You are on page 1of 31

UNIVERSITATEA „ ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTAEA DE SILVICULTIURĂ Ecologie şi Protecţia Mediului

RISCURI ŞI HAZARDE NATURALE
- Curs opţional -

- SUPORT DE CURS -

Dr. HOCIUNG CRISTIAN

2013
1

CUPRINS 1. EVOLUŢIA COCEPTUALĂ 1.1. Generalităţi. 1.2. Istoricul cercetărilor pe plan naţional şi internaţional. 1.3. Noţiuni şi termeni utilizaţi. 2. RISCURI ŞI HAZARDE 2.1. Clasificarea riscurilor şi hazardelor. 2.2. Efectele hazardelor. 2.3 Analiza şi evaluarea riscurilor şi hazardelor. 3. RISCURI ŞI HAZARDE GEOLOGICE 3.1 Fenomene magmatice. Vulcanii. 3.2 Hazardul seismic. 3.3 Impactul fenomenelor magmatice asupra elementelor de risc. 4. RISCURI ŞI HAZARDE GEOMORFOLOGICE 4.1. Procese de deplasare prin cădere. 4.2. Procesele de tasare şi sufoziune. 4.3. Alunecările de teren. 4.4. Procese hidrice de versant. 4.5. Prăbuşirile şi căderile de stânci. 4.6. Efectele manifestării fenomenelor geomorfologice asupra comunităţilor. 5. RISCURI ŞI HAZARDE CLIMATICE 5.1. Ciclonii tropicali 5.2. Tornadele şi uraganele, furtunile extratropicale. 5.3. Aversele/ploile, orajele însoţite de vânturi violente şi grindină. 5.4. Bruma, chiciura, poleiul, ceaţa. 5.5. Valurile de frig, îngheţul, depunerile de zăpadă, viscolul, avalanşele. 5.6. Valurile de căldură, seceta şi uscăciunea, fenomenul de deşertificare. 5.7. Furtunile de nisip şi praf.
5.8. Undele de maree; tsunami. 5.9. Schimbările climatice.

5.9. Efectele manifestării hazardelor climatice pentru populaţie şi mediu. 6. RISCURI ŞI HAZARDE HIDROLOGICE 6.1. Viiturile şi inundaţiile. 6.2. Formaţiunile de gheaţă (podurile şi zăpoarele de gheaţă). 6.3. Impactul manifestării hazardelor hidrologice pentru populaţie şi mediu. 7. RISCURI ŞI HAZARDE BIOLOGICE 7.1. Epidemiile/ pandemiile. 7.2. Epizootiile. 7.3. Zoonozele 8. RISCURILE ŞI HAZARDELE ANTROPICE 8.1. Accidente chimice. 8.2. Accidente nucleare. 8.3. Incendii în masă. 8.4. Accidente grave pe căi de transport. 8.5. Eşecul utilităţilor publice. 8.6. Accidente, avarii, explozii şi incendii în industrie. 9. ALTE TIPURI DE RISCURI 9.1. Căderi de obiecte din atmosferă sau din Cosmos. 9.2. Poluări marine în zone costiere. 9.3. Explozii necontrolate ale muniţiei rămase din timpul conflictelor militare. 9.4. Riscuri sociale.

2

BIBLIOGRAFIE: Armaş Iuliana (2006) - Risc şi vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, Editura Universităţii, Bucureşti. Bălteanu D. (1992) - Natural Hazard in Romania, Rev. Roum. de Geogr. t.36. Bălteanu D., Alexe Rădiţa (2001) - Hazarde naturale şi antropice, Editura Corint, Bucureşti. Bălteanu D. (2004) - Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă, Revista geografică, Institutul de Geografie, X, 3-6. Bâzâc Gh. (1972) - Probabilitatea producerii cantităţilor maxime de precipitaţii în 24 de ore pe teritoriul României, Revista Hidrotehnica, Bucureşti. Ciulache S., Ionac M. (1995).- Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe climatice , Editura Ştiinţifică, Bucureşti Diaconu C. (1988) - Râurile de la inundaţii la secetă, Editura Tehnică, Bucureşti. Goţiu Dana şi Surdeanu V. (2007) Noţiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale, Editura Presa Universitară Clujeană. Grecu Florina (1997) - Fenomene naturale de risc, geologice şi geomorfologice, Editura Universităţii din Bucureşti. Grecu Florina (2009) - Hazarde şi riscuri naturale, ed. a III-a, Editura Universitară, Bucureşti. Grigore M., Achim E. (2003) - Iniţierea şi date generale privind alunecările de teren şi unele elemente specifice ale acestora pe teritoriul României, Editura Universitară, Bucureşti. Hociung C., Băişanu Ş.A. (2009) - Judeţul Suceava - Riscuri şi vulnerabilităţi. Fenomene excepţionale de risc, Editura Lidana, Suceava. Ielenicz M. (2004) - Geomorfologie Generală, Editura Universitară, Bucureşti. Sorocovschi V. (2002) - Riscuri hidrice, în Riscuri şi catastrofe, I, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca. Sorocovschi V. (2002, 2003, 2005) - Riscuri şi catastrofe I,II şi IV, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca. *** (1996) Cooperation Activities in Civil Emergency Planing, CEPD/NATO. *** Rezoluţia nr. 42/169, prin care s-a declarat perioada 1990-1999 „Deceniul Internaţional pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale” (IDNDR). *** (1994) Natural Disaster: Acts of God or Acts of Man ? *** The OFDA/CRED International Disaster Database” http: //www.em-dat.net. **** Legea 15/2005 pentru aprobarea OUG nr.21/ 2004 privind sistemul de management al situaţiilor de urgenţă. **** H.G.R nr.762/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţă. **** H.G.R nr. 642/2005 pentru aprobarea criteriilor de clasificare a unităţilor administrative - teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice.

3

fertile până acum câţiva ani. În România. au scos în evidenţă vulnerabilitatea comunităţilor umane. Grecu şi Cruceru. deşertificarea unor întinse suprafeţe . prezenţa în organisme internaţionale. uneori la scară naţională. vulnerabilitate demonstrată prin slaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenelor negative şi de a se reface post . Schimbările climatice cu implicaţii directe asupra escaladării fără precedent a violenţei manifestărilor fenomenelor meteorologice. 1998. anomalii în migrarea păsărilor. . Sorocovschi. Posea. a intensităţii şi a frecvenţei de manifestare a unor fenomene naturale periculoase care ameninţă populaţia. nu numai pentru alinierea la conceptele şi metodologia mondială. Surdeanu. printr-o implicare activă a geografilor români în viaţa ştiinţifică internaţională (participări constante la întruniri de specialitate.„Factorii specifici şi dinamica proceselor în masă de pe versantul drept al Sucevei sectorul dintre pâraiele Şcheia şi Cetăţii ” (2002). Surdeanu 1998.acordându-se prioritate doar obţinerii de profituri cu investiţii minime. cât şi din realităţile lumii internaţionale aflate într-o continuă şi dinamică transformatoare. 1996. de prevenire a manifestării hazardelor sau de limitare a pagubelor potenţiale. Mac. 1997. proliferarea terorismului. precum şi a managementului situaţiilor de urgenţă. exagerarea în utilizarea instalaţiilor tehnologice uzate moral . geologice şi geomorfologice”(1997) şi „Hazarde şi riscuri naturale” (2006) V. Si în România se observă mărirea arealului. 1. dintre care menţionăm: D. Bălteanu . Până în 1990 a lipsit însă posibilitatea de corelare efectivă a rezultatelor studiilor româneşti (Bălteanu.a. dar şi pentru dezvoltarea noilor direcţii de abordare. trecerea de la conceptul de acţiune de tip reactiv la o atitudine proactivă.1. politice etc.2. Brânduş şi colab. Cartarea şi regionarea vulnerabilităţii şi riscului alunecărilor de teren a impus şi în ţara noastră unificarea conceptuală pe principiul fâşiilor funcţionale de versant şi a unei legende unitare. 2003 şi 2005). 2005. în acord cu realizările internaţionale (Bălteanu. tornade. Referitor la problematica riscurilor şi hazardelor naturale şi antropice. nu cu mult timp în urmă erau considerate scăzute sau chiar neglijabile. uragane mari inundaţii şi alunecări de teren (în zone unde acestea nu s-au mai manifestat).„Fenomene naturale de risc. sociale. În mediul extern sunt tot mai prezente riscurile non militare şi neconvenţionale complexe care generează noi tipuri de provocări la adresa securităţii şi păcii. Ulterior. în colaborare cu R. ridică gradul de expunere a populaţiei civile la riscuri care. C. geomorfologică şi meteorologică ori asociate. Dezechilibrele naturale determină fenomene extreme: furtuni. topirea rapidă a calotelor glaciare şi a gheţarilor montani. mediul. Florina Grecu . „Hazarde naturale şi antropice”. dezvoltarea unor parteneriate între universităţi şi centre de cercetare. poate fi pusă în pericol de o serie de evenimente grave de natură geologică. Alexe (2001) şi „Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă” (2004). care au afectat în ultimele decenii întinse regiuni ale ţării. 2000.) cu cele obţinute pe plan mondial. 2000. ameninţările crizele şi vulnerabilităţile rezultă atât din realităţi interne ale ţărilor . alunecările/prăbuşirile de teren şi alte evenimente. Iuliana Armaş . Toate acestea sunt argumente serioase pentru a reconsidera abordarea problematicii hazardelor.dificultăţi economice. Armaş 2006 etc. În aceste circumstanţe este evident că securitatea individuală. 1997. analiza oarecum sistematică a cauzelor şi efectelor dezastrelor specifice a debutat odată cu manifestarea cutremurului din 1940 şi s-a amplificat după inundaţiile din 1970 şi după cutremurul din 1977.„ Risc şi 4 . Istoricul cercetărilor în domeniu. Evaluarea vulnerabilităţii teritoriale la riscuri hidrologice şi geomorfologice a reprezentat o constantă în cercetarea geografilor români (în special între 1980 şi 1985). în cercetarea românească s-au făcut eforturi concrete. Dinu. inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase şi iresponsabile. valorile culturale şi de patrimoniu. în ultimele trei decenii au apărut numeroase articole şi lucrări de specialitate ale unor cunoscuţi autori români. riscurile. Sorocovschi „Riscuri hidrice” (2002) şi „Riscuri şi catastrofe” (2002.„Natural Hazard in Romania” (1992). 1996. EVOLUŢIA CONCEPTUALĂ 1. Odată cu începutul de secol şi de mileniu.Generalităţi.). a faunei terestre şi marine.1. 1997. Surdeanu ş. Inundaţiile. Coteţ..dezastru. publicaţii etc.

