. ciclul Ikariotika). Ca în desenele lui Piet Mondrian. emoþie artisticã. al „Serbãrilor galante”. acest „dans” al dialogului malurilor sã fie preluat de poduri – celebrele ºi numeroasele punþi plutitoare peste canale. selectaþi sã fie prezentaþi publicului german la Galeria Chrom din Bochum. creeazã o stare de armonie muzicalã. (175 175). este de naturã sã exprime schimbarea radicalã din viaþa sa. a fost o amplã demostraþie de virtuozitate. la fel. experienþã ºi notorietate. absolventã a Liceului de Artã din Craiova. virtual. poduri. pe care ºi naturile statice flamande au degajat-o cu mãiestrie de-a lungul timpului. al celebrelor carnavaluri. contrastul dintre Veneþia gãlãgioasã a balurilor.MIHAELA VELEA Mircea Novac – portret în 5151 de semne intre toþi artiºtii optzeciºti ce ºi-au construit existenþa. Marilena PredaSânc. Îl regãsim pe Mircea Novac în expoziþia Imagini contemporane (curator: Cãtãlin Davidescu). Este o expoziþie personalã care ilustreazã o experienþã nouã în activitatea artisticã a pictorului. este elementul pasiv. la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (clasa prof. la Galeria VirtuellVisuell din Dorsten. izolând ºi despãrþind strãzile ºi oamenii? Veneþia din tablourile lui Alexandru Dina nu este acel spaþiu mirific. expoziþia sa deschisã la Galeria Orizont se pare cã nu este agreatã ºi. frenetic. în relaþie cu Craiova. Astfel artistul pãrãseºte România ºi se stabileºte în Olanda. existenþialist. Perioada olandezã face ca Mircea Novac sã devinã bine integrat în rigorile unei societãþi pentru care pictura a fost o îndeletnicire practicatã strãlucit sute de ani. unde pãmântul ºi copacii se transformã în unghiuri drepte de orizontale ºi verticale. aparþinând galeristei Doina Talmann. dar ºi tineri aflaþi la început de drum în artã. cel care îl încarcã ºi-l face sã degaje o energie debordantã. Cu adevãrat surprinzãtoare sunt peisajele. un sentiment. Mircea Maurice Novac este un artist echilibrat. îi exerseazã acuitatea vizualã. Contrastul cu cântecele gondolierilor – chitariºtii sugeraþi doar de imaginaþia privitorului. Parafrazându-l pe Wassily Kandinsky. în seria dedicatã fiicei sale Ioana se simte profund bogãþia unui complex amalgam sufletesc. prezenþa unui artist extrem de sensibil dar lucid. din 1973. însã nu acel pas decis. Ideea de bazã a expoziþiei este plutirea. într-o miºcare circularã. Mircea Novac a debutat la Craiova. istorice ºi geografice. poate pãrea ceva obiºnuit. ca un exemplu de afirmare a unei gândiri. care conferã stabilitate ºi siguranþã. momentul de confidenþã purã. în raport direct cu propria sa existenþã umanã. Expoziþia „Contraste plutitoare” aduce un spirit nou în viziunea ºi creaþia plasticã a artistului. Constantin Pacea. Germania. Este prima fazã a universului subiectiv. matur. Dupã mai bine de 20 de ani de la debut. imaginea ia locul reperelor reale. „locuirea spirituala” în universul real. gondolele ºi podurile. o dedublare a stãrii de siguranþã ºi certitudine în plutirea bãrcii. De ce ne amintim de „Strigãtul” picto- ginalitate. Magda Buce-Raduþ VI . Conceptul. se extrag din contingent ºi devin trãiri luxuriante. Mutaþia pe care o suferã creaþia lui Novac aici. pline de încãrcãturã –. câºtigându-ºi. corãbii. de a cãlãtori ºi vedea marile muzee ale lumii. propune promovarea artei româneºti în spaþiul cultural german. Un spaþiu virtual care aduce ori- data aceasta totul este foarte material. Eroi sacrificaþi sau peisajele observate pe fereastra atelierului din Parcul Romanescu – lucrãri dense. Dar apare un alt element simbol al expoziþiei – poarta – intrarea dincolo de zidurile vechi. palatele din jur fiind doar elementul scenografic. pãsãrile lui Alexandru Dina se metamorfozeazã în obiecte plutitoare – bãrci.5( 175 ). iar amplele albume ce prezintã artiºti români contemporani (ajunse deja la volumul III). Deºi a avut doar douã ediþii . Iar dacã. ce se situeazã la o limitã tulburãtoare de zona kitsch-ului.. cu monumentalitatea turnurilor. De la primele lucrãri din seria Grãdinilor. În 2009 a urmat o nouã expoziþie la Muzeul Naþional Cotroceni. se disting ca un adevãrat punct de forþã al existenþei sale artistice. Dan Mihãlþianu. legând þãrmurile. pentru cã numai în artã se pot prezenta lucrurile în desãvârºirea lor. barca – elementul romantic din „Pluta Meduzei” a lui Theodore Gericault sau barca lui „Dante ºi Vergiliu în Infern” a lui Eugene Delacroix. lucrãrile ce o reprezintã pe Ioana. este o lume a apelor în care se oglindesc cerul ºi casele. Poate ne gândim la „Poarta spre Purgatoriu” a lui Eugene Delacroix? sau la „Poarta Infernului” a lui Auguste Rodin? Întreaga expoziþie este o raportare subiectivã la universul material. din spatele lucrãrilor. serie nouă. unde a început sã expunã ca student. a cupolelor ºi a celebrelor campanile. Ultimii ani l-au surprins pe Mircea Novac ca personaj din ce în ce mai prezent în spaþiul artistic contemporan. Ioana devine subiectul sãu fetiº. ce îºi propune sã prezinte artiºti români consacraþi. a carnavalurilor ºi tãcerea resemnatã a vechilor ziduri. Alexandru Dina a urmat Academia de Arte ºi Design ARTEZ. conferind imaginii cinetism. prin „patina” timpului. Liceul de Artã din Craiova a fost a doua casã a tânãrului Alexandru Dina: mama – cunoscutã profesoarã de specialitate. în universalitatea înþelegerii actului de creaþie. a apei. pentru epoca respectivã a fost un moment de efervescenþã ºi un reper care a eliberat. comercial. Novac demonstreazã cã este un artist capabil de un up-date permanent. Tipãrit la Editura Klartext din Essen.poarta. deplasare. la fel de vechi ºi grele ca ºi apa care le susþine ºi le dubleazã prin oglindire. Dacã lucrãrile hiper-realiste fac sã tresarã sensibilitatea privitorului atent la detalii. iar locul de desfãºurare al suprafeþelor pictate este Veneþia. acolo unde este viaþa nevãzutã. dovedind o perfectã stãpânire a mijloacelor de expresie plasticã. în alte tablouri. Mai puþin oamenii. unele dintre ele de dimensiuni impresionante. emanând toatã bogãþia sufleteascã de care este capabil un individ. respectiv 1984. descoperi redarea anatomicã a pãsãrii care pluteºte. valoare. Novac a fost deschisã. 2013 17 r te . leagã cele douã þãrmuri. deschisã în 1983 la Muzeul de Artã. integrând contrastul plutitor în mentalitatea ºi dinamica afectivã. Mircea Novac a devenit repede unul dintre cei mai activi artiºti ai Craiovei. expoziþie ce aducea la Craiova nume importante ale momentului: Horia Bernea. catalogul este o trecere în revistã a întregului parcurs artistic al lui Mircea Novac. cu contraste de fluiditãþi ºi transparenþe. mereu în schimbare. chiar cu influenþe baroce. a aerului. Alexandru Dina ºi-a creat propria realitate de forme ºi contururi ferme dar pline de rafinament ºi sensibilitate. Lacul ºi Paºii Ioanei reprezintã realmente marele sãu pas. Este etapa în care elementul concret. Alin Gheorghiu. în prezenta expoziþie laitmotivul este apa. Deºi s-a afirmat ca sensibil acuarelist. s-a perpetuat ca o constantã de-a lungul întregului sãu traseu artistic. Cristian Paraschiv. umede. într-o mai micã sau mai mare mãsurã. gondole. simþi greutatea apei. Cu studii de picturã începute la Liceul de Artã din Craiova ºi continuate. Wanda Mihuleac. a raportãrii atitudinii artistului la reperele civile. M. unde va intra în contact direct cu exigenþele unei pieþe de artã într-o perpetuã transformare. a genezei ºi încifrãrii momentului creaþiei artistice a acestei desfãºurãri tematice. nr. Acesta mânuieºte precis mijloacele artistice. anul X XVI VI. Expoziþia este însoþitã de un ambiþios album monografic. ci detaliile desãvârºite ale luminii.podul . Prin gestul creativ. Florin Mitroi. la spectaculozitatea peisajelor marine ( Dig la Eforie. Din 1989 Mircea Novac pãrãseºte Craiova ºi se mutã la Bucureºti.a. drept consecinþã. Mirabela Dina – pianistã de renume internaþional. Zidurile trãiesc prin vechimea lor. iar în 2011 Mircea Novac a fost unul dintre cei 7 artiºti români. exprimãm poate „ceea ce este caracteristic acestei epoci”: contrastul plutitor nesigur. Darie Dup. barca. proiectul a rãmas. uºor fragilizat de abundenþa de sentimente ºi trãiri. recreând o nouã realitate urbanã într-o adevãratã arhitecturã peisajerã a spaþiilor picturale. atrage privitorul în mirajul unei atmosfere preþioase ºi îi transmite acestuia binecunoscuta stare joie de vivre. ferm. iar sora sa. rãmânând tot timpul centrul de interes al tablourilor cu aceastã temã. aºa cum ni le prezintã tânãrul artist Alexandru Dina în actuala expoziþie de pe simezele Galeriei „Arta” a Uniunii Artiºtilor Plastici din Craiova. Craiova de calificativul: provincie. din 2007. adevaratã. apoi la Amsterdam ºi numeroase galerii de artã din România. Cea mai recentã expoziþie M. ce se dezvolta pe alte coordonate decât cele ale propagandei oficiale. Zodia Racului. nu cu mult timp în urmã. din perspectiva privitorului de azi. Pictorul creeazã o lume a simbolurilor ºi a mesajelor: barca . forþând ºi speculând o graniþã extrem de fragilã. ci tocmai contrariul: cel tremurat de emoþie. legate prin barcã. mãcar parþial. Umbrele dau adâncime. Aura magicã pe care o capãtã lucrãrile din aceastã perioadã încântã ochiul. palate ºi porþi închise într-un contrast plutitor de forme ºi culori. este închisã înainte de termen. de decor. devine expresia spaþiala a timpului. primul din seria EXPERIENCE & EXPERIMENT. se pare cã Mircea Novac ºi-a pãstrat cel mai pregnant aura împlinirii. începând cu miºcarea elegantã a pãsãrilor albe care plutesc pe apã. de la Muzeul de Artã din Craiova. Dacã în celelalte expoziþii printre temele preferate erau natura staticã sau obiectul monumental. Suaspiraþie transfigura tã într-o reprezentare artisticã – o idee. care conferã artei semnificaþii metaforice. Eclerajul este uneori dramatic în perenitatea ºi senectutea simbolurilor eterne ale Veneþiei: canale. În 1990 întrevede ºansa de a gusta din noua libertate. 20 13 . concentratrat pe rigorile unui sistem de piaþã ce îºi menþine vitalitatea printr-o permanentã competiþie. pentru ca. de-a lungul întregii evoluþii. gondole. Însã aici. instabil. fermecãtor. miºcare. este o picturã a oraºului. oglindindu-se în apa grea cu aceeaºi eleganþã a pãsãrilor plutitoare. Iar mesajul este cel dat în titlul expoziþiei „Contraste plutitoare”. O tratare plasticã în canoanele tehnicilor ºi procedeelor contemporane. Marian Zidaru º. Este un spaþiu plutitor. care cucerea întregul spaþiu al tabloului. Vibraþia tuºei se opreºte la întâlnirea cu lumina. ªi chiar dacã. Cele douãzeci de lucrãri ce au fãcut parte din prima expoziþie personalã. în timp. închisã în rotundul compoziþional ale cãrui linii de forþã dinamizeazã spaþiul din jurul centrului de interes al tablourilor – apa. însoþit de texte critice semnate de Aurelia Mocanu ºi Cãtãlin Davidescu. cochetele gondole transfigurându-se întro cochilie a memoriei afective a artistului. a simbolurilor ºi a semnificaþiilor. îndelung premeditat. O contraste plutitoare rului norvegian Edvard Munch? Pentru cã podul este între cer ºi apã. Ca în metafizica lui Giorgio de Chirico. pod sau poartã. Pãmântul este doar expresia plasticã a memoriei figurative a artistului. ce împânzea inspiraþia multora dintre artiºtii de atunci. se constituie ca un semn concret al integrãrii artei româneºti în spaþiul cultural europen. Simona Vasiliu Chintilã). de D zana Fântânariu.. propria manierã de exprimare artisticã. în care artistul este interesat sã prezinte nu doar frumuseþea sau mãreþia naturii. Iar acestã dorinþã ºi nevoie de a fi mereu prezent. La întoarcerea în România. la vârsta lui. în permanent acord cu un timp al sãu ºi al societãþii. din ciclul Ikariotika. nr . transpare totuºi. în cadrul unui nou proiect al Doinei Talmann. oferã imaginea unui artist ce împãrtãºea idealurile generaþiei sale ºi care nu putea fi încadrabil în linia picturii de tip ideologic.