a fost editat de către Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) de la Geneva (1992. de Academia Naţională de Ştiinţe a SUA. În urma acestui eveniment peste 150 de ţări au stabilit comitete naţionale IDNDR.) prin creşterea densităţii de locuire”1.3. Din această perspectivă există dezbateri şi opinii . proprietăţi distruse. la nivel naţional.nivelul de pierderi preconizat.Legislativ . Pe plan internaţional. ce implică stabilirea de strategii.Şelărescu şi M. sub egida ONU şi a secretariatului IDNDR. În scopul folosirii unui limbaj ştiinţific unitar. 5 .. riscul reprezintă un pericol posibil.vulnerabilitate. structura poartă denumirea de Comitet Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.A.. în sens probabilistic. cercetările au fost îndreptate cu precădere doar către prognozarea riscurilor şi hazardelor. 42/169”. o direcţie clară de cercetare s-a definit în urma observaţiei faptului că „amenajarea unor teritorii instabile are drept consecinţă o accentuare a potenţialului de risc (. „Rezoluţia E/199/L44”. Din anul 2005.a. care prevede continuarea activităţilor legate de reducerea efectelor dezastrelor naturale.„Vulnerabilitate şi riscuri asociate proceselor geomorfologice în planingul teritorial”(2006).06. Niculescu „Riscurile climatice în România”(1999). Acest dicţionar de termeni (în limbile engleză. franceză şi spaniolă) a fost adoptat în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene şi implicit în legislaţia românească. care a adoptat în anul 1987 „Rezoluţia nr. chiar între oamenii de ştiinţă din acelaşi domeniu A. 1993. Puncte de vedere şi definiţii acceptate: . Irimuş . Riscul Conform Dicţionarului Enciclopedic (ed. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie ” (2006). Studii sistematice asupra evoluţiei fenomenelor naturale globale şi a consecinţelor catastrofale ale acestora. 1958. activităţi economice întrerupte. însă acestea pot fi gestionate. ca rezultat al reorganizării sistemului de management al situaţiilor de urgenţă. precum şi definirea conceptuală au fost realizate în anii `80. Consiliul Economic şi Social (CES) al ONU adoptă. când peste 120 de ţări participante la Conferinţa Mondială pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor de la Yokohama au adoptat o declaraţie comună pentru o „strategie de construire a unei culturi a prevenirii”. în cadrul unui nou program internaţional ISDR (International Strategy for Disaster Reduction – Strategia Internaţională pentru Reducerea Dezastrelor).„Apărarea împotriva inundaţiilor” (1993) ş. Implicit noţiunea de risc o presupune pe cea de hazard . Podani . În acelaşi an s-a înfiinţat şi în România Comisia Guvernamentală de Apărare Împotriva Dezastrelor. M. estimat în victime. dar pot prezenta semnificaţii diferite atunci când sunt utilizaţi în domenii de specialitate. document prin care s-a declarat perioada 1990-1999 „Deceniul Internaţional pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale” (IDNDR). Obiectivul iniţial al IDNDR de a reduce pierderile cauzate de dezastrele naturale prin acţiuni internaţionale a fost amplificat în anul 1994. S-a intensificat cooperarea internaţională ştiinţifică şi organizatorică deşi. efectele lor fiind reduse printr-un proces sistematic.uneori divergente. probabilitatea de a înfrunta o primejdie şi/sau a suferi o pagubă. Practica mondială cât şi cea naţională a demonstrat faptul că fenomenele naturale extreme nu pot fi întotdeauna evitate. impact asupra mediului datorită manifestării unui hazard într-o anumită zona şi cu referire la o anumită perioada de timp (HG 642/2005 pentru 1 White.„Noţiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale”(2007). Dana Goţiu şi V. Bogdan Octavia şi E. 1. I. deşi au existat încă din anii `60 preocupări privind vulnerabilitatea comunităţilor la manifestarea riscurilor şi hazardelor naturale şi tehnologice. Surdeanu . de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuarea riscurilor asociate acestor evenimente generatoare de situaţii de urgenţă.ca eveniment probabilistic. În etapa ISDR cooperarea internaţională se axează pe realizarea unor programe ştiinţifice specifice şi complexe. la 30. Noţiuni şi termeni utilizaţi Anumiţi termeni care sunt folosiţi în limbajul cotidian au o semnificaţie simplă. în ceea ce exprimă unul sau alt termen. 1996) „Glosarul internaţional al termenilor de bază.1999.1999). Rezultatele cercetărilor au fost dezbătute în Adunarea Generală a ONU. specific managementului dezastrelor”.

predispoziţia la risc. fiind definit ca probabilitatea de afectare a unui anumit element ( e) din cadrul ansamblului. 1993. Mejia Navaro et al. instituţiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile. dispunând totodată de liber arbitru. p. Bucureşti. Riscul se referă la un eveniment viitor. specific managementului dezastrelor. Riscul este definit ca produs între probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane /pagube materiale şi valoarea pagubelor produse”. . .Geneva 1992.aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ-teritoriale.. pentru un anumit tip de dezastru.Conform teoriei sistemelor . în condiţii favorabile. Riscul presupune obligatoriu prezenţa omului în teritoriu deoarece este singura fiinţă capabilă de a conştientiza cauzele şi consecinţele fenomenului aleator. 1991). percepute ca evenimente extreme de către societate2. 1996. În absenţa comunităţii umane. .riscul (Rei) este o funcţie a hazardului şi vulnerabilităţii.D. 1987).posibilitatea de apariţie într-o anumită perioadă a unui eveniment cu o intensitate mai mare decât (i) iar Ve . Oricum am analiza.Ca măsură a mărimii unei “ameninţări” naturale .. ca urmare a transformărilor din sfera condiţiilor iniţiale. 1988. Altfel spus riscul nu poate fi în afara relaţionării omului cu anumite evenimente pe care nu le poate controla implicând în acelaşi timp iniţiativa şi capacitatea de alegere a fiinţei umane. Hazarde şi riscuri naturale. editat de Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) . fenomene extreme şi elemente de risc (după Grecu Florina. HAZARD (fenomene extreme) Potenţialitatea acţiunii VULNERABILITATE Acţiune directă RISC (sub 50% din ER afectate) Elemente de risc (ER) HAZARD (fenomene extreme) Elemente de risc (ER) DEZASTRU (CATASTROFĂ) (peste 50% din ER afectate.riscul natural este o funcţie a probabilităţii apariţiei unei pagube şi a consecinţelor probabile. iar evenimente viitoare pot fi construite mental sau imaginate. 2007). unde Hi .1 Relaţia dintre hazard.consecinţa unor schimbări bruşte în comportamente evolutive a sistemelor pe termen lung. Un „risc” presupune o probabilitate de producere a unui eveniment şi nu un eveniment în derulare (Brehmer. în special populaţie şi aşezări) Fig. Editura Universitară. riscul este o percepţie subiectivă asupra unei realităţi probabile. 1994. 6 . În conformitate cu Glosarul internaţional al termenilor de bază. indiferent de dimensiunile şi consecinţele fenomenelor.vulnerabilitatea. probabil. sub egida ONU şi adoptat în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene.Din perspectiva principiilor evoluţiei sistemelor complexe . R (ei) = f (Hi . Cardona D. intrinsecă oricărui element din sistem3. 1994.20. nu ar exista risc ci doar hazard. respectiv viitoare şi într-o zonă dată. Ve ). perturbaţii mici în sistem pot determina consecinţe importante. ca urmare a unui anumit eveniment (Buwal. riscul este „estimarea matematică a probabilităţii producerii de pierderi umane şi pagube materiale pe o perioadă de referinţă. 2 3 Scheidegger. în urma producerii unui eveniment cu o intensitate mai mare decât (i). in funcţie de tipurile de riscuri specifice).

. Hazardul este deci legat de o magnitudine particulară şi o perioadă de revenire specifică. 1995.o interacţiune a omului cu natura.Viteza de manifestare . şi rezultă din relaţia magnitudine-intensitate şi pagube. Cramer. Hazardul Definiţii acceptate: . Grecu. . Einstein 1988 şi 1997. . Vulnerabilitatea Vulnerabilitatea reprezintă o trăsătură intrinsecă şi dinamică. 7 Goţiu. 1997. 2001. Vulnerabilitatea defineşte aşadar nivelul pierderilor pe care un element sau grup de elemente de risc expuse unui anumit risc îl aşteaptă în urma producerii unui dezastru sau hazard12. DHA 1992 12 ibidem 13 Corell.frecvenţă.un eveniment fizic care realizează un impact asupra fiinţei umane şi mediului9. cât şi pe termen lung datorită consecinţelor lor asociate. Hazardul natural reprezintă: .acţiunea extremă a unor factori endogeni şi exogeni ce produc pierderi umane. Starosolszky şi Melder 1989. pe baza datelor istorice sau a modelărilor probabilistice.care le conturează dimensiunea spaţio-temporală şi energetică sunt: localizarea. 6 Alexander.. bunuri.. a unei limite valorice dincolo de care pot apărea victime şi distrugeri materiale. Altfel spus. distrugeri de structuri antropice şi perturbarea activităţii economice8. 1993.în cazul unui hazard..exprimă depăşirea unui anumit prag de acceptabilitate. care poate să cauzeze un dezastru”6. vulnerabilitatea exprimă gradul de pierderi. capabile de producerea unor pericole spaţiului fizic şi social unde se manifestă. Horlick-Jones et al. . 4 White 1974. 1984. Dacă manifestarea fenomenului natural se menţine în limitele unei „toleranţe” vorbim de resursă şi nu de hazard.B. . Într-o exprimare asemănătoare vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem (natural sau antropic) expus unui anumit tip de hazard poate fi afectat13. Elementele de risc sunt reprezentate de persoane. Fiecare sistem teritorial se defineşte astfel printr-o amprentă a hazardului conţinut. rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane şi materiale 11. de la 0% la 100%. Ea poate fi cuantificată ca pondere a pierderilor probabile . atât în momentul producerii lor. capital economic sau social etc. de la cele aleatorii la cele periodice.posibilitatea apariţiei/producerii unui eveniment potenţial devastator într-o anumită perioadă de timp şi pe un anumit areal4. Grecu 1997. 1992. 2002. pe o linie continuă.. structuri.Temporalitatea .exprimă înşiruirea evenimentelor. magnitudinea. 2007. 7 . 1997. temporalitatea. Când aceste consecinţe au un impact major asupra societăţii şi/sau infrastructurii critice. Varnes et al.hazardul reprezintă probabilitatea de schimbare rapidă a unei stări sau a unei condiţii stabile într-un sistem5. . Atributele fundamentale ale hazardului . Zăvoianu şi Dragomirescu 1994. activată doar în timpul unui eveniment de tip hazard şi risc. D.reprezintă intervalul dintre primul moment al manifestării unui hazard şi momentul său maxim. 11 Internationaly agreed glossary of basic terms related to disaster management. Dikau şi Jäger 1996.Frecvenţa . Alcantara-Ayala. 5 Scheidegger. 8 Bălteanu D. 10 Zăvoianu şi Dragomirescu. 1994. aşa încât se cuantifică prin relaţia magnitudine . Prin urmare hazardele naturale sunt evenimente ameninţătoare. 2000 preluat de Thywissen. servicii. Murck et al. cf. 9 Alexander.hazardul reprezintă un „eveniment geofizic extrem. C. Surdeanu V. viteza de manifestare şi frecvenţa7. Plate 2002. .Magnitudinea . 2006.reprezintă gradul de repetabilitate a unui eveniment de o magnitudine dată. ele devin dezastre naturale10. Schellnhuber. 1994. .

2007. o senzitivitate ridicată.indicele sărăciei . D. Surdeanu V. Indicatori ai vulnerabilităţii umane la dezastre naturale: Vulnerabilitatea mediului se concretizează prin intensitatea. a reacţiona.indicele sărăciei umane (ISU) . Prin atributele sale. Vulnerabilitatea economică se exprimă prin: .gradul în care transformări ai parametrilor externi induc schimbări în atributele interne ale unui sistem. 8 . rezilienţa înseamnă măsura în care un sistem are capacitatea de a absorbi o perturbare şi de a reveni după manifestarea unui hazard16. J. D. . Cu alte cuvinte.PIB/cap de locuitor . 2006.. Susceptibilitatea se referă la o predispoziţie pentru anumite mecanisme specifice de reorganizare internă. Rezilienţa include copingul. 17 Guzzeti et al. durata şi frecvenţa dezastrelor.datoria totală (%) din exporturile de bunuri şi servicii . la care se adaugă capacitatea sistemului (comunităţilor) de a rămâne „funcţional” în timpul evenimentului şi de a se recupera în totalitate după producerea acestuia.ponderea (%) terenului arabil şi a culturilor agricole din totalul suprafeţei . absorbi şi de a se reface de pe urma efectelor negative ale fenomenelor naturale periculoase. Ea reprezintă un nivel de stabilitate sau instabilitate a mediului şi se evaluează printr-o prognoză asupra spaţiului 17. rezilienţa duce la dezvoltarea (evoluţia) durabilă şi la reducerea vulnerabilităţii unei comunităţi.suprafaţa arabilă (mii ha. Timmerman (1981) preia termenul de rezilienţă din ecologie şi îl foloseşte pentru prima dată în definirea vulnerabilităţii sistemelor umane la hazardele naturale. 2003. fiind expresia rezistenţei pe care sistemul o opune la schimbare. aceasta depinde atât de caracteristici intrinseci (gradul de organizare. Senzitivitatea Definiţii: .rata inflaţiei (ponderea anuală a preţurilor alimentelor din totalul bunurilor de consum) ... sociale şi politice14. Goţiu.ponderea (%) a forţei de muncă Vulnerabilitatea sectorial .ponderea (%) venitului agricol în cadrul PIB ..gradul de dependenţă faţă de activităţile agricole .a reveni la o stare iniţială) în termeni sociologici este considerată ca o proprietate dezirabilă a sistemelor naturale şi umane de a face faţă unui potenţial stres15.ponderea (%) populaţiei urbane din totalul populaţiei . Rezilienţa (lat.ponderea (%).Vulnerabilitatea umană la dezastre exprimă incapacitatea comunităţilor /statelor de a anticipa.„resilio”.. a se adapta. Senzitivitatea unei comunităţi este proporţională cu gradul de organizare al componentelor sale economice. În acest sens. Capacitatea de coping (capacitatea de a face faţă) reuneşte strategiile şi măsurile care acţionează direct asupra producerii de pagube în timpul unui eveniment prin diminuarea impactului sau prin strategii de adaptare (respectiv comportamente care evită efectele de pagubă).) . 2003.economică se referă la: . naţiune) răspunde la acţiunea unui factor de stres (hazardul) de o mărime determinată. cât şi de unele extrinseci (natura şi intensitatea presiunilor care se exercită asupra sa). E.măsura vitezei cu care un sistem (comunitate.rata şomajului (%) din totalul forţei de muncă . mărimea sistemului). Petrea D. în acord cu noile condiţii de mediu.T.. în funcţie de condiţiile iniţiale ale sistemului. F. 16 Klein. Pentru comunitatea umană procesul de trecere de la starea de echilibru şi stabilitate într-o stare de reorganizare se asociază unor situaţii de risc. dublată de lipsa unei capacităţi flexibile de adaptare are drept consecinţă părăsirea stării de echilibru şi reorganizarea la nivel intern. G. De 14 15 Mac I.

definiţia dezastrelor naturale se identifică cu cea a fenomenelor naturale care au produs consecinţe catastrofale într-un anumit areal (de exemplu un cutremur.dependenţă de unele caracteristici geologice. Conceptul redă situaţia în care evenimentul de risc s-a produs şi efectele sale depăşesc capacitatea de adaptare imediată din partea comunităţii umane20. intensitate. De exemplu. a limitelor de la care un hazard este un dezastru. climă.000 de persoane şi 18 19 Panizza.. în situaţia unor modificări în sfera condiţiilor iniţiale. 1990. situaţia este similară la nivelul statelor.000 de morţi şi pagube materiale în valoare de circa 63 milioane de dolari. climatice etc18. pasivi sau factori rezervă (un versant abrupt. acest ultim nivel este doar teoretic. 1974. 21 Westgate şi O’Keefe. 22 Burton I. o alunecare de teren sau o inundaţie). în timp ce în SUA au fost evacuate 250..5 miliarde de dolari şi 120 de morţi în SUA. nu se produc pagube semnificative. Una dintre problemele specialiştilor este stabilirea pragurilor. Sub aspectul definiţiei. Alexander. dar odată depăşite aceste praguri pagubele cresc substanţial şi fenomenele naturale se transformă în dezastre naturale22.exemplu. care cauzează pierderi umane. Atât timp cât în evoluţia unui fenomen natural nu sunt atinse anumite praguri specifice de magnitudine. putem vorbi de periculozitatea care rezultă din manifestarea. vulnerabilitatea unui complex geomorfologic poate fi surprinsă prin gradul de susceptibilitate pe care acesta îl prezintă faţă de manifestarea anumitor procese actuale. într-o altă definiţie. cu toate că. Pentru naţiunile puternic dezvoltate un dezastru are valori mai reduse decât în ţările slab dezvoltate. 1992. În definirea practică a fenomenelor extreme. Din perspectiva comunităţii umane. 9 . o faleză etc. referitor la două hazarde de acelaşi tip care au afectat Bangladeshul şi SUA.factori periculoşi. Dezastrele sunt clasificate în funcţie de modul de manifestare (brusc sau progresiv) şi după originea lor (naturală sau antropică). 1993. deşi nu este infailibil. 1976. cu o anumită magnitudine şi frecvenţă. ar fi scara la care se analizează fenomenele. Din perspectiva dificultăţii de identificare a caracteristicilor comune utilizate în clasificare. Tobin şi Montz. a unui anumit proces actual.) şi instabilitate . un versant instabil se manifestă prin deplasări frecvente şi minore de material în lungul pantei. dezastrele naturale sunt privite adesea ca fenomene naturale cu impact negativ asupra societăţilor. cu efecte radical diferite. (1978). în timp ce pentru alta el este înregistrat ca un fenomen ce poate fi depăşit cu resurse proprii. materiale şi de mediu pe care societatea afectată nu le poate depăşi cu resursele proprii19. Prin extensie. ceea ce face dificilă încadrarea celor două evenimente în aceeaşi categorie. 1997. este expresia gradului de vulnerabilitate al comunităţii afectate de un hazard natural şi capacitatea insuficientă a măsurilor de adaptare la risc21. a raporturilor acestora cu mediul se folosesc noţiunile de periculozitate . un exemplu concludent este oferit de Burton I.. un versant care evoluează în condiţii specifice de substrat. Un fenomen extrem este considerat un dezastru pentru o comunitate. frecvenţă. De aceea. Din perspectiva sursei generatoare. cel puţin până în prezent. 1978. chiar şi la cele mai mici modificări apărute în condiţiile iniţiale. Dezastrul. 1961. iar ciclonul Agnes din iunie 1972 a generat pierderi de 3. durată. dar şi cel puţin două diferenţieri majore. potenţialitate . Dezastrul este definit ca o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi. Barkun. activi (alunecări de teren). 1992. Astfel. debite etc. O vulnerabilitate mare se identifică în plan fizic printr-o susceptibilitate crescută la procesele specifice. H. În analiza lor cercetătorii au identificat 6 caracteristici comune celor două dezastre. Unul dintre criterii. acesta poate oscila între un nivel personal sau familial şi nivel global sau planetar.factori potenţiali. 20 Fritz. Ciclonul tropical din noiembrie 1970 a provocat în Bangladesh cel puţin 225. IDNDR. resurse de apă etc. Dicţionarul IDNDR. care la fluctuaţiile parametrilor de mediu pot să se transforme cu uşurinţă în procese rapide de evacuare a unor mari mase de material. In privinţa dimensiunii dezastrului. devine susceptibil la alunecări.

In baza acestei clasificări secetele şi ciclonii tropicali sunt considerate dezastre de cel mai înalt grad. abraziunea marină sunt câteva dezastre din această categorie. Caracterizarea dezastrelor naturale după tipul fenomenului naturale este foarte cuprinzătoare fiind utilizată şi de alţi autori în variante asemănătoare. 1997. . 23 24 ibidem Grecu Florina. Deficienţa majoră a acestei clasificări este faptul că nu se precizează care au fost criteriile luate în considerare în acordarea gradaţiilor de la 1 la 5. b) Dezastrele biologice care vizează flora şi fauna unei zone.000 de persoane. vulcanismul. În acelaşi timp particularităţile psihologice de percepţie a riscului sunt diferite de la un popor la altul.geologice (localizate în interiorul scoarţe terestre şi determinate de procesele specifice).dezastrele meteorologice au drept cauză declanşatoare un anumit context meteorologic (ciclonii tropicali. de modificările climatice. modul de manifestare şi efectele. incluzând modificările de volum ale sedimentelor şi înglobând fenomene de la alunecări de teren şi până la avalanşe). . până în prezent au fost elaborate mai multe clasificări. valurile de frig şi de căldură.determinate de manifestări ale comportamentelor biotice ale sistemului terestru23. durată. . colmatarea de lacuri etc.dezastrele climatice sunt cele care ţin de evoluţia globală a sistemului climatic terestru.climatologice (cauzate de fluctuaţiile proceselor din atmosferă). 10 .dezastrele geomorfologice sunt fenomene care au ca mediu principal de manifestare suprafaţa terestră (inclusiv cea submersă).legate de fenomene ale mediului terestru biotic şi biologice .). chiar dacă agentul determinant poate fi şi de alta natură. în Bangladesh au murit 250. declanşarea lor ţinând mai ales de conjunctura geomorfologică. efect pe termen lung. tornadele. extindere areală. . Eroziunea solului. efecte sociale. Dezastrele naturale sunt fenomene în a căror definire sunt importante simultan cauzele. zăpada. fenomenele respective pot fi împărţite în geofizice . şi prăbuşirile de roci sunt dezastre inferioare. . Rangul final primit de fiecare dezastru a rezultat din media tuturor variabilelor luate în considerare şi anume: severitate.dezastrele complexe au cauze multiple. Frampton (1996) consideră trei tipuri principale ale dezastrelor naturale: . Detalierea celor două direcţii conduce la următoarele categorii: a) Dezastrele geofizice. alunecările de teren. secetele.dezastre legate de instabilitatea versanţilor (cele legate de procesele de la suprafaţa terestră. Date fiind divergenţele în apreciere şi dificultăţile de cuantificare. tzunami) prin deplasarea plăcilor tectonice şi acumularea de gaze). rezultate ale acţiunii conjugate a unor factori complecşi cum sunt inundaţiile şi creşterea nivelului mării. Dezastrele geomorfice sunt datorate instabilităţii caracteristicilor suprafeţei Pământului24. eroziunea şi acumularea fluviatilă.dezastrele geologice sunt cauzate de procese naturale care se desfăşoară în interiorul scoarţei terestre (cutremurele. în timp ce alte caracteristici sunt inferioare altor dezastre. pierderi de vieţi omeneşti. Caracteristicile şi impactul unor fenomene considerate dezastre naturale sunt notate. ceaţa). . iar pagubele materiale au avut valori diferite. Totuşi se obţine i imagine realistă a faptului că unele aspecte ale unui dezastru îl fac mai important din anumite puncte de vedere. . cu indici de la 1 (reprezentând valoarea maximă) la 5 (valoarea minimă). viteza de declanşare. . Faţă de un şir de valori care caracterizează manifestarea unui fenomen pot apărea perturbaţii importante care îi conferă acestuia caractere extreme. de la populaţia urbană la cea rurală. iar scurgerile noroioase şi de aluviuni.dezastrele hidrologice se referă la evoluţia reţelei hidrografice (meandrările rapide. 2) Tipul fenomenului natural caracterizat drept eveniment extrem. Prin urmare o clasificare a fenomenelor naturale devine tot mai dificilă pe măsură ce creşte numărul şi complexitatea factorilor luaţi în considerare. grindina. cea mai completă se consideră că are la bază trei criterii esenţiale: 1) Caracteristici şi impact.au murit peste 100. manifestarea dezastrelor asociate etc. Calitativ. convenţional. curgerile de noroi.

a. fricii. Astfel cei doi autori deosebesc: . Ele sunt caracterizate post .tăria dezastrului.pierderi materiale . 1995). zoonoze.pierderi şi traume psiho-sociale . magnitudine).pierderi de mediu .dezastre naturale determinate de agenţi biologici (epidemii. volumul viiturii.apariţia bruscă. . .distrugerea florei. Scara MM.durata.număr de morţi. suprafaţa afectată. viteză.amplitudinea pierderilor.focar. În ceea ce priveşte dezastrele. (1999). Ionac M. seceta) nu prezintă parametri proprii cuantificabili. viteza de alunecare. .valoarea economică a distrugerilor. a stărilor de nesiguranţă şi instabilitate. propagarea viiturii. frecvenţa de producere. evoluţia alunecărilor pe versant sau la cutremur . undele de suprafaţă). intensitatea).inducerea panicii. răniţi. gravitatea . distanţa de deplasare.unda de viitură. timp de descreştere.descriu dezastrele în raport cu natura şi mărimea pierderilor astfel: . b) parametrii de manifestare (la cutremur . evacuaţi. . intensitate seismică.pierderi umane . există o serie de parametri specifici care permit individualizarea acestora în raport cu principalii factori generatori. alterarea factorilor de calitate a apei. a faunei. b). hidrologice. Ea ţine cont de evenimentul natural care stă la baza dezastrului. Parametrii de ordin general ai dezastrelor por fi: a) parametrii de rezultat . parametri de stare . traumatizaţi. c) parametrii pentru aprecierea mărimii (la cutremur .. durata . la alunecări de teren – adâncimea suprafeţei de alunecare.întinderea în timp a factorului declanşator. geofizice. debit maxim. afectaţi socio economic etc.întinderea şi mărimea consecinţelor distructive asupra elementelor de risc. salvare şi reabilitare. lapoviţă.persistenţă.undele de compresie. probabilitatea de producere a dezastrului. frecvenţă. viscolul. precum şi a cheltuielilor de reabilitare şi reconstrucţie. epicentru. durata de impact sau persistenţă a dezastrelor până la reabilitarea completă ş.dezastru în raport cu o serie de trăsături încorporabile în două categorii de parametri: a). dar şi anumiţi parametri de ordin general. Parametrii specifici ce caracterizează fiecare tip de dezastru în parte: a) parametrii de descriere (la inundaţii .dezastre naturale determinate de fenomene naturale extreme. prin care pot fi descrise mai multe tipuri de dezastre. invazii de dăunători ş. chiciură. zona inundabilă. falie.a). şi Cutter S. parametri de rezultat (de gravitate) . 2. timp de creştere. de torsiune sau de forfecare. violenţa .. clasifică dezastrele naturale în climatice şi geofizice. . RISCURI ŞI HAZARDE 11 . mărimea şi capacitatea forţelor angrenate în operaţiunile de intervenţie.T.. geomorfologioce. intensitatea . epizootii.L.dezastre determinate de fenomene naturale obişnuite (meteorologice. 3) Originea dezastrului. potenţialul declanşator al altor factori de risc. intensitate. O clasificare interesantă din acest punct de vedere este elaborată de Mitchell I. alte tipuri). îngheţ. grindină. b) parametrii de stare. impactul asupra siguranţei naţionale sau a mediului. aducerii în stare de neîntrebuinţare. Celelalte dezastre naturale (înzăpeziri. împărţite la rândul lor în mai multe categorii: meteorologice. ceaţă. avalanşe. degradărilor. sinistraţi. Scara MSK. incapacitate de folosinţă. geofizice. aerului şi solului.Alţii (Ciulache S. undele transversale.