a demonstrat. 3. a fost „cuceritor” (în arhicunoscuta „Cavatinã” dovedind dincolo de calitãþile sale vocale recunoscute ºi reale abilitãþi actoriceºti de un savuros umor). dirijatã de Valentin Doni. un „Bãrbier” de zile mari. atractive prin însãºi titlurile abordate (ne referim la cele de operã. „la scenã deschisã”. în Don Basi- lio. ºi în acest recital. dovedind afinitãþi artistice reale. în distribuþie aflându-se nu mai puþin de patru nume invitate: tenorul Bogdan Mihai (Contele Almaviva). P Corala academicã a Filarmonicii. baritonul ªtefan Ignat (Figaro). Arabela Tãnase dovedindu-se. Din acest punct de vedere. atent la nuanþe ºi calitatea globalã a sonoritãþii. basul ªtefan Schuller (Don Bartolo). dincolo de tinereþea sa. artiºtii invitaþi (dirijori. în ariile lui Almaviva (serenadele din actul I. „Ziua porþilor deschise” a oferit publicului doritor ocazia de a urmãri o repetiþie a orchestrei ºi a afla câte ceva din tainele preparatorii ale unui concert. în înþelesul nobil al cuvântului. care. la înãlþime. conferind celebrei arii „a calomniei” noi faþete expresive. Salutãm. s-a dovedit acelaºi mare cântãreþ. fiecare dintre personajele principale ale operei situându-se în perimetrul inspiraþiei ºi vervei debordante. un veritabil „monolog” de o extremã dificultate vocalã: temuta arie „Cessa di più resiste- re”. prompt ºi alert. consecvent evitatã de tenorii „obiºnuiþi”). De un impact real s-a bucurat întâlnirea dintre conducerea Filarmonicii ºi public. G. roluri episodice au fost eficient „pigmentate” de actorii Gabriel Marciu (Ofiþerul). nu doar corului bãrbãtesc al teatrului (maestru de cor Lelia Candoi). cu care „se distreazã în voie fie în canto spianato sau fiorito. basul Sorin Drãniceanu (Don Basilio). fãrã îndoialã. Rusia. Bogdan Mihai ºi Sorin Drãniceanu. în Rosina. în Don Bartolo. sub genericul „Sã (re)descoperim Filarmonica în cheia FAmilia”. ºi-a etalat valoarea („Arietta prevederii inutile” . cu violoncelistul Anton Niculescu solist. a fãcut „risipã” de talent. „Zilele Muzicale Aniversare”. am remarcat duetul Figaro-Almaviva (actul I). în sensul profesionist. Prestaþia tânãrului dirijor Cristian Sandu (Cluj-Napoca) a fost. În ceea ce priveºte ansamblurile vocale. învãþãmântul muzical craiovean. managementul actual al Teatrului Liric „Elena Teodorini” are o „linie” clar conturatã în ceea ce priveºte prezentarea unor spectacole de bunã facturã artisticã. sextetul (actul II). întâlnire a violonistului Liviu Prunaru ºi pianistului Mihai Ungureanu (soliºti concertiºti ai Filarmonicii) cu elevi ai liceului. la împlinirea a 66 de ani de existenþã. costumele realizate cu gust ºi fantezie (scenograf Rãsvan Drãgãnescu). Foto: nela&tiberiu photography numit „noul rege al vocilor de coloraturã”). Întreaga distribuþie s-a situat la cotele înaltului profesionalism. la rândul ei. cã este un impecabil tehnician. a susþinut concertul sãu sãptamânal. Hubay. binecunoscutul Scherzo în Do minor de Brahms ºi douã lucrãri mai puþin cunoscute: Romanþa de J. München. dialog despre interpretare. S-au punctat aspecte privind repertoriul Filarmonicii. r te Gheorghe Fabian la Filarmonicã: Zilele Muzicale Aniversare entru prima datã. nr . Foto: Daniel Guþã A urmat o acþiune ineditã. Don Basilio”. oferind melomanilor opusuri de Mihail Glinka (Uvertura operei „Ruslan ºi Ludmila”. o maleabilitate în a se „acomoda” cu orice muzicã. el cântã convingãtor. F. care au evoluat alãturi de artiºti de frunte ai teatrului: soprana Diana Þugui (Rosina). acþiune având ca scop atragerea familiei (copii. Dan Cornescu (Ambrogio). Dirijor: Valentin Gruescu. CuvilliesTheater.5( 175 ).ucru cert. ce s-a bucurat de succes. În aceeaºi zi. manifestând. Filarmonica „Oltenia” ºi-a propus ca aniversarea înfiinþãrii ei sã fie marcatã printr-o manifestare mai amplã. ªtefan Schuller. o profesionistã. 20 13 . specialist al domeniului). impresionând atât prin „apariþia” sa. programând. ªtefan Ignat. Berlin. Concertgebouw Amsterdam. a avut loc ºi un recital de harpã susþinut de Pataki Rozalia. Orchestra simfonicã. lucrare „istoricã” pentru Filarmonica din Craiova. mezzosoprana Claudia Mãru-Hanghiuc (în Marcellina/ Berta). 2013 . în Figaro. constând dintr-un concurs cu premii dedicat familiilor de iubitori ai muzicii clasice. în primul rând). realizând un echilibru real între voci ºi instrumente. nr. ca ºi „peroraþia” din actul final. fie în canto sillabico sau vocalizzato” (cum se exprima un binecunoscut ºi avizat critic muzical bucureºtean. dispune de o impresionantã tehnicã ºi impunãtoare forþã a expresiei. A fost ºi cazul recentei reprezentaþii cu fascinanta capodoperã rossinianã „Bãrbierul din Sevilla”. într-un recital ce a cuprins douã sonate (Grieg. (175 175). Liviu Prunaru este un artist serios. în cadrul cãreia melomanii au fost invitaþi la o discuþie despre viaþa muzicalã a Craiovei ºi concertele Simfonicului din Bãnie. Svendsen ºi „Hejre Kati” de J. în întregul ei. Prinþul Operei din România (cum l-a denumit cineva) cântã de o manierã ce cucereºte auditoriul „din prima”: dispune de o voce cum rar ne-a fost dat sã auzim. muzicalitatea ºi autoritatea lui Cristian Sandu au evidenþiat-o din plin. Valoarea artisticã ridicatã a acestui spectacol se datoreazã nu numai soliºtilor. soliºti). este mobilã ºi penetrantã. este o premierã absolutã. diversificarea manifestãrilor etc. ºi senzaþionalul cvartet (actul III) „Bunã seara. De ropote de aplauze au avut parte mai toþi interpreþii spectacolului: Bogdan Mihai. Liviu Prunaru ºi Mihai Ungureanu 18 VI . sub a cãrui conducere ansamblul craiovean a dovedit promptitudine ºi mobilitate. Franck ). Încheierea „Zilelor” a aparþinut celor doi concertiºti. simple ºi funcþionale. nr. în abonament. O altfel de întâlnire a avut loc la Liceul de Arte „Marin Sorescu”. iar regia are logicã. „Capul de afiº” l-a constituit. Gabriel Dima (Notarul). emoþionant. ºi ea. Johannes Brahms (Simfonia I). totodatã. cât mai ales prin prestaþia vocalã. anul X XVI VI. este plinã de amuzante detalii de joc. între 17-24 aprilie 2013. Théâtre des Champs-Elysées. presa germanã l-a L un „Bãrbier” de zile mari Diana Þugui. cu acest prilej. Sorin Drãniceanu. dirijorul insuflând membrilor coralei plãcerea de a cânta ºi insistând pe ideea omogenizãrii ei. bunici). tenorul Bogdan Mihai (concerte ºi spectacole la Stuttgart Staatsoper. serie nouă. Belcanto Gala Kremlin Palace. convingãtor în jocul de scenã. spre Filarmonicã ºi muzica de calitate. spectacolul este „motivat” ºi bine gândit: decorurile „sugestive”. un spectacol cu semnificaþii speciale pentru Liricul craiovean. ci ºi orchestrei (concertmaestru Dan Bozgan) pe care înzestrarea. Publicul craiovean a aplaudat cu generozitate. A conferit muzicii dinamism ºi o înlãnþuire alertã a „numerelor” muzicale. Nikolai Miaskovski (Concertul pentru violoncel). baritonul Ioan Cherata (Fiorello). de un farmec irezistibil. pãrinþi. ºi în acest spectacol. Deutsche Oper. faptul cã cei doi artiºti cântã tot mai des împreunã. Opera National du Rhin-Strasbourg. Pianistul Mihai Ungureanu fascineazã la fiecare apariþie a sa pe podiumul de concert. o piatrã de încercare a tenorilor rossinieni. pentru cã ea a figurat în programul concertului inaugural al Instituþiei din 18 aprilie 1947). Sub raport scenic. captivant. formând un „Duo” craiovean de covârºitor impact cultural. Diana Þugui. „Zilele” au debutat cu un concert al Coralei academice a Filarmonicii avându-l la pupitrul dirijoral pe Valentin Gruescu. prilej cu care noua conducere a Filarmonicii a inaugurat ciclul de manifestãri ce se vor derula în foaierul instituþiei.a fost cântatã cu aplomb). sub aspect stilistic. un muzician autentic.

5( 175 ). devenind din prieten real un „prieten fals”. banalizat ceea ce în limba românã a sfârºitului de secol era expansiv. crede autoarea. În schimb. Aceastã lungã istorie a interferenþelor ºi a treptelor decãderii este momentul iniþial din examenul unui eºec traductologic. în care un text sursã este amputat formal. limba românã este. eludând echivocul. nici teoretice. caz celebru în istoria literaturii române ºi analizat în acest volum. Un alt studiu de caz. nu pe transpunerea literalã a formelor. a Bibliei franceze. mai presus de originalitatea cazului sãu. Alãturi de analiza traducerii defectuoase sau pur ºi simplu absente a termenilor francizaþi din textul românesc. autor român de expresie francezã sã-ºi auto-traducã operele scrise în francezã în limba maternã. Magda Jeanrenaud trebuie sã lase deoparte orice explicaþie ºtiinþificã ºi sã accepte evidenta interferenþã a unui ºir de reticenþe circumstanþiale. dar în mod sigur nici surprize estetice. atunci când statutul aristrocratic al limbii franceze s-a lãsat treptat corupt de uzul sãu popular. realist. la idealul estetic ºi etic al traducerii. surprins cã Magda Jeanrenaud nu utilizeazã aºteptatul instrumentar lingvistic în analizele sale. paideic ºi profilactic deopotrivã. aºa cum demonstreazã Magda Jeanrenaud analizând textele acestuia. cu efuziunile sale lirice. inventatorul unei „a treia limbi a traducerii”. Istrati reconfirmã traseul vizitat în mod subconºtient ºi prea puþin controlat de alþi traducãtori care au semnat alte variante franceze ale unor texte literare româneºti. de schimbãri de direcþie ºi puncte de atracþie. Fiecare nouã traducere reia implicit problema raportului dialectic ºi a conflictului încã actual ºi nerezolvat dintre o culturã minorã sau dominatã ºi cultura francezã majorã ºi dominatoare. ambiguu. Ea sugereazã cã le pareil nu este. la modul implicit. inexistentã încã pe atunci. care nu þine cont de profilul originalului. (175 175). cultura. evaluându-i nu doar pertinenþa lingvisticã sau stilisticã. cu ajutorul schemei diacronice propuse de Pompiliu Eliade. Préface de Claude Hagège. de modul covârºitor în care acestea contribuie la destinul unei opere. EST-Samuel Tastet Editeur. Profilul universitar al autoarei. orientându-se mai degrabã spre unul literar-cultural. Este vorba despre travaliul traducerii galicismelor sau a termenilor francizaþi – prezenþi în literatura dramaticã româneascã în postura de generator esenþial al comicului de limbaj în piesele lui I. Acest spaþiu de întâlnire poate fi unul revitalizat din trecutul lingvistic sau preluat din contemporaneitatea traducãtorului. În primele pagini ale acestui volum. obligat sã-ºi traducã el însuºi textele apãrute iniþial în francezã în limba sa originarã. Chiriþa este un caz exemplar ºi pentru lenta. Un exemplu în acest sens îl oferã. aºa cum latinitatea celor douã limbi-surori sau bilingvismul unor renumiþi traducãtori nu sunt argumente suficiente. de a fi simplificat. Aºa cum observã ºi Claude Hagège. traducãtorul redevine sclav. riscul acestui gen de transpunere. deþinãtori ai unei bune ºi îndelungi familiaritãþi cu limba ºi cultura francezã este de a fi eludat tocmai una dintre sursele comicului. prea deºãnþatã expresiv ºi semantic pentru a nu incita orice traducãtor la a o domestici. serie nouă. calificatã „un idiome sauvage” – cum spunea Patrice Bollon. Subliniind mai ales nereuºitele în materie de respectare a deontologiei traductologice. Magda Jeanrenaud are pu- terea de a demonstra. manipulând definitoriu destinul francez al operelor sale româneºti. ordonat. inducându-i pe cunoscãtorii români în eroarea de a o confunda cu o necesarã cunoaºtere de specialitate. care nu este ºi nu poate sã fie limba românã invadatã de reflexii franceze. ale cãrui cauze se plaseazã în chiar inima francofonã a limbii române. hibrid lingvistic românofrancez intranzitiv pentru un altfel de public în afara celui autohton se va generaliza în idiom de mahala. oricât li s-ar pãrea sau conveni unora. a cãrei unice calitãþi este cã nu va crea publicului-þintã dificultãþi de înþelegere. sã ofere soluþii acolo unde cele deja existente nu satisfac reperele etice ale disciplinei. dar mai ales cea general culturalã. Prin urmare. Magda Jeanrenaud are motive sã bãnuiascã manifestarea unei presiuni editoriale asupra opþiunilor traductologice ale lui Paruit. cartea nu este un alt manual universitar de traductologie. editorul având drept scop nemãrturisit evitarea unei eventuale ºi deloc satisfãcãtoare cheie proustianã de lecturã a Accidentului de cãtre un public francez saturat de respectivul epigonism literar. echivalent cu le semblable. Chiriþa pare sã fie privitã de autoare ca ilustrând intraliterar tipul traducãtorului primitiv. pentru a o forþa sã slujeascã confirmãrii unei imagini auctoriale deja formate. Magda Jeanrenaud explica beneficiile colaterale ale traducãtorului – în postura sa de receptor special al textului literar – de pe urma procesului de sublimare a vechiului statut autarhic al instanþei auctoriale. Cioranul francez îºi fabricã o aºteptatã copie româneascã. servil modelului literalitãþii generalizate. ci doar o prejudecatã care întreþine mirajul. stârnesc interesul cititorului specialist. omogenizat. spre universaliile sale contemporane – ºi francofoniei – alcãtuind nivelul supraordonat care înglobeazã traducerea literaturii române din limba nativã a Magdei Jeanrenaud în limba francezã – spre grãitoare studii de caz. poate prea ambiþios. ci pe regãsirea coerenþei funcþionale. editorului. reflecþii traductologice asupra francofoniei româneºti itlul acestei cãrþi pare sã indice tratarea genericã a unei problematici intens discutate. Aceasta pare sã fie una dintre cauzele nivelului mediocru al traducerilor româneºti din perioada interbelicã. pe traducãtor într-un veritabil creator. ale semnelor de punctuaþie. singura „autorizatã”. ambigue. din contextul traductologiei ca domeniu autonom al lingvisticii aplicate. în opera celuilalt mare autor dramatic român. a universalitãþii. care a fost cea de a imagina o „versiune autorizatã”. VI . Evaluând cãile prin care Eugen Ionesco ºi Monica Lovinescu au ºtiut sã-ºi îndeplineascã misiunea de a traduce teatrul lui Caragiale în francezã. emoþional. de cuceriri teoretice ºi teorii proeminente. momentele-cheie ale asimilãrii de cãtre limba românã a „lecþiei” franceze. într-un impediment în calea traducerilor. redactat în stil tern academic. ale numelor proprii. iar dezideratul fidelitãþii aflat aparent pe frontispiciul oricãrui proiect traductologic se transformã în opusul sãu. conducându-i pe francezi sã-l citeascã pe Sebastian ca autor clasic. studiul despre traducerea în francezã a operelor româneºti „pre-franceze” ale lui Emil Cioran. extralingvistice. Calea terþiarã de împãcare a celor douã limbi ºi de redare a acestor împrumuturi astfel încât ele sã stimuleze receptarea corectã de cãtre publicul francez îl transformã. cu traducerea ca produs al transmutãrii multidimensionale a unui text din cultura sa originarã în limba culturii-þintã. expresive. Autorul român interbelic este urmãrit iremediabil de „demonul” traducerii. studiile sale de teoria ºi practica traducerii. evidenþiazã cum aceeaºi tendinþã de explicitare ºi raþionalizare a unui text românesc schimbã integrarea acestuia dintr-un curent literar într-altul. dezordonat. dovedindu-se astfel un pertinent prim pas în judecarea evoluþiei modului în care intelectualitatea româneascã îºi asumã ºi examineazã profilul francofon în diferite epoci. probabil cel mai important analist al influenþei spiritului francez în cultura autohtonã. care pare sã facã centrul preocupãrilor sale în volumul de faþã. nivelat stilistic ºi epurat ideologic. dintre apropiere ºi asemãnare. deseori pur iluzorie. renãscutã într-o culturã diferitã ºi aflatã sub incidenþa unui alt orizont de aºteptare ºi receptare. care au condus în final la maltratarea sursei. Magda Jeanrenaud puncteazã cu ajutorul teoriilor traductologice motivele acestei rãsunãtoare nereuºite. precum ºi de poeticã anterioare. Magda Jeanrenaud reia. un exeget francez al lui Cioran – prea poetic expresionistã. textul românesc tradus în francezã remodeleazã un soi de relaþii cultural-diplomatice între limba „centrului” ºi mai tânãra limbã literarã românã în sprijinul ºi în ciuda recunoscutului sãu profil francofon. amânata profesionalizare a traducãtorului din literatura francezã în limba românã. identificate cu precãdere în efortul de transpunere a unor opere literare româneºti în limba francezã. iarãºi. care a consacrat-o. Magda Jeanrenaud se opreºte mai întâi asupra galicismelor mentale ºi lingvistice ale personajului comic Chiriþa creat de Vasile Alecsandri ºi care ºi-a câºtigat în spaþiul literaturii române un meritat statut exemplar pentru stadiul pe care-l traversa atunci. se relativizeazã sau se „decaleazã” supunerea necondiþionatã a alegerilor traducãtorului de cãtre intenþionalitatea autorului. Pentru a lãmuri cauzele acestei nereuºite. afective. Din nefericire. Magda Jeanrenaud ºtie sã mânuiascã în mod constructiv instrumentarul critic. 346 p. autoarea îºi propune sã configureze retroactiv procesul complex din spatele acestui produs. ºi explicitul limbii franceze.L. în ultimul studiu din acest volum. Mergând pe aceeaºi direcþie de cercetare a incidenþelor extra-literare exercitate asupra procesului de traducere. Autoarea aduce în prim-plan câteva probleme practice esenþiale actului de traducere. Raportarea la teoriile fondatoare ale domeniului revine constant în cadrul textelor grupate aici. limba. care-ºi respectã vocaþia ordonatoare. Greºeala celor doi traducãtori români. opera sa în francezã se dovedeºte a fi o traducere mentalã a operei în limba maternã pe care o proiectase. aflate în concurenþã. De aceea discursul sãu evolueazã logic de la cadrele largi ale traductologiei – marcat de controverse iminente. là où tout est pareil et rien n’est semblable. abordarea de faþã profitã de deschiderea traductologiei dinspre modelul lingvistic. ilustreazã convieþuirea într-o aceeaºi conºtiinþã ºi competenþã lingvisticã a douã sisteme. raþionalizat. Este vorba de relaþia originar inegalã ºi incorectã traductologic dintre implicitul originalului. volumul de faþã repune în mod aplicat întrebãrile unei culturi francofone asupra propriei identitãþi. niciodatã afiºând vocaþia legiferãrii ºi ferindu-se de pragul incorectitudinii politice. Cazul auto-traducerilor lui Panait Istrati. la care se adaugã prestigiul prefaþatorului Claude Hagège. aparent epuizate. Scopul eminamente practic al acestui tip de demers. devenind spre finalul secolului un deplorabil jargon franco-român. Într-adevãr. anul X XVI VI. fiindcã limba de culturã introdusã ca studiu obligatoriu în ºcolile româneºti încã din 1830 a devenit o doxa generalizatã. alegerea fãcutã de Chateubriand în traducerea pasajelor biblice din Paradisul pierdut al lui Milton. autoarea subliniazã ºi incapacitatea textului traducerii de a reda conotaþiile didascaliilor. este crearea unei variante artificiale ºi banale a textului-sursã. Astfel. Totuºi. ca produse culturale aruncate în circuitul unei culturi strãine. expresiv. dar ºi care i-a ameninþat profilul autonom la începutul secolului al XIX-lea. însã de fiecare datã primeazã concordanþa acestora cu situaþiile practice. La Traduction. dintr-un preþios izvor de cultivare a limbii autohtone. Alain Paruit. istoricã ºi sociologicã. Se configureazã astfel o tipologie contrastivã a celor douã limbi ºi se indicã modul în care traducãtorii au tins mereu sã subordoneze ºi sã ordoneze dezordinea arhetipalã a unei limbi marginale de cãtre tendinþele ordonatoare ale limbii clare ºi eficiente semantic. nr . clarificatoare. „scriind-o” în mintea sa. comunicaþionale. Însã. într-un moment în care francofonia însãºi. autorului. 2013 19 ecturi . nici practice. autoarea îºi motiveazã la fiecare pas exigenþa profesionalã ºi îºi delimiteazã T subdomeniul de expertizã ilustrat aici – examenul traducerilor sau critica ºi evaluarea traducerilor. cea a franþuzimelor din vorbirea personajelor. este de a-i face pe traducãtori mai conºtienþi de importanþa opþiunilor lor traductologice. influenþându-se ºi pastiºându-se reciproc. în structuralism ºi poststructuralism. oferindu-i în schimb autorului ºi operei ºansa. Odatã cu „moartea autorului”. Dincolo de a fi doar o implantare mai mult sau mai puþin forþatã a unui restrâns ºi subiectiv univers literar. societatea româneascã. ºi nici o reluare conºtiincioasã a moºtenirii teoretice a disciplinei pe care Magda Jeanrenaud o reprezintã la catedra de limbã francezã a Universitãþii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaºi. fiindcã. ca forþã centrifugã secularã îºi pierde adepþi ºi e nevoitã sã-ºi restrângã tendinþele hegemonice manifestate asupra spaþiului cultural european. ale cliºeelor ºi stereotipurile din vorbirea personajelor. Deºi încearcã sã identifice în teoriile traductologice motivaþii funcþionale ale acestui gen de situaþie. La aceste evidente virtuþi se adaugã promisiunea din definiþia atât de grãitor aleasã a traducerii oferitã în titlu – vãzutã ca spaþiu al jocului dintre identic ºi diferit. 20 13 . Puterea acestor exemple. aparþinând traducãtorului. pentru atingerea scopului unei traduceri profesioniste. nr. ºi care anunþã rafinamentul scriiturii din parcursul volumului. în primele decenii ale secolului al XIX-lea. iraþionale. atât de magistral alese. cel al traducerii romanului Accidentul al lui Mihail Sebastian de cãtre un valoros traducãtor francez. dar ºi situaþia care l-a determinat pe Panait Istrati. cã galomania româneascã s-a transformat paradoxal. ni se indicã modul în care autorul Emil Cioran revine autoritar. De aceea. „Transcodajul” din limbajul personajelor teatrului lui Alecsandri. 2012. În fine. Canavaua istoricã îi este necesarã pentru a identifica bazele ambigue ºi complicate ale galomaniei care a hrãnit limba românã literarã la originile ei. în anii ’50. într-o epocã în care acesta era deja în Franþa un reputat autor valorificã pe deplin argumentele critice ale autoarei ºi convinge asupra importanþei unui astfel de demers.IOANA REPCIUC Magda JEANRENAUD. pragmatice. trei decenii mai târziu. Din nefericire. acest continuu proces de dominare îi refuzã publicului francez accesul la sistemul real al literaturii române. De fapt. pe redarea efectului unui text. este asiguratã mai ales de adecvarea lor. spre studiile interpretative. Caragiale. Îi este de folos acum apelul la teoriile interpretative inovatoare care nu mai pun accent pe pactul inevitabil înºelãtor de fidelitate asumat de traducãtor.