la instalaţiile de tratare şi pe timpul transportului şi depozitării deşeurilor radioactive. populaţia 2. alunecări şi prăbuşiri de teren 3. mediul înconjurător. epidemii 2.642/2005 pentru aprobarea criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ-teritoriale. . cicloane. comercializează. depozite de produse petroliere. 25 HGR nr. Accidente biologice 4. fenomene meteorologice periculoase (aversele de ploaie. cutremure 2. transportă sau utilizează substanţe chimice periculoase. medicină şi în scopuri ştiinţifice. inundaţii (provocate de precipitaţii abundente. instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile sunt25: a) riscuri naturale: 1. Inundaţii provocate de accidente la construcţii hidrotehnice la: . cercetare.la rafinării. chiciura.diguri. care pot avea loc : . zăpoare) 4. depozitarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în agricultură. poleiul. animalele 3. 12 . căderile masive şi furtunile de zăpadă. Tipurile de riscuri care pot provoca dezastre antropice: 1. . instituţiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile. căderile de obiecte din atmosferă şi cosmice naturale). incendii de pădure ( incendiile provocate din cauze naturale) b) riscuri tehnologice: 1. tornadele. uragane. dezgheţul timpuriu şi îngheţul timpuriu/întârziat. . Accidente chimice. Clasificarea riscurilor Riscurile care pot provoca dezastre naturale şi care se iau în consideraţie pentru clasificarea unităţilor administrativ-teritoriale. .la uzinele de îmbogăţire şi producere a combustibilului nuclear.1.la operatori economici care produc. flora şi toţi factorii de mediu. fauna. proprietatea. taifunurile. in funcţie de tipurile de riscuri specifice . ceaţa. Elementele expuse riscurilor specifice 1.2. incendii în masă 4.la utilizarea. stochează.la utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiectele spaţiale. tsunami. Fenomene nespecifice României: erupţii vulcanice. accidente grave pe căi de transport 5. Accidente nucleare. activităţile social-economice 5. 2. epizootii/zoonoze. care pot avea loc: . grindina descărcările electrice.1. 4. seceta. 5. lapoviţa. . avalanşe 6.la centralele nuclearo-electrice. Dezastrele provocate de accidente (antropice/tehnologice) sunt determinate de activităţile umane scăpate de sub control şi afectează grav populaţia. .pe timpul transportului acestor substanţe pe căi de comunicaţii.alte lucrări hidrotehnice 5. . 3. accidente nucleare 3. Incendii de proporţii cauzate de activităţi ale oamenilor .baraje. eşecul utilităţilor publice c) riscuri biologice: 1. accidente chimice 2.

en-gros-uri. (2007) delimitează conceptual două categorii mari de hazarde: naturale şi antropice. omul) . 12.în aer. Chiar în aceste tipare se impune o analiză nuanţată şi o departajare a hazardelor care fac parte din acelaşi tip genetic pe baza unor elemente stricte cum ar fi: modul de manifestare. . în particular oferă o bază teoretică şi un sistem de referinţă pentru studiile care urmează a fi întreprinse. . A. Accidente feroviare : . Noţiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale. ci de probabilitatea apariţiei acestora. Dacă în cazul celor antropice este evidentă influenţa omului (direct sau indirect).la carierele de extracţie. 13 . 8. B. Avarii mari la reţele de telecomunicaţii 15. Hazardele naturale sunt legate de fenomenele naturale care se manifestă în mod curent pe Terra. Editura Presa Universitară Clujeană. impactul asupra cadrului fizic (la nivelul componentelor sau al ansamblului).suprafaţa afectată . ş. impact asupra omului.2 Clasificarea hazardelor Procesul de clasificare în general. Una din posibilele clasificări este pe baza unor elemente de analiză: . forţă de impact şi pagube) .a. şi al hazardelor.frecvenţă (mare/mică) . . . ci o implică.la galeriile de extracţie .procese conexe şi/sau ulterioare. Accidente navale : .în autogări şi în trafic datorită unor cauze combinate.tipul şi subtipul (subtipul hazardului este determinat de agenţi. Astfel Goţiu Dana şi Surdeanu V.la sondele de extracţie sau la unităţile de prelucrare şi distribuire a petrolului şi a gazelor naturale.în parcurs .componentele de mediu afectate (relieful.originea fenomenelor .ciocniri sau deraieri 10. .carambolaje pe marile autostrăzi. durată.în gări..perenitate (da/nu) .în rada porturilor.la păduri. 23-25. Specialişti aparţinând diferitelor şcoli au clasificat hazardele din diferite perspective. Unei alte clasificări a hazardelor naturale26 i se pot asocia următoarele criterii: 26 Goţiu dana şi Surdeanu V. Accidente rutiere : . reţeaua hidrografică. . 6. amplitudine. Căderi de obiecte cosmice artificiale 2.în largul apelor.. 9.caracterul (simplu/complex) . Avarii sau accidente la instalaţii tehnologice şi edilitare 14. etc.ritm frecvenţă. pagubele care s-ar putea înregistra. Accidente aeriene : . în timpul transportului. 2007. Calitatea de hazard nu este dată de producerea de pagube.la marile imobile. pp.declanşare (rapidă/medie/lentă) . Această caracteristică explică deosebirea dintre fenomenul natural extrem şi hazard.1.în aerogări. termenul de natural nu exclude prezenţa omului. . Explozii 7. Accidente în subteran . Avarii mari la reţele electrice 13. 11. mod de manifestare . structurile biotice.

Acestea se desfăşoară la nivelul suprafeţei terestre (inclusiv cea submersă). Aceste clase pot fi împărţite în două mari categorii: 1. de origine extraterestră . Această clasificare ţine cont de evenimentul natural care stă la baza hazardului şi care este în esenţă relativ similară cu clasificarea anterioară..după caracteristici şi impact30: caracteristicile şi impactul unor fenomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat.efecte sociale .ca urmare a proceselor desfăşurate în scoarţa terestră . C. Sunt efectul proceselor ce au loc în interiorul scoarţei terestre . se deosebesc hazarde naturale determinate de: 27 28 Frampton şi colab.climatice .după tipul fenomenului natural care stă la baza hazardului respectiv . . tornadele. . . costiere.climatice . iar 5 valoarea minimă. 1999. 2009.căderi de meteoriţi sau asteroizi. După autorii citaţi.meteorologice: ciclonii tropicali.atmosferice (meteorologice) . .geomorfologice .hazarde legate de instabilitatea versanţilor . Editura Universitară.geologice . .extinderea arealului . Hazarde şi riscuri naturale.după originea hazardului. hazardele biologice27 .viteza de declanşare . valorile sunt inversate. curgerile de noroi. indicele 1 reprezintă valoarea maximă..).hazarde naturale determinate de cauze naturale obişnuite (meteorologice. incluzând modificările de volum ale sedimentelor şi înglobând fenomene de la alunecări de teren până la avalanşe. . marine. 1996 14 . meandrarea rapidă a albiilor.după originea hazardului28 . alunrcările de teren. Astfel. şi anume: .după mediul în care apar (atmosferice.geologice . chiar dacă factorul declanşator poate fi şi de altă natură (cel mai adesea meteorologică sau antropică). geofizice sau de alte tipuri) . grindina. Bucureşti.hazarde naturale cauzate de fenomene naturale extreme (meteorologice. abraziunea marină. 30 Frampton şi colab.hidrologice: eroziunea. .procese de la suprafaţa terestră. iar declanşarea lor ţine mai ales de conjunctura geomorfologică. vulcanismul. 29 Grecu Florina. tsunami. seceta.manifestarea hazardelor asociate.intensitate .geomorfologice: eroziunea solului. modificat. Rangul fiecărui hazard rezultă din media tuturor variabilelor luate în calcul.hazarde naturale cauzate de agenţi biologici (epidemii. impactul cu o cometă) . iar după alţi autori.deplasarea plăcilor... geomorfologice.biologice/ecologice. care ţin de evoluţia globală a sistemului climatic terestru.hidrologice . valurile de frig sau căldura.climatice: modificările climatice.durată . colmatarea lacurilor. Alte criterii de clasificare a hazardelor29 . pag 15-16. geofizice. 1996 Mitchell şi Cutter.impact pe termen lung .pierderi de vieţi omeneşti . invazii de dăunători etc. hazarde geofizice . 2. acumularea de gaze etc.geologice: cutremurele.datorate fluctuaţiilor proceselor din atmosferă .hazarde endogene şi exogene. . hidrologice..

împărţite la rândul lor în mai multe categorii (meteorologice.hazarde naturale care nu pot fi prognozate sau care sunt prognozate cu puţin timp înainte de declanşare. climatice.Rolul evaluării în managementul dezastrelor . invazii de dăunători ş. Evaluarea dezastrelor .foarte rare 2.2). . (fig. . .frecvente . geomorfologice).fenomene naturale obişnuite (meteorologice. .fenomene naturale extreme. Kate şi White.Resurselor disponibile pentru asistenţă. . complexe).după mărimea suprafeţei afectate . Procesului de evaluare a dezastrelor 1.Generalităţi 2. Colectarea datelor de evaluare în caz de dezastre 1. .costiere şi insulare .foarte frecvente .după mediul în care se produc. faunistice).relativ frecvente . Efectele hazardelor (dezastrelor) .agenţi biologici (epidemii. epizootii.Posibilităţilor de a facilita refacerea pe termen lung şi dezvoltarea zonei Evaluarea este o sarcină crucială care contribuie în mod direct la eficacitatea luării deciziilor.Etapele ce trebuiesc parcurse în procesul de evaluare . indiferent de cauză şi de viteza de producere a acestora.complexe (care se desfăşoară cel puţin în trei medii31. reconstrucţiei şi revenirii la 31 Burton. . Evaluarea – instrument în ajutorul factorilor de decizie 3.medie sau mică) . Evaluarea este necesară pe timpul tuturor fazelor unui dezastru. 15 . .Impactului pe care dezastrul l-a avut asupra societăţii.2. geologice.frecvenţă medie .după posibilitatea.).a. de la începutul acţiunilor de salvare. geofizice. .marine .hazarde naturale care pot fi prognozate (cu precizie mare. la planificarea şi controlul răspunsului în caz de dezastre.hazarde geofizice (meteorologice. Evaluarea dezastrelor . .după fenomenul natural caracterizat drept fenomen extrem. .). Evaluarea nevoilor şi resurselor este o necesitate în toate tipurile de dezastru. hidrologice.. geofizice etc. . precum şi pe timpul acţiunilor de refacere pe termen lung.Nevoilor şi priorităţilor privind măsurile de urgenţă imediată pentru salvarea vieţilor şi asigurarea necesităţilor supravieţuitorilor. pe timpul perioadei de stabilizare şi reabilitare. .Cum evoluează obiectivele evaluării în cursul etapei de refacere după un dezastru Diferite metodologii recomandate pentru colectarea datelor de evaluare Evaluarea este procesul de determinare a: .Generalităţi Această parte introductivă este destinată înţelegerii următoarelor aspecte: .hazarde naturale regionale .rare .hazarde biologice (florale.slid-uri 2. 1978. geomorfologice.hazarde naturale globale . viteza şi precizia prognozei în timp util . hidrologice.3 Evaluarea dezastrelor.continentale .hazarde naturale locale.după frecvenţa într-un areal .

fapte sau cifre. 2 Modul de evoluţie în timp al activităţilor desfăşurate pe timpul etapelor unui dezastru În figura 3 este prezentat modul cum obiectivele evaluării se modifică în timpul derulării procesului de refacere. O mare provocare în evaluare este de a selecta datele inutile. Informaţiile. Subiectul evaluării şi strategiile de colectare şi interpretare a datelor se schimbă pe măsură ce acţiunile de răspuns evoluează. numere. Un indicator este un set mic de date.normalitate. reprezintă „date utile”. Datele devin informaţii atunci când sunt inteligibile şi relevante pentru anumite persoane în anumite momente într-un anume loc. pe de altă parte. ACTIVITATEA DEZASTRU Căutare-salvare Evaluarea rapidă iniţială Ajutor de urgenţă Dezvoltare Reabilitare Reconstrucţia Evaluarea detaliată Prognoză şi avertizare ETAPA PREDEZASTRU Ore/zile ETAPA DE URGENŢĂ Zile/săptămâ ni ETAPA REABILITARE/ REFACERE Luni TIMP Fig. când doi indivizi raportează două percepţii foarte diferite asupra aceluiaşi eveniment. de exemplu. În introducerea acestui subiect. Ceea ce este informaţie pentru o anume persoană poate constitui date nefolositoare pentru alta. este folositor să facem distincţie între termenii „ date” şi „informaţii”. observaţii. irelevante şi contradictorii pentru a fi siguri că analiza este realizată pe baza celor mai bune informaţii posibile. Datele sunt simple unităţi de informaţie care se referă la percepţie. 16 . Datele de multe ori intră în conflict unele cu altele. În mod frecvent se spune că trăim într-o lume cu prea multe date şi că foarte des ne aflăm într-o situaţie de „supraîncărcare” cu date. corelat cu alte date din care se pot extrage foarte rapid concluzii adevărate. care este de obicei uşor sau ieftin şi eficient a fi colectat. pentru anumite scopuri. Termenul „indicator” este folosit mult în evaluare.