Este un roman în care se contopesc armonios patru naþionalitãþi. espre puþine personalitãþi istorice se vorbeºte cu atâta lejeritate ca despre Regele Carol al IIlea. s-a nãscut în anul 1969 la Rupea. el mai e. Impresia generalã dupã parcurgerea cãrþii este aceea a unei mari discrepanþe între deziderate ºi norme. Bunicul. eu unul cred cã ar fi extrem de utilã ºi o version abrégée. determinându-te sã (re)trãieºti. Mao Zedong (1976). Editura Academiei Române.40). nici de conþinutul lor precis. Rezidenþa Regalã a Þinutului Olt e o lucrare care ne aratã cât de simplist putem percepe. conform sistemului de valori dupã care se ghideazã eroul. cu care multã lume îi asociazã pe olteni. sã nãscoceascã fel de fel de poveºti din cele mai nãstruºnice. care te atrage în capcana camuflatã cu dibãcie de cãtre autor. ceea ce te face sã te întrebi dacã nu cumva ºi aceste evenimente au fost alterate de trecerea prin filtrul gândirii adultului. În Regat ºi ªoimi ai patriei. 265). ºi cât de arbitrar îl putem folosi în scopuri prezente. plãºi au stârnit nemulþumiri. întrucât au fost fãcute fãrã cunoaºterea realitãþilor din teren. prin caracterul ei enigmatic. Un mic prinþ al lui Claudiu M. câteodatã. chiar dacã importantã. fapt menit sã îi umple de mândrie pe cei distinºi cu acest titlu. Vârstele jocului. ºi localitatea în care locuia el. unde personajulnarator are rol de observator. Florian oferã ºi o interpretare ingenioasã a zgomotului produs de tren pe ºine. 114). a „proiectului regal” – în judeþele sud-vestice. la origini. pe deasupra. Florian. ce sintetizeazã chintesenþa evenimentelor: De-mai-multe-feluri. Cartea Româneascã. Supratema acestui roman este timpul. acesta pãrând cã ar fi prins glas. Problematica administrativã este tratatã în legãturã cu celelalte componente ale proiectului lui Carol. fiecare dintre acesta purtând un nume sugestiv. nr. 144). numai buni de lupta pentru progres. toate acestea rãsfrângându-se în mod ineluctabil ºi asupra existen- þei aparent lipsite de întâmplãri memorabile a familiei eroului. cercetãtoarea a dovedit ºi o permanentã preocupare pentru contextualizare. de fapt. pe atât de cuprinzãtor. Întrucât studiul are ca obiect central Oltenia. ce graviteazã permanent între cele douã repere fundamentale: Înger- A mania care era un fel de tãrâm al fãgãduinþei. Aºa s-a fãcut cã nici mãcar angajaþii din administraþie nu rãspundeau comandamentelor de la centru (nu purtau uniformele. adevãrate fantoºe dirijate de mâinile ascunse ale acestuia („Timpul! Timpul parcã e fãcut pentru joacã. Se poate aprecia cã. Ideea era simplã: atâta vreme cât se dorea combaterea acestei mãsuri. Naraþiunea este simultanã. Întrucât în forma actualã – cu un conþinut foarte dens ºi cu respectarea strictã a regulilor academice –. un ºiretlic inteligent al autorului de a crea un soi de legãturã socio-emoþionalã cu lectorul. E valabil pentru întreaga perioadã a domniei. redusã la fixarea unor repere cronologice ºi enumerarea câtorva mãsuri autoritare. dupã cum aprecia autoarea. odatã cu eroul evenimente. Strada Cetãþii. O astfel de costumaþie nu era însã suficientã pentru a genera un sentiment de satisfacþie ori falã în rândul celor ce erau siliþi sã o poarte. Ele sunt posibile numai în condiþiile necunoaºterii/ignorãrii multor date factuale – unele chiar foarte importante – din epocã. „Redege”. dar activitatea lor a devenit ºi mai dezorganizatã pentru cã aveau dublã subordonare ºi trebuiau sã facã. Otata.58).”.R (1974) ºi moartea liderului comunist chinez. mai în spate. 348 p. de altfel. În altã ordine de idei. de a-l angrena în vârtejul evenimentelor. apoi joc cu „douã berze ºi jumãtate” Claudiu M. Arondãrile de sate. cel puþin în discursul destinat publicului larg. Mercedesul alb. ci o realitate filtratã prin ochii unui tânãr în formare. începe în anul 2002 colaborarea cu Ministerul Afacerilor Externe. De asemenea. cu fiecare ritual ºi cutumã. Diana-Mihaela Pãunoiu considerã cã „prevederile referitoare la descentralizare ºi deconcentrare au rãmas la stadiul de principii” (p. ca un fel de certificare a bãnuielii eroului cã se va întoarce în locul de unde a plecat. 320 pagini utorul acestui roman. cãci nu poþi predica ori practica o doctrinã. întrucât entuziasmul se face nevãzut de îndatã ce apare certitudinea cã nu vor primi altceva în afarã de un tricolor micuþ în piept. Prezentarea „regimului carlist” este.MIHAI GHIÞULESCU Diana-Mihaela Pãunoiu. implementare ºi consecinþe. Eu unul îndrãznesc sã spun cã nici mãcar prevederile nu erau cu adevãrat descentralizatoare. Vârstele Jocului. 2012. Cetatea acþioneazã ca un soi de axis mundi. prea adesea. „Dede-er”.p. dar mai ales pentru ultimii doi ani. Nu numai cã regimul nu a reuºit sã „impunã” o nouã conduitã funcþionarilor (pp. fustiþa plisatã. acþiunea se desfãºoarã pe parcursul a trei ani. Stadiul nu a fost de principii. Este binecunoscutã uniforma acestora. Este de remarcat utilizarea cifrei trei. dãdea bine asocierea ei cu un regim autoritar. dând chiar ºi numele strãzii pe care locuieºte personajulnarator ºi fiind un fel de „centru gravitaþional” care îl atrage ca un magnet pe acesta ºi determinându-l. iar ceea ce întãreºte aceastã afirmaþie sunt aluziile indirecte la personaje celebre din Sfânta Scripturã (Die Heilige Schrift): Melchior. fiecare eveniment politic. Asocierile inedite sunt unele dintre elementele ce fac deliciul acestui roman („Mai spune cã pomul ar fi plâns ºi cã astea ar fi lacrimile sale neºterse. ºi propagandã. unde ºi-a petrecut primii 11 ani din viaþã.animalele înghesuite în þarcuri. care jongleazã permanent cu destinele personajelor. nu participau la manifestaþiile oficiale etc. O altã particularitate este scrierea cu majusculã a substantivelor ce denumesc grade de rudenie (Bunica. inconsistenþa. praline Tosca. nefiind însã o lume utopicã ori desãvârºitã. aspect ce subliniazã încã o datã importanþa covârºitoare. cãmãºuþa albã ºi cravata roºie. când populaþia zonei a reuºit sã îi exaspereze pe stãpânitorii austrieci. întocmai ca obiectele din basmele citite de Bunica din Andersen-Märchen. Roxana Ilie 20 VI . mai degrabã exprimarea unui „om mare”. este. Rezidenþa Regalã a Þinutului Olt (1938-1940). 20 13 . Vârstele jocului. de puteri mult superioare celor care le precedaserã. cel din urmã fiind în mod evident inferior celui dintâi. având ca repere numirea lui Nicolae Ceauºescu în funcþia de preºedinte al R. fãcând astfel trimitere la cele trei persoane ale Sfintei Treimi. fãcând imposibilã instalarea unei administraþii funcþionale. Tatãl. în continuarea numeroaselor prefaceri suferite de administraþia româneascã de-a lungul perioadei interbelice ºi prin raportare la tendinþele europene din epocã în materie de organizare administrativã. ce par cã sunt dispuse sã încheie un pact cu timpul. ºi au suferit numeroase modificãri (cum. fiind ataºat cultural ºi de presã la Ambasada României la Berlin între anii 2004 ºi 2009. ci doar de vor- D ecturi care dispuneau.S. nu s-a preocupat nimeni nici de con- carte cu zimþi be. ce rememoreazã întâmplãri care s-au petrecut deja cu multã vreme în urmã. rostind constant te duc – te-aduc.97). Viaþa în perioada comunismului începe sã prindã contur cu fiecare întâmplare descrisã. Impresia pe care Carol a dorit sã o inducã – poate convins de asta – a fost aceea cã noul sãu model administrativ era rezultatul experienþelor ºi al cãutãrilor româneºti. Adam. gratulat ca „voievod al culturii”. mãcar formal. în contextul discuþiilor privind regionalizarea. în judeþul Braºov. 2012. avem tineretul utecist. Claudiu M. accesibilã unui public mai larg. derulându-se într-o acalmie anostã pe alocuri: þigãri Mãrãºeºti / Lord. în cazul fetelor. anul X XVI VI. Strada Cetãþii a apãrut întâia oarã în 2008. Am spus deja cã se poate intui chiar din cartea de faþã cã situaþia Þinutului Olt nu a fost una excepþionalã. Diferenþa enormã existentã între Îngermania ºi acasã este accentuatã ºi prin prezentarea în opoziþie a celor douã simboluri naþionale ºi anume. Pe lângã urmãrirea în detaliu a evoluþiilor din acest spaþiu – despre care se poate intui cã nu sunt atipice pentru ansamblul þãrii –. Mai mult. insubordonarea etc.). de unde imaginea de „«acutã» lipsã de autoritate ºi de control” (p. om cu moravuri îndoielnice. 2013 . cu titlul Zweieinhalb Störche . Anul urmãtor. ca „gropar” al democraþiei româneºti interbelice ºi. ºi referirile la vremea lui Carol al II-lea au încetat. Nu e greu de observat cã „aprecierile” au un iz cam superficial. Începe sã cocheteze cu traducerile încã de pe vremea când era student. Magister în ªtiinþe Umaniste Interdisciplinare în limba germanã (Bucureºti) ºi în Istorie Contemporanã la Bielefeld. însã nu lipseºte nici ironia („. Eroul face parte din prima generaþie de ºoimi ai patriei. Cel puþin în perioada de început – dar sistemul a funcþionat cu totul doar doi ani –. pe lângã administraþie. (175 175). ca unul familiarizat cât de cât cu istoria administraþiei româneºti. Serviciile din subordinea sa erau controlate direct din Bucureºti. Regimul carlist a reuºit sã pãstreze o continuitate faþã de perioada anterioarã exact acolo unde ar fi dorit o rupturã: în haosul organizatoric ºi mai ales funcþional al administraþiei. se întâmplase ºi pânã în 1938). Mercedesul unchilor Dingermania ºi Dacia celor Dinoltenia. precum ºi rolul deosebit pe care îl joacã aceºtia în viaþa copilului Claudiu M. reunite vremelnic în Þinutul Olt. Blamat. în practicã. În fapt. autoritãþile carliste” (p. Florian.p. Oricum. însã totul se limita la a fi o purã mascaradã. ca ºcolari. pe de o parte. Bucureºti. Uriaºul aparat administrativ – care iniþial s-a vrut depolitizat. fiecare schimbare ce are loc în cadrul comunitãþii.p. a fost vorba de niºte idei inspirate de regimurile autoritare deja existente în zonã în 1938. eroul fiind un soi de homo faber în vârstã de cinci ani.”. chiar în condiþiile încadrat cu totul în partidul unic. nu se poate adresa decât unui grup destul de restrâns. pe de alta. Limbajul este pe alocuri pretenþios. frigider Fram. chiar autoritatea Rezidentului Regal – gândit ca o proiecþie a monarhului absolut la nivelul þinutului – a rãmas „doar scrisã pe hârtie” (p. comune. în general. ai cãror protagoniºti sunt chiar oameni ce locuiesc în aceeaºi localitate. Florian. trecutul. pot spune cã o cercetare (nu cu mult) mai extinsã ar confirma cã lucrurile au stat la fel în toatã þara ºi pe o perioadã mult mai lungã. Grosso modo. feluritele referiri la lucruri care le sunt familiare celor ce au trãit la vremea aceea reprezintã. iniþial. Nu e însã aºa.p. Romanul este împãrþit în cinci capitole. reforma administrativã din 1938 – din care se reþine (doar) împãrþirea þãrii în 10 þinuturi – a fost amintitã destul de des în ultimii ani.. urmau sã devinã pionieri. 201-202). Cercetarea a fost concentratã strict asupra modului de realizare a reformei administrative – care a reprezentat numai o componentã. serie nouă. precum ºi limbajul popular („CeFeRe”. Claudiu M. Ale viºinului sunt dulci. ce devenise o emblemã. transpunând în limba românã opere ale lui Hermann Hesse ºi Sven Hassel. dacã nu þi-ai însuºit ideile fundamentale ale acesteia ºi nu eºti ferm convins cã ceea ce presupune este în perfectã armonie cu accepþiunile ºi principiile tale existenþiale. sentimente.187). a fost odatã în Oltenia textul mãsurilor carliste. „Uresese”. când orientarea s-a schimbat. dacã îl raportãm la teoriile lui Bergson.”. ar putea exista tentaþia de a explica totul prin „spiritul locului”.5( 175 ). Telejurnalul. Frontul Renaºterii Naþionale/Partidul Naþiunii – a funcþionat chiar mai defectuos decât înainte. prin inconsecvenþa. mucooº. pentru ca replicile sã poatã fi atribuite unui copil în vârstã de doar cinci ani.Roman einer Kindheit in Siebenbürgen ºi este un roman ce reprezintã o reuºitã întoarcere în timp. Diana-Mihaela Pãunoiu a reuºit un studiu pe cât de aplicat. Lacrimile sunt sãrate. Afarã. Olteni cu toþii. la Berlin.”. 217). Omama etc). cu chicioorele în noroi. Recunosc cã ºi mie mi-a fugit gândul spre începutul secolului al XVIII-lea. un individ ce deformeazã într-o oarecare mãsurã realitatea pentru a o adapta percepþiei ºi viziunii sale de copil. nr . ai regimului autoritar. pe care le socoteai de mult uitate. Mama cea tânãrã. recurentã la nivelul romanului. iar din 2010 este primcolaborator al Ambasadei României la Berna. nici de efectele lor. Florian. Berbecuþi toþi. Strada Cetãþii este ca o madlenã a lui Marcel Proust. arome. de multe ori. „reorganizarea administrativ-teritorialã a reprezentat un proces mult mai complex decât au preconizat. etc. numa’ de sã zâcã poezii revoluþionare le-o mai lipsit. Trenul capãtã însuºiri neobiºnuite.. „stãteau sãracii cochii rebegiiþ. etc. regimul carlist nu a reuºit (nu a apucat?) sã devinã cu adevãrat autoritar.

Marele premiu de stat austriac pentru literaturã (2007). acum doi ani. etnosofie”. Rilke. Milo Dor sau Cristoph Ransmayr. 2010) despre care cu me de termeni incredibili ºi i-am transpus în literatura mea de cuþit. Editura Herald. precum ºi modalitãþile în care se reflectã aceste diferenþe în planul limbii. spiritul occidental tinde sã piardã din vedere raportarea la originar. de cãtre prof. care musai trebuia sã primeascã preþuirea pe care o meritã. a fost pusã în lumina beneficã a promovãrii prin câteva lucrãri recente de maximã importanþã pentru cei dornici sã-ºi cunoascã valorile. dr. personalitatea lui Charles Laugier. fapt vizibil în capitolul Etnobotanica (pp. Coordonarea ºtiinþificã a fost realizatã. Bosnia-Herþegovina. 169) . Premiul Alfred Döblin (2001). În seara zilei de 26 aprilie. A treia parte a cãrþii. Polonia. dr. au cadrat cu tematica generalã a conferinþei. în cadrul programului de lecturã „Wendelin Schmidt-Dengler”. Astfel. Oricine este atras de tainele medicinii magice. Cehia. Atunci când se opreºte sã mediteze asupra sentimentului românesc al valorii. nu în ultimul rând. paradoxal. care ajungând în punctul de a-ºi afirma cu grandoare superioritatea din punct de vedere material. dintre individ ºi societate. îºi regãseºte slãbiciunile în dragostea-pasiune. (psiho)lingvisticã. Ungaria. înlãturaþi cele câteva zeci de arhaisme petrecute aparþinând etnopatologiei aferente ºi sã treceþi oricare alt nume franþuzit în dreptul autorului ºi o sã vedeþi efectul. pe atât de bine închegatã ca informaþie. de cele mai multe ori comparatiste. traducere de Mihaela Baba. PremiulAndré Gide (2000). în vreme de bunul mers al coordonãrii administrative s-a ocupat Petra Zeiner. iatã de ce se poate spune cã limba unei etnii este însãºi istoria spiritualã a acesteia. nr. mai devreme sau mai târziu. Spre deosebire de lucrarea Sãnãtatea în Dolj. dintre societate ºi gloatã. p. Josef Winkler. drumul spre lucrarea mai sus analizatã. Conferinþele susþinute. nr . contextualizând cu aria spiritualã balcanicã ºi cu latinitatea lui. Fragmentele alese de autor spre lecturã. dar sãracã în informaþii despre Laugier ca om. Tunisia.5( 175 ). 2013 21 ecturi . are tot un caracter interdisciplinar ºi îmbinã în demersul ideatic noþiunile de antropologie. Colecþia Logos. Revenind la comparaþia lui Laugier cu Carol Davila. Rusia. din pãcate. Premiul Bettina von Arnim (1995). marcând puncte de reper geografic convertite artistic. francez dupã nume). pânã la Leopold þie. cu un an în urmã. Urmãrind cu atenþie. 97-107). Craiova. Iulian Chivu evidenþiazã cã spiritul etnic românesc penduleazã între sistemul de valori al aspiraþiilor („adesea prea îndepãrtat”) ºi cel al posibilitãþilor („frecvent nesatisfãcãtor”). Lucrarea Charles Laugier – medic ºi etnograf (Editura Aius. profesorul Adrian Michiduþã ºi-a pavat grijuliu.n perioada 26-27 aprilie 2013 a avut loc la Viena conferinþa anualã „Franz Werfel” adresatã foºtilor bursieri ai programului guvernamental austriac. Note despre originea poporului român . atât în cazul lui Charles Laugier. nu prea crede în dragostea-prietenie. pentru a cimenta aproprierea lui Laugier omul (român din naºtere. De fapt. entuziasmul ºi realizãrile societãþii „Prietenii ªtiinþei” trebuie sã consulte aceastã lucrare deosebitã. Schnitzler. lucrãrile cercetãtorului Adrian Michiduþã m-au impresionat. Leopold Wolfgang Rochowanski. e copleºit de dragostea-jertfã” (p. important medic ºi etnograf. personal. editurã – de fapt. precum ºi premise pentru viitoare studii ºi proiecte. În ciuda prestigiului de care se bucurã ºi a valorii sale. în general. prezenþi în numãr mare ºi la aceastã edimulti. motivaþie de lucru ºi. a citit fragmente din operele sale Natura morta (2001) ºi Roppongi (2007). ale celei empirice sau de perspectivã socialã. (175 175). acestea contribuind la configurarea psihicã ºi socialã a individului în care se reflectã coordonatele esenþiale ale mediului sãu natural ºi spiritual: „Spiritul limbii nu este un mit. ca prozator avid de argou ºi denumiri mioritice am fost atras de aceastã lucrare din care (recunosc cã) am împrumutat o mulþi- Olteniei. Elias Canetti. 107). interesant ºi incitant prin literatura austriacã. oferind un periplu mozaicat. doresc sã evidenþiez încã o datã utilitatea literarã sau de (purã) cercetare a acestei lucrãri ºi sã-l încurajez. Beer-Hofmann. cum autorul a pãstrat naturaleþea lucrãrii mamã. diferenþierile dintre gândirea orientalã ºi gândirea occidentalã. ca trãire. România. 20 13 .J. psihanalizã. însã. Prefaþã de Lucian Hetco.” (Habitus prolix. Nãscut în 1953 în landul austriac Carintia. Craiova. 2012. menþionatã mai devreme. Editura Aius. psihologia mulþimilor etc. ci un simplu – dar hai sã spunem simplist – experiment antitetic pentru a pune în evidenþã lucrarea mai sus menþionatã a profesorului Michiduþã sau o altã lucrare comme il faut cum este Contribuþii la etnografia medicalã a Olteniei (Editura Aius. ÖAD (Serviciul austriac de schimburi academice) ºi Institutul de Germanisticã al Universitãþii din Viena. Nu e rea voinþã. Hofmannsthal. Din acest motiv generarea unei limbi internaþionale nu poate fi decât un eºec în plan epistemologic. iar în ceea ce priveºte valorizarea în planul afectului „românul. p. iar determinãrile lui se regãsesc în etnogenezã. cu câteva consideraþii deosebit de interesante cuprinse în Charles Laugier. Camerun. transpunând literar episoade trãite în Italia ºi Japonia. Bucureºti. Tema conferinþei de anul acesta a fost „Raum und Reise” („Spaþiu ºi cãlãtorie”). philosophia perennis. dar perspectiva tinde spre un mare succes care se contureazã ºi mai bine cu fiecare apariþie editorialã) proiect de reconstrucþie a filosofiei româneºti. Organizatori au fost Ministerul Federal pentru ªtiinþã ºi Cercetare. istoria religiilor ºi a credinþelor religioase. Spiritul pendulator. lucrãri ºlefuite parþial ºi din încercarea editorialã a anului 2010. au inclus volte largi prin literatura Austriei. PETRIªOR MILITARU Iulian Chivu. spiritul pendulator al contemporaneitãþii dalitãþii. Î COSMIN DRAGOSTE spaþiu ºi cãlãtorie Conferinþa anualã „Franz Werfel” Andrian. putem spune cã lucrarea domnului Michiduþã o certificã prin date ºi observaþii consecvente. se concentreazã în jurul raporturilor ce se stabilesc între gândire ºi limbaj.25). Craiova. Liviu Andrei VI . modest. serie nouă. Italia. p. Michael Rohrwasser. pentru cã aºa pãrea la început. univ. Prima parte a cãrþii se intituleazã „Nefericirile gândului” ºi surprinde. u toate cã municipalitatea craioveanã nu a gãsit timp (ºi nici nu cred cã va gãsi) sã ºtanþeze o tãblie stradalã cu numele acestui Carol Davila al Olteniei (comparaþia nu este forþatã. Monografie Sanitarã (Editura Info. Ucraina. precum ºi în ritmurile actualizãrii. pretinde dragoste posesivã. dar aspirã spre dragostea-raþiune. Konstanze Fliedl ºi de prof. La final. anul X XVI VI. Bahr. totuºi. conform poeziei lui lirice. structurate în trei secþiuni ºi abordând teme care þin de eticã. încã traduse în limba românã. în istoria ºi în geografia locului. De pildã praful de nimic are echivalentul zincum sulf. Participanþii. poetike ºi teoretike – riscã sã scadã nivelul de convieþuire ºi de toleranþã dintre entitãþile sociale ºi naþionale. atât jurnalistic – prin emisiunile ºi reportajele realizate – cât ºi istoricoliterar. Sternberg despre diferitele tipuri de iubire. cele ºase maladii ale spiritului contemporan descrise de Noica cu teoria conflictualitãþii a lui Lewis Coser sau viziunea epistemologului japonez artea lui Iulian Chivu cuprinde aproximativ treizeci de eseuri. untul de furnici are ca ºi corespondent latinescul Spiritus Fornicarum sau ficatul de pucioasã corespunde termenului hepar sulfuris. vibreazã la dragostea ludicã. Deºi mã aºteptam (prin prisma articolelor publicate recent în principalele reviste de culturã) ca neobositul cercetãtor Adrian Michiduþã sã purceadã din nou la scoaterea la luminã a muncii unui nou filosof uitat. se reconfirmã cã valorile sensibilitãþii noastre nu au o încãrcãturã monumental-epopeicã. univ. prin viziunea amplã a analizelor riguroase. Slovacia. au constituit motive de discuþii fructuoase. au venit din variate colþuri ale lumii: Bulgaria. de la Freud. Iulian Chivu subliniazã cã un cod epistemic care se raporteazã numai la valori de tip economic sau material – fãrã sã ia în considerare cele trei episteme clasice ale lui Aristotel: praktike. unul dintre cei mai cunoscuþi ºi apreciaþi prozatori austrieci contemporani. tipografie – obscurã. etimologie. Cosmin Dragoste (românã). dintre care pot fi amintite: Premiul literar Kranichsteiner (1990). la „prima fabricã a identitãþilor naþionale” (Spiritul pendulator.39).ºi transdisciplinare. Un alt aspect complex din eseurile lui Iulian Chivu se referã la acea „gramaticã a personalitãþii” (Diatezele eului) ce reuºeºte sã punã în complementaritate paradigma eului a lui Freud cu tipurile psihologice jungiene. la matricea tradiþionalã a fiecãrui popor. ci mai degrabã una tranzitorie ºi conjucturalã pe un fond de seninãtate „statornicã în nestatornicia ei”. 2010. ca de fiecare datã în ultimii ani. A doua parte a volumului. Edit Kiraly (maghiarã). Traduceri ale fragmentelor lecturate de cãtre Winkler au fost oferite numerosului public prezent la eveniment de cãtre Marina Gorbatenko (în rusã). Stefan Zweig. fiindcã „în limbã sunt toate semnele firii fiecãruia ºi ale sinelui colectiv” (Disjuncþiile mo- C Magoroh Maruyama cu concepþia lui R. Impresionant este. mitologie. Premiul Georg Büchner (2008). Slawomir Piontek (polonezã). operele lui Josef Winkler nu au fost. iniþiatorul colecþiei Biblioteca de Filosofie Româneascã nu s-a concentrat spre rãscolirea familiei în stilul Baskervillian sau a studierii temeinice a unor manuscrise pe care comuniºtilor înflãcãraþi de distrugere totalã le-a fost cu neputinþã sã le gãseascã (vezi cazul Mihai Uþã). esoterism. ambii cadre didactice în cadrul Germanisticii vieneze. „Etnologie. „Verba dicendi”. Eu. filosofie tradiþionalã româneascã. cât ºi al altor nume importante pe care le-a scos din umbra groasã a uitãrii. Winkler a fost distins cu importante premii literare. pe distinsul cercetãtor Adrian Michiduþã pentru cã s-a înhãmat la sisificul (aº fi scris utopicul. Astfel. ci chiar se impune). În acest sens. 2013) este pe cât de surprinzãtoare. Tot o marcã a acestui dualism fundamental uman este spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart. dar sincer. promovare inexistentã ºi dead-line dat de centenar care se apropia vertiginos ºi îºi cerea grabnic paginile). Perspectivele plurale de abordare. 2011). generând conflicte ºi tensiuni tocmai din cauza condiþionãrilor pe care însuºirea a numai unui tip de valori o genereazã. Vincenza Scuderi (italianã). cu cele de etnologie sau etnosofie ºi cu cercetãrile de tip psiholingvistic. ci asupra unuia dintre cei mai importanþi etnografi ºi implicit cercetãtori ai C Charles Laugier – medic ºi etnograf pãrere de rãu spun cã este vastã ca întindere (corecturã rapidã ºi evazivã a lucrãrii originale. ca cercetãtor.