Raportarea concluziilor. Procesul de evaluare este constituit de regulă din următoarele activităţi: . medicale şi logistice) Anticiparea viitoarelor probleme grave Ajutor pentru gestionarea şi controlul răspunsului de urgenţă ETAPA DE REABILITARE Identificarea priorităţilor pentru populaţia afectată Asistarea politicii guvernului cu privire la asistenţa post-dezastru Estimarea sprijinului suplimentar necesar de la nivel naţional şi internaţional pentru asistenţă şi refacere Monitorizarea eficacităţii şi continuităţii măsurilor de asistenţă umanitară şi refacere ETAPA DE REFACERE Determinarea pagubelor aduse sectoarelor economice semnificative şi implicaţiile acestora pentru politica de dezvoltare Evaluarea impactului dezastrului asupra programelor de dezvoltare curente Identificarea noilor oportunităţi de dezvoltare create de dezastru Figura 2.ETAPA PREDEZASTRU Determinarea gradului probabil de afectare al populaţiei şi a măsurilor care trebuiesc luate pentru limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi materiale Aplicarea planului de protecţie şi intervenţie în punctele referitoare la modul de realizare a evaluării ETAPA DE URGENŢĂ Confirmarea situaţiei de urgenţă raportate şi estimarea pagubelor Identificarea. prognozelor şi alternativelor către planificatorii responsabili şi factorii de decizie 17 .Colectarea datelor . Succesiunea activităţilor implicate trebuie planificată în detaliu. caracterizarea şi cuantificarea „populaţiei aflate în zona de risc” a dezastrului Definirea şi prioritizarea acţiunilor şi resurselor necesare pentru reducerea rapidă a riscurilor Identificarea resurselor şi capacităţii de răspuns locale (organizaţionale. Evoluţia obiectivelor evaluării Evaluarea trebuie planificată şi gestionată cu atenţie.Identificarea tipurilor de informaţii de trebuiesc obţinute şi a surselor credibile de date .Analizarea şi interpretarea datelor .

organele administraţiei locale şi instituţiile publice de specialitate .Mass-media naţională şi internaţională Fiecare dintre aceştia vor avea percepţii diferite asupra dezastrului şi a rolului lor în cadrul efortului de refacere. revedere şi corectare prin care cei care gestionează operaţiunile încep să asigure cadrul pentru supravieţuire şi refacere.Reprezentanţii organizaţiilor internaţionale şi ONG-urilor . Evaluarea ca ajutor pentru luarea deciziilor Evaluarea este procesul prin care factorii de decizie încep să refacă ordinea în haosul rezultat al dezastrului.Guvernul. Multe agenţii vor avea o înţelegere limitată asupra cerinţelor şi resurselor altui grup. oficialii aflaţi la centre la depărtare de sute (sau chiar mii) de km de zona afectată pot lua parte la procesul 18 . Procesul de evaluare Pe măsură ce acţiunile de răspuns încep să influenţeze evenimentele. evaluarea devine parte a buclei monitorizare şi control. Contextul de luare a deciziei variază în funcţie de tipul de dezastru şi de etapa de urgenţă.Organizaţiile internaţionale . Datorită posibilităţilor de telecomunicaţii sofisticate. Devine parte a unui proces continuu de evaluare. Fiecare are nevoi diferite de informaţii şi vor căuta să le obţină pe diferite căi. Principalii „actori” implicaţi într-un dezastru: . Mai mult. unii dintre cei care participă la luarea unor decizii importante pot să nu fie prezenţi în zona afectată sau nici măcar în ţară. Se realizează pentru un grup specific de utilizatori care trebuie să decidă cum trebuie alocate cât mai bine resursele disponibile pentru intervenţie şi refacere. ministerele. Informaţiile care sunt utile şi preţioase pentru un grup pot fi total irelevante pentru altul. Activităţile de evaluare oferă date factorilor de decizie în caz de urgenţe şi celor implicaţi în planificarea acţiunilor de refacere pe termen lung. 2.Supravieţuitorii .Guvernele donatoare şi reprezentanţii lor locali .Identificarea nevoilor de informaţii şi a resurselor Proiectarea/modificarea răspunsului la dezastru Colectarea datelor Raportarea concluziilor Analizarea şi interpretarea datelor Figura 3. permiţând celor implicaţi să monitorizeze rezultatele şi să încerce să corecteze răspunsul.

Câteva riscuri generale prezente în mod frecvent în faza de urgenţă sunt: . identificării resurselor supravieţuitorilor şi modului în care aceştia fac faţă situaţiei. poluare chimică. gradul de avariere al serviciilor de bază. vor avea nevoie de obţinerea unei imagini asupra locului unde se află populaţia afectată. vor fi mari incertitudini despre care sunt adevăratele probleme.Pierderea „serviciilor vitale” – purificarea apei.Validarea datelor sosite faţă de cele „cunoscute”. Această imagine de ansamblu este construită din datele de evaluare colectate de către oficialităţile din zonă. În toate tipurile de urgenţă factorii de decizie. numărul de persoane care necesită asistenţă imediată. care presupune trei etape: Etapa 1 – evaluarea situaţiei 3 IMPLEMENTAREA RĂSPUNSULUI Etapa 2 – alegerea obiectivelor şi identificarea mijloacelor alternative ALEGEREA 2 pentru îndeplinirea lor OBIECTIVELOR Etapa 3 – dezvoltarea şi implementarea planului de răspuns va fi cel mai intens 1 EVALUAREA şi explicit pe timpul etapei de urgenţă. asistenţa medicală de urgenţă. .o verificare în comparaţie cu informaţiile existente în baza de date . incendii. tratarea deşeurilor.Prezenţa permanentă a hazardelor – inundaţii. actorii situaţiilor de urgenţă sunt expuşi transmisiunilor agenţiilor de ştiri şi echipelor de televiziune mobile în direct ale reţelelor TV internaţionale. alunecări de teren. Un al doilea element important al acestei etape de luare a deciziei este prognoza – încercarea de a dezvolta un set de predicţii al relaţiilor dintre nevoi şi resurse în timp şi în special o încercare 19 . alte instituţii şi populaţia afectată) şi să decidă cum este mai bine să folosească resursele existente. Scenariul de luare a deciziilor Încă de la începutul urgenţei. Prin creşterea rapidă a posibilităţilor de acoperire prin satelit. Calitatea şi cantitatea acestor date va reflecta nivelul planificării realizate anterior. potenţialul de risc încă existent sau de apariţie a unor dezastre complementare şi posibilităţile pentru acordarea ajutorului. . dar va continua SITUAŢIEI în anumite forme în toate fazele procesului de refacere. Având informaţii adecvate. Recepţionarea şi utilizarea datelor include trei paşi distincţi: . Aceste incertitudini includ: aria afectată. îngheţ. această etapă necesită interpretarea datelor care evidenţiază riscurile pentru populaţie. Alegerea obiectivelor şi identificarea alternativelor de intervenţie Iniţial. Un bun sistem de răspuns va acorda o atenţie particulară asupra priorităţilor populaţiei afectate. etc.Încorporarea datelor într-o „imagine” structurată a situaţiei. împreună cu încercarea de a defini mijloacele alternative de a reduce riscurile imediate. sau raportată celor care iau decizii. toţi actorii vor fi implicaţi în procesul de luare a deciziei. Evaluarea situaţiei În etapa predezastru şi în special pe timpul dezastrelor cu desfăşurare bruscă sau pe timpul afluxurilor rapide de populaţie ca urmare a unui conflict civil. de la echipele de cercetare din teren sau din zborurile de recunoaştere.Aprovizionarea deficitară a serviciilor medicale şi aprovizionarea deficitară cu alimente de bază.Evaluarea valorii datelor: credibilitatea surselor şi acurateţea probabilă a datelor . condiţiei lor şi ce resurse au supravieţuit. hainelor de iarnă ori combustibilului de încălzire. care poate fi afişată grafic. . O înţelegere detaliată a mecanismelor de risc generale aplicate la un anumit tip de urgenţă şi cum aceasta se poate schimba esenţial. împreună sau separat.Exacerbarea efectelor condiţiilor climatice severe datorită lipsei adăposturilor. factorii de decizie vor fi în măsură să utilizeze capacitatea de răspuns (inclusiv guvernul..de luare a deciziilor.

activităţile de evaluare oferă factorilor de decizie informaţiile necesare pentru a fixa obiectivele şi priorităţile pentru asistenţa de urgenţă ce trebuie acordată populaţiei afectate şi pentru a decide cum pot fi folosite cât mai eficient resursele existente pentru intervenţie şi refacere. statisticienilor şi epidemiologilor. Procesul de colectare este în derulare. Următoarea listă subliniază câteva din cele mai comune căi de colectare a datelor de evaluare în relaţie cu diferitele etape ale dezastrului (un manual excelent al conducerii unei evaluări detaliate a fost pregătit de către Organizaţia Sănătăţii PanAmericane (PAHO) şi USAID (Agenţia Internaţională pentru Dezvoltare a SUA) – Oficiul pentru Asistenţă Internaţională în caz de Dezastre (OFDA)). 3. în etapa de planificare. acţiuni ale echipelor de cercetare-observare pentru evaluarea rapidă a zonei afectate.de a stabili dacă resursele pot fi disponibile în timp util pentru a face faţă unor anumite probleme particulare. echipament. atitudinile culturale şi preferinţele personale pot influenţa puternic tipul de date pe care un individ sau o echipă tinde să se concentreze. Informaţiile trebuie obţinute atunci când este nevoie de ele. 20 . deciziile privind asistenţa medicală de urgenţă şi căutarea-salvarea după producerea unui cutremur. astfel că orice întârziere chiar şi de numai câteva ore în organizarea sprijinului către zonele afectate poate duce la o ineficienţă şi o risipă de resurse aproape totală. Metoda poate fi aplicată la o varietate de alte probleme unde avertizarea timpurie este deosebit de importantă. Colectarea datelor de evaluare în caz de dezastre Datele sunt colectate cu un scop: perfecţionarea actului de decizie în caz de urgenţe şi realizarea unei planificări mai eficiente a intervenţiei şi refacerii. Faza de urgenţă avansată Supravegherea permanentă. Etapa de urgenţă sau a impactului Autoevaluarea iniţială şi evaluarea locală de către elementele cheie ale sistemului. alteori din punerea întrebărilor unor persoane nepotrivite. Dezvoltarea şi implementarea planului de răspuns În primele faze ale unui dezastru. Câteva dintre ele pot fi aplicate eficient pe timpul tuturor etapelor unui dezastru. Proiectarea corespunzătoare a unor (formulare tipizate de colectare) metode de sondare poate creşte substanţial acurateţea şi utilitatea datelor de evaluare. trebuiesc luate într-un timp foarte scurt. Pentru a realiza aceasta. De asemenea. Uneori erorile rezultă din punerea unor întrebări greşite. evaluarea furnizează informaţii asupra progreselor înregistrate în refacerea zonelor afectate evidenţiind zonele ce necesită în continuare analiză şi intervenţie. Pe timpul acestei etape. Luarea în consideraţie a factorilor culturali locali şi altor factori sociali. Un punct de plecare util în orice exerciţiu de colectare a datelor este obţinerea consultanţei din partea specialiştilor din domeniu. Printre metode se pot include zborul de recunoaştere. Aceasta poate implica raportarea pre-planificată a pagubelor de către autorităţile civile în concordanţă cu procedurile operaţionale stabilite în planul de protecţie şi intervenţie în caz de dezastre. Aici avem o scară largă de metode de colectare. risipă de timp şi resurse. frecvenţa de colectare a datelor şi de raportare a lor trebuie să fie aceeaşi cu rata de schimbare a situaţiei care este evaluată. Toate strategiile de colectare a datelor conduc la erori. provizii. din percepţia eronată a observatorului sau raportorului datelor. Eroarea constituie gradul în care concluzia reieşită din datele observate deviază de la situaţia reală. materiale de intervenţie. Inspecţia vizuală şi intervievarea de către specialişti. mai întâi pentru a îndeplinii obiectivele specifice intervenţiei de urgenţă şi apoi cele referitoare la refacere şi dezvoltare. De exemplu. iar uneori. unde personalul profesionist stabileşte un sistem de raportare care detectează din vreme semnele unei probleme particulare într-o zonă specifică. unele care sunt cel mai utile pe timpul fazei de urgenţă iar altele care depind de dezvoltarea unor proceduri de evaluare mai organizate. în această etapă poate fi de folos în formularea metodelor de intervievare şi identificarea surselor de informaţie utile. Datele eronate sau neactualizate pot duce la concluzii greşite. A treia etapă – planificarea răspunsului şi implementarea – implică alocarea şi planificarea resurselor (personal. Aceasta este o metodă folosită larg în monitorizarea stării de sănătate.

combinaţi apoi aceste sondaje pentru a obţine un rezultat general. apoi sunt selectaţi membri din fiecare categorie prin alegerea aleatoare sau sistematică. Preluarea sistematică de date: alegerea. în mod special credibilitatea relativă care poate fi ataşată datelor colectate folosind metode formale statistice specifice. Supravegherea bine proiectată realizată din surse credibile şi sistematizate oferă un număr de avantaje. al fiecărui al cincilea sau al zecelea membru al unei liste.Supravegherea caracteristicilor specifice ale populaţiei afectate de către echipele specializate. Aceasta presupune inspecţii tehnice şi evaluări ale experţilor. lideri locali ai comunităţilor şi în special în cazul urgenţelor cu dislocări de persoane. Interviuri cu persoane cheie din guvern şi ONG-uri şi din cadrul unor grupuri particulare de persoane afectate: oficialităţi locale. Efectuarea de sondaje permite cercetătorilor să obţinute date de la un grup de populaţie afectată pe care să le generalizeze la o populaţie mai mare. de exemplu. Evaluarea sectoarelor critice poate fi realizată din rapoarte ale specialiştilor din aceste sisteme sau din vizite ale echipelor specializate din exterior. pentru fiecare din zonele geografice alese. Preluarea de date în blocuri: această metodă restricţionează prelevarea de date la un număr limitat de zone geografice. în final acestea se combină pentru a obţine un rezultat general. energie electrică şi alte sisteme vitale de utilităţi publice. alegeţi o mostră prin metoda aleatoare sau sistematică. Continuarea supravegherii prin vizite regulate. Este necesar pentru sectoare cum ar fi aprovizionarea cu apă. Preluarea de date aleator pe straturi : populaţia este împărţită în categorii (sau straturi). 21 . Există câteva tipuri de metode utile pentru a efectua sondaje pentru realizarea evaluării: Preluarea de date aleator: orice membru al populaţiei afectate poate fi selectat iar alegerea oricăruia dintre ei nu are nici un efect asupra altor selecţii. Evaluarea detaliată a sectoarelor critic de către personalul specializat . cu liderii unor grupuri de persoane evacuate. Aceasta este tot o tehnică care este bine dezvoltată în cazul supravegherii epidemiologice a victimelor care necesită îngrijire medicală sau care au probleme de sănătate. Aceasta poate fi neadecvată dacă lista este incompletă sau structurată într-un mod nealeator. numite „blocuri”.

Este important să identificăm nevoile probabile în momentul în care resursele devin disponibile. Operaţiunile şi cunoştinţele ONG-urilor sunt localizate la o anumită zonă geografică. Planificatorii trebuie să acorde o importanţă deosebită utilizatorilor informaţiilor de evaluare. Specificitatea în culegerea datelor este foarte importantă.Creşterea conştientizării aspectelor importante ale dezastrelor cu desfăşurare lentă. ONG-urile (naţionale sau internaţionale) cu programe de dezvoltare în zonele afectate pot oferii informaţii valoroase asupra situaţiei locale. Nu toate au reţele de colectare a datelor sistematizate şi instituţionalizate. Analiza evaluării datelor trebuie să ţină seama de schimbările necesităţilor şi modificările în disponibilitatea resurselor în timp. care afectează procesele de evaluare 1. Aspecte ale desfăşurării evaluării Acest capitol este destinat: . Guvernul trebuie să desemneze o persoană care să asigure coordonarea culegerii şi analiza datelor de evaluare. 22 .Faza de reabilitare Continuarea supravegherii prin raportarea de rutină. cum pot fi evaluate şi transmise. Factori ce contribuie la succesul evaluării dezastrelor În ultimul deceniu s-a dezvoltat o cantitate mare de cunoştinţe referitoare la implementarea sistemului de evaluare a dezastrelor. Estimarea utilităţii datelor necesită înţelegerea căilor prin care tiparele de risc şi priorităţile de asistenţă corespunzătoare diferă de la o zonă la alta şi cum aceste riscuri se modifică în timp în diferite tipuri de urgenţă. cum pot fi analizate datele. Este foarte importantă calificarea persoanelor desemnate să realizeze evaluarea. cine raportează. unde şi când. Pe măsură ce situaţia evoluează.creşterea cunoştinţelor dumneavoastră referitoare la factorii generali ce contribuie la succesul evaluării . şi de aprecierea clară a modului cum acurateţea poate fi pierdută pe timpul transmisiei şi procesării. Estimarea acurateţii depinde de înţelegerea metodologiilor de adunare a datelor. Monitorizarea calităţii datelor de evaluare Atât colectorii cât şi analiştii informaţiilor de evaluare trebuie să aibă un set clar de standarde pentru a analiza sistemul de colectare şi produsele lui. unele au un număr limitat de personal cu diferite grade de competenţă. implicaţiile acestora si cum pot fi înregistrate rezultatele. Un plan de evaluare prestabilit este crucial. ei pot fi în poziţia de a oferii sfaturi utile şi a oferii suport autorităţilor centrale (guvernului) în proiectarea şi implementarea sistemului de colectare şi procesare a datelor. Ghid de planificare şi proiectare a sistemelor Evaluarea este utilă în general în cazul în care există un sistem valabil de integrare şi adunare a datelor pentru a evalua şi disemina implicaţiile acestora. cum pot fi prezentate. abilităţile lor şi capacitatea lor demonstrată de a face acest lucru. Informaţiile furnizate este posibil să fie variate din punct de vedere al calităţii şi preciziei şi trebuie evaluate în termeni de experienţă şi competenţă dovedită a organizaţiilor şi indivizilor respectivi. de ansamblu a evenimentelor. Bisericile şi misiunile lor au de obicei experienţă bogată obţinută local pe termen lung. cum şi cui. Evaluările trebuiesc predate într-un format ce se poate folosi (care să ţină seama de introducerea informaţiei în momentul obţinerii ei) la momentul oportun. Acest lucru este important atunci când sunt desemnate echipe tehnice care să evalueze sistemele vitale ce deservesc categorii mari de populaţie. Datele trebuiesc adunate ţinând cont de cerinţele specifice identificate operaţional de către un individ sau unitate. Pe timpul unei urgenţe. Evaluările trebuie să aibă ca scop adaptarea resurselor disponibile la nevoile critice identificate. El va trebui sa specifice cine culege datele. ei vor fi chemaţi să evalueze acurateţea şi utilitatea datelor provenite de la sursele interne. În etapa de pregătire. este necesar ca sistemul de raportare normal să fie adaptat pentru a oferi o imagine completă. a limitelor lor.îmbunătăţirii abilităţii de a conduce o evaluare detaliata a dezastrelor cu desfăşurare rapidă .

verificarea calitativă rapidă a colectării. Trebuie ales un colectiv mixt de specialişti cu calificări şi experienţă corespunzătoare. .evitarea generalizărilor rezultate din date provenind dintr-o singură zonă. Datele de evaluare care sosesc trebuiesc structurate pentru a ajuta la următoarele: .Analizarea alternativelor în funcţie de impactul probabil . Echipele multidisciplinare sunt capabile de a observa mai bine. Nu trebuie să presupunem că neprimirea vreunui raport înseamnă lipsa problemelor. Acolo unde este posibil înregistrarea datelor şi tehnicile de prezentare vor fi standardizate. data şi ora colectării tuturor datelor. Sistemul existent de colectare şi raportare a informaţiilor trebuie să fie folosit cât mai mult posibil .în special sistemul de sănătate. Toate datele ajunse la centrul de evaluare trebuiesc analizate. nu doar ca numere absolute. Evaluările situaţiilor şi rapoartele pot compara condiţiile curente cu cele standard.Evaluarea şi alegerea unui răspuns prin compararea alternativelor în funcţie de rezultatele anticipate. Informaţiile trebuie sa fie încă relevante in momentul în care sunt procesate si difuzate.verificarea încrucişată şi compararea rapoartelor din surse diferite . Trebuie identificate din timp barierele din calea accesului echipelor de evaluare precum şi mijloacele de a le ocoli. Este indicat ca în fiecare echipă de evaluare să existe şi un epidemiolog sau un statistician. In special.recunoaşterea unei situaţii unde trebuie luată o decizie . echipa şi locaţia. evaluării şi raportării datelor.întrebaţi şi verificaţi informaţiile care sunt nerezonabile. O atenţie deosebită se va acorda în planurile de protecţie şi intervenţie modurilor în care datele de evaluare se vor reîntoarce la centrul de evaluare şi modului de acţionare pentru îmbunătăţirea corespunzătoare a comunicaţiilor. Întotdeauna se va verifica motivul pentru care nu a fost primit nici un raport. aceasta înseamnă că sistemul de colectare si comunicare a datelor sa opereze in timp real. Culegerea operativă a datelor Ca regulă generală. precum şi cele generate de dezastru . Oricând este posibil se vor folosi metode de sondare şi observare. Evaluarea trebuie standardizată acolo unde acest lucru este posibil. Întotdeauna trebuiesc specificate sursa şi metoda de culegere. analizarea şi raportarea datelor de evaluare Sistemul de comunicare care supravieţuieşte dezastrului va determina la cine vor ajunge informaţiile. culegerea datelor se focalizează pe ariile cele mai importante de risc pentru populaţia cea mai numeroasă. asistenţa medicală de urgenţă şi alte servicii relevante.actualizarea continuă a informaţiilor pe măsură ce nevoile si priorităţile se modifică. Dirijarea.dacă este posibil evaluarea datelor se face pe o anumită bază.căutaţi în mod activ informaţiile.Formularea problemei care trebuie decisă în termenii de nevoi. iar atunci când apare o urgenţă. vor fi accentuate următoarele proceduri personalului acestor centre şi tuturor factorilor de decizie : . Datele vor fi prezentate în diferite formate şi procentaje. Acest lucru poate ajuta la repartizarea priorităţilor de acces la resursele de transport cum ar fi avioanele şi elicopterele şi la planificarea acestor resurse. sector sau parte a populaţiei . .Un element important al evaluării urgenţei este controlul de calitate al planurilor de urgenţă şi al procedurilor. Colectarea de date pentru operaţiunile viitoare 23 .reamintiţi analiştilor şi factorilor de decizie că evaluarea poate descoperi şi evidenţia probleme care sunt deja existente. obiective şi identificarea alternativelor posibile de acţiune . În timpul planificării şi raportării evaluărilor se vor stabili standardele dorite pentru serviciile de urgenţă – aprovizionare cu apă. . În schimb. Supravieţuitorii dezastrelor trebuie sa fie consultaţi iar structurile sociale comunitare si mecanismele de răspuns trebuie reanalizate pentru evaluarea răspunsului comunităţii în cazul dezastrelor.