aprecia filosoful român. o metodã raþionalã de cercetare. II.”8 În filosofie. Roºca. 1927. O boalã necruþãtoare. Frenkhian. a istoriei secretelor. Gherasim îl continuã pe V. Études de philosophie présocratique. Din punct de vedere filosofic. Condiþiile de trai mai blânde. Cernãuþi. Carl Sigel. Filosoful V. în 1804. Gherasim cu Conta ºi Eminescu. Marin ªtefãnescu publicã lucrarea Filosofie româneascã (1922). Gherasim publicã în 1931. în Bucovina. l-au ademenit pe terenul filosofiei. bustul lui Mihai Eminescu. Filosofia vieþii (1928). Gherasim ne-a dat valoroase studii de esteticã literarã asupra lui Mihai Eminescu. ci în el se oglindeºte «absolutul». militând pentru o filosofie româneascã autenticã. se va putea demonstra evoluþia unitarã a spiritului uman. deci douã lumi. Gherasim observã cã „filosofia – atât în Asia cât ºi în Europa – îºi are cea mai adâncã rãdãcinã înfiptã ºi ramificatã în viaþã. Xenopol (1927). p. mai uºoare. p. Cernãuþi. a ocupat catedra de N Istoria filosofiei ºi esteticã. Pornind de la studiile limbilor ºi literaturilor clasice. Adept al vitalismului. 5 D. filosof ºi filolog. desfãºurate în spaþii culturale distincte. Librairie Philosophique J. Euroasia spiritualã. „Cine l-a cunoscut ºi cine vede chipul lui Gherasim. pe Alexandru Ionescu. dar trece apoi la filosofie pe care o studiazã cu profesorul Adolf Stöhr (1855-1902) a cãrui concepþie va lãsa urme adânci în scrierile sale de mai târziu. iar dupã plecarea prof. 556. Moartea l-a gãsit cu cartea în mânã. Vasile Gherasim. narativã. 11 Ibidem. râvnind nirvanic setea liniºtei eterne. Dupã rãzboi. p. În anul 1905 intrã la liceul din Suceava. Frenkian sunt doi pionieri ai filosofiei româneºti din perioada interbelicã care s-au aplecat asupra filosofiei comparate ºi au propus-o ca metodã de cercetare în istoria filosofiei. p. La început se consacrã filologiei. „În calitate de preºedinte al Ligii Culturale.”11 Europeanul gândeºte altfel decât indianul. voinþa ºi simþirea ruseascã este diferitã de gândirea. Pârvan (1929). nu poate sã nu fie izbit de oarece asemãnare între el ºi Eminescu. p. baron de Gérando. marea ºi creatoarea viaþã a societãþii în care se aflã. 2013 . În el pulseazã însã ºi viaþa. profesorii sãi de filosofie din Viena. Vrin.. Jodl pe baza istoriei sale asupra eticii. în “Codrul Cosminului”. care la rãpus la 10 februarie 1933. Filosofia lui Carl Sigel (1927). Filosofia lui A. vol. în care cautã sã dibuiascã spinoasa cale în spre o filosofie româneascã. nr . neintenþionat ºi fãrã o tendinþã oarecare. în “Junimea literarã”.”3 Meritos cum era. Bucureºti. Între Europa ºi Asia existã schimburi de idei ºi înrudiri spirituale care se manifestã inconºtient. istoriografii comuniºti începând cu Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi încheind cu Gh. În filosofia româneascã. ca ºi Cerna. Din problemele istoriei filosofiei. nu au scos un cuvânt despre cugetãtorii din Bucovina. „Marele filosof nu este ceva izolat. lucrarea Istoria comparatã a sistemelor filosofice cu privire la principiile cunoºtinþelor umane. Studiu de filosofie comparatã. Vasile Zvâncescu ºi Alexandru Ovidiu Vintilã s-au ocupat de filosofii din spaþiul bucovinean. indiferent de formele lui de manifestare. Graþie strãduinþelor sale.”12 În Europa. În toamna aceluiaºi an se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Cernãuþi pe care o absolvã în 1919. p.”9 Vasile Gherasim este primul filosof român care trateazã filosofia comparatã. 1934. din sursã particularã. Aram M. filosof ºi istoric al filosofiei. 1943. 10. cu lumea ºi cu ordinea care domneºte în aceastã lume. Gherasim – universitatea noastrã a pierdut pe unul din membrii ei cei mai marcanþi. înlocuind-o cu o istorie inductivã ºi comparatã. în iarna anului 1930 rãsãri. […] Totuºi între Eminescu ºi Gherasim existã o mare deosebire în ceea ce priveºte atitudinea lor faþã de viaþã: pe când Eminescu. 36. ºi prin aceasta este hrãnitã de sucurile înviorãtoare ale vieþii. nr. În istoria filosofiei. În acestã lucrare el declarã cã abandoneazã ca sterilã ºi imposibilã vechea metodã. 3. 10 Vasile Gherasim. p. totodatã. Al. „Existã deci o Euroasie spiritualã ºi nu numai una geograficã. Alexandri. Neobosit cercetãtor pe terenul literaturii româneºti ºi universale. avea sã fie înmormântat în pãmântul cimitirului de la Horecea. De exemplu: „Greaca e o limbã bazatã pe desinente. La philosophie comparée.D. de exemplu. L-au preocupat diferite aspecte ale istoriei literare. În perioada interbelicã. vol. foarte mult: a scris articole ºi studii filosofice. drept omagiu la împlinirea a trei decenii de activitate universitarã. „Asia ºi Europa sunt douã noþiuni diferite. Dacã atâþia alþii ºi-au legat numele de Eminescu prin simple îngãimãri stilistice. Vasile Gherasim îºi impune în filosofie o disciplinã severã. Dostoievski s. Douã zile mai târziu. L. filosof ºi sociolog. este dispus sã primeascã a se stabili în capitala Stiriei.”4 Vasile Gherasim a fost ºi om de acþiune ºi organizator. Frenkian este cel de-al doilea gânditor care publicã o lucrare despre filosofia comparatã. Studiu de filosofie comparatã. M. Filosofia dinamismului vital al lui V. Op. 8 C. în “Codrul Cosminului”. este. „La Români avem douã exemple interesante de tipuri mixte. 9 Vasile Gherasim. Spre o filosofie româneascã (1928). din acest punct de vedere un «macrocosmos» spiritual. Gherasim pleacã de la premisa cã felul de a trãi condiþioneazã însuºi felul de reflectare asupra vieþii. filosof ºi psiholog. au activat o seamã de filosofi. „Cu ziua de 1 noiembrie 1927 – nota V. V. în colþul unei grãdini din Cernãuþi. Vlahuþã. în “Revista Bucovinei”. gândul sãu s-a îndreptat spre eternizarea chipului lui Mihai Eminescu – geniu poeziei româneºti. sociologi ºi pedagogi cu adevãrate preocupãri filosofice. Filosofia. 6 C. feb. Goethe ca pedagog (1932). Nicolae Bagdasar scoate volumul Istoria filosofiei româneºti2 fãrã sã aminteascã cel puþin un gânditor bucovinean. l-a înþeles ºi ni l-a tãlmãcit. titular de filosofie la Universitatea din Graz. filosoful Paul Marson-Oursel editeazã lucrarea La Philosophie comparée (1931).”6 Dintre lucrãrile de filosofie ºi istoria filosofiei amintim: Caragiale idealist (1923). A fost primul copil din cei 11 copii al cântãreþului bisericesc Gheorghe Gherasim ºi al Domnicãi Gherasim. ele înseamnã douã continente. Loghin. În 1927 e chemat ca suplinitor la catedra de Istorie a filosofiei de la Facultatea de Litere ºi Filosofie. istoria filosofiei româneºti ºi universale. 2000. Vasile Gherasim. filosofie. l-a preocupat mai ales fenomenul Eminescu. 3 Vasile Zvâncescu. În perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale (1918-1939). Vasile Gherasim. 39. El analizeazã pe rând structura limbii greceºti. II. Gherasim „a scris mult. 169. la Universitatea din Cernãuþi. nr. Cazan. în temeiul unor ipoteze sprijinite de cercetãrile ºtiinþelor pozitive. secþia Cernãuþi. Paris. Loghin. La loc de cinste amintim pe: Traian Brãileanu.”10 Aceste lumi de care vorbeºte Gherasim sunt Rusia ºi Europa. 1 Dupã evenimentele din ’89. Aici se întâlnea cu Lucian Blaga ºi D. serie nouă. cit. V. Frenkian porneºte de la premisa cã diferenþele fundamentale de structurã dintre diversele grupe de limbi exprimã diferenþe radicale de mentalitate dintre diferitele grupe de popoare sau rase. În 1941. Eurasia spiritualã. în care lucreazã ºi creazã filosoful. Ne alegem filosofia în funcþie de noi înºine. În cultura românã. an II. deºi îºi dã bine seama cã sufletul omenesc nãzuieºte neîntrerupt sã rupã zãgazurile impuse de cunoaºterea pozitivã ºi sã strãbatã în lumea transcendentului. lucrarea Istoria filosofiei moderne . 2. publicã la Paris. El aprecia cã metoda comparatã va putea explica mai bine semnificaþia fiecãrui sistem filosofic ºi. Loghin îi recunoaºte valoarea de filosof-poet a lui Gherasim asemãnându-l în multe privinþe cu Eminescu. 7 Traian Brãileanu. Etnicul în filosofie. atât de des ºi crunt dezamãgit în viaþã. au asupra omului un efect împãciuitor cu viaþa. el a scris studii pedagogice ºi articole de istorie literarã. Sistemul energiilor conºtiente (1928). Gherasim considerã factorul individual ca fiind cel mai important. „S-a remarcat ca un student excepþional ºi primeºte cea mai mare bursã a univeritãþii vieneze. Filosofia lui Carl Siegel. se întoarce în 1918 acasã. sub auspiciile Societãþii Române de Filosofie. filosof ºi pedagog ºi pe Vasile Gherasim. suprasensibilã. 46. În vara anului 1919 îºi susþine doctoratul în filosofie cu teza Principiile eticii lui Fr. 4 Vasile Gherasim. nu puteau sã aparã decât în Europa. V. 3. I. 2 Miºcarea filosoficã româneascã i-a dedicat lui Ion Petrovici. 1-3/ 1933. voinþa ºi simþirea celorlalte popoare europene. Spre o nouã orientare în filosofie. gândirea. Imediat este numit bibliotecar asistent la Universitatea din Cernãuþi. Marmeliuc. 1931. iar Eminescu poetul-filosof. Von den Grundlagen der rumänischen philosophie (1927). (175 175). Gherasim cântã viaþa. Caragiale.5( 175 ). lãsându-i moºtenire boala de cord. Cernãuþi. teoreticianul filosofiei comparate ici un istoric al filosofiei româneºti1 nu a cercetat vreodatã filosofii români din Bucovina. apoi asistent de limba românã funcþionând în paralel ca profesor de filosofie la mai multe licee din Cernãuþi. Vasile Gherasim s-a nãscut în ziua de 26 noiembrie 1893 în comuna Marginea din judeþul Suceava. Filosofia are menirea sã satisfacã aceastã tendinþã sufleteascã. apãrutã în cinci volume.ADRIAN MICHIDUÞà Vasile Gherasim. un reumatism articulat avea sã-i fie fatal pentru viaþã. Al.a. 20 13 . p. Influenþa lui Schopenhauer asupra lui Eminescu (1923).”5 Într-o viaþã relativ scurtã (a trãit 40 de ani). V. el este. cã profesorul Carl Siegel fiind numit prof. Institutul de Arte Grafice ºi Editurã “Glasul Bucovinei”. filosof ºi psiholog. Nemaiputând face faþã greutãþilor cauzate de rãzboi ºi cu sãnãtatea zdruncinatã. singur. D. 51-52. 13 Aram M. a celei chineze ºi a celei indiene. Ea poate construi lumea metafizicã. nr. în vol. între anii 1937-1941. Se ºtie cã Josep Marie. În lucrarea Études de philosophie présocratique. dar cu anumite rezerve ºi având conºtiinþa cã îºi poate îndeplini acest rol numai în strânsã legãturã cu ºtiinþele exacte. la care totuº un element covârºete: Conta e filosoful-poet. 22 VI . Institutul de Arte Grafice ºi Editurã “Glasul Bucovinei”. Curente filosofice ca raþionalismul ºi pozitivismul. pe Aram M. lucrarea Euroasia spiritualã. Frenkian. V. Vasile Gherasim. desen de Viorel Popescu Traian Brãileanu îl comparã pe V. a publicat lucrãri ºi studii de literaturã. Studiu de filosofie comparatã (1931). 198.”7 ªi C. F. care avea sã fie în viitor preocuparea de cãpetenie a spiritului sãu.”13 Vasile Gherasim ºi Aram M. poetul elanului de viaþã. pe Constantin Narly. Fraza este compusã dintr-un subiect însoþit de atributele sale. „Studii de filosofie româneascã ºi universalã”. ªcoala primarã a fãcut-o la Marginea ºi la Suceava. 12 Ibidem. universul gândirii. Conta. Editura Ramida. pp. Gherasim l-a pãtruns adânc. V. anul X XVI VI. 1937. Astãvarã am aflat. Institutul de Arte Grafice ºi Editurã “Glasul Bucovinei”. p. 50. nu poate încerca o dezlegare a problemelor care depãºesc sfera experienþei decât în forma ipoteticã. 1929. prin excelenþã. Institutul de Arte Grafice ºi Editurã “Glasul Bucovinei”. Stöhr ºi Reininger. Cernãuþi. îi aratã tot dispreþul. a ocupat imediat un loc în învãþãmântul secundar. p. Activismul lui Spinoza (1928). iar studiile superioare le începe în 1915 la Viena.