cartierele cele mai sărace . Acestea oferă coordonatorilor urgenţei posibilitatea de a identifica şi anticipa zonele cu pierderi mari şi de a focaliza activitatea iniţiala de evaluare în acele zone în care sunt previzibile anumite tipuri de probleme. şi în consecinţă se bazează foarte mult pe resursele deja prezente în zona şi din care marea lor majoritate pot fi prevăzute. este importantă harta zonelor vulnerabile: . ajutorul extern trebuie să implice furnizarea unor pachete specifice de ajutor/sprijin care să consolideze activitatea deja existentă. Coordonarea evaluării în primele ore necesită o planificare efectivă a resurselor de transport.asistenţa medicală de urgenţă . în cazul furtunilor tropicale. evaluările trebuie sa fie multisectoriale în sensul că aceste legături trebuiesc luate in considerare.constatarea magnitudinii problemelor . dar pot fi nepreţuite în strategiile viitoare de atenuare şi pregătire. curentului electric sau comunicaţii).localizarea problemelor . Nu este timp suficient pentru o evaluarea extinsă şi detaliată şi pentru organizarea unui sprijin exterior pe scară mare.satele aflate în luncile râurilor 24 .nevoile de adăposturi şi cazare temporară . care poate indica unde se vor produce cel mai probabil decese. 2.nevoi pentru agricultură . cel puţin prin îndepărtarea unor materiale nefolositoare zonei afectate. salvarea şi asistenţa medicală de urgenţă trebuie să se bazeze în special pe resursele locale. din ce cauză şi când. ajutând astfel la reducerea complexităţii totale a răspunsului logistic.căutare şi salvare .satele aflate pe ţărm . Managerii situaţiilor de urgentă trebuie să asigure resursele necesare efectuării acestor acţiuni. Prima echipă de evaluare externă trebuie să asigure stocuri de urgenţă suplimentare pentru articolele deficitare. Această informaţie poate fi mai puţin valoroasă pe timpul operaţiunilor imediate decât datele care se referă la numărul de răniţi şi la problemele lor de sănătate. Ghid de evaluare a urgenţelor cu manifestare rapidă În cazul dezastrele cu manifestare rapidă cheia unor acţiuni eficiente de salvare şi limitare a urmărilor este intervenţia precisă orientată către cauzele demonstrate ale pierderilor de vieţi omeneşti. În particular.Anumite date de evaluare pot avea o valoare mai mare după decât în timpul urgenţei.stabilirea priorităţilor imediate Când ne concentrăm asupra acestor priorităţi este important să avem stabilit un sistem de evaluare programat să asigure acoperirea tuturor sectoarelor posibil a fi afectate. Acestea sunt: . Pentru a fi un beneficiu real. Acesta este în special cazul datelor referitoare la rata mortalităţii asociată cu factorii de risc. De exemplu.nevoi personale şi gospodăreşti . Există trei priorităţi generale pentru evaluarea iniţială: . în cazul cutremurelor de pământ.satele aflate în zonele inundabile .nevoi pentru economie Coordonarea este complicată dar trebuie avute în vedere interconectările dintre aceste sectoare. Acestea pot include unelte şi mănuşi pentru populaţia locală angajată în acţiunile de căutare-salvare şi un suport medical specific pentru spitalele şi clinicile locale. Informaţiile corecte şi credibile furnizate factorilor decizionali le spun acestora ce anume nu este necesar. Cele mai multe din intervenţiile eficiente depind de rapiditatea cu care sunt făcute. În fiecare etapă.satele aflate pe pantele abrupte . Activitatea dintr-un sector (de exemplu al sănătăţii) va fi afectată substanţial de pagubele ivite în alt sector (al furnizării apei.avariile la sistemele de utilitate publică . Asiguraţi-vă că datele de acest tip nu vor fi pierdute şi ca au un suport adecvat de colectare. cercetarea. Planificarea resurselor de evaluare este înlesnită de existenţa unor informaţii de bază în regiunea afectată. Există o experienţă ştiinţifică suficientă obţinută în urma urgenţelor anterioare.

toate echipele de evaluare mobile dotate cu mijloace de comunicare trebuiesc focalizate pe următoarele activităţi: 1. Inceperea activităţii locale de identificare a supravieţuitorilor în locurile izolate şi comunităţile cele mai afectate . militari. inundaţii secundare sau alunecări de teren. În primele ore. 4. 6. poliţia şi unităţile militare. evaluarea se concentrează asupra zonelor urbane cu mare densitate • În caz de cutremure. care pot avea un număr mare de pierderi ca urmare a cutremurului: acelea care sunt aproape de epicentru. refacerea sau îmbunătăţirea comunicaţiilor cu persoanele care coordonează activitatea. Inspectarea stării centrelor de evaluare a datelor. 11. Încercarea de a realiza o prioritizare a zonelor care necesită acţiuni urgente de căutare-salvare şi continuarea acestor acţiuni în timp. Identificarea ameninţărilor secundare majore asupra supravieţuitorilor – fisuri în diguri. Incercarea de a stabili situaţia spitalelor şi clinicilor din zonele cele mai afectate de dezastre. Stabilirea nivelului pagubelor asupra controlului traficului aerian. Trimiterea cu prioritate a echipelor de evaluare în zonele din care nu a fost primit nici un raport. străzi înguste. căilor de acces ale containerelor şi de legătură dintre zonele afectate şi pistele aeroportului. Evaluarea imediată şi stabilirea necesităţilor pentru a restabili urgent telecomunicaţiile între poliţie. Stabilirea graniţelor zonei afectate şi localizarea fiecărei pagube din zonele urbane importante. acţiunile se concentrează în zonele cu mare concentrare de clădiri vechi de locuit. pagube ale instalaţiilor chimice sau incendii. următoarele criterii pot fi folosite în luarea deciziilor: 25 . pompieri şi spitale din zonele cele mai afectate. În cazul acţiunilor de căutare-salvare în caz de cutremur este general acceptat că după 24 ore are loc o încetinire a căutărilor de persoane surprinse sub dărâmături 10. Comunicarea eficientă cu publicul va fi un bun instrument pentru mobilizarea de ajutoare şi pentru obţinerea unui răspuns total.Activităţi de evaluare în faza de urgenţă a dezastrelor cu manifestare rapidă Deoarece aproximarea precisă depinde de tipul exact al dezastrului. Folosirea survolului aerian şi/sau a radio-comunicaţiior cu autorităţile civile. în toate urgenţele cu manifestare rapidă este necesara stabilirea unui număr de acţiuni imediate pentru a stabili cadrul pentru realizarea tuturor evaluărilor situaţiei de urgenţă. Evaluarea pagubelor la instalaţiile de radiodifuziune şi a resurselor disponibile pentru reluarea emisiunilor radio. risc mare de incendiu sau acolo unde există dovezi ale producerii unor dezastre secundare. • Stabilirea resurselor disponibile pentru organizarea acţiunilor de căutare-salvare în fiecare zonă • În caz de inundaţii. 2. pistelor aeroportului. 3. Identificarea blocajelor în circulaţia pe rutele principale din zonele afectate. Ca reguli generale. depozitelor de combustibil. 9. 7. Identificarea căilor pentru întărirea elementelor de răspuns de urgenţă ale administraţiei locale. 5. Evaluările trebuie sa urmeze nişte linii directoare care se referă în general la:  Accesul în zona de dezastru  Pagubele structurale  Funcţionalitatea echipamentelor esenţiale – raze X. Investigarea modului în care echipele medicale pot ajunge la populaţia afectată din zonele izolate. cu o densitate mare de vârstnici. sterilizare. iluminare  Existenţa rezervelor esenţiale de medicamente  Funcţionarea aprovizionări cu apă şi energie electrică  Capacitatea sistemului de a face faţă cerinţelor 8 . 12.

blocaje ale canalelor de aducţiune. Prorităţile principale sunt: • Comunicaţii • Alimentare cu apă • Energie electrică • Reţeaua rutieră şi punctele probabile de blocaje • Sistemul de canalizare 16. Interdependenţa acestor sisteme trebuie avută în vedere pe timpul analizelor de evaluare. saltele. o evaluare mai detaliată este necesară. Obiectivul principal trebuie să fie identificarea lipsurilor şi cerinţelor urgente care nu au fost satisfăcute şi realizarea unei estimări mai detaliate a numărului de persoane care necesită asistenţă. spitalelor. expertizarea clădirilor spitalelor trebuie realizată cât mai repede posibil. Revederea stocurilor de materiale de strictă necesitate disponibile. căi ferate. şcolilor • Sectoarele industriale critice şi strategice Investigaţiile detaliate desfăşurate pe timpul fazei de reabilitare vor include în mod normal: 1. avarii ale incintelor de stocare şi ale reţelei. 3. evaluarea va constitui un program de monitorizare. În caz de cutremur. Această trecere în revistă are nevoie de informaţii actualizate aspra impactului produs asupra resurselor de primă neceistate. Principala zonă prioritară de investigaţie este aceea cu densitatea maximă de populaţie şi zonele unde sectoare industriale critice sau strategice depind de utilizarea apei pentru funcţionare. precum şi cantitatea de materiale şi suma de bani necesară. poduri. Avariile produse la sistemul de distribuţie al apei şi estimarea costurilor pentru refacere. transport (drumuri. materiale de construcţie. clinicilor şi şcolilor. acestea pot include. Informaţiile necesare se referă la starea surselor de apă. Avarii la alte sisteme vitale.Sunt oficialităţile locale concentrate asupra problemelor de primă prioritate? Acţiunile sunt concentrate asupra aspectelor pe care populaţia nu şi le poate satisface singură? • Primesc oamenii articolele de asistenţă de care au întradevăr nevoie? 13. de obicei după o săptămână. Principalele activităţi pe timpul fazei de reabilitare includ: • Restaurarea sistemelor de utilitate publică • Siguranţa infrastructurii de bază. Evaluarea pe timpul fazei de reabilitare trebuie să aibă în vedere şi siguranţa şi funcţionarea spitalelor. Schimbarea priorităţii evaluării către nevoile medicale pentru sprijinirea specialiştilor implicaţi în evaluarea necesităţilor refeitoare la asistenţa medicală de urgenţă. mai ales. aeroporturi) şi sistemul de canalizare. care va furniza informaţii planificatorilor asupra derulării acţiunilor de refacere. cele mai potrivite surse de date de evaluare sunt din cadrul personalului acelor agenţii. comunicaţii. În fiecare caz. Analizarea cerinţelor privind asigurarea adăposirii temporare. Contactarea personalului serviciilor de utilitate publică pentru evaluarea stării acestora. În fiecare caz. Pe timpul acestei faze pot fi 26 • • . Evaluarea detaliată executată pe timpul fazei de reabilitare Pe măsură ce condiiţile se stabilizează. 15. bărci şi depozite pentru stocarea acestora. starea echipamentelor de control şi de manevră. Pe măsură ce refacerea după dezastru continuă. În funcţie de tipul de urgenţă. Aici sunt incluse sistemul de distribuţie al energiei electrice. starea surselor de energie şi a pompelor. 14. evaluarea trebuie să includă estimarea costurilor şi resurselor necesare pentru refacerea lor şi posibilităţile de reparare la momentul respectiv. Multe dintre aceste informaţii vor fi furnizate direct de către personalul acestor sisteme iar planificarea evaluării trebuie să-şi propună sprijinirea lor. funcţionarea staţiilor de tratarea a apei. 2.