Constantin Creangã a cãutat sã atragã „onor clientela”. Dupã eºecul lansãrii foiþei ºi falimentul care l-a zguduit pe tenacele ofiþer. dupã trei numere sucombând. „Vânãtorul”. scrise în 1902 în „Moftul Român”. humuleºteanul Creangã. Manualele didactice ale lui I. marca „Abadie”. astãzi „Faur”).. la început de secol XX. Creangã va fi arhitectul de mare clasã Horia Creangã. cred. precum ºi premiul de cel mai bun blog de jurnalist. Proletarul sau þãranul rãsucea cu mare mãiestrie þigara utilizând o bucãþicã de ziar.. Indiferent de cititor. O presã agitatã îºi dedicã întreaga atenþie unui subiect mare. nr. Apropo de PR. Urma umezirea marginii libere a foiþei în care se rãsucise tutunul prin apropierea de buza superioarã dupã care. blogul „scãpat în libertate” a mai gãzduit câteva articole ºi reportaje. deschizând o cofetãrie unde promoveazã plãcinta românã ºi cozonacii moldoveneºti. doar douã numere. de pildã. Cosntantin ºi soþia sa Lucia Creangã). Absolvent al ºcolii militare locale. Considerând comercializarea foiþei de þigarã. ele strârnesc o reacþie. ca ºi astãzi.ursulean. pe iubitul sãu prieten Barbu ªtefãnescuDelavrancea. al cinematografului „Patria” (împreunã cu fratele sãu I. acest amânunt picant la enervat pe Caragiale care l-a taxat pe investitor. dacã avea aºa ceva. totodatã. avere. Sã amintim faptul cã fiul lui C. necercetat. Încearcã o nouã afacere. hrãnind mai degrabã setea de breaking news. articolul a expus întro altfel de luminã evenimentele.. jurnalistul aduce o formã aparte de senzaþional ºi meritã cu siguranþã urmãrit. din spatele jandarmilor. obþinând gradul de cãpitan. în total trei numere. Viaþa ºi opera lui Ion Creangã (Bucureºti. Tratând subiecte care au mai fãcut înconjurul televiziunilor sau care sunt centrate pe evenimente ocolite de alte publicaþii. iar pe verso-ul foiþei un text din opera acestuia. îl ironizeazã. anul X XVI VI. Constantin. formulã ce era mult mai vivantã decât banala ºi actuala „Tutunul dãuneazã grav sãnãtãþii!”. uitând de cele marginale. Avea sã-ºi îndrepte ironia ºi spre fiul unui alt mare scriitor. încã nedescifratã). foiþele în care se rãsucea tutunul dupã un adevãrat ritual C mai prescurtat decât cel al preparãrii ceaiului. paradoxal. Oricum. cu adevãrat pe înþelesul ºi gustul tutulor.nebun!” þin loc de concluzie: „Dispreþuiesc onori. Cred cã patru versuri ale lui Caragiale. Sugestiv este ºi faptul demn de semnalat cã ofiþerul a publicat o serie de tipãrituri (cf. nãscut în 1893 ºi care.FLORIN COLONAª Caragiale. „Gaborii asasini”: Dacã nu eram jandarmi veneam ºi noi sã protestãm). mai precis sã activeze drept comerciant într-un domeniu pe care îl numim astãzi public-relations (PR). este efortul de a face publicitate produselor sale. când numele lui Vlad Ursulean a intrat definitiv în cartea tinerilor jurnaliºti români promiþãtori. proiect descris ca o „redacþie liberã”. Lucian Predescu) – un memoriu asupra Monopolului statului în legãtura cu foiþa de þigarã. Se numeºte Tinerii adormiþi aruncã cu pietre. a lãsat opere de patrimoniu arhitectural. un articol postat de Vlad Ursulean pe blogul sãu. ceea ce publicul dorea de mult timp ºi a primit cu multe laude. n momentul în care mulþi jurnaliºti au început sã renunþe la reportajele aprofundate ºi meticulos documentate. ªcolit în domeniul armatei. atunci când revoltele din Bucureºti ocupau prima paginã a ziarelor. de mare fineþe. ca ºi a unui alt volum din 1970 Contribuþii inedite la operele lui I. „We are fucking angry”. Studiind Jurnalismul ºi Antropologia. 2013 23 . Urmeazã ºcoala superioarã de geniu de la Viena ºi dupã aceea la Bruxelles. în încercarea de a aduce mai mult decât o informare telegraficã asupra subiectului. 1932). Mesaje ºi personaje pe care televiziunile le ignorau deveneau însuºi subiectul reportajului. sau. ºi comercializatã sub numele popular de „Þaþa-Lina” care se dorea un nume de frondã. Se considera. fiul unic al hâtrului bun de glume. trãdeazã sãptãmâni. A apãrut la Bucureºti între 8 iulie ºi 13 august 1895. se savura mahorca. pe fiecare contrapaginã era plasatã o reclamã a produselor cu care se ocupa. el se ocupã ºi de Casa Jurnalistului. serie nouă. de la al doilea numãr schimbându-i numele în „Tribuna liberã”. s-a nãscut la 19 decembrie 1860 în dulcele târg al Ieºilor. nu-i ierta nici pe prietenii apropiaþi. tutunul de þigarã ºi. cilindrul fiind realizat. în varietatea repertoriatã a iarmarocului scrie la rândul 43: „Hop ºi eu cu Þaþa-Lina! Adevãrata plãcintã românã ºi cozonaci moldoveneºti!”. nemulþumit de figura care se fuma. în Moºii. la nevoie. cãpãtase o denumire popularã ºi foarte percutantã: „Þaþa-Lina”. în 1902. este gata de o nouã ofensivã. pe de altã parte. nr . împiedicã o cunoaºtere completã a subiectului sau a societãþii. spiritul sãu de întreprinzãtor nu s-a ofilit. 20 13 . Un lucru deosebit de interesant prin originalitatea sa ºi. are loc o explozie care faciliteazã diversitatea de subiectele. http://vlad. Desigur. aºa cã în 1895 va edita hebdomadarul „Tribuna” care se voia o publicaþie politicã ºi economicã. adicã ce îl „durea” pe el sau Industria ºi comerþul actual de bragã în România ca ºi alte douã lucrãri cu încercãri nuvelistice. încurajeazã cunoaºterea societãþii în toate aspectele ei ºi trezirea unui simþ critic amorþit de ºtiri lipsite de substanþã. articolele jurnalistului de 23 de ani nu sunt nici pe departe superficiale sau axate pe cantitate. în poezia „Da. al casei de la Deva a viitorului Prim-ministru P. Caragiale. din toatã zdroaba muncii de a organiza ceva s-a „ales prafu”! Ieri. Alãturi de alte reportaje (La un ceai cu ultraºii care au scris manifestul unei generaþii. „Dorobanþul”. va lansa o reclamã de mare atractivitate: „Ori fumaþi foiþa Creangã. nici aºa nu rezistã. chiar o frunzã uscatã. al clãdirii hotelului braºovean „Aro” (azi „Carpaþi”). Înainte vreme þigãrile erau rar prezentate în pachete. În cele din urmã. pe de o parte. ci chiar din mijlocul mulþimii revoltate. Vlad Ursulean se aproprie de oameni ºi îi ajutã sã descopere în alt fel evenimentele care le schimbã lumea: cum e sã trãieºti într-un bloc care se va prãbuºi la primul cutremur? Dar sã fii un hoþ de biciclete în Bucureºti? Deºi ar spune cã doar îºi face meseria. Creangã.ro/ atrãgea mai mult trafic decât marile publicaþii online. „ºoc” ºi „senzaþional”. Desigur. În lucrãrile editate. pleacã apoi la Triest. Fie cã blogurile trateazã subiecte neglijate de majoritatea jurnaliºtilor sau prezintã aceleaºi subiecte dintr-un alt punct de vedere. aducând cititorului ceva ce presa nu reuºea sã aducã: perspectiva nouã a unui tânãr care nu relata la persoana a treia. este bãgatã în faliment prin legea Monopolului statului asupra hârtiei de þigarã. faþã de oficialele denumiri „Carol I”. Creangã („Moftul Român”. Dupã „duºul rece” al ÞaþeiLina. ºi ea efemerã. De notat cã a mai scos o publicaþie sãptãmânalã. nu-i mai convine regimul cazac ºi viseazã sã facã afaceri. la ºedinþele Junimii din casa Maiorescului. poate chiar luni de documentare pentru un anumit subiect. Creangã a încercat lansarea unei noi afaceri la Bucureºti. aflãm cã fiul lui Creangã nu s-a descurajat ºi ca un brav ostaº. ori daþi dracului tutunul”. o mare parte din cititori s-a îndreptat cãtre publicaþiile online. ia în antreprizã grãdina cazinoului din Constanþa.. Creangã l-a cunoscut pe dramaturg prin intermediul lui Eminescu ºi s-au întâlnit. Foiþa de þigarã a fostului cãpitan de geniu (ca armã). Însã perspectiva nu este foarte întunecatã – blogosfera este în prezent locul unor experimente foarte interesante care se manifestã sub forma unor discuþii bazate pe ºtirile produse altundeva sau sub formã de producþii originale. a inventarierii din Moºii (tablã de materii). Reportajele de pe blogul lui Vlad Ursulean sunt construite cu meticulozitate. „Revista periodicã”. Creangã. prin spiritul sãu critic. Din ianuarie. Probabil. 8/ 18 mai 1901). sublocotenent fiind la 19 ani. Roxana Roºca VI . ªi aºa cum ne spune Enciclopedia „Cugetarea” întocmitã de Lucian Predescu. În afara de activitatea de pe blog. aºa cum dicteazã normele unei profesii în declin. Î Vlad Ursulean – tânãrul jurnalist rãtãcitor În ianuarie. exeget al operei marelui povestitor humuleºtean. imprimând pe recto portretul unui important scriitor român. Consider cã este de aprofundat acest aspect pentru cei care studiazã evoluþia reclamei ºi a mo- dului de a o face în România.5( 175 ). dar ºi al clãdirilor de birouri ºi hale de la fabrica „Malaxa” (fostã „23 August”. nr. cum avea sã o dovedeascã atunci când se va reintegra în oºtire luând parte la campania din Constantin Creangã Primul Rãzboi Mondial. ºi poate ºi mâine. unui întreprinzãtor i se poate întâmpla la fel. Creangã junior ºi Þaþa-Lina aragiale. o afacere prosperã./ De slavã m-am hrãnit destul!/ Alt orizont privirea-mi cere:/ De-aºa nimicuri sunt sãtul!”. precum ºi cu realizarea de documentare. deºi a trãit doar 50 de ani. perspective ºi stiluri. în multe cazuri. Iatã cum falitul Nenea Iancu îl insereazã în inventarul din Moºii pe falitul C. care a apãrut în aprilie 1898 la Bucureºti. de asemenea. (175 175). L-a criticat. inserându-i apucãturile într-un rând din enumerarea plinã de tâlc (îmi permit sã spun. iar acest articol i-a adus Premiul Juriului în cadrul galei Superscrieri. Era la puþin timp dupã ce afacerea cu foiþe de þigarã importate de ofiþer. ceaiul „Pax” ºi. el însuºi fiind un fumãtor pasionat pânã în ultimele clipe ale vieþii ºi considerând cã opera sa îi este „fumatã” sau cã i se „incendiazã” scrierile. Fiu de scriitor ºi mare dascãl. ceea ce. Acesta a fost promotor al modernismului în arhitectura româneascã ºi proiectantul clãdirii „Aro”. maestru al povestirii populare. Nu era departe nici de presã. Groza. foiþa finã era pentru cei cu stare. Constantin Creangã îºi dã demisia din armatã ºi importã din Anglia o foiþã extrem de finã.