Pe timpul acestei faze. industria energetică (rafinăriile). 5. 4. şi industriile care furnizează resurse necesare altor sectoare importante. dar şi asupra implicaţiilor pagubelor asupra resurselor economice pentru dezvoltarea viitoare a zonei şi asupra impactului social pe care-l va avea. 27 . handicapaţii. cum ar fi ciment. O evaluarea suplimentară poate fi necesară pentru a asigura asistenţa de urgenţă pentru grupuri speciale cum ar fi familiile destrămate. va fi necesară o evaluare pentru planificarea reconstrucţiei. sau poate mai devreme în anumite cazuri.nevoi care nu au fost satisfăcute pentru sectorul medical. Punctul de plecare îl constituie aşa numitele sectoare critice: sectoare de care depind marii agenţi economici. Un punct de plecare este dezvoltarea unui sistem de procesare a informaţiilor. Aceasta trebuie să se concentreze nu numai asupra pagubelor în sine. şi care trebuie identificate repid. furnizorii de servicii vitale pentru populaţie (cum ar fi industria alimentară). Principalele activităţi corespunzătoare etapei de refacere includ:  Evaluarea pagubelor aduse obiectivelor sociale  Evaluarea pagubelor aduse sectoarelor economice strategice  Evaluarea destinată programelor de dezvoltare După primele două sau trei săptămâni. pe tipuri de răni şi categorii demografice  Persoane fără adăpost De un interes particular este impactul dezastrelor asupra populaţiei implicate în activităţi economice periferice sau neoficiale. Componentele sistemului de informaţii privind pagubele  Terenuri agricole  Pierderile în rândul animalelor  Pagubele aduse sistemelor de irigaţii  Pagubele aduse faunei şi industriei piscicole  Drumuri şi poduri  Lucrări cu rol de apărare pentru inundaţii  Lacuri de acumulare şi baraje  Porturi  Căi ferate  Reţeaua de alimentare cu energie electrică  Reţeaua de alimentare cu gaz  Reţeaua de alimentare cu apă  Locuinţe  Şcoli  Instituţii medicale  Telecomunicaţii  Sectoare industriale  Patrimoniul cultural  Morţi şi dispăruţi pe categorii demografice  Răniţi. o atenţie deosebită trebuie acordată persoanelor imobilizate şi celor care ale căror răni pot duce la handicapuri permanente. care să colecteze şi analizeze o largă varietate de date privind pagubele şi pierderile produse. furnizorii sistemelor de utilităţi publice. va fi nevoie să înceapă evaluarea agenţilor economici afectaţi şi a costurilor de refacere. Aici se includ mici comercianţi şi proprietare de magazine. răniţii şi persoanele în vârstă. oţel şi alte materiale de construcţii. De exemplu.

O urgenţă în caz de evacuare pe scară largă a populaţiei poate fi declanşată de un conflict sau de căderea catastrofală a sistemului de alimentaţie dintr-o zonă. starea sistemului logistic de urgenţă. schimbările în tendinţele de angajare a forţei de muncă. rutele 28 . Ghid practic pentru evaluarea urgenţelor cu desfăşurare lentă (gradată) Urgenţe datorate lipsei alimentelor. oficialităţi locale. în punctele de concentrare. revederea condiţiei diferitelor categorii de populaţie şi identificarea grupurilor supuse în mod special riscului. starea nutriţională curentă a acestei populaţii 4. evaluarea iniţială se va axa în special pe necesităţile pentru implementarea rapidă a imunizării împotriva bolilor. logistica pentru prepararea hranei şi capacitatea administrativă pentru realizarea înregistrării şi sistemului de distribuţie. în special diareea şi pojarul 5. 2. monitorizarea nutriţională. Distribuţia eficientă de alimente esenţiale şi articole nealimentare este un factor cheie. opţiuni pentru proiecte alternative de mărire a securităţii hranei. O serie de sondaje oficiale asupra micilor şi marilor intreprinderi pot oferii date detaliate suplimentare. disponibilitatea unor resurse de hrană alternative incusiv hrană sălbatică 3. stabilirea resurselor de hrană disponibile în zona afectată şi a preţului acestora. 8. piederile pe cap de locuitor în aceste grupuri pot fi dintre cele mai mari. starea sistemului de asistenţă medicală. locaţia şi capacitatea de stocare a depozitelor. Informaţii credibile sunt necesare pentru prognozarea şi prezicerea dintr-o etapă timpurie.micile gospodării ţărăneşti şi pescarii individuali. Dacă populaţia afecatată este în mişcare. În cazurile de urgenţă datorate hranei. cerinţele evaluării sunt determinate de un set diferit de factori: Timpul de furnizare al asistenţei poate fi îndelungat. este necesar să fie întreprinse acţiuni concentrate pentru prognozarea numărului de populaţie care părăseşte zonele afectate. inclusiv condiţiile de dinaintea foametei. acolo unde sunt disponibile. deseori înainte ca multe dintre probleme să devină vizibile. cerinţele iniţiale sunt de stabilire a distribuţiei spaţiale a populaţiei afectate. Sursele de informaţii vor include asociaţii industriale. bănci şi analişti de investiţii. căderea sistemului de distribuţie conduce la colapsul gospodăriilor individuale precum şi în cazul dislocării masive de populaţie cauzat de război sau foamete. vor trebui rezolvate foarte repede. indicarea. de exemplu acelea care suferă datorită pierderilor datorate culturilor agricole slabe. existenţa combustibilului. Deoarece rata de mişcare poate creşte rapid şi depăşii servicile existente. 7. problemele medicale/de sănătate critice. Implicaţile asupra balanţei plăţilor trebuie să constituie o preocupare majoră în anumite zone. Operaţional. Ajustarea fluxului de furnizare a proviziilor la cerinţele de hrană şi posbilităţile de transport este un element crucial. pierderea pe scară largă a distribuţiei energiei electrice. inclusiv imunizarea împotriva pojarului şi rezervele de apă de urgenţă. Informaţii suplimentare vor fi necesare despre productivitatea unor sectoare industriale specifice. afluxului mare de populaţie dislocată şi alte tipuri de urgenţe cu desfăşurare lentă (gradată) În astfel de tipuri de urgenţe unde instabilitatea pieţei. Datele necesare includ: 1. companii de asigurare. a unei creşteri semnificative a ratei de deces printre grupuri specifice. evaluarea reală şi credibilă este un instrument de gestionare crucial. Cum ar fi folosirea unui stoc strategic de alimente ca instrument al stabilizării pieţei şi folosirea banilor ca beneficiu. probleme cauzate de densitatea de populaţie şi servicile inadecvate. alimentarea cu apă. Proporţional. Oricum. informaţii asupra materialelor deficitare pentru producţie şi alte întreruperi în fluxul inter-industrial. 6. incusiv capacitatea de transport.

pe măsură ce activităţile vor evolua de la salvarea de urgenţă. În primul rând trebuie să existe un plan de evaluare. asigurarea elementelor strict necesare de menţinere a vieţii şi restaurarea serviciilor publice vitale la planificare refacerii şi reconstrucţiei. factorii de decizie au nevoie de o imagine a rapoartelor de la grupurile aflate pe drum. transport). Va stabilii de asemenea cum responsabilităţile legate de evaluare se vor schimba în timp. Evaluarea trebuie să se concentreze de asemenea asupra identificării semnelor prevestitoare ale căderilor în furnizarea servciilor. aranjamentele organizaţionale şi de manevrare a datelor necesare pentru obţinerea acestui deziderat constituie un sistem de evaluare. 4). accentul va cade pe următoarele probleme: noi afluxuri. cerinţele pentru refacerea activităţilor agricole. inundaţii. 29 . Informaţiile care derivă din astfel de baze de date includ de regulă:  Mărimea şi structura demografică a populaţiei afectate. ar trebui să fie o colecţie cuprinzătoare de date de bază disponibile rapid şi uşor pentru cei care au nevoie de ele. agreat de toate instituţiile cu responsabilităţi în domeniul dezastrelor.probabile de transport şi tipurile de aşezări proiectate în relaţie cu serviciile şi resursele disponibile. Aici sunt cel puţin şapte elemente ale unui asemenea sistem (fig.  Locaţia şi caracteristicile sistemelor de utilităţi publice vitale (apă. Pe termen lung. În al doilea rând. De la început. PLANIFICAREA PREGĂTIRII PENTRU EVALUAREA DE URGENŢĂ acest modul este destinat lărgiri înţelegerii asupra:  Cum să proiectăm un sistem de evaluare cuprinzător  Ce elemente ale sistemului de evaluare pot fi aplicate ca parte a activităţii de pregătire  Ce activităţi vor contribui la o pregătire mai bună pentru evaluare Sistemul de evaluare O evaluare eficientă necesită un set de acţiuni gestionate şi pre-planificate. Capitolul 3. epidemii. furnizare a apei şi asistenţei medicale. aşezări. deţinătorul şi mărimea depozitelor de materiale care pot fi folosite pentru intervenţie. necesităţile de evaluare se modifică. sistemului de înregistrare şi distribuţie. Luate ca ansamblu. curent. Aceasta va stabili zonele de responsabilitate. procedurile de lucru standard şi canalele de raportare. inclusiv programele de preparare a hranei. imapctul local.  Locaţia. a rimtului de sosire. număr şi demografie. telecomunicaţii. Planul de evaluare trebuie să încorporeze un set de planuri de urgenţă mai detaliate care iau în calcul diferenţele dintre tipurile d ehazarde ce pot afecta zona respectivă. de repatriere şi relocare.

Aceasta include în general puncte de raportare desemnate. 30 . În final. testate în mod regulat iar aranjamentele instituţionalizate. PROCEDURI PENTRU RAPORTARE ŞI DISEMINARE 7. proceduri de raportare. gestionare. Aceste proceduri ar trebui integrate şi făcute explicite în cadrul planului de evaluare. CENTRUL DE COLECTARE ŞI ANALIZĂ 3. căi de comunicare desemnate. Figura nr.5. care poate opera imediat după producerea unui dezastru. vor trebui stabilite şi testate proceduri pentru raportare şi diseminare a evaluărilor către factorii de decizie şi sistemul de răspuns. În al cincilea rând. şapte. structurate şi bazate pe folosirea de tehnici de evaluare şi colectare a datelor. cât mai simple. Componentele planului de evaluare În al treilea rând. Şase. SISTEMUL OPERATIV DE COLECTARE A DATELOR STANDARDELOR 6. 4. PROCEDURI PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII ŞI STABILIREA STANDARDELOR 4. Al patrulea element constă în unul sau mai multe centre de analiză cu personal destinat şi proceduri testate. PLANUL DE EVALUARE  Structura administrativă din zona afectată. legăturile de comunicare prin care informaţiile vor fi difuzate trebuiesc definite. CANALE DE COMUNICAŢIE 2. îmbunătăţite şi protejate. trebuiesc stabilite proceduri pentru controlul calităţii şi stabilirea standardelor pentru dezvoltarea sistemului. colectarea datelor şi operaţiunile de evaluare. protejate sau duplicate acolo unde este necesar şi echipe de evaluare în teren stabilite. este nevoie de un sistem operaţional de colectare a datelor. Acestea trebuie să aibă proceduri de adunare a informaţiilor care sunt rapide. DATE DE BAZĂ 1.

factorii de decizie vor fi conştienţi de necesităţile reieşite şi de nevoile care nu au fost satisfăcute. Evaluarea. evaluarea poate furniza un feedback asupra modului cum refacerea progresează. ca şi de posibilităţile de înlăturare a urmărilor şi de dezvoltare. Dacă activităţile de evaluare sunt desfăşurate în toate etapele unui dezastru. Aceste metode iau în calcul idea mai multor „actori” ai situaţiei de urgenţă. în favoarea aspectelor care par mai urgente ale procesului de refacere. planul de pregătire trebuie să ia în consideraţie toată gama de posibile situaţii. BIBLIOGRAFIE: Materialul a fost tradus şi prelucrat după Modulul de pregătire al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare referitor la Evaluarea dezastrelor. Evaluarea este cel mai eficientă când este concepută ca o parte a unui plan general de pregătire. Pentru că procesul de evaluare diferă în funcţie de tipul de dezastru. Prin evaluare factorii de decizie pot identifica nevoile care vor determina tipul de asistenţă corespunzător. De asemenea. Mai mult. În acest material s-a arătat că evaluarea ar trebui planificată pentru implementare sistematică şi desfăşurată în mod regulat pe timpul procesului de refacere. În plus. inclusiv supravieţuitorii. cum ar fi planificarea şi furnizarea materialelor de ajutor în sprijinul populaţiei afectate. care este testat şi corectat. evaluarea indică ce tip de asistenţă nu este necesar. Prea des evaluarii nu i se acordă atenţia pe care o merită. R. evitând astfel risipa inutilă de resurse. Stephenson Producerea dezastrului 31 . Autorităţile centrale. evaluarea este în mod frecvent considerată o activitate ce se execută o singură dată. din acest motiv trebuie să fie coordonată. Informaţia este adunată printr-un proces de evaluare formal şi este furnizată factorilor de decizie. ceea ce va permite corectarea programelor care nu-şi ating obiectivele. CONCLUZII Evaluarea este o activitate critică şi o componentă esenţială a pregătirii pentru dezastre. analiza şi interpretarea informaţiilor primite. ca şi ONG-urile trebuie să fie pregătite să ajute autorităţile locale în desfăşurarea evaluării. pregătit de Dr.Un punct bun de plecare în pregătire este de a clarifica şi documenta responsabilităţile în caz de urgenţă ale fiecărui nivel administrativ.S. Informaţiile pentru evaluare sunt adunate cel mai bine prin observaţii bine proiectate şi metode de sondare.