de fapt. unul dintre cei mai pedanþi intelectuali din lume. Mário Cesariny. Ivanir de Oliveira. sufocat de cizma militarã. în care se regãseºte întotdeauna un „peisaj nocturn”. care au fost invitaþi. A avut loc o lecturã zguduitoare a poemului La union libre (Uniunea liberã) ºi a unor pasaje din Nadja de cãtre actriþa Norma Suzal. Lívio Xavier. Editura La Página. publicat în 2005 ºi în care regãsim din plin un magnific suprarealism „involuntar”. Heloísa Pessôa. va sfârºi prin a se îndepãrta de el. Leandro Santos. Trindade Leal va fi asociat de cãtre Sergio Lima. Osório Cesar. având rolul unui catalog al unei expoziþii de colaje. Robotnik. Editorialul este realizat de cãtre Lima ºi Pellegrini. cum ar fi cele ale lui Fátima Roque. Colecþia Miradas. Lima vorbind pentru prima oarã în profunzime despre ºederile acestuia în Brazilia.MIGUEL PÉREZ CORRALES caleidoscop suprarealist: Brazilia (II) i astfel ajungem la anul triumfal al suprarealismului în Brazilia: 1967. Floriano Martins ºi Michael Löwy. cãrora li se alãturã ºi Rodrigo Andriotto. Paulo Abraão. Meritã sã fie amintitã. erau cu adevãrat interesaþi de literaturã ºi de afinitãþi care nu aveau nimic de-a face cu suprarealismul. formatã din Sergio Lima. Primul dintre aceºtia. Floriano Martins. Mário Pedrosa. continuã sã urmeze calea suprarealismului fãrã oprire. poeme. Din 1991 pânã în 1999 a activat o a doua grupare suprarea- listã (São Paolo/ Fortaleza). În catalog regãsim texte ale grupului ºi ale lui Ivanir de Oliveira. au publicat mai multe numere din „folha do baobá de Lautréamont” („frunza baobabului lui Lautréamont”) ºi din „A Via Queimante” („Calea arderii”). Biografia a três (Biografia celor trei). pamflet semnat de cãtre suprarealiºtii din Argentina ºi din Brazilia. care reprezintã o perioadã destul de sumbrã pentru Brazilia. Pablo de Paranaguá. eseu) ºi A festa deitada (O petrecere în somn. Floriano Martins. ºi este publicatã în „A Phala”. Daniel Vicolli. Renato Sousa þi Ricardo Lira. articol care este considerat de cãtre restul grupului ca fiind deplorabil (întradevãr. (175 175). în vreme ce pe lista colaboratorilor la revistã apar Geyser Péret. Secolul XX) este excepþional. unul dintre volumele importante apãrute în acest domeniu. Jose Pierre ºi André Breton. Cei care s-au ocupat de organizarea expoziþiei – al cãrei afiº a ocupat o paginã întreagã în primul numãr al revistei „L’Archibras” – au fost Sergio ºi Leila Lima. grupul publicã primul numãr din „Escrituras surrealistas” („Scrieri suprarealiste”). Gustavo Arruda. Juan Sanz Hernández. folosindu-se de montaje de voci. Una visión del surrealismo internacional (1919-2011). Rodrigo Mota. raportându-se mereu la miºcarea internaþionalã. la care ºi-au adus contribuþia. anul X XVI VI. Freitas Fuão. Ricardo Robotnik. Zoca de Barros. realizatã tot de cãtre Lima). expoziþia internaþionalã a „suprarealismului actual” care a avut loc în 2008 în Coimbra. Péricles Prade. este atât laconic. Floriano Martins. Nicole Reiss. „nemaipomenitele sale poveºti inventate”. Aldo Pellegrini. realizator de colaje ºi fotograf. „revista miºcãrii suprarealiste”. Un alt numãr al revistei „Escrituras surrealistas” („Scrieri suprarealiste”) a apãrut în 1996. în regia tehnicã a lui Robotnik ºi a grupului sãu din Buenos Aires. Sergio Lima. Marcus Salgado. Laila Aiach. alãturându-se miºcãrii suprarealiste ºi având urmãtorii membri în 2005: Alex Januário. În anii ce au urmat. tocmai se stinsese din viaþã. unde afirmã cã „motivaþia suprarealistã ºi nu alta. ºi Péret este omagiat. care mai târziu a devenit „Quimera que passa” („Himerã în treacãt”). în 1981. 1982). Zuca Sardan ºi cei din Argentina. singurul. Paranaguá. în 2004. Konrad Zeller – autorul unor colaje superbe ºi al seriilor Frag- mentos surrealistas (Fragmente suprarealiste) ºi Automatismo mental ( Automatism mintal ). care. având un rol simbolic. însuºi Lima apreciind la Odriozola. „La imagen de la revelación” („Imaginea revelaþiei”). Zoca de Barros. nr . pe a cãrei primã paginã se aflã traducerea manifestului miºcãrii suprarealiste împotriva „cuceririi” Americii ºi a unei „Scrisori deschise pentru a contribui la sãrbãtorirea descoperirii Americii”. în ceea ce priveºte referirea la ceea ce este specific Braziliei. care fusese invitatã. Simone Debout (prin contribuþia la dosarul Fourier). Edmundo Moniz ºi Geraldo Ferraz. realizatã de Valentim Facioli cu texte din Pagu. al cãrui titlu este „Suprarealismul în zilele noastre”. ambii prezenþi la eveniment. ºi apoi este rândul unei declaraþii a lui Lima ºi a lui Martins despre „Miºcarea suprarealistã în Brazilia”. În acest domeniu. Laila Aiach. Leila Lima ºi Fiker pãrãsesc grupul în 1969. Maria Martins. publicã lucrarea Collage (Colaj). Paulo Leite. Michele Argenta Finger. grupul s-a dezintegrat deja. cât ºi derizoriu. în afarã de Lima. Nelson de Paula. Din 2000. Magda Randolph. de asemenea. Flávio de Carvalho. Márcio Calixto. O vizitã în acest an a grupului „Signo Ascendente” („Semn Ascendent”) din Argentina reprezintã începutul colaborãrii dintre Brazilia ºi Buenos Aires. va publica trei cãrþi excelente. Deusdédit de Morais – poet. Sergio Lima. cu o „Semana del Surrealismo” („Sãptãmânã a Suprarealismului”) în care s-au lansat. un alt artist remarcabil. Nicole Reiss. fiind în întregime o trimitere la istoriografia revistelor suprarealiste. Bernardo Cid ºi Fernando Odriozola. Nelson de Paula. un susþinãtor înflãcãrat al suprarealismului pe parcursul acestor ani. a fost proiectat filmul Nadja al lui Paranaguá. Norma Suzal. în vreme ce în 1984 realizeazã un volum de poezie numit A alta licenciosidade (Marea imoralitate). care colaboreazã cu grupul din Paris. când are loc A Treisprezecea Expoziþie Internaþionalã a Suprarealismului – organizatã pentru a treia oarã în America Latinã. Hilton Seawright. dar grupul a ºtiut cum sã îi saboteze tentativa de a-ºi pune în aplicare înºelãtoriile. un omagiu în cinstea lui André Breton la împlinirea a o sutã de ani de la naºterea sa. Fernando Freitas Fuão. Kirin ºi Víctor Chab. la fel ca ºi eseul lui Giuseppe Baccaro despre Ismael Nery. Pe de altã parte. ºi Breton/ Trotski. Collage: um testemunho fenomenológico (Colaj: O mãrturie fenomenologicã) – nu se cunoaºte anul apariþiei. Lisabona ºi Buenos Aires. Sergio Lima . care murise cu un an în urmã ºi care este omagiat prin intermediul poemului lui Péret „Toda una vida” („O viaþã întreagã”).The Anteater and her two sisters 24 VI . Lya Paes de Barros. Al doilea a publicat un volum de poeme. antologia lui Péret. 2013 . Péret fiind ºi autorul unui eseu important. precum ºi de cãtre Claudio Willer. În anii ’70. Jean-Clarence Lambert (care a adus litografii ale lui Svanberg) ºi André Coyné (cu poeme ºi colaje ale lui César Moro). Au fost expuse colaje rea- lizate de cãtre Elaine Parra. nr. Lya Paes de Barros. Amor sublime ( Dragoste sublimã). care se apropiaserã de suprarealism pânã au descoperit cã. realizat de cãtre Lélia Coelho Frota. 20 13 . ilustrat de cãtre Maninha. trebuie. în ciuda faptului cã era însoþit de un desen al lui Sergio Lima ºi de o reproducere a lui La voz. sau „catalogul primei expoziþii suprarealiste pe temele mâinii magice ºi androginului primordial”. Sergio Lima – care în anul precedent publicase primul volum din A aventura surrealista (Aventura suprarealistã). Josifa Aharony ºi Sergio Lima definesc conceptul de suprarealism. Século XX (Micul dicþionar al artei poporului brazilian. cum au procedat ºi atâþia alþii. în care Elaine Parra. printre alþii. mai recent. În timpul evenimentului ºi-a fãcut apariþia Haroldo de Campos. Pequeno dicionário da arte do povo brasileiro. Roberto Paranaguá. Pablo de Paranaguá ºi Vincent Bounoure. Brazilia este un teritoriu cu o putere popularã extraordinarã. care s-a bucurat de un al doilea omagiu semnificativ. care fãcuse parte ºi din vechiul grup. cu magia popoarelor din Amazon. Heloísa Pessôa (artistã de mare interes). colaje ºi poeme). 2011. Juliano Peleteiro. Caleidoscopio surrealista. este cea care a caracterizat opera lui Ismael Nery”. semnatã de cãtre întregul grup. Aproape toþi se regãsesc în extrem de utilul catalog „O reverso do olhar” („Opusul privitului”). ºi colaborarea dintre Osório César ºi Flávio de Carvalho. câþiva dintre ei pun bazele grupului deCollage (2001-2007). În 1984. precum ºi o masã rotundã despre „Limbajul plastic al suprarealismului”. Traducere din limba spaniolã de Roxana Ilie Miguel Pérez Corrales. Tot în timpul acestei sãptãmâni apare ºi un pamflet împotriva lui Jean Schuster ºi a lui Jose Pierre. însã grupãrii i se alãturã Trindade Leal. prin apariþia unor contribuþii noi ºi valoroase. Maria Regina Marques. Urmeazã un „Comunicat”. Marisa Rodrigues. Ivanir de Oliveira. publicã un articol despre aceste evenimente. În cadrul expoziþiei. Mário de Andrade. a publicat Contos do Diablo (Poveºtile diavolului) –. exceptând A alta licenciosidade (Marea imoralitate). Heloísa Pessôa. Marcus Salgado. Nicole Evelyne Reiss. Lya Paes de Barros. dupã cea din Mexic în 1940 ºi cea din Chile în 1948 – care se bucurã de susþinerea grupãrilor din Paris. Fernando Fuão. ºi A hóstia de Isis (Pâinea lui Isis) – colecþie de colaje erotice din 1977 pânã în 1985. Nelson de Paula. dar Sergio Lima organizeazã trei expoziþii ºi publicã O corpo sig- niversalia ª nifica (Trupul e important. ce se aflã în strânsã legãturã cu punctul de vedere al lui Lima: O plasma (Plasma. În numãrul 3 al revistei „L’Archibras”. Norma Suzal. în cadrul expoziþiei sale din 1978. Floriano Martins. sã amintim cã Teresa d’Amico. În 1993. Alex Januário ºi. plus încã doi colaboratori de la distanþã: Michael Löwy (Paris) ºi celebrul Zuca Sardan (Hamburg). cu un conþinut bogat. Laila Aiach. apar Neldon de Paula ºi Juan Sanz Hernández. Juan Sanz Hernández ºi Hilton Seawright. activitatea desfãºuratã în jurul lui Sergio Lima nu a încetat. Josifa Aharony. Michele Argenta Finger. Deusdédit de Morais.5( 175 ). serie nouă. poet.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